Fuziunea Societatilor Comerciale

Economie

Fuziunea Societatilor Comerciale

Byadmin ianuarie 1, 2024

FUZIUNEA

SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. FUZIUNEA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE NOȚIUNI GENERALE

1.1. Concept, delimitări și referințe

1.2. Clasificarea și formele fuziunii

1.3. Abordarea conceptului de fuziune pe plan internațional

1.4. Avantajele operației de fuziune

CAPITOLUL 2. REGLEMENTAREA ȘI CONTABILITATEA FUZIUNII SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

2.1. Aspecte juridice ale operațiunilor de fuziune ale societăților comercial

2.1.1. Proiectul de fuziune

2.1.2. Conținutul proiectului de fuziune

2.1.3. Aprobarea proiectul de fuziune

2.1.4. Publicitatea proiectul de fuziune

2.1.5. Controlul proiectul de fuziune

2.1.6. Aprobarea fuziunii

2.1.7. Publicarea hotărârilor

2.1.8. Data de la care are efect fuziunea

2.1.9. Efectele fuziunii

2.2. Aspecte fiscale ale operațiunilor de fuziune ale societăților comerciale

2.2.1. Amortizarea bunurilor de către societatea absorbantă după fuziune

2.2.2. Cesiunea bunurilor de activ imobilizat primite ca aport

2.2.3. Obligații declarative

2.2.4. Schimbarea destinației rezervelor și a fondurilor

2.2.5. Regimul plusvalorii

2.2.6. Recuperarea pierderii fiscale

2.2.7. Taxa pe valoarea adaugată

2.3. Aspecte contabile privind operațiunile de fuziune ale societăților comerciale

2.3.1. Fuziuni internaționale

2.3.2. Achiziții internaționale

2.3.3. Etapele urmărite în efectuarea fuziunii

2.4. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor de fuziune

2.4.1. Contabilitatea operațiunilor de fuziune prin absorbție

2.4.2. Contabilitatea operațiunilor de fuziunea prin contopire

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND FUZIUNEA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE Șantierul Naval Orșova și Servicii Construcții Maritime

3.1. Prezentarea gererală a societăților implicate în fuziune

3.2. Motivele fuziunii și fundamentarea fuziunii

3.3. Conținutul proiectului de fuziune

3.3.1. Situația asociaților și a capitalului social

3.3.2. Modalitatea de fuzionare

3.3.3. Momentul realizării fuziunii

3.3.4 Efectele fuziunii

3.3.5. Actele constitutive ale societății absorbante(S.C. Șantierul Naval Orșova S.A)

3.3.7. Prezentarea situațiilor financiare pentru fuziune

3.3.8. Evidențierea operațiunilor efectuate cu ocazia fuziunii

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Fuziunea societăților comerciale reprezintă o necesitate în Uniunea Europeană. Pentru a face față concurenței și mai ales pentru a nu plăti impozite mai multe, firmele din România fuzionează.
Fuziunea este operațiunea prin care două societăți se unesc pentru a forma una singură.
Ca importanță majoră fuziunea reprezintă redresarea întreprinderilor în dificultate-condiție a continuării și dezvoltării activității întreprinderii. Strategia de îmbunătățire a marketingului, de schimbare a managementului neperformant pot duce cu succes la revigorarea unei întreprinderi aflată în impas.

Fuziunea urmărește eficientizarea structurii organizaționale, fluidizarea procesului decizional și concentrarea resurselor economice ale firmei. De cele mai multe ori fuziunea reprezintă cea mai bună soluție pentru viitorul unei societăți economice.

Obiectivele prezentei lucrări sunt tratarea caracteristicelor teoretice și practice ale fuziunii prin absorbție a societății Șantierul Naval Orșova S.A. cu Servicii Construcții Maritime S.A. . Modul de desfășurare și înlănțuire a capitolelor a fost tratat în concordanță cu tematica lucrării sugerată și prin titlul acesteia ,,Fuziunea societăților comerciale”. Studiul cuprinde trei capitole, ele fiind structurate astfel:

Capitolul I intitulat ,,Fuziunea societăților comerciale noțiuni generale” cuprinde reglementările Legii31/1990, republicată, referitoare la operațiunea de fuziune a societăților comerciale, precum și reglementări internaționale privind fuziunea, care intră sub incidența standardului IFRS 3 ,,Combinări de întreprinderi”. Am urmărit într-o formă succintă clasificarea operațiunii de fuziune și am descris tipurile de fuziune. Pe parcursul acestui capitol am prezenta etapele si avantajele operațiunii de fuziune, precum si operațiunile care se fac cu ocazia fuziunii prin absorbție și prin contopire.

Capitolul II intitulat ,,Reglemetarea și contabilitatea fuziunii societăților comerciale” tratează aspectele juridice, fiscale și contabile privind operațiunile de fuziune ale societăților comerciale și înregistrarea operațiunilor în contabilitate, precum și calculul valorii unitare a acțiunilor, calculul raportului de schimb al acțiunilor și determinarea primei de fuziune.

În capitolul III ,,Studiu de caz privind fuziunea societăților Șantierul Naval Orșova S.A. și Servicii Construcții Maritime S.A”, în cadrul acestui capitol voi descrie organizarea și funcționarea Șantierul Naval Orșova S.A. și Servicii Construcții Maritime S.A., cu prezentarea datelor de identificare a celor două societății, a capitalului social și al numărului de acțiuni.

În partea de prezentare a Șantierul Naval Orșova S.A. voi începe cu istoricul firmei, al obiectului de activitate și voi continua cu patrimoniul și structura producției înainte de fuziune, precum și punctele tari și slabe care au dus la decizia de fuziune cu Servicii Construcții Maritime S.A. .În continuarea acestui capitol voi arăta procedurile urmate de cele două societăți implicate în fuziune și înregistrările contabile aferente acestei operațiuni și voi reda bilanțurile înainte și după ce a avut loc operațiunea de fuziune, atât la Șantierul Naval Orșova S.A. cât și la Servicii Construcții Maritime S.A

În această lucrare intitulată sugestiv ,,Fuziunea societăților comerciale” am pornit de la o prezentare generală a conceptului de fuziune, am descris tipurile de fuziune și am prezentat înregistrările în contabilitate aferente fuziunii, pentru ca până la sfârșitul lucrării să ajung la un studiu de caz concret, evidențierea principalelor operații privind fuziunea societăților comerciale prin abosobție.

Lucrarea se încheie cu partea de concluzii și sugestii, după care urmează bibliografia.

CAPITOLUL I. FUZIUNEA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE NOȚIUNI GENERALE

1.1. Concept, delimitări și referințe

Fuziunea societăților comerciale reprezintă un instrument de creștere externă. Divizarea societăților comerciale și aportul parțial de activ prezintă analogii cu operațiile de fuziune atât pe plan juridic și al tehnicii contabile, cât și în ceea ce privește obiectivele economice.Fuziunea reprezintă una din formele concentrării de capitaluri (economic, tehnic, uman) în vederea supraviețuirii sau dezvoltării a două sau mai multe societăți pe piața concurențială.

Fuziunea și operațiile asimilate sunt clasificate, în general,ca fiind operații de restructurare și de dezvoltare. Clasificarea economică a acestora în categoria “restructurare” sau în categoria “dezvoltare” nu este însă facilă. Astfel, natura economică a operației depinde mai mult de intenția părților decât de instrumentul juridic utilizat, aceeași tehnică putând fi utilizată atât în scopul restructurării, cât și în cel al dezvoltării. În plus aceeași operație, privită din unghiuri diferite, poate fi clasificată diferit. De exemplu, o fuziune absorție de societăți aparținând aceluiași grup poate fi considerată ca o restructurare la nivelul grupului și ca o operație de dezvoltare din punct de vedere al societății absorbante.

Pentru a înțelege fenomenul fuziunii în întreaga sa complexitate, trebuie mai întâi să înțelegem fuziunea ca și delimitare conceptuală, care sunt modalitățile de realizare ale acesteia, care sunt obiectivele economico-sociale precum și caracteristicile operațiilor de fuziune. Fuziunea trebuie abordată sub mai multe aspecte: economic, juridic, fiscal și financiar-contabil.

Sub aspect economic, fuziunea reprezintă operația de transmitere a patrimoniului uneia sau mai multor societăți fie către o societate existentă, fie unei societăți noi pe care o constituie.

Sub aspect juridic fuziunea este o operație de restructurare a societăților comerciale având ca efecte:

• încetarea personalității juridice a unei societăți ca urmare a dizolvării anticipate, fără lichidare;

• transmiterea universală a patrimoniului său către societatea absorbantă sau nou constituită;

• atribuirea de acțiuni sau părți sociale ale societății absorbante sau nou create către asociații societății care dispare;

• majorarea capitalului social al societății absorbante, respectiv formarea capitalului social al societății care ia ființă.

Sub aspect fiscal fuziunea este reglementată în legislația mondială în ceea ce privește: impozitul pe profit, T.V.A. și taxe asupra salariilor. Impozitul pe profit este supus unor reglementări fiscale speciale care îmbracă forma unor facilități fiscale dacă societățile participante la operație îndeplinesc anumite condiții. În caz contrar, fuziunea antrenează aceleași consecințe fiscale ca și dizolvarea. Impozitul pe profit luat în discuție este pe de o parte impozitul pe rezultatul ultimului exercițiu înainte de fuziune, iar pe de altă parte, impozitul pe plusvaloarea netă aferentă activelor și datoriilor care compun aportul la fuziune, dacă acesta este evaluat la valori de piață și nu la valori contabile.

Și cum orice proces în contabilitate se bazează pe un dispozitiv legislativ, trebuie avute în vedere și aspectele juridice ale operațiilor de fuziune atât la nivel național, evidențiate prin Legea nr.31/1990 “privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare”, și prin “Ordinul nr. OMF nr.1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor societăți din cadrul societăților comerciale”, cât și la nivel european prin Directiva a 3-a a Comunității Economice Europene și internațional prin Standardul Internațional de Raportare Financiara IFRS 3 privind combinările de întreprinderi.

Realizarea efectivă a procesului (respectând etapele specifice), implica specificarea perioadei prealabile fuziunii (faza de studiu și negociere), a metodelor de evaluare a întreprinderii și prezentarea proiectului de fuziune sub aspect juridic și fiscal, urmând după aceasta aprobarea, publicarea și controlul proiectului de fuziune cu formularea concluziilor ce se desprind. Dacă toate condițiile au fost îndeplinite se poate desfășura procesul de fuziune specificând efectele pe care le generează.

Pentru realizarea acestuia trebuie respectate și anumite aspecte contabile referitoare la principii fundamentale, recunoașterea și evaluarea societăților, raportul de schimb, contabilizarea primei de fuziune, aportul la fuziune și contabilizarea aportului.

1.2. Clasificarea și formele fuziunii

În literature de specialitate au fost identificate mai multe tipologii, însă cele mai representative sunt:

După apartenența societăților comerciale la diferite ramuri de activitate(sau după scop); în aceeași ramură, în scopul intensificării specializării , pot fi de tip

fuziunile duc la fenomenul de concentrare a producției și a capitalurilor. Atunci când partenerii de fuziune sunt aleși dintre concurenți, se realizează o concentrare orizontală;

în cazul în care se efectuează între parteneri comerciali(clienți /furnizori) se realizează o concentrare pe verticală ;

fuziunea congenerică se realizează între societăți din aceeași ramură. Societățile, prin obiectul activității lor, sunt complementare;ele nu realizează același produs și nu au relații comerciale între ele ;

fuziunea conglomerată are ca scop diversificarea activității cu risc comercial minim, acest tip de fuziune se realizează între societăți din ramuri diferite.

După modalitatea juridică de realizare,fuziunile pot fi:

fuziunile reunite: constă din crearea unei noi societăți din două sau mai multe societăți vechi.

Reuniunea se realizează astfel:

pentru societatea nou creată, constituie un aport în natură;

pentru societățile vechi , constituie o lichidare și un partaj, cu atribuirea titluiva a 3-a a Comunității Economice Europene și internațional prin Standardul Internațional de Raportare Financiara IFRS 3 privind combinările de întreprinderi.

Realizarea efectivă a procesului (respectând etapele specifice), implica specificarea perioadei prealabile fuziunii (faza de studiu și negociere), a metodelor de evaluare a întreprinderii și prezentarea proiectului de fuziune sub aspect juridic și fiscal, urmând după aceasta aprobarea, publicarea și controlul proiectului de fuziune cu formularea concluziilor ce se desprind. Dacă toate condițiile au fost îndeplinite se poate desfășura procesul de fuziune specificând efectele pe care le generează.

Pentru realizarea acestuia trebuie respectate și anumite aspecte contabile referitoare la principii fundamentale, recunoașterea și evaluarea societăților, raportul de schimb, contabilizarea primei de fuziune, aportul la fuziune și contabilizarea aportului.

1.2. Clasificarea și formele fuziunii

În literature de specialitate au fost identificate mai multe tipologii, însă cele mai representative sunt:

După apartenența societăților comerciale la diferite ramuri de activitate(sau după scop); în aceeași ramură, în scopul intensificării specializării , pot fi de tip

fuziunile duc la fenomenul de concentrare a producției și a capitalurilor. Atunci când partenerii de fuziune sunt aleși dintre concurenți, se realizează o concentrare orizontală;

în cazul în care se efectuează între parteneri comerciali(clienți /furnizori) se realizează o concentrare pe verticală ;

fuziunea congenerică se realizează între societăți din aceeași ramură. Societățile, prin obiectul activității lor, sunt complementare;ele nu realizează același produs și nu au relații comerciale între ele ;

fuziunea conglomerată are ca scop diversificarea activității cu risc comercial minim, acest tip de fuziune se realizează între societăți din ramuri diferite.

După modalitatea juridică de realizare,fuziunile pot fi:

fuziunile reunite: constă din crearea unei noi societăți din două sau mai multe societăți vechi.

Reuniunea se realizează astfel:

pentru societatea nou creată, constituie un aport în natură;

pentru societățile vechi , constituie o lichidare și un partaj, cu atribuirea titlurilor(acțiuni si părți sociale) societății nou creată către vechile societăți.

fuziune absorbție: constă în faptul că una din societăți subzistă și absoarbe celelalte societăți

Absorția se realizează astfel:

pentru societatea absorbită, operația reprezintă o creștere de capital ca aport în natură;

pentru societatea absorbantă, reprezintă o lichidare și un partaj cu atribuirea de acțiuni sau părți sociale create de societatea absorbantă.

După motivațiile ce stau la baza fuziunii, acestea pot fi:

fuziune dezvoltare, realizată din considerente economice pentru creșterea specializării și/sau diversificării;

fuziunea salvare, operațiune bazată pe motive juridice sau financiare, in scopul redresării intreprinderiilor aflate în dificultate economică;

fuziunea realizată din motive sociale, în scopul evitării șomajului sau pentru favorizarea sectoarelor economice aflate în criza.

Această clasificare permite evidențierea motivelor economice și financiare ale operațiilor de fuziune și ale altor operații de creștere externă: economiile de scară, creșterea puterii pe piața a intreprinderii și sinergiile de natură financiară.

Economiile de scară se traduc prin diminuarea costului de producție ca urmare a creșterii volumului de producție. De asemenea, ele pot decurge din reducerea cheltuielilor administrative de structură(reducerea taliei serviciilor contabile, financiare etc.).

Fuziunea este operația prin care două sau mai multe societăți decid reunirea patrimoniilor în vederea desfășurării comune a activităților lor. O asemenea concentrare permite raționalizarea producției și ameliorarea randamentului global.

Fuziunea poate imbrăca fie forma creării unei societăți noi prin aportul societăților existente(fuziunea-reuniune), fie a absorbției unei societăți de către altă societate(fuziunea-absorbție).

Articolul 233 din Legea31/1990 privind societățile comerciale, republicată, precizează că fuziunea se face fie prin absorbirea unei societăți de către o altă societate, fie prin contopirea a două sau mai multe societăți.

În funcție de modalitatea de transmitere și preluare a patrimoniului, se disting două forme de fuziune, potrivit Legii societăților comerciale nr. 31/1990 actualizată, art. 238, la alin. 1:

Fuziunea prin absorție are loc în condițiile în careo societate este de acord cu transferarea patrimoniului la o altă societate. Transferarea patrimoniului se poate face în mod total sau parțial . Societatea care absoarbe dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății comerciale pe care o absoarbe;

Fuziunea prin absorbție presupune dizolvarea societății absorbante (B) și creșterea capitalului societății absorbite, pentru a înțelege circuitul fuziunii am reprezentat grafic acest lucru:

Figure 1 Efectele fuziunii-absorbție

Operațiunile care se efectuează cu ocazia fuziunii prin absorbție:

inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv ale societăților comerciale care fuzionează, înregistrarea rezultatelor inventarierii și ale evaluării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 – legea contabilității, republicată și cu normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1753/2004.

întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmează să fuzioneze, și care aplică Reglementările contabile armonizate cu Direcția a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de C.A.S., aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.94/2001, pe formatul prevăzut la cap.III din reglementările respective;

determinarea capitalului propriu* (activului net) pe baza bilanțului de fuziune ;

determinarea raportului de schimb al acțiunilor și al părților sociale, pentru a acoperi capitalul societăților comerciale absorbite; în cadrul acestei operațiuni se efectuează:

determinarea valorii contabile a acțiunilor sau a părților sociale ale societăților comerciale care fuzionează, prin raportarea capitalului propriu (activului net) la numărul de acțiuni sau de părți sociale emise ;

stabilirea raportului de schimb al acțiunilor și al părților sociale, prin raportarea valorii contabile a unei acțiuni ori părții sociale a societății absorbite la valoarea contabilă a unei acțiuni sau părți sociale a societății absorbante;

determinarea numărului de acțiuni sau de părți sociale ce trebuie emise de societatea comercială care absoarbe, fie prin raportarea capitalului propriu (activului net) al societăților comerciale absorbite la valoarea contabilă a unei acțiuni sau părți sociale a societății comerciale absorbante, fie prin înmulțirea numărului de acțiuni ale societății comerciale absorbite cu raportul de schimb;

determinarea majorării capitalului social la societatea comercială care absoarbe, prin înmulțirea numărului de acțiuni care trebuie emise de societatea comercială care absoarbe cu valoarea nominală a unei acțiuni sau a unei părți sociale de la această societate comercială;

calcularea primei de fuziune, ca diferență între valoarea contabilă a acțiunilor sau a părților sociale și valoarea nominală a acestora;

Fuziunea prin contopire constă în crearea unei societăți noi prin reunirea mai multor societăți deja existente. Nici una dintre societățile fuzionate nu-și menține ființa, deoarece se crează o noua societate, distinctă de toate cele care o formează. În acest caz, drepturile și obligațiile societății comerciale care își încetează existența trec asupra noii societății astfel înființate;

Fuziunea prin contopire presupune dizolvarea societăților existente (A și B) și crearea unei societăți noi (C), pentru a înțelege mecanismul am reprezentat grafic acest lucru.

Figure 2 Efectele fuziunii prin contopire

Operațiunile care se efectuează cu ocazia fuziunii prin contopire:

inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv, întocmirea situațiilor financiare de fuziune și determinarea capitalului propriu (activului net);

constituirea noii societăți comerciale pe baza capitalului propriu (activului net) a societăților comerciale care fuzionează și determinarea numărului de acțiuni prin raportarea capitalului propriu (activului net) la valoarea nominală a unei acțiuni sau a unei părți sociale;

reflectarea în contabilitatea societății comerciale nou înființate a capitalurilor aportate, a drepturilor și obligațiilor societăților comerciale care își încetează existența.

Fuziunea trebuie hotărâtă de fiecare societate în parte, ele trebuind să respecte condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății. Cu ocazia acestei operații, fiecare societate va efectua inventarierea patrimoniului și evaluarea elementelor patrimoniale, întocmind în final un bilanț de fuziune, care va fi depus o dată cu cererea de înscriere a hotărârii de fuziune la Registrul Comerțului.

Fuziunea are ca efect dizolvarea fără lichidare a societății care își încetează existența și transmiterea universală a patrimoniului către societatea sau societățile beneficiare, în starea în care se găsește la data fuziunii, în schimbul atribuirii de acțiuni sau părți sociale ale acestora către asociații societății care încetează și, eventual, a unei sume în bani ce nu poate depăși 10% din valoarea nominală a acțiunilor și a părților sociale atribuite.

1.3. Abordarea conceptului de fuziune pe plan internațional

Din punct de vedere tehnic, fuziunea constă în combinarea a două sau mai multe companii cu scopul de a crea o entitate economică prin unificarea patrimoniilor. Fuziunea internațională implică unificarea a două entități juridice de naționalitate diferită.

Fuziunea este tratată de mulți economiști ca o formă de achiziție și cunoaște două forme: absorbția și fuziunea pură sau contopirea. Această din urmă formă de fuziune este cunoscută și sub numele de fuziune prin consolidare.

Pe plan internațional, operațiile de fuziune fac obiectul IFRS 3 „Combinări de întreprinderi”. Standardul descrie tratamentul contabil al combinațiilor de afaceri acoperind atât achiziția unei întreprinderi de către altă întreprindere, cât și uniunea de interese (comasarea.).

Standardul Internațional de Raportare Financiară „Combinări de întreprinderi’” a fost publicat în martie 2004 și înlocuiește IAS 22. Caracteristicile principale ale IFRS 3 sunt:

– solicită ca toate combinările de întreprinderi care intra sub incidența sa, să fie contabilizate folosindu-se metoda achiziției;

– solicita să fie identificat dobânditorul pentru toate combinațiile de întreprinderi care intra în aria sa de aplicabilitate. Dobânditorul este entitatea participantă la combinare care dobândește controlul asupra celorlalte entități sau întreprinderi participante la combinare:

– solicită dobânditorului să evalueze costul combinării de întreprinderi ca sumă a valorilor juste, la data transferului, a activelor transferate, a datoriilor contractate sau asumate și a instrumentelor de capitaluri proprii emise de dobânditor în schimbul controlului asupra entității dobândite, în care se adaugă orice costuri direct atribuite combinării;

– solicită dobânditorului să recunoască în situațiile sale financiare separat, la data achiziției, activele identificabile de entități dobândite, datoriile și datoriile contingente asumate. Toate acestea vor fi evaluate inițial de către dobânditor la valoarea lor justa la data achiziției;

– interzice amortizarea fondului comercial dobândit într-o combinare de întreprinderi și solicită testarea deprecierii fondului comercial anual sau chiar mai frecvent, dacă anumite evenimente indică posibilitatea ca activul să fie depreciat;

– solicită ca dobânditorul să reanalizeze identificarea și evaluarea activelor, datoriilor și datoriilor contingente identificabile ale entității dobândite, dacă proporția deținută de dobânditor din valoarea justa netă depășește aferent combinării de întreprinderi.

Orice surplus rămas după reanalizare trebuie recunoscut imediat de dobânditor în contul de profit și pierdere;

– solicită prezentarea informațiilor care permit utilizatorilor situațiilor financiare ale unei entități să evalueze natura și efectul financiar al combinărilor care au avut loc în perioada respectivă;

– combinărilor care au avut loc după data bilanțului, dar înainte de data la care se autorizează emiterea situațiilor financiare;

– anumitor combinări de întreprinderi care au luat ființă anterior.

Obiectivul acestui IFRS este de a prescrie tratamentul contabil urmat de entitățile ce devin parte a unor combinări de întreprinderi. În special, acesta precizează ca toate combinările de întreprinderi trebuie contabilizate folosindu-se metoda achiziției. O combinare de întreprinderi este definită de IFRS ca fuzionarea unor entități sau întreprinderi individuale într-o singura entitate raportoare.

Din punct de vedere juridic, fuziunea este operațiunea prin care se realizează o concentrare a societăților comerciale. Acestea pot avea aceeași formă juridică sau forme diferite.

Absorbția constă în înglobarea de către o societate a uneia sau a mai multor societăți comerciale, care își încetează existența. Fuziunea pură sau contopirea constă în reunirea a două sau mai multe societăți comerciale, care își încetează existența, pentru constituirea unei societăți comerciale noi.

Prin absorbție, firma cumpărătoare dispare, iar acționariatul acesteia primește, în locul vechilor acțiuni, titluri ale firmei cumpărătoare, la un anumit raport de schimb. Firma achizitoare dobândește toate drepturile patrimoniale ale firmei absorbite și, în același timp, toate obligațiile acesteia.

Această modalitate mai poartă numele de fuziune statutară, deoarece se realizează în conformitate cu statutul firmei care realizează încorporarea. De regulă, acțiunile firmei achiziționate sunt preschimbate direct pe acțiuni ale firmei achizitoare, dar aceasta din urmă le poate cumpăra și cu plata în numerar sau în alte active financiare.

În cazul fuziunii pure, distincția între firma cumpărătoare și cea cumpărată devine irelevantă, întrucât cele două firme se unesc într-o companie nouă, firmele originare încetându-și existența juridică.

În acest caz, acționarii celor două firme fuzionate primesc, în schimbul vechilor acțiuni, acțiuni la compania nou înființată.

De asemenea, ei pot opta pentru plata în numerar, în contul drepturilor lor de acționari, sau să dobândească obligațiuni emise de noua companie.

La nivel internațional, absorbțiile sunt mai frecvente decât consolidările, datorită numeroaselor dificultăți în realizarea unei veritabile fuziuni, în special din punct de vedere juridic, în absența unei unificări a statutelor și a regulilor juridice aplicabile în țările originare.

1.4. Avantajele operației de fuziune

În unele cazuri este posibil să finanțezi o achiziție atunci când nu ar fi posibil să finanțezi o expansiune interioară. De exemplu, să achiziționezi o companie prin schimb de acțiuni poate fi mai ieftin decât să construiești o nouă fabrică care ar necesita plăți în numerar substanțiale.

Efectul sinergie, respectiv rezultatele financiare sunt mai mari în urma fuziunii decât suma părților, adică noua companie obține câștiguri mai mari decât suma câștigurilor obținute de fiecare companie în parte. Aceasta se datorează creșterii eficienței și a reducerii costurilor. Efectul sinergie apare în special în cazul fuziunilor orizontale, datorită eliminării funcțiunilor duplicat. și alte avantaje, precum:

– diversificarea afacerilor pentru a reduce riscurile unei afaceri sezoniere sau cu o arie redusă;

– în urma fuziunii, o societate poate capătă ceva care-i lipsește, cum ar fi talent de management sau potențial de cercetare;

– se poate mări capacitatea de a contracta împrumuturi, atunci când fuziunea se face cu o societate ce dispune de active lichide și datorii mici;

– profitul net al noii societăți poate fi capitalizat la o rată redusă, ceea ce determină o valoare de piață mai mare a acțiunilor sale, pentru că acțiunile unei societăți mai mari sunt în general mai vandabile decât ale uneia mici.

Totuși fuzionarea poate prezenta și o serie de dezavantaje, mai importante fiind:

– fuziunea poate decurge prost din punct de vedere financiar, datorită faptului că pot apare fricțiuni între managementul celor două companii;

– disensiunile între acționarii minoritari pot cauza probleme;

– acțiunile antitrust ale guvernului pot bloca sau întârzia fuziunea planificată.

CAPITOLUL 2. REGLEMENTAREA ȘI CONTABILITATEA FUZIUNII SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

2.1. Aspecte juridice ale operațiunilor de fuziune ale societăților comercial

Aspectele juridice ale fuziunii societăților pe acțiuni au făcut obiectul dispozițiilor Directivei a III-a a Consiliului Comunității Europene, din 9 octombrie 1978. Prevederile Directivei a III-a au fost preluate în legislațiile statelor membre, în scopul armonizării aspectelor juridice ale operațiilor de fuziune la nivelul Comunitătii (Uniunii) Europene.

În țara noastră, aspectele juridice ale operațiilor de fuziune sunt precizate, într-o formă generală, de Legea nr.31, din 1990, privind societățile comerciale, în titlul VI, capitolul II.

Sub aspect juridic fuziunea este o operație de restructurare a societăților comerciale având ca efecte:

• încetarea personalității juridice a unei societăți ca urmare a dizolvării anticipate, fără lichidare;

• transmiterea universală a patrimoniului său către societatea absorbantă sau nou constituită;

• atribuirea de acțiuni sau părți sociale ale societății absorbante sau nou create către asociații societății care dispare;

• majorarea capitalului social al societății absorbante, respectiv formarea capitalului social al societății care ia ființă.

2.1.1. Proiectul de fuziune

Proiectul de fuziune este întocmit de către consiliul de administrație al societăților interesat, pe baza hotărârii adunării generale a acționarilor a fiecăreia dintre societățile care participă la fuziune, și semnat de reprezentantul fiecăreia dintre societatile participante la operațiune. Pentru fuziune este necesar: acordul societății absorbante și a celor absorbite, sau al fiecărei dintre societățile ce fuzionează – dacă se crează o societate noua.

Proiectul de fuziune, semnat de reprezentanții societăților participante, se depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate, însoțit de o declarație a societății care încetează a exista în urma fuziunii, despre modul cum a hotărît să stingă pasivul său. Proiectul de fuziune vizat de judecatorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al Romaniei, pe cheltuiala parților, integral sau în extras, potrivit dispoziției judecatorului delegat sau cererii parților, cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor sedințelor în care adunările generale extraordinare urmeaza a hotărî asupra fuziunii.

Societățile comerciale pot opta pentru publicarea în Monitorul Oficial a unui anunț, vizat de judecătorul delegat odată cu proiectul de fuziune. Anunțul va cuprinde:

a) forma, denumirea și sediul social al fiecărei societăți participante la fuziune;

b) oficiul registrul comerțului la care au fost depuse documentele prevăzute la art. 4;

c) condițiile în care își pot exercita dreptul de opoziție creditorii societății.

2.1.2. Conținutul proiectului de fuziune

În baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a fiecăreia dintre societățile care participă la fuziune, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune, care va cuprinde:

Forma, denumirea și sediul social al tuturor societăților participante la operațiune;

Fundamentarea și condițiile fuziunii;

Stabilirea și evaluarea activului și pasivului care se transmit societăților beneficiare;

Modalitățile de predare a acțiunilor sau a părților sociale și data la care acestea dau dreptul la dividende;

Raportul de schimb al acțiunilor sau al părților sociale și, cuantumul sultei*; nu vor putea fi schimbate pentru acțiuni emise de societatea absorbantă acțiunile societății absorbite al căror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbantă ori însăși societatea absorbită;

Cuantumul primei de fuziune;

Drepturile care se acordă obligatarilor și orice alte avantaje speciale;

Data situației financiare de fuziune, care va fi aceeași pentru toate societățile participante;

Orice alte date care prezintă interes pentru operațiune.

Orice avantaj special acordat experților numiți de către judecătorul-delegat pentru a examina proiectul de fuziune și a întocmi un raport scris către acționari, precum și membrilor organelor administrative sau de control ale societăților implicate în fuziune;

Proiectul de fuziune semnat de reprezentanții societăților participante, se depune la Oficiul Registrului Comerțului unde este înmatriculată societatea, însoțit de o declarație a societății care încetează a exista în urma fuziunii, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său.

Proiectul de fuziune, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, partea a patra, pe cheltuiala părților, integral sau în extras, potrivit dispoziției judecătorului delegat sau cererii părților, cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care adunarea generală extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii.

2.1.3. Aprobarea proiectul de fuziune

Condiții pentru aprobarea fuziunii:

a) să fie convenită în prealabil prin hotărârea adunării generale a entităților colective implicate ”Fuziunea mai multor societăți se hotărăște de fiecare societate în parte”. Hotărârea adunării generale cu privire la fuziune trebuie autentificată notarial și
supusă controlului de legalitate exercitat de judecătoria competentă.

b) fiecare societate comercială implicată în absorție sau în contopire este obligată să își întocmească bilanțul.

Dacă societatea absorbantă este o societate de capital , adunarea generală extraordinară este supusă unor reguli particulare. Aceste reguli privesc:

raportul consiliului de administrație: consiliul trebuie să întocmească și să pună la dispoziția acționarilor un raport scris care să conțină elementele esențiale ale operațiunii proiectate.

raportul cenzorilor: cenzorii trebuie să se pronunțe tot printr-un raport scris asupra fuziunii proiectate și a condițiilor financiare de realizare a ei.

informarea acționarilor: acționarii trebuie să fie înștiințați cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale. Lor le se pun la dispoziție mai multe documente, dar cele strict necesare sunt:

proiectul de fuziune

darea de seamă a administratorilor în care se precizează și raportul de schimb al acțiunilor sau părților

raportul cenzorilor

bilanțul contabil de fuziune

evidența contractelor de valoare mare în curs de executare

rapoartele de evaluare a societăților sau raportul unui expert care își va da avizul de specialitate asupa fuziunii.

2.1.4. Publicitatea proiectul de fuziune

Oricând se petrece un eveniment în viața societății comerciale și de natură să se ducă la modificarea actelor constitutive sau sa ducă la dispariția persoanei morale în cauză și trebuie îndeplinite formalități de publicitate prevăzute de lege. Este și cazul restructurătii societăților comerciale prin fuziune.

Proiectul de fuziune, semnat de reprezentanții societăților participante la operațiune, se depune la Camera de Comerț și Industrie a României unde este înmatriculată fiecare societate implicată. Se depune împreuna cu proiectul de fuziune și o declarație a societății care încetează să existe, în care se menționează modul în care aceasta a hotărât să stingă pasivul său. Proiectul de fuziune se publică și în Monitorul Oficial, partea a patra, pe cheltuiala părților, integral sau în extras, potrivit dispoziției judecătorului delegat sau cererii părților, cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care adunarea generală extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii.

Oricare creditor al societății care fuzionează, având o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune, poate face opoziție.

Opoziția suspendă executarea fuziunii până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori convine cu aceștia un avantaj pentru plata datoriilor.

2.1.5. Controlul proiectul de fuziune

Realizarea efectivă a procesului (respectând etapele specifice), implică specificarea perioadei prealabile fuziunii (faza de studiu și negociere), a metodelor de evaluare a întreprinderii și prezentarea proiectului de fuziune sub aspect juridic și fiscal, urmând după aceasta aprobarea, publicarea și controlul proiectului de fuziune cu formularea concluziilor ce se desprind. Dacă toate condițiile au fost îndeplinite se poate desfășura procesul de fuziune specificând efectele pe care le generează.

Pentru realizarea acestuia trebuie respectate și anumite aspecte contabile referitoare la principii fundamentale, recunoașterea și evaluarea societăților, raportul de schimb, contabilizarea primei de fuziune, aportul la fuziune și contabilizarea aportului.

Pentru exemplificare s-au luat unele operații atât în cazul fuziunii prin absorbție cât și în cazul fuziunii prin contopire, derulate în paralel la societatea absorbantă și la societatea absorbită.

2.1.6. Aprobarea fuziunii

Cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să se pronunțe asupra proiectului de fuziune, organele de conducere ale societăților care iau parte la fuziune vor pune la dispoziția acționarilor/asociaților, la sediul societății, următoarele documente:

proiectul de fuziune;

raportul scris întocmit de către organele de conducere;

situațiile financiare anuale și rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciții financiare ale societăților care iau parte la fuziune;

situațiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia luni

anterioare datei proiectului de fuziune, dacă ultimele situații financiare anuale au fost

întocmite pentru un exercițiu financiar încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de aceasta dată;

raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;

raportul experților desemnați pentru a analiza proiectul de fuziune;

evidența contractelor cu valori depășind 10.000 lei fiecare și aflate în curs de

executare.

Administratorii societății absorbite răspund civil față de acționarii sau asociații acelei societăți pentru neregularitățile comise în pregătirea și realizarea fuziunii sau divizării. În cel mult două luni de la expirarea termenului de opoziție sau, după caz, de la data la care fuziunea poate fi efectuată, adunarea generală a fiecărei societăți participante va hotărî asupra fuziunii.

Fuziunea trebuie să fie convenită în prealabil prin hotărârea adunării generale a entităților colective implicate. “Fuziunea mai multor societăți se hotărăște de fiecare societate în parte”. Hotărârea adunării generale cu privire la fuziune trebuie autentificată notarial și supusă controlului de legalitate exercitat de judecătoria competentă.

2.1.7. Publicarea hotărârilor

Publicarea proiectului în buletinul național include pentru fiecare cooperativă care fuzionează, următoarele indicații:

forma, firma și sediul social al cooperativei care fuzionează;

adresa locului sau registrului unde au fost depuse statutul și celelalte acte și informații pentru fiecare cooperativă și numărul de înscriere din registru;

o indicare a modalităților de exercitare a drepturilor creditorilor cooperativei și adresa unde se pot obține informații despre acestea;

firma și sediul preconizate pentru SCE;

condițiile care determină data la care intră în vigoare fuziunea.

2.1.8. Data de la care are efect fuziunea

Fuziunea are loc la următoarele date:

în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, la data înmatriculării în Registrul Comerțului a noii societăți sau a ultimei dintre ele;

în celelalte cazuri, la data înscrierii în Registrul Comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social al societății absorbante.

În cazul fuziunii prin absorbție, societatea absorbantă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire, drepturile și obligațiile societăților care își încetează existența trec asupra noii societăți astfel înființată.

Data fuziunii este data îmatricularii în registrul comerțului a societății nou create, data mentiunii de radiere din Registrul Comerțului a societății comerciale care a fuzionat.

2.1.9. Efectele fuziunii

Absorția și fuziunea pot avea efect decât după trei luni de la publicarea în Monitorul Oficial a înscrisului care a operat transformarea și a hotărârii judecătorești de autorizare.

Termenul suspensiv de trei luni poate fi scurtat dacă se îndeplineăte una din condițiile:

se justifică plata datoriilor sociale cu acte obținute de la creditori.

suma corespunzătoare pasivului este depusă la CEC sau la administrația financiară; certificatul constatator că s-a efectuat depunerea trebuie publicat. În acest caz este nevoie de autorizarea judecătoriei.

există acordul tuturor creditorilor pentru reducerea termenului suspensiv de trei luni, fiind necesar consimțămîntul în scris.

Efectele fuziunii privesc două aspecte :

Transmiterea universală a patrimoniului

Societatea care se constituie (sau societatea absorbantă) potrivit fuziunii prin contopire și prin absorbție, este ținută de toate obligațiile societății absorbite care nu sunt achitate în timpul fuziunii. Societatea absorbantă nu are calitatea de terț față de contractanții societății absorbite.

Activul transmis

Prin fuziune se transmit, în principiu, următoatele drepturi:

drepturile care au aparținut societății absorbite sau a societăților care se reunesc

drepturile societății absorbite asupra unor titluri (acțiuni) pe care le deține la o tertă persoană, trebuie să se prevadă în raportul de acțiuni al societății emitente

drepturile de proprietate industrială

drepturile asupra mărcilor de fabrică și a celor de comerț se transmit societății absorbante.

Despre această transmitere se face mențiune la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Dacă se transmit bunurile imobile (potrivit Lg.7/1996) trebuie să se facă mențiune în registrele de publicitate imobiliară cu privire la societatea care a preluat dreptul ca efect al fuziunii.

Pasivul transmis

Se transmit societății absorbante următoarele obligații:

datoriile nescadente ale societății absorbite

obligația de garanție pentru viciile lucrului care aparținea societății absorbite

datoriile care izvorăsc dintr-un fapt al societății absorbite, chiar dacă au caracter personal

obligația de neconcurența asumată de societatea absorbită.

Transmiterea contractelor

Fuziunea prin absorbție are ca efect subrogația legală a societății absorbante, în drepturile societății absorbite, fără nici o altă formalitate, cu excepția celei de publicitate prevăzută în legislația societăților comerciale.

În aceste condiții, societatea absorbantă preia și contractele societății comerciale absorbite.

Drepturile terților asupra fuziunii

Societatea absorbantă devine debitoarea creanțelor non-obligatare ale societății absorbite, în locul acesteia.

De aceea este greșită acea practica a unor societăți comerciale care, după fuziune, au întocmit acte adiționale la contractele încheiate de societatea absorbită, acte prin care au modificat unul dintre subiectele participante, respectiv, in locul societății absorbite a fost menționată societatea absorbantă.

Dacă în contractul încheiat între societatea absorbită, care avea calitatea de debitor, și terța persoană creditoare s-a prevăzut că aceasta din urmă să ceară restituirea debitului imediat,

în caz de fuziune, se va aplica clauză contractuală, fără ca societatea creditoare să facă opoziție în instanță, cu privire la fuziune.

Dreptul la opoziție este acordat creditorilor tuturor societăților participante la fuziune, ale căror creanțe sunt anterioare publicării proiectului de fuziune.

Astfel, potrivit art.238, alin.2 din Lg.31/1990 republicată, opoziția suspend executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotarârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plații datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori convine cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor. Încetarea existenței societății absorbite.

Un alt efect al fuziunii prin absorbție este dispariția (dizolvarea fără lichidare) a societății absorbite și radierea ei din registrul comerțului.

Astfel, dacă fuziunea se produce prin absorbție, data acesteia este data cand se menționează în registrul comerțului actul adițional de majorare a capitalului social al societății absorbante (art.243 din legea 31/1990 republicată). Desființarea societății absorbite se produce din momentul radierii ei din registrul comerțului.

Deci documentul de efectuare a mențiunii de majorare a capitalului social a societății absorbante se produc la aceeași dată. Data fuziunii este data înmatriculării în registrul comerțului a societății nou create, data mențiunii de radiere din Registrul Comerțului a societății comerciale care a fuzionat.

Pentru a-i ocroti, legea prevede că în cursul termenului suspensiv, până la expirarea căruia fuziunea nu poate să producă efecte, oricare creditor al societăților care fuzionează are dreptul să introducă opoziție la instanța judecătorească. Opoziția suspendă executarea fuziunii până la rămînerea definitivă a sentinței pronunțate în cauză(legea 31/1990 art.175 alin.3).

2.2. Aspecte fiscale ale operațiunilor de fuziune ale societăților comerciale

2.2.1. Amortizarea bunurilor de către societatea absorbantă după fuziune

Principiul general este că societatea absorbantă înregistrează bunurile primite de la absorbită la valoarea de aport și le amortizează ținând seama de această bază. Durata amortizării bunurilor face obiectul unei noi determinări; aceasta poate să corespundă duratei de viață rămase la data preluării prin fuziune sau poate să fie diferită de aceasta. în funcție de durata de amortizare recalculată se determină rata de amortizare care va fi utilizată de către societatea absorbantă.

Având o valoare de aport diferită de valoarea contabilă dinainte de fuziune, o durată de amortizare diferită și o rată de amortizare diferită, societatea absorbantă va elabora un nou plan de amortizare pentru activele respective.

2.2.2. Cesiunea bunurilor de activ imobilizat primite ca aport

Înregistrarea preluării elementelor de activ și de pasiv ale societății absorbite la societatea absorbantă se face înainte de radierea societății absorbite de la Registrul Comerțului.

Potrivit reglementărilor fiscale, elementele de activ primite de absorbantă sau de societatea nou înființată vor fi recunoscute și amortizate fiscal la valoarea acceptată ca deducere fiscală pentru acele active înainte de reevaluare la societatea care a dispărut prin fuziune.

Reorganizarea, lichidarea și alte transferuri de active și titluri de participare se realizează după următoarele reguli:

contribuția cu active la capitalul unor persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la acestea nu sunt transferuri impozabile. Valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul. Valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activ este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuție.

distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanții săi sub formă de dividende sau ca urmare a operațiilor de lichidare se tratează ca transfer impozabil cu excepția cazurilor de fuziune, divizare, achiziție, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală.

2.2.3. Obligații declarative

Societățile comerciale absorbante sau absorbite care dețin titluri de participare la societățile comerciale absorbite sau absorbante vor anula titlurile respective, la valoarea contabilă, prin diminuarea altor rezerve, a primei de fuziune sau a capitalului social, cuantumuri care vor fi aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor.

Societățile comerciale care încetează să existe ca urmare a unor operațiuni de fuziune au obligația să depună declarația de impunere și de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței acestora la Registrul Comerțului și în cel mult 15 zile de la data apariției situației de fuziune. Rezultă că la societatea absorbantă se vor înregistra diferențe temporare și ca atare creanțe sau datorii privind impozitul amânat.

In același termen de 15 zile au obligația să depună declarația privind impozitul pe profit toate societățile care se găsesc în situația de fuziune. Pentru societățile care dispar, termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit reprezintă și termen de plată a obligației față de bugetul de stat; pentru celelalte societăți participante declarația reprezintă titlu de creanță prin care se constată și se individualizează obligația de plată privind impozitul pe profit.

În înțelesul prezentului Cod Fiscal, valoarea fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizată pentru calculul amortizării, și al câștigului sau pierderii în înțelesul impozitului pe venit ori a impozitului pe profit.

2.2.4. Schimbarea destinației rezervelor și a fondurilor

Schimbarea destinației rezervelor și a fondurilor constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea lor acționarilor sub forma dividendelor, cu ocazia fuziunii societății, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit și impozit pe dividende, conform metodologiei privind fuziunea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale.

În cazul în care se preiau de la societățile care își încetează existența, reyerve, ajustări și/sau provizioane care au deductibilitate la determinarea profitului impozabil acestea urmează regimul fiscal stabilit de Codul Fiscal.

În situația în care valoare rezervei legale preluată prin fuziune depășește o cincime din capitalul subscris vărsat al societății care ia ființă, diferența nu se tratează ca venit impozabil atâta timp cât această rezervă se menține la valoare rezultată. Valoarea corespunzătoare diminuării rezervei legale reprezintă venituri impozabile, reconstituirea ulterioară a rezervei nefiind deductibilă la calculul profitului impozabil.

2.2.5. Regimul plusvalorii

În cadrul Pieței Unice europene din care România va face parte în curând, în domeniul fiscal, provocarea majoră pe termen lung este de a stabili o bază de impozitare comună pentru companii la nivelul Uniunii Europene. Există o experienta pozitivă a aplicării Directivelor adoptate în domeniul impozitării directe, precum tratamentul fiscal al dividendelor plătite companiilor-mama de către filiale, al fuziuinilor transfrontaliere și al plaților dobânzilor și drepturilor de autor între companiile asociate de care România va trebui să beneficieze în momentul aderării la Uniunea Europeană.

În perspectiva armonizării obligatorii cu normele europene, Noul Cod fiscal al României în vigoare de la 1 ianuarie 2007 preia prevederile referitoare la regimul comun care se aplică societăților mama si filialelor acestora din diferitele state membre ale Uniunii Europene pentru distribuția de dividende, în conformitate cu prevederile Directivei nr. 90/435/CEE și cel aplicabil divizărilor, divizărilor parțiale, transferului de active și schimbului de acțiuni între societățile din diferitele state membre, prevăzut de Directiva 90/434/CEE.

O achiziție poate fi definită ca o operație prin care o societate devine proprietara acțiunilor sau activelor unei alte societăți în schimbul unei sume de bani platită cu lichidități.

Prin opoziție, fuziunea este acea operație prin care o societate obține acțiunile sau activele unei alte entități economice în schimbul propriilor acțiuni.

Aportul de active reprezintă operația prin care o societate cedează, fără a fi dizolvată, toată activitatea sau o parte din aceasta unei societăți care îi oferă în schimb titluri reprezentative din capitalul social, fără sultă.

Schimbul de acțiuni se realizează prin achiziționarea de către o societate a unei parți din capitalul altei societăți în scopul obținerii majorității drepturilor de vot în aceasta din urmă societate. Asociații acestei societăți vor primi, în schimbul titlurilor cedate, acțiuni din capitalul primei societăți.

Directiva CEE referitoare la fuziunile intracomunitare:

În data de 23 iulie 1990 a fost adoptată la nivelul Comunității Economice Europene Directiva 90/434 referitoare la sistemul comun de impunere aplicabil fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, transferului de active și schimbului de acțiuni între societățile din diferite state membre și cesionarea între statele membre a sediului social al unei Societăți Europene sau a unei Asociații Cooperatiste europene aparținând Statelor Membre, cu amendamente aduse în 2005 prin Directiva 19/2005/CEE.

Scopul acestei norme europene a fost acela de a determina Statele membre să ia măsuri pentru instituirea unei neutralități fiscale a fuziunilor, divizărilor, aporturilor de active și schimburilor de acțiuni între societăți comerciale din aceste State.

Aplicarea acestui regim a fost subordonată unor condiții restrictive referitoare la sediul societăților interesate (rezidența într-un Stat membru), forma lor juridică (SA, SRL, SCA), supunerea obligatorie la impozitul pe societăți, calculul sultei oferite de societatea absorbantă acționarilor societății absorbite, etc.

Principala masură fiscală favorabilă prevăzuta a fosta aceea că plusvaloarea rezultată cu ocazia restructurărilor să fie impozitată la data efectivă a realizării sale și nu la momentul operațiunilor.

Directiva a prevăzut de asemenea că acționarii societăților care fuzionează sa fie scutiți de orice impozitare referitoare la schimbul de titluri rezultând din fuziune. Această neutralitate fiscală, teroretic obligatorie numai pentru restructurările intracomunitare, se cuvine a fi respectată și pentru operațiunile interne, în scopul de a nu dezechilibra jocul concurenței.

Operațiunile de restructurare vizate de Directiva 90/434 sunt fuziunea, divizarea, aportul de active și schimbul de acțiuni.

Fuziunea nu atrage nicio impozitare a plusvalorii determinate de diferența între valoarea reală a elementelor de activ transferate (adică cea care ar fi fost fixată dacă aceste elemente ar fi fost vândute în cadrul unei alte operațiuni) și valoarea lor fiscală.

Condiția exonerării este ca societatea beneficiară să amortizeze imobilizările primite ținând cont de valoarea contabilă netă, ca și cum fuziunea, divizarea sau aportul de active nu ar fi avut loc. Elementele de activ vor ramane în Statul societății cedente și vor fi preluate de o structură a societății beneficiare având sediul permanent în acel Stat.

Urmărind același principiu, provizioanele și rezervele constituite de către societatea cedentă trebuie să fie preluate, în aceleași conditii de exonerare. De asemenea, preluarea pierderilor se efectuează de aceeași structură stabilă a societății beneficiare care va fi obligatoriu situată în Statul societății care a contribuit cu elementele de activ.

Referitor la aporturilor de active, regulile descrise mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis în cazul în care o societate cedează întreaga activitate sau o branșă din aceasta cu condiția de a rămâne în funcțiune. Reguli specifice se aplica totuși în situația în care printre bunurile aduse ca aport se afla și un sediu permanent situat într-un Stat membru, altul decât cel al societății care aduce aportul.

Plusvaloarea obținută în urma operațiunii de schimb de acțiuni beneficiază de asemenea de regimul de exonerare fiscală cu condiția reutilizării prețului cesiunii.

Directiva 19/2005/CEE a modificat parțial Directiva 90/434/CEE în scopul ameliorării regimului fiscal aplicabil operațiunilor de restructurare a societăților europene. Modificările propuse, deși fără importanță semnificativă, nu fac decât să amplifice atractivitatea aplicării dispozițiilor Directivei.

Având în vedere avantajele evidente care rezultă din aplicarea regimului fiscal european uniform în domeniul fuziunilor și achizițiilor, transpunerea legislației fiscale comunitare în dreptul românesc este nu numai obligatorie dar și binevenită.

2.2.6. Recuperarea pierderii fiscale

Pierderea fiscală înregistrată de societatea care își încetează existența prin fuziune, divizare, dizolvare sau lichidare nu se recuperează .

Nu recuperează pierderea fiscală societățile care își încetează existența în urma fuziunii, precum și cele care se înființează în urma efectuării acestor operațiuni.

În cadrul fuziunii prin absorbție, pierderea fiscală rezultată din declarația de impunere a societății absorbante, declarată până la data înscrierii la Registrul Comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social, se recuperează conform legii.

Societatea comercială din al cărei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operațiuni de fuziune și care își continuă existența recuperează partea din pierderea fiscală înregistrată înainte de momentul în care fuziunea produce efecte, proporțional cu drepturile și obligațiile menționate de societatea comercială respectivă..

Sub aspect fiscal fuziunea are și alte avantaje cum ar fi reducerea impozitului pe profit prin achiziționarea unei societăți care înregistrează pierderi.

2.2.7. Taxa pe valoarea adaugată

Sub aspect fiscal fuziunea prezintă o serie de particularități și în privința taxei pe valoare adăugată. În cazul transferul activelor ar putea fi supus TVA-ului, dacă forma de organizare rezultată după fuziune nu este o persoana impozabila din punct de vedere al TVA. În acest caz, societatea care transferă activele și datoriile ar putea fi obligată la plata TVA aferentă activelor transferate.

În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.

În situația în care două sau mai multe persoane impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea celorlalte preia și soldul taxei de plată către bugetul de stat, precum și soldul sumei negative a taxei, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare.