Gândirea critică este folosirea acelor abilități cognitive sauacelor strategii care cresc probabilitatea [622255]

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU
FACULTATEA DE LITERE SI ARTE

REFERAT
LA
MODULUL PSIHOPED AGOGIC

Profesor:
Profesor Universitar Doctor Daniel Mara

Student: [anonimizat]

2
METODE DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII CRITICE

Gândirea critică este folosirea acelor abilități cognitive sauacelor strategii care cresc probabilitatea
unui rezultat dezirabil. Este îndreptată spre un scop, este rațională și bine direcționată – tipul de gândire
implicat înrezolvarea de probleme, formulare a unor inferențe, luarea deciziilor atunci când cel care gândește
folose ște abilități alese special și eficiente pentru contextul particular în care se găsește și pentru tipul
de sarcină pe care o are de rezolvat.
Halpern, Diane, Thought and knowledge: An Introduction to Critical Thinking , 1996 .Gândirea critică
este formarea inferențelor logice. Simon and Kaplan, 1989

A gândi critic reprezintă: a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri , a căuta cauze și implicații, a
găsi alternative la atitudini d eja fixate, a adopta o poziție pe baza unei întemeieri argumentate și a argumenta
logic argumentele celorlalți.
Metodele de dezvoltare a gândirii critice se integrează într -un cadru specific de predare – învățare,
structurat pe trei etape:
– evocarea – elevii sunt solicitați să -și amintească ceea ce știu sau ceea ce cred că știu în legătură cu
tema ce urmează să fie abordată;
– realizarea sensului – elevii iau contact cu noile conținuturi
– reflecția – marchează momentul în care elevii își însușesc cu adevărat n oile cunoștințe, exprimându -le
cu propriile cuvinte

Câteva dintre metodele de dezvoltare a gândirii critice:

1. METODA S.I.N.E.L.G ( sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii și a gândirii )

Elevii sunt invitați să citească cu atenție un te xt, marcând pe marginea acestuia niște semne grafice, după
cum urmează :
 Bifă ( √) dacă ideile confirmă ceea ce ei știu
 Plus (+) dacă informația citită este nouă pentru ei
 Minus ( -) dacă informația contrazice sau diferă de ceea ce știau
 Semnul întrebării ( ?) dacă ideile sunt neclare sau doresc mai multe informații

Semnele care apar pe margine relevă o relație a elevului cu textul. Acestea pot diferi de la un elev la altul.
Metoda se utilizează cu precădere în etapa de realizare a sensului, asigur ând o învățare bazată pe
implicarea cognitivă activă a elevilor în lecturarea unui text și în înțelegerea conținutului de idei a acestuia.

2. ORGANIZTORUL GRAFIC

Organizatorul grafic este o metodă de învățare activă care facilitează esențializarea unui
material informativ prin schematizarea ideilor. Această metodă ajută elevii să facă corelații între
ceea ce știu și ceea ce urmează să învețe sau ce vor trebui să răspundă. De asemenea,
profesorii sunt ajutați să stabilească obiectivele lecției, să conștie ntizeze mai bine ceea ce vor
preda sau evalua.

prezentarea sructurată a ănformației în mai multe moduri: comparativ, descriptiv, secbențial, de
tipul cauză -efect, problematizat etc

3
3. TEHNICA CIORCHINELUI

Această tehnică îi încurajează pe elevi să gândească liber, deschis, să evidențieze conexiuni între idei. Este
înainte de toate o tehnică de căutare a căii de acces la propriile cunoștințe, convingeri, punând în valoare
modul propriu de înțelegere a unei teme. Realizarea unui ciorchine grafic presupune mai multe etape:
 Scrierea unei noțiuni sau a unei propoziții – nucleu în mijlocul tablei (de exemplu: „România”)
 Identificarea și scrierea a cât mai multor cuvinte ce le vin elevilor în minte în legătură cu noțiunea sau
tema
 Legarea cuvintelor sau ideilor prin trasarea unor linii sau săgeți, evidențiind conexiunile pe care elevii
le intuiesc

Există câteva reguli pe care elevii trebuie să le respecte atunci când elaborează un ciorchine de idei:
 Să scrie tot ce le vine în minte referitor la tema pusă în discuție
 Să nu evalueze ideile propuse, ci doar să le noteze
 Să nu se oprească din scris până nu epuizează toate ideile care le vin în minte sau până nu expiră
timpul alocat
 Să lase să apară cât mai multe idei și conexiuni, fără a limite numărul lor

Tehnica ciorchinelui se aplică atât în faza de evocare cât și în cea de reflecție. Folosită în grup, această
tehnică oferă elevilor posibilitatea de a lua cunoștință de ideile colegilor, cât și de asociațiile dintr e aceste idei .

4. METODA CUBULUI

Ne ajută să studiem o temă din perspective diferite. Presupune utilizarea unui cub (real sau imaginar) care
are diferite instrucțiuni notate pe fiecare față, după cum urmează:
 Descrie – Cum arată?
 Compară – Cu ce seamănă ș i de ce diferă?
 Asociază – La ce te face să te gândești?
 Analizează – Din ce e făcut?
 Aplică – Cum poate fi folosit?
 Argumentează – E bun sau rău? De ce?

Învățătorul la cere elevilor să scrie despre un anumit concept sau despre o anumită temă, parcurgând toate
cele șase fețe ale cubului. Este preferabil să se respecte ordinea prezentată pentru că aceasta îi conduce pe
elevi în mod treptat spre o gândire complexă. O activitate desfășurată pe baza acestei metode pune în evidență
operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut, sprijinindu -i pe elevi în învățarea acestuia.

5. CVINTETUL

Este un instrument rapid de reflecție, sinteză și rezumare a conceptelor și informațiilor. Un cvintet este o
poezie care necesită sintetizarea informației în exprimări concise care descriu reflecții asupra unui subiect. La
elaborarea acestor poezii de cinci versuri, elevii pot lucra individual sau în perechi, respectând mai m ulte
cerințe:
 Primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei
 Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul
 Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni
 Al patrulea vers este format din patru cuv inte și exprimă sentimentele față de subiect
 Al cincilea vers este format dintr -un cuvânt și exprimă esența subiectului

Cvintetul se folosește în special în etapa reflecției, stimulând discuția despre motivul pentru care elevii au
scris anumite idei, pri lejuind evaluarea înțelegerii și exprimarea creativității.

4

6. ȘTIU/ VREAU SĂ ȘTIU/ AM ÎNVĂȚAT

Este o metodă ale cărei secvențe se regăsesc în toate cele trei etape ale cadrului de predare – învățare:
evocarea, realizarea sensului, reflecția. În faza de ev ocare li se cere elevilor să inventarieze ideile pe care le
dețin cu privire la tema ce urmează să fie abordată. Acestea se notează la rubrica „Știu”. Problemele neclare
sau cele despre care elevii ar fi curioși să afle se consemnează în rubrica „Vreau să știu”. Elevii sunt
îndrumați spre sursele în care vor găsi informațiile (biblioteci, reviste, cărți, persoane informate). După
terminarea cercetării în etapa de realizare a sensului elevii completează rubrica „Am învățat” cu cele mai
importante lucruri pe care le -au aflat.

7. METODA MOZAICULUI

Metoda poate fi utilizată când materialul ce urmează să fie predat are o formă scrisă. Metoda presupune
activități în grupuri eterogene de 4 -5 elevi. Ea are mai multe faze:
 Se formează grupuri de 4 -5 elevi numite „gru puri de baștină” (învățătorul împarte textul de studiat
într-un număr de părți egale cu numărul de grupuri)
 Se constituie „grupuri de exper ți” (prin numărare de la 1 la 4, numărul 1 formează grupul 1, numărul
2 formează grupul 2, etc.) Fiecare grup de exp erți studiază 15 minute o parte din text, identificând
ideile principale și modul cum vor preda aceste idei colegilor.
 Elevii revin la grupurile de baștină și predau conținutul în care sunt experți.
Fiecare grup de experți poate avea la dispoziție o fiță care să le ghideze lectura și înțelegerea exactă a
textului .

8. LINIA VALORILOR

Este o metodă prin care cadrul didactic lansează spre discuție o problemă controversată, iar elevii pot lua o
poziție pro, contra sau pot fi indeciși. În mod independent ele vii se gândesc la problema respectivă,
conturându -și un anumit răspuns pentru ca apoi, la solicitarea dascălului să se așeze în clasă pe o axă potrivit
poziției adoptate față de problema pusă în discuție. Astfel așezați, ei discută cu ceilalți colegi răspu nsurile la
întrebarea pusă și argumentele susținute. La un capăt al axei se află cei care au opinii favorabile, deci
argumente pro, iar la celălalt capăt cei care au opinii nefavorabile. Indecișii se pot plasa la mijlocul acestei
linii valorice. Ei pot să -și schimbe poziția dacă argumentele colegilor îi conving. În final se dezbat părerile
divergente și se formulează concluzii.
Linia valorilor este o modalitate de învățare prin cooperare la care participă toată clasa și se folosește
îndeosebi în etapa de re flecție.

9. METODA ÎNVĂȚĂRII ÎN GRUPURI MICI

Această metodă postulează principiul întăririi coeziunii grupului prin interacțiunea dintre membrii săi,
accentuând ideea că scopul și succesul grupului pot fi atinse numai dacă toți membrii echipei se im plică în
activitate.
Profesorul predă o lecție și apoi elevii organizați în grupuri de 3 -4 membrii analizează materialul dat, își
pun întrebări unii altora, compară răspunsurile, discută până sunt convinși că stăpânesc cu toții materialul
respectiv. Dascălul le adresează apoi întrebări pentru a testa însușirea cunoștințelor, iar scorul grupului se
obține prin aprecierea progresului fiecărui membru în raport cu performanțele sale anterioare.
Această metodă le permite elevilor să -și dezvolte abil ități foarte importante cum ar fi:
 A cere și a oferi informație
 A pune întrebări
 A căuta răspunsuri
 A explica și a argumenta
 A oferi sprijin și a clarifica
 A asculta și a reflecta la ceea ce s -a spus

5

Apoi, fiecare elev, indiferent de nivelul de dezvoltare intelectuală, este valoros și important prin faptul că
poate contribui prin progresul personal (raportat la performanțele anterioare), la scorul și implicit succesul
grupului. Acest aspect are influențe motivaționale asupra elevilor.