FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ ALMA MATER -UNIVERSITATEA [628232]

3
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ „ALMA MATER” -UNIVERSITATEA
„ALMA MATER” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
)

Coordonator științific:
Prof. univ. ANCA SÎRGHIE

Absolvent: [anonimizat]:FILOFTEIA ANIȘOARA
ONICĂ(MARIN)

SIBIU
2017

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

4 FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ „ALMA MATER” -UNIVERSITATEA
„ALMA MATER” DIN SIBI U
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
ADMINISTRATIVE

VALENTELE FORMATIVE ALE
JOCULUI
IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

Coordonator științific:
Prof. univ. ANCA SÎRGHIE
Absolvent: [anonimizat] : FILOFTEIA ANIȘOARA
ONICĂ(MARIN)

SIBIU
2017

5

VALENȚ ELE FORMATIVE ALE JOCULUI LA GRUPELE
ÎNVATAMANTUL UI PRESCOLAR

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………… …………….4
CAPITOLUL I: JOCUL CA ACTIVITATE UMANĂ ……… ……………….. ………………………7
1.1 Jocul – direcț ii și orientări explicative …………………. …………………………………………………..7
1.2 Funcț iile jocului …………………………………………………. …………………………………………………9
1.3 Clasificarea jocului …………………………………………………….. ………………………………………..12
1.4 Îndrumarea jocului didactic………………………… ………………………………. ……………………….16
1.5 Implicaț iile jocului didactic în educația intelectuală a preș colarului …………………………….18

CAPITOLUL al II -lea: FINALITĂȚILE JOCULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ.. ..25
2.1 Jocul didactic în activităț iile de educarea limbajului – Domeniul limbă și
comunicare …………………………………………………………………………………………………….. ……….. .25
2.2 Activit atea integrată, mijloc modern de învăț are………………………………………………….. …..34

CAPITOLUL al I II-lea: CERCETARE PEDAGOGICA PRIVIND INTEGRAREA
JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN
GRĂDINIȚĂ ………………………. ……………………………………………… ………………………………….36
3.1 Motivarea temei………………………………………………………………. ………………………………….36
3.2 Ipoteza de lucru, obiectivele și metodica cercetării ……………………. …………………………….40
3.3 Jocuri didactice pentru educarea limbajului și a comunicării ……………………………………..49
3.4 C ulegerea si prelucrarea informatiei,elaborarea concluziilor ……………………………………..58
CONCLUZII ……………………….. …………………………………………………………………………………. 63
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………….. ……………….. .64
ANEXE …………………. ………………………………………………………………………………….. ……………66

6

INTRODUCERE

Copilăria este ucenicia vârstei mature, iar p rin joc copilul își
modelează propria sa statuie1.

Am porni t în alegerea temei de la premis a că jocul ocupă locul preferat în a ctivitatea
zilnică a copilului ș i de la schimbăr ile survenite în structura învățământului preș colar,
schimbări puse î n practică la începutul anului ș colar 201 6-2017, care prevăd funcț ionarea
grupelor ante preșcolare în cadrul grădiniț elor cu program normal . Gândindu -mă la vârsta
acestor copii, consider c ă avem nevoie de mai multă informație, de studii amănunțite pentru a
cunoaș te rolul jocului didacti c în activitatea lor de antepreșcolari și preș colari și astfel de a
înțelege mai bine eficienț a folosi rii lui în procesul instructiv – educativ, ț inând cont de
particularităț ile de vârstă ale fiecăruia. Jucându -se, copilul acț ionează cu obie cte reale sau cu
imaginile acestora, transpunând în joc anumite roluri și situaț ii întâlnite în mediul familial ș i
cel înconjurător. Astfel , se apropie de realitatea social ă deoarece orice activitate pentru copil
este joc, iar orice joc implică o metodă educativă. Cunoscând rolul pe care îl ocup ă jocul în
viața copilului, este de înțeles eficienț a folosirii lui în procesul instructiv -educativ. Aș adar,
este nec esar să -i antre năm în joc pe toți copiii, având în atenț ie mai ales pe aceia care se lasă
greu antrenați în activităț i întrucât jocul acti vează, deo potrivă, atât funcțiile psihice cât și
funcț iile biologice. Ca atare, jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adul t. De aici ș i
rolul deosebit al jocului deoarece formează ș i dezvol tă personalitatea copilului. Deș i aceasta
se poate realiza prin diverse căi, jocul didactic este calea cea mai accesibilă și plăcută pentru
copii ș i ne permite nouă, profesoare lor, să of erim copilului, fie el antepreșcolar sau preșcolar,
acele mobiluri de acțiune pe care nu le obțin direct de la ș coală.
În grădin iță, în mai toate activităț ile, conform programei, alter năm jocul cu celelalte
activități și exerciț ii. Fiecare activitate organ izată și desfăș urată cu copiii trebuie să fie o
reușită, să adu că de fiecare dată lucruri noi ș i interesante p entru cel ce învaț ă, astfe l încât în
urma fiecărei activităț i personalitatea co pilului să cunoască modificări ș i transformări
pozitive. Profesoara nu este cea care doar predă, ci este cea care conduce activitatea copilului,
este cea care îl ajută , îl îndrumă, îl sfătuiește pe copil ce, cum și cât să învețe, care ș tie cât de

1 .Chateau, Jean – Copilul și jocul , Editura Didactică și pedagogică , București, 1980,p.72

7
mult poate să obosească co pilul în activitatea sa de învățare așa încăt gă sește momentul
oportun pentru a introduce în lecț ie un moment de relaxare activă, un moment în care copilul
să se simtă în lar gul său, fără constrângeri dar, cu toate acestea, să continue învățarea fără să
conștientizeze efortul depus. Prin intermediul joc ului, copilului nu i se dezvoltă doar gândirea,
memoria, imaginația ș i limbajul , ci ș i starea afectiv -motivațională, punându -l în situaț ia de
confrun tare cu sine și cu ceilalț i, luâ ndu-și astfel, în stăpânire propriul eu. Cercetâ nd impactul
jocului asupra însușirii corecte a diverselor cunoștinț e din toate domeniile de activitate am
pornit de la următoarea ipoteză. Utilizând jocuri didactice în cadrul procesul instructiv –
educat iv, în orice moment al activităț ii, există posibilitatea sporirii eficienței aces tor activităț i
prin angajarea motivaț iei intrinseci, căci jocul are o motivaț ie subiec tivă, intrinsecă, pe când
învățarea ș i munca au una extrinsecă.
Jocul dida ctic este o activitate serioasă care sprijină într-un mod fericit înțelegerea
problemelor, fixarea și formarea unor deprinderi durabile. Prinde viațã în momentul în care
este valorificat cu un anumit scop. El poate contribui la realizarea scopului propus deoarece:
aceeași sarcină didactică se exersează pe conținuturi și materiale dif erite cu reguli și acțiuni de
joc; același conținut se poate repeta de mai multe ori și totuși jocul este nou datorit ă diferitelor
reguli și acțiuni de joc; același conținut se poate repeta de mai multe ori și totuși jocul este
nou, datorit ă sarcinilor did actice multiple și grad at complicate.
În lucrarea de fa ță doresc să demonstrez valoarea pe care o capătă activităț ile prin
folosirea corespunzătoare a jocului didactic . Dacă întrebăm copiii din jurul nostru care sunt
activitățile lo r prefera te în mod sigur auzim: Jocurile !. Jocul este parte esențială a copilăriei
și, totodată, este parte integrantă a activității cu copii. Dintre toate metodele și procedeele
folosite în cadrul activităților educative, jocul reprezintă mijlocul cel mai eficient prin care
copiii iau contact cu lumea, înțeleg evenimentele din jur și învață din ele. Utilizarea și
dezvoltarea limbajului fac parte integrantă din acest proces. Jucându -se, copilul exersează
înțelegerea prin comunicare, își dezvoltă capacitatea de discr iminare, de judecată, imaginează
și formulează verbal atât realul, cât și imaginarul.Studiul de față și -a propus ca, pornind de la
cunoașterea particularităților de vârstă specifice școlarității mici și ale limbajului în mod
special, de la specificul jocul ui în general și al jocului didactic în special, să evidențieze
influența jocului didactic asupra limbajului școlarului mic și asupra rezultatelor la învățătură,
cu referire specială la limba română . În primul capitol, am prezentat conceptul de joc, teori i
despre joc, funcțiile și clasificarea jocului și am analizat implicațiile jocului didactic î n
educația intelectuală a preșcolarului, caracteristicile psihofizice ale preșcolarului, dezvoltarea

8 biofizică precum și dezvoltarea proceselor psihice, laturile jocului didactic și îndrumarea
jocului didactic. De asemenea, am prezenta t jocul din perspectivă didactică: f inalitățile jocului
în activitatea didactică și aspecte din experiența personală privind integrarea jocului didactic
în procesul de învățământ din grădiniță.
În capitolul al doilea am descris rolul jocului didactic, pentru educarea limbajului și a
comunicării sub aspectul proiect ării, organizării, desfășurării;a ctivitatea integrată, mijloc
modern de învățare .
Ultimul capitol prezintă datele cercetării personale care a pornit de la identificarea
raportului dintre strategia didactică folosită de profesoară și rolul jocului didactic în
dezvol tarea preșcolarului. Ipoteza cercetării a fost formulată astfel: corelând datele proprii cu
cele cunoscu te în literatura de specialitate consultată, pot susține cu suficient temei că ipoteza
de lucru adoptată a fost pe deplin justificată că, într -adevăr, la vârsta preșcolară , jocul didactic
are un rol deosebit în dezvoltarea proceselor psihice. Pentru obține rea datelor se pot folosi
metode și procedee care să asigure abordarea complexă a copilului, adică studierea
personalității în procesul principalelor forme ale activității și relațiilor ei. Asimilarea
cunoștințelor cu ajutorul jocului didactic permite dezv oltarea mobilității, flexibilității,
gândirii, folosirea unor strategii euristce de învățare. Desfășurarea activităților instructiv –
educative sub forma jocului didactic asigură cadrul manifestării libere a copiilor, oferind
astfel posibilitatea observării psihologice a acestora. Noțiunile noi învățate vor fi cu atât mai
accesibile, cu cât vor fi prezentate în cadrul unor forme de activități mai atractive, mai
interesante. Cadrul didactic t rebuie să -l înzestreze pe cop il de la cea mai fraged ă vârstă cu
opera ții generative și să -l antreneze în activități variate care să aibă ca scop cunoașterea și
dezvoltarea proceselor psihice .

9

CAPITOLUL I: JOCUL CA ACTIVITATE UMANĂ

1.1 JOCUL – DIREC ȚII ȘI ORIENT ĂRI EXPLICATIVE

Problematica jocului a fo st de-a lungul timpului în atenția a diverș i spe cialiș ti:
pedagogi, sociologi, antropologi și filozofi, care au recunoscut și argumentat valențele
formative ale activităț ii ludice din perspect ive foarte variate, unele contr adictorii. Privi nd
aceste contribuț ii în ansamblul lor, ele pot fi grupate în două categorii de interpre tare ale
jocului: biologizante ș i psihosociologice. Astfel, privind destul de nediferenț iat
comport amentul de joc la specia umană ș i cea animală, Karl Gross arată că jocul este un
exerciți u pregătitor pentru viaț a adultului prin exersarea predispoziț iilor native în scopul
maturizării. Teoria lui Gross este completată de concepț ia lui H. Carr care formulează ipoteza
conform căre ia jocul nu se referă la perfecționarea instinctelor și este un post-exercițiu, in
sensul că slujeș te întreținerii instinctelor d eja existente. Cele două concepț ii se conciliază într –
o idee de reț inut, aceea a argum entării convingătoare că tendinț a spre joc este ereditară.
Ipoteza exerciț iului ce întreține tendințe ș i instincte poartă denumirea de teoria exe rcițiului
complementar sau a compensaț iei. Contribuț ii importante pentru lărgirea cadrului explicativ
al fenomenului ludic au adus teoriile psihosoci ologice care au avut o importanță deosebită și
pentru adaptarea act ivității de joc la cerințele ș i finalită țiile proceselor educaț ionale. În această
categorie se înscrie cea mai veche teorie expl icativă a jocului, a căre i esenț ă persistă în
mentalitatea comună: teoria recreaț iunii, al căre i autor este R. S. Lazarus. Jocul este opusul
muncii, lui fiindu -i atribui te exclusiv funcții recreative. Preluată de alți autori, această
concepț ie a fost reconsiderată în sensul analizei jocului ca un mijloc de odihnă activă, o
modalitate de re creare a energiei organismului. În aceeaș i ideatică se înscrie teoria surplusului
de energie , înrudită întrucâtva cu teoria catharti că, formulată de Fr. Schiller, și împărtăș ită de
Herbert Spencer, conform căreia jocul este o simplă modalitate de cheltuir e a surplusului de
energie . Ca și concepț ia anterioară, teoria prisosului de energie absolutizează anumite valenț e
ale jocului, neexplicând în totalitte conduitele ludice ale copiilor care se manifestă și în
situaț iile de oboseală sau boală. O teorie similară este aceea a lui Ch. Buhler, teoria plăc erii

10 funcț ionale pe care copilul o simt e în timpul jocului ș i care este un mobil pentru manifestarea
acestuia.
De mai mare interes pentru educatori pot fi teoriile care, dintr -o perspectivă sau alta,
văd jocul drept o modali tate de dezvoltare psihofizică și de cunoaștere a realităț ii. Astfel , în
concepția lui Ed. Claparede2 funcț ia principală a jocului este ace ea de a permite individului
să-și realizeze eul, să -și manifeste personalitatea într -un cadru care îi permite acest lucru. El
recunoaște și funcț iile de divertisment, relaxare, agent de m anifestare socială și de transmitere
a ideilor și obiceiurilor de la o generaț ie la alta.
Contribuț ii consistent e cu privire la analiza implicațiilor activităț ii de joc a adus A. N.
Leontiev, care concepe jocul drept activitatea de exprimare a vieț ii psihi ce la vârsta
preșcolară, dar și de exersare și dezvoltare a personalităț ii în asamblu. Originea jocului este
pentru el decalajul dintre cerințele mediului extern și posibilitățile copilului de a le face faț ă,
decalaj ce se rezolvă pri n activitatea ludică în care trebuința copilului de a acț iona asupra
realului se îmbină cu formarea și dezvoltarea procedeelor de acț iune.
În această i dee, cunoscutul psiholog L.S. Vâ gotski3 afirmă că activitatea de jo c este
formativă în deplinul înț eles al cuvântulu i atunci când cerinț ele formulate ( prin reguli, sarcini
sau subiect) sunt cu puțin peste posibilităț ile copilului, date de nivelul de dezvo ltare atins de
acesta.Vizarea zonei proximei dezvoltări face ca sarcinile de joc să constituie un stimulent
pentru dezvoltarea psihofizică a copilului.
De m are acoperire explicativă este și concepț ia lui J. Piaget4 cu privire la activitatea
ludică. Preocupat în studiile sale de rele varea mecanismelor de apariție și dezvoltare a
inteligenț ei, Piaget remarcă rolul deosebit pe care îl are jocul pentru dezvoltarea copilului:
Jocul este definit de psihologul elvețian drept un exercițiu funcț ional cu rol de extindere a
mediului , o modalitate de transform are a realului, prin asimilare ș i de acomodare la real, deci
un mij loc de adaptare. În evoluț ia jocului, Piaget delimitează trei mari categorii de joc: jocul
exercițiu, jocul simbolic ș i jocu l cu reguli. Jocurile de exerciț ii domi nă la vârstele mici, însă
apar ș i mai târziu. Ele sunt asoci ate registrului senzoriomotor, cu rol în dezvoltarea
motricității și interiorizarea lumii reale ș i a registrului m intal, o subcategorie de exerciț ii
vizând exersarea gândirii (jocuri de cuvinte, comunicări verbale). Joc ului simbolic Piaget îi
recunoaște o importanț ă deosebită pentru dezvo ltarea imaginației ș i limbajului, dar mai ales

2 Claparede,Ed ouard – Despre natura și funcț iile jocului în psihologia co pilului și pedagogia experimentală ,
Editura . Didactică și Editura Pedago gică, Bucureș ti, 1975;
3 L.S. Vâ gotski apud Glava, Adina, Glava, Cătălin – Introducere în pedagogia preșcolară, Editura . Dacia
Educațional, Cluj – Napoca, 2002 , p. 11-15;
4 Piaget, Jean, Inhelder, Barbel – Psihologia co pilului, Editura . Didactică și Pedagogică, București, 19 68, p.. 28.

11 pentru asimilarea realităț ii pr intr-un proces de reprezentare ș i semnificare de o manieră
proprie a lumii reale. Jocul cu re guli exercită o importantă funcț ie de socializare pr ogresivă a
copilului, prin interiorizarea unor norme de conduită de relaț ionare, impuse de regulile
jocului. Concepția piagetiană asupra jocului ș i caracte risticilor sale în perioada preșcolară este
și azi larg evocată în analizele privind fenomenul ludic.
În textul nonliterar Homo ludens de Johan Huiz inga5 se vorbește despre joc ș i originile
sale. Din punct de vedere istoric, rădăcinile jocului se pierd î n negura timpurilor. În opinia lui
Johan Huiz inga, jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noț iunea de cultură, oricâ t de
incomplet ar fi ea def inită, presupune î n orice caz o societate ome nească, iar animalele nu l –
au așteptat pe om ca să le înveț e să se joa ce. Ba chiar se poate afirma, fără risc, că civilizaț ia
omenească nu a ad ăugat nicio caracter istică esențială noț iunii generale . Jocul apare ca un
fenome n complex, ce poate fi definit î ntr-o varietate de modur i. Considerăm că trecerea în
revis tă a teoriilor formulate de aceș tia ne relevă complexitatea f enomenului ludic ce are
implicaț ii multiple î n planul dezvoltării psihofizi ce a indivizilor aflați la vârstele de creș tere.

1.2 FUNCȚIILE JOCULUI

Jocul est e o activitate umană conș tientă care are caracter universal, permanent și
polivalent. Importanța jocului în viaț a omului se reflectă în pol isemia cuvântului: joc de
societate, joc de cuvinte (glumă bazată pe asemănarea de s unete dintre două cuvinte cu
înțelesuri diferite, calambur ; exemplu: nepurcele în Amintiri din copilărie de Ion Creangă),
joc de șah, jocuri olimpice, joc de căr ți, joc de s cenă, a juc a un rol mare (sau periculos), a-și
pune capul/viaț a în joc, a fi în joc, a face jocul cuiva, jocul cu viața și cu mortea, jocul
dragostei și al întâmplării, jocul de -a școala etc. Sensurile cuvântului joc sunt determinate de
factorul social și de evoluț ia motivației. Funcț iile jocului se schimbă în raport cu etapele de
vârstă. Pentru copii, jocul este activitatea fundamentală, pentru adult, jocul repre zintă un
înlocuitor al activităț ii serioase. Jocul activează la copii funcții mintale ș i motri ce, funcț ia
principală fiind realizarea eului, mani festarea personalităț ii. Funcț iile secundare au rol de
divertisment, de element odihnitor, de relaxare. Jocul este o formă de mani festare socială ș i
agent de transmitere a ideilor , a obiceiurilor de la o ge neraț ie la alta. În joc, copilul se
detaș ează de realitatea obiectivă. Regulile învățate, imitate și respectate constituie tendinț a de
dezvolta re internă a copilului, trebuinț a de vorbire. Regulile apar la copilul de do i-patru ani,

5 Huizing, Johan –Homo ludens – încercare de determinare a elementului ludic al culturi i, Editura . Humanitas,
București, 2003,p.40.

12 în jocuri de imitație, de construcț ii, în jocuri cu reguli arbitrare. Jean Piaget consideră că jocul
este un tip de adaptare, adică asimi lare ș i acomodare. Jocul exerciț iu (formă primitivă de joc),
cât ș i simbolic sunt forme de asimilare a realului, de transformare a acestuia în f uncție de
trebuinț ele eului. Jocurile simbol ice apar la vârste de trei ani, fiind o transfigurare selectivă a
realul ui în imaginar, conform trebuințelor imediate și posibilităț ilor proprii. Dato rită
egocentrismului copiilor, jocurile cu reguli apar mai târ ziu, în cadrul social, fiind începutul
procesului de socializare. Pe baza jocurilor simbolice s e dezvoltă jocurile de construcție, după
cinci -șase ani.
Jean Piaget stabilește următoarele funcț ii ale jocului:
➢ Funcț ia de adaptare – cea mai importantă – se realizează prin asimilarea realului la eu
și prin acomodarea, prin imitaț ie, a eului la real;
➢ Funcț ia formativă și informativă ;
➢ Funcț ia de descărcare energetică ș i de rezolvare a co nflictelor afective, adică funcț ia
cataractică a jocului;
➢ Funcția de sociali zare a copilului:

Substratul psihologic al jocului îl reprezintă:
✓ Capacitatea omului de a transfigura realul în imaginar;
✓ Capacitatea de a opera frecvent cu simboluri, cu semne atribuite obiectelor, acțiunilor
și faptelor care semnifică altceva decât în r ealitate;
✓ Capacitatea omului de a acț iona în s pirit creativ în diferite situații concrete de viaț ă;

Concluzii
Jocul e ste o activitate specific umană dominantă în copilărie, prin care copilul îș i
satisface imediat, după posibilităț i, propriile dorințe, acț ionând conștient ș i liber în lumea
imaginară pe care ș i-o creează singur .
Noțiunea de activitate ludică nu este sinonomă cu jocul, ci cu categoria de activitate
instructiv -educativă, specifică învățământului preș colar, centrată pe promovarea spiritului
jocului. Componenta instructiv -educativă este determinată de obiectivele urmărite sistematic,
iar componen ta joc constă în modul de desfăș urare, în elem entele surpriză, elemente de
mișcare ș i de relaxare, în participarea activă, dinamică a tuturor copiilor î n ritmul lor propriu.
În grădiniță, activităț ile ludice iau forme de :
– activităț i la alegere;
– activități de învăț are dirijată;

13 – activități individuale ș i în grupuri mici de copii;
– activităț i complementare .
Activităț ile la aleger ea copiilor, libere, creative iau forma de joc și de activități
ocupaț ionale.
Jocul, prin natura lui, are deosebite valori formative:
– dezvoltă spiritul de observație și de investigaț ie;
– dezvoltă gândirea logică, creativă;
– cultivă imaginaț ia;
– dezvoltă memoria;
– formează conduita morală ș .a.
Activitățile ocupaționale se desfăș oară la s ugestia profesoare i sau din inițiativa
preșcolarilor. Prin astfel de acț iuni copiii se apropie de preocupări le zilinice, practice.
Activitățile individuale ș i cu grupuri mici de copii, ca formă de activitate specifică în
grădiniț a de copii, respectă principiul liberei opțiuni și asigură formarea și exersarea unor
capacităț i psihofizice. Grupurile mici de copii sunt omogene; sub forma jocul ui exersează
exprimarea, î mbogăț irea ș i activizarea vocabularului, core ctează unele deficienț e. Acest tip de
activitate asigură tratarea diferenț iată a copiilor.
Activităț ile complementare reprezintă odihna activă a cop iilor pe parcursul
programului și exersează anumite capacităț i fizi ologice. Aceste activități se organizeaz ă între
activitățile de învăț are dirijată, sub forma jocurilor distractive, după programul instructiv –
educ ativ, sub forma jocurilor de mișcare, a audiț iilor, a vizionării, a teatrului de umbre, a
jocului -dramatizare, a dramatizărilor etc. și în alte moment e ale activităț ii cu copiii în cadrul
rutinelor și tranziț iilor. Activităț ile complementare continuă, completează, aprofundează sau
pregătesc din pun ct de vedre psihologic activităț ile de învățare dirijată ș i activită țile liber
alese.
Activitățile ludice din gradiniț a de copii trebuie:
– să se imbine armonios;
– să satisfacă trebuințele cognitive, afective și de miș care ale copiilor;
– să stimuleze creativitatea acestora;
– să contribuie la socializarea copiilor;
– să asigure i ndependenț a copiilor;
– să asigure integr area co piilor in viitoarea activitate ș colară.
Activitățiile ludice sunt condiționate de cunoștințele, priceperile și abilităț iile copiilor,
dobândite în situații educaț ionale variate.

14 Lărgirea repertoriului ludic, introducerea unor elem ente de noutate î n jocurile ob ținute
ale copiilor depind de competența de creativitatea și vocaț ia cadrelor didactice.

1.3 CLASIFICAREA JOCULUI
Diversele clasificări prezentate în literatura de specialitate diferă prin studiul reflecta t:
longitudinal, transvers al, ș i prin criteriul de clasificare utilizat. Sunt conoscute astfel
clasificări care au drept criteriu rolul formativ al jocului, caracterul de complexitate,
aptitudinile necesare, numărul de parteneri implicaț i. În studiul de faț ă vom lua drept criteriu
de clasificare natura activităț ii antrenate în joc, în funcț ie de care se pot st abili două mari
categori de joc: jocul de creaț ie și jocul cu reguli , care au la rândul lor variante specifice.
Această clasificare integrează elemente ale clasificării piaget iene după cele t rei structuri
genetice în funcți e de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula, dar ș i pentru că o
atare clasificare este utilă în activitatea instructiv – formativă concretă.
Jocul de cr eație
Această catego rie de activităț i ludice include jocurile în care tema, subiectul ș i regulile
jocului sunt alese de copii . Ele redau aspecte ale realității fizice ș i sociale, impresii acumulate
de copii în urma unor experienț e directe sau imaginare ale acestora. Transpune rea realităț ii va
fi făcută cu mai multă sau mai puțină acuratețe, în funcț ie de calitatea reprezent ărilor de care
dispune copilul ș i de resursele materiale disponibile.
Jocurile de creaț ie pot fi exprimate atât ca o creaț ie cu obi ecte ș i materiale, categ orie
ce integrează jocurile de construcț ii, cât ș i cu o creaț ie de rol, în această subgrupă putând fi
identificate două variante de joc: jocuri cu subiecte alese din viaț a cotidiană (jocurile de
conviețuire socială: de -a mama ș i de-a tata, de -a doctorul, d e-a povestitorul) ș i jocuri cu
subiecte din basme și poveș ti (de-a Scufița Roș ie). Jocurile de creaț ie prin rol sunt realitatea
înconjurătoare și mediul ficțional al poveș tilor.
Jocurile cu subiecte din viaț a cotidiană reflectă prin conținut experienț ele directe
trăite de copil, dar și cele dobândite prin observație ș i relatare.
Jocurile cu subiecte din poveș ti sunt mai preten țioase, ele implicând adesea crearea
unei atmosfere speciale sau redarea trăsăturilor unor personaje cu care copiii sunt mai puțin
familiarizaț i. Joc urile inspirate din textul poveș tilor pot lua forma unor jocuri dramatizări în
care rolurile sunt interpr etate fie de copii, fie de păpuș ile de teatru.
Prin jocul de creație se stabilește o relaț ie specifică între copil ș i realitate, pe care
copilul nu o copiază mecanic.

15 Jocul cu reguli

Jocul cu reguli se constitu ie începând cu perioada antepreșcolară și se desăvârșește în
perioada ș colară mică. Fie că sunt inven tate sau adaptate de participanț ii la joc sau formulate
de educator, fie că sunt impuse prin tradiț ie, sau de normele morale, regulile jocului sunt
convenț ii cu p rivire la un mod de a proceda ș i de a interacționa social (precizează mișcările și
acțiunile și restricționează asupra anumitor miș cări și acțiuni) pe parcursul acti vității ludice.
Prin interiorizare, unele dintre ele tind să devin ă principii de conduită în joc și viața reală. Ca
și în cazul jocurilor de creație, ș i pentru categoria jocurilor cu reguli se pot delimita jocuri în
care pe pr im plan se află mișcarea ș i jocuri centr ate pe stimularea intelectuală ș i antrenarea
proceselor psihice.

Activitățile de învăț are dirijată

În învățământul preșcolar jocul se desfăș oară ca:
– joc simbolic (j oc de manipulare, joc imitativ ș i joc de creaț ie);
– joc cu reguli în activitățile de învățare dirijată (activităț i de dezvoltare personală,
activități pe domenii experen iale);
– joc distractiv, desfășurat după activitățile de învățare dirijată sau în activităț ile liber
alese.
În jocul didactic sunt implicate ca procese psihic e:
– gândirea cu operaț iile ei: analiza, sinteza, comparaț ia, generalizarea;
– memoria;
– atenția și spiritul de observaț ie;
– voinț a,
– imaginaț ia;
– limbajul.
Jocul didactic este un tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează și
verifică cunoștințele p redate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe . Conț inutul, sarcina
didactică (pr oblema intelectuală), regulile și acț iunile de joc (ghicire, surpriză, miș care etc.)
conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse
copiilor ”6.

6 Mitu, F.; Antonovici, Ș. – Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar , Editura .
Pro Humanitate, București, 1999, p… 25.

16 El se clasifică în funcț ie de:
– conținut;
– materialul folosit.
Jocul didacti c are o componentă informativă ș i una formativă. S tructura jocului constă
din conț inutu l, sarcina didactică, regulile și acț iunile de joc.
Conț inutul jocului reprezint ă cunoștinț ele, în majoritate asimilate ante rior în grade
diferite, în funcț ie de acestea jocul a vând menirea de a le consolida ș i a le verifica. Există
totuș i unele jocuri care permit achiziționarea unor cunoștinț e noi, cunoștințe referitoare la
culori, r elații dim ensionale, la orientarea în spațiu ș i în tim p.
Sarcina didactică este problema intelectuală centrală pe care copiii trebuie să o
rezolve. Sarcina didactică declanșează operaț ii intelectuale precum: recunoa ștere, de scriere,
reconstituire, compara ție ș.a.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică, arată cum trebuie rezolvată problema
intelectuală, arată căile de organizare a acț iunii ludi ce. Regulile jocului sunt cerințele care
dirijează acț iunile co piilor; indică acțiunile de joc ș i succes iunea lor, reglementează
distribuirea roluril or și relaț iile dintre copii, stimulează sau inhibă manifestările
comportamentale ale participanț ilor la joc.
Acțiunile de joc (elementele sau procedeele de joc) sunt mijloace prin care jocul
devine o acț iune plăcută, distractivă, relaxantă. Ele antrenează copiii la o activitate
intelect uală al cărei efort nu este conș tientizat , ele dinamizează participarea și favorizează
obținerea performanț elor. Jocul antrenează o gamă largă de stimuli.
Caracterul format iv al jocului constă în:
– exersarea și perfecționarea senzațiilor și percepț iilor;
– antrenarea memoriei;
– exersarea imaginației și a atenț iei;
– dezvoltarea gândirii;
– exersarea limbajului;

Jocul didactic are ș i valoare educativă:
– influenț ează comportamentul c opiilor, mai ales prin intermediul regulilor este
conștientizată conduita civilizată;
– se realizeaz ă o formă de socializare a relaț iilor.

Jocul didactic impune:

17 – rezolvarea corectă a sarcinilor didactice;
– puterea de stăpânire;
– spirit disciplinat;
– respectar ea partenerului,
– spirit critic ș i cooperant.

Coținutul jocului didactic are tematică variată:
Omul și viaț a socială: înfățiș are (corpul omenesc) , activitate în familie ș i în societate,
comportamente , obiecte de îmbrăcăminte , obiecte de toaletă , jucării , alimente , profesii ,
mijloace de transport ș .a.
Natura: anotimpuri , fenomene ale naturii , animale , plante.
Limbajul – jocuri de exersare a vorbirii : aspectul fonetic , lexic , structura gramaticală.
Exersarea capac itățiilor ș i a proceselor psihice: atenț ie, memorie , gândire ș .a.
În gradiniță se pot desfăș ura: jocuri didactice cu material sau jocuri didactice fără material.

18

1.4 ÎNDRUMAREA JOCULUI DIDACTIC

Îndrumarea jocurilor didactice constă în:
– organizarea bazei materiale a jocului;
– stabilirea conținutului ș i sarcinilor jocului;
– stabilirea regulilor și acț iunilor jocului, după care urmează demonstrarea ș i explicarea
lor;
– controlul rezolvării independente și corecte a sarcinilor ș i respectării regulilor, după
care urmează apre cierea finală a jocului;
Jocul didactic poate fi organizat ca activ itate obligatorie sau ca secvenț ă în structura
altei activităț i. Ca activitate de învăț are dirijată, jocul didactic necesită: proiectarea judicioasă ,
într-o succesiune de activități care as igură însuș irea cunoști ințelor ce vizează conț inutul
joculu i, cunoaș terea jocului sub toate asp ectele , procurarea și confecț ionarea materialului
adecvat. Selectare a jocului se realizează în funcție de obiectivele propuse ș i de caracteristicil e
grupei de co pii. În concordanț ă cu acestea, trebuie ales materialul didactic. Orice material
didactic trebuie să îndeplinească următoarele cerinț e:
– accesibilitatea;
– adecvarea la conț inutul jocului;
– simplitatea;
– claritatea;
– atractivitatea;
– vizibilitate din orice poziț ie;
– valoare artistică.
Organizarea jocului presupune asig urarea unui cadru adecvat desfăș urării activității ca
și pregătirea ș i antrenarea copiilor. Desfășurarea jocului conține o succesiune de secvenț e în
care este prezentat jocul, se realizează fa miliari zarea copiilor cu jocul ș i antrenarea lor la o
participare activă, efectivă. Jocul se însușește pe măsura desfăș urării lui.
1. Introducerea în act ivitate constă în captarea atenț iei copiilor printr -un element de
surpriză, o noutate, un scurt dialog atrac tiv, amuzant, o jucărie ș.a. ; enunțarea titlului jocului
și a unor obiective orientează copiii în specificul acestei activităț i didactice.
Familiarizarea copiilor cu jocul are ca obiective:
– trezirea interesului pentru joc, pentru te ma jocului (crearea moti vației);

19 – crearea unei atmos fere relaxante, de bună dispoziție, favorabilă performanț elor;
– prezentarea ș i intuirea materialului didactic;
– prezentarea și înțelegerea sarcinilor didactice și a regulilor jocului, condiție de bază
pentru buna desfășurare a joc ului ș i pentr u realiz area obiectivelor operaționale.
Trebuie asigurată înțelegerea și realizarea acț iunilor de joc în succesiunea lor firească.
Introduce rea unor sarcini didactice noi și a unor acțiuni de joc menține interesul copiilor și îi
face participa nți activi. Metodele de însușire a jocului diferă în funcț ie de grupa de vârstă, de
complexitatea jocului, de experienț a de joc a copiilor, de sarcinile jocului. Ce a mai simplă
modalitate de însuș ire a jocului de către copii, frecvent ă la grupa mică este p rin acțiune,
explicația ș i demonstrarea j ocului se realizează prin desfăș urarea efectivă a lui – calea
inductivă. Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, sa rcinile didactice,
regulile, acț iunile de joc urmate de aplicare. Explicaț ia treb uie să fie simplă, clară, succintă;
demonstraț ia se poate face cu ajutorul unor copii sau al grupei întregi. Uneori deducerea
regulilor se realizează cu ajutorul copiilor. Etapa principală a jocului este executarea lui.
Desfășurarea jocului și performanț ele copiilor relevă gradul de înțelegere a jocului, nivelul
însușirii cunoștințelor implicate în conț inutul jocului, capacitatea intelect uală și abilităț ile
motrice ale copiilor.
Profesoara trebuie să urmărească:
– gradul de îndeplinire a acț iunilor în succesi unea normală;
– gradul de respectare a regulilor;
– rezolvarea rapidă ș i corectă a sarcinilor didactice;
– activizarea tuturor copiilor după posibilităț ile lor;
– îmbinarea elementelo r de joc cu sarcinile didactice;
– stimularea spiritului de independenț ă al copiilo r;
– asigurarea unui ritm vioi bazat pe interes constant, pe o atmosferă relaxant ă;
– antrenarea unor copii la conducerea jocului.
Eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1 -2 variante, adică:
– introducerea unor elemente noi de joc;
– complicarea jocului prin sarcini didactice mai complexe, cu un grad mai mare de
dificultate;
– prezentarea unor elemente didactice suplimentare;
– introducerea unor reguli noi;
– organizarea unei întreceri;
– utilizarea fiș elor de muncă independentă.

20 Structura unui astfel de joc conț ine mai multe momente de explicare ș i demonstrare a
jocului. Ca modalitate de înț elegere adecvate a jocului, se practică jocul de probă , o
desfășurare dirijată a jocului, însoțită de explicații și indicaț ii. Alteori, se adresează întreb ări
selective referitoare la acțiunile ș i regulile jocului. Încheierea jocului didactic . În această
secvenț ă se rezolvă unele sarcini didactice de sinteză; se reproduce sau se audiază un text
literar sau un cântec; se pot îndeplini acț iuni impuse de temă, d e exemplu închiderea
magazinului, plecarea sau intoarcerea de la teatru etc. . Se fac aprecieri frontale ș i individuale,
se stabiles c câștigătorii, recompensaț i prin aplauze sau surprize, premii. Se poate desfăș ura
un joc liber al copiilor cu jucăr iile fol osite sau se execută miș cări imitative cu sau fără jucării,
se reproduc onomatopee etc . Devine tot mai evudentă necesitatea organizării și desfășurării
jocurilor cu conținut ș i cu sarcini interdisciplinare. Aceste a accentuează latura formativă ș i
educativă a jocului di dactic, sporesc atractivitatea ș i facilitează antrenarea proceselor psihice.

1.5 IMPLICAȚ IILE JO CULUI DIDACTIC ÎN EDUCAȚ IA INTELECTUALĂ A
COPILULUI

Nicio perio adă a dezvoltării intelectuale umane nu are caracteristici atât de numeroase,
explozi ve, neprevăzute ca perioada preș colară. În succesiunea vârstelor u mane, această
perioadă se desfăș oară între 3 -6/7 ani ș i este util să nu uităm c ă în oricare din perioadele vieț ii
omului există două coordonate fundamentale ce stau la baza constituirii de repere psihologice
de bază. Primul dintre acestea se referă la tipul d e activitate ce caracterizează ș i domină acea
perioadă a dezvoltării intel ectuale. În cazul copilului preș colar joc ul este activitatea prioritară
și ca oriș ice activitate dominantă c onstituie izvorul unor experienț e complement are celei de
adaptare, experienț ă ce are un rol formativ deosebit de mare, dezvoltănd angajarea
inteligenței în situații numeroase ș i diverse.
A doua coordonată fundamentală deliminatoare a oricărui stad iu de dezvolta re este
aceea a tipului de relaț ii ce sunt de prim pla n într -o anumită perioadă a vieț ii inte lectuale
umane. În perioada preșcolară au loc nuanțări ale relațiilor interfamiliare ș i extrafamiliare care
încep să aibă noi ponderi. În interrelați ile cu adulț ii sunt tot mai evidente asalturile de
curiozitate exprimate prin: de ce ? pentru ce ? cum ? dar pentru situaț ii mai complexe cum ar
fi: de ce pluteș te balonul pe sus? de ce unele lucruri plutesc, iar altele nu? de ce vine umbra
după om ? și de ce se face ba mai mare, ba mai mică? Crește și interesul față de povești, mai
ales faț ă de acelea care cuprind aspecte fantastice, cu perso naje bune sau rele. Prin achiziț iile
ce se acumulează pe aceste căi, lumea de vine pentru copil tot mai mare ș i mai pl ină de

21 enigme, neprevăzut, fantastic. În jocurile foarte diverse în care se antrenează copilul începe să
devină activă competiția, ca expresie a creșterii implicației în colective. Preșcolarul trăiește
eșecul și succesul, manifestă timidități și agresivită ți, invidii și sentimente de vinovăție,
remușcări și admiraț ii. Jocul în colectiv este dorit și are funcț ii de dezvoltare foarte evidente.
În relațiile cu ceilalți creș te capacitat ea de a face relatări coerente și extinse. Când ascultă
povești, la care țin e așa de mult încât îi place să i se repete fără să se plictisească, sesizând cea
mai neînsemnată omisiu ne sau schinbare, copilul trăiește șcenariile poveștilor emoțional ,
dovedind o creș tere apro ape incredibilă a gamei de nuanțe emoț ionale legate de perso najele
poveștilor dar și de conflictele ce se desfăș oară în cadrul acestora. Limbajul lui devine mai
fluid, vocabularul mai bogat, începe să poată povesti mai fluent, să glumească, să aibă replici
pline de haz, dar și combinaț ii verbale inedite legate de e xcepț iile gramaticale pe care încă nu
le posedă. În programul zilnic intervin schimbări, dar jocul ocupă locul preferat. Interesul
pentru joc rămâne foarte puternic, deoarece jucându -se, el își satisface nevoia de activitate de
a acționa cu obiecte reale s au imaginare, de a transpune în roluri diferite situații care îl apropie
de realitățile mediului înconjurător.În sistemul influențelor ce se exercită pe diferite direcții
pentru creșterea acțiunii formative a grădiniței, jocul didactic ocupă un loc importa nt, pentru
că integrat în structura lecției, se realizează o îmbinare între activitatea de învățare și
joc.Elementele de joc încorporate în procesul instructiv sunt de mare importanță, mai ales în
prima fază a învățării, în care interesul obiectiv este min im. Deși jocul este puntea de legătura
a școlii cu viața, activitate ce -i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să
treacă pe nesimțite la munca serioasă.
Oare școala ideală nu tinde să transforme într -un joc serios toate eforturile creat oare
ale copilului ? .7
Jocul este una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca
instructiv -educativă cu preșcolarii care imprimă un caracter mai viu și mai atrăgător
activității școlare8.
Profesorul este cel care conduce paș ii copilului spre cunoaștere și afirmare. Pe acest
drum al pregătirii pentru viață din bogǎția de mijloace și procedee care stau la îndemâna
educatorului jocul este o componentă de care trebuie să se țină seama. Prin joc, copilul învață,
se formează pentru el.Jocul didactic va fi folosit cu multă chibzuință, spre a nu transforma
activitatea de instruire într -o performanță de joc și a diminua sau anula cerințele de ordin
cognitiv . Sub raport psihologic orice tip de joc constituie o îmbinare a componentelor

7 Teodora D., Individualitate și educație, E.D.P..București, 1974, p.. 17.
8 Cerghit I., Metode de înv ățământ, E.D.P.. București, 1967, p.. 167.

22 intelectuale cu cele afectiv – motivaționale.Jocul didactic are un conținut bine organizat,
subordonat particularităților de vârstă și sarcini didactice. Se desfășoară după anumite reguli
și la momentul ales de adult sub directa lui supraveghere, rol import ant căpătând latura
instructivă. Un joc bine pregătit și organizat consituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare
a copiilor cu viața înconjurătoare deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care
contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorificarea lor
creatoare.Jocul didactic poate fi folosit cu succes în captarea atenției elevilor, pe tot parcursul
activității pentru înlăturarea plictiselii, dezinteresului. Activitatea de învățare desfășurată în
clasă sub conducerea profes oarei, ca și cea desfășurată în mod independent de către orice
copil au ca obiectiv principal însușirea unor noțiuni clare dar și a cunoștințelor și legilor de
bază într -un domeniu sau altul al cunoașterii. Aceastǎ sarcină nu poate fi fără implicarea
gândirii ca proces cognitiv specific omului. Gândirea efectuează o reflectare mijlocită a
realității și existenței; căutând să surprindă dincolo de forme conținuturile, dincolo de
fenomene esențiale .9
În toate jocurile didactice sunt soli citați și antrenați principalii factori intelectuali:
fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, menționați de J.P.Guilford. Acești factori ai
creativității se diferențiază, astfel cǎ jocurile didactice destinate dezvoltării vorbirii și
consolidării cuno ștințelor din domeniul literar, solicită fluiditatea, iar flexibilitatea este
implicată în jocurile matematicii, iar prezența ambilor factori este întâlnită frecvent în jocurile
de perspicacitate . Rolul important în educarea și dezvoltarea originalității î l are eduactorul
prin felul în care realizează ultima verigă a jocului didactic, aprecierea. Jocul didactic face ca
preșcolarul să învețe cu plăcere să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară în
capacitățile lor, cu multă siguranță și tenacit ate în răspunsurile lor. Educatorul nu trebuie să
fie un șef, ci un animator pentru că atenția obținută prin constrângere poate avea efecte
secundare. Există situații când jocul devine obositor, istovitor câteodată. Departe de a se naște
din lene, jocul se naște din voință. Există deci raportul mutual între joc și muncǎ. Jocul
conduce spre muncǎ, exersează nu numai mușchii, ci și în mai mare măsură inteligența. Prin
intermediul jocului copilul vine în contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de punctu l de
vedere al altora, să iasă din egocentrismul său original, ținând cont că jocul este o activitate în
grup. Prin el se formează așa zis ul spirit de echipă prin faptul că fiecare ține cont de celălalt.
În activitatea didactică cu preșcolarii, se foloseșt e jocul pentru a cunoaște atenția, inteligența,

9Paul Popescu Neveanu , Rolul proceselor cognitive com plexe în asimil area cunoștințelor, Psihologia școlară,
București, 1987, p. 73.

23 voința, caracterul dominant al copilului. În timpul jocului copilul are o comportare activă
înlăturând astfel oboseala, plictiseala, dezinteresul, captându -i mereu atenția.
Întrebându -ne de ce se joacă ?, cum se joacă?, ce își rezolvă ? prin intermediul jocului
vom constata: în primul rând că jocul răspunde nevoii de libertate spirituală și de mișcare a
copilului; în al doilea rând, permite copilului an gajarea sa pe măsură în acțiune, participarea
de bună voie, exact când dorește și cum dorește acesta să se joace, căci nimeni nu este
pedepsit, nici recompensat numai pentru că se joacă; în al treilea rând, starea de joacă redă
încrederea copilului pe măsură, oferindu -i siguranța necesară, liniștea și satisfacția de a găsi în
afara pericolului de a rata vreo acțiune importantă, așa cum îi pretinde procesul de muncă sau
efectuarea sarcinilor școlare; în al patrulea rând, activitatea de joc generează importante
compensații psihice în viața copilului, între ceva real și dorit cu ceea ce își reprezintă numai
imaginar, închipuit și deci, în mod ludic, obținut. De aceea, în timpul jocului (didactic) copilul
așteaptă aprobarea celor din jur, încurajarea și îndemnul educatorului, astfel elogiați reușesc
să obțină rezultate bune chiar copiii mai slab dotați, crescându -le performanțele. Desfășurat
într-un climat educațional cu deschideri largi noului, organizat pe grupe de copii, jocul
didactic poate constitui o metodă de stimulare a creativității. Creativitatea, ca formațiune
complexă de personalitate se formează și exersează cu metode cât mai adecvate structurii sale,
metode care să acționeze pe tot parcursul preșcolarității, iar din acest punct de vedere jocul
didactic satisface cerințele la nivelul grădiniței.
Jocul didact ic are influențe pozitive la preșcolari, în succesul lor. Se impune dozarea
ritmică a predării cunoștințelor. Ținând cont de puterea lor de concentrare la această vârstă, de
nevoia și variația de mișcare, activitatea trebuie completată sau intercalată cu j ocul didactic.
Eficiența jocului didactic depinde de cele mai multe ori de modul în care educatorul știe să
asigure o corespondență între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe
să folosescă cuvântul ca m ijloc de înd rumare a cop ilului prin întrebări, răspunsuri, indicații,
explicații, aprecieri. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune profesoare i respectarea unor
anumite cerințe metodice specifice jocului. Aceste cerințe se referă la pregătirea grupei pentru
joc, la explicarea și fixarea regulilor și la executarea lui de către copii. Copiii pot fi activați să
rezolve în joc sarcini didactice cu valențe mari formativ – educative, cum ar fi: analiza și
sinteza situației problemă; identificarea situației; descrierea acesteia; ident ificarea
personajelor și descrierea lor, formularea de întrebări pentru anumite clasificări, elaborarea de
răspunsuri la întrebările formulate de colegi ori de profesoară , aprecierea soluțiilor prin
comparare. Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât; trebuie să spunem că el se

24 dezvoltă prin joc 10 – prin care pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa
particulară, traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le
asimilează, le dezvoltă, le î mbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă rigoare. Deci,
asemenea mijloc instructiv -educativ are valori formative cu atât mai profunde cu cât decurg
mai firesc din trebuințele și atracțiile copiilor și creează climatul afectiv și intelectual pr opice
dezvoltării intelectuale independente, originale și creative. Privit astfel, jocul nu apare ca o
joacă, ci ca o modalitate ingenioasă de stimulare a activității de învățare, contribuind la un
tezaur de resurse formativ -educative deosebit de valoros p entru evoluția psihointelectuală a
școlarului mic. În ciclul achizițiilor fundamentale, jocul didactic a fost, este și va rã mâne o
strategie mereu inovativă . Prin joc, învă țarea de tip stocare va deveni o învă țare de tip arbore
prin care preșcolarii vor g ăsi legă turi logice, funcționale între cunoștințele dobâ ndite și
competențele ce urmează a fi formate iar apoi dezvoltate. Obiectivele ciclului achizițiilor
fundamentale const ituit din grupa pregătitoare, au în vedere acomodarea copiilor la
exigențele sis temului școl ar și alfabetizarea lor inițială prin: asimilarea elementelor de bază
ale principalelor limbaje convenționale: citit, scris, stimularea copiilor în vedere a perceperii,
cunoașterii și stăpâ nirii mediului apropiat, stimularea potențialului creat iv al copilului, al
intuiției și al imaginației; formarea motivării pentru învățare, înțeleasă ca o activitate socialã.
Pentru micii preșcolari, jocul didactic constituie s timulentul principal al dezvoltă rii
psihice, având un ro l deosebit de imp ortant în pregătirea acestora pentru școală și pentru
integrarea lor socială . Prin desfă șurarea jocului didactic se produc s chimbă ri în conținutul și
structura proceselor cognitive, întrucât el face trecerea de la etapa acțiunilor practice la cea a
acțiuni lor mentale. Este activitatea care dă specific personalității, angajându -l total pe
preșcolar, stimulându -i dezvoltarea și efortul de perfecționare. Senzațiile și percepțiile – se
subordoneaz ã noului tip de activitate, învă țarea , iar pe parcursul micii școlarită ți câștigã noi
dimensiuni, evoluează . Reprezentă rile copilului sunt confuze, puțin sistematizate la intrarea
lui în școală, însă sub acțiunea învățării, reprezentările suportă modifică ri esenți ale atât în
ceea ce privește sfera conținutului cât și în ceea ce privește modul de a se produce și de a
funcționa. Gândi rea, procesul cognitiv de însemnă tate centrală în reflectarea realului care prin
intermediul abstractizării și generaliză rii coordonate în acțiuni mentale, extrage și prelucrează
informații despre relațiile categoriale și determin ative în forma conceptelor, judecă ților și
raționamentelor. Limbajul reprezintă una dintre cele mai accentuate c aracteristici ce îi
diferențiază pe copii la intrarea în școală . Memoria specific vârstei școlare mici se

10 Chateau, Jean – Copilul și jocu l, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 84.

25 caracterize ază prin creșterea considerabilă a volumului sãu. Imaginț ia este instrumentul prin
care micului școlar i se creează primele aspirații în cadrul realului și posibilului. Motivația
reprezintă totalitatea mobilur ilor interne ale conduitei, înnă scute sau dobândi te care determin ă
individul să acționeze . Sursa acțiunii este dată de interacțiun ea dintre individ ș i mediu.
Afectivitatea este tensiunea întregului organism cu efect e de atracție sau respingere, că utare
sau evitare. Rolul de preșcolar face ca, la aceasta vârstă copilului să i se r ezerve, atât în cadrul
familiei, cât ș i printre ceilalți copii, o nouă poziție, caracterizată prin însemne exterioare și
semnificații sociale distincte.
Voinț a – multe din tre conduitele copilului încep să se derule ze sub s emnul lui trebuie , este
necesar, nu trebuie . Voința ca mod de ră spuns la aceste comenzi , iradia ză larg în cuprinsul
personalită ții copilu lui, punându -și amprenta asupra altor compartimente ale vieții psihice.
Atenț ia și capaci tatea de mobiliza re se exersează prin desfășurarea mai multor activită ți în
același timp și prin necesitatea de a trece relativ repede de la o activitate la alta .

26

CAPITOLUL al II-lea: FINALITĂȚ ILE JOCULUI ÎN ACTIVITATEA
LUDICĂ

2.1 JOCUL DIDACTIC ÎN ACTIVITĂȚ ILE DE ED UCARE A LIMBAJULUI –
DOMENIUL EXPERIENȚIAL LIMBĂ Ș I COMUNICARE

-Dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea ș i utilizarea corectă a semnificaț iilor structurilor
verbale orale
-Educa rea unei exprimări verbale corecte gramatical
-Dezvolt area creativității și expresivităț ii limbajului oral
-Achiziț ionarea tim purie a limbajului scris – condiție necesară a educaț iei moderne

Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înțeleg evenimentele din
jur și învaț ă din ele este, f ără îndoială jocul. Utilizarea ș i dezvoltarea limbajului fac parte
integrantă din acest proces. Jucându -se copilul exersează î nțelegerea prin comunicare, îș i
dezvoltă capacitatea de discrim inare, de judecată, imaginează ș i form ulează verbal atât re alul,
cât ș i imaginarul. Totuși, deși specific copilului și copilăriei, jocul nu își poate fructifica
valenț ele, dacă este lipsit de modelul lumii adulte. Adultul este prezent în jocurile copiilor fie
ca personaj evocat, fie ca participant activ. Î n cazul jocurilor care se desfășoară în grădiniț ă, el
apare în ambele ipostaze. Adultul este practi c cel care valorifică întreaga bogăț ie de
informație, precum ș i calitătile formative ale jocului prin activitatea sa directă de sugerare,
sfătuire, stimulare a gândi rii, oferind, de asemenea, modelul de limbaj adecvat situaț iei
evocate în joc. Oricine observă jocurile copiilor constată că există un mo ment în care jocul se
împotmolește: copiii nu mai au idei ș i nu mai sunt capabili să ducă jocul ma i departe.
Profesoara cu tact și talent pedagogic va ști când ș i cum să intervină pentru a stârni din nou
curiozitatea ș i entuziasmul copilului, pentru a sti mula participarea intelectuală ș i verbală.
Cadrul didactic trebuie să ș tie să organizeze un joc de rol (sau socio -dramat ic) structurat.

27 Jocul structurat este bazat pe jocul spontan al copiilor, da r ideile acestora sunt lărgite ș i
adâncite de către profesoară . Ea trebuie să pună la dispoziț ia copilului o varietate de materiale
care au rolul de a stimula jocul. Diversitatea și abundenț a materialelor nu constitie un scop în
sine. Acestea trebuie alese ș i oferite în urma observării atente a jocului spontan al copiil or, în
timp ce aceștia îl desfășoară. Așadar, ceea ce se numeș te joc liber, la alegere nu este un timp
liber pent ru cadrul didactc. De exemplu, când copiii se joacă de-a cumpărăturile , profesoara
le poate pune la dispoziț ie câteva pungi de plastic, un ziar -două în loc de hârtie de împachetat,
ori câteva foi de hârtie din care copiii să alcătuiască bilețele cu prețuri , bonuri de casă ori
bani. P entru a -i împiedica pe copii să se oprească din joaca să confecț ioneze „bani”, de
exemplu, cadrul didactic îi poate executa chiar el, sau poate da o mână de ajutor ca lucrurile
să meargă m ai repede. Banii se pot confecț iona de asemenea, în cursul altor activități
(abilităț i practice). Așadar, profesoara trebuie să ș tie să organizeze un joc structurat. Jocul
structurat este bazat pe jocul spontan al copiilor, dar i deile acestora trebuie extinse ș i
diversificate. Implicarea activă a profesoarei se realizează în diferite feluri: uneori ia forma
participă ri la activitatea care se desfăș oară, alteori ea i nițiază noi direcț ii de dezvoltare a
jocului; în alte cazuri, atunci când jocul ajunge într -un impas, îl activează, ori găsește o
încheiere mai puț in frustantă.
Jocul de rol este, de asemenea, cel mai indicat pentru introducerea în comportamentul
copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor, prezentarea unor persoane
necunoscute, scopul principal în dezvolt area limbajului este de a -i ajuta pe copii să capete
încredere în ei pentru a vorbi într -o situație de grup ș i pentru a învă ța să asculte atunci când
vorbesc alț i membri ai grupului. E util să se organizeze periodic discuț ii în grup cu caracter
informal în cursul cărora copiii să povestea scă diferite întâmplări din viaț a personală. Această
activitate poate fi introdusă în orar ca o permanență. Cei mai mulți copii au experienț a
povestirilo r personale, dar numai în situaț ii informale, cu persoane binecunoscut e, utilizând
un limbaj colocvial. În cadrul unei astfel de activităț i, scopul este de a dezvolta la copii
deprindera d e a descrie ș i a audia descrieri de evenimente reale ș i imaginare. Confuzia între
sunetele auzite, atunci când sunt pronunț ate în cu vinte, este un fapt relativ obiț nuit la copiii
mici. Această confuzie dispare aproape cu totul în timp, pă măsură ce copiii se maturizează și
își îmbogățesc experienț a perceptivă. De cel e mai multe ori însă, dificultăț ile apărute în
discriminarea sunetelo r se da torează lipsei de exerciț iu în acest dome niu. Înainte de a începe
exercițiile de diferenț iere a sunetelor în cuvânt, profesoara trebuie să se acupe de educarea
auzului în general: loca lizarea sunetelor (zgomotelor), diferențierea dintre sunete ș i zgomote,
dintre vocile de copii ș i vocile de adult, dintre vocea masculină ș i cea feminină, identificarea

28 unor sunete muzicale după sunetele produse etc. Es te important ca aceste activități să nu se
desfăș oare niciodată într -un mod formal, ca predare, ci întotdeaun a sub formă d e joc. Un bun
prilej de a cunoaș te lumea sonoră este activit atea de povestire. Există o mulț ime de povești
care oferă situaț ii sonoreconcrete: tropăitul calului lui Făt -Frumos, mormăitul ursului,
zumzetul albinelor etc. Aceste sunete pot fi im itate verbal sau cu ajutorul unor obiecte aflate
la îndemână: două pietricele ciocnite una de alta sau de podea închipuie zgomotul copitelor
calului; ruperea unui ziar duce cu gândul la foșnetul frunzelor ș . a. m. d. Se pot iniția cu
destulă ușurință unele activități de pregătire și de susținere a emiterii și pronunț iei corecte a
sunetelor. Acestea se referă la:
– gimnastica aparatului fono -articulator (umflarea obrajilor, mișcări ale limbii);
respirația nonverbală și verbală (respirația prin care, în timpul expiraț iei, se simte un
sunet, de obicei, o vocală) ;
– emiterea ș i corectarea unor unor sunete în cad rul unor activităț i mai largi ;
– diferenț ierea unor sunete care ridică, de obicei, probleme .
Acestea se pot realiza prin tot felul de jocuri amuzante. Se poat e inventa, de exemplu,
jocul În oglindă . Unul dintre copii este oglinda , altul este cel care se uit ă în ea ș i face tot felul
de strâmbături: îș i umflă ambii obraji ori câte unul , succesiv, scoate limba ori o ține în diferite
poziț ii. Oglinda trebuie să fa că la fel, iar efo rtul pe care ăl depune, precum și motivaț ia de a o
face sunt mult mai mari decît în conextul unor simple exerciții. Respiraț ia corectă este,
evident, abordată cu precădere în cadrul activităț ilor psihomotrice . Scopul principal al
activită ților din grădiniță este de a construi ambianța ș i a oferi modelul verbal ce lipseș te
copiil or în viața lor de zi cu zi: o ambianță ș i un model inteligibil, clar struc turate, facilitând
copiilor conș tientizarea structurilor verbale, corecte sub toate aspec tele. Povestirile scurte
constituie un bun prilej de exerciț iu, pe care profesoara îl poate utili za cu succes. În această
privinț ă, onomatopeele sunt ideale : uuuuu – pentru tren, oooo sau iiii- pentru exprimarea
mirării, eeee – pentru exprimarea neîncre derii, șșșș – pentru a cere liniș te, ssss- este vorba
gâștelor sau a ș arpelui etc. Micile dramatizări cu actori -copii sau actori -păpuși pot servi
aceluiaș i scop. Cadrele didactice care au cunoștinț e logopedice ori chiar pr actică logipedică
pot organiza și activ ități mai complexe. Ca în cazul obiectivelor anterioare, învăț area
cuvintelor noi de către copii nu tr ebuie fundamentantă pe activităț i formale, de predare. La fel,
profesoara , urmărind jocul copiilor, poate introduce diferite cuvi nte, poate numi jucării s au
părți ale lor, p oate utiliza adjective, prepoziț ii etc., participând la cativitatea de joc, ori
intervenind din când în când în această activitate, pentr u a sprijini, stimula sau direcț iona.
Copilului nu i se impune să repete după profesoară cuvântul re spectiv , nici să repete

29 explicaț ia, evitându -se astfel transformarea ocaziei de în vățare spontană în situaț ie de predare
structur ată rigid. Este de aceea mai înț elept ca voc abularul copiilor să fie îmbogăț it utilizând
în principal resursele m ediului ambian t, diversificând ș i aprofu ndând pe această bază
experiența verbală a preș colarului, făcând permanent ape l la exemplificări concrete, acționale.
Îmbogăț irea vocabularului cop ilului nu seamănă deloc cu învăț area pe dinafa ră a unor liste de
cuvinte, ca și cum acestea ar aparț ine unei limbi străine, vocabularul se îmbogățeș te doar în
context , în strânsă legătură cu semnificaț iile.
Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai î nțelegera structurilor verbale și utilizare a
lor în contexte diferite, ci și învăț area exprimării propriilor idei și sentimente. O asemenea
învăț are nu poate avea loc fără un model adecvat ș i inteligibil. Una din căile naturale în acest
sens este spunerea sau citirea unor povestiri de către profesoară . Această activitate poate
începe de foa rte devreme, cu grupa mică (antepreș colară). Este foarte important ca fiecare
poveste să fie aleasă ș i spusă la momentul potrivit. Pentru a recepta povestea , copii i trebuie
să fie într -o dispoziț ie propice audierii. De obice i, ei sunt gata să asculte lini știți o poveste
după terminarea un ei perioade de activitate. Atenț ia copiilor este atrasă pri ntr-o introducere,
de exemplu: Astăzi vă voi povesti despre o păpușică care știa să vorbească …. sau se mai
poate capta atenț ia cu un cântecel, o poezioară, un j oc cu degetele car e au legătură cu
subiectul poveștii; astfel se obț ine din part ea copiilor dispoziț ia de receptare necesară.
Povestea trebuie narată într -o manieră firească, fluidă, plăcută, convingătoare, aceasta fiind
calea cea mai sigură de a trezi ș i păstra copiii în poveste. Poezia consti tuie o parte vitală a
activităț ilor de dezvoltare a limbajului. Copiilor le place foarte mult sun etul cuvintelor, la fel
ritmul ș i rima. Cu cât se începe mai devreme prezentarea poeziilor, cu atât copilul va deveni
mai receptiv ș i chiar mai critic: va ști ce -i place ș i ce nu -i place. Poezia nu necesită ocazii
speciale pentru a fi spusă ori ascultată, un singur lucru este important de știut: copiii nu
trebuie obligați să înveț e poeziile p e dinafară, dar trebuie apreciaț i în mod explicit atunci când
o fac. Odat ă formate o atitudine pozitivă ș i o motivaț ie puternică, izvorâte din plăce rea de a
asculta poezie, apare și dorinț a copilului de a spune el poezia, plăcerea de a o recita. Există o
bogată literatură pentru copii, c reată nu numai de autori cunoscuți: este vorba de aș a-numitul
folclor al copiilor. Dramatizarea este destul de puțin utilizată în cadrul activităț ilor, clasele
cuprinzând un număr prea mare de copii pentru a permite o activitate pe grupuri.
Trebuie alese s curte povestiri sau poezii, cu o linie narativă clar definită, c opiii vor fi
încurajaț i să întruchipeze un personaj sau altul în forme foarte scurte. Pregătirea pentru
dramatizare poate fi făcută cu întreaga clasă, dramatizarea propriu -zisă este bine să fi e
realizată în grupuri. Copiilor le place să se amuze jucându -se cu vorbele, schimbând c uvinte

30 între ele, ori sunetele ș i silabele din interiorul cuvântului. Le place să alcătui ască structuri
verbale absurde ș i să se amuze de rezultat. Glumele de tot felul , pe lângă amuzament, p roduc
și o anumită relaxare .
Dezvoltarea limbajului ț ine de cele patru aspecte ale sale , vorbire, audiere, scriere,
citire stabilindu -se ast fel două niveluri de performanț e legate de limbaj:
-achiziț ia deprinderilor de bază priv ind comunicarea;
-performanț ele cognitive ale limbajului academic
Primul nivel se referă la limbajul utilizat zilnic în scopuri funcționale ș i pare legat în
mare măsură de comunicarea orală. Al do ilea nivel, mai profund, mai puț in dependent de
contex te concrete, se referă la deprinderile limbajului scris. Se consideră că limbajul scris are
o pondere extrem de mare în societatea con temporană, mediul în care se naște, crește ș i se
maturizează un copil fiind astăzi, de fapt, un mediu literat , vorbindu -se astfel din ce în ce mai
mult de alfabetizare, dar într -un sen s special. Trebuie făcută, totuși o diferenț iere între
pregătirea pentru citit -scris și învăț area propri -zisă a citit-scrisului. Pe scara vieț ii, vârsta la
care persoana este supusă alfabetizăr ii dev ine din ce în ce mai fragedă. Aș adar pri ma sarcină a
grădiniț ei este aceea de a structura ambianț a de învăț are (grupa) astfel încât oferta de cultură
să apară evidentă copilului. Această ofertă trebuie să aibe un caracter natural : citit-scrisul
trebuie încorporat într -o sarcină relevantă pentru viața zilnică a copilului ș i, pe cât es te
posibil, ca parte a activităț ii de joc. Primul pas în scriere este, fără îndoială, înț elegera de către
copil a propriei capacităț i de a trasa sem ne, de a lăsa urme pe o suprafaț ă cu ajutorul unui
instrument. Aș adar, primul aspect tehnic este ca: preșcolarul să cunoască și să ș tie cum se
utilizează hârtia, creionul, c reioanele colorate, creta albă ș i colorată, alte inst rumente de scris.
Această cunoaș tere începe de timpu riu, în foarte multe cazuri chia r din familie. Pe la un an ș i
câteva luni, copilul este capabil să ț ină str âns în pumn un creion gros, apăsând în mod repe tat,
mai degrabă lovind hârtia și obținând astfel câteva punctiș oare. Astfel că, la grădiniță, mulți
copii au deja experienț a instrum entelor de execuție grafică, precum ș i a desenului. Pentru
copiii mici, este m ai important procesul trasării și mai puțin rezultatul obț inut. În prima etapă,
ei vor fi lasaț i să se bucure de mâzgăleală iar, după o perioadă ce depinde în general de ritmul
de asimilare al copilului, se treace la sarcini organizate. Sugestii cu privire la temele care pot
fi abordate în cadrul diferitelor sectoare de activitate în cadrul jocurilor :

SECTORUL
(ARIA) JOCURI ȘI ACTIVITĂȚ I
ALESE SUG ESTII DE TEME

31 Bibliotecă Citire de imagini

Așezare de imagini în ordine
cronologică
Poveș ti, repovestiri
Poveș ti create de copii

Poezii

Ghicitori
Audiții (poveș ti, poezii,
cântece)
Exerciț ii grafice
Jocuri intelectuale

Diafilme
Povest ea preferată
Cărticica preferată
Imagini de toamnă
Jocurile copiilor
Cu ce călătorim

Ce a făcut Ionică astăzi
Anotimpurile

Să povestim întâmplări cu …, Să facem o
poveste
Ce s- a întâmplat mai departe

Ghici, ghicitoarea mea!

Jocul literelor
Ne jucăm cu cuvintele
Alege un jeton și vorbeș te despre el
Spune la fel ca mine

Știință Experienț e simple

Conversaț ii libere

Focul
Apa
Zahărul

Anotimpul toamna

32

Discuț ii libere

Jocuri senzoriale

Jocuri intelectuale

Ce fac animal ele în pădure
Corpul nostru

Dacă ninge…., Dacă
n-ar fi păsări…, Dacă rupi o c reangă…

Spune cum este
Ghici din ce e făcut
Spune culoarea
Ce se aude
Recunoaș te ce-ai gustat
Ce floare ai mirosit

Completează ce li psește
Imagini încurcate
Roata timpului
Care imagini sunt la fel
Alege și potriveș te

Artă Desen din imaginaț ie
Desen după ș abloane
Colorare de imagini

Pictură
Dactilopictură

Familia mea
Căsuța din poveș ti
Vine, vine Moș Crăciun

Ploaia
Covoraș ul
Floarea
Scenă din poveste
Fluturaș ul

33 Modelaj

Colaje

Îndoituri din sârme ș i hârtie
Înșirări
Răsuciri
Șnururi

Audiț ii cânte ce
Mingi
Farfurii pentru pitici
Ciupercuț e

Fluturi
Flori
Tablou
Livada cu pomi

Plicul
Barca
Ghirl anda
Cordonul păpuș ii
Semnul

Jocuri de
construcț ie Puzzle
Combino
Lego
Mozaic
Cuburi de lemn
Materiale din natură (nisip,
pietre, etc.)
Case
Mobilierul păpuș ii
Căsuțe din poveș ti
Palatul pr ințesei
Ne facem singuri jucării
Covoraș e

Jocuri de rol Jocuri cu subiecte din viaț a
cotidiană

Jocuri cu subiecte din poveș ti
La magazin
La școală
În călătorie
De-a serbarea

34

Dramatizări
De-a Scufița Roș ie
De- a lupul
Anotimpurile
Greierele ș i furnica
Căsuț a din oală

Scufița Roș ie
Ridichea uriaș ă
Carnavalul animalelor
Carnavalul personajelor din poveș ti

Jocuri de masă Încastrări ș i mozaicuri
Puzzle ș i cuburi
Povestiri după imagini
Jocuri cu jetoane
Jocuri de completare
Jocuri de rec onstituire a
întregului din părț i
Jocuri de o rdonare și
clasificare de piese ș i imagini
Jocuri de combinări în
diferite structuri

Să facem o poveste
Ce se întâmplă
Cu ce se îmbracă păpuș a
Ghici ce lipseș te
Ce a uitat pictorul să deseneze
Alege ș i grupează
Să facem imaginea
Ordonează eveni mentele, etc.

2.2 ACTIVITATEA I NTEGRATĂ, MIJLOC MODERN DE ÎNVĂȚ ARE

În zilele noastre, se simte din ce în ce mai a cut nevoia introducerii în învăț ământul de
toate nivelurile a mijloacelor ș i tehnicilor moderne, care au drept scop sprijinirea cadr elor
didactice și a copiilor în învăț are. Tipuri le fundamentale de învăț are au evoluat de la simplu a

35 învăța să știi pentru tine la a învăța să trăiești împreună cu ceilalț i. Privită din această
perspectivă, activitatea de învăț are se referă la sprijinirea copiilor să se cunoască pe sine, să ia
decizii, să relaționeze cu ceilalți, să -și dezvolte creativitatea pentru a face față unor situații de
viață diverse. Încurajarea, part iciparea, iniț iativa, implicarea, creativitatea, parteneriatul sunt
doar câteva ca racteristici ce trebuie să contureze personalitatea copiilor. Activitatea cu copiii
din grădiniț ă este modalitatea cea mai importantă de a impune bazele formării unei esemenea
personalităț i. Pentru aceasta este n ecesară o proiectare a activităț ilor centra tă pe obiective
educaț ionale care să creeze posibili tatea abordării flexibile a conținuturilor ș i respectării
intereselor de cunoaștere ale copilului, dar ș i particula rităților de vârstă ale acestuia
Activitatea de proiectare tematică presupune o viziune d e ansamblu a tot ce se poate întâmpla
în perioada derulării unui proiect ș i permite o activitate integrată î ntr-un scenariu unic, cu
secvenț e zilnice, alcătu ite din una două activități integrate, activități desfășurate pe centre de
interes și ativități com plementare. Desfășurând aceste activităț i integrate, copilul are
posibilitatea de a -și exprima păreri pe rsonale, de a coopera cu ceilalț i în elaborarea de noi
idei, în rezolvarea sarcinilor, în a rgumentare, devenind mai activ și câș tigând mai multă
încred ere în sine. Prin aceste activităț i se pune accent pe dezvoltarea gândirii c ritice, pe
formarea de competenț e practice, pe latura calitativă a formă rii (informaț ii, valori, sentimente,
atitudini, comportamente), pe feed -back -ul pozitiv, pe măsurarea și apr ecierea competențelor.
Se cultivă independența, deschiderea spre inovație, emoț iile pozitive, autocontrolul.
Întregul program al unei zile reprezintă un t ot, un întreg, cu o organizare și o
structurare a conț inuturilor menite să elimine departajare a pe discipli ne, având loc o împletire
a conț inuturilor într -o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea
copilului spre inves tigare, documentare, cercetare ș i aplicare practică a celor învăț ate. Întregul
program se realizează prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat în care copilul are
prilej ul să exploreze medii diferite ș i să îndeplinească sarcini fie individual, fie în grupuri
mici. Pornind de la ideea că rolul și importanț a jocului didactic constă în faptul că el
facilitează procesul de asimilare (fixare) și consolidare a cunoștinț elor, putem spune că jocul
didactic prin caracterul său formativ in fluențează dezvoltarea personalităț ii copilului. Jocul
didactic este un bun mijloc de e ducare a unor trăsături de voință și caracter ca: perseverenț ă,
încredere, stăpânire de sine, curaj, sinceritate.P rin jocul didactic copilul învaț ă cu plăcere, cei
timiz i devin mai volubili, mai curajoș i, capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai
multă siguranță ș i rapiditate în răspunsuri, activează întregul colectiv, dezvoltă spiritul de
echipă. Învăț area este o muncă serioasă, dar efortul este ma i ușor și eficient când se foloseș te
jocul . Prin jocul didactic se urmărește însușirea de noi cunostințe, dar și consolidarea celor

36 însușite, dând copilului posibilitatea să asim ileze ceea ce este nou fără să -și dea seama de
efort, să înveț e jucându -se, să îmbine elementul distractiv cu cel instructiv.
Jocul este singura atmosferă în care ființ a sa psihologică poate să respire și în
consecință poate să acț ioneze. A ne î ntreba de ce joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce
este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsete ș i jocurile sale11, spune Edouard
Clapa rede în Psihologia copilului ș i pedagogia experimentală .
În concluzie, putem spune că maniera de lucru prin activităț i integrate trebuie să aibă
în vedre capacitatea profesoare i de a alege și realiza un liant de obiective (referinț ă,
operaț ionale) care prin joc să conducă la o activitate plăcută pentru copil.

11Edouard Claparede în Psihologia copilului și pedagogia experimentală , Editura Didactica si pedago gica
București 1975, p.32

37

CAP ITOLUL al III-lea: CERCETARE PEDAGOGICA , PRIVIND
INTEGRAREA JOCULUI DIDACTIC IN PROCESUL D E
ÎNVĂȚĂMÂNT DIN GRĂDINIȚ Ă

3.1 MOTIVAREA TEMEI

Alegerea temei este motivată chiar de importanța jocului în general ș i a celui didactic
în mod particular la dezvoltarea copilului.
Jocul este activi tatea fundamentală a copilului ș i totodată e ste și metodă ș i mij loc de
dezvoltare intelectuală ș i comportamentală. Jocul are aceleași atribuț ii pe care le are cartea în
activitate a elevului și așa cum la școală elevii sunt învățați să învețe, în grădiniță, noi îi
învățăm pe copii cum să înveț e prin joc, urmărin d să le dezvoltăm curiozitatea științ ifică, să le
deschidem calea pentru cunoaș terea concret intui tivă, familiarizând -ui în acelaș i timp cu
munca. Ed ouard Claparede spunea că la grădiniț a de copii ar fi imposibil să facem altfel . Ar
fi imposibil pentru că, la acest nivel al dezvoltării stadiale, nu sunt constituite, încă
mecanismele psihice ale actelor neludice, pe care se s prijină activitatea de învăț are
sistematică. Mecanismele respec tive se află abia în fazele iniț iale de constituire, ritmul
evoluativ și al perfecț ionării lor depinzând de nivel ul la care se ridică jocul însuși. Se ține
seama de dorința copiilor de a săvârș i acțiuni ș i fapte asemănătoare cu ale acelora în mijlocul
cărora trăiesc, de caracterul predominant imaginativ al scopurilor care determină actele lor
comportamentale, de aprecierea scopului ca mobi l psihologic în sine, instabil și fluctuant,
având simpla rațiune de a susț ine activitatea, de a fi un pretex t al acesteia indiferent dacă își
păstrează sau nu conținutul iniț ial și, deci indiferent da că se finalizează ca atare. Se ț ine sea ma
de caracterul simbolic al acțiunilor, faptelor săvârș ite de către copi l, de v aloarea simbolică a
jucăriilor ș i materialelor pe care le mânuiește el în procesul activității. Se are în vedere ș i
faptul că domeniul cel mai plăcut și cel mai accesibil activităț ii copilului este jocul, cu tot
ceea ce mintea sa este în stare să im agineze, pentru ca mediul pe care ș i-l creează astfel, să i
se potrivea scă în exclusivitate, spre a -i ține treze motivele, interesele, încrederea în forț ele

38 proprii. Conceperea jocului ca formă de activitate este cel mai important aspect particular al
formelor pe care le îmbracă învăț ământul la acest nivel. O mare parte din timp, copiii îl ocupă
în grădință cu activităț i prefer ențiale. Ei au largi posibilităț i de exersare a jocului , cu nuanț ele
lui specifice: de la jocul cel mai naiv, cu scop fictiv, la ac tivitatea cu scop ludic, cu scop
precis ș i stabil, capabil să subordoneze mijloacele, inclusiv pe acelea care nu au nimic ludic,
activitate în care poate domina o form ă sau o variantă a jocului invăț ării sau a muncii private
ca ocupații cu nuanț ă ludică. Pe măsură ce copilul trece dintr -o grupă în alta, intervenț ia lui în
joceste tot mai activă, mai organizată, inten ționată ș i voluntară. Jocul capătă cadru funcțional
organizat, cu scop ș i finalizare. Important este că subiectele alese de copii și realizate în jo c
nu se reduc numai la experienț a lor directă, ci și la transpunerea unor acț iuni de care au auzit
vorbindu -se sau au vizionat diferite imagini TV, etc.
Se poa te remarca faptul că, în grădinț ă trebuie să existe un clim at în care sunt excluse
tendințele extreme: de tutelare exagerată ș i de lipsă de preocupare, din partea profesoarei . Este
evident că, acolo un de adultul, profesoara , dovedeș te preocupare pentru copii, fant ezia
creatoare imprimă modalități comportamentale eficiente ș i o motivare adecvată pentru
activitatea ludică ce duce la dezvoltarea psihică și a personalităț ii copiilor. Modul seri os și
pasiunea cu care se joacă copiii, consti tuie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor
de cunoaș tere. Perioada preș colară se ca racterizează prin dilatarea vieț ii interioare ce are o
independență relativă ca ș i jocul care este domi nat de proiecț ii mai ample decât la vârsta
anterioară. Prin joc, copilul preșcolar descoperă noi modalităț i de expresie atitudinală care îi
sporesc vigoarea sa acțională ș i dinamismul său, nevoia de explorare. Pot afirma că, la vârsta
preșcolarită ții, jocul oferă cadrul pentru efort și depăș ire a anumitor obstacole iar moralitatea
ludică contribuie la geneza comportamentului socio -moral, la asimilarea unor e lemente de
disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important es te și faptul că
jocul le oferă posibilitatea dezvăluirii natu rii autentice a copilului, a forț elor sal e, observându –
se o ultimă cerinț ă spre afirmare. Este suficient să priveș ti copiii în timpul jocului pentru aț i
face o impresie referitoare la conduit a acestora și la particularităț ile lor psihologice. Unii copii
se exprimă d eschis, dezimvolt în timp ce alții sunt mai reținuți, inhibați, mai puțin activi.
Primii sunt m ai uș or de cunoscut, deoarece manifestările sunt spontane, iar ultimii exprimă
mai mascat trăsăturile lor interne. Se poate constata, fără îndoială, că în toate jocurile intervin
și se exersează elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, ca pacitatea de
imaginare a unor soluț ii, aplicarea în practică a acelora care au fost memorate și care și -au
dovedit eficiența. Toate laturile vieț ii psihic e, începând cu cele mai simple ș i terminând cu
cele mai co mplexe, se educă, se exersează ș i se dez voltă prin intermediul activităț ii

39 ludice.Trăsăturile de personalitate: aptitudin i, deprinderi, interese, aspiraț ii, caracter,
temperament se exprimă prin comportament. Jocul constituie un teren fertil prin care se pot
evidenț ia ace ste caracteristici, dar se p ot și exersa ș i dezvolta cu ajutorul jocului . În fieca re
moment participanț ii la joc îndeplinesc o serie de sarcini, roluri, depun un anu mit efort pentru
finalizarea acțiunii, manifestă deprinderi și priceperi, respectă condițiile de joc, acț ionează
rapid sau len t, sunt mai mobili sau mai inerț i. După modul c um se adaptează ș i se integrează
în joc, mai rapid sau mai lent, dup ă respectarea regulilor de joc și a acțiunii celorlalți
participanț i, după felul în care cooperează ș i îndeplinesc sarcinile jocului, se pot aprecia
voința și perseverenț a, spiritul de obs ervație și atenția, calmul ș i capacitatea de organizare.
Normele de conduită morală și spiritul de echitate însușite ca modalități de conviețuire
socială se aplică ș i se exersează în a ctivitatea ludică. Gândirea preș colarului se dezvoltă în
strânsă legătură cu limbajul și activitatea pe care o desfăș oară. Formele de joc îl pun pe copil
în situaț ia de a stabili legături între fenomene, gândirea având un caracter concret -intuitiv. În
esență, gândir ea preș colarului operează cu strategii complex e, încărcată de percepții ș i
reprezentă ri, de structuri numeroase, emoționale ș i sugestive . Prin joc, putem îndrepta atenția
copiilor spre obiectele ș i fenomenele naturale din mediul înconjurător, care pot stim ula ș i
satisface curiozitatea, timp în care se dezvoltă încrederea, entuziasmul. Tot acum, copilul
învață să -și organizeze acț iunile pentru a le sincroniza cu cele ale partenerului de joacă. Jocul
fiind activitatea facu ltativă a copilului din grădiniț ă, predomină, fără echivoc ca activitate ce
dezvoltă psihicul copilului, învăț area este atributul de neînlăturat al acesteia. În timpul
jocului, copilul învață și se educă. Se știe că învăț area este uneori obositoa re, dacă nu
intelectual, cel puț in fizic. De ac eea, introducând cu mult tact, cu pricepere, activităț i de joc,
creăm o legătură, o continuitate cu perioada de vârstă anterioară, iar prin reușita acț iunii
întrepr inse, îi dăm copilului satisfacț ia, îi captăm pentru mai deăarte intelectul, îl înviorăm.
Trecerea de joc la învăț are și de joc la muncă, o realizăm prin jocurile didactice, încadrate
după nou a programă în cadrul rutinelor și tranziț iilor, care întotdeauna sunt organizate ș i
propuse de profesoară , copiii îndeplinind sarcina dată. Rolul profesoare i constă în orientarea
și conducerea jocului nu numai pentru clarifi carea scopurilor urmărite, dar și pentru sporirea
efortului conștient în direcț ionarea efectelor educative.
Iată de ce mi -am ales spre cercetare această temă amplă, temă despre ca re se pot scrie
volume întregi. Am ajuns la concluzia că valoarea jocului în general și a celui didactic în
special , ca mijloc de învățare, constă în stimularea ș i dezvoltarea tutu ror proceselor psihice,
influenț ând în mod nemijlocit activitatea tuturor an alizatorilor, contribuind astf el la
dezvoltarea intelectuală și pregătirea copiilor pentru ș coală. Jocurile didactice prin regulile

40 impuse sunt un mijloc deosebit de eficient pentru dez voltarea stăpânirii de sine, dișciplinei
conștiente, autocontrolului, s piritului de inde pendență, perseverenței, sociabilității, calității
necesare viitorului ș colar. Respectarea regu lilor de joc educă la copii simț ul răspunderi i,
onestitatea, comportamentul ș i atitudinile pentru a nu intra în conflict cu colectivitatea.
Jocurile didactice exercită un ansamblu de influenț e pozitive nu numai asupra laturilor
intelectuale, ci asupra întregii personalităț i a copilului, fiind un mi jloc important de educare a
preșcolarilor în grădiniț ă. Fiind conș tientă de dificultatea abor dării acestui subiect, am avut în
vedere că literatura de specialitate ca ș i practica pedagogică înaintată oferă coordonatele
principale de orientare într -un domeniu atât de vast prin natura sa . Pe baza experienț ei
acumulate în cadrul formelor de perfecți onare metodică și a activităț ii personale la clasă, am
considerat că pot duce la capăt o asemenea muncă. Doresc să menț ionez că în acest scop mi –
am pro pus atât în faza de studiu cât ș i în cea de prelucrare a datelor ș i de redactare a lucrării,
să restrâng sfera problemelor analizate în detaliu la ce le în care consider că experienț a mea ar
putea fi folositoare fără a pierde din vedere faptul că asemenea temă nu poate fi abordată cu
adevărat științ ific decât în contextul laturilor sale. De as emenea, pot să me nționez că la baz a
alegerii ecestei teme a stat și dorința de a face ș i în viitor tot de depind e de mine ca
următoarele generații de preșcolari să străbată mai ușor drumul către viață, ei fiind integraț i în
mediul grădiniț ei de la vârste f oarte mici, respe ctiv doi ani, punându -se astfel bazele
edcucației antepreșcolare, educaț iei timpurii.

3.2 IPOTEZA DE LUCRU, OBIECTIVELE Ș I METODICA CERCETĂRII

Având în vedere spiritul Reformei c e se petrece în prezent în învăț ământul românesc,
spirit centrat pe organizarea unitară a cunoașterii din ș coală (actualul conținut al
învăț ământului est e organizat pe domenii de cunoaștere, domenii experiențiale și nu pe
categorii de activități sau obiecte de învățământ) cât și noua relație între obiective ș i
conținutul învăț ării, consider că integrarea jocului didactic în pr ocesul de învățământ dim
gradiniță, constituie o modalitate esenț ială de optimizare a randamentului ș colar. Modalitatea
de lucru ș i mijloacele care mi -au stat la îndemână în vederea reliz ării acestui deziderat se
referă în primul rând la traducerea în fapte instr uctiv -educative a programei preșcolare și
antepreș colare care constituie o carte de căpătâi în munca noastră. Cu tot sprijinul acordat de
aceste materiale, profesoara trebuie să de a dovadă de multă ceativitate in alegerea și
desfăș urarea programului zilnic cu cei mici, p entru al face căt mai atractiv și mai ușor în ceea
ce priveș te atingerea obiectivelor propuse. Ca obiective la această lucrare mi -am propus:

41 precizarea locului jocul ui didactic in sistemul de predare; folosirea joc ului didactic pentru
însuș irea ș i dezvoltarea limbajului ( vocabular și exprimare) ș i a comunicării; determinarea
aportului jocul ui didactic la formarea unor noțiuni științifice ș i integrarea în mediul ambi ant.
Pentru elucidarea obiectivelor expuse temei am folosit următoare le metode de cercetare:
observaț ia, convor birea, evaluarea, experimentul și studiul documentelor preș colare, iar ca
metode de lucru cu copiii am folo sit atât metode tradiț ionale, câ t și metode moderne:
– tradiț ionale – jocul didactic, con vorbirea, explicaț ia, povestirea, lectura după imagini,
demonstraț ia, în general metode activ -participative.
– moderne – Braistormingul, Turul gale riei, Ciorchinele, Piramida și D iamantul,
Exper imentul, Căl ătoria misterioasă (metode interactive și de grup ).
Prin observaț ii se poate ajunge la dezvăluirea unor aspecte multiple ale procesul ui de
instrui re și educare a preș colarilor. Formarea deprinderilor de comportare civilizată, urmărirea
sistemati că a conduitei copiilor ne poate furniza date semnificative în acest sens. O utilizare
eficientă a acestei metode presupune respectarea următoarelor cer ințe: delimitarea precisă a
obiectivelor cercetării , consemnarea fidelă a faptelor , continuarea observaț iei științ ifice.
Nivelul de dezvoltare al fiecărui fe nomen ș i proces psihic caracteri stic vârstei, poate fi
cunoscut cu ajutorul testelor. De aici, modul de a înț elege, de a manevra, de a percepe.Cel mai
important aspect este însă acela care vizează progra mul instructi v-educativ în vederea
dezvoltării și mai accelerate și mai uniforme în funcție de cunoașterea potențialului de
dezvoltare intelectuală, socială, afectivă, de care dispune copilul, constituie fundam entul de
bază al întregii evoluț ii. Jean Piage t vede educaț ia ca pe un proces de adaptare continuă a
copilului la mediul socia l adult, de transformare a cunoștinț ei psihologice a individului in
funcție de ansamblul realităților colective cărora conștiinț a comună le atribuie o valoare
oarecare. Începân d cu primele noț iuni de dezvoltare a limbajului și apelând la programa
activităților pe domenii (DLC, DPM, DEC, DOS, DȘ), precum și la activităț ile liber alese ș i
cele de dezvoltare personală, am procedat la cunoaș terea caracteristicii personalităț ii copii lor,
la in tegrarea lor în sfera multifuncț ională a cadrului temei realizate. Folosind în general
metode acti -participative, voi încerca să exempli fic contribuț ia jocului didactic în proces ul
instructi -educativ în grădinț ă.
Jocul, în general ș i jocul didact ic în mod special, este cadrul fundamental de stimula re
a dezvoltării copilului dar ș i de manifest are a propriei lor individualiăț i.
Orice cercetare cu conținut pedagogic urmărește ameliorarea acț iunii educative. În
cercetarea de faț ă, legată de j ocul didactic, urmăresc să găsesc strategii de integrare a joc ului
didactic în procesul educaț ional. În a doua parte a lucrării, pornind de la analiza programei

42 existente pentru învățământul prescolar ș i de la expe riența profesională pe care am acumulat -o
până în prezent, încerc să definesc aspecte pe care mi -am propus să le investighez. Ca și în
întreaga a ctivitate educativă din grădiniță, metodele ș i proced eele fac obiectul unei activități
comune a adultului educator ș i a copilului educat. În afară de efi cienț a limitată, concretizată la
un moment dat de dobândirea anumitior cunoștinț e, priceperi, deprinderi și atitudini, de
atingerea unor scopuri, realizarea uno r obiecte, de economia de timp și de mijloacele necesare
educaței, metodele și procedeele sunt i mportante ș i pentru că v om genera atitudini pozitive
față de educaț ie, în general, p recum și pentru că vor iniț ia un stil cognit iv dominant mai mult
sau mai puț in productiv, mai mult sau mai puț in aducător de rezultate, satisfacț ii, ceea ce
constituie apor turi formative majore.
Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin ef icienț a cu care conduc activitatea
subie ctului spre un obiectv în condiții date. Modalitățiile diferite de intervenție ale metodelor
în evoluț ia copilului constituie argume nte în formarea alegerii cu di scernământ a metodelor de
educație, fie ele tradiț ionale sau moderne. Activitatea în grup a copiilor devine tot mai
productivă, inclusiv prin adaptarea de metode moderne adecvate. Trebuie deci stabilit raportul
just înt re meto dele educative dirijate ș i cele educative independente. Principalele metode
folosite în grădiniță, în cadrul activitățiilor din Domeniului limbă și comunicare, deci ș i în
jocurile didactice sunt: observația, conversați a, probl ematizarea, exercițiul etc. În jocuri le din
cadrul Domeniului limbă și c omunicare cum sunt: Ștafeta, Ce e bine, ce e rău?, Jocul
silabelor, Eu spun una, tu spui multe, A cui este ?, Cutia cu surprize, Fapte bune, fapte rele ,
etc., problema de baz ă pe care o ridică metodologia ș i tehnologia jocului este to cmai
asigurarea deplinei corelaț ii între elementele sale str ucturale specifice: conținutul de joc
(operaț iile jocului), reguli. Neglijarea unuia dintre aceste elem ente structurale ale jocului
didactic dăunează bunei sale desfăș urări . Acțiunile ș i elementele de joc trebuie să fie stabilite
cu precizie ș i strict delimitate, să fie subordonate temei sale, să f ie interesante, pentru a capta
și menț ine in tersul copiilor în timpul desfăș urării jocului. Surpriza, care trezește curiozitatea
copiilor și dorința de a cunoaște ș i acționa, elementul de ghi cire care face apel la memoria și
imaginaț ia copiilor, întrecerea care constituie un m ijloc de a educa una din calitățile gândirii ș i
anume rapiditat ea ei, concentrarea tuturor forțelor raț iunii în vedera rezolvării sarcinii date ,
mișcarea care îi pune pe copii în situația de a acț iona într -un anumit sens în vederea dezlegării
problemei, constituie modalităț i, procedee folosite de obicei pentru a realiza acest scop.
Dirijarea acț iunilor jocului cu ajutorul regulilor prezin tă importanț ă nu numai prin
faptul că favorizează realiza rea temei, a sarcinii date, ci ș i prin faptul că exercită o influenț ă
educativă asupra copilului . Pentru a putea să acț ioneze în joc, în conformitate cu anumite

43 reguli impuse în situaț ia dată, copilul trebuie să ia în prealabil cunoștință de ele, să le țină
minte, să aș tepte eventua l semnalul care -i permite să acționeze, să se abțină de la o operaț ie
care l -ar tenta , dar nu e cuprinsă în joc, s ă execute cu promptit udine o acț iune sau alta.
Aceasta reclamă din partea lu i un anumit grad de disciplină ș i de efort volitiv.
În timpul jocului, copiii își însușesc și pronunț ă cuvinte noi, îmbogășindu -și astfel
vocabularul. Interpr etănd un rol, ei completează acț iunile pri n cuvinte, comunică intenț iile,
repartizează rolul obiectelor cu care se joacă și fac observaț ii în legătura cu condui ta lor. În
jocurile : Cine este ș i cum este?, copiii au ca sarcină denumirea unui obiect sau a unei imagini,
ce reprezintă ș i din ce poves te face parte. Pentru cuno așterea modului de folosire a jucăriilor
am desfăș urat cu p reșcolarii exerciț ii de tipul Ce faci cu ea….?, în care copiii axplică ce se
poate face cu obiectul sau jucăria respactivă. În astfel de jocuri, metodele folosite sunt:
observația, explicaț ia, povestirea, convorbirea, exerciț iul demonstrația .
Am orga nizat jocuri despre modul cum îș i petrec timpul în familie, ce jocuri ș i cu
cine s -au jucat, ce au văzut pe stradă, ce poveste le -a citit tata sau mama, bunicul sau bunica,
ce au văzut la televizor, oferind copiilor posibilitatea exersări i limbajului. Mai multe
informaț ii am primit din ceea ce au observat la televizor. Se constată, din ce în ce mai des
lipsa implicării părinților în astfel de activități desfăș urate cu copiii . Adesea , părintele, ca să
scape de copilul energic care vrea să se joace, care vorbeș te prea mult sau care vrea să iasă la
joacă în parc, consideră în mod eronat că soluț ia cea mai simplă este televizorul, așa că îș i
expediază copilul să vizioneze emisiun ile TV.
Televizorul educă minț ile copiilor , luând locul părinț ilor. Lipsa timpului sau pur și
simpla indiferenț a celor din familie, ne obligă pe noi cadrele didactice să ne axăm mai mult pe
astfel de activităț i în care copilul este lăsat să se exprime li ber, observând la eceș tia o dorin ță
foarte mare de a comuni ca și în principiu de a fi băgați în seamă și ascultați . Acasă, la
grădiniță ori la ș coală, jocurile copiilor de astăzi sunt puternic influențate de conț inutul
filmelor cu desene animate sau jocuri lor pe co mputer, în special al acelora cu un mesaj violent
direct. Copiii care sun t la această vârstă extrem de uș or impresionabili, pot reproduce fidel
schemele de confruntare violentă. Copilul nu rămâne imu n la modelele comportamentale ș i
vocabula rul cr eaturilor malefice care î și rezolv ă conflictele numai prin violență fizică ș i
verbală, devine irascibil i , reacț ionând cu pumnul la tot ceea c e nu-i este pe plac, agresându -și
colegii sau prieteni i de joacă, folosind replicile și ameninț ările personajelor negative.
Emisiunile ș i filmele pentru copii trebuie alese cu mare grijă, de senele animate, teatrul
de păpuș i, difilmele et c., le dau copiilor prilejul să -și exprime unul altuia impresiile atât de
variat, încât folosesc în vorbirea lor expresii deo sebite, cuvinte originale, reproducând unele

44 expresii, ceea ce duce la îmbogăț irea voc abularului (sub aspectul achiziționării de cuvinte noi
și concretizarea acestora). Din păcate fără o aten tă supraveghere din partea adulților, copiii își
însușesc ș i cuv inte nepotrivite vârstei lor, chiar dacă sensul cuvântului nu este definit pentru
el. Exerciț iul lingvistic -joc, realizat zilnic, cont ribuie la transferarea experienț ei cognitive
pozitive de la copil la copil, de la adult la copil și invers. De aceea, meto dele ș i procedeele
trebui e corect folosite, bine alese ș i îmbinate pentru a duce la rezultate bune, pozitive. În
formarea lor, omul și pomul au o condiție similară: aș a cum pomul, ca să nu se sălbăticească
are nevoie d e îngrijire permanentă, la fel ș i omul are nevoie de ins truire și edcație pe tot
parcursul vieții. Copilul este rodul educaț iei celor mari, așa cum îl creștem și educăm, așa îl
vom forma ca adult și să nu uităm că noi adulț ii suntem modele pe care cei mici le copiază.
Obiectivul și ipotezele c ercetării
Problema : Care este rolul jocului în cadrul activității didactice la preșcolari ?
La acest nivel, propunem spre analiză modul în care jocul influențează conduita verbală și
astfel rezultatele școlare.
Obiectivul general : Evidențierea rolului jocul ui asupra dezvol tării limbajului
preșcolarului și asupra rezultatelor școlare . Pornind de la acest obiectiv general, au fost
identificate două obiective specifice: influența jocului desfășurat ca activitate de învățare
asupra limbajului; influența jocului asupra caracterului format iv al învățării la preșcolarii .
Ipoteza generală: Folosirea susținută a jocului ca met odă de învățare la preșcolari
determină dezvoltarea limbajului și obținerea unor rezultate școlare mai bune.
Prin folosirea jocului în activita tea didactică rezultatele școlare au cunoscut o îmbunătățire
semnificativă față de cazul în care acesta nu a fost folosit sistematic ca metodă de învățare la
clasă, în sensul că rezultatele la educarea limbajului sunt semnificativ mai bune .
1. Ipoteza cer cetării
În experimentul nostru am pornit de la ideea că în cadrul activităților din gradiniță
anumite activități sunt mai eficiente dacă în cadrul lor primează jocul. De aceea am stabilit ca
ipoteză de lucru aspectul că dintre toate mijloacele didactice la îndemana profesoare i, jocul
didactic ocupă un loc primordial în cadrul activităț ilor de educare a limbajului.
2. Obiectivele cercetă rii
Ca obiective ale cercetă rii, pornind de la ipoteza stabilită ne -am propus ca în cadrul
tuturor activităț ilor pe care l e vom desfașura în gradiniță să îmbunătățim rezultatele în ceea ce
priveș te nivelul de dezvol tare a limbajului copiilor preșcolari sub aspectul expresivităț ii,
corectitudinii , exprimării ș i din punct de vedere gramatical, prin utilizarea jocului didactic.
3.Variabilele experimentale

45 Variabila independentă este jocul didactic în educarea limbajului preșcolarilor , iar
varianta dependentă este rezultatul copiilor de la grupul experimental î n ceea ce privește
corectitudinea exprimă rii orale
4.Eșantionul experi mental
Eșantionul experimental a fost constituit din doua grupe. G rupa experimentala a fost
aleasă: Grupa mare A cu un to tal de 23 copii iar grupa de control : Grupa mare B cu un total
de 23 copii.
5.Eșantion ul de conținut: Jocul didactic î n edu carea limbajului la grupa mare .
Motivarea subiectului abordat : Am pornit, în demersul meu, de la ideea că activitatea
fundamentală din gradiniță este jocul, pentru educarea limbajului c opiilor vom utiliza tot
jocul, însă de data aceasta jocul didactic, care presup une sarcini didactice concrete ș i reguli ce
se impun a fi respectate. De asemenea, consideră m un imperativ al mom entului utilizarea
diversificată î n cadrul jocului didactic a metodelor active de predare -învăț are-evalu are,
alternarea metodelor t radiționale cu cele moderne în cadrul activităț ilor de educare a
limbajului prin intermediul jocului didactic. Analiz ăm, în prealabil, contextu l complex al
acestei diversificări, și anume: r itmul ra pid al schimbărilor care au loc în societate; cererea
crescândă de educație; exigenț ele formulate pentru procesul de învățământ; finalitățile
procesului de învățământ; achizițiile din științele educației; n ecesitatea de a apropia activitatea
instructiv -educativă de cea de cercetare științifică, precum ș i avantaje le alternării metodelor
tradiționale cu cele moderne: centrarea pe copil ș i pe activitatea acestuia; comunicarea
multidirecțională ; accentul pe dezvoltarea și formarea de priceperi și deprinderi intelectuale ș i
practice; încurajarea participă rii la activit ate a copiilor, a inițiativei ș i a creativității acestora;
stabilirea unei relații de parteneriat între profesoară și copil. Consider ăm ca fiind adaptabil ș i
grupelor la care lucră m (grupa mare) jocul didactic ca formă de organizare a activității
interact ive, pe care am utilizat -o la activitatea din cadrul Domeniului limbă și comunicare . De
asemenea, avem în vedere faptul că preș colarul este subiect activ al cunoașterii, el fiind
implicat activ ș i interactiv în propria sa formare și informare. Î n utilizare a jocului didactic,
activitat ea de predare a profesoarei se îmbină cu cea de învățare a preșcolarilor, acestea două
sprijinindu -se și completându -se reciproc. Am avut în vedere ș i dezvoltarea capacităț ilor d e a
opera cu informațiile dobândite, de a aplica noile cunoștințe, de a -și pune probleme și a căuta
soluț ii.
Utilizarea metodelor interactive
Particularitățile de vârstă ale grupei mari

46 Grupa mare oferă reale posibilităț i de a lucra diversific at. Este cert, la copiii cu vârsta
cuprinsă între 5 și 6 an i cercul cunoș tintelor despre lume se îmbogățește simțitor. Realitatea
externă începe să -l preocupe din ce în ce mai mult și, ca atare, întreaga dezvoltare psihică a
copilului se produce într -un ritm alert. Ceea ce ne-a încurajat foarte mult î n luarea deci ziei de
a aborda jocul didactic în activităț ile de educare a limbajului este faptul că, la grupa mare, se
dezvoltă foarte mult limbajul, se amplifică puterile imaginative ș i creatoare ale c opilului. De
asemenea, avem în vedere faptul că acum se conturează caracterul voluntar al celor mai mu lte
dintre procesele psihice (mă refer în special la memorare și imaginaț ie) și ca pe măsură ce se
lărgesc interesele, încep să se î nchege primele atitudini.
Adaptarea metodelor interactive la grupa mare . Inițiativa a fost temerară și a necesitat
un efort susținut, în sensul că, deși evoluțiile caracteristice vâ rstei de la 5 la 6 ani sunt
recunoscute , copiii de la grupa mare oscilează î n a lua decizii și a -și exprima liber ideile, însă
am pers everat, pornind de la premisa că încă de la cea mai fragedă vârstă copiii trebuie
deprinși să -și exprime cu usurință gândurile, dorințele, să redea în mod inteligibil și cursiv o
poveste, o întâmplare tră ită sau imaginată . Ne sprijinim , de asemenea, și pe avantajele pe care
le oferă meto dele interactive. Avem în vedere parte neriatul cadru didactic -copil, încurajarea
participării și a inițiativei copiilor, a creativităț ii acestora, stabilirea unui climat de încredere
care generează luarea de decizii etc.
Jocul didactic. Preze ntare teoretică
Jocul didactic este un mijloc de organizare a activităț ilor de educare a limbajului care
stimulează imaginația copiilor, asocierile de idei ș i originalitatea. Prin in termediul acestuia, se
exersează capacitatea d e a găsi o soluție originală unei situații posibile. Prin exersarea creă rii
de povestiri se realizează trecerea de la o etapă de repetare stereotipică la crearea mai m ultor
variante inedite pe aceeași temă .
În debutul activității, profesoara întocmeș te pe t ablă tabelul întrebă rilor, astfel:
Ce credeți că se va întâ mpla? De ce credeț i asta? Ce s-a întâ mplat, de fapt?
▪ Se citește sau se povesteș te primul fragment al unei povestiri;
▪ Profesoara stabileș te cuvintele cheie reprezentative pentru fragmentu l citit;
▪ În funcție de acesta, copiii răspund la î ntrebarea din prim a coloană ;
▪ Se argumentează răspunsul, de către copii și profesoara completează a doua coloană ;
▪ Citind un alt fra gment al povestirii, c opiii află ce s -a întâ mplat, „ de fapt ”, iar
profesoara notează, pe scurt, î n coloana a treia a tabelului;
▪ Se continuă astfel, până la terminarea povestirii;

47 ▪ În final, folosind notă rile din tabel, profesoara , cu ajutorul copiilor, va reda povestirea
cu cele două variante: cea creată de către copii, cum crede au ei că se vor înlănțui întâmplările
și cea originală .
Beneficii ale utilizării jocului didactic î n activitatea de Educare a limbajului la grupa mare :
Avantaje:
În de sfășurarea jocului didactic, copi ii trec de la postura de ascultă tor la aceea de
execut ant, ei trebuie să participe activ, să respecte regulile jocului și să execute sarcina dată .
Astfel , preșcolarii sunt determinați să inte rvină într -o manieră personală, să
verbalizeze întâmplări, aspecte și fapte legate de viață, de preocupările și cunoș tințele lor.
Jocul didactic satisface nevoia de expr imare a tuturor copiilor pe urmă toarele
dimensiuni:
a. Limbajul oral
• Comunică inteligibil, coerent .
• Utilizează cu ușurință cuvinte și expresii din poezii, câ ntece, povestiri.
• Uneori face dezacorduri gramaticale.
• Pronunță corect sunetele.
b. Memoria verbală
• Reține succesiunea logică a evenimentelor – întâmplă rilor din poveste.
c. Atenția voluntară
• Modul în care își concentrează atenția pe parcursul întregii activități (volumul
atenț iei).
d. Afectiviatea
• Reacționează pozitiv față de profesoară , față de activităț ile instructiv -educative.
• Se caracterizează printr -o conduit ă emoțional -expresivă bogată .
• Domină relațiile emoționale (bucuria, plăcerea, însuflețirea afectivă ).
• Își controlează supărarea ( când i se refuză satisfacerea unor capricii).
e. Relaț ii de tip socio -afectiv
• S-a adaptat fără dificultăți semnificative la mediul și programul grădiniț ei.
• Bună comunicare cu profesoara și colegii grupei.
• Participă la jocurile cu mai mulț i parteneri.
• Comunică î n timpul jocu lui, participă la discuț ii libere.
Formarea unor deprin deri corecte de comunicare orală este o acțiune permanentă și
continuă în grădiniță. Aici există activități î n care cultivarea limbajului este principalul obiect .

48 Între acestea se disting activităț ile frontale de dezvoltare a limbajului, precum: povestirea,
convorbirea, lectura după ilustraț ii, jo cul didactic, memorizarea, dar și activități care nu se
desfășoară frontal, care pot fi organizate pe grupuri mici ș i individuale . Activităț ile se
deosebesc prin modul de organizare și desfășurare, precum și prin obiectivele urmă rite, care
asigură conținutul cognitiv și lingvistic, oferă posibilitatea unui exercițiu în cont acte noi. În
același timp activităț ile alese le dau copiilor posibilitatea să folosească achizițiile limbii, să le
asimileze în propria comportare verbală . Prin pov ești pătrund î n limbajul copiilor forme de
exprimare atât ale limbii populare, cât și ale ce lei literare, ei însușindu -și expresii precise,
uneori poetice, formule stereotipice specifice, div erse forme flexionare, sau grupări sintactice
care dezvoltă vorbi rea corectă a copilului. Prin conținutul lor plin de învăță minte, povestirile
contribuie la formarea unor trăsături pozitive de voință ș i caracter, la dezvoltarea armonioasă
a personalităț ii copiilor. Obiectivele specifice acestui domeniu sunt ierarhizat e și integrate î n
cinci clase, de asimilare psihologică a valorilor în raport cu care se manif estă diversele trăiri
exprimate sub formă de obiective.
Etape posibile în asimilarea unor capacități și judecăț i de valoare:
Receptarea valorii care presupune trei sub -categorii: conștiinț a, când atenț ia copilu lui
este atrasă de un stimul c u conținut valoric; dorinț a de a primi, acea sta re a copilului care sub
influența stimulilor este pregătit pentru a le acorda atenția necesară ; atenția dirijată sau
preferențială , când copilul însuși caută stimuli valorici și -i conștientizează ;
Răspunsul afectiv, care cunoaște și el mai multe stratifică ri: asentimentul, un răspuns
propriu la așteptă ri; dorința de ră spuns, când copilul este din ce în ce mai atent la chemările
interioare față de noii stimuli pe care -i caută ; satisfacția ră spunsului, adică apariția unui
răspuns în plan emoț ional;
Valorizarea, ca re descrie interiorizarea crescândă prin adoptarea unui comportament
destul de coerent în urmă toarea succesiune: acceptarea unei valori (dorința de a -și dezvolta
deprinderi specifice); preferinț a pentru o valoare (căutarea mai degrabă a unei valori anume
decât a altora); angajarea (ajungerea la concluzia că valoarea respectivă este benefică și îl
ajută efectiv pe om);
Organizarea, respectiv angajarea valorilo r acceptate î ntr-un sistem , ceea ce presupune:
conceptualizarea valorii (încercarea de a găsi în ce constă specificul unei norme valorice);
organizarea unui sistem de valori (de pildă , acceptarea religiei ca un sistem de val ori
primordiale, care prevalează asupra altor valori);
Caracterizarea printr -o valoare sau un sistem de valori, ultima etapă care se referă la
accederea la un mod de a fi și la o filozofie a vieții și care presupune alte două etape:

49 dispoziția generalizată (decriptarea ș i interpretar ea tuturor problemelor din punctul de vedere
al valorii re spective ); caracterizarea (ajustarea și închegarea unei filozofii existenț iale
personale).
Definirea clară a obiectivelor reprezintă pentru fiecare cadr u didactic un punct de
plecare î n elaborare a demersului pedagogic eficient. Apl icată corect, operaț ionalizarea
obiectivelor reprezintă un instrument eficient în proiectarea, organizarea și elaborarea
activității didactice ș i educative.
.

50
3.3 JOCURI DIDACTICE PENTRU EDUCARE A LIM BAJULUI Ș I A COMUNICĂRII

În cadrul jocurilor dida ctice cea mai mare pondere o dețin metodele de învățare prin
acțiune efectivă (joacă), acțiunea, miș carea fiind elemente specifice jocului. În aplicarea
metodologiei didactice am avut permanent în veder e atât factori obiectivi, care țin de natura
finalității, de logica și specificul activității desfășurate, de actul învățării cât ș i factori
subiectivi: psihologia și nivelul grupei, particularitățile de vârstă și individuale ale
preșcolarilor. Rapo rtul dintre principiile învățământului ș i metodologia didactică, dinamica
acestor categorii pedagogi ce, atât pe plan teoretic, cât și practic sunt condiționate de
înțelegerea caracterului iterativ al predării și învăț ării. Întrepătunderea între principii, metode
și forme de organizare este evidentă. Orice formă de activ itate a clubului profesoară -preșcolar
este o înmănunchere de metode ș i procedee, reprezentând în același timp și câmp de acț iune
a principiilor didactice . (M. Ionescu)
La însuș irea temeinic ă a cunoștinț elor part icipă atât factori externi cât ș i interni.
Factorii extern i, după R. Gane, sunt încorporaț i în principiile sistematizării și continuității și
însușirii temeinice a cunoștinț elor, cei interni vizează stările interne care devin posibile pentru
reactualizarea cunostinț elor, în memoria copilului, a materialului însușit anterior (cunoștinț e,
priceperi, deprinderi, atitudini). Având în vedere aceste principii am pla nificat jocurile
didactice în aș a fel încât o predare să fie urmată de un joc de fixare și apoi consolidare a
cunoștințelor predate. Fixarea cunoștințelor însușite a fost desfăș urată de fiecare dată sub altă
formă, pentru evitarea monotoniei. Știind că una din principalele trebuinț e ale copilului este
jocul, am căutat modalitatea de a -l face ca orice sarcină să o considere un joc. Am avut în
vedere s ă stabilesc o deplină concordanță între trebuință, dorință internă ș i exteriorizare.
Pentru co pilul care se joacă, care cunoaște precis m otivația ș i sarcinile jocului nu există din
punct de vedere subiectiv, impresia de oboseală sau aceea de stare de apatie. Oboseala cauzată
de joc, le -a apărut ca o activitate plină de pl ăcere pe care au depus -o bucuroș i. Se știe că
mediul familial exercită o influenț ă cultural -eduactivă binefăcătoare asupra dezvoltării psihice
a copilului ș i, în mod deosebit, asupra dezvoltării limbajului acestuia. Cu toate acestea,
realitatea confirmă că influenț ele exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt încă
deosebit de variate. În consec ință, fie datorită ace stor influenț e, fie dat orită unor întârzieri sau
defecț iuni în vorbirea copii lor, la intrarea lor în grădiniță, diferenț ele semnalate în dezvoltarea
limbajului sau a vocabularului acestora sunt încă deosebit de sensibile. A ceste diferențieri

51 accentuate se menț in până la intrarea copilului în ș coală, mai ales pentru cei ce nu
frecventează gradinița. Între limbaj ș i gândire există o interdependenț ă bine cunoscută.
Jocul didactic, alături de celelalte mijloace de dezvoltare a limbajului, aduce o
contribuț ie importantă în acest domeniu. Pentru cunoașterea partcularităților de vârstă și
individuale am aplicat preș colarilor baterii de te ste psihologice : Proba de lacune într -un text,
Proba de pronunț ie, Proba de antonime , Proba de integrare a noț iunilor etc.
Cunoscând particularităț ile individuale, mi -am fixat atenția asupra calităț ilor de
receptivitate ale copiilor, asupra atitudinilor ș i aptitudinilor lor, asupr a posibilităților de a
adapta trebuințele și capacitățile lor la situaț iile create . Cunoscând că noile metode
preconizează atitudini mai lib erale, mai democratice, în relația profesor -preșcolar, am abordat
o conduită democratică în majoritatea jocurilor. Jocurile didactice destinate dezvoltării
limbajului contribuie, în mar e măsură, la dezvoltarea acuităț ii auditive a auzului fonematic.
Ele solocită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziț iei sonore sau semnalarea
prezenț ei sau absen ței unui sunet într -un cuvânt. Confuzia între sunetele auzite, atunci când
sunt pronunț ate în cuvinte, este un fapt relativ obiț nuit la copiii mici. Această confuzie dispare
cu timpul, pe măsură ce ei se maturizează și își îmbogățesc experienț a perceptivă.
Asemenea sarcini pot fi înfăptuite prin jocurile :Deschi de urechea bine! , Cine face
așa?, Ce se aude?, Cine vine la noi?, De-a trenul !, A spus bine, n -a spus bine?, Repetă ce
spun eu!, Cu ce sunet începe? , Al cui este acest glas?, etc. E bine ca în astfel de jocuri să fie
*8introduse ma i întâi sunetele a căror pronunț ie poate fi prelung ită, cum este cazul vocalelor
sau con soanelor, ca: s, r, j, z, p . Aceste sunete p ot fi introduse fie prin excamaț ii, ca : Aaaa!,
Uuuu!, Oooo !, fie prin onomatopee, ca: Ssss!, Morrr!, Vâjjj!, Bâzzz! etc.
Dezvoltarea auzulu i fonematic este strâns legată ș i de sarcina deosebit de importantă
privind corectarea defectelor de vorbire, întrucât cauza principală a acestor defecte o
constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic. În acest sens, jocurile enumerate pot
aduce o contribuț ie de seam ă nu numai la perceperea clară ș i corectă a sunetelor
corespunzătoare, ci și pentru corectarea pronunț iei defectuase a acestora, solicitând copiilor
audiere a lor cu atenție ș i reproducerea lor corectă. Un mijloc eficient în acest sens este oferit
de calea alternării întrebărilor prin intermediu l jocurilor : Cine face așa ? și Cum face? .
O altă sarcină pe care o îndeplinesc jocurile didactice destinate educării limbaj ului se
referă la clarificarea și precizarea unor noț iuni, sarcină ce se realizează concomite nt cu
obiectvele ce se referă la îmbogăț irea vocabularului și la activizarea lui. Ca ș i în ca zul
obiectivului anterior, învăț area cuvintelor noi t rebuie fundamentată pe activităț i formale, de
predare. Astfel, pentru precizarea ș i fixarea denumirii unor luc ruri sau ființe, a unor însuș iri ce

52 le caracterizează privind forma , mărimea, culoarea am organizat jocul: C ăutaț i lucrul
ascuns! . Se aleg multe jucării: o pisicuță albă ș i una neagră, cărora li se pune la gât câte o
fundiță de culoare verde și respectiv roșie; un cățeluț negru cu zgardă albă și altul alb cu
zgardă roșie; o păpușă cu rochiță verde și panglică roșie și una cu rochiț ă roșie ș i panglică
albă. Se pot folosi mai multe sau mai puț ine jucării cu mai multe sau mai puț ine detalii. Am
cerut copiilo r să denumească jucăriile, să le descrie precizându -le unele caracte ristici privind
mărimea, forma ș i mai ales culoarea. După ac eea, am ascuns jucăriile ș i le-am cerut să caute o
anumită jucărie. După ce găsesc juc ăria, o descriu. Prin aceste acțiuni copil ul ia cunoștință de
anumite noț iuni, le fixează mai bine, le utilizează în vorbire, fiind determinat să formuleze cu
ajutorul lo r diferite propoziț ii, să adauge versuri, cântece sa u ghicitori în legătură cu însuș irile
obiectelor descrise. Caracterul format iv-educativ al acestui joc aduce o contribuție de seamă
la formarea ș i dezvoltarea spirituli de observație, a atenț iei, a memoriei, a gândirii. Mai ales la
grupele mari, li se poate cer e să compare personaje din poveș ti dife rite, pentru a scoate în
evidenț ă semănările ș i deosebi rile dintre ele. Asemenea cerinț e solicită într -un grad înalt
operaț iile de gândire: analiza, sinteza, co mparaț ia, generalizarea, abstractizarea.
De mare eficienț ă în sen sul celor arătate mai sus este și jocul : Ce s -a mișcat? Pe o
masă am aș ezat ma i multe obiecte în diverse poziții: o păpușă, un ursuleț, un coș, o tavă, o
bilă, o maș ină, un stegule ț, o carte. Cerem copiilor să observe bin e obiectele, să le
denumească ș i să le descrie succint, in sistând mai cu se amă asupra pozi ției lor. Apoi, copiii
închid ochii în timp ce eu schimb poziț ia obiectelor. Copiii au deschis ochii, au observat
obiectele și au fost invitaț i să relateze ce modificări au survenit în așezarea obiectelor. Același
joc poate fi organizat ș i în alte variante cât mai îndrăznețe ș i complexe, după nivelul de
dezvoltare al copiilor ș i după obiectivele urmărite. El are avantajul că aduce o contribuție de
seamă la îmbogăț irea v ocabularului copiilor cu noi noțiuni referitoare la relațiile spaț iale,
folosirea corect ă a conjuncțiilor, a propoziț iilor sau verbelor, a acordului sau a unor structuri
gramaticale deosebit de importante pentru formarea și dezvoltarea exprimării clare ș i corecte.
Totodată, el solic ită într -un grad mai înalt atenția, spiritul de observaț ie, capacitatea de a
respecta cu stricteț e regulile jocului. Toate aceste acțiuni ș i procese au o însemnătate
deosebită pentru pregătirea preșcolarului în vedera muncii școlare de mai târziu. De câte ori
există posibilitatea, dezvoltarea vocabularului se va fac e prin inter mediul jocurilor didactice.
Iată, spre exemplificare, unul din jocurile didactice folosit cu succes.
Într-o pungă mar e de hârtie sau într -un săculeț se pun, câteva obiecte ( o carte, o
ming e, creioane, jucării mici cu roți, jucării de pluș ori plastic), nu toate deodată ci, pe rând
câte un s ingur obiect. Copiii sunt strânș i la un loc. Fără ca nimeni din grup să vadă, le pun un

53 obiect în sac ș i dau sacul unuia dintre copii. Acesta se uită înăuntru ș i dă indicii, unul câte
unul, asupra i dentităț ii obiectului (de exemplu, dacă este o minge, el poate spune: Este
rotundă , este roș ie etc.). Dacă nici unul dintre copii nu ghiceș te după prim ul indiciu, se dă o
nouă indicaț ie. Copilul care va ghici va dev eni cel care va da indicile. Vom contin ua, pe
nevăzute , să pun em un alt obiect în săculeț , dându -l copilului care a ghicit. Pentru ca totul să
fie amuzant, am botezat jocul cu un nume atractiv, simpatic: Detectivii cu ochelari negri (de
aceea, in tim pul jocului copiii au purtat nișt e ochelari ). Aceste nume care mai de c are mai
trasnite au adus o nuanță de amuzament și au sporit motivaț ia celor mici.
Chiar dacă în instituția preș colară accentul se pune pe jocuri, aceasta nu în seamnă că
trebuie excluse situațiile formale de învăț are, în ca re copiii se pregătesc pentru o activitate ș i
participă la ea. O astefel de situație de învăț are se realizează prin exerciț ii lexicale în diferit e
tipuri de organizare a clasei, frontală sau în grupuri: Le vo m spune copiilor: Vă vo m spune
(citi) ceva, dar lasam la o parte un cuvânt. Ne vom opri ridicam puțin mâ na, ca să știți de
unde lipsește cuvântul. Voi ascultați cu atenție și o să -mi spuneți ce lipsește. Ca să aveț i un
ajutor, uite, pun aici câteva imagini. O să găsiți aici cuvântul care lipseș te, e d esenat pe unu l
dintre cartonaș e (ex. un soare, o casă, o pereche de pantof i, un autobuz). Apoi adaug: Fiți
acum atenți la ce voi spune: – Fetița merge la grădiniță cu… (aici fac o pauză, ridic ușor
mâna). Ca să vă fie mai ușor, priviț i desenele . Este d estul de pro babil ca la primele exerciții
să nu se obț ină nici un răspuns – atunci sarcina trebuie preluată de profesoară și, urmărind
fiecare imagine îl ghidează pe copil pentru a ajunge pe cât posibil la cuvântul corespunzător,
încercând să completeze propoziț ia.Completarea cu ajutoru l cuvintelor nepotrivite stârnește
hazul copiilor și, în același timp, îi face conștienț i de faptul că fie care cuvânt are un sens
anume, ș i deci nu poate fi folosit oricum. Du pă cum se poate observa, îmbogăț irea
vocabularul ui copilului nu seamănă deloc cu invăț area pe dinafară a unor liste de cuvinte.
Primul o biectiv al educaț iei limbajului la copil este să -l facă stăpân pe mijloacele de
comunicare verbală. Al doilea obiectiv este să -l înveț e cum să utilizeze în mod cor ect aceste
mijloace, atât sub aspectul adecvării externe (să folosească cuvân tul potrivit în situația de
viață concretă în care se află) cât ș i sub aspectul adecvării interne (să construiască structuri
verbale corecte din punct de vedere gramatical). Odată ce înț elege de ce trebuie să
comunicăm, următorul pas va fi conș tientizarea faptului că unitatea principală prin care
realizăm această comunicare este propoziț ia (sau cuvântul cu valoare de propoziț ie).
Este vorba despre înțelegera faptului că prop ozițiile sunt alcătuite din cuvinte, ia r
cuvintele, în anumite combinații, formează propoziț ii. Construirea de propoziții, pornește pe
baza imaginii, cu propoziția alcătuită numai din subiect ș i predicat, utilizând întrebările: Cine

54 (ce)? , Ce face? , după care aceasta se extinde, introducându -se treptat câte o nouă întrebare :
Ce?, Unde?, Pe ce? , etc. De exemplu, se arată imaginea unui iepure.
– Cine e ? – Iepuraș ul.
– Ce face? – Fuge.
Propoziția: Iepuraș ul fuge .
– Unde? – În pădure .
Propoziț ia: Iepura șul fuge în pădure .
Un al doilea aspect ce poate fi urmărit prin acest tip de ex erciții este corectitudinea
propoziț iilor din punct de vedere gramatical, vizându -se în primul rând acordurile. De p ildă,
copilul va spune: Iepurașul fuge și Iepuraș ii fug, ceea ce este corect, dar îl vom auzi spunând
și Iepurașul mănâncă, Iepuraș ii mănânc , ultima p ropoziț ie fiind, evident, incor ectă.
Exerciț iul utilizat cu succes la grupă a fost următorul:
Pe o foaie de hârtie am lipit un desen reprezentând o per soană ce îndeplinește o acț iune.
Desenul a fost realizat în aș a fel încât în jumătatea de sus a foii să apară clar personajul, iar în
jumătatea de j os a foii să fie proeminentă acț iunea.
Am prezentat foia de hârtie rulată pentru a nu lăsa să se vadă decât imagi nea băiatului:
Întrebare : Cine este?
Răspuns: Băiatul (un băiat, copilul) .
Am depliat partea de jos a desenului, acesta prezentându -se în întregime.
Întrebare: Ce face băiatul?
Răspuns: Se joacă ( se joacă cu mingea)
Întrebare : Unde se joacă băiatul?
Răspuns: Băiatul se joacă în parc .
Așadar, propozițiile dorite se obț in prin extindere treptată.
Noua programă recomandă un număr destul de mare de jocuri didactice prin care se
pot realiza obiectivele cognitive amintite mai sus. La ele m ai pot adăuga câteva, clasificate pe
grupe.
GRUPA MICĂ
Educarea limbajului: Unde s -a oprit roata (denum irea obiectelor), Când facem aș a?
(momentele zilei), Cine a primit mingea? (învă țarea numelor copiilor ș i a pronumelor
personale), Ghici cine este? (recunoașterea personajului din poveș ti cunoscute).
GRUPA MIJLOCIE

55 Educarea limbajului: Să v orbim corect (exersarea pronunției), Completează ce lipseș te
(acordul substantiv -adjectiv), Știi când…? (momentele zilei), Cine ș i-a dat jucăria? A cui este
jucări a? Cui am dat jucăria? (folosirea corespunzătoare a cazurilor)
GRUPA MARE
Educarea limbajului: Ce ș tii despr e mine? (denumirea obiectelor și exprimarea corectă în
propoziț ii), Spune mai departe (alcătuirea de propoziț ii dezvo ltate ș i fraze), Să facem o
poveste (exprimarea corectă, fluentă), Câte cuvinte am spus ? (propoziț ii, cuvinte, silabe,
sunete).
Toate acestea ș i încă foarte multe jocuri se pot sc himba de la caz la caz, în funcție de
temă, de vârsta preș colarilor, reușita lor depi nzând foarte d e mult de tactul ș i creativitatea
profesoarei , pentru a putea fi bine concepute ș i mai ales bin e organizate. Se cere multă
inițiativă ș i spirit de creativitate nu numai din partea educatoatrei, ci mai ales din partea
copiilor , care pot ș i trebuie să fie în măsură să îmbogăț ească rol urile repartizate, să cunoască
și să respecte cu stricteț e regulile sta bilite, să participe la repartiț ia echitabilă a rolurilor, să
îmbogăț ească mater ialele de joc, să completeze acț iunile cu relat ări sau explicaț ii verbale.
Îndeplinire a acestor sarcini constituie acț iuni pr egătitoare valoroase pentru viața de ș colar. De
aceea, în toate aceste acț iuni, rolul de conducător al profesoarei trebuie să se manifeste deplin,
pentru o cât mai bună realizare a obiectivelor propuse. Mergân d pe o altă pistă, noua
programă din grădin iță cuprinde jocuri pentru exersarea auzului fonematic, pe ntru a percepe
corect sunetele și a pronunț a cor ect cuvi ntele de către copii. De pildă , jocul Spune mai
departe sau jocul Cine face?, le desfăș uram pentr u a-i deprinde pe copii să pronunțe corect
sunetele ș i grupurile d e sunete mai dificile de pronunțat (c, g, r, s, t, ț, cra, chi t, gru).
Formul ăm propoziț ii incomplete, apelând în special la onomatopee, pentr u completare
susținând conversaț ia cu material i ntuitiv. De exemplu, prezentă m jucării sau ilustraț ii cu
materiale, sau cu diferite obiecte despre care ne propunem să vor bim. Copiii au intuit pe rând
și răspun d prin onomatopee la întrebar i: Cum face ? (cocoșul, câinele, pisica, trenul, maș ina,
vântul câ nd suflă ). Apoi, copiii au fost antrenați să spună și ei ce știu despre alte ființe sau
lucruri, după ilustraț iile pe care le reprezintă, aflate pe un suport pregătit din timp. După un
model dat în prima variantă, copiii formu lează singuri, pe rând, propoz iții incomplete, care
sunt c ompletate prin onomatopee și miș cări imitatoare de către copii. Se pot desprinde chiar,
de materialul concr et, în formularea altor propoziț ii.
Pentru a observa la copii un comportament de receptare adecvat este necesa r ca ei să
fie pu și mai întâi în situaț ii de a recepta, adică de audia diferite texte, narative sau lirice, iar

56 pentru a atinge acest obiectiv, avem la îndemână câteva mijloace foarte simple, aplicabile
chiar de la intrarea copilului în grădiniț ă:
-să pove stim ș i/sau să citim zilnic celor mici o istorioară. O poveste (ori fragmente dintr -o
poveste în se rial, până când aceasta se sfârșeș te.
-să le citim ș i/ sau să recităm zilnic copiilor poezii.
-să fol osim orice prilej pentru ca preș colarii să asiste la pi ese de teatru pentru copii (ori, cel
puțin să le a udieze) ori să vizioneze filme a decvate vârstei.
-să invităm copiii de l a alte grupe pentru a citi poveș ti împreună (sau a le povesti), pentru a
citi ori recita poezii.
-să invităm adulț ii (acolo unde este posibil, chiar actori profesioniști), părinț i, bunici care să
recite ori să citească (să spună) poezii și poveș ti copiilor.
Important este ca textele să fie povestite sau recitate cu foarte mare grijă pentru
expresivitate, în cele două accepț ii ale sale, e xpresivitat ea limbajului oral propriu -zis ș i
expre sivitatea transmiterii ideilor și trăirilor emoționale. E necesar ca ș i momentul zilei să fie
bine ales. Pentru a recepta povestea, copiii trebuie s ă fie într -o dispoziție propice audierii.
Atenț ia copiilor poate fi atrasă pe lâng ă un discurs legat de tema poveștii ș i printr -un desen
care să repr ezinte doi ochi larg deschiș i (să fim atenț i la poveste), sau cu un deget pus pe gura
inchisă (să păstrăm liniștea). Pe lângă citirea poveș tilor sau recitarea poezi ilor de către
profesoară sau un alt adult, se pot utiliza ș i mijloacele moderne de prezentare a aces tora, se
pot utiliza audierile și vizionările: CD -uri cu poveș ti, seriale TV, etc.
Un alt obi ectiv care nu trebuie neglijat și care din păcate este mai puț in folosit este
dramatizarea. Obiectivul principal al acestor dramatizări trebuie să fie nu atât respectarea
textului de bază, cât educarea capacității copiilor de a -și exprima liber trăirile, ideile et.
Un exemplu de joc desfășurat: Alegeț i personajul
În diferite cut ii punem câteva jetoane care reprezinta imagini din povești ș i poezii
cunoscute de copii. Lucrăm pe grup e, și fiecare grupă prim este câte o cutie cu imagini.
Fiecare copil, atunci când îi vine rândul tra ge câte un astfel de j eton. Sunt invitați să execute
câteva mișcări ori acț iuni specifice personajului respectiv. Înainte de începerea jocului, a fost
nevoie de câteva explicaț ii frontale despre reguli le jocului și modul cum acesta se desfășoară.
După executarea mișcărilor și a acțiunilor, au avut loc multe discuț ii, centrate pe trăsăturile
caracteristice ale personajului, aș a cum apar ele în poezie sau poveste. În inte rpretarea
sarcinilor au apărut ș i probleme: unii copii sunt dotați , alții nu; unii sunt extravertiț i, sociabi li,
volubili, având parcă un simț al limbii și mișcării înnăscute, alț ii- dimpotrivă; unora le pl ace
să recite, altora nu. Întelegem , așadar, că dramatizarea, recitarea, exprimarea artistică de orice

57 fel nu presupun obligația ca toți copiii să execute acel ași tip de sarcină. Este , într-adevăr , bine
ca toți copiii să aibă prilejul s ă o facă, dar ei nu trebuie forțaț i în nici un caz. De obicei, timpul
rezolvă aceste comportamente dacă modelul prezentat es te bun. Activismul, interesul, și
entuziasmul celorlalț i copii sunt cu siguranță molipsitoare. Dar motivaț ia cea mai bună pentru
un copil este relaț ia pe care o ai cu acesta. Pe măsură ce copiii se familiarizează cu li mbajul
scris existent în ambianță în diferitele sale forme, ș tiu să manipuleze o carte, o rev istă, sunt
conștienț i de modul în c are eu transpun o poveste, învață litere (ori o parte din ele) ș i le
recunosc în dife rite contexte, se poate începe ș i învățarea scrierii. Dacă cititul (recunoaș terea
literel or, cuvintelor) se poate achiziționa mai ales î n funcție de situaț ii concrete, de interesele
copiilor, de cele mai multe ori scrierea literelor are nevoie să urmeze anumite reguli. Copilul
trebuie să poată să lege cuvântul oral de imagine ș i de cuvântul scris alăturat. Iată o ac tivitate
simplă, care po ate susține acest comportament ș i care po ate fi îndeplinită chiar de preș colarii
mici. Se utilizează fotografiile copiilor, lipite pe un jeton, alături fiind scris numele copilului
respectiv. La intrarea în sala de grupă se aș ează vertical un panou prevăzu t cu buzunărele. Ce
are copilul de făcut? A tunci când ajunge la grădiniță ș i intră în în căpere, copilul va lua jetonul
și îl va pune într -unul din buzunăra șele de deasupra panoului pentru sosire. Atunci câ nd
pleacă de la grădiniță, el își va lua jetonul ș i-l va pune într -unul din buzunăraș ele de pe rândul
de jos pentru pl ecare. Pe măsură ce copiii învață să -și recunoască numele în or ice context,
fotografia dispare , rămânând d oar numele. Acest tip de evidență poate fi util și în alte scopuri
ale învăț ării (d e pildă: se poate vedea imediat cine a venit primul ș i cine ultimul; cine a plecat
primul și cine ultimul; cine lipsește de la grădiniț ă în ziua respectivă).
O altă activitate simplă aplicabilă este următoare: avem un set de jeto ane, fiecare jeton
conținând o ilustrație ș i alăt urat un cuvânt. Un copil pronunță un nume ilustrat pe un jeton și
cere celorlalț i copii să găsească cuvântul scris corespondent. De exempl u Eu vă spun cuvântul
iepuraș , iar voi să vă uitați pe cartonașe și îmi spuneți unde scri e iepuraș . Copi ii vor arăta
jetonul cu ilustraț ia respectivă. Copiii vor fi apreciați și lăudați, evident întrebați cum au reușit
să-și dea seaama dac ă nu ș tiu încă să citească. Cu siguranță vor arăta imaginea ș i vor spune că
sau gân dit că alături scrie nu mele; alții mai avansaț i vor id entifica o literă, eventual iniț iala
cuvântului, sau chiar vor spune că au mai văzut într -o carte etc. Toate opiniile v or fi ascultate
și lăudate – în acest fel și copiii care nu au reușit să rezolve situaț ia –problemă vor af la care
sunt strategiile de identificare.
De asemenea, î n urma folosiri i jocurilor didactice descrise î n lucrare am constatat:
a) Jocurile didactice sunt modalităț i eficiente de dezvo ltare a unor sarcini didactice î n
scopul educar ii limbajului copiilor. Efic iența jocurilor a depins în mare masură de

58 modul în care am știut să le selecționam în raport cu situațiile concrete existente în
clasa pe care am condus -o, să formulam corect sarcinile bazându -ne pe buna
cunoaș tere a copiilo r sub raportul nivelului atins în educa rea limbajului ș i sub as pectul
defectelor de vorbire, să manifestam exigența sporită în formularea cuvintelor. Pe cât
de frumoase și de ușoare par jocurile, pe atât de bine ele trebuie să fie gândite ș i
pregatite de noi.
Jocurile nu au putut fi lă sate pe s eama improvizaț iei de moment . Folosite cu
respectarea condițiilor menț ionate, au constituit auxiliare prețioase în munca noastră .
b) Rezultatele cele mai bune le -a dat folosirea jocurilor de reproducere a vorbirii directe
și cele de transformare î n vorbire indirectă. Prin exerciț iile de dramatizare : Ridichea
urișă , Manușa, Cei trei purceluși cât și a jocurilor de creaț ie de tipul: De -a familia ,
De-a doctorul, De-a circulația , ele au contribuit Ia însușirea de că tre copii a unor
modele de e xprima re directă . Aceste jocuri plac copiilor preșcolari în mod deosebit,
transpunându -se în pielea unor personaje foarte ușor, actionează ș i vorbesc ca ele.
Jocurile de t ransformare a vorbirii directe în vorbire indirectă sunt uș or de realizat mai
ales cu preșc olarii mari, adică copiii grupei mari , sunt foarte eficiente și absolut necesare î n
vederea vorbirii acestora. Eficiența jocurilor s -a observat în redarea jocurilor de către copii, în
mod independent, a conț inutului unor lecturi suplimentare ce conț in dial og. Povestirile
copiil or, itemi de evaluare a eficienței jocurilor, au conținut o exprimare frumoasă, aleasă,
nuanțată. Copiii au știut să folosească persoana a III -a și să modifice funcția sintactică a unor
parți de propoziț ie. Numai accidental copiii m ai slabi au folosit persoana I ș i a II -a, deci a u
redat mecanic vorbirea directă .
c) Deosebit de eficiente s -au dovedit a fi jocurile cu sarcini de vocabular, jocuri care au
cerut copiilor să gasească ce mai înseamna cuvâ ntul sau cuvinte c are seamănă între
ele, folosite î n variante cu sarcini gr adate, familiarizeaza pe copii în mod concret,
empiric cu noțiuni stiinț ifice de: cuvinte sinonime – substanti ve, adjective , verbe
(folosite în jocuri ca: Ce trebuie să facem ?); omonime – substantive (jocul ,La
televiz or); antonime – adverbe (joc: Unde se află?, Când și cum?); antonime –
adjective (joc: ,Hai să împachetăm !, Ce-ți spune roata ? , Cine vine lângă mine?). Li
se fixeaza î n memorie copiilor trei – patru cuvinte (substantive, adjective, verbe), din
cinci – șase cuvinte utilizate în jocuri. Am constatat că introducerea cuvintelor în
contexte cere mult timp de gândire și nu toți copiii realizează această sarcină. Fiind o
opera ție mai dificilă, introducerea cuvintelor î n contexte noi, poate constitui, în cadrul
unei activități diferenț iate, un item de lucru pentru copiii foarte buni.

59 Jocurile concurs care cer găsirea unui numar câ t mai mare de cuvinte care încep sau se
termină cu o anumită literă , con tribuie Ia dezvoltarea fluidității gândirii ș i al limbajului
copiilor.
d) În urma folosirii jocurilor cu sarcini gramaticale, copiii preșcolari au î nregistrat
progrese remarcabile î n perfec ționarea laturii gramaticale a limbajului lor. Î n
reproducerea unor poves tiri copiii au utilizat propoziții dezvoltate î n care au cons truit
corect formele de genitiv -dativ ale substantivelor (au fost evitate sau corectate
construcțiile de tipul: Dă de ș tire Ia oameni sau Fata lui moșu , forme mai puț in
literare), majoritatea realizează corect acordul predicatului cu subiectul, a adjectivu lui
cu substantivul determinant.
e) Jocurile menite să exerseze operațiile gândirii logice au contribuit ș i ele la ed ucarea
limbajului preș colarilor. Prin solicitarea efortului de formulare a raspunsurilor Ia
întrebări, într -un mod câ t mai corect, mai concis , mai exact, a fost disciplinată
gândire a copiilor, ea a dobandit suplețe ș i mobi litate. Copiii au putut rapid să se
adapteze Ia situaț ii noi. Exprimarea copiilor a dobandit claritate, precizie, concentrare.
Prin u tilizarea claselor conceptuale și a operaț iilor gandirii logice, acesta trece la un
nivel superior.
f) Jocurile de dezvoltare a auzului fonematic si de perfe cționare a pronunț iei sunetelor
limbii r omane, sunt cele mai numeroase ș i cele mai des ut ilizate. Sunt jocuri atractive
îndragite de preș colari. Prin u tilizarea acestor jocuri se urmărește mai ales
perfecționarea clarității pronunției î n scopul prevenirii greșelilor.
g) Concursurile de ghicitori, povestiri sun t foarte gustate de copiii de vârsta preșcolară,
aceasta rezultând din stră dania l or de a da raspunsuri corecte (î n cazul gh icitorilor),
sau de a povesti câ t ma i bine. La primele concursuri ră spunsurile au fos t greoaie,
exprimarea copiilor î n cadrul concursurilor de poves tiri a fost de asemenea dificilă, dar
după repetarea acestor concursuri de câ teva ori, copiii au dobândit ușurintă în
exprimare, rapiditate î n a ghici corect.
Copiii spectatori vă desc n erăbdare în așteptarea răspunsurilor reprezentanților. Ei îsi
exprimă satisfacția pentru ră spunsuri sau povestir i bune, frumoase, prin aplauze și ex clamații
spontane, prin zâmbete care le luminează chipurile sau nemulțumirea, insatisfacția pentru
răspunsuri eronate, prin gesturi specifice. Aceste manifestari dovedesc, din partea colegilor
spectatori o participare afectivă intensă Ia concurs.
h) Jocul did actic a constituit pentru noi o cale de depistare, corectare și prevenire a unor
greșeli de exprimare, o modalitate de verificare, îmbogățire, fixare și sistematizare a

60 cunoștințelor ș i dep rinderilor intelectuale ale preșcolarilor; o metodă de verificare ș i
formare a unor dep rinderi de comportare civilizată, a unor trăsături de voință ș i
caracter.
i) Corectarea exprimă rii copiilor nu am facut -o numa i prin intermediul jocului, ci și în
mod obișnuit, situațional, pe exemple, pe situații concrete, în activitațile alese cu
ajutorul fră mântărilor de limbă, ori de câ te ori a fost necesar.
j) În realizarea unor experimente am urmarit trei etape:
– etapa constatat viă, în care am utilizat exerciții – joc pentru cunoaș terea stadiului de
dezvoltare a limbajului preșcolarilor și defectele lor de vorbire;
– etapa formativă, î n care am utilizat jocuri care să rezolve sarci nile și obiectivele
menț ionate;
– etapa de verificare în care copiii au fost supuși aceloraș i prob e, dar cu o dificultate
crescută .
k) Ca metode de bază am folosit: o bservaț ia, con vorbirea, experimentul natural ș i metoda
analizei datelor.
Pentru multiplele sale valențe formative, pentru că antrenează copiii timi zi, retrași,
încurajandu -i și dâ ndu-le încredere în forțele proprii, pentru satisfacția deosebită pe care o
oferă copilului și pentru eficiența sa î n rezolvarea unor sarcini didactice, jocul didactic va sta
în atenția permanentă a noastră – știut fiind faptul că jocul este activitatea de baza în grădiniță
în urma cărora se desfășoară toate celelalte activităț i.

3.4 CULEGEREA ȘI PRELUCRAREA INFORMAȚIEI, ELABORAREA CONCLUZIILOR
Centralizarea răspunsurilor la fi șele de lucru, analizând rezultatele testelor și analizând
comportamentul subiec ților în cadrul investiga ției, am reu șit formularea mai multor concluzii
privind influen ța jocului didactic asupra rezultatelor pre școlarilor. Am constatat că to ți cei
chestiona ți au participat cu interes la activită țile propuse. Preșcolarii au dobândit încredere
în ei și s-au obișnuit să dezbată ceea ce îi deranjează sau nu le este clar, au învă țat să
comunice și au înțeles că între ei și profe sor chiar există un dialog. Văd în un îndrumător, un
consilier, un confident și un sprijin în orice problemă. În urma aplicării metode i jocului
didactic , relațiile dintre copii sunt viz ibil îmbunătă țite, aceștia continuând să discute pe
marginea subiectelor abordate sau a produselor realizate de ei chiar și în cadrul activită ților
liber alese . Se observă că și preșcolarii mai pu țin implica ți, mai puțin sociabili ajung să
participe la ace ste discuții. Preșcolarilor li se dezvoltă sim țul responsabilită ții, al implicării

61 și se observă că problemele de integrare socială se ameliorează. To ți preșcolarii au observat o
schimbare în bine a atmosferei din grupă în urma orelor în care se utilizea ză activită țile
interdiscilpinare.
.
Centralizând răspunsurile am observat că activita țile dinamice, interesante determină
preșcolarii să vină cu drag la gradini ță. Am fost surprinsă plăcut să constat că activita țile pe
bază de joc s-au bucurat de prezen ță foarte bună (concluzie desprinsă din răspunsurile lor, dar
și din rezultatele ob ținute).
Interpretarea rezultatelor
Etapa constatativă s -a soldat cu rezultatele următoare:
Grupa de control:
Grupa Nr.
eșantion Calificative ob ținute
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Grupa
Mare B 23
17 5 2 0
024681012141618
Foarte bine Bine Suficient Insuficient

62
Suficient
18%Insuficient
0%
36%Foarte
bine
46%
Foart e bine Suf icient Insuf icient

Grupa experimentală :
Grupa Nr.
eșantion Calificative ob ținute
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Grup a Mare
A 23
19 4 0 0

05101520
Foarte bine Bine Suficient Insuficient

63
Suficient
0%Insuficient
0%
45%Foarte
bine
55%
Foart e bine Suf icient Insuf icient
Din graficele de mai sus se observă rezultate diferite între cele două grupe .
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
GRUP
EXPERIMENTAL 19 4 0 0
GRUP CONTROL 17 5 2 0

05101520
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Grupa Mare A Grupa Mare B

64
Foarte Bine
Bine
Suficient
Insuficient
05101520
Foarte bine Bine Suficient InsuficientGrupa Mare A
Grupa Mare B

Concluzii
Comparând rezultatele ob ținute de cele două grupe, scoatem în eviden ță faptul că grupa
experimentală a ob ținut rezultate mai bune, ceea ce confirmă ipoteza că utilizarea jocului
didactic îmbunătățește rezultatele pre școlari lor dar îi face si mai receptivi. Din datele
statistice se confirmă că toți copiii din grupa experimentală au obtinut rezultate calitativ
superioare in comparație cu grupa de control, în ceea ce privește dezvoltarea limbajului oral.
Atât expresivitatea vor birii a cunoscut imbunătățiri cât și exprimarea gramaticală, mult mai
corecta. De asemenea, se observă aspecte calitative și în planul comportamentului copiilor, ei
fiind mult mai receptivi la activități, cu o concentrare a atenției pe o perioadă de timp m ai
îndelungată. Aspecte calitative s -au inregistrat și in stăpânirea emoțiilor de către copiii din
grupa experimentala. Din comparațiile realizate în diagramele cercetarii și din tabel, se
observă distinct aceste imbunătățiri ale comportamentului verbal și nonverbal al copiilor din
grupa experimentală

65
CONLUZII FINALE
Prin natura lor, activitățile desfășurate în grădiniță dezvoltă copiilor spiritul de
observație și de investigație, cultivând imaginația, gândirea creatoare, orienteaza activi tatea
psihică, disciplinează conduita si contribuie, în sfârsit, la formarea rapidă si mai eficienta a
mecanismelor psihice, care înlesnesc si condiționează învățarea, munca, fiind necesare la
intrarea copilului preșcolar în școală. Pentru obț inerea reu șitei acestora, condi ția de baz ă este
aceea ca elementul de joc să ramâna o dominant ă a intregii activități din grădiniță, chiar dacă
sarcinile Jocul este activitatea prioritară, si ca o activitate dominantă , constituie izvorul unei
experien țe complementare c elei de adaptare, experien țe ce au un rol formativ deosebit de
mare și multilateral. Activitățile de joc dezvoltă atât câmpul psihol ogic cât si angajarea
inteligenței în diverse și numeroase situații. Asistă m, deci, la complicarea s i adâncirea
proceselor d e cunoaș tere, la schimbare a atitudinii față de mediul înconjurător și la
perfecț ionarea formelor d e activitate ale copilului. Jocul didactic, ca formă specifică de învăț are
la vârsta pre școlară, reușeș te mai bine decât oricare alt gen de activitate să îmbine elementele
instructive cu cele educative și să antrenez e intens copilul în stimularea ș i exersarea joculu i, fără ca el
să conș tientizeze acest efort . Jocul didactic reuș ește, de asemenea, să antreneze în joc toț i copiii
grupei, astfel încât aceștia depu n acelaș i efort de gândire si exprimare. Astfel, prin intermediul
jocului didactic, se fixeaz ă și activează vocabularul copiilor ș i contribuie la îmbună tățirea
pronun ției, la formarea unor noi no țiuni. Eficien ța acesto r jocuri didactice depinde, însă, în m are
măsură de modul în care educatoarea știe să le selec ționeze, în raport cu situatiile concrete existente
în grupa pe care o conduce. Cercetările psiho -lingvistice evidențiază faptul că educ area
limbajului și a comunicării trebuie începută cât mai timpur iu, atât în familie de către părinți
cât și în grădinițe de către cadrele didactice. Limba unui popor constituie un tezaur de
neprețuit, rodul istoriei sale. La noi, românii, dragostea față de limbă, a ființei noastre a
existat profund și a fost folosită ca întâia unitate de măsură a dăinuirii. Acolo unde ea a
existat, a fixat locul, spațiul, timpul și istoria. De aceea, nouă, dascălilor, ne revinea misiunea
sacră să -i învățăm pe copii să vorbească limba românească corect. La grădiniță, activităților
de î nsușire a limbii române îi sunt subordonate celelalte activități, limbajul fiind
materializarea gândirii și a imaginației. Dacă pentru preșcolarii mici se poate pune în evidență
caracterul practic al limbajului, la preșcolarii mari această caracteristică s e diminuează mult,
datorută faptului că la aceștia din urmă conținutul vorbirii nu mai e legat nemijlocit de situația
prezentă, se accentuează caracterul diferențial al cuvântului și al propoziției. Utilizându -se
mijloace educative judicioase, preșcolarii și chiar școlarii mici își însușesc cuvintele cu
semnificația corectă. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii
deoarece forma de joc antrenează intens copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția
propusă în cadr ul fiecărui joc, fără ca el să conștientizeze acest efort. Astfel prin intermediul
jocului didactic se fixează, precizează și activează vocabularul copiilor și contribuie la
îmbunătățirea pronunției, la formarea unor noțiuni, la însușirea unor construcții gramaticale.

66 De asemenea, jocul didactic contribuie la crearea de noi structuri în cadrul personaltății.În
grădiniță jocul didactic trebuie să capete eficiență maximă printr -o optimă organizare,
desfășurare gradată din punct de vedere al participării emoți onale și, ceea ce este foarte
important, să beneficieze de participarea directă, nemijlocită a profesoarei. Jocul didactic
asigură desfășurarea de către copii a unor acțiuni în mod independent, stimulează participarea
activă, intelectuală a fiecărui copil, descoperirea prin efort direct și personal a unor legături
între fenomene, între cauză și efect, fiind eliminat astfel pericolul prezent în alte activități de a
repeta pasiv afirmațiile profesoarei. Datorită importanței pe care o are limbajul în pregătir ea
profesională și în viața omului, acțiunea de cultivare a limbii, de dezvoltare a vorbirii și a
comunicării este o problemă de stat care se rezolvă prin organisme de învățământ și de cultură
specializate, după un program riguros de care beneficiază oame nii de toate vârstele. Jocul
didactic, împreună cu celelalte mijloace de dezvoltare a vorbirii pot aduce o contribuție de
seamă sub următoarele aspecte:
– pronunția clară și corectă a tuturor sunetelor ce intră în componența cuvintelor;
corectarea pronunției greșite a unor sunete și cuvinte,
– clasificarea și precizarea noțiunilor de mare circulație legate de activitatea preșcolară
și de cea școlară;
– îmbogățirea vocabularului cu noi noțiuni, în deosebi cu termeni specifici cititului și
scrisului;
În urma aplicării experimentului formativ am tras concluzia că atunci când cadrul
didactic urmărește cu intensitate și pasiune să realizeze rezultate bune în activitatea la clasă,
reușește. Am observat că introd ucerea unor metode atractive duce la creșterea calității
procesului de învățământ la nivel preșcolar.
Experimentul a demonstrat viabilitatea eficienței jocului didactic în cadrul activităților de
educare a limbajului.

67

BIBLIOGRAFIE:
1.Alexandru, Julieta; Breben, Silvia și alții – Cunoașterea copilului preșcolar, Colecția
Cathedra , Ed. Revista de pedagogie, București, 1992;
2.Barcan Țicaliuc, Eugenia – Exerciții și jocuri pentru preșcolari , Editura Sport – Turism,
București, 1975;
3.Catalano, Horațiu; Bolțeanu, Silvia; Brănișteanu, Rodica; Feldrihan, Mariana – Caietul
profesional al profesoarei Ed. Omfal Esențial, București, 2006;
4.Chateau, Jean – Copilul și jocul , Ed. Didactică și pedagogică”, București, 1980;
5.Claparede, Edouard – Despre natura și funcțiile jocului în psihologia copilului și pedagogia
experimentală , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1975;
6.Culea, Laurenția – Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie – o provocare?,
Ed. Diana, Pitești, 2009;
7.Dima, Silvia – Antologie – Jocuri , volumul II, Editura Coresi, București, 1993;
8.Dima, Silvia – Copilăria – fundament al personalității. Cunoaștere – explorare – educare,
Ed. Coresi, București, 1997;
9.Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Vol. I
Comunicarea orală , Ed. Compania, București, 1999;
10.Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Vol. II
Comunicarea scrisă , Ed. Compania, București, 1999;
11.Gherghina, Dumitru; Turcan, Maria; Buzați, Ion; Dă nilă, Ioan – Literatura pentru copii,
Ed. Didactica Nova, Craiova, 2007;
12.Glava, Adina; Glava, Cătălin – Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia
Educațional, Cluj – Napoca, 2002;
13.Hrițuleac, Aurora – Jocul ca element central al formării și dezvo ltării intelectuale a
preșcolarului , Revista Învățământului preșcolar, nr. 3 -4, București, 2000;
14.Huizinga, Johan – Homo ludens – încercare de determinare a elementului ludic al culturii ,
Ed. Humanitas, București, 2003;
15.Iftime, Gheorghe – Jocuri logic e pentru preșcolari și școlari mici , Editu ra Didactică și
16.Pedagogică, București, 1976;
17.Iftime, Gheorghe – Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1976;

68 18.Lespezeanu, Monica – Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Ed. Omfal
Esențial, București, 2007;
19.Lovinescu, Alexandrina – Jocul – exercițiu pentru preșcolari , Ed. Didactică și pedagogică,
București, 1979;
20.Mircescu, Mihai; Stănculescu, Mircea – Jocuri muzicale și de mișcare pentru șoimii
patriei , Editura Bucureștii Noi, București, 1984.
21.Mitu, Florica; Antonovici, Ștefania – Metodica activităților de educare a limbajului în
învățământul preșcolar , Ediția a II -a, revizuită, Ed. Humanitas Educațional, București, 2005;
22.Piaget, Jea n; Inhelder, Barbel – Psihologia copilului , Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1968;
23.Preda, Viorica – Metoda proiectelor la vârstele timpurii , Ed. Miniped, București, 2002;
24.Sî rghie,Anca –Metodica activităților de educare a limbajului , Editura Al ma Mater, Sibiu,
2012 .
25.Taiban, Maria; Petre, Maria; Nistor, Valeria; Berescu, Antonia – Jocuri didactice pentru
grădinițele de copii , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
26.Toma, Georgeta; Anghel, Magdalena – Sugestii metodice și culegere de texte literare.
Domeniul Limbă și Comunicare, nivel 3 -5 ani , Ed. Delta Cart Educașional, Pitești, 2010;
27.Toma, Georgeta; Anghel, Magdalena – Sugestii metodice și culegere de texte literare.
28.Domeniul Limbă și Comunicare, nivel 5 -7 ani , Ed. Delta Car t Educațional, Pitești, 2010;
29.Volintiru, Luminița – Educarea limbajului la preșcolari , Ed. Aramis, București, 2007;
*** Programa activităților instructiv -educative din grădiniță , București, 2011;
*** Revista învățământului preșcolar 1 – 2007;
*** Revist a învățământului preșcolar 2 -3 – 2007;
*** Revista învățământului preșcolar 3 -4 – 2006;

69 ANEXE
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
GRUPA: MARE
PROFESOARĂ :
TEMA ANUALĂ : CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM ?
SUBTEMA: A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ …
TEMA ZILEI : IN LUMEA POVEȘTILOR
DURATA: 1 ZI
TIPUL ACTIVITĂȚII : CONSOLIDARE
FORMA DE REALIZARE : ACTIVITATE INTEGRATĂ
ADP+ALA+ADE (DLC+DOS)
FORMA DE ORGANIZARE : frontal, pe grupuri, pe echipe , individual;
LOC DE DESFĂȘURARE : sala de grupa

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE
ARTĂ: Desen după contur Personaje din povești
JOC DE MASA: Puzzle Ne jucăm cu poveștile

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
ÎNTÂ LNIREA D E DIMINEAȚĂ: Cântec Bună dimineața !
RUTINE: Ne pregătim pentru activități
TRANZIȚII: Joc cu text și cânt Câte unul pe cărare , Noi suntem piticii

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE
DLC – În lumea poveștilor – joc didactic
DOS – Tablou cu personajul preferat – aplicație

PROGRAM DISTRACTIV

70 Carnavalul personajelor din povești (poezii, cântece, dans)

Verificarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele și
poveștile învăța te;
Dezvoltarea creativității/expresivității verbale, a fluenței și originalității în vorbire și gândire
prin redarea unor conținuturi reprezentative din cadrul acestora;
Formarea și consolidarea unor abilități practice specific nivelului de dezvoltare mot rică;
Stimularea imaginației, a creativității și potențialului creativ al copiilor.

ARTĂ: Desen după contur Personaje din poveșt i
Obiective operaționale :
să utilizez e corect instrumentele de lucru;
să respecte poziția corectă a corpului față de supo rtul de lucru;
să respecte conturul imaginii;
să realizeze corect lucrarea propusă respectând cerințele date;
să aprecieze critic lucrările celorlalți copii.
Strategii didactice:
Metode și procedee : conversația, explicația, demonstrația, exercitiul.
Mijlo ace: planșe model, fișe individuale, creioane colorate, stimulente.
Forma de organizare : individual .
Durata: 35 minute
Loc de desfășurare : sala de grupă, sectorul ,ARTĂ
JOC DE MASA: Puzzle Ne jucăm cu poveștile
Obiective operaț ionale:
să reconstituie im agini cu scene din poveștile cunoscute;
să execute cu succes sarcinile jocurilor tip puzzle, cu diferite grade de dificultate.
Strategii didactice:
Metode și procedee : conversația, explicația, demonstrația, jocul;
Mijloace : puzzle cu imagini din povești
Durata : 35 minute

71 Forma de organizare : pe grupuri, individual.
Loc de desfășurare : sala de grupă, sectorul JOC DE MASĂ

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Educarea limbajului
Subiectul :În lumea poveștilor
Mijloc de realizare : Joc didactic
Obiective oper aționale:
să recunoască povești și personaje, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori, replici folosite sau
pe baza descrierii făcute de profesoară /copii;
să așeze imaginile, ce ilustrează scene dintr -o poveste, în ordinea desfășurării evenimentelor;
să povestească episoade reprezentative din povestea indicată;
să stabilească corectitudinea/incorectitudinea unor enunțuri referitoare la anumite situații,
întâmplări din poveștile învățate;
să caracterizeze unele personaje din povești, făcând diferența dintr e personajele pozitive și
cele negative;
să utilizeze cuvinte și expresii consacrate din poveștile cunoscute;
să redea dialogul dintre personaje, interpretând rolul acestora;
să-și exprime propriile opinii, sentimente și atitudini;
să respecte regulile și sarcinile date.
Sarcina jocului :
descoperirea răspunsului la ghicitori;
ordonarea cronologică a momentelor principale din povești și reproducerea coerentă a unui
fragment din poveste;
recunoașterea personajelor și a poveștilor din care fac parte anumite f ragmente prezentate de
profesoară ;
caracterizarea, compararea unor personaje, reproducerea unor secvențe, interpretarea unor
versuri formulă din povești;
stabilirea corectitudinii sau incorectitudinii unor enunțuri referitoare la anumite situații,
întâmplă ri din povești;
recunoașterea unor obiecte din povești și indicarea personajelor cărora le aparțin; formularea
corectă a răspunsului în propoziții dezvoltate conținând substantivul la cazul genitiv.
Regulile jocului:
Copilul atins cu bagheta:

72 va descoper i răspunsul la ghicitoare;
va ordona cronologic imaginile și va reproduce un fragment din poveste;
va denumi personajul sau povestea din care face parte un fragment prezentat de profesoară ;
va caracteriza, va interpreta rolul unor personaje;
va stabili cor ectitudinea sau incorectitudinea unor enunțuri referitoare la anumite situații,
întâmplări din povești;
va recunoaște obiecte din povești și va denumi personajul căruia îi aparțin;
se va exprima corect în propoziții și fraze;
Elemente de joc:
surpriza, bagheta magică, aplauzele, folosirea versurilor, ghicirea, imitarea personajelor din
povești, mânuirea materialelor;
Metode și procedee:
Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul problematizarea, povestirea, piramida.
Mijloace : ghicitori , jetoane cu personaje din povești, imagini cu scene din povești, citate din
poveștile cunoscute, trăistuța cu surprize, panou pentru afișare.
Forma de organizare: frontal, individual.

DOMENIUL OM SI SOCIETATE: Activitate practică
Subiectul : Tablou cu p ersonajul preferat
Mijloc de realizare : Aplicație
Obiective operaționale:
să denumească materialele utilizate;
să aplice în situații noi tehnicile de lucru învățate (lipirea hârtiei în vederea realizării temei
propuse);
să respecte etapele de lucru;
să îmb ine tehnicile creativ pentru a obține forme asemănătoare celor din natură;
să respecte poziția corectă a corpului față de suportul de lucru pentru o bună coordonare
oculo -motorie;
să execute exerciț ii pentru încălzirea mușchilor mici ai mâ inii;
să manifest e implicare afectivă în realizarea sarcinilor de lucru;
să se bucure de rezultatul muncii sale.
Strategii didactice:
Metode și procedee : conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, aprecierea verbală,
instructajul verbal, turul galeriei.

73 Mijloace : planșa model, fise individuale, siluete de personaje din povești (Albă ca Zăpada,
Cenusăreasa, Fata mosneagului, Scufița Rosie, cocoșul din Punguța cu doi bani , iedul cel
mic, ursul), floricele multicolore pentru rama tabloului, lipici, servetele umede, cal culator,
cantece cu personaje din povesti.
Forma de organizare : frontal, individual.

CARN AVALUL PERSONAJELOR DIN POVEȘTI
– Cântece, poezii, dans –
Obiective operaționale:
să recite expresiv, cu intonaț ie poezii pentru copii;
să intoneze corect, expres iv și omogen cântecele, respectând poziția corectă, tonul, semnalul
de început și respirația în câ ntec;
să participe cu interes și plăcere la desfăș urarea activit ății;
să danseze pe melodiile interpretate;
să manifeste în timpul activității spirit de ech ipă, atitudini de cooperare.
Strategii didactice:
Metode si procedee : conversatia, jocul, exercitiul;
Mijloace : costume de carnaval, cantece, poezii, calculator, C.D. -uri cu cantece din povesti
Forma de organizare : frontal, individual.
Durata : 30 minute

M.E.C.I. -,,Curriculum pentru învățămâ ntul preșcolar” (3 -6/7 ani), 2008;
G.TOMA, M. RISTOIU, M. ANGHEL – ,,Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru
invatamantul prescolar”, nivel 5 -7 ani, Editura Delta Cart, 2009;
,,Planificarea tematica si proie ctarea didactica a activit ăților de î nvățare din gr ădiniță” nivel II,
Editura Diana .

74

ACTIVITĂȚ I DE DEZVOLTARE PERSONALA (ADP)
Activitatea debutează cu întâlnirea de dimineață î n car e copiii au posibilitatea de a -și
împartăși ideile, de a -și manifesta st area de spirit, de buna dispoziț ie.
SALUTUL
Profesoara îi salută spunân d:
Dimineaț a a venit
Si copiii au sosit,
În cerc să ne adună m,
Cu toți să ne salută m!
A-nceput o noua zi,
Bună dimineaț a, copii!
Fiecare copil spune : Bună dimineaț a!
ACTIVITATEA DE GRUP
Se realizează prin intermediul câ ntecului Bună diminea ța!
CALENDARUL NATURII
Se discută despre cum e vremea în această zi pentru a aș eza la Calendarul naturi i
jetoanele corespunzatoare referitoare la ano timp, se va pr eciza ziua, data ș i luna în care ne
aflăm.
NOUTATEA ZILEI
Astăzi vom face o călătorie în lumea poveș tilor si vom avea parte de multe, multe
surprize!
TRANZITIE
Înainte de a trece la desfășurarea activităț ilor liber alese , copiii vor c ânta “Noi suntem
piticii” și vor executa mișcările sugerate de versurile câ ntecului.

ACTIVITĂȚ I LIBER ALESE (ALA I):
Înainte de venirea copiilor în sala de grupă se pregătește o parte din material și se
aranjează sala pe sectoare de activitat e.
Copiii îș i vor alege centrel e de interes din cadrul ALA I și vor î ncerca s ă ducă la bun
sfârșit sarcinile pe care le au de î ndeplinit.
ARTĂ : Desen du pă contur: Personaje din poveș ti.

75 JOC DE MASĂ : Puzzle : Ne jucăm cu poveștile.
TRANZIȚ IE
Dupa activităț ile liber alese se va face trecerea la activitățile pe domenii experiențiale
printr -un moment de tranziție (joc cu text și câ nt Câte unul pe că rare).
ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚ IALE:
Activitățile se vor desfășura în manieră integrată . Activitatea va debuta cu jocul
didactic În lumea poveș tilor. În captarea atenț iei, copiii vor descoperi o trăistuță cu surprize ș i
vor deschide scrisoarea de la Zâna Poveș tilor.
Jocul didactic se va desfășura mai întâi frontal ș i apoi pe echipe .
Urme ază explicarea jocului, enuntâ nd sarcinile c e le au de rezolvat ș i regulile lui.
După ce au primit explicațiile necesare desfășurării jocului se desfășoara jocul de probă, după
care se trece la desfășurarea propriu -zisă a jocului.
După parcurgerea jocului , copiii vor fi rugați să realizeze un tablou cu p ersonajul
preferat pentru a -l dărui celui mai bun prieten .
TRANZIȚ IE:
După jocul didactic , În lumea poveș tilor, se face trecerea la activitatea practică printr –
un moment d e tranz iție (Noi suntem piticii).
Copiii vor fi familiarizaț i cu m aterialele, sarcinile de lucru și obiectivele urmă rite.
Lucră rile vor fi evaluate cu ajutorul copiilor si se va realiza o expoziț ie.
În ultima etap ă a zilei ( ALA II) copiii vor desfășura un program distractiv ,Carnavalul
personajelor din poveș t unde vor recita poezii, vor interpreta cântece ș i vor dansa.

SECVENȚ E
DIDACTICE CONȚINUTUL ȘTIINȚ IFIC STRATEGII
DIDACTICE EVALUARE
1.Momentul
Organizatoric – aerisire a sălii de grupă
– pregătirea scăunelelor și a
meselor precum și a altor
materiale necesare unei optime
desfășurări a activității;
– intrarea ordonată a copiilor în
sala de grupă.
2.Captarea
Atenției Se va realiza cu ajutorul
,,Tră istutei cu surprize ” care Conversaț ia,
Elementul surpriză

76 vine însoțită de o scrisoare
trimisă de Zâna Poveș tilor.
3.Anunțarea
temei ș i a
obiectivelor Se citește conț inutul scrisorii.
Copiii sunt anunțați că, pentru
a-i face o bucurie Zâ nei, astăzi
vor juc a un joc cu mat erialele
surpriză, joc ce se numește În
lumea poveș tilor.
Explicarea jocului și precizarea
sarcinilor ce trebuie realizate.
1.Recunoașterea poveștilor din
care fac parte anumite
fragmente prezentate de
profesoară .
2.Recunoașterea unor
personaje din poves tile invatate
reprezentate prin siluete.
3.Imitarea personajelor
recunoscute anterior.
4.Completarea unor propoziții
eliptice care fac referire la
situații și personaje din
povestile cunoscute.
5.Stabilirea corectitudinii unor
enunțuri referito are le anum ite
situații din poveste.
Pe tot parcursul jocului se va
folosi bagheta magic ă
descoperita in traistuta. Copilul
atins cu bagheta va rezolva
sarcina dată, exprimându -se
corect în propoziții și fraze. Conversația,
explicaț ia Sesizarea atenției
copiilor

Observarea
comportamentului
verbal și
nonverbal al
copiilor

77 4.Dirijarea
invatarii Se realizează jocul de probă:
Joc exercițiu de spargere a
gheții :
Atent dacă vei fi, personajul
vei ghici!
Personajul să -l ghicești
E din cartea cu povești.

Pe mama capr ă o ascult
Ușa eu nu o deschid
Ghiciți, oare cine sunt?

Când miros de pește mi -a
venit,
Eu moartă -n drum m -am
prefăcut

I. Profesoara deschide primul
plic și precizează sarcina ce
trebuie îndeplinită:
Au fost odat ’ ca niciodat ’
În lumea de poveste
Și buni și răi, cum ne -a fost dat
Ghiciți și spuneți, cine este?
Cu ajutorul baghetei și a
cuvintelor magice: Bagheta la
drum pornește și la….. se
oprește !, copiii vor fi numiți pe
rând să dezlege diverse
ghicitori despre personajele și
poveștile cunoscute.

În că suța lor micuță, Conversația,
explicația,
exerciț iul

Jocul

Ghicitori

Evaluare orală
Apreciere verbală

Aprecierea
răspunsurilor date
la ghicitori

78 Repede face curat,
Farfurii, ceșcuțe, oale
Stau acum frumos pe raft.(Albă
ca Zăpada)

Eu de muncă nu mă sperii,
Curăț , perii și gătesc,
Doar mămuca mea și sora,
Tot mereu mă necăjesc. (Fata
moșului)

Vai conduru -i tare mic:
Dar de strâns, de fel n -o
strânge,
Și-năuntru nu e sânge
Că n -a curs măcar un pic!..
Ea-i mireasa – adevărată,
Mult dorită și
visată!…(Cenușăreasa)

Cum să spăl cu mâna -mi fină,
Javra asta de cățel,
Ori să -mi rup ia cea nouă,
Cocoțându -mă în păr? (Fata
babei)

Bărboși și de mulți ani cărunți
Cei șapte se întorceau din
munți! (Piticii)

Pe fata vitregă nu o iubea,
Și mereu își întreba oglinda
despre frumusețea sa!(mama

Aprecierea
verbala

79 vitregă a Albei ca Zăpada)
Sunt lacom și mâncăcios,
În povești sunt furios.
Vânătorul și cu capra
De m ine-au scăpat….și gata!…
(Lupul)

II. Vai, dar ce s -a întâmplat?
Oare, vântul le -a-ncurcat,
Sau un căpcăun grăbit
Înainte a sosit?
Vraja ca s -o dezlegăm
Trebuie să le ordonăm!

Cu aj utorul baghetei și a
cuvintelor magice: Bagheta la
drum pornește și la…. .se
oprește!, copiii vor fi solicitați
să așeze imaginile ce ilustrează
povești cunoscute, în ordinea
cronologică a desfășurării
evenimentelor și să
povestească un fragment din
povestea respectivă.

III. Poveștile de le cunoști
De încercare o să treci!

Cu ajutorul baghetei și a
cuvintelor magice: Bagheta la
drum pornește și la…..se
oprește!, copiii vor fi solicitați
să recunoască cărui

Conversația,
Demonstrația,
Exerciț iul

Explicaț ia

Evaluare
orala

Aprecieri verbale

80 personaj/cărei povești aparține
replica/fragmentul citată/citat
de profesoară , să caracterizeze
personaje, să interprete ze rolul
unor personaje
Bun! Zise el în gândul său. Ia,
acu mi -i timpul….De i -ar
împinge păcatul să -mi
deschidă ușa, halal să -mi fie!
(Lupul – Capra cu trei iezi)
Interpretează rolul lupului în
momentul în care vine la ușa
iezilor!
Ce a făcut lupul pentru a-l
păcăli pe iedul cel mare să
deschidă ușa?
Caracterizează -l pe lup în două
cuvinte!
Era o femeie tare trufașă și
rea, și nu putea suferi să o
întreacă alta în frumusețe.
Avea o oglindă fermecată, pe
care o întreba ori de câte ori
se privea în ea:.. mam a
vitrega – Albă ca Zăpada)
Care sunt cuvintele pe care le
adresa împărăteasa – oglinzii?
De câte ori și cum a încercat
mama vitregă să scape de Albă
ca Zăpada?
Realizează portretul Albei ca
Zăpada prin cântec!
(anexa 5)

Jocul

81 Las, mamă, că nu -i prădată
lumea de bogății; mă duc să -ți
aduc și eu mai multe. Și cum
zice, pornește cu ciudă,
trăsnind și plesnind, merge și
ea cât merge, tot pe același
drum… (Fata babei și fata
moșneagului)
Redă dialogul dintre cățelușă,
păr, fântână, cuptor și fata
babei.
Care sunt deosebirile dintre
cele două fete?
Cum le-a răsplătit Sf.
Duminică pe cele două fete
pentru munca lor?
Creează un alt final poveștii!
De ce i se spunea fetei
Cenușăreasa?
Cu ce alte personaje din
povești se aseamănă
Cenușăreasa? Dar surorile ei
cele vitre ge? De ce?

IV. Am spus bine, n -am spus
bine?
Cu ajutorul baghetei și a
cuvintelor magice: Bagheta la
drum pornește și la…..se
oprește ”, copiii vor fi solicitați
să stabilească corectitudinea
sau incorectitudinea unor
enunțuri referitoare la anumite
Conversația

Conversația

82 situa ții, întâmplări din
poveștile cunoscute.
1. Fata babei (fata
moșneagului) la deal, fata
babei la vale…ea în sfârșit în
toate părțile după treabă, cât
era ziulica de mare…
2. Însă cel mijlociu( cel mare)
se dă după ușă,și – să tragă, să
nu tragă? – în sfârș it, trage
zăvorul…
3. Fata babei era slută, leneșă,
țâfnoasă și rea la inimă
4.Cenușăreasa (surorile
vitrege) le zise surorilor ei:
Veniți de mă pi eptănati ! Și
treceți să îmi lustruiți
condurii…
5. Cât aș vrea să am un copil
alb ca laptele (zăpada), roșu
ca sângele și cu părul negru ca
lemnul de abanos!
8. Cum a ieșit dușmanul din
casă, iedul cel mic se dă iute
jos din horn și încuie ușa bine.

V. Invitați de seamă
Vor veni să vadă
Căci tu știi bine
Cui îi aparține!
Cu ajutorul baghetei și a
cuvintelor magi ce: Bagheta la
drum pornește și la…..se
Brainstorming

Conversația
Explicația
Demonstrația
Problematizarea

83 opreșt e, copiii numiți vor
extrage din pli c siluete cu
personaje din povești si obiecte
ce aparț in acestora, le vor
denum i și vor preciza cui
aparțin. ( lada cea mică, lada
cea mare, pantoful, oglinda).
Se va urmări formularea
corectă a răspunsului în
propoziții dezvoltate conținând
substantivul la cazul genitiv.

VI. Fii atent, completează
corect!
Se prezintă piramida și co piii
sunt solicitați pe rând să o
completeze, respectând
cerințele date.
1.Povestitorul copilă riei sale;
(Ion Creangă )
2. Ce a scris Ion Creangă ?
(Amintiri din Copilă rie,
Poveș ti)
3.Trei întâmplări povestite î n
Amintiri din copilă rie
cunoscute de voi.
(La cireșe, La scăldat, Pupă za
din Tei)
4. Patru poveș ti cunosc ute de
voi scrise de Ion Creangă ;
(Capra cu trei iezi, Ursul
păcălit de vulpe, Fata babei și
fata mosneagului, Punguț a cu

,

Explicatia,
Jocul

84 doi bani)
5. Personaje pozitive din
poveș tile amintite.
Se interpretează câ ntecul
Pupăza din tei
Conversația
Explicația
Piramida
5.Ob ținerea
performanței ș i
asigurarea
conexiunii
inverse VII. Isteț tu ai fost,
Si-acum vei realiza un tablou
frumos
Cu ajutorul baghetei: Bagheta
la drum por nește și la
activitatea practică ….se
oprește : le voi prezenta
copiilor sarcinile ce le au de
îndeplinit pentru a realiza
Tabloul cu personajul preferat
.
Tranziție: Imi plac poveș tile-
cântec.
După intuirea materiale lor se
trece la realizarea lucră rii
practice.
Profesoara le urează Spor la
lucru!
Copiii realizează tema propusă ,
pe fu ndal muzical, atent
supravegheaț i de profesoară .
Se realizează o expoziție cu
lucră rile copiilo r.
Copiii vor fi solicitați să
aprecieze critic lucră rile
colegilor lor. Explicația,
Demonstraț ia,
Exerciț iul practic

Jocul

Exerciț iul practic

Turul galeriei. Evaluarea orală ,

Aprecierea
verbală .

85

PROIECT DIDACTIC

GRUPA:M are
CATEGORIA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITĂ ȚII: Răspunde repede si bine
MIJLOC DE REALIZARE: J oc didactic
TIPUL ACTIVITĂȚII: C onsolidarea cunoștințelor
SCOPUL ACTIVITĂȚII : Dezvoltarea depri nderii de exprimare orală coerentă ș i corectă din
punct de vedere lexical, gramatical ș i fonetic.

Obiective operaționale:
să alcătuiască propoziții simple ș i dezvoltate pe baza imaginii;
să alcătuiască propoziții cu cuvântul dat, precizând numărul cuvinte lor;
să despartă în silabe cuvintele date, denumind silabele;
să redea numărul silabelor prin elemente grafice;

Strategii didactice:
Metode și procedee : explicația , conversația, exercițiul, jocul, observarea, întrecerea, lucrul pe
fișe.
Mijloace de învățământ : jetoane cu imagini, tablă, marker, panou, fișe de lucru, creioane
colorate, recompense;
Forme de organizare : individuală, pe grupuri, frontală;
Regulile jocului:
răspunsurile copiilor se dau după indicațiile profesoarei ; 6.Evaluare Se fac apre cieri asupra modului
în care s -a desfăș urat
activitatea. Conversaț ia Aprecierea
verbal ă
Recompensa.
7.Încheierea
activităț ii Copiii părăsesc sala de grupă
în ordine pentru a se costuma
pentru Carnavalul
personajelor din poveș ti
Explicaț ia

86 răspu nd mai întâi copiii care se anunță primii;
câștigă întrecerea copiii care răspund repede și bine;
Elemente de joc: aplauzele, întrecerea, recompensele.
Sarcina didactică:
să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate folosind singularul și pluralu l substantivelor și
apoi să despartă cuvintele în silabe;
Durata: 30 min.
Evaluarea :
continuă: p rin observarea comportamentului , analiza răspunsurilor;
finală : prin rezolvarea sarcinilor de pe fișa de lucru, prin aprecieri asupra realizării
obiectivelor .

BIBILIOGRAFIE:
*** Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii, M. E.C. București, 2005;
Aurelia An, Smaranda Cioflică, Jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului, Editura Tehno
Art, Petroșani, 1999;
*** Învățământul preșcolar î n mileniul 111, Editura Reprograf, 2005;

Evenimente
didactice Conț inutul învăță rii Strategii didactice
Momentul
organizatoric – aerisirea sălii de grupă;
– aranjarea meselor și a scăunelele în formă de
careu deschis;
– pregătirea materialul didactic;
– verificarea ținutei copiilor și poziția lor pe
scăunele; Observarea și corectarea
ținutei și
comportamentului
copiilor frontal

87 Reactuali
zarea
cunoș tintelor
anterioare
Ce ob servați pe măsuța mea? (fluturaș i)
Ei, sub fluturaș i sunt niste jetoane, pe car e voi le
veți descoperi si vom vedea ce reprezinta fiecare
imagine. Conversația
jetoane

Exercițiul
Anunțarea
temei și a
obiectivelor

Dirijarea
invăță rii:

Varianta 1.

Cu toate că au î ntărziat la școală , copiii au fost
foarte s ârguincio și, și s -au bucurat că au ajuns în
cele din urmă, deoarece au jucat un j oc foarte
frumos. Jocul se numeș te Răspunde repede și bine .
Vreți să ne juc ăm și noi?
Ne-au trimis aici multe materiale, cu care n e vom
juca, vom alcatui propoziții, vom desp ărți
cuvinte le în silabe, ș i chiar vom scrie schema lor.
Copiii vor fi solicitati s ă descopere imaginile de
sub fluturași. Aceștia vor fi numiț i de c ătre
profesoară , sub forma unor versuri: fluturaș ul a
zburat….Pe tine, te -a căutat
Copilul la care s -a oprit num ărătoarea, va
descoperi imaginea, iar alt cop il va trebui să spună
o propoziț ie scurtă despre imagine. Solicit 2 -3
copii să spună cate o propoziț ie desp re imagine,
simp lă și dezvoltată .
Dupa ce am descoperit 3 -4 imagini, și am
considerat că, preșcolarii și -au insușit noțiunea de
propoziț ie, la ur mrmătoarele 2 imagini, vom
despărți propoziția in cuvinte: Ia să vedem, câte
cuvinte are propoziț ia?..care este primul cuv ânt,
al doilea…etc.
Fac trecere a la varianta 2. Voi alege un cuv ânt
dintr -o propoziție spusă de copii, și î i voi întreba
Explicația

Conversația
Explicația

Explicația

Jetoane

Explicaț ia
Conversaț ia
Întrecerea

88

Varianta 2.

Obținerea
performan ței

daca ș tie cineva c âte silabe are cuv ântul.
Voi descoperi coș uletul pe care ni l -au trimis
copiii, in care vor fi biletele cu diferite sarcini .
Vom desfașura această variantă sub formă de
concurs. Voi împarți copiii în două echipe: a
florilor roz ș i a florilor galbene.Voi stabili regulile
jocului, voi desemna echipa care începe prin
tragere la sorț i. Rândul de la geam va fi echipa
florilor roz, iar randul de la ușă va fi echipa florilor
galbene . Dupa ce am desemnat echipa care extrage
prima biletul, (cea a florilor galbene), va extrage
biletul, voi citi sarcina iar copii din echipa
respectivă vor raspunde (2 -3).Voi accepta mai
multe variante de raspuns, în funcț ie de sa rcină.
Daca echipa respectivă nu stie raspunsul, vor
raspund e cei din echipa florilor roz, însa nu vor
primi punct pentru răspuns. Urmează cealaltă
echipă să extragă bilet, care va avea aceeași
regulă. Pentru fiecare raspuns corect, echipa va
primi pe copă cel câte o floare.
Când am ajuns la ultimul bileț el, copiii, vor face
schema la m ăsuțe cu ajutorul beț isoarelor puse la
dispoziție: Vreau să vă d, daca voi știț i câte silabe
are cuvantul primăvară .
Un copil va face schema la tablă , dupa ce a facut -o
la mă suță.
Acum vreau să vă d daca voi ați înț eles despre ce
am vorbit noi azi, pentru că noi le vom trimite
copiil or o scrisoare prin care le mulț umim pentru
ce ne -au trimis, dar vreau să văd dac ă voi știți s ă le
spuneț i ce am f ăcut noi azi. Cine imi spune?
Am de numit imaginile, de pe jetoane, am alc ătuit
propoziț ii, am numarat cuvintele din propoziție, și

Munca individuală

Conversatia,
problematizarea

89

TEST DE EVALUARE

Din ce poveste face parte personajul ? Povestește imaginile.

am despărțit cuvintele î n silabe.

Evaluarea.

Încheierea
activităț ii

Copiii vor descoperi fișele de lucru pregatite pe
măsuț e, cu sarcina: Să despartă cuvintele in silabe,
și pentru fiecare silabă să pună cate o liniuța. Voi
folosi fiș e difer ite pen tru fiecare copil. Voi fi
atentă ca fiecare copil să lucreze individual.
Voi face aprecieri asupra raspunsurilor ș i
comportamentului copiilor. Voi acorda
recompense.

Fișe de lucru, creioane

Conversaț ia
Recompense

90

A fost odată…

• Colorează doar personajele/obiectele din povestea Cenușăreasa !

91

Desparte în silabe, apoi scrie cu ce literă începe fiecare cuvânt sugerat de
imagine.

92

Câte silabe are cuvântul?
Încercuiește cifra care corespunde numărului de silabe.
Scrie tot atâtea linii, câte silabe are cuvântul.

1
2
3 ____ ____ ____
4
5

1
2
3
4
5

1
2
3
4
5

1
2
3
4
5

93

1
2
3
4
5