FUNDAȚIA UNIVERSITAR Ă „DUNĂREA DE JOS” GALA ȚI 2 3CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE ––––––––––––––––– 5 TEMA I EXPANSIUNEA… [606036]

MARIA NICOLAI

MANAGEMENTUL
ÎNTREPRINDERILOR MICI
ȘI MIJLOCII
– Partea I-a –

FUNDAȚIA UNIVERSITAR Ă „DUNĂREA DE JOS” GALA ȚI

2

3CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ––––––––––––––––– 5

TEMA I
EXPANSIUNEA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII
– O REALITATE INCONTESTABIL Ă ÎN ROMÂNIA––- 6
1.1. Evolu ția fenomenului antreprenorial în România–––––––– 6
1.2. Întreprinderile Mici și Mijlocii – motorul dezvolt ării economice
și sociale ––––––––––––––––––––––––––– 8
1.3. Evolu ția programelor na ționale de preg ătire a cadrelor din sectorul
IMM-urilor –––––––––––––––––––––––––11
1.4. Perspectivele Întreprinderilor Mici și Mijlocii –––––––––15
Rezumat ––––––––––––––––––––––––––-16

TEMA 2
ELEMENTE DEFINITORII ALE
AVIZĂRII ȘI CONSTRUIRII ÎNTREPRINDERILOR
MICI ȘI MIJLOCII––––––––––––––––– 18
2.1. Defini ția și clasificarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii–––––18
2.2. Forme juridice de func ționare a IMM-urilor–––––––––-19
2.3. Etapele necesare pentru avizarea și constituirea IMM-urilor ––-23
2.3.1. Înfiin țarea asocia țiilor familiale –––––––––––––– 24
2.3.2. Procedurile de înfiin țare a unei societ ăți comerciale–––––– 27
Rezumat ––––––––––––––––––––––––––-32
Chestionar –––––––––––––––––––––––––-32

TEMA 3
MODALIT ĂȚI DE CREARE A IMM-URILOR ––––– 34
3.1. Crearea prin for țe proprii a unui IMM––––––––––––34
3.2. Cump ărarea unei întreprinderi existente –––––––––––36
3.3. Franchising-ul (Franciza) –––––––––––––––––-39
3.3.1. Tipuri de franciz ă–––––––––––––––––––- 40
3.3.2. Contractul de franciz ă–––––––––––––––––- 41
3.3.3. Evaluarea francizei––––––––––––––––––– 44
Studiu de caz–––––––––––––––––––––––– 48
Rezumat ––––––––––––––––––––––––––-55
Chestionar –––––––––––––––––––––––––-56

TEMA 4 EVALUAREA OPORTUNIT ĂȚILOR DE AFACERI ––-
57
4.1. Elementele definitorii ale oportunit ății afacerii ––––––––-57
4.2. Evaluarea oportunit ății unei afaceri–––––––––––––65
4.3. Evaluarea financiar ă a IMM-urilor –––––––––––––68
4.4. Alte motive pentru evaluare a întreprinderilor –––––––––70
Rezumat ––––––––––––––––––––––––––-73
Chestionar –––––––––––––––––––––––––-74

4
TEMA 5
ORGANE ȘI ORGANISME CARE AC ȚIONEAZ Ă ÎN
SPRIJINUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI
MIJLOCII DIN ROMÂNIA –––––––––––––- 76
5.1. Camera de comer ț și industrie a României și
Municipiului Bucure ști ––––––––––––––––––––76
5.2. Consiliul na țional al întreprinderilor private mici și mijlocii din
România (CNIPMMR)––––––––––––––––––––-78
5.3. Agen ția națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Coopera ție
(ANIMMC) –––––––––––––––––––––––––80
5.4. Fondul na țional de garantare a creditel or pentru IMM-uri–––-82
Rezumat ––––––––––––––––––––––––––-83

TEMA 6
FINANȚAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI
ȘI MIJLOCII–––––––––––––––––––- 85
6.1. Necesitatea finan țării antreprenoriale ––––––––––––86
6.2. Sursele de finan țare a Întreprinderilor Mici și Mijlocii –––––87
6.2.1. Surse de finan țare conven ționale–––––––––––––- 87
6.2.2. Surse de finan țare neconven ționale––––––––––––- 93
6.2.3. Factoringul ––––––––––––––––––––– 109
6.2.4. Leasingul –––––––––––––––––––––– 112
6.3. Programe de finan țare nerambursabil ă––––––––––– 118
6.3.1. Programul PHARE de cred itare pentru IMM-uri––––––- 119
6.3.2. Programul RICOP––––––––––––––––––- 124
6.3.3. Programul SAPARD–––––––––––––––––- 127
6.3.4. Proiectul privind finan țarea dezvolt ării IMM-urilor
din industria alimentar ă––––––––––––––––––– 133
6.3.5. Programul de sprijinire a IMM-urilor pentru
dezvoltarea exportului–––––––––––––––––––- 134
6.3.6. Programul de sus ținere a investi țiilor realizate în
sectoare industriale prioritare ––––––––––––––––- 135
6.3.7. Program de sus ținere a me șteșugarilor și a produc ătorilor de
artizanat ––––––––––––––––––––––––– 136
Rezumat –––––––––––––––––––––––––– 138
Chestionar ––––––––––––––––––––––––– 139

TEMA 7
FACILIT ĂȚI ACORDATE IMM-URILOR ––––––- 142
7.1. Facilit ăți fiscale acordate IMM-urilor,
conform Legii nr. 133/1999–––––––––––––––––– 143
7.2. Facilit ăți acordate zonelor defavori zate––––––––––– 147
7.3. Modific ări reglementare pr ivind microîntreprinderile––––– 148
Rezumat –––––––––––––––––––––––––– 150

BIBLIOGRAFIE––––––––––––––––– 152

5Cuvânt înainte

În toate țările din lume, IMM-urile reprezint ă o forță
economic ă important ă, fiind majoritare ca num ăr, pondere în
PIB și locuri de munc ă. Spre exemplu, în raportul „The
European Observator for SME’s – Sixth report – 2000” se arat ă
că la nivelul Uniunii Europene exist ă 19.320.000 IMM-uri și
38.000 firme mari, IMM-urile asigurând 74.550.000 locuri de muncă, iar firmele mari 38.680.000. Aceste cifre constituie
expresia concret ă a unor realit ăți la Uniunea European ă spre
care tinde s ă se alinieze și țara noastr ă.
În economia româneasc ă, IMM-urile sunt singurele care
au creat peste un milion de locuri de munc ă.
Aceste argumente înt ăresc convingerea c ă stimularea
IMM-urilor trebuie continuat ă, accelerat ă și amplificat ă, în
consens cu strategia României de integrare în Uniunea
European ă.
Cartea de fa ță se vrea a fi nu numai un curs didactic, ci
un ghid practic de ini țiere în activitatea antreprenorial ă, atât de
utilă oricărei persoane în economia actual ă.

Autoarea

6Tema I
Expansiunea întreprinderilor mici și mijlocii –
o realitate incontestabil ă în România

Obiective:
Cursanții, studiind aceast ă temă vor fi capabili s ă:
– să identifice etapele de dezvoltare ale fenomenului
antreprenorial în România;
– să identifice motivele pentru care IMM-urile
reprezintă „catalizatorul principal al cre șterii
economice”;
– să ilustreze modul cum au fost asigurate programele
naționale de preg ătire a cadrelor din sectorul IMM-
urilor, nominalizând institu țiile care au concurat al
astfel de ac țiuni;
– să identifice tendin țele de dezvoltare ale IMM-urilor.

1.1. Evolu ția fenomenului antreprenorial în
România

Despre evolu ția fenomenului antreprenorial în România
nu se poate vorbi decât dup ă anul 1990. Abordând retrospectiv
acest fenomen se disting urm ătoarele etape de dezvoltare:
a) Etapa 1990 – 1995, de de zvoltare rela tiv accelerat ă a
IMM-urilor, determinat ă de:
– acordarea dreptului de înfiin țare, potrivit legii 31/1990
(privind societ ățile comerciale);

7- existența a numeroase ni șe neacoperite de al ți agenți
economici
– acordarea de facilit ăți fiscale în primii ani de
funcționare;
– acordarea accesului informal la numeroase resurse din
sectorul de stat.
În această perioadă a fost creat un sector de IMM relativ
numeros, dar cu un poten țial economic relativ modest,
comparativ cu celelalte țări din Europa de Est.
b) Etapa 1996 – pân ă în prezent, de temporizare a
dezvoltării IMM-urilor.
O analiz ă a repartiz ării IMM-urilor pe principalele
ramuri ale economiei (tabelul 1) relev ă următoarele:

Gruparea IMM-urilor dup ă numărul de salaria ți și
principalele ramuri
Tabelul 1
Total agen ți
economici din care:
după numărul de salaria ți
(%)
Ramura num ăr % 1-9 10-99100-
499 peste
500
Total – 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
– Agricultur ă,
silvicultur ă, pescuit 7876 2,6 2,5 6,9 7,8 1,4
– Industrie 39254 13,7 121,6 28,8 35,3 62,7
– Construc ții 8134 2,8 2,2 11,0 25,7 23,8
– Transport 8331 2,9 2,9 2,8 4,7 2,4
– Comerț 19336 67,6 69,8 39,3 17,2 6,9
– Alte servicii 29496 10,3 10,0 11,2 9,3 2,8
Sursa: Adev ărul Economic, Nr. 40/1997

8- din numărul total de IMM-uri, cea mai mare pondere
o deține sectorul comer ț și servicii (aproape 78%),
după care urmeaz ă industria;
– microîntreprinderile și întreprinderile mici de țin o
pondere numeric ă indiscutabil ă în cadrul IMM-
urilor, dar au o pondere modest ă în cifra de afaceri a
IMM (între 1 ÷4%), ceea ce relev ă puterea lor
economic ă foarte scăzută.
La începutul acestei perioade se constat ă de asemenea o
scădere a num ărului de IMM-uri care se înfiin țau, concomitent
cu o sporire a celor care î și încetau activitatea, fapt cauzat de
situația economic ă generală nefavorabil ă și de neacordarea unui
tratament diferen țiat IMM-urilor, în condi țiile renun țării la
facilitățile acordate în perioada anterioar ă pentru primii ani de
funcționare.
Ca urmare a multiplelor ac țiuni organizate de Consiliul
Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii private din România
(CNIMMPR) s-a declan șat procesul abord ării diferen țiate a
IMM-urilor. Astfel, a fost înfiin țată Agenția IMM, a fost
promulgat ă o lege a IMM-urilor (Legea 133/1999), ulterior
îmbunătățită și au fost elaborate programe speciale consacrate
asistării IMM-urilor: finan țări de dezvoltare, fonduri de
garantare, marketing etc.
1.2. Întreprinderile Mici și Mijlocii – motorul
dezvoltării economice și sociale

În etapa actual ă pe care o parcurge România, dezvoltarea
susținută a întreprinderilor mici și mijlocii are o influen ță
semnificativ ă asupra cre șterii economice, sectorul de

9întreprinderi mici și mijlocii constituind tamponul care poate
amortiza inerentele șocuri ale tranzi ției către o economie de
piață.
Întreprinderile mici și mijlocii se afl ă într-o permanent ă
competiție, ceea ce e în beneficiul consumatorului, ele suport ă
riscurile, ceea ce ajut ă la descentralizarea riscului de alocare a
resurselor. Tot ele sunt acelea care reprezint ă libera ini țiativă,
ceea ce conduce la înnoirea permanent ă a produselor și la
găsirea unor modalit ăți noi de reducere a costurilor de produc ție:
IMM-urile constituie astfel motorul economiei de pia ță.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt mult mai flexibile în
a satisface cererea consumatorilor, cu oferta lor de bunuri și
servicii, ele sunt mult mai aproape de client. Se poate spune c ă
ele nu sunt doar importante într-o economie de pia ță, ci
reprezintă însăși esența economiei de pia ță.
P. Drucker spunea c ă „micile afaceri reprezint ă
catalizatorul principal al cre șterii economice”. Motivele pentru
care aceast ă afirmație s-a dovedit atât de real ă în timp, sunt
următoarele:
– IMM-urile se pot integra relativ u șor într-o re țea
industrial ă regional ă, ceea ce contribuie pe de o parte, la
dezvoltarea economic ă a regiunii respective, iar pe de alt ă parte
la reducerea șomajului și creșterea nivelului de trai, pentru c ă
oferă locuri de munc ă;
– dimensionarea redus ă a IMM-urilor contribuie la
evitarea birocra ției excesive și la evitarea dezumaniz ării;
– IMM-urile formeaz ă la nivel individual un ansamblu
mult mai u șor de controlat și condus;

10- flexibilitatea și integrarea structurilor IMM-urilor le
conferă capacitatea ridicat ă de adaptare la fluctua țiile mediului
economic.
Principalele oportunit ăți pentru dezvoltarea IMM-urilor
în perioadele urm ătoare sunt:
– existența unor importante resurse naturale ce pot
constitui obiecte de activitate optime pentru IMM-
uri;
– nivelul bun de instruire general ă și profesional ă a
populației României, peste media mondial ă, de
natură să faciliteze înfiin țarea și dezvoltare de forme
private;
– un sistem de înv ățământ cu un nivel și potențial
apreciabil, care poate oferi practic întreaga gam ă de
servicii educa ționale și, parțial chiar inova ționale,
necesare IMM;
– existența unui num ăr de centre de consultan ță, care
pot acorda asisten ță și un know-how apreciabil
pentru dezvoltarea IMM-urilor;
– apariția a noi resurse umane, tehnico-materiale și
informaționale, ca urmare a acceler ării procesului de
privatizare și restructurare a economiei române ști;
– construirea sistemului legislativ și instituțional menit
să asigure cadrul propice pentru activit ățile IMM;
– apariția institu țiilor financiare care s ă ofere
posibilități de finan țare, mai ales pentru IMM-urile
cu un poten țial economic ridicat;
– optimizarea strategiilor de integrare în UE, în care un
capitol distinct este consacrat IMM-urilor;

11- existența programelor de asisten ță ale UE, ce au
contribuit la dezvoltarea centrelor pentru IMM-uri, la
pregătirea managerial ă și economic ă a personalului
acestora.
1.3. Evolu ția programelor na ționale de preg ătire a
cadrelor din sectorul IMM-urilor

Începând cu anul 1992, în România s-au derulat mai
multe programe pentru formarea de formatori, consultan ți,
personal bancar și reprezentan ți ai institu țiilor guvernamentale
locale și centrale. Formarea a fost organizat ă în principal de
experți străini fie în România, fie în str ăinătate. Principalul
sprijin pentru formarea exper ților în domeniul dezvolt ării IMM-
urilor a fost asigurat de: USAID (prin Universitatea Washington
State și proiectele PIET), British Know How Fund (prin Scottish
Enterprise), PHARE, UNIDO, Peace Corps IROMA (Institutul
Român pentru formare în management).
Formarea consultan ților Centrelor de dezvoltare s-a
realizat în cea mai mare parte în cadrul centrului ROM-UN,
unde formatorii au avut avantajul de a fi ei în șiși, consultan ți,
împărtășind atât cuno ștințe teoretice cât și experien ță practică.
La formarea consultan ților au mai contribuit și centrul de
excelență în afaceri și Fundația CRIMM.
Principalele domenii în care s-a acumulat o bun ă
experiență în pregătirea condi țiilor pentru dezvoltarea IMM-
urilor au fost: acordarea de consultan ță pentru micii
întreprinz ători, acordarea de servicii de asisten ță financiar ă și
promovarea parteneriatului interna țional.

12Principalele institu ții care au derulat programe în aceste
domenii au fost:
– Centrul ROM-UN – este primul centru de
consultan ță constituit în România, în 1992. Între
1992 și 1993 principala activitate a centrului a
constat în asigurarea de servicii de consultan ță pentru
întreprinz ători. Datorit ă bunei experien țe deținute, în
1994 centrul a fost selectat de c ătre Guvernul
României pentru implementarea unui program de constituire de centre locale. Centrul și-a impus
criterii pentru aprecierea performan țelor sale,
precum: personal cu înalt ă calificare; apreciere
pozitivă din partea clien ților și speciali știlor în
domeniu; utilizarea unor tehnici moderne de
consultan ță, adoptate și de alte centre locale;
activitate publicistic ă valoroasă.
– Fundația CRIMM – a fost constituit ă în 1992, ca
unitate de implementare a programului PHARE pentru dezvoltarea IMM în România (1992 – 1995). Fundația a implementat programe pentru constituirea
de Centre pentru dezvolta rea Întreprinderilor Mici și
Mijlocii, precum și a numeroase Centre pentru
Incubare și Inovare în Afaceri. Împreun ă cu aceste
centre a constituit re țeaua RADLAR, o re țea pentru
dialog și schimb de experien ță între centrele
constituite cu sprijin PHARE. Funda ția CRIMM a
oferit consultan ță
și împrumuturi nerambursabile
pentru asocia țiile de întreprinz ători. De asemenea,
Fundația CRIMM a dezvoltat și alte activit ăți,

13precum: operarea unei scheme de împrumuturi
nerambursabile pentru IMM; elaborarea programului
pentru crearea unui mediu favorabil pentru IMM,
precum și pentru analiza cadrului economic și legal
necesar înfiin țării IMM-urilor; implementarea
programului DIFA (Dezvoltarea Ini țiativei Feminine
în Afaceri).
– Centrul de Excelen ță în Afaceri – a fost constituit
în 1992 de c ătre speciali știi de la Washington State
University și Universitatea Politehnic ă din Bucure ști,
în cadrul Programului pentru Formare în
Management și Dezvoltare de Întreprinderi.
Consultan ța centrului sunt profesorii universitari care
au beneficiat de cursuri de formare în SUA;
– Centrul pentru Îmbun ătățirea Managementului
Performant (CIMP) a fost înfiin țat în 1992 de c ătre
Know-how Fund al Guvernului Britanic. Consultan ții
CIMP au beneficiat de formare în Marea Britanie și
sunt recunoscu ți pentru folosirea unor metode
inovative adaptate la condi țiile specifice din
România;
– Centrul Interna țional pentru Studii
Antreprenoriale (CISA) – a fost înfiin țat în 1992 de
către Center for International Private Enterprise din
Washington (afiliat la camera de Comer ț a SUA).
Principalul domeniu de activitate al CISA este cercetarea și formarea managerilor de întreprinderi
mici și mijlocii. Pentru activit ățile sale de formare,
CISA a utilizat formatori din SUA.

14Asistența financiar ă a fost realizat ă încă din 1992 de
către Fondul Român de Garantare a Creditelor , care a
asigurat geran ții pentru credite pentru întreprinz ători privați care
au avut proiecte valoroase dar nu au avut suficiente garan ții
pentru a accede la creditele bancare.
Fondul Român de Garantare a Cr editelor este o societate
mixtă pe acțiuni, care opereaz ă pe baze comerciale și ai cărei
fondatori au fost preg ătiți în Canada și Austria. Ofi țerii de
garantare analizeaz ă proiectele de afaceri și, în acela și timp,
asigură consultan ță clienților, pentru preg ătirea documentelor
financiare pentru ob ținerea creditelor.
Promovarea parteneriatului interna țional al IMM-urilor a
beneficiat de contribu ția a două organisme:
– Camera de Comer ț și Industrie a României – care
posedă o bază de date con ținând informa ții despre
oportunități de afaceri în România și în străinătate.
Ea organizeaz ă târguri și expoziții comerciale în
toată țara și asigură informații despre evenimente
internaționale similare. De asemenea, aceasta asigur ă
consultan ța întreprinz ătorilor despre cum s ă prezinte
propria afacere investitorilor str ăini.
– Direcția pentru IMM din cadrul Agen ției
Naționale de Privatizare – care a avut un rol deosebit
în promovarea IMM-urilor, facilitând contactele
acestora cu institute de sprijinire a acestora.

151.4. Perspectivele Întreprinderilor Mici și Mijlocii

La Conferin ța Casei Albe asupra IMM-urilor din SUA,
desfășurată în 1995 la Washington sub egida pre ședintelui
Clinton, s-a afirmat c ă firma mic ă și mijlocie va deveni din ce în
ce mai important ă, având o contribu ție decisiv ă la dezvoltarea
economic ă și socială. La o astfel de tendin ță vor contribui
următoarele aspecte:
– accentuarea individualiz ării și personaliz ării
produselor și serviciilor, care vor tinde s ă fie
realizate predominant la comand ă „pentru a întruni
nevoia individual ă” a clienților din punct de vedere
al: mărimii, stilului, materialelor folosite, culorilor
etc. Din ce în ce mai mult, consumatorii vor solicita
produse personalizate;
– influența interna ționalizării activit ăților economice
asupra modului în care opereaz ă IMM-urile. Acestea
identifică piețe străine și surse externe de
aprovizionare, ca p ărți importante ale strategiilor lor.
Se manifest ă astfel, tot mai mult, presiunile asupra
IMM-urilor în ceea ce prive ște calitatea, costurile și
prețul, inova ția, eficien ța și implicit satisfac ția și
loialitatea consumatorilor;
– revoluția informatic ă și în comunica ții va contribui la
creșterea flexibilit ății și a capabilit ății IMM-urilor de
a concura pe pie țe noi și de a oferi produse și
servicii;

16- perspectiva cre șterii nivelului de preg ătire, educa ție
și calificare al for ței de munc ă în domeniul
antreprenorial;
– creșterea num ărului femeilor întreprinz ător/om de
afaceri, ca urmare a unor factori favorizan ți:
creșterea nivelului de preg ătire al femeilor;
dezvoltarea ac țiunilor de popularizare a femeilor care
obțin succese în func ții manageriale. Se apreciaz ă că
firmele patronate de femei vor adopta stiluri manageriale mai spontane bazate pe parteneriat și
cooperare;
– creșterea propor ției tinerilor în rândul
întreprinz ătorilor. Tinerii beneficiaz ă de facilit ăți
pentru a se instrui în domeniul antreprenoriatului,
după care se orienteaz ă din ce în ce mai mult spre
acest domeniu.
Toate aceste tendin țe anticipeaz ă faptul c ă IMM-urile
vor cunoa ște în cursul secolului XXI o evolu ție novatoare,
complexă și dinamică.
Rezumat

IMM-urile joac ă un rol însemnat în economie din
următoarele motive: ofer ă noi locuri de munc ă; favorizeaz ă
inovarea și flexibilitatea; se constitu ie practic în locuri unde
personalul se perfec ționează și de unde se poate îndrepta apoi
spre întreprinderi mari; stimuleaz ă concuren ța; ajută la buna
funcționare a întreprinderilor mari care presteaz ă diferite servicii

17sau produc diferite subansamble; fabric ă produse și presteaz ă
servicii în condi ții de eficien ță.
Deși până în anul 2000 acest sector a înregistrat un recul
în economia româneasc ă, se va accentua importan ța IMM-urilor
cel puțin din urm ătoarele considerente:
– există o tendin ță de modificare a ponderilor între
ramurile economiei na ționale în favoarea serviciilor;
– s-au creat organisme care reprezint ă și apără
interesele IMM-urilor;
– au apărut speciali ști pregătiți în mod deosebit pentru
activitatea în IMM-uri;
– reglement ările legale au oferit o serie de facilit ăți
pentru IMM-uri (finan țare de programe pentru
pregătire profesional ă, facilități de acordarea de
credite, alte facilit ăți economico-financiare în special
impozitul pe profit).
Chestionar
1. Care sunt perioadele de evolu ție ale IMM-urilor și
prin ce sunt caracterizate acestea?
2. Care sunt motivele pentru care IMM-urile sunt
considerate a fi motorul dezvolt ării economice și sociale?
3. Care sunt organismele ce au contribuit prin activit ăț
ile
desfășurate la dezvoltarea sectorului IMM?
4. Care sunt perspectivele de evolu ție ale IMM-urilor?

18Tema 2
Elemente definitorii ale aviz ării și construirii
întreprinderilor mici și mijlocii

Obiective:
Cursanții, studiind aceast ă temă vor fi capabili s ă:
– să defineasc ă IMM în conformitate cu Legea nr.
133/1999;
– să clasifice IMM-urile, conform Legii 133/1999,
după numărul mediu scriptic de personal;
– să arate condi țiile de func ționare ale formelor
juridice specifice IMM-ur ilor: microîntreprinderi,
asociații familiale și forme societare ale IMM-urilor;
– să descrie etapele de înfiin țare a unei asocia ții
familiale;
– să descrie etapele de înfiin țare a unei societ ăți
comerciale.

2.1. Defini ția și clasificarea Întrep rinderilor Mici și
Mijlocii

În concep ția Legii nr. 133/1999 (art.3), prin întreprindere
se înțelege orice form ă de organizare a unei activit ăți
economice, autonom ă patrimonial și autorizat ă potrivit legilor în
vigoare s ă facă acte și fapte de comer ț, în scopul ob ținerii de
profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prest ări de
servicii, din vânzarea acestora pe pia ță în condiții de concuren ță.

19În Uniunea European ă criteriul principal de clasificare al
IMM-urilor este cel al num ărului de salaria ți, în funcție de care
există:
¾ microîntreprinderi: 1 – 9 salaria ți;
¾ întreprinderi mici: 10 – 99 salaria ți;
¾ întreprinderi mijlocii: 100 – 499 salaria ți.
Prin Legea nr. 133/1999, clasificarea în întreprinderi
mici și mijlocii se face dup ă numărul mediu scriptic anual de
personal, și anume:
¾ microîntreprinderi: pân ă la 9 salaria ți;
¾ întreprinderi mici: între 10 – 49 salaria ți;
¾ întreprinderi mijlocii: între 50 – 249 salaria ți

2.2. Forme juridice de func ționare a IMM-urilor

Prin Legea nr. 133/1999 sunt exceptate în mod expres de
la aplicarea normelor de func ționare precizate anterior pentru
IMM-uri, societ ățile de asigurare și reasigurare, societ ățile de
administrare a fondurilor financiare de investi ții, societățile de
valori mobiliare și societățile cu activitate exclusiv ă de comer ț
exterior.
Astfel, sectoarele, ramurile și domeniile din cadrul
economiei na ționale unde pot func ționa IMM-uri sunt
reprezentate în schema din figura 1.

20

Fig. 1. Sectoarele, ramurile și domeniile din cadrul economiei na ționale unde
pot funcționa IMM-uri

21De asemenea, nu beneficiaz ă de facilit ățile din Legea
IMM-urilor (scutiri și reduceri de impozite, de taxe vamale etc),
societățile comerciale care au ca ac ționar sau asociat persoane
juridice care îndeplinesc, cumulativ, urm ătoarele dou ă condiții:
au peste 250 de angaja ți și dețin peste 25% din capitalul social.
Guvernul a stabilit c ă beneficiarele Legii 133 sunt IMM-
urile care realizeaz ă o cifră de afaceri anual ă echivalent ă cu până
la 8 milioane euro.
De regul ă, IMM-urile se întâlnesc fie sub form ă de
întreprinderi individuale și asociații familiale, fie sub form ă
societară.
Microîntreprinderile – sunt persoanele juridice care, în
conformitate cu Ordonan ța Guvernului nr. 24/26.07.2001,
îndeplinesc urm ătoarele condi ții:
• sunt produc ătoare de bunuri materiale, presteaz ă
servicii sau/ și desfășoară activitate de comer ț;
• au până la 9 salaria ți;
• au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei
de până la 100.000 euro inclusiv;
• au capital integral privat.
O.G. 24/2001 stabilea c ă nu sunt microîntreprinderi
firmele care au activitate exclusiv ă de comer ț exterior. Legea
111/2003 elimin ă cuvântul „exclusiv ă”. În anul 2004, firmele
care au activit ăți de comer ț exterior nu mai sunt
microîntreprinderi.
Asociația familial ă – se poate înfiin ța la inițiativa unei
persoane fizice și se constituie din membrii de familie ai
acesteia, care locuiesc în aceea și localitate. Aceast ă formă

22prezintă avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje men ționăm:
autorizarea și procedura de autorizare sunt mai simple; taxele
sunt mai reduse; impozitele s unt mai mici decât cele ale
societăților comerciale. Dezavantajele sunt reprezentate de
posibilitățile mai reduse de finan țare și extindere a afacerii.
După apariția Legii 507/2002, care oblig ă asociațiile
familiale la preschimbarea autoriza țiilor de func ționare, num ărul
acestora s-a mic șorat.
Societatea în nume colectiv – presupune asocierea unor
persoane care s-au acceptat reciproc și își recunosc diferite
calități individuale, aportul la capitalul social se face sub forma
părților sociale și obligațiile sunt garantate cu patrimoniul firmei
și cu răspunderea nelimitat ă și solidară a asociaților.
Societatea în comandit ă simplă – se înfiin țează prin
contract de societate, aportul la capitalul social se face sub
forma părților sociale. A comandita înseamn ă a participa cu o
sumă de bani la o întreprindere, a- ți asuma r ăspunderea fa ță de
creditori pentru eventualele pierderi.
Persoana care comanditeaz ă (finanțează) afacerea
răspunde în limita capitalului adus și se nume ște comanditar.
Cel care se asociaz ă la câștig și pierdere cu comanditarul se
numește comanditat și răspunde nelimitat pentru patrimoniul
societății. Obliga țiile sunt garantate cu patrimoniul social și cu
răspunderea nelimitat ă și solidar ă a tuturor asocia ților
comandita ți.
Societatea comercial ă pe acțiuni (SCA) – la care
capitalul social trebuie s ă fie de minim 25 milioane lei, iar
numărul acționarilor de minim 5. Obliga țiile acestor societ ăți

23sunt similare cu cele ale societ ăților comerciale în comandit ă
simplă.
Societatea cu r ăspundere limitat ă (SRL) – este o
societate de capitaluri cu num ăr limitat de membri, capitalul este
divizat în p ărți sociale și este de minim 2.000.000 lei. Se
înființează pe bază de contract de societate și statut, cu excep ția
SRL-urilor cu asociat unic, unde este de ajuns statutul, Acest tip
de societate este cel mai r ăspândit, datorit ă avantajelor conferite
de: mărimea capitalului social; num ărul de asocia ți (max. 50);
aportul în natur ă (max. 60% din capitalul social); obliga țiile sunt
garantate numai cu patrimoniul societ ății, iar răspunderea
asociaților este limitat ă la valoarea aportului.

2.3. Etapele necesare pentru avizarea și
constituirea IMM-urilor

În procesul de creare a unei noi întreprinderi intervin
următoarele elemente1:
a) ideea – bazat ă pe o reală oportunitate a pie ței;
b) calificarea, cuno ștințele și experien ța
întreprinz ătorului;
c) existența resurselor necesare și descoperirea c ăilor
pentru ob ținerea lor;
d) motivația bine fundamentat ă;
e) existența unui mediu extern favorabil activit ății
întreprinderilor mici și mijlocii.

1 Sandu P. – „Crearea unei noi întreprinderi” în „Tribuna Economic ă” nr.
12/1998

24Fiecare dintre formele de întreprinderi are un anume
procedeu de înfiin țare.

2.3.1. Înfiin țarea asocia țiilor familiale

Conform Legii nr. 507/2002 privind organizarea și
desfășurarea unor activit ăți economice de c ătre persoane fizice,
fie în mod independent, fie în asocia ții familiale, trebuie s ă
dețină o autoriza ție, care se elibereaz ă la cerere, de c ătre primarii
comunelor, ora șelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor
municipiului Bucure ști (pe a c ăror rază teritorial ă își au
domiciliul aceste persoane fizice). Autoriza ția va cuprinde, în
mod obligatoriu, activitatea principal ă, codificat ă conform
clasificării activităților din economia na țională – CAEN.
Asociațiile familiale au dreptul s ă desfășoare numai
activitățile pentru care sunt autorizate. Pentru desf ășurarea altei
activități, care nu este prev ăzută în autoriza ție, este necesar ă
completarea autoriza ției. O asocia ție familial ă are dreptul de a
deține o singur ă autorizație.
Pentru ob ținerea autoriza țiilor în vederea desf ășurării de
către persoanele fizice a unor activit ăți economice în mod
independent sau pentru înfiin țarea și funcționarea de asocia ții
familiale, persoana fizic ă sau, după caz, reprezentantul asocia ției
familiale trebuie s ă depună o documenta ție care va cuprinde:
a) cerere-tip (în cazul asocia ției familiale aceasta
trebuie s ă conțină semnăturile tuturor membrilor
asociației);
b) cazierul judiciar;

25c) copii de pe actele de identitate;
d) certificatul medical pentru membrii asocia ției
familiale;
e) documentele care atest ă calificarea profesional ă și,
după caz, autoriza ția special ă;
f) acordurile și avizele eliberate de institu țiile abilitate,
potrivit dispozi țiilor legale, necesare desf ășurării
activităților pentru care se solicit ă autorizarea.
Cererea de autorizare sau de completare a autoriza ției,
după caz, se solu ționează în termen de 15 zile lucr ătoare, de la
data înregistr ării la autoritatea administra ției publice locale
emitente. Dup ă obținerea autoriza ției, asocia țiile familiale și
persoanele fizice care desf ășoară activități economice în mod
independent sunt obligate s ă se înregistreze la Registrul
Comerțului și la organele fiscale teritoriale, conform
reglement ărilor legale în vigoare, neînregistrarea fiind
sancționată.
Cererea de înmatriculare la Registrul Comer țului se
depune în termen de 15 zile de la data autoriz ării. Dosarul
pentru înregistrare trebuie s ă cuprindă următoarele documente:
– verificarea disponibilit ății numelui/denumirii
asociației familiale;
– cererea de înregistrare (formular tip);
– autorizația emisă de primărie (copie);
– dovada sediului;
– acordul coproprietarului dac ă imobilul este de ținut în
coproprietate;
– acordul vecinilor/asocia ției de locatari, dac ă sediul
este stabilit într-o locuin ță;

26- declarație pe propria r ăspundere privind lipsa
antecedentelor penale care îl fac nedemn de profesia
de comerciant;
– declarația pe propria r ăspundere privind averea
deținută și modul de evaluare;
– împuternicirea special ă dacă cererea se depune de
altă persoană decât comerciantul;
– acte de identitate (copie);
– acte privind activitatea comercial ă anterioar ă/acte
privind studiile absolvite;
– dovezile privind plata taxelor.
După obținerea certificatului de înregistrare, se vor
obține avizele/autoriza țiile (pentru prevenirea și stingerea
incendiilor, sanitare, de mediu, pentru protec ția muncii) direct
de la ministerele abilitate și înregistrarea la organele fiscale
teritoriale.
Cazurile de suspendare sau de anulare a autoriza ției vor
fi comunicate, atunci când este cazul, de c ătre emitent Oficiului
Registrului Comer țului și organelor fiscale competente aflate pe
raza teritorial ă a autorității publice emitente.
Asociația familial ă căreia i-a fost anulat ă autorizația ca
urmare a aplic ării unei sanc țiuni, poate solicita o nou ă autorizare
numai dup ă expirarea unui an de la comunicarea m ăsurii de
anulare, r ămasă definitivă. În cazul în care asocia ției familiale i-
a fost anulat ă a doua oar ă autorizarea ca urmare a aplic ării unei
sancțiuni, asocia ția poate solicita o nou ă autorizare numai dup ă
expirarea a trei ani de la comunicarea ultimei m ăsuri de anulare,
rămasă definitivă.

272.3.2. Procedurile de înfiin țare a unei societ ăți
comerciale

În urma modific ărilor aduse de Ordonan ța de Urgen ță nr.
32/1997, referitor la constituirea societ ăților comerciale asupra
Legii nr. 31/1990, se impun urm ătoarele proceduri de înfiin țare
a societăților comerciale:
– întocmirea actului constitutiv în form ă unică;
– înmatricularea societ ății în Registrul Comer țului;
– publicarea actului constitutiv în Monitorul Oficial.
Conform dispozi țiilor art. 7 din Legea nr. 31/1990, actul
constitutiv al societ ății în nume colectiv, în comandit ă simplă
sau cu răspundere limitat ă, va cuprinde:
a) numele, prenumele și datele de stare civil ă ale
asociațiilor persoane fizice, inclusiv na ționalitatea.
La societățile în comandit ă simplă se vor arăta expres
care sunt asocia ții comanditari și asocia ții
comandita ți;
b) forma, denumirea, sediul și, când este cazul,
emblema societ ății;
c) obiectul de activitate al societ ății, cu precizarea
domeniului de activitate și a activității principale;
d) capitalul social subscris și cel vărsat, cu men țiunea
aportului fiec ărui asociat, în numerar sau în natur ă,
valoarea aportului în natur ă și modul evalu ării,
precum și data la care se va v ărsa integral capitalului
social subscris. La societ ățile cu răspundere limitat ă
se vor preciza num ărul și valoarea nominal ă a

28părților sociale, precum și numărul părților sociale
atribuite fiec ărui asociat pentru aportul s ău;
e) asociații care reprezint ă și administreaz ă societatea
sau administratorii neasocia ți, persoane fizice ori
juridice, puterile ce li s-au conferit și dacă ei urmeaz ă
să le exercite împreun ă sau separat;
f) partea fiec ărui asociat la beneficii și pierderi;
g) sediile secundare sucursale, agen ții, reprezentan țe
sau alte asemenea unit ăți fără personalitate juridic ă;
h) durata societ ății;
i) modul de dizolvare și de lichidare a societ ății.
Art. 8 din Legea nr. 31/1990 prevede c ă actul constitutiv
al societății pe acțiuni, va cuprinde:
a) numele, prenumele și datele de stare civil ă, cetățenia
asociaților persoane fizice, denumirea, sediul și
naționalitatea asocia ților persoane juridice;
b) forma, denumirea, sediul și dacă este cazul, emblema
societății;
c) obiectul de activitate al societ ății, cu precizarea
domeniului și a activității principale;
d) capitalul social subscris, v ărsat de fiecare ac ționar nu
va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Restul
de capital social va trebui v ărsat în termenul de 12
luni de la înmatriculare;
e) valoarea bunurilor consti tuite ca aport în natur ă în
societate modul de evaluare și numărul acțiunilor
acordate pentru acestea;
f) numărul și valoarea nominal ă a acțiunilor, cu
specificația dacă sunt nominative sau la purt ător;

29g) numele, prenumele, locul și data nașterii, domiciliul
și cetățenia administratorilor persoane juridice,
garanția pe care administratorii sunt obliga ți să o
depună, puterile ce li se confer ă și dacă ei urmeaz ă să
le exercite împreun ă sau separat, drepturile speciale
de reprezentare și de administrare acordate unora
dintre ei;
h) numele, prenumele, locul și data nașterii, domiciliul
și cetățenia cenzorilor persoane fizice, denumirea,
sediu și naționalitatea cenzorilor persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, controlul
gestiunii și funcționarea societ ății;
j) durata societ ății;
k) modul de distribuire a beneficiilor și de imputare a
pierderilor;
l) sediile secundare –sucursale, agen ții, reprezentan țe
sau alte asemenea unit ăți fără personalitate juridic ă;
m) avantaje rezervate fondatorilor;
n) operațiunile încheiate de asocia ți în contul societ ății
ce se constituie și pe care acesta urmeaz ă să le preia
precum și sumele ce trebuie pl ătite pentru acele
operațiuni;
o) modul de dizolvare și de lichidare a societ ății.

Înregistrarea societ ăților comerciale
În Monitorul Oficial nr. 283 din 31 mai 2001, s-a
publicat Ordonan ța de Urgen ță nr. 76/2001 privind simplificarea
unor formalit ăți administrative pe ntru înregistrarea și autorizarea
comercian ților, procedur ă care a intrat în vigoare de la data de 1

30iulie 2001. Conform acestui act normativ, fiecare camer ă de
comerț și industrie teritorial ă a constituit în cadrul s ău un birou
unic, care îndepline ște toate procedurile necesare înmatricul ării.
Aici comerciantul completeaz ă o cerere-tip de înregistrare și
furnizează toate datele necesare și actele doveditoare a
vărsămintelor efectuate în condi țiile actului constitutiv și a
dreptului de proprietate asupra aporturilor în natur ă la capitalul
social, precum:
a) actul constitutiv al societ ății;
b) dovada efectu ării vărsămintelor în condi țiile actului
constitutiv;
c) actele privind proprietatea asupra aporturilor în
natură, iar în cazul în care printre ele figureaz ă și
imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care
sunt grevate;
d) actele constatatoare ale opera țiunilor încheiate în
contul societ ății și aprobate de asocia ți;
e) declarația pe propria r ăspundere a fondatorilor, a
administratorilor și a cenzorilor c ă îndeplinesc
condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990.
În termen de 20 de zile de la data înregistr ării cererii va
fi eliberat certificatul de înregistrare, care cuprinde și codul unic
de înregistrare. În anexa la aces t certificat vor fi cuprinse, dup ă
caz, următoarele avize:
a) avizul și/sau autoriza ția pentru prevenirea și
stingerea incendiilor (PSI) emis ă de brig ăzile și
grupurile de pompieri militari;
b) avizul și/sau autoriza ția sanitar ă, emise de direc țiile
de sănătate public ă teritoriale;

31c) autorizația sanitar ă veterinar ă, emisă de direc țiile
sanitare veterinare teritoriale;
d) acordul și/sau autoriza ția de mediu, emise de
inspectoratele teritoriale de protec ție a mediului;
e) autorizația de func ționare din punct de vedere al
protecției muncii, emis ă de inspectoratul de stat
teritorial pentru protec ția muncii
Avizele și autoriza țiile enumerate vor trebui emise tot în
timpul acestui termen de 20 de zile. În acest sens, fiecare instituție îndrituit ă să emită aceste autoriza ții este obligat ă să
desemneze un reprezentant în cadrul Biroului Unic.
În cadrul termenului de 20 de zile, Biroul Unic are
obligația să aducă cererea de înregistrare în fa ța judecătorului
delegat la Registrul Comer țului, care va pronun ța admiterea sau
respingerea solicit ării. Pentru a se putea respecta dezideratul
emiterii certificatului de înregistrare, precum și a avizelor în
termenul imperativ de 20 de zile, dar și pentru a nu risca
eliberarea unui certificat de înregistrare emis în baza unei încheieri care nu a devenit înc ă irevocabil ă este necesar ca
judecătorul delegat s ă pronunțe aceast
ă încheiere în termen de
maxim cinci zile de la data depunerii cererii de înfiin țare a
societății comercial la Biroul Unic. Eliberarea certificatului de
înregistrare și a anexei la acesta d ă dreptul comerciantului s ă-și
înceapă activitatea. Acesta este momentul în care societatea
comercial ă devine persoan ă juridică.
Codul unic de înregistrare a comercian ților, conținut de
noul certificat de înregistrare este o combina ție numeric ă
atribuită de Ministerul Finan țelor Publice și care va identifica
comercian ți atât față de organele fiscale, cât și la Registrul

32Comerțului. Codul unic de înregistrare va fi utilizat de toate
sistemele informatice care prelucreaz ă date privind comercian ții,
precum și de comerciant în rela țiile cu ter ții.
Rezumat

Legea nr. 133/1999 ofer ă definiția și criteriul principal
de clasificare al IMM-urilor, anume num ărul mediu scriptic
anual de salaria ți. IMM-urile func ționează fie sub form ă de
microîntreprinderi și asociații familiale, fie sub form ă societară,
cele mai întâlnite fiind: societatea în nume colectiv, societatea în
comandită simplă, societatea comercial ă pe acțiuni și societatea
cu răspundere limitat ă.
Dacă la înfiin țarea formelor individuale și asociațiilor
familiale, procedura este simpl ă, înființarea formelor societare
ale IMM-urilor necesit ă etape bine preg ătite în prealabil prin
care se elaboreaz ă actele constitutive ale societ ății, acte pe baza
cărora are loc înregistrarea la Biroul Unic.
Chestionar

1. Care este clasificarea IMM-urilor, conform Legii
133/1999, dup ă criteriul „num ărul mediu scriptic anual de
personal”?
2. Ce condi ții de func ționare trebuie s ă îndeplineasc ă
microîntreprinderile?
3. Ce avantaje prezint ă asociațiile familiale?
4. Ce dezavantaje prezint ă asociațiile familiale?
5. Care sunt formele societare ale IMM-urilor? Face ți o
scurtă caracterizare a acestora.

336. Descrieți etapele de înfiin țare și înregistrare a unei
asociații familiale.
7. Descrieți procedurile de înfiin țare a unei societ ăți cu
răspundere limitat ă.
8. Descrieți procedurile de înfiin țare și înregistrare a
unei societ ăți pe acțiuni.

34Tema 3
Modalități de creare a IMM-urilor

Obiective
Cursanții studiind aceast ă temă vor fi capabili:
– să identifice motivele pentru care un întreprinz ător
poate apela la varianta de creare prin for țe proprii a
unui IMM;
– să argumenteze etapele necesare a fi parcurse pentru
cumpărarea unei întreprinderi existente;
– să interpreteze principiile ce stau la baza etapei de
determinare a valorii firmei;
– să identifice principalele tipuri de franciz ă;
– să explice p ărțile componente ale unui contract de
franciză;
– să explice modul cum poate fi evaluat ă o franciz ă;
– să explice avantajele și dezavantajele francizei;
– să identifice elementele distinctive ale francizei fa ță
de alte categorii.
3.1. Crearea prin for țe proprii a unui IMM

Motivele pentru care un întreprinz ător apeleaz ă la
această variantă sunt:
– dorește să evite o serie de procedee și practici
folosite de întreprinderile existente;
– beneficiaz ă de resurse financiare pentru crearea unei
noi întreprinderi;

35- dorește să aibă libertate deplin ă de decizie în privin ța
amplasării, dotării tehnice, angaja ților, furnizorilor
etc.
– a reușit să creeze un produs sau un serviciu nou, care
impune existen ța unui nou tip de întreprindere.
Inițierea unei afaceri proprii trebuie s ă aibă la bază o
analiză atentă a avantajelor și dezavantajelor.
Dintre avantajele ini țierii unei afaceri, re ținem: crearea
de noi locuri de munc ă; satisfacția de a ac ționa într-o manier ă
proprie, ceea ce poate conferi flexibilitate în structurarea firmei,
alegerea personalului; începerea activit ății cu echipamente noi
(evitând vinderea unor echipamente preexistente); evitarea
erorilor provocate de de ținătorii preceden ți; aplicarea
neîngrădită de idei noi; punerea în eviden ță a calităților
personale ale întreprinz ătorului; îmbun ătățirea imaginii sociale a
comunității; valorificarea resurselor locale; costul mai sc ăzut al
inițierii afacerii, comparativ cu acela al cump ărării ei.
La inițierea unei afaceri, o aten ție deosebit ă trebuie
acordată dezavantajelor, care pot fi generate de: costul ridicat al
dotării tehnice: rezisten ța consumatorilor; saturarea pie ței;
dificultatea form ării unei imagini proprii; necesitatea apel ării la
consultan ță; prezen ța elementelor de risc; dificult ăți de
finanțare.
Reușita creării unei întreprinderi particulare rezult ă din
convergen ța a patru factori: întreprinz ătorul, ideea realist ă și
coerentă, mijloacele adoptate, competen ța de conducere și
gestiune.

36Întreprinz ătorul trebuie s ă aibă, prin competen țele sale
profesionale și morale credibilitate în fa ța organelor de avizare
ca și a personalului angajat.
Ideea realiz ării întreprinderii trebuie s ă fie realist ă și bine
documentat ă. De aceea apare necesitatea elabor ării unui plan de
afaceri, care este un instru ment prin care se prezint ă sub form ă
scrisă obiectivele care se doresc a fi realizate, etapele și
resursele necesare pent ru realizarea acestor obiective (elaborarea
acestuia va fi abordat ă în vol. II).
3.2. Cump ărarea unei întrep rinderi existente

Motivele ce pot determina pe un întreprinz ător să
cumpere o firm ă deja existent ă sunt: un pre ț mai mic decât cel
determinat de crearea prin for țe proprii; efort mai mic pentru
intrarea în posesia utilajelor, materialelor și a relațiilor pe care
întreprinderea le de ținea deja; diminuarea riscului presupus de
înființarea unei noi întreprinderi.
Cumpărarea unei întreprinderi existente poate prezenta
următoarele avantaje: posibilitatea continu ării succesului
afacerii existente; existen ța unei imagini favorabile deja
formate; amplasarea foarte bun ă a întreprinderii existente;
existența unui personal deja calificat; finan țarea este mai
accesibilă; posibilitatea cump ărării la un pre ț mic; existen ța unei
singure tranzac ții de vânzare-cump ărare.
Cumpărarea unei afaceri poate prezenta și dezavantaje,
precum: preluarea firmei cu un personal slab preg ătit și
echipamente uzate (fizic sau moral, supraevaluarea afacerii;

37reputația proast ă, stocuri supranormative; lipsa vadului
comercial; afacerea nu este profitabil ă.
Cumpărarea unei întreprinderi existente presupune
parcurgerea urm ătoarelor etape:
1. Definirea clar ă a obiectivelor cump ărării, pe baza
cărora se va efectua evaluarea cercet ărilor întreprinse în vederea
cumpărării.
2. Cercetarea pie ței produsului sau serviciului ce va
constitui obiectul de activitate al întreprinderii.
3. Cercetarea motivelor de vânzarea ale
întreprinderii , care pot contraveni intereselor cump ărătorului.
4. Evaluarea întreprinderii , care implic ă: evaluarea
situațiilor financiare; evaluarea situa ției bunurilor tangibile și
intangibile; evaluarea rela țiilor de munc ă și a productivit ății.
5. Determinarea valorii firmei constituie etapa cea mai
dificilă în cumpărarea uneia faceri și se bazeaz ă pe următoarele
principii:
a) Principiul evalu ării unitare – are în vedere faptul c ă o
întreprindere trebuie evaluat ă global ca entitate economic ă.
Rezultă astfel că valoarea unei întreprinderi poate fi mai mare
sau mai mic ă decât cea a p ărților componente. De exemplu, o
unitate economic ă care își desfășoară activitatea în spa ții
închiriate, cu toate c ă are un patrimoniu redus, totu și, cu ajutorul
calității angajaților săi și a managementului, ob ține venituri
foarte mari. Într-o astfel de situa ție valoarea firmei dep ășește
valoarea elementelor componente ale patrimoniului, din care s-au scăzut datoriile.
b) Principiul referirii la viitor – conform c ăruia valoarea
unei întreprinderi este func ție de foloasele pe care le poate

38produce în viitor, luându-se pentru aceasta în considerare
următoarele elemente: posibilitatea de cre ștere sau descre ștere a
prețurilor de cump ărare; eventuale ie șiri din structura de
producție a unor procese de produc ție, considerate neadecvate
momentului; posibilitatea modific ării regimului fiscal al
agenților economici (schimbarea bazei de impozitare,
introducerea de noi impozite etc).
c) Principiul analizei trecutului și a situației actuale ,
bazat pe analiza diagnostic a principalelor func țiuni ale
întreprinderii: produc ție, comercial ă, cercetare-dezvoltare,
resurse umane și financiar contabil ă.
d) Principiul lu ării în considerare a „a șteptărilor medii”
presupune ca la evaluarea dezvolt ării viitoare a unei firme s ă se
elimine punctele de vedere optimiste sau pesimiste care nu pot fi
fundamentate. În principiu, se va porni de la previziunile medii,
scenariile de viitor optimiste sa u pesimiste, putând fi folosite
pentru eviden țierea șanselor și a riscurilor.
e) Principiul celei mai avantajoase valorific ări a
patrimoniului existent . de exemplu, dac ă întreprinderea de ține
un teren în centrul ora șului pentru depozitarea m ărfurilor, se va
lua în calcul ca aceast ă depozitare s ă se facă într-un spa țiu
închiriat aflat la marginea ora șului. Aceast ă ipoteză va fi
susținută de calcule de eficien ță.
f) Principiul delimit ării obiectului evalu ării, reprezentat
de elementele de patrimoniu de ținute de întreprindere, inclusiv
sarcinile care greveaz ă pe ele.
g) Principiul esen țialității și rentabilit ății evaluării, are
în vedere faptul c ă evaluatorul trebuie s ă-și consacre o parte a
timpului s ău pentru a se ocupa de elementele de planificare ale

39întreprinderii, ceea ce înseamn ă renunțarea la analiza prea
amănunțită a situației din trecut.
h) Principiul efectu ării controlului de plauzibilitate-
presupune efectuarea de calcul e comparative privind pre țul plătit
pentru întreprinderea analizat ă, dar și pentru întreprinderi
asemănătoare.
Evaluarea întreprinderii are o func ție de consiliere, care
presupune stabilirea unei valori de decizie a întreprinderii.
Valoarea de decizie indic ă cât ar putea da maximum, un
cumpărător pentru o întreprindere (limita superioar ă de preț) sau
cât trebuie s ă ceară minimum un vânz ător (limita inferioar ă de
preț).
3.3. Franchising-ul (Franciza)

Franciza reprezint ă, de asemenea, o modalitate de a crea
o întreprindere mic ă și mijlocie.
În codul deontologic, al Federa ției Europene de Franciz ă,
aceasta este definit ă ca fiind „un sistem de comercializare a
produselor și/sau serviciilor și/sau tehnologiilor, bazat pe o
colaborare strâns ă și continu ă între întreprinderi distincte și
independente sub aspect juridic și financiar, francizorul și
francizații săi, în care francizorul acord ă francizaților săi dreptul
și impune obliga ția de a exploata o întreprindere în conformitate
cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat autorizeaz ă
și obligă pe francizat, în schimbul unei contribu ții financiare
directe sau indirecte, s ă utilizeze firme și/sau marca produselor
și/sau serviciilor savoir faire-ul și alte drepturi de proprietate
intelectual ă, susținut prin aportul continuu de asisten ță

40comercial ă și/sau tehnic ă în cadrul și pe durata contractului de
franciză scris, încheiat între p ărți în acest scop”. Este defini ția
care a fost însu șită și de legiuitorul român.
3.3.1. Tipuri de franciz ă

Corespunz ător domeniilor de activitate se disting,
acorduri de franciz ă în domeniul produc ției de bunuri, a
distribuției de mărfuri și a prestărilor de servicii, precum și o
formă specială de franciz ă denumit ă „master franciz ă” sau
franciză principal ă.
a) Franciza industrial ă vizează producția de bunuri.
francizatul este autorizat, prin mijlocirea unei licen țe, să fabrice,
sub marca francizorului și cu asisten ța sa tehnic ă, produsele
acestuia. Francizorul acord ă consultan ță managerial ă, pregătește
personalul, ofer ă asistență tehnică și comercial ă, know-how-ul,
dreptul de a folosi marca sa, precum și alte drepturi de
proprietate industrial ă și intelectual ă, se ocup ă de publicitate.
Pot fi exemplificate acordurile de franciz ă: Pepsi-Cola, Coca-
Cola, Campari.
b) Franciza de distribu ție este un acord în care
francizorul este fie un produc ător care desface produsele sale
prin intermediul unui francizat, fie cu un angrosist care revinde
produsele sub marca sa unor franciza ți. În cadrul aceste francize,
francizorul acord ă consultan ță, pregătește personalul, ofer ă
francizatului dreptul de a folosi marca sa pentru produsele ce fac
obiectul francizei. Pot fi exemplificate francizele de distribu ție:
Santal, Veritas, Yves Rocher.
c) Franciza de servicii reprezint ă acordul prin care
francizorul, care st ăpânește o tehnic ă specifică de prestare de

41servicii, autorizeaz ă pe francizat s ă utilizeze aceast ă tehnică de
prestare a aceluia și gen de servicii. Acest tip de franciz ă este
folosit în special de restaurantele fast-food și în industria
hotelieră. Pe plan mondial, acest tip de franciz ă are o tendin ță de
creștere. Pot fi exemplificare: Fast-Foods, Mc. Donald’s, Pizza
Hut, Rent a car, Hilton etc.
d) Franciza principal ă (master franchise) este un acord
în care întreprinderea francizoare acord ă altei persoane,
subfrancizor, în schimbul unei compensa ții financiare directe
sau indirecte, dreptul de a exploata o franciz ă în vederea
încheierii de contracte de franciz ă cu terții franciza ți.
3.3.2. Contractul de franciz ă

Contractul de franciz ă este documentul prin care se
stipulează drepturile și obligațiile francizorului și francizatului.

Obligațiile francizorului
Francizorul este comerciantul care: – este titularul drepturilor asupra unei m ărci
înregistrate, drepturi care trebuie s ă fie exercitate pe
o durată cel puțin egală cu durata contractului de
franciză;
– conferă dreptul de a exploata ori a dezvolta o afacere,
un produs, o tehnologie sau un serviciu;
– asigură beneficiarului o preg ă
tire inițială pentru
exploatarea m ărcii înregistrate;
– utilizează personal și mijloace financiare pentru
promovarea m ărcii sale, cercet ării și inovației,
asigurând dezvoltarea și viabilitatea produsului;

42- acționează ca o firm ă „mamă”, fiind în permanen ță
interesată de activitatea comercial ă a beneficiarului.
Francizorul – titularul drepturilor asupra unei m ărci
înregistrate – trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele cerințe:
– să dețină și să exploateze o activitate comercial ă, pe
o anumit ă perioad ă, anterior lans ării rețelei în
franciză;
– să fie, legal, titularul drepturilor de proprietate
intelectual ă sau industrial ă, după caz;
– să asigure beneficiarilor preg ătire inițială de
specialitate, precum și asistență comercial ă, tehnică,
juridică și financiar ă permanent ă și consistent ă, pe
toată durata raporturilor contractuale;
– produsul sau serviciul propus trebuie s ă prezinte o
anumită originalitate, cu posibilit ăți de atrac ție pe
piață;
– să asigure asisten ță variată, începând de la organizare
și formare pân ă la normele sau caracteristicile
produselor, tehnologiilor sau serviciilor, metodele și
tehnicile de comercializare a acestora etc. Asisten ța
francizorului se poate extinde la îns ăși conceperea
rețelei de distribu ție;
– să modernizeze permanent produsele și tehnologiile
sau serviciile furnizate beneficiarului.
Francizorul se oblig ă să furnizeze beneficiarului
informații despre: experien ța dobândit ă și transferabil ă;
condițiile financiare ale contractorului.
În condițiile financiare ale contractului se stipuleaz ă date
privitoare la: redeven ța inițială (taxa de intrare în re țea),

43redevențele periodice, redeven țele din publicitate, determinarea
tarifelor privind prest ările de servicii și tarifele privind
produsele, serviciile și tehnologiile, în cazul clauzei obliga țiilor
contractuale de cump ărare. Redeven ța reprezint ă remunerarea
serviciilor prestate de francizor, constituind sursa cea mai
semnificativ ă a veniturilor francizorului.
Obligațiile francizatului
Francizatul este persoana juridic ă sau fizică, selecționată
pe baze competitive de francizor, care ader ă la rețeaua de
franciză.
Francizatul trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele cerințe:
– să dezvolte re țeaua de franciz ă și reputația acesteia;
– să furnizeze francizorului orice informa ție necesar ă
în procesul de analiz ă a performan țelor și situației
financiare legate de gestiunea francizei;
– să păstreze secretele legate de know-how-ul primit
atât pe perioada contractului, cât
și după expirarea
acestuia;
– să comercializeze produsele preluate, respectând în
totalitate condi țiile contractuale, dac ă s-au prev ăzut
în contract, ca: aprovizionarea cu diferite bunuri de la
francizor, p ăstrarea de standard al calit ății produselor
preluate de francizat etc.
Contractul de franciz ă trebuie s ă cuprindă, deci, clauze
privind: drepturile și obligațiile părților; obiectul contractului,
condițiile financiare; durat a contractului; condi țiile de
modificare, prelungire și reziliere; eventualele riscuri în
nerealizarea prevederilor contractuale, generate de anumite st ări

44ale ambelor p ărți; modul și termenele la care s ă se efectueze
decontarea (din practica mondial ă în domeniul francizei, rezult ă
că redevența este stabilit ă în procente sau într-o cot ă fixă de 5%
din valoarea desfacerilor firm ei francizatului); stabilirea
cheltuielilor de publicitate (calculate, de regul ă, ca procent din
vânzările nete); modul în care se asigur ă service-ul; preciz ări
privind programul de lucru, personalul, înf ățișarea clădirii,
echipamentele și modul lor de între ținere, modul de ținere a
evidenței contabile, modul de rezolvare a litigiilor.
Având aceste elemente înscrise în contractul de franciz ă,
francizorul poate controla, pe parcursul derul ării acestuia, modul
cum se respect ă toate elementele constitutive ale m ărcii pe care
o reprezint ă.
3.3.3. Evaluarea francizei

S-a constatat c ă rata de succes a întreprinderilor create
prin sistemul de franciz ă este mai mare decât în cazul altor
întreprinderi mici nou create. Astfel, conform unui studiu
efectuat în SUA, numai 5 – 8 % dintre afacerile în sistem franciză falimenteaz ă în timpul primilor doi ani de activitate, în
timp ce aproximativ 54% din nou createle mici întreprinderi
dispar de pe pia ță în decursul primilor doi ani de la începerea
afacerii.
Franciza nu poate fi asimilat ă cu alte forme de distribu ție
cu care este adesea comparat ă.
2 Astfel:
– franciza nu poate fi confundat ă cu clasica revânzare.
În cadrul francizei, francizorul are rolul unui creator

2 Lehnisch J.P. – Création d’entreprise. Les clés du succes, Les Edition
d’Organisation, Paris, 1990, pag. 97.

45de întreprindere. Un vânz ător își propune doar s ă-și
vândă produsele francizorului, francizatul se
comportă ca un adev ărat șef de întreprindere;
– francizatul nu poate fi considerat nici ca o sucursal ă.
Sucursala sunt întreprinde ri juridice legate de
întreprinderea mam ă și care, în general, sunt conduse
de un administrator. Personalul sucursalei apar ține
sediului al c ărei salariat este. O astfel de dependen ță
nu există în franciz ă. Francizatul nu este salariatul
francizorului. Francizatul este un adev ărat șef de
întreprindere, legat printr-un contract de un alt
responsabil de întreprindere, care este francizorul.
– francizatul nu este un concesionar. Contractul de
concesiune, de și apropiat de cel de franciz ă, diferă
substanțial de acesta. Trei elemente definesc statutul
de concesionar: angajamentul furniz ării de produse;
licență de marcă acordată în schimbul unor obliga ții;
o zonă geografic ă protejat ă pentru afacerea
respectivă.
Statutul francizei cuprinde, de asemenea, aceste trei
elemente. Dar exist ă un element fundamental care se adaug ă
sistemului de concesiune: cheile reu șitei sunt oferite de
francizor. Acesta a testat modelul de exploatare și vinde
francizatului re țeta reușitei. Concesionarul nu beneficiaz ă de
această ofertă de formare și transmitere a cuno ștințelor.
Alegerea francizei ca modalitate de creare a unei
întreprinderi se face pe baza evalu ării avantajelor și
dezavantajelor acesteia.

46Avantajele francizei
O afacere în sistem de franciz ă oferă următoarele
avantaje:
• Francizatul beneficiaz ă de puterea de atrac ție pe care
o exercită o marcă sau o firm ă cunoscut ă.
• Franciza folose ște un concept verificat, care și-a
dovedit viabilitatea.
• Francizorul ofer ă instruire, asisten ță managerial ă și
tehnică francizatului.
• Francizorul ofer ă francizatului spriji n financiar, astfel
încât acesta din urm ă poate deschide afacerea cu un capital
relativ redus.
• Francizatul beneficiaz ă de acces la tehnologia, know-
how-ul și programele de cercetare și dezvoltare ale
francizorului.
• Francizorul impune standarde de calitate superioare,
recunoscute de clien ți.
• Francizorul ofer ă pregătire în domeniu, care are dou ă
etape:
a) pregătire inițială – în cadrul c ăreia sunt
prezentate metodele și tehnicile folosite pentru
desfășurarea cu succes a afacerii, precum și
elemente privind conducerea și controlul
stocurilor și a eviden ței contabile;
b) pregătire inițială – ce const ă în reciclarea
periodică a personalului.
• Realizare de campanii publicitare și reclamă cu
costuri mai reduse și impact mai mare. În general, spa țiile de

47reclamă comercial ă în mass media sunt achizi ționate, în mare
parte, de firme pute rnice, interesate și în dezvoltarea de re țele de
franciză.

Dezavantajele francizei
Franciza, pe lâng ă avantaje, prezint ă și următoarele
dezavantaje:
• Chiar dac ă francizatul este șef al afacerii sale,
independen ța sa este, totu și, limitat ă3. El trebuie s ă aplice
strategia francizorului, s ă respecte regulile de produc ție,
distribuție ori de prestare a serviciilor impuse de francizor, s ă
urmeze politica de ap ărare a m ărcii, chiar dac ă aceasta nu-i
convine, s ă urmeze regulile francizorului, chiar dac ă ele nu sunt
adaptate exigen țelor locale. Exist ă totuși excepții de la aceast ă
regulă.
• Dacă francizatul dore ște să vândă franciza, el nu o
poate face decât cu acordul francizorului.
• Taxele pe care trebuie s ă le plătească francizatul
francizorului se vor reflecta și în prețurile produselor și/sau
serviciilor sale.
• Francizatul este implicat într-o afacere cu durat ă
limitată și prin aceasta nesigur ă.
• Costul, de multe ori, ridicat al francizei, are dou ă
elemente:
o costul inițial – const ă în redeven ța de intrare la care
se adaugă costul dot ărilor tehnice;

3 Roș V. – Franciza sau cum s ă faci bani pe reu șita altuia, Ed. Rentrop &
Straton, Bucure ști, 1999, pag. 19.

48o costul anual – apare dintr-o tax ă anuală a cărei
mărime poate fiu între 1 – 15 % din profit.
Rata ridicat ă de succes pe care o au întreprinderile create
în sistemul de franciz ă, îi determin ă pe franciza ți să înfrunte
aceste dificult ăți.
Studiu de caz4

Ne gândim îndeob ște la Mc Donald’s ca la o companie
100% american ă, ba chiar unul dintre simbolurile SUA, ale
„visului american”. Ve ți fi poate surprin și să aflați că „regele
francizaților Mc Donald’s se nume ște Fujito și că el nu
obișnuiește să mănânce hamburgeri”! Den Fujito este un tip
deosebit (chiar bizar pentru unii!). Ignorând multe din
obiceiurile și prejudec ățile companiei sau țării sale, Fujito a
făcut din Mc Donald’s cea mai mare afacere tip „fast-food” din
Japonia și a schimbat multe din vechile principii ale franchising-
ului.
După ce a terminat Universitatea din Tokyo, Den Fujito
și-a deschis propria companie comercial ă de import-export,
deoarece î și dorise dintotdeauna s ă devină întreprinz ător, să aibă
propria afacere. Mc Donald’s a sosit în Japonia în 1970, c ăutând
un partener local cu care s ă creeze un Mc Donald’s japonez.
Den Fujito li s-a p ărut a fi omul potrivit. De și nu foarte bogat,
Fujito era un întreprinz ător abil, dornic de a se devota în
întregime noii afaceri.

4 Alionescu C.C. – Franchising-ul, în „Tribuna Economic ă, nr. 36/1997, pag.
67.

49Mc Donald’s i-a recomandat s ă deschid ă primul
restaurant în suburbii unde se g ăsesc majoritatea fast-food-urilor
în SUA. Fujito avea îns ă alte idei: el credea c ă tinerii japonezi ce
locuiesc în ora șe, influen țați de cultura american ă, vor deveni
mai repede și mai ușor clienții săi.
El a presupus c ă mai vârstnicii și tradiționaliștii locuitori
ai suburbiilor vor renun ța mai greu la pe ștele și orezul japonez
pentru hamburgerul venit de peste Ocean.
Așa că Den a deschis primul Mc Donald’s japonez într-
un mare supermarket din Tokyo, cheltuind pu țin pentru
publicitate și într-un an a doborât recordul de vânz ări/ zi/
restaurant al companiei Mc Donald’s: 14.000 $.
Mc Donald’s a înv ățat „lecția Fujito” și de atunci a
deschis multe restaurante în centrul ora șelor, în func ție de
condițiile locale din fiecare țară.

Subiecte pentru dezbatere:
– Care sunt, în general, condi țiile impuse prin franciza
Mc Donald’s)?
– Cum comenta ți abaterea de la aceste condi ții
realizate în Japonia?

Test orientativ pentru franciza ți
Profilul dumneavoastr ă de antreprenor:
225 – 275 antreprenor prosper
190 – 224 antreprenor
175 – 189 antreprenor încep ător
160 – 174 antreprenor ucenic
145 – 159 antreprenor teoretician sub 145 lipsit de talent.

50
1. Ați fost vreodat ă concediat fie și temporar?
a. Da, de mai multe ori.
b. Da, o singur ă dată.
c. Nu.
2. Singurul element de care ave ți nevoie pentru a
demara o afacere este:
a. Bani.
b. Clienți.
c. O idee sau un produs.
d. Motivație și muncă asiduă.
3. Sunteți copilul ……… în familie?
a. Cel mai mare.
b. Mijlociu.
c. Cel mai tân ăr.
d. Alt răspuns.
4. Ce tip de autoturism v-ar pl ăcea să conduceți?
a. Oldsmobile.
b. Chevrolet.
c. Cadillac.
d. Mercedes.
e. BMW.
5. Câte afaceri a ți făcut înaintea vârstei de 20 de ani?
a. Numeroase.
b. Câteva.
c. Nici una.
6. Nu vă place să discutați despre:
a. Probleme privind salaria ții.
b. Semnarea conturilor de cheltuieli.

51c. Noi practici de management.
d. Viitorul afacerilor.
7. Cum vă estimați aptitudinile organizatorice?
a. Sunteți super-organizat.
b. Reușiți să rezolvați toate problemele.
c. Depuneți oarecare efort în rezolvarea
problemelor.
d. Secretara v ă rezolvă toate.
8. Sunteți:
a. Căsătorit.
b. Divorțat.
c. Necăsătorit.
9. Cât concediu a ți mai avut în ultimele 12 luni?
a. Mai puțin de o săptămână.
b. Aproape dou ă săptămâni.
c. Mai mult de dou ă săptămâni.
10. De ce dori ți să începeți o afacere proprie?
a. Pentru a face bani.
b. Pentru a fi propriul dvs. st ăpân.
c. Pentru a deveni celebru.
d. Ca un mod de a v ă cheltui energia
suplimentar ă.
11. Aveți tendința să acceptați ușor:
a. Idei despre produse noi.
b. Salariați noi.
c. Idei noi de produc ție.
d. Planuri financiare noi.
e. Toate cele de mai sus.
12. Câte ore pe s ăptămână acordați activităților sportive?

52a. 0 – 3
b. 4 – 6
c. 7 – 9
d. peste 9.
13. Care este vârsta dumneavoastr ă actuală?
a. 21 – 30
b. 31 – 40
c. 41 – 50
d. 51 sau peste.
14. Dacă ați avea de ales între profesiile de mai jos, a ți
alege:
a. Tenisman profesionist.
b. Comerciant.
c. Profesor.
15. Unde lucreaz ă părinții dumneavoastr ă?
a. Mama și tata au fost patroni toat ă viața lor.
b. Mama și tata au fost patroni o parte a vie ții
lor.
c. Mama (sau tata) a fost cea mai mare parte din
viața sa patron.
d. Mama (sau tata) a fost o scurt ă perioadă din
viața sa patron.
e. Nici mama, nici tata nu au fost niciodat ă
patroni.
16. Sunteți membru al uneia din organiza țiile de mai jos:
a. Grupare politic ă.
b. Organizație locală, civică.
c. Organizație cultural ă.
d. Club particular.

53e. Nici una dintre ele.
17. Dacă ați avea de ales între a lucra cu un partener care
să vă fie un prieten apropiat sau a lucra cu o persoan ă străină
care să fie expert în specialitatea dvs., a ți alege:
a. Prietenul apropiat.
b. Expertul.
18. Relația dvs. fa ță de părintele care aducea cel mai
mare venit în familie a fost:
a. Pozitivă.
b. Negativă.
c. Neutră.
19. Vă place să fiți înconjurat de lume când:
a. Aveți ceva planificat.
b. Puteți face ceva deosebit.
c. Chiar când nu ave ți nimic de f ăcut.
20. Câte locuri de munc ă diferite a ți avut?
a. 1 – 2
b. 3 – 4
c. 5 sau mai multe.
21. Definirea exact ă a celor r ăspunzători în cazul lu ării
unei decizii importante este de natur ă să faciliteze activitatea.
a. Da.
b. Da, cu unele rezerve.
c. Nu.
22. Cel mai înalt nivel de cultur ă pe care-l poseda ți este:
a. Liceu.
b. Bacalaureat.
c. Facultate.
d. Postuniversitar.

54e. Doctor în științe.
23. Pe ce treapt ă v-ați situat în cadrul facult ății?
a. În fruntea primei treimi.
b. Mijlocie.
c. În ultima treime.
24. Activitatea dvs. a fost:
a. Inițial în afaceri m ărunte (sub 100 de
salariați).
b. Inițial în afaceri medii (100 – 500 salaria ți).
c. Inițial în afaceri de anvergur ă (peste 500 de
salariați).
25. Când participa ți la o competi ție sportivă vă preocupă:
a. Cât de bine juca ți.
b. Câștigarea sau pierderea partidei.
c. Ambele de mai sus.
d. Nici una din cele de mai sus.

RĂSPUNSURI (întrebare/variant ă/punctaj)
1. A – 10 2. A – 0 3. A – 15 4. A – 0 5. A – 10
B – 7 B – 10 B – 10 B – 0 B – 7
C – 0 C – 0 C – 0 C – 5 C – 0
D – 0 D – 0 D – 10
E – 7

6. A – 8 7. A – 15 8. A – 10 9. A – 10 10.A – 10
B – 10 B – 5 B – 2 B – 5 B – 15
C – 0 C – 2 C – 2 C – 0 C – 0
D – 0 D – 0 D – 0

11.A – 5 12. A – 10 13.A – 8 14.A – 3 15.A – 10
B – 5 B – 15 B – 10 B – 10 B – 5
C – 5 C – 0 C – 5 C – 10 C – 5
D – 5 D – 0 D – 2 D – 2
E – 15 E – 0

55
16.A – 0 17. A – 0 18.A – 10 19.A – 3 20.A – 0
B – 3 B – 10 B – 10 B – 3 B – 3
C – 0 C – 5 C – 10 C – 10
D – 0
E – 10

21.A – 10 22. A – 2 23.A – 3 24.A – 10 25.A – 8
B – 2 B – 3 B – 10 B – 5 B – 10
C – 0 C – 10 C – 2 C – 0 C – 15
D – 8 D – 0
Sursa: Franchising: The Inside Story, John E. Kinch,
TriMark Publishing Co, SUA (publicat în „Franchising” –
Voiculescu D., Ed. „Intact”, 1992, pag. 87-93).
Rezumat

IMM-urile pot fi create prin urm ătoarele procedee: prin
forțe proprii; prin cump ărarea unei întreprinderi existente; prin
franciză. Fiecare dintre aceste metode are la baz ă motivații
dependente de situa ția întreprinz ătorului respectiv. Cea care
beneficiaz ă de avantajul existen ței unei reputa ții, o constituie
franciza. În func ție de domeniul de activitate în care se
acționează, franciza poate fi: franciz ă industrial ă, franciză de
distribuție, franciz ă de servicii și franciză principal ă. Obligațiile
și drepturile celor dou ă părți participante în afacere (francizorul
și francizatul) sunt stipulate prin contractul de franciz ă. Nu
trebuie confundat ă franciza cu clasica revânzare, cu o sucursal ă,
cu un concesionar.

56

Chestionar

1. Care sunt motivele pentru care un întreprinz ător ar
apela la varianta de creare prin for țe proprii a unui IMM?
2. Care sunt avantajele cump ărării unei întreprinderi
existente?
3. Care sunt dezavantajele cump ărării unei întreprinderi
existente?
4. Care sunt etapele necesare a fi parcurse pentru
cumpărarea unei întreprinderi existente?
5. Care sunt principiile ce guverneaz ă determinarea
valorii unei firme?
6. Ce este franciza?
7. Ce tipuri de franciz ă cunoașteți?
8. Ce obliga ții are francizorul fa ță de francizat?
9. Ce obliga ții are francizatul fa ță de francizor?
10. Ce deosebe ște franciza de clasica revânzare?
11. Ce deosebire poate exista între francizat și sucursal ă?
12. Ce deosebire poate exista între francizat și
concesionar?
13. Ce avantaje prezint ă franciza?
14. Ce dezavantaje prezint ă franciza?

57Tema 4
Evaluarea oportunit ăților de afaceri

Obiective
Cursanții studiind aceast ă temă vor fi capabili:
– să identifice elementele definitorii ale oportunit ății
de afaceri;
– să distingă principalele categorii de pia ță;
– să defineasc ă categoriile de produse noi, în func ție de
noutatea pe care o prezint ă pentru întreprindere și
pentru pia ță;
– să distingă între inovare și inovație;
– să explice no țiunea „transferul de tehnologie”;
– să interpreteze modelul lui Porter;
– să demonstreze tehnica elabor ării unui studiu de
fezabilitate;
– să demonstreze c ă poate aplica practic cele dou ă
metode de evaluare a întreprinderii prezentate în
curs;
– să arate motivele pentru care se procedeaz ă la
evaluarea unei întreprinderi.
4.1. Elementele defi nitorii ale oportunit ății afacerii

Oportunitatea unei afaceri este determinat ă de
următoarele elemente: pia ța, produsul nou, inovarea, transferul
de tehnologie, marketingul, logistic ă și finanțele.

58A. Piața
Ansamblul „clien ților finali” ai unei pie țe este eterogen
și de aceea se impune o deosebit ă atenție în urmărirea diferitelor
categorii ale acesteia (figura 2).

Figura 2. Diferitele categorii de pia ță (Sursa: J.P. Schmitt:
Manual d’organisation de l’entreprise, Paris, 1994)

Th. Levitt (citat în aceea și sursă), referindu-se la
importanța abordării adecvate a diferitelor categorii de pia ță,
observă că este necesar a se ține seama de cinci aspecte evidente
și anume:
„• Consumatorul este schimb ător. Loialitatea acestui
pentru un produs sau o firm ă nu există, comportamentul acestuia
fiind generat de c ăutarea ob ținerii unor avantaje maxime
(cantitative, calitative sau de pre ț) pentru veniturile de care
dispune;
• Multe întreprinderi noi dispar pentru c ă nu stăpânesc
succesul lor sau pentru c ă nu înțeleg piața;

59• Ceea ce este dificil, pentru orice firm ă, este
menținerea cre șterii și reînnoirea ofertei sale în fa ța concuren ței
și a cererii schimb ătoare a consumatorilor.
• Concuren ții obțin, uneori avantaje din erorile comise
de alte firme și propun o ofert ă mai bine adaptat ă nevoilor reale
ale pieței, exprimate de c ătre clienții finali;
• Să nu se uite niciodat ă că nimeni nu este mai
inteligent decât pia ța, deci să nu se încerce a o schimba, ci mai
curând a o urm ări.”
B. Produsul nou
Afacerea cu un produs nou este conceput ă de Derek
Abell5 ca o matrice tridimensional ă (figura 3) cuprinzând
grupele de clien ți deservite, func țiile asigurate pentru clien ți și
tehnologia utilizat ă.

Figura 3. Definirea afacerii cu produsul nou (Sursa: Derek F.
Abell, 1980)
Produsul nou pune întreprinderii dou ă probleme:
– pe termen lung, în strategie, pentru a determina
partea resurselor consacrate inov ării;

5 Derek F. Abell – Defining the Business: The Starting Point of Strategic
Planning, Prentice Hall, Englewood Clifs, N.J. 1980, pag. 32.

60- pe termen mediu, în opera țional, pentru a lansa în
mod eficace produsele noi.
Cu cât un întreprinz ător este mai capabil s ă valorifice
potențialul creativ existent, cu atât mai rapid ă va fi dezvoltarea
de produse noi.
Un produs poate fi considerat nou de c ătre:
întreprinderea produc ătoare , atunci când îi solicit ă eforturi
speciale de organizare în vederea asimil ării în produc ție și
comercializ ării; piață atunci când prezint ă trăsături inedite,
deosebite de ceea ce a existat înainte, acoper ă nevoi
nesatisfăcute încă până în momentul apari ției lui și provoac ă
mutații, mai mult sau mai pu țin profunde, în modelul de consum
al celui care în va achizi ționa sau folosi.
În studiul lui Booz Allen & Hamilton Inc.6 considerat de
referință în literatura de specialitate, se disting șase clase
distincte de produse noi (figura 4).

Figura 4. Categorii de produse noi (Sursa: Booz, Allen &
Hamilton, 1982)

6 Booz, Allen & Hamilton, Inc., New Product Management for the 1980s,
New York, 1982, pag. 8 – 10.

61Produsele noi în lume –sunt primele fabricate și
comercializate în categoria lor, ca rezultat al inov ării de tip
discontinuu și revoluționare, prin amploarea schimb ărilor pe
care le antreneaz ă atât la nivelul firmei ce le lanseaz ă, cât și al
pieței.
Noile linii de produse – nu reprezint ă un inedit absolut
pentru pia ță, dar sunt noi pentru firma care le asimileaz ă. În
acest caz, ea intr ă pentru prima dat ă pe o piață a produsului deja
constituită.
Adiționările la liniile de produs existente (extensii de
linii constituie articole noi pentru firm ă, dar făcând parte dintr-o
linie de produs pe care ea o de ține deja. Pentru pia ță, ele pot
însemna versiuni cu un anumit grad de noutate.
Perfecționările și revizuirile conțin înlocuiri ale unor
modele existente în linia de produs a întreprinderii; oferind
performan țe ameliorate și valoare superioar ă produselor vechi.
Constituie concretiz ări ale preocup ărilor întreprinderii de a
răspunde schimb ărilor în cerin țele clienților sau amenin țărilor
din partea concuren ței.
Repoziționările sunt aplica ții noi ale unor produse
existente, implicând țintuirea c ătre noi segmente de consumatori
sau alte utiliz ării.
Reducerile de cost conțin produse cu cel mai sc ăzut nivel
de noutate, concepute s ă le înlocuiasc ă pe cele deja existente în
liniile întreprinderii, datorit ă unor costuri mai joase în raport în
raport cu beneficiile și performan țele similare.
Reiese clar c ă una din armele competitivit ății este
rapiditatea de punere pe pia ță de produse noi.

62C. Inovarea
Într-o întreprindere, inovarea reprezintă procesul pe care
un produs nou îl str ăbate din momentul în care este sesizat ă
necesitatea existen ței și până la difuzarea lui pe pia ță, însoțită de
urmărirea comport ării în consum, în timp ce inovația
desemneaz ă produsul nou ca materializare a eforturilor de
inovare.7
Cel puțin trei cauze fac inova ția necesar ă și anume:
rapiditatea evolu ției tehnologiilor produselor și a piețelor;
intensitatea concuren ței interna ționale; transferurile
internaționale de tehnologie.
D. Transferul de tehnologie
Transferul de tehnologie are ca scop realizarea de
activități și crearea de produse competitive, care s ă ofere, pe de-
o parte, satisfac ția ridicat ă în consum, iar pe de alt ă parte,
economii maxime în exploatare.
Transferul de tehnologie nu trebuie realizat oricum,
deciziile în acest sens, trebuind s ă fie rodul unor minu țioase
analize tehnico-economice, cu luarea în considerare a tuturor
factorilor interni și externi.
Achiziționarea unor tehnologii care nu valorific ă
superior factorii na ționali productivi, bazate pe importurile de
materii prime, materiale etc, cu desfacere asigurat ă doar pe pia ța
internă, pot produce scurgeri de venit.
Integrarea IMM-urilor în comer țul interna țional, face ca
cooperarea economic ă și transferul de tehnologie s ă reprezinte

7 Boier R. – Inova ție și succes, Ed. Sedcom Libris, Ia și, 1997.

63cele mai viabile solu ții pentru atragerea de tehnologii de vârf,
licențe, mașini, utilaje, instala ții și echipamente performante,
care generalizeaz ă progresul tehnic, unul din cei mai importan ți
factori de cre ștere economic ă.
Principalele avantaje oferite de aceste dou ă practici sunt:
atragerea tehnologiilor de ultim ă generație; însușirea experien ței
acumulate de firmele competitive; perfec ționarea proceselor de
management și marketing; valorificarea optim ă a capacit ăților
de produc ție și a resurselor de care dispun întreprinderile.
E. Marketingul
Demersul de marketing cuprinde patru activit ăți
principalele:
– căutarea ocaziilor favorabile de pia ță, adică
maximum de câ știguri sau de penetrare cu minimum
de riscuri;
– dezvoltarea unei strategii produs/pia ță prin alegerea
de ținte – segmente de pia ță – pentru care se
definește o politic ă de marketing a produselor și
poziționarea produselor;
– stabilirea unei rela ții cu pia ța, adică definirea
marketingului-mix în mediul pie ț
ei, cultural etc;
– stăpânirea rela ției cu pia ța prin control, diagnostic și
feed-back.
Un element important îl constituie atractivitatea unei
activități Porter consider ă că nivelul acestei atractivit ăți derivă
din acțiunea combinat ă a cinci for țe, reunite în cadrul modelului
ce-i poart ă numele (figura 5): intensitatea rivalit ății existente,

64amenințată din partea noilor concuren ți, pericolul produselor, cât
și cea a clien ților.

Figura 5. Modelul for țelor care genereaz ă atractivitatea unei
activități (Sursa: M. Porter, 1985)

65Selecția unei ținte de pia ță va lua în considerare rela ția
dintre compatibilitatea între atractivitatea segmentului și forța
întreprinderii de a-l deservi.

F. Logistica
În epoca contemporan ă de tehnologie avansat ă adevărata
problemă a gestiunii produc ției nu mai const ă atât în
transformarea materiei, cât, mai ales, a o face s ă circule.
Misiunea cotidian ă a funcțiunii logistic ă constă în
optimizarea raportului valoare ad ăugată/cost al tuturor fluxurilor
materiale ale întreprinderii.
Misiunea pe termen lung a func țiunii logistic ă constă în
organizarea fluxurilor materiale, a stoc ării, manipul ării și
transportului astfel încât întreprinderea s ă aibă în orice moment
capacitatea de adoptare la cerin țele impuse de schimbare.

G. Finan țele
Necesitatea unui amplasament și a deținerii unor stocuri,
determină ca la înfiin țarea unei afaceri s ă fie nevoie de finan țare.
Există două surse de ob ținere a fondurilor necesare: finan țarea
proprie și împrumuturile. Împrumuturile pot fi acordate de
bănci, societ ăți de finan țare, societ ăți de asigurare, programe
internaționale etc.
4.2. Evaluarea oportunit ății unei afaceri

Evaluarea oportunit ății unei afaceri se face prin
elaborarea unui studiu de fezabilitate.

66Studiul de fezabilitate se deosebe ște de planul de afaceri,
care este mai detaliat și cere mai mult timp pentru elaborarea lui.
Pentru că, în cele din urm ă, nu toate planurile sunt finan țate, se
recomand ă elaborarea unei întâi a unui studiu de fezabilitate.
Dacă rezultatul acestuia este favorabil se poate întocmi apoi
planul de afaceri.
Întocmirea studiului de fezabilitate necesit ă parcurgerea
mai multor etape, descrise în cele ce urmeaz ă.
1. Descrierea general ă a afacerii , precizând produsele
care se vor vinde, clien ții principali, motivele pentru care clien ții
ar cumpăra produsul/serviciul respectiv.
2. Descrierea produselor sau serviciilor , se face din
două puncte de vedere:
a) precizarea stadiu lui în care se afl ă produsul idee,
prototip, licen ță, comercializare. Sunt necesare opinii ale
specialiștilor și consumatorilor;
b) puncte tari și slabe – stabilesc cu mult ă obiectivitate:
• atuurile produsului (patentate sau secrete
comerciale);
• avantajele competitive determinate de caracteristicile
tehnico-func ționale și de comportamentele mentenabile;
• posibilități de uzură morală;
• costuri relativ mari.

3. Fezabilitatea de marketing presupune ob ținerea unor
informații despre poten țialul pie ței produsului/serviciului,
evaluarea concuren ței și a procedurilor specifice pie ței:

67Fezabilitatea pie ței trebuie s ă abordeze urm ătoarele
aspecte:
a) mărimea și tendințele pieței prin precizarea volumului
cererii și al ofertei pentru produsul respectiv în prezent și
estimativ pentru viitor;
b) evaluarea concuren ței cuprinde date ce privesc:
• descoperirea concuren ței din domeniul afacerii;
• evaluarea puterii concuren ților: cantitatea și calitatea
mărfurilor desf ăcute de ace știa, patente, licen țe și exclusivit ăți
deținute unde î și distribuie produsele, tehnologii folosite, modul
de promovare a afacerii;
• obiectivele concuren ței: maximizarea profitului,
creșterea vânz ărilor;
• punctele tari și slabe ale concuren ței. Punctele slabe
ale concuren ței pot fi transformate în puncte tari de c ătre cei ce
elaboreaz ă studiul de fezabilitate.
c) cota de pia ță, calculat ă ca procent din vânz ări, va fi
estimată pe primii trei ani;
d) tacticile de marketing utilizate: vânz ări directe sau
prin intermediari, tehnici promo ționale și prețuri utilizate.

4. Fezabilitate tehnic ă va face referire la: echipamente
și materiale necesare, leg ătura de furnizori, spa țiile de produc ție
necesare, tehnologi i utilizate.
5. Fezabilitatea factorului uman este reflectat ă de
pregătirea și experien ța fondatorilor firmei, responsabilit ățile
personalului firmei și relații organiza ționale.

686. Fezabilitatea financiar ă constă în estimarea
fondurilor necesare pentru realizarea afacerii. Colateral, se
analizează cheltuielile, veniturile, profitul, pragul de rentabilitate
precum și situația activelor, a obliga țiilor și a capitalului propriu.

7. Riscurile afaceri sunt reprezentate de factori negativi,
precum: pia ță foarte mic ă, prețuri defavorizante practicate de
concurență, lipsa controlului produc ției, lipsa mijloacelor de
control etc.
Un studiu de fezabilitate bun, reprezint ă un prim pas spre
succes.
4.3. Evaluarea financiar ă a IMM-urilor

Evaluarea financiar ă a unei firme este influen țată de
situația sa concuren țială, de calitatea produselor/serviciilor
oferite pie ței, de competen ța personalului, precum și de
managementul firmei respective.
De evoluția financiar ă a firmei se impune a ține seama în
cazul cump ărării sau asocierii cu o alt ă firmă. Pentru
întreprinderile mici și mijlocii, cele mai utilizate metode sunt:
metoda baremurilor, metoda capita lului combinat cu profitul etc.
Aplicarea metodei baremurilor pornește de la premisa
că pentru întreprinderile mici ce activeaz ă în domeniul
prestărilor de servicii și comerțului (marea majoritate),
elementul pe care se poate baza, cel mai real valoarea, este cifra
de afaceri.
Metoda const ă în determinarea mediei pe ultimii trei ani
a cifrei de afaceri – valori actualizate la nivelul de pre țuri de la

69data evalu ării – și amplificarea acestei valori cu un coeficient k,
ce depinde de activitatea specific ă desfășurată.
Pentru anumite domenii de activitate, coeficien ții de
barem sunt aferente profitului net mediu sau încas ărilor zilnice
realizate.
Valoarea firmei va fi:
VF = k × CA
k – ia valori între 1,5 și 5 pe baza diagnosticului
evaluatorului și CA cifra de afaceri
sau:
VF = k × încas ări zilnice

Metoda capitalului combinat cu profitul pornește de la
premisa c ă valoarea total ă a întreprinderii con ține o component ă
patrimonial ă, ca expresie a capitalului propriu existent la un
moment dat la nivelul societ ății, la care se adaug ă existența și
influența elementelor intangibile cuantificate în valoarea de
good-will (supravaloare).
VF = (ANC) + GW
unde:
ANC = activul net corectat (actualizat) GW = good-will-ul
()⎥
⎦⎤
⎢
⎣⎡
−−×=ti111i1SP GW
unde:
SP = supraprofitul rezultat ca diferen ță între profitul real
Pr obținut de firm ă și profitul sperat Ps de antreprenor, cu care el
dorește să acopere dobânda la banc ă asupra capitalului investit

70(D) la care s ă se adauge remunerarea muncii pe care o presteaz ă
(A).
Exemplu:
Se cunosc urm ătoarele date:
Capitalul propriu al unei întreprinderi este de 60.000
unități monetare (u.m.). Profitul re al (Pr) înregistrat de firm ă
este de 10000 u.m. Dobânda la banc ă asupra capitalului investit
(D) este de 4500 u.m., iar remunerarea muncii prestate de
antreprenor (A) este de 2500 u.m.
Să se afle valoarea total ă a întreprinderii, cunoscând c ă
rata de actualizare, i = 15%. Actualizare este f ăcută pentru o
perioadă n = 3 ani.
Rezolvare:
Vî = CP + GW
()⎥
⎦⎤
⎢
⎣⎡
−−×=ti111i1SP GW
Profitul sperat (Ps) = D + A = 4500 + 2500 = 7000 u.m.
Supraprofitul = Pr – Ps = 10000 – 7000 = 3000 u.m.
()
u.m. 6850 283,2 300015,011115,013000 GW3
=×==⎥
⎦⎤
⎢
⎣⎡
−−× =
Vî = 60000 + 6850 = 66850 u.m.
4.4. Alte motive pentru evaluarea întreprinderilor

Evaluarea întreprinderilor se face nu numai pentru a
stabili pre țul de vânzare – cump ărare al unei întreprinderi, ci și
din următoarele motive8: fuziunea întreprinderilor; divizarea

8 Caiete de Management, nr. 86/2002, pag. 18.

71întreprinderilor; m ărirea capitalului social/înfiin țare prin aport în
natură; emisiunea de ac țiuni; evaluarea întreprinderii proprii.
Fuziunea întreprinderilor se face prin absorb ția unei
societăți de către alta sau prin contopirea a dou ă sau mai multe
societăți comerciale, pentru a forma o societate.
La fuzionare trebuie stabilit în ce m ăsură proprietarii
întreprinderilor implicate particip ă la capitalul întreprinderii
rezultatele din fuzionare.
Stabilirea cotei de participare se bazeaz ă pe valorile
întreprinderilor care fuzioneaz ă.
Fuzionarea este profitabil ă dacă noile rezultate din
fuziune le dep ășesc pe cele anterioare. Acest lucru este posibil
când se realizeaz ă efecte pozitive de cooperare.
Contribuția întreprinderilor care fuzioneaz ă, la efectul de
cooperare poate fi foarte important ă prin valoarea rezultat ă ca
urmare a acestui proces.
Dacă în fuzionare sunt implicate întreprinderi la care
același proprietar de ține particip ări, problema valorii nu are
relevanță.
Valoarea devine relevant ă dacă întreprinderile care
fuzioneaz ă au asocia ți diferiți.
Divizarea întreprinderilor
Divizarea rezult ă din împărțirea întregului patrimoniu al
unei societ ăți care-
și înceteaz ă activitatea, între dou ă sau mai
multe societ ăți existente sau care se înfiin țează prin acest mod.
Dacă la divizarea de întreprinderi mari în mai multe
entități economice independente, ter ții în calitate de de ținători de

72participații sunt proprietari, atunci pentru men ținerea drepturilor
de proprietate, este necesar ă evaluarea întreprinderii.

Mărirea capitalului social/înfiin țarea prin aport în
natură
Dacă o întreprindere este folosit ă ca aport în natur ă
pentru mărirea capitalului social al unei societ ăți, atunci trebuie
stabilit câte ac țiuni se emit ca urmare a respectivului aport în
natură. Acest lucru se realizeaz ă și prin evaluarea aportului în
natură și al societ ății primitoare. În ipoteza c ă la înființarea unei
societăți, pe lâng ă bani ori aport în natur ă, se aduce și o
întreprindere, aceasta va trebui evaluat ă, pentru a stabili corect
noile drepturi de proprietate.
Emisiunea de ac țiuni. Cotarea la burs ă.
În acest caz este vorba de vinderea unor ac țiuni în
cantități mari, de c ătre terți privați. Premise pentru cotarea la
bursă este dovada capacit ății productive a întreprinderii în
cauză, în condi țiile competi ției de pia ță. Baza stabilirii cursului
de emisiune o reprezint ă evaluarea întreprinderii.

Evaluarea întreprinderii proprii sau a unor elemente
(active) strategice din aceasta.
O asemenea evaluare se face tot în vederea lu ării unei
decizii, fără ca prin aceasta s ă se schimbe rela țiile de proprietate.
Motive pentru asemenea evalu ări le-ar putea constitui:
– compararea diferitelor concepte strategice cu cel
actual;

73- stabilirea valorii efectelor de sinergie în propria
întreprindere în cazul cump ărării unei alte
întreprinderi;
– intenția de înfiin țare a unui joint-venture.
Valoarea economic ă a unei întreprinderi poate fi
apreciată în funcție de strategiile luate în calcul. Strategiile de
afaceri se apreciaz ă în funcție de rentabilitatea pe care o asigur ă
posesorilor de titluri de participa ție, iar în cazul unor societ ăți
care se negociaz ă la bursă, prin intermediul pl ăților de dividende
și a modific ărilor de curs al ac țiunilor.
Numai dup ă analiza și evaluarea elementelor strategice
proprii de afaceri se poate trece la selec ționarea întreprinderilor
candidate la achizi ționare. Limita superioar ă de preț pentru
întreprinderea evaluat ă va cuprinde și efectele de sinergie care
vor apare în propria întreprindere.
Evaluarea fiec ărei unități productive strategice din
întreprinderea proprie, poate s ă: permită o reacție rapidă la o
eventuală cerere de preluare; stabileasc ă forma potrivit ă de plată
(schimburi de ac țiuni, achizi ție cu plata de numerar) pentru
întreprinderea achizi ționată; fie baza pentru controlul,
planificarea și coordonarea investi țiilor.
Rezumat

Întreprinz ătorii vizeaz ă acele afaceri care sunt oportune.
Oportunitatea unei afaceri este determinat ă de urm ătoarele
elemente: pia ță, produsul nou, inovarea, transferul de
tehnologie, marketingul, logistica și finanțele.

74Pentru evaluarea oportunit ății unei afaceri este necesar a
întocmi un studiu de fezabilitate al acesteia, studiu care s ă
cuprindă: descrierea general ă a afacerii; descrierea produselor
sau a serviciilor; fezabilitatea de marketing; fezabilitatea tehnică; fezabilitatea factorului uman; fezabilitatea financiar ă;
riscurile afacerii.
Evaluarea financiar ă a unei firme intervine în
următoarele situa ții: vânzarea-cump ărarea unei firme; fuziunea
cu o alt ă firmă; divizarea firmei; m ărirea capitalului
social/înfiin țarea prin aport în natur ă; emisiunea de
acțiuni/cotarea la burs ă;
Evaluarea financiar ă se face și ori de câte ori
întreprinderea dore ște să adopte o decizie privitoare la propriile
unități productive strategice. Metodele de evaluare sunt
multiple. S-a exemplificat utilizarea metodei baremurilor și a
metodei capitalului combinat cu profitul.
Chestionar
1. Care sunt elementele definitorii ale oportunit ății
afacerii?
2. Ce categorii de pia ță distingeți?
3. Cum poate fi definit ă o afacere printr-un produs nou?
4. Care sunt criteriile în func ție de care Booz Allen &
Hamilton Inc. au diferen țiat șase categorii de produse noi? Care
sunt acestea?
5. Ce deosebire exist ă între inovare și inovație?
6. Ce activit ăți principale cuprinde demersul de
marketing?

757. Care este func țiunea misiunii de logistic ă?
8. Capitalul propriu al unei întreprinderi este de 40.000
unități monetare. Profitul real (P r) înregistrat de firm ă este de
8.000 u.m. Dobânda la banc ă asupra capitalului investit (D) este
de 3.000 u.m., iar remunerarea muncii prestate de antreprenor
(A) este de 2.000 u.m. S ă se afle valoarea total ă a întreprinderii,
cunoscând c ă rata de actualizare i = 15%. Actualizarea este
făcută pentru o perioad ă n = 5 ani.
9. Să se întocmeasc ă un studiu de fezabilitate pentru o
afacere a c ărei oportunitate s ă aibă la bază fie o situa ție reală, fie
una imaginar ă gândită după revista „Idei de afaceri”.

76Tema 5
Organe și organisme care ac ționează în
sprijinul Întrepr inderilor Mici și Mijlocii din
România

Obiective
Cursanții, studiind aceast ă temă vor fi capabili:
– să identifice organele și organismele care ac ționează
în sprijinul IMM-urilor române ști;
– să numeasc ă activitățile desfășurate de Camera de
Comerț și Industrie a României în sprijinul IMM-
urilor;
– să defineasc ă statutul CNIPMMR;
– să arate care sunt principalele obiective ale
CNIPMMR;
– să defineasc ă funcțiile îndeplinite de ANIMMC;
– să enumere principalele atribu ții ale ANIMMC;
– să explice modul de constituire și funcționare al
FNGCIMM.

5.1. Camera de comer ț și industrie a României și
Municipiului Bucure ști

Camera de comer ț și Industrie a României și Municipiul
București funcționează în temeiul Decretului Lege nr. 139/1990.

77Este o organiza ție nonguvernamental ă, de utilitate
publică, cu caracter autonom, având drept scop promovarea
comerțului și industriei române ști pe plan intern și extern în
sprijinirea comercian ților români în raport cu autorit ățile din țară
și cu organisme specializate din str ăinătate. În baza aceluia și
decret au fost înfiin țate 40 de camere de comer ț în județele țării.
La Biroul unic al Registrului Comer țului se ob ține
autorizația de func ționare a IMM-urilor.
În sprijinul IMM-urilor, Camera de Comer ț și Industrie a
României și a municipiului Bucure ști desfășoară următoarele
activități:
– propune organelor în drept promovarea unor acte
normative în interesul comer țului;
– inițiază întâlniri și contacte comerciale între agen ții
economici;
– realizează activități promoționale pentru agen ții
străini și români;
– informeaz ă membrii s ăi, precum și pe cei interesa ți,
despre reglement ările privind activitatea economic ă,
despre uzan țele comerciale, bancare, portuare și
posibilitățile de schimburi comerciale;
– inițiază, organizeaz ă și desfășoară activități de
formare, specializare, perfec ționare și atestare
profesional ă a agenților economici, inclusiv Funda ția
ȘCOALA ROMÂN Ă DE AFACERI;
– patroneaz ă Târgul Interna țional Bucure ști și
coopereaz ă alături de agen ția Națională pentru
Întreprinderile Mici și Mijlocii și Coopera ție la

78Organizarea Târgului pent ru Întreprinderile Mici și
Mijlocii;
– asigură consultan ță și informa ții de specialitate
pentru ob ținerea avizelor, autoriza țiilor și licențelor
necesare func ționării IMM-urilor;
– promoveaz ă acțiuni de simplificare a procedurilor
pentru înregistrarea firmelor și autorizarea anumitor
activități.
Anual, Camera de Comer ț mijlocește contacte de afaceri
în străinătate pentru sute de agen ți economici români.

5.2. Consiliul na țional al întrepr inderilor private
mici și mijlocii din România (CNIPMMR)

CNIPMMR este o organiza ție autonom ă,
neguvernmental ă, apolitic ă, nonprofit, care reune ște
întreprinz ătorii particulari cu scopul promov ării, susținerii și
apărării intereselor acestora în țară și în străinătate. Func ționează
legal din 19 iunie 1992. Tot din 1992 este membru al CEDI –
organizația Comunit ății Europene care reune ște organiza ții
naționale ale întreprinz ătorilor particulari.
Președintele CNIPMMR este prof. dr. Ovidiu Niculescu.
CNIPMMR a întreprins numeroase demersuri la institu țiile
statului pentru îmbun ătățirea cadrului normativ-legislativ pentru
acordarea unor facilit ăți pentru demararea activit ăților de
producție și servicii precum și propuneri în sus ținerea acord ării
creditelor.
Prin statutul s ău CNIPMMR are ca principale obiective:

79- inițierea și propunerea de proiecte de legi și alte acte
normative, referitoare la înfiin țarea și funcționarea
întreprinderilor mici și mijlocii cu capital privat și
conlucrarea cu sindicatele, patronatul, camerele de comerț, alte organiza ții profesionale și cu organe ale
administra ției de stat în adoptarea solu țiilor ce
prezintă interes pentru IMM-uri;
– stimularea și promovarea rela țiilor economice și
cooperării interna ționale în interesul IMM-urilor cu
capital privat și România;
– acordarea de asisten ță IMM-urilor în domeniile
economic, managerial, social, tehnic, financiar,
educațional și juridic;
– editarea de publica ții de specialitate și organizarea de
manifestări tehnico- științifice, seminarii, expozi ții,
târguri comerciale și alte asemenea activit ăți pentru
IMM-uri și reprezentarea acestora în fa ța organelor și
organizațiilor naționale ș
i internaționale;
– înființarea unor institu ții de ajutorare și creditare, de
formare și perfec ționare de întreprinz ători și
specialiști în marketing, management, finan țe,
informatic ă economic ă etc;
– asistarea IMM-urilor în ob ținerea de servicii prin
antrenarea de organiza ții specializate din țară și
străinătate în domenii de consultan ță, informatizare
etc.

805.3. Agen ția națională pentru Întreprinderi Mici și
Mijlocii și Coopera ție (ANIMMC)

ANIMMC (înfiin țată prin OUG nr. 64/2003), se
organizeaz ă și funcționează ca organ de specialitate al
administra ției publice centrale, cu personalitate juridic ă, în
subordinea Guvernului și în coordonarea primului ministru,
fiind finan țată prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului.
Agenția are ca scop realizarea Programului de guvernare
în domeniul dezvolt ării IMM-urilor, a celui cooperatist și în
domeniul comer țului interior.
ANIMMC îndepline ște următoarele func ții:
a) de strategie, prin care se asigur ă fundamentare,
elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în
domeniul s ău de activitate;
b) de reglementare, prin care se asigur ă elaborarea
cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realiz ării
obiectivelor și programelor din domeniul s ău de activitate;
c) de administrare, prin care se asigur ă administrarea
fondurilor bugetare și a surselor financiare extrabugetare,
precum și distribuirea acestora în vederea asigur ării dezvolt ării
sectorului IMM-urilor, a sectorului cooperatist și a comer țului
interior;
d) de reprezentare, prin care se asigur ă în numele statului
român, cu aprobarea Guvernului, reprezentarea pe plan intern și
extern în domeniul s ău de activitate;

81e) de autoritate de stat, prin care se asigur ă urmărirea
aplicării și controlul respect ării reglement ării în domeniul sau de
activitate.
Printre atribu țiile principale ale Agen ției enumer ăm:
– asigură aplicarea strategiei și politicilor Guvernului
în domeniul IMM-urilor, coopera ției și comerțului
interior, în conformitate cu programul de guvernare;
– elaboreaz ă, implementeaz ă și monitorizeaz ă
programe pentru stimularea înfiin țării și dezvoltării
IMM-urilor, a organiza țiilor cooperatiste;
– derulează programe și proiecte cu finan țare extern ă,
prin înfiin țare de unit ăți de management de proiect;
– avizează documenta țiile pentru ob ținerea de credite
și alte fonduri externe, cu garan ția statului s ău cu
garanții bancare de stat, pentru finan țarea de
programe și proiecte specifice domeniului s ău de
activitate;
– reprezintă Guvernului României în rela ția cu
Uniunea European ă și cu alte organiza ții
internaționale, pentru elaborarea de politici și
programe privind domeniul s ău de activitate;
– sprijină înființarea și activitatea asocia țiilor
profesionale și patronale din domeniul s ău de
activitate și asigură dialogul permanent cu acestea,
cu mass-media și cu societatea civil ă, în scopul
informării reciproce și al perfec ționării cadrului
legislativ existent;

82- asigură managementul financiar și/sau tehnic al
fondurilor alocate de la bugetul de stat și al tuturor
fondurilor alocate României de Uniunea European ă;
– reprezintă statul în exerci țiul tuturor drepturilor și
îndeplinirea tuturor obliga țiilor ce îi revin în calitate
de acționar unic al Fondului Na țional de Garantare a
Creditelor pentru IMM-uri.

5.4. Fondul na țional de garantare a creditelor
pentru IMM-uri

FNGCIMM s-a înfiin țat în baza legii 133/1999, care
prevede facilit ăți pentru IMM-uri, completat ă c u H G n r .
1211/2001.
FNGCIMM SA este o societate financiar ă, persoan ă
juridică română de drept privat, organizat ă ca societate pe
acțiuni, cu ac ționar unic statului român.
Fondul are ca obiect principa l de activitate garantarea
creditelor sau a altor instrumente de finan țare care pot fi
obținute de c ătre întreprinderile mici și mijlocii. De asemenea,
în conformitate cu HG nr. 1228/14.10.2003, FNGCIMM
funcționează ca filiale în fiecare re ședință de județ și poate
desfășura și următoarele activit ăți conexe:
– consultan ța pentru afaceri și management;
– administrarea/gestionarea programelor care au
legătură cu întreprinderile mici și mijlocii;
– realizarea oric ăror tipuri de activit ăți compatibile cu
scopul pentru care a fost înfiin țată societatea.

83Capitalul social al FNGCIMM SA este de 294.000.000
mii lei, fiind împ ărțit în 294.000 ac țiuni nominative și
indivizibile, fiecare ac țiune având o valoare nominal ă de
1.000.000 lei, acestea apar țin în totalitate statului român pân ă la
transmiterea, în condi țiile legii, a ac țiunilor din proprietatea
statului către persoane fizice sau juridice, române ori str ăine.
Calitatea de ac ționar unic confer ă statului reprezentat
prin Agen ția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și
Cooperație prerogativa de a exercita toate drepturile și de a o
executa toate obliga țiile care decurg din aceast ă calitate.
Acțiunile sunt purt ătoare de dividende, care se distribuie
acționarului în condi țiile legii.

Rezumat

În scopul de a sprijini înfiin țarea și dezvoltarea IMM-
urilor în România func ționează organe și organisme, a c ăror
activitate este concentrat ă pe sprijinirea întreprinz ătorilor. Între
cele mai importante, se disting: Camera de Comer ț și Industrie a
României și a Municipiului Bucure ști (care are drept scop
promovarea industriei și a comer țului românesc pe plan intern și
extern), Consiliul Na țional al Întreprinderilor Private Mici și
Mijlocii (a c ărui activitate se concentreaz ă pe sprijinirea IMM-
urilor de la nivel macroeconomic), Agen ția Națională pentru
Întreprinderi Mici și Mijlocii și Coopera ție (organism recent
înființat, în locul Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii și
al Coopera ției, căruia i-a preluat atribu țiile) și Fondul Na țional
de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (care are ca obiect

84principal de activitate garantarea creditelor ob ținute de IMM-
uri).
Aceste organisme au atribu țiuni specifice, diferen țiate,
dar și complementare, în care întreprinz ătorii pot g ăsi un sprijin
real și garantat.

Chestionar
1. Care este statutul camerei de Comer ț și Industrie a
României și a Municipiului Bucure ști?
2. Ce activit ăți principale desf ășoară, Camera de Comer ț
și Industrie a României în sprijinul IMM-urilor?
3. Cum a luat na ștere CNIPMMR și care sunt
principalele atribu țiuni ale acestuia?
4. Care sunt principalele func ții ale ANIMMC?
5. Ce activit ăți principale desf ășoară ANIMMC?
6. În ce condi ții funcționează FNCCIMM și ce activit ăți
principale desf ășoară acesta?

85Tema 6
Finanțarea întrepri nderilor mici și mijlocii

Obiective
Cursanți, studiind aceast ă temă, vor fi capabili:
– să numeasc ă principalele necesit ăți cu destina ții ale
finanțărilor antreprenoriale;
– să defineasc ă sursele de finan țare conven ționale;
– să specifice condi țiile de creditare ale surselor de
finanțare conven ționale;
– să enumere sursele de finan țare neconven ționale;
– să demonstreze fluxul opera ționale de finan țare prin
fondurile de garantare și a celor cu capital de risc;
– să exemplifice modul de func ționare al creditelor
subsidiate;
– să defineasc ă elementele factoringului și modul cum
funcționează acesta;
– să defineasc ă leasingul, tipurile de leasing și modul
de derulare al opera țiilor de leasing;
– să distingă diferențe dintre leasing și cumpărarea pe
credit;
– să explice schemele de finan țare nerambursabil ă a
programului PHARE de creditare pentru IMM-uri;
– să demonstreze etapele de parcurs în vederea
contractării de fonduri prin programul RICOP;
– să numeasc ă condițiile și domeniile eligibile și
neeligibile ale programului SAPARD;

86- să descrie condi țiile de acordare a creditelor pentru
finanțarea IMM-urilor din industria alimentar ă;
– să scoată în eviden ță condițiile de finan țare prin
programul de sus ținere a investi țiilor realizate în
sectoare industriale prioritare;
– să numeasc ă condițiile de finan țare prin programul
de susținere a me șteșugarilor și a produc ătorilor de
artizanat.
6.1. Necesitatea finan țării antreprenoriale

În România, înfiin țarea IMM-urilor este dependent ă în
mare măsură de finanțare.
Principalele necesit ăți și destina ții ale finan țărilor
antreprenoriale sunt prezentate în tabelul 29:

Principalele necesit ăți și destinații ale finan țărilor
antreprenoriale

Tabelul 2
Necesități Destina ții Observa ții
Pregătirea
afacerii – efectuarea unei cercet ări de piață
pentru a proba fezabilitatea afacerii;
– elaborarea unui studiu de
fezabilitate;
– realizarea unei dezvolt ări tehnice
de produs sau tehnologie, ca baz ă
a viitoarei afaceri;
– plata consulta țiilor (avoca ți,
contabili, exper ți tehnici în
evaluarea);
– cumpărarea echipamentelor și a
obiectelor de inventar. Fonduri
proprii

9 Nicolescu O. – Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura
Economic ă, București, 2001, pag. 293.

87Necesități Destina ții Observa ții
Începerea
activității – cumpărarea de materii prime,
materiale; – plata salariilor;
– plata utilit ăților;
– plata chiriilor;
– plata altor datorii curente. Fonduri
împrumutate
Cumpărarea
unei afaceri
existente – cumpărarea unei firme;
– cumpărarea unei francize. Fonduri
proprii,
atrase și
împrumutate
Dezvoltarea
firmei – achiziționarea de noi
echipamente; – modernizarea echipamentelor;
efectuarea de cercet ări de piață;
– cumpărarea de noi materii
prime, materiale;
– capital circulant suplimentar; – cumpărarea de noi tehnologii;
– cumpărarea de noi spa ții. Fonduri
proprii, atrase și
împrumutate

6.2. Sursele de finan țare a Întreprinderilor Mici și
Mijlocii

Nicolescu O.10 distinge dou ă categorii de surse de
finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii: conven ționale și
neconven ționale.
6.2.1. Surse de finan țare conven ționale

Din categoria surselor de finan țare conven ționale fac
parte: resursele personale; resursele prietenilor și rudelor;
parteneri de afaceri; b ăncile comerciale; cooperativele de credit.

10 Nicolescu O. – Op. citat ă, pag. 295

88
6.2.1.1. Resursele personale, ale prietenilor și rudelor ca și
ale partenerilor de afaceri pot fi generate de: economii proprii,
ipotecarea locuin țelor, poli țe de asigurare pe via ță, cărți de
credit.
6.2.1.2 Băncile comerciale furnizeaz ă cea mai variat ă gamă de
împrumuturi.
– Banca Comercial ă Română a inițiat un program
național multianual pe perioada 2002 – 2005 de sus ținere a
investițiilor realizate de IMM-uri.
Obiectivul acestui program îl constituie sus ținerea
investițiilor realizate de c ătre întreprinderile nou înfiin țate și
microîntreprinderi, precum și a investi țiilor de modernizare,
retehnologizare a întreprinderilor mici și mijlocii. Acest
program este opera țional la nivel na țional.
Schema de finan țare prevede urm ătoarele componente:
• contribuția proprie a beneficiarului, în numerar sau în
natură, de minim 15% din costurile, f ără TVA, ale proiectului de
investiții;
• componente nerambursabile: maxim 40% din
valoarea, f ără TVA, a proiectului de investi ție, dar nu mai mult
decât echivalentul în lei a 50.000 euro, pentru IMM-urile
existente și 10.000 euro pentru întreprinderile nou înfiin țate și
microîntreprinderi;
• credit BCR: minim 45% din valoarea, f ără TVA, a
proiectului de investi ție.

89Se pot finan ța numai achizi țiile de ma șini, utilaje,
echipamente, mijloace de transport și mărfuri care sunt noi (nu
second-hand).
Alocația financiar ă nerambursabil ă poate fi utilizat ă
pentru achizi ționarea de active corporale și necorporale de tipul:
terenuri, cl ădiri, construc ții, mașini, utilaje și echipamente,
mijloace de transport m ărfuri; brevete de inven ție, licențe dar și
pentru reconstruc ția, extinderea sau modernizarea de active
corporale direct legate de realizarea proiectului de investi ții.
– Banca Româneasc ă a semnat un acord de finan țare cu
Banca Kreditanstalt für Wiederau fban (KFW) Germania pentru
a pune la dispozi ția IMM-urilor resurse de finan țare pe termen
mediu, în vederea sus ținerii și dezvoltării acestora.
– BCR, Alpha Bank, Bank Post, Banca Țiriac, Banca
Transilvania, Raiffeisen Bank, Banca Româneasc ă acordă
împrumuturi prin programul „facilitatea de finan țare pentru
IMM-uri”, lansat de BERD și Uniunea European ă în 1999.
De asemenea, pe aceast ă filieră există o linie special ă de
finanțare pentru IMM-uri în domeniul leasing-ului.
Condițiile pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă firmele
solicitante de credite sunt:
– să aibă cel mult 100 de angaja ți permanen ți, inclusiv
conducerea;
– să fie gestionate de c ătre reziden ții români;
– majoritatea capitalului și controlul s ă fie deținute de
către sectorul privat;
– să aibă cifra de afaceri de cel mult 40 de milioane de
euro sau active de cel mult 27 milioane de euro.

90La unele b ănci se accept ă și contractarea a dou ă
împrumuturi care s ă însumeze 125.000 de euro maximum.
termenul de rambursare este de maximum 4 ani, dobânda
percepută fiind de 8% pe an. Se exclud de la finan țare proiectele
ce privesc: comer ț (pentru credite mai mari de 50.000 euro);
producția de arme sau echipamente militare; institu ții financiare;
asigurări; produc ție și comerțul cu tutun; produc ția și comerțul
cu băuturi spirtoase; cazinouri; specula ții cu propriet ăți;
speculații cu valut ă; investiții în valori mobiliare; refinan țare sau
înlocuire oric ărui împrumut pe termen sau opera țiuni de credit
pentru IMM-ul împrumutat.
6.2.1.3. Casa de economii și Consemna țiuni a lansat o linie de
creditare pentru IMM-uri, care are ca obiectiv sprijinirea
dezvoltării afacerilor.
Beneficiari ai creditelor pot fi:
– agenții economici pân ă la 249 de angaja ți;
– asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate
care desfășoară activități independente.
Categoriile de credite: credite pe termen scurt, mediu și
lung.
Principalele condi ții ce trebuie îndeplinite de client
pentru a fi creditat:
– să fie constituit conform legii;
– să fi avut activitate neîntrerupt ă de cel pu țin 6 luni;
acceptându-se derog ări de la aceast ă condiție pentru
agenții economici cu activitate productiv ă;
– creditul s ă fie solicitat pentru ac țiuni legate de
domeniul de activitate al firmei;

91- să aibă sediul social sau s ă-și desfășoare activitatea
pe raza teritorial ă a județului în care func ționează
sucursala CEC care acord ă creditul;
– să aibă evidența contabil ă la zi și să prezinte
documentele solicitat de CEC;
– volumul creditului acordat nu poate fi mai mare de
12 ori decât capitalul propriu al solicitantului;
– să nu fi înregistrat pierdere;
– să aibă sau să deschidă cont curent la CEC.
Liniile de credit deschise de CEC sunt urm ătoarele:
– credite de tip revolving – sunt credite pe termen scurt
prin care, în baza unui contract de credit, banca se
angajează să pună la dispozi ția clientului, în limita
unui plafon de credit apr obat, fonduri utilizate în
mod fracționat, în func ție de necesit ățile de finan țare
a activității clientului, cu posibilit ăți de rambursare
permanent ă.
Beneficiarii pot fi IMM-urile care au o cifr ă de afaceri
anuală de minim 1 miliard de lei și nu au alte contracte de
credite cu banca.
– credite pentru finan țarea stocurilor – prin care banca
se angajeaz ă, în baza unui contract de credit pe
termen scurt, s ă finanțeze cheltuielile ocazionate de
valorificarea stocurilor temporare sau sezoniere
necesare desf ășurării activității curente a clientului;
– credite pentru facilit ăți de cont – sunt credite pe
termen scurt prin care banca, în baza unui contract de
credit, se angajeaz ă să finanțeze necesarul de fond de

92rulment, ap ărut ca urmare a decalajului fluxului
financiar (încas ări și plăți) al activit ății clientului.
Sunt destinate finan țării necesarul de lichidit ăți pentru
efectuarea de pl ăți necesare desf ășurării activit ății curente
(furnizori și alte cheltuieli legate de activitatea clientului).
– credite pe documente de plat ă aflate în curs de
încasare – se acord ă pe baza cererilor de credit
prezentate de agen ții economici și a borderourilor
care fac dovada remiterii cecurilor la încasare prin circuit bancar. De regul ă, sunt admise spre creditare
cecurile certificate.
– credite pe ordine de plat ă – se acord ă pe baza
cererilor de credit depuse la banc ă, la care se
anexează exemplarele nr. 3 ale ordinelor de plat ă
originale, centralizat e într-un borderou.
– credite pentru echipament (investi ții) – reprezint ă o
modalitate de creditare pe termen scurt, mediu sau
lung a clien ților băncii, în baza unui contract de
credit prin care banca se angajeaz ă să finanțeze
necesarul de capital destinat acoperirii cheltuielilor
prevăzute în proiectele de investi ții.
Volumul creditului este de maxim 85% din valoarea
totală a investi ției, diferen
ța de 15 % reprezentând aportul
clientului.
Celor interesa ți CEC le pune la dispozi ție trei tipuri de
conturi:
– contul curent, ai c ărui beneficiari pot fi organiza ții,
agenți economici, asocia ții familiale și persoane

93fizice autorizate s ă desfășoare activit ăți
independente, alte persoane juridice din România;
– contul de depozit la termen, ai c ărui beneficiari pot fi
numai persoanele juridice care au cont deschis la CEC;
– contul de depozit pentru garan ții gestionari, ai c ărui
beneficiari pot fi atât persoa nele fizice care au cont
curent deschis la CEC, cât și persoanele juridice,
care au cont deschis la banc ă.
6.2.1.4. Cooperativa de credit reprezintă o institu ție de
întrajutorare financiar ă între mai multe persoane fizice sau
juridice, care cotizeaz ă periodic cu anumite sume la cooperativ ă,
de la care se pot împrumuta apoi în condi ții relativ avantajoase.
Practica mondial ă arată că la cooperativele de credit apeleaz ă în
special microîntreprinderile.

6.2.2. Surse de finan țare neconven ționale

6.2.2.1. Emisiunea de ac țiuni pe pia ța de capital
Când o firm ă dorește să emită acțiuni, ea are dou ă
posibilități: prin ofert ă publică sau prin plasament privat. Pentru
aceasta, firma respectiv ă va apela la o societate de valori
mobiliare sau la o firm ă de consultan ță – care acord ă asisten
ța
necesară. IMM-urile recurg rar la acest obicei.

946.2.2.2 Scheme publice de finan țare a IMM-urilor

În România func ționează următoarele scheme publice de
finanțare a IMM-urilor: grantul, fondurile de garantare, capitalul
de risc și creditele subsidiare.
A. Schema de finan țare prin granturi oferă, în anumite
condiții, fonduri nerambursabile. Principiul de baz ă al acordării
granturilor îl constituie coparticiparea financiar ă, în sensul
alocării de către firma mic ă sau mijlocie a unei p ărți din
fondurile necesare întregului proiect. Fac parte, din aceast ă
următoarele scheme de finan țare nerambursabile (SFN):
– SFN acordat în cadrul programului Uniunii Europene
PHARE finan țează proiecte de investi ții, inclusiv din activit ăți
inovative ale IMM-urilor (investi ții directe în produc ție, pentru
dezvoltarea serviciilor, de reabilitare a cl ădirilor industriale,
investiții pentru sprijinirea activit ăților de marketing și export,
precum și pentru cercetare-dezvoltare, inovare și transfer
tehnologic). Schema func ționează în cele opt regiuni de
dezvoltare ale României;
– SFN acordat în cadrul programului Uniunii Europene
PHARE prin Coeziunea Economic ă și Socială. Este o
component ă a programului destinat ă îmbunătățirii activit ății
manageriale a IMM-urilor, competitivit ății lor, accesului lor la
informații și la noi pie țe de desfacere;
– SFN acordat prin programul RICOP și SAPARD vor fi
abordate în mod distinct.
Întrucât aceste scheme de finan țare constituie baza unor
importante programe de finan țare vor fi tratate separat (6.3).

95B. Fonduri de garantare
În România func ționează două asemenea fonduri de
garantare: Fondul Român de Garantare a Creditelor și Fondul de
Garantare a Creditului Rural.
Fondul Na țional de Garantare a Creditelor pentru
IMM-uri (FNGCIMM) a fost înfiin țat prin Hot ărâre de Guvern
și are ca scop sus ținerea procesului de dezvoltare a sectorului
IMM-urilor din România, prin facilitarea accesului acestora la
instrumente de finan țare oferite de diverse b ănci comerciale și
alte institu ții finanțatoare.
Acționarul fondator al societ ății este statul român.
Potrivit Legii nr. 133/1999 aportul statul la capitalul social al
Fondului (care la înfiin țare era de în 2001 de 50 miliarde de lei)
va fi majorat, pe o perioad ă de 5 ani, cu 0,4% din venituri
bugetare, astfel încât la sfâr șitul anului 2006 capitalul social al
FNGCIMM va dep ăși 1000 miliarde de lei.
Fondul acord ă garanții băncilor și altor institu ții
finanțatoare, cu prec ădere pentru finan țarea proiectelor de
investiții și a celor de investi ții asociate cu capital de lucru,
acordându-se prioritate societ ăților cu activitate de export.
FNGCIMM î și asumă un minim în garantare (astfel încât
pierderile din plata garan țiilor acordate s ă nu depășească 3% din
capitalul social), angajamentele sale fiind limitate la maximum
cinci ori capitalurile proprii.
Pot fi acordate garan ții pentru maximul 75% din
valoarea unui credit pentru finan țarea unui proiect de investi ții;
pentru contractele de leasing garan ția merge pân ă la maximum
75% din valoarea nerecuperat ă a una/dou ă/trei rate și până la

96maximum 60% din valoarea unui credit pentru finan țarea
nevoilor de fond de rulment ale întreprinz ătorilor.
Pentru societ ățile nou înfiin țate, Fondul poate acorda
garanții de maximum 80% din valoarea creditului acordat de
bănci. Sunt cerute îns ă condiții de garantare suplimentare:
contribuția proprie a întreprinz ătorului, calificarea profesional ă
și experien ța acestuia în domeniul de activitate al noii societ ăți,
condiții coraborate cu analiza planului de afaceri sau a studiului
de fezabilitate. Deci, condi țiile de garantare prev ăd:
• rentabilitatea proiectului;
• capacitatea de rambursare se analizeaz ă de bănci și
fond pe baza situa țiilor financiare previzionale;
• clientul va fi verificat de c ătre Fond, astfel încât
utilizarea creditului s ă se facă numai în scopul în care a fost
acordat;
• contribuția proprie a întreprinz ătorului minim 20%
din valoarea proiectului de investi ții;
• existența unor garan ții reale;
• participarea cu fonduri proprii.
Nu sunt acceptate spre a fi garantate urm ătoarele credite:
– cele aferente IMM-urilor încadrate, dup ă serviciul
datoriei, în categoria „îndoielnic sau pierdere”;
– cele contractate în vederea ramburs ării altor credite;
– cele ale c ăror solicitan ți/beneficiari au alte datorii
nerambursate la scaden ța către buget, asigur ări
sociale, b ănci;
– cele ale c ăror beneficiari sunt în incapacitate de
plată.

97Valoarea maxim ă a garanțiilor acordate se structureaz ă
în funcție de statut. Pentru persoanele juridice se acord ă:
• maximum 300.000 euro pentru garantarea de credite
pentru investi ții, contractele de leasing și scrisori de garan ție;
• maximum 150.000 euro pentru garantarea de credite
pentru finan țarea capitalului de lucru;
Pentru persoanele fizice autorizate:
• maximum 75.000 euro pentru garantarea de credite
pentru investi ții, contracte de leasing și scrisori de garan ție;
• maximum 40.000 euro pentru garantarea de credite
pentru finan țarea capitalului de lucru.
Comisioanele de garantare, acordate de c ătre
bănci/institu ții finanțatoare se structureaz ă astfel:
• 2,5 % pentru garan ții aferente creditelor pentru
capital de lucru;
• 3,5 % pentru garan ții aferente creditelor pentru
investiții și contracte de leasing.
Fluxul opera țional de finan țare prin FNGCIMM este
prezentat în figura 6.

98

Fig. 6. Fluxul opera țional de finan țare prin FNGCIMM

Presupunând c ă un IMM dore ște să-și construiasc ă o
afacere, aceasta î și va stabili – dup ă contractele și segmentul de
piață pe care îl are – criteriile afacerii. Aceste criterii sunt
prezentate de întreprinz ător unei b ănci comerciale, conform
normelor proprii ale b ăncii. În momentul în care banca va
constata c ă acel credit îndepline ște condițiile de a fi acordat din
punct de vedere al fezabilit ății afacerii, va preciza în comitetul
de credit al b ăncii respective, c ă este de acord cu acordarea
acestui credit sub rezerva complet ării garanțiilor care nu sunt
acoperitoare în momentul analizei creditului.

99Banca transmite FNGCIMM toat ă documenta ția, în baza
căreia decide acceptarea garan țiilor. În 7 – 20 zile î și formuleaz ă
un punct de vedere și în situația în care este de acord, precizeaz ă
că acordă scrisoare de garan ție în completarea garan ției
clientului și semneaz ă contractul de garantare cu banca. Solicit ă
însă băncii un comision (pentru creditele pe termen scurt –
2,5%, iar pentru garan țiile pe termen lung – 3,5%). Acest
comision va fi pl ătit de bănci și nu de întreprinz ător (probabil,
lucrând pe criterii comerciale, b ăncile vor încerca s ă recupereze,
total sau par țial, acest comision de la clien ți).
FNGCIMM se afl ă în dialog cu 17 b ănci, mai avansate
fiind cu: BCR, BRD, Banca Româneasc ă și Eximbank.
Dacă un IMM nu a fost pl ătit – după normele b ăncii cu
care lucreaz ă – două, trei rate, banca este obligat ă să
întocmeasc ă documenta ția de executare silit ă, pe care s ă o
transmită FNGCIMM care, în termen de cinci zile se angajeaz ă
să acopere 50% din soldul garan ției valabile în acel moment.
În cinci zile, deci, banca reu șește să-și elibereze o parte
din provizioane și să-și creeze lichidit ăți pentru alte activit ăți.
Diferența urmeaz ă a fi regularizat ă după ce se finalizeaz ă
procedura de executare silit ă.
Așa cum s-a v ăzut FNGCIMM acord ă garanții și
societăților de leasing (ex. Interna țional Leasing, Alpha Leasing)
care finan țează IMM-uri prin contractele de leasing financiar,
garantând acele trei rate, care sunt maximul de neplat ă între
societățile leasing și client.
Criteriile de credibilitate impuse firmelor nu difer ă foarte
mult de cele ale b ăncilor. FNGCIMM judec ă clientul dup ă
lichiditate și solvabilitate, în mod deosebit interesând experien ța

100administratorului în domeniul pe care dore ște să-l dezvolte și
calitatea managementului.
FNGCIMM este prezent în 10 re ședințe de județ.

Fondul de garantare a creditului rural (FGCR)
Fondul de garantare a creditului rural (FGCR) a fost
înființat în anul 1994 și sub denumirea de FGCR-SA.
FGCR acord ă garanții băncilor pentru credite și alte
instrumente de finan țare, care pot fi ob ținute de persoane fizice
și juridice – produc ători agricoli și procesatori de produse agro-
alimentare, pentru realizarea produc ției agricole, stocarea și
procesarea produselor agricole și realizarea obiectivelor de
investiții în aceste domenii. FGCR poate garanta împrumuturile
acordate de b ănci, prim ăriilor comunale pentru dezvoltarea
infrastructurii.
Pot beneficia de creditele FGCR deci, IMM-urile cu
capital privat, care î și desfășoară activitatea în agricultur ă sau
industria alimentar ă. Nu se acord ă, însă, credite pentru
constituirea stocurilor de cerea le pentru comercializare.
FGCR SA acord ă garanții băncilor pe baza Conven țiilor
de împărțire a riscului și a Conven țiilor de lucru încheiate cu
acestea, fiind antrenate în aceste demersuri principalele b ănci:
BCR, BRD, Banc Post, Banca Româneasc ă, Banca Comercial ă
„Ion Țiriac” etc.
Garanția FGCR poate reprezenta:
• până la 50% din volumul creditului pe termen scurt;
• până la 70% din volumul creditului pe termen mediu
și lung.

101Pentru ob ținerea garan ției Fondului se procedeaz ă astfel:
1. În cazul garant ării creditelor:
– documenta ția pentru ob ținerea creditului se înainteaz ă
băncii finan țatoare;
– banca analizeaz ă documenta ția;
– în cazul în care banca accept ă să acorde creditul
solicitat, aceasta adreseaz ă fondului solicitarea de garantare și
transmite acestuia toate documentele bancare necesare ob ținerii
garanției și anume:
a) solicitarea de garantare din partea unit ății teritoriale a
băncii;
b) dosarul de creditare întocmit conform normelor
proprii ale b ăncii solicitante;
c) declara ția clientului.
2. În cazul garant ării operațiunilor de leasing:
– documenta ția necesar ă pentru încheierea contractului
de leasing se înainteaz ă societății de leasing;
– societatea de leasing analizeaz ă documenta ția;
– în cazul în care societatea de leasing accept ă să
deruleze opera țiunea, aceasta adreseaz ă fondului solicitat de
garantare și transmite acestuia toate documentele necesare
analizării garanției, și anume:
a) solicitarea de garantare;
b) dosarul de garantare;
c) declara ția utilizatorului.
Fondul analizeaz ă documenta ția și în măsura în care
aceasta corespunde Normelor metodologice proprii, acord ă
garanția și semneaz ă împreun ă cu banca finan țatoare sau cu

102societatea de leasing un Contract de garantare în favoarea
producătorului agricol.
FGCR solicit ă pentru garan țiile acordate persoanelor
juridice un comision de garantare, stabilit anual de Consiliul de administra ție, care se calculeaz ă ca procent din valoarea
garanției pentru creditele pe termen scurt, iar la cele de investi ții
se calculeaz ă la valoarea garan ției, propor țional cu num ărul de
luni întregi de garantare.
Pentru serviciile oferite spre exemplu, în anul 2002
FGCR SA a perceput un comision de garantare astfel:
Pentru credite
în lei (%/an) Pentru credite în
valută (%/an)
– credite pe termen scurt 2,5 1,0
– credite pe termen lung 3,5 1,0

FGCR acord ă gratuit garan ții pentru toate tipurile de
credit fermierilor priva ți și asociaților de fermieri priva ți.
De asemenea, pentru creditele de investi ții garantate de
FGCR fermierii agricoli priva ți pot beneficia, din partea
fondului, de decontarea cheltuie lilor ocazionate de elaborarea
planului de afaceri solicitat de c ătre bancă în limita maxim ă de
1% din valoare investi ției.

C. Fondurile cu capital de risc (FCR)
Fondurile cu capital de risc (FCR) sunt acumulatoare de
capital pentru finan țarea IMM-urilor. FCR colecteaz ă resursele
financiare disponibile ale marilor de ținători de capital – b ănci,
societăți de asigur ări, societ ăți de valori mobiliare, fonduri

103mutuale, societ ăți de investi ții, companii, oameni de afaceri și le
investesc, spre exemplu, în IMM-uri.
În schimbul banilor investi ți într-un IMM, FCR prime ște
un pachet de ac țiuni sau p ărți sociale, deci un anumit num ăr de
voturi în adunarea ac ționarilor și un anumit procent din profitul
întreprinderii, precum și dreptul de a- și numi un reprezentat în
echipa managerial ă. Fondul nu cere garan ții pentru sumele
investite, ci î și asumă riscul afacerii al ături de ceilal ți acționari.
De aici vine și titulatura de fond cu capital de risc.
Pentru IMM-uri, diferen ța esențială dintre un FCR și o
bancă sau altă instituție finanțatoare este c ă fondul cu capital de
risc nu este un creditor, ci un investitor. Devenind ac ționar sau
asociat al întreprinderii fondul îi asigur ă acestuia consultan ță, o
rețea de contracte de afaceri și chiar accesul pe noi pie țe.
Din punctul de vedere al membrilor fondatori ai FCR,
avantajele fa ță de investi ția individual ă constau în împ ărțirea
riscului finan țării. Acesta este diminuat și datorită faptului c ă,
prin cota de capital de ținută în IMM finan țată, fondul are o
pârghie de control managerial.
Câștigul fondului provine direct din profitul ob ținut de
întreprindere în perioada în care este ac ționar/asociat.
Schema de finan țare se deruleaz ă după următorii pași:
– pasul 1: Prezentarea
Managerul IMM-ului solicitant prezint ă managerului
fondului tipul investi ției, calculul sumei necesare realiz ării
acesteia, domeniul economic în care se va ac ționa și date despre
echipa managerial ă și rezultatele financiare de întreprinderi.

104- pasul 2: Evaluarea detaliat ă
Managerul fondului analizeaz ă în amănunt propunerea.
Acesta apeleaz ă la serviciile unor exper ți independen ți pentru
evaluarea planului de afaceri. Managerul fondului va studia situația financiar-contabil ă a întreprinderii și resursele umane de
care dispune acesta.
– pasul 3: Negocierea termenilor
Cele dou ă părți negociaz ă și convin asupra clauzelor
contractuale de plasare a capita lului de risc. Acestea se refer ă la
mărimea investi ției, numărul și tipul ac țiunilor – obi șnuite sau
preferențiale – de fond în schimbul finan țării, durata investi ției,
noua component ă a echipei manageriale a IMM.
– pasul 4: Sindicalizarea
Această etapă apare numai în cazul în care suma
necesară investiției presupune un risc inacceptabil de mare (din
motive financiare sau de înca drarea în normele legale de
prudențialitate) pentru un singur fond. În aceast ă situație, fondul
solicitat î și va căuta „alia ții” printre celelalte FCR și/sau
investitori institu ționali.
– pasul 5: Legalizarea investi ției
Managerul întreprinderii care solicit ă investi ția
înaintează conducerii fondului scrisoarea formal ă de ofertă. Pe
baza acesteia se întocmesc toate documentele cerute de
organismele abilitate s ă avizeze, s ă aprobe sau s ă autorizeze
investiția.
– pasul 6: Derularea investi ției
Din momentul intr ării banilor în contul IMM, începe
derularea propriu zis ă a investi ției. Echipa managerial ă a
întreprinderii trebuie s ă se familiarizeze cu o serie de elemente

105noi: modificarea semnificativ ă a structurii de proprietate asupra
IMM; apari ția unui nou membru al echipei manageriale –
reprezentantul fondului; obliga ția de a urma o strategie și un
plan de afaceri bine definite; obliga ția de a înainta periodic
rapoarte de activitate c ătre noul ac ționar sau asociat.
În România „Comisia Na țională a Valorilor Mobiliare a
emis Ordonan ța nr. 5/1998 privind constituirea și funcționarea
fondurilor cu capital de risc în baza c ăreia s-a constituit schema
de funcționare a Fondul Na țional de Investi ții – FNI, care a
reprezentat un fiasco financiar precum și Fondul Româno –
American pentru Investi ții (FRAI), a c ărei activitate, ulterior, se
rezumă la un program de microîmprumuturi (de max. 20.000 $)
pe maximum 18 luni. Pot beneficia de aceste împrumuturi IMM-
urile din domeniile comer ț, producție și servicii care îndeplinesc
următoarele condi ții: cu maxim 20 de angaja ți, funcționează de
cel puțin un an în aceea și bancă; au capital majoritar românesc;
dovedesc o bun ă competen ță managerial ă; dovedesc capacitatea
de rambursare a creditului.
Au rămas însă și funcționeze în schema de finan țare cu
capital de risc:
– Fondul Român Post Privatizare – FRPP – este un fond
de dezvoltare având ca scop finan țarea, restructurarea post
privatizare cu modernizarea IMM-urilor. Mecanismul de
investire prevede achizi ția directă a acțiunilor întreprinderilor ca
și utilizarea altor instrument e financiare (împrumuturi
convertibile) care în general se pot converti în ac țiuni de
întreprinderi.
– Oresa Ventures S.A. – practică investiții cu capital de
risc în IMM-urile care au un poten țial important de cre ștere.

106valoarea minim ă a investiției este de 500.000 $ (pe o durat ă de 3
– 5 ani), presupunând îns ă deținerea unei p ărți semnificative din
proprietatea firmei și existența unei viziuni strateguce privind
dezvoltarea viitoare, exprimat ă într-un plan de afaceri în m ăsură
să reflecte capacitatea firmei de a deveni lider în domeniul
respectiv.
– România & Moldova Direct Fund, L.P – care au drept
finanțatori: International Equity Partnets (SUA), International
Finance Corporation, Archer Daniels Midland (SUA), Deutche Investitions und Entvicklungsgesellschaft (Germania).
Funcționează pe principiul particip ării la capitalul social,
beneficiare fiind IMM-urile inte resate în a se extinde sau
restructura, din agricultur ă, industria alimentar ă, materiale de
construcție, prelucrarea lemnului și mobilă.
Valoarea minim ă a investi ției este cuprins ă între 1 – 3
milioane USD, pentru o durat ă a investiției de 2 – 5 ani.
– Danube Fund LTD – care au drept finan țatori: Alpha
Credit Group, banca European ă pentru Reconstruc ție și
Dezvoiltare, International Finance Corporation, Bankers Trust ca și alți investitori institu ționali și privați.
Beneficiare ale finan țării sunt IMM-urile dup
ă efectuarea
investiției, cu profitabilitate ridicat ă, cotă de piață semnificativ ă,
cu perspective de cre ștere, managementul competent și dinamic.
Valoarea minim ă a investi ției este cuprins ă între 0,5 –
2,5 milioane USD. Finan țarea presupune participarea la capitalul
sociale al firmelor.
– Advent Central and Eastern Europe II – ai cărei
finanțatori sunt BERD, precum și alte fonduri europene și din
SUA. Valoarea minim ă a investi ției este de 10 – 15 milioane

107USD în schimbul unei pozi ții minoritare sau majoritare în
capitalul societ ății. Beneficiaz ă de aceast ă finanțare toate IMM-
urile care genereaz ă profit cu posibilit ăți de creștere și cu un bun
management, cu excep ția societăților nou înfiin țate, afaceri
imobiliare, tutun, alcool și armament.
– American International Group New Europe Found –
care are drept investitor pe AIG – CET Capital Advisor Ltd,
bazându-se pe acela și mecanism de investire: participarea la
capital social al firmelor prin cump ărarea de active. Beneficiare
ale finan țării pot fi IMM-urile cu active în diverse sectoare:
tehnologii de vârf și telecomunica ții, industria bunurilor de
consum, servicii (inclusiv serv icii financiare), atât produc ție
specifică, cât și distribuție.
Valoarea minim ă a investi ției: 10 – 30 milioane USD în
proiecte, pentru o perioad ă de 3 – 5 ani.

D. Credite subsidiate
Schemele de finan țare prin împrumuturi au în vedere
satisfacerea separat ă sau cumulativ ă a două categorii de
cerințe11:
– asigurarea accesului IMM-urilor la credite, având în
vedere dificult ățile obținerii lor de la b ănci datorit ă
neîncrederii în aceast ă categorie de clien ți și a lipsei
know-how-lui bancar necesar;
– subsidierea par țială a dobânzilor la credite, ținând
cont de nivelul foarte ridicat al dobânzilor și
caracterul lor fluctuant.

11 Nicolescu O. – Op. citat ă, pag. 306.

108Aceste linii de credite sunt accesibile IMM-urilor din
anumite ramuri ale economiei și/sau din anumite zone ale țării și
pentru anumite tipuri de afaceri.
Au făcut parte din aceast ă categorie microcreditele
acordate pentru programul de închidere a minelor și de atenuare
a impactului social.
De asemenea, în scopul cre ării de locuri de munc ă, în
special pentru șomeri, în conformitate cu legea nr. 1/1991
privind protec ția social ă a șomerilor și reintegrarea lor
profesional ă se pot acorda, din bugetul Fondului pentru plata
ajutorului de șomaj, credite în condi ții avantajoase pentru
înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii sau de
unități cooperatiste. Creditele se acord ă în raport cu num ărul
locurilor de munc ă pe care solicitantul se oblig ă să le creeze.
Suma acordat ă pentru fiecare loc de munc ă nou creat se
stabilește anual și se aprob ă de consiliul de administra ție al
Agenției Naționale pentru Ocuparea For ței de Munc ă.
Condițiile ce trebuie îndeplinite sunt:
a) numărul total de salaria ți să fie, la momentul
acordării creditului de maxim 249 (conform Legii 133/1999);
b) cifra de afaceri anual ă să fie echivalent ă cu suma de
până la 8 milioane euro;
c) să se oblige prin contractul de creditare, s ă angajeze
cu contract individual de munc ă șomeri – cel pu țin 50% din
numărul locurilor de munc ă nou create ca urmare a utiliz ării
creditelor solicitate;
d) persoanele încadrate pe noile locuri de munc ă
trebuie să fie menținute în cadrul IMM-urilor sau al unit ăților
cooperatiste o perioad ă de cel pu țin trei ani. Dac ă beneficiarul

109creditului efectueaz ă disponibiliz ări din rândul persoanelor
angajate pe noile locuri de munc ă, este obligat s ă încadreze într-
o perioad ă de maximum 30 zile, pe locurile de munc ă devenite
astfel vacante, p ăstrând propor ția de 50% persoane din rândul
șomerilor;
e) locurile de munc ă nou create s ă nu fie rezultatul
unor disponibiliz ări de personal în ultimele 12 luni
premergătoare încheierii contractului de creditare;
f) să realizeze activitatea de baz ă în produc ție, servicii
sau turism; dac ă agenții economici realizeaz ă venituri din
activitatea de comer ț, aceasta nu trebuie s ă depășească 40% din
totalul veniturilor;
g) IMM-urile și unitățile cooperatiste ale c ăror venituri
din activitatea de comer ț depășesc ponderea de 49% din totalul
veniturilor pot beneficia de credite acordate în condi țiile
prevăzute de Legea nr. 1/1991, dac ă dezvoltă activități de
producție sau servicii, iar dup ă realizarea proiectului de
fezabilitate în vederea acord ării creditului structura veniturilor
se modific ă astfel încât veniturile din comer ț să reprezinte sub
49% din veniturile totale realizate;
h) să aibă întocmit un proiect de fezabilitatea avizat în
prealabil de comitetul de credit.
6.2.3. Factoringul

Factoringul este o modalitate modern ă de finanțare, larg
utilizată pe plan interna țional, prin care:

110- aderentul cesioneaz ă factorului toate crean țele
rezultate din contracte de vânzare/prest ări servicii în
care sunt men ționate modalit ăți de plată la termen.
– factorul presteaz ă cel puțin două din urm ătoarele
servicii:
o finanțare pe baza facturilor (crean țelor cedate
către factor);
o protecție împotriva riscului de neplat ă;
o colectarea crean țelor la scaden ță;
o administrarea crean țelor.
Aderentul este un produc ător vânzător de mărfuri, un
prestator de servicii sau un executant de lucr ări, care ofer ă
factorului, spre cump ărare, facturi pe care le-a emis asupra unui
debitor str ăin.
Factorul este un stabiliment financiar (institu ție
financiară), de exemplu BCR, care cump ără facturi ce acoper ă
creanțe de export ale unei persoane juridice, exportatoare de
bunuri și/sau servicii numit ă aderent. Pentru a beneficia de
sistemul de factoring e necesar a întocmi o documenta ție, în care
se vor prezenta: formularul-cer ere de factoring în lei/valut ă;
situațiile financiare ale solicitantului; situa țiile financiare ale
debitorilor pentru factoringul intern în lei.
Perfectarea tranzac țiilor de factoring între client și bancă
se concretizeaz ă în semnarea Acordului-cadru sau, dup ă caz, a
Contractului de vânzare-cump ărare crean țe.
Factoringul reprezint ă un pachet de servicii care le
permite exportatorilor români s ă beneficieze de finan țare
imediată, de până la 80% din valoarea facturilor, restul de 20%

111urmând a fi finan țat până la încasare. Din acele 80% se deduc,
încă de la început, comisioanele b ăncii.
Un alt serviciu este cel de administrare a crean țelor,
preluarea în contabilitate și urmărirea pe debitori a crean țelor,
ceea ce, practic, u șurează munca de contabilitate și de urmărire a
agenților economici. Un alt serviciu îl reprezint ă colectarea
creanțelor și încercarea unei disciplin ări a debitorilor în ce
privește plata. Ultimul serviciu și unul dintre cele mai
importante este acoperirea riscului de neplat ă a debitorilor
străini. Acoperirea este de 100% și nu 85%, cum practic ă
societățile de asigur ări.
Alte avantaje ale factoringului sunt:
• documenta ție mai pu țin laborioas ă decât în
cazul altei modalit ăți de finan țare;
• concentrarea aten ției societ ății comerciale pe
activitatea de produc ție și desfacere;
• consultan ță gratuită.
Pentru factoringul de export în valut ă în sistem FCI se
adaugă următoarele avantaje:
¾ Banca preia riscul de neplat ă a debitorilor externi și
asigură încasarea crean țelor;
¾ Analiza gratuit ă a bonității partenerilor externi.
La intern nu se ofer ă acoperirea riscului de neplat ă.
Pentru a beneficia de opera țiunea de factoring extern,
clientul (beneficiarul) trebuie s ă aibă un cont deschis la banc ă,
să prezinte situa țiile financiare și să completeze un simplu
formular.

112Pentru factoringul intern, solicitantul trebuie s ă-și
prezinte situa țiile financiare proprii, precum și situațiile
financiare ale debitorilor acestuia ( bilan ț, balanță, raport anual).
6.2.4. Leasingul

Leasingul este o modalitate de finan țare a IMM-urilor
care doresc s ă achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu
au posibilit ăți financiare.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezint ă:
– un contract complex, care permite unei persoane s ă
obțină și să utilizeze un lucru f ără a plăti imediat
prețul, cu posibilitatea de a-l pl ăti la valoarea
reziduală.
– operațiunea prin care o parte, denumit ă finanțator, se
angajează la cererea unui utilizator, s ă-i asigure
posesia ori folosin ța unui bun, cump ărat sau realizat
de finanțator, contra unei redeven țe, iar la sfâr șitul
perioadei de folosin ță convenite s ă respecte dreptul
de opțiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea
bunului la o valoare rezidual ă sau de a prelungi
contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.
Față de alte forme de finan țare, leasingul dispune de
avantajul elimin ării birocra ției necesare acord ării unui credit
precum și de garantarea finan țării doar cu bunul ce face obiectul
contractului de leasing.
Activitatea de leasing cuprinde:

113¾ leasing financiar – care urm ărește recuperarea
integrală a valorii bunului și care îndepline ște una sau mai multe
condiții – riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate
trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului, părțile prevăd expres ca la expirarea contractului dreptul de
proprietate s ă se transfere asupra beneficiarului; utilizatorul
poate opta pentru cump ărarea bunului la un pre ț de cel mult 50%
din valoarea de pia ță din momentul în care face op țiunea;
perioada de utilizare a bunului în sistem de leasing acoper ă cel
puțin 75% din durata normal ă de viață a bunului.
¾ leasing opera țional – presupune recuperarea doar a
unei părți din bunul închiriat, durata loca ției fiind mai redus ă
decât cea de func ționare a bunului.
În cazul leasingului financiar, clientul trebuie s ă achite
un avans cuprins între 25 și 50% din pre țul echipamentului, apoi
ratele lunare împreun ă cu dobânda pentru luna respectiv ă și
TVA aferent ă părții de capital, plus o valoare rezidual ă de 20%.
Operațiunea de leasing se deruleaz ă pe baza unui
contract de leasing, care precizeaz
ă următoarele elemente:
– numele părților;
– descrierea exact ă a bunului care face obiectul
contractului de leasing;
– valoarea total ă a contractului de leasing;
– valoarea ratelor de leasing și termenul de plat ă al
acestora;
– perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
– valoarea ini țială a bunului (leasing financiar);

114- clauza privind dreptul de op țiune al utilizatorului cu
privire la cump ărarea bunului și la condi țiile în care
acesta poate fi exercitat.
În legislația leasingului apar o serie de termeni specifici,
a căror semnifica ție o arătăm în cele ce urmeaz ă.
¾ Rată de leasing financiar: cota-parte din valoarea de
intrare a bunului;
¾ rată de leasing opera țional: cota de amortizare
calculată în conformitatea cu actele normative în vigoare și un
beneficiu stabilit de p ărțile contractante;
¾ Valoarea contractului: suma tuturor redeven țelor,
iar în cazul achizi ției de bunuri se adaug ă și valoarea rezidual ă a
acestuia;
¾ Valoarea de intrare: valoarea la care a fost
achiziționat bunul de c ătre finan țator, respectiv costul de
achiziție;
¾ Valoarea total ă: valoarea total ă a ratelor de leasing
la care se adaug ă valoarea rezidual ă;
¾ Valoarea rezidual ă: valoarea la care, la expirarea
contractului de leasing, se face transferul dreptului de
proprietate asupra bunului de c ătre utilizator.
Contractul de leasing se încheie între locator (finan țator)
și locatar (utilizator) .
Perioada minim ă a unui contract este de 12 luni, dar
poate ajunge pân ă la 20-30 de ani.
Etapele de parcurs pentru încheierea unui contract de
leasing sunt urm ătoarele:
– alegerea unei societ ăți de leasing în func ție de
seriozitatea ei și de conținutul ofertei (include sau nu

115asigurare, francize la asigurare, TVA, comision de
administrare contract, tax ă de analiz ă a dosarului
etc);
– alcătuirea dosarului, care pent ru persoanele juridice
trebuie să conțină următoarele acte: date generale ale
firmei: bilan țuri și balanțe aferente pe ultimii trei ani;
raport de gestiune; ultima balan ță pe anul în curs;
copii de pe certificatele de înmatriculare și de
înregistrare fiscal ă; copie de pe actele constitutive;
certificat de atestare fiscal ă privind plata obliga țiilor
(de la administra ția financiar ă); certificat constatator
de la Registrul comer țului; declara ție angajament;
– depunerea dosarului la firma de leasing, care
urmează să răspundă (afirmativ sau negativ);
– încheierea contractului;
– plata avansului;
– livrarea bunului;
– plata ratelor de leasing;
– cumpărarea bunului la valoarea rezidual ă, dacă s-a
optat pentru aceast ă variantă.
Cea mai mare alternativ ă de finan țare pentru IMM-uri
este leasingul de echipamente, tipul de leasing preferat fiind cel
financiar. În leasi ngul financiar, la expirarea contractului,
clientul poate alege: prelungirea contractului; cump ărarea
bunului la valoare rezidual ă; înapoierea echipamentului la firma
de leasing. Leasingul opera țional nu permite utilizatorului s ă
cumpere, la finele contractului, bunul închiriat.
În România exist ă următoarele tipuri de societ ăți de
leasing:

116- generale – care se ocup ă exclusiv de opera țiuni de
leasing;
– integrate în cadrul societ ăților produc ătoare;
– cele care au ca obiect de activitate achizi ția sau
construcția de imobile.
În lume, majoritatea contractelor de leasing sunt derulate
de departamente specializate ale societ ăților de asigur ări.
Motivul este simplu: leasingul în sine presupune ca locatorul,
adică firma de leasing, s ă aibă lichidități importante.
În țara noastr ă, compania de leasing, membr ă a Grupului
Băncii Comerciale Române, BCR Leasing, aplic ă o strategie de
dezvoltare ce prevede abordarea unor segmente ale pie ței,
ignorate pân ă acum în bun ă măsură de către societățile de profil.
Este vorba despre finan țarea achizi ționării unor echipamente și
utilaje fabricate în România, destinate produc ătorilor interni care
lucrează mai ales pentru export. BCR Leasing s-a implicat în
programul Fabricat în România, astfel încât întreprinz ătorii să
aibă acces la linii de fabrica ție din ce în ce mai performante.
BCR Leasing a fost înfiin țată în cadrul Grupului BCR
(deci are în spate o banc ă puternică) în anul 2001, cu un capital
de 5,5 mld. lei, având ca ac ționari principali BCR (75%).
În forma sa clasic ă leasingul poate fi asem ănat cu un
credit de investi ții, totuși între cele dou ă categorii exist ă
deosebiri:
Leasingul Cump ărarea pe credit
• Redevența are componente
în plus față de rata pl ătită în
cazul cump ărării pe credit • Rata plătită nu cuprinde
cheltuielile specifice leasingului

117(costul unor servicii, profitul
societății de leasing,
cheltuieli administrative).
• Transformarea dreptului de
proprietate poate avea loc
sau nu la sfâr șitul duratei
contractului de leasing • Dreptul de proprietate se
transferă automat asupra
beneficiarului înc ă de la
semnarea contractului
• Sunt prestate o serie de
servicii al c ăror cost, fiind
inclus în chirie (redeven ță),
nu mai implic ă plăți
suplimentare. • Orice servicii asociate
cumpărării pe credit sunt
achitate separat.
Cele mai mari avantaje create de leasing, la nivelul
utilizatorului, sunt: se ob ține finanțarea integral ă a unei investi ții
în lipsa unor resurse financ iare suficiente; reprezint ă o cale de
acces la tehnologii avansate și de dezvoltare a activit ății;
favorizeaz ă concentrarea resurselor beneficiarului asupra
activității profitabile, simplificând procedura de gestiune a
investițiilor; dobânda de leasing, inclusiv cheltuielile de
asigurare, de administrare, taxele, se înregistreaz ă pe costuri,
diminuând astfel venitul anual impozabil; prin opera țiunile de
leasing se acoper ă întregul program de achizi ționare de bunuri
deoarece pot fi incluse, pe lâng ă prețul acestora, cheltuielile de
transport, instalare și taxele legale; durata de loca ție poate fi
stabilită astfel încât beneficiarul s ă fie dotat permanent cu
echipamentele cele mai performante; opera țiunea de leasing nu
va împiedica societatea comercial ă în achiziționarea unor credite

118bancare ulterioare; cunoscându-se graficul de derulare a
operațiunii de leasing și de efectuare a pl ăților, este posibil ă o
planificare mai riguroas ă a bugetului de venituri și cheltuieli al
firmei; operativitate în achizi ționarea bunului; prin asigurarea
totală a bunului se acoper ă atât riscul fizic, cât și cel valoric;
creează o piață secundar ă prin vânzarea la valoarea r ămasă sau
reînchirierea echipamentelor utilizate și realizarea unor profituri
suplimentare din acestea.
Asociația Societăților de Leasing din România (ASLR)
confirmă faptul că în primele trimestre ale anului 2003, 91% din
volumul opera țiunilor de leasing au vizat ramura
autovehiculelor, 5,5% a echipamentelor industriale și 1,1% pia ța
imobiliară. În acest context, leasingul financiar continu ă să
reprezinte principala direc ție de derulare a contractelor.
ASLR își propune în continuare s ă contribuie la
modificarea percep ției despre industria leasingului în România
6.3. Programe de finan țare nerambursabil ă

România are încheiate trei programe finan țate din
fonduri europene: PHARE, RICOP și SAPARD, menite s ă
contribuie la înfiin țarea și dezvoltarea IMM-urilor.
Valoarea total ă a fondurilor nerambursabile acordate
României de UE pentru perioada 2000-2006 se ridic ă la 660
milioane euro pe an sau aproximativ 2% din Produsul Na țional
Brut al României și 7% din bugetul Guvernului.
Gestionarea programelor UE revine exclusiv Guvernului
României, care este responsabil pentru identificarea proiectelor
și administrarea fondurilor.

1196.3.1. Programul PHARE de creditare pentru IMM-uri

Programul PHARE de creditare pentru IMM-uri a fost
lansat în iunie 1999, Programele PHARE din anii bugetari 1999,
2000 și 2001 au avut valoarea de 208 milioane euro, 232
milioane euro și, respectiv, 269 milioane euro.
Una din cele mai importante scheme ale acestui program
este „Schema de finan țare nerambursabil ă pentru afaceri
noi, microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii
recent înfiin țate”.
Prioritățile programului, a șa cum sunt identificate în
Planul Na țional de Dezvoltare (întocmit în contextul procesului
de preaderare) sunt:
– sprijinirea investi țiilor IMM-urilor, pentru
introducerea tehnologiei moderne;
– sprijinirea înfiin țării și dezvoltării de IMM-uri;
– sprijinirea accesului IMM la activele neutilizate
rezultate din restructurarea și/sau privatizarea
întreprinderilor cu capital majoritar de stat.
Sprijinirea dezvolt ării sectoarelor industriale în
domeniile în care regiunea de ține avantaje competitive (ex.:
prelucrarea lemnului, textile și îmbrăcăminte, piel ărie, industrie
alimentar ă, mecanic ă fină, software).
Suma disponibil ă pentru sprijinul financiar acordat prin
această schemă începută din 2001 a fost de 12,95 milioane de
euro, fiind alocat ă din fondurile Comisiei Europene și din
bugetul României.

120Potențialii clien ți particip ă la licita ții, la care au fost
eligibile toate sectoarele cu urm ătoarele excep ții: agricultura
primară (industria alimentar ă, fiind îns ă eligibilă), energia,
extracția, comer țul, activit ățile imobiliare, construc țiile și
renovarea construc țiilor în scopul închirierii sau vânz ării lor,
inclusiv prin leasing, servicii financiare și de asigur ări, cazinouri
și jocuri de noroc, produc ția de armament, tutun și băuturi
alcoolice al c ăror conținut de alcool dep ășea 15%. Programul
finanțează o gamă largă de activit ăți de investi ții, incluzând
investițiile directe în produc ție și activități legate de asemenea
investiții, cum ar fi activit ățile inovative, investi țiile pentru
dezvoltarea serviciilor, reabilitarea cl ădirilor industriale direct
legate de proiect, investi țiile pentru sprijinirea activit ăților de
marketing și export și a promov ării exporturilor, cercetare-
dezvoltare, inovare și transfer de noi tehnologii.
Schema de consiliere și pregătire profesional ă pentru
IMM-uri, din cadrul programului „Coeziune economic ă și
socială”.
Este un program de finan țare a proiectelor de investi ții
din 25 de jude țe din patru regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Sud-
Est, Sud-Muntenia și Nord). Se deruleaz ă prin Banca
Comercial ă Română.
Este un program de 8,1 milioane euro care are drept
obiective stimularea dezvolt ării economice prin finan țarea unor
proiecte de investi ții viabile, în domeniul produc ției și
serviciilor, propuse de întreprinderile mici și mijlocii.
Schema de finan țare a programului prevede ca sursele
proprii ale beneficiarului s ă se ridice la minim 20% din valoarea

121proiectului de investi ții. Creditul se ridic ă la 80% din valoarea
investiției astfel:
– finanțare din fonduri PHARE: 75% din valoarea
creditului, dar nu mai mult de 300.000 euro, din care un sfert va fi finan țare nerambursabil ă (grant);
– creditul BCR va fi de 25% din valoarea creditului.
Durata creditului este de maxim 6 ani. Sunt eligibile
întreprinderile aflate în cele patru zone, care îndeplinesc
următoarele condi ții: să aibă maxim 249 angaja ți; cifra de
afaceri să nu depășească 40 mil. euro; s ă nu aibă printre
asociați/acționari societ ăți cu mai mult de 249 angaja ți ce dețin
mai mult de 25% din capitalul social; s ă nu dețină peste 25% din
capitalul social al unei societ ăți care are mai mult de 249 de
angajați; să fie deținute în propor ție de minim 51% din capitalul
social de ac ționari/asocia ți privați români și/sau din Uniunea
European ă, iar participarea partenerilor români s ă fie de cel
puțin 20% din capitalul social; s ă nu înregistreze datorii restante;
să îndeplineasc ă
anumite criterii de eligibilitate financiar ă (anul
financiar precedent încheiat cu profit, investi ții profitabile) etc.
Acest program ofer ă sprijin pentru afaceri
întreprinz ătorilor mici și mijlocii, în patru domenii principale:
– îmbunătățirea accesului IMM-urilor la oportunit ățile
de piață;
– sprijinirea IMM-urilor pentru a atinge standardele
tehnice și calitative;
– consultan ță în vederea accesului IMM-urilor la
informație și comunicare;
– promovarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii
la informa ție și comunicare.

122Exemplu de calcul pentru o investi ție de 150.000 euro
(preluat din revista „Capital”, nr. 26/2002, pag. 19).
Valoarea investi ției …………………………………150.000 euro
Contribuție solicitant ………………………………..30.000 euro
(min. 20% din valoarea investi ției)
Împrumut ………………………………………………120.000 euro
(max. 80% din valoarea investi ției)
Împrumut PHARE ……………………………………90.000 euro
(max. 75% din împrumut)
– nerambursabil ………………………… 22.500 euro
(75% din împrumut PHARE)
– rambursabil (dobânda 5,46%)…… 67.500 euro
(25% din împrumut PHARE)
Împrumut banc ă……………………………………….30.000 euro
(min. 25% din împrumut)
Împrumut ………………………………………………120.000 euro
(max. 80% din valoarea investi ției)
Durata credit ……………………………………………………..3 ani Perioada gra ție ………………………………………………….6 luni
Dobânda total ă la componenta
rambursabil ă PHARE (67.500)…………………….6.609 euro
Rata lunar ă: 307 euro în perioada de gra ție; 2.557 euro –
rata în luna a șaptea; 2.260 euro – rata în ultima lun ă;
Dobânda cumulat ă la componenta rambursabil ă BCR
(30.000)
Rata lunar ă: 162 euro în perioada de gra ție; 1.162 euro –
în luna a șaptea; 1.105 euro în ultima lun ă.
Total dobând ă plătită………………………………..10.084 euro
(la o dobând ă EURIBOR la 3 luni de 3,465%)

123Condițiile financiare sunt determinate de urm ătoarele
detalii:
• Contribuția UE + banc ă = împrumut: maxim 80% din
valoarea proiectului, din care:
o Contribuția UE: maxim 75% din valoarea
împrumutului (care reprezint ă 60% din valoarea
proiectului, din care 15% este nerambursabil și
45% rambursabil);
o Contribuția băncii: minimum 25% din valoarea
împrumutului (care reprezint ă 20% din valoarea
proiectului);
o Contribuția solicitantului: minimum 20% din
valoarea proiectului (din care cel pu țin 50% în
numerar).
Dobândă contribuție UE (euro): EURIBOR 3 luni minus
1,5%, plus un comision bancar de maxim 3%.
Dobândă contribuție bancă (euro): EURIBOR 3 luni plus
maximum 3%.
Dobânda contribu ție bancă (lei): BUBOR 12 luni plus
maximum 3% (Exemplu: EURIBOR la 3 luni = 3,47%, rata
dobânzii este de 5,47% pentru componenta rambursabil ă
PHARE și de 6,47% pentru creditul BCR).
Perioada de rambursare de la 3 la 6 ani, cu pân ă la 1 an
perioadă de grație.
Din exemplul prezentat, reiese c ă dintr-un credit de
120.000 de euro, o întreprindere va r ămâne du 22.500 de euro,
bani pe care nu trebuie s ă îi restituie, și va utiliza în decursul a
trei ani 97.500 euro, cu o dobând ă totală de 10.084 de euro.

124Un împrumut nu va dep ăși 400 mii de euro, din care
aproximativ o cincime este nerambursabil ă. De exemplu, din
400.000 euro suma de 75.000 euro nu trebuie restituit ă
(18,75%). Creditul este compus din dou ă tipuri de resurse – o
parte provin din fondurile UE (maxim 75%), iar restul din
resursele b ăncii. Rata dobânzii se aplic ă la fiecare component ă.
Pentru fiecare credit acordat în cadrul acestui program, rata
dobânzii se calculeaz ă după o formul ă raportată la EURIBOR
(dobânda pe pia ța interbancar ă european ă – n.a.). Ca exemplu,
rata dobânzii ar fi de 5,47% pentru componenta nerambursabil ă
PHARE și de 6,47% pentru partea de credit BCR.
Responsabil ă de selec ția proiectelor este BCR, care va
monitoriza și rambursarea împrumuturilor, care vor fi acordate
unor proiecte viabile. Acestea vor trebui s ă demonstreze o rat ă a
profitului satisf ăcătoare, care s ă reiasă din planul de finan țare a
investiției, din planul de afaceri și din proiec țiile bugetare.
Proiectele vor fi aprobate de un Comitet de Credit stabilit de
către BCR, comitet din care face parte și un expert independent,
cu drept de veto, a c ărui nominalizare este aprobat ă de către
Comisia European ă.
6.3.2. Programul RICOP

Programul RICOP – componenta de finan țare a IMM –
este derulat de Comisia European ă prin Banca Comercial ă
Română, pentru a sprijini IMM-urile în crearea de noi locuri de
muncă în 17 jude țe afectate de disponibiliz ări masive de
personal în urma restructur ării și privatiz ării unor societ ăți de
stat. Bugetul total pentru componenta de finan țare a IMM – 34

125milioane de euro. BCR este liderul consor țiului care asigur ă
asistența tehnică pentru identificarea, selectarea și evaluarea
proiectelor de investi ții propuse și se ocup ă de încheierea
contractelor de împrumuturi nerambursabile și efectuarea
plăților. Alte condi ții cerute IMM-urilor: cifr ă de afaceri de
maxim 40 milioane euro sau active totale de maxim 24 milioane
euro; nu de țin participa ții de peste 25% la firme cu peste 250 de
angajați; acționarii români s ă dețină minim 20% din capital
pentru o societate cu capital str ăin sau acționarii din statele UE
sau beneficiare PHARE s ă aibă minim 51% din capital și din
drepturile de vot; proiectul de investi ții este localizat în unul din
județele cărora li se adreseaz ă programul, s ă nu aibă pierderi în
anul fiscal anterior, s ă nu aib ă împrumuturi anterioare
nerambursate (inclusiv ac ționarii), s ă nu aibă incidente de plat ă
în ultimii 5 ani și nici datorii nepl ătite la timp c ătre bugetul de
stat în ultimii 2 ani, s ă aibă înregistrările contabile la zi, s ă aibă
un plan de afaceri viabil, care poate genera profit și locuri de
muncă permanente pe urm ătorii trei ani. Programul se deruleaz ă
în cinci zone:
Zona 1: Bac ău, Iași, Neamț, Vaslui;
Zona 2: Br ăila, Buzău, Galați;
Zona 3: Arge ș, Dâmbovi ța, Teleorman;
Zona 4: Dolj, Gorj, Olt, Hunedoara, Vâlcea;
Zona 5: Bra șov, Covasna.
Pot fi finan țate investi ții în imobiliz ări corporale
(construcții de clădiri, achizi ții de mașini, echipamente și utilaje,
mijloace de transport sau leasing), în imobiliz ări necorporale
(licențe, software ș.a.), în stocuri de produc ție, pregătire
profesional ă a personalului plus o rezerv ă de maxim 5% din

126valoarea împrumutului nerambursabil pentru costuri
neprevăzute.
Etapele de parcurs în selec ția proiectelor și contractarea
fondurilor:
1. Proiectele ajung la Comitetul de evaluare din cadrul
BCR. Aici evaluarea dureaz ă cel puțin șase săptămâni, în func ție
de numărul proiectelor și de acurate țea întocmirii lor. Dac ă se
constată lipsuri în dosare, evaluatorii trimit scrisori solicitan ților
pentru a efectua complet ările necesare. Se elaboreaz ă raportul de
evaluare.
2. Raportul și proiectele ajung la Comitetul de
Coordonare Zonal ă (CCZ). Acesta studiaz ă raportul și în aprob ă
sau cere reevalu ări. În final, întocme ște un raport de evaluare.
3. Următoarea etap ă la Unitatea de Management al
Proiectului. Acesta studiaz ă, la rândul s ău, raportul și proiectele.
Sunt posibili și aici reevalu ări.
4. Oficiul de Contractare și plăți PHARE.
5. Delegația Comisiei Europene. Ajunse în acest punct
proiectele sunt din nou studiate și, de regul ă, sunt cerute
reevaluări.
În fine, dup ă aprobarea proiectelor, începe încheierea
contractelor între gestionarul de fonduri (BCR) și beneficiarii
finali, proces care dureaz ă câteva luni.
Activitățile eligibile sunt urm ătoarele:
– orice tip de investi ție ce sprijin ă crearea sau
extinderea de afaceri, cum ar fi: investi ții în
echipament, mijloace de transport sau cl ădiri
necesare desf ășurării activității de produc ție;

127- activitățile proiectului nu trebuie s ă fie în domeniul
agriculturii, al extrac țiilor, energiei și comerțului.
6.3.3. Programul SAPARD

Programul SAPARD din România a fost adoptat de c ătre
Comisia European ă pe baza Planului Na țional pentru
Agricultur ă și Dezvoltare Rural ă (PNADR), din 22 noiembrie
2000. În cadrul programului se va acorda asisten ță financiar ă
nerambursabil ă pentru îmbun ătățirea preluc ării și marketingului
produselor piscicole și agricole. M ăsurile din programul
SAPARD au ca scop principal oferirea de ajutor în ceea ce
privește implementarea acquis-ului comunitar, remedierea unor
deficiențe ce caracterizeaz ă agricultura în România, înainte de
aderarea la Uniunea European ă.
Beneficiarii proiectelor SAPARD pot fi:
– societăți comerciale cu capital 100% privat;
– societăți comerciale cu capital 100% privat provenite
din reorganizarea unit ăților economice de stat ca regii
autonome și societăți comerciale;
– cooperativele de consum.
Solicitanții trebuie s ă acționeze în nume proprii și trebuie
să fie înregistra
ți ca persoane juridice române ști, în conformitate
cu legisla ția română.
Un proiect depus în cadrul acestei m ăsuri trebuie s ă se
încadreze în urm ătoarele limite:
– valoarea minim ă eligibilă a proiectului este de 30.000
euro;

128- valoarea maxim ă eligibilă a proiectului este de
2.000.000 euro.
Un ajutor financiar nerambursabil nu poate dep ăși 50 sau
30% din valoarea total ă eligibilă a proiectului.
Solicitanții pot fi ajuta ți în obținerea contribu ției private.
O variant ă sunt împrumuturile de la b ănci. Aici putem aminti
extrasul de cont, creditul sau certificatul de confort bancar.
Valoarea total ă se compune din:
¾ pentru sectoarele lapte și produse lactate, carne,
produse din carne și ouă, legume, fructe, cartofi, vinifica ție,
pește:
o minim 50% contribu ție privată;
o maxim 50% contribu ție public ă, din care:
75% contribu ția comunit ății și 25%
cofinanțare națională;
¾ pentru sectoarele: cereale, semin țe oleaginoase și
zahăr:
o minim 70% contribu ție privată;
o maxim 30% contribu ție publică, din care 75%
contribuția comunit ății și 25% cofinan țare
națională.
Contribuția publică include finan țarea de la UE și de la
bugetul na țional (creditul nerambursabil), iar contribu ția privată
include cofinan țarea privat ă obligatorie.
Condițiile de finan țare prevăd:
– un solicitant poate primi doar de dou ă ori ajutoare
financiare nerambursabile în aloca țiile financiare
pentru perioada 2000-2006, pentru dou ă proiecte
diferite;

129- beneficiarul poate solicita un nou împrumut numai
după ce primul proiect a fost finalizat;
– al doilea proiect se poate încadra în aceea și
submăsură pentru care a fost solicitat ă finanțarea în
cadrul primului proiect;
– proiectul finan țat prin SAPARD nu poate fi asistat
simultan printr-un alt program public de asisten ță
financiară nerambursabil ă.
Pentru ca o cheltuial ă să fie considerat ă eligibilă în
contextul proiectului, trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele
condiții:
¾ să fie necesar ă pentru desf ășurarea proiectului, s ă fie
prevăzută în cadrul contractului de finan țare, să fie în
conformitate cu principiile eficien ței și economiei costurilor;
¾ să fie efectiv realizat ă pe perioada execu ției
proiectului și să respecte prevederile din contractul de finan țarea
semnat cu autoritatea contractant ă (cu excep ția studiilor de
fezabilitate și a studiilor conexe – studii tehnice, economice,
plan de afaceri, avize, autoriza ții, acorduri, taxe legale aferente
acestora – a c ăror cheltuial ă poate fi f ăcută înainte de semnarea
contractului de finan țare, dar dup ă acreditarea Agen ției
SAPARD);
¾ să fie înregistrat ă în registrele contabile ale
beneficiarului, s ă fie identificabil ă și verificabil ă și să fie
susținută de originalele actelor de plat ă justificative.
Programul SAPARD are un buget anual de 153 milioane
euro, sub form ă de credite nerambursabile. Planul Na țional
pentru Agricultur ă și Dezvoltare Rural ă fundamenteaz ă
direcțiile interven țiilor Programului SAPARD pentru perioada

1302000-2006. Strategia propus ă prin plan, va lega mai bine
agricultura de nevoile pie țelor și, în acela și timp, va respecta
cerințele de mediu, creând posibilitatea apari ției unor noi locuri
de muncă în spațiul rural.
Programul SAPARD con ține 11 măsuri care urmeaz ă să
fie finanțate:
– îmbunătățirea prelucr ării și marketingului produselor
agricole și piscicole;
– dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
– investiții în exploata ții agricole;
– dezvoltarea unor activit ăți economice generatoare de
venituri alternative (servicii agricole, agroturism,
meșteșuguri, etc);
– silvicultur ă;
– îmbunătățirea pregătirii profesionale;
– asistență tehnică;
– îmbunătățirea controlului de calitate, veterinar și
fitosanitar;
– managementul resurselor de ap ă;
– construirea grupurilor de produc ători;
– protejarea mediului.
Sunt considerate cheltuieli neeligibile:
– cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a
clădirilor și terenurilor existente, indiferent dac ă
leasingul are ca rezultat trecerea în proprietate a celui
care ia în leasing;
– impozite, taxe vamale și taxe de import care: sunt
rambursabile, nu fac parte din sistemul fiscal general

131din România, poart ă dispropor ționalități în orice
parte a programului;
– costuri de exploatare, inclusiv costurile de între ținere
și închiriere;
– costurile oric ăror servicii, bunuri și lucrări care
valoarea mai mult decât echivalentul în lei a 10.000
de euro, pentru care beneficiarul nu a ob ținut oferte
de la cel pu țin trei furnizori, originalele acestora fiind
incluse în declara ția de cheltuieli;
– comisioane bancare, costurile garan țiilor și cheltuieli
similare;
– onorariile pl ătite pentru consultan ță tehnică, costuri
ce privesc preg ătirea și/sau implementarea unui
proiect, direct legate de m ăsură, care dep ășesc 12%
din totalul costului eligibil al proiectului;
– cheltuieli legate de produse sau servicii care nu
respectă regulile de achizi ție și de origine;
– cheltuieli privind proiectele care au generat taxe de
utilizator sau participant înainte de încheierea proiectului, f ără ca sumele respective s ă fi fost
deduse din costurile eligibile;
– cheltuieli promo ționale, altele decât cele de interes
comun;
La acestea se vor ad ăuga următoarele costuri:
–
investiții care sprijin ă direct vânzarea cu am ănuntul;
– investiții pentru construirea și modernizarea
locuințelor;
– cheltuieli cu privire la pr omovarea produselor prin
expoziții, reclam ă și publicitate;

132- achizițiile de mijloace de transport, cu excep ția celor
specializate;
– achiziționarea de echipamente și utilaje second-hand;
contribuția în natur ă.
În elaborarea proiectului pot interveni urm ătoarele
deficiențe:
¾ Proiectul nu este depus în timp util. După anunțarea
licitației de proiecte, urmeaz ă o perioad ă de 60 de zile pentru
depunerea cererilor de finan țare. Cererile de finan țare se depun
personal de c ătre responsabilul tehnic sau legal de
implementarea proiectului respectiv, la Biroul Regional de
Implementare a Programului SAPARD, din regiunea în care este
amplasat proiectul.
¾ Proiectul nu este conform. De față cu solicitantul se
face verificarea conformit ății. Deci proiectul nu este conform
(adică nu respect ă condițiile de conformitate precizate în Ghidul
solicitantului) solicitantul poate reveni cu completarea necesar ă
cu condiția să se încadreze în termenul limit ă de depunere
precizat la lansarea licita ției de proiecte. Aceea și cerere de
finanțare poate fi declarat ă neconform ă de maximum trei ori
pentru aceea și licitație de proiecte.
¾ Proiectul nu este eligibil. Fiecare m ăsură prevede
anumite criterii de eligibilitate, atât generale, cât și specifice
pentru fiecare sub-m ăsură în parte. Criteriile de eligibilitate sunt
condiții obligatorii, pe care, atât solicitantul finan țării, cât și
proiectul depus, trebuie s ă le îndeplineasc ă. Dacă un singur
criteriu de eligibilitate nu este respectat, proiectul este respins.
¾ Proiectul nu ob ține un punctaj corespunz ător.
Criteriile de selec ție nu sunt condi ții obligatorii, dar au rol de

133departajare a proiectelor în cazul în care valoarea proiectelor
depășește suma alocat ă licitației respective.
6.3.4. Proiectul privind finan țarea dezvolt ării IMM-
urilor din industria alimentar ă

Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
Industrial ă (ONUDI) a aprobat finan țarea proiectului privind
finanțarea IMM-urilor din industria alimentar ă, care se va
desfășura în parteneriat cu Agen ția Națională pentru
Întreprinderile Mici și Mijlocii și Coopera ție (ANIMMC).
Proiectul se va desf ășura pe parcursul a 18 luni (2003-2004) și
vizează îmbunătățirea calității produselor și creșterea num ărului
firmelor private care î și desfășoară activitatea în industria
alimentar ă, astfel încât acestea s ă poată face față concuren ței în
creștere în perspectiva ader ării României la Uniunea European ă.
Sunt vizate întreprinderile mici și mijlocii din sectorul de
producție de lapte și produse din lapte, carne de vac ă și legume-
fructe, accentul fiind pus pe cre șterea calit ății produselor și pe
diversificarea produc ției. Pentru anul 2003, programul se
concentreaz ă pe sectorul carne și produse din carne, dispunând
de un buget de 142.000 dolari, din care 112.000 dolari aloca ți de
ONUDI și 30.000 dolari contribu ție a Guvernului Ungariei.
Proiectul contribuie și la dezvoltarea economico-social ă a
județelor implicate prin crearea de noi locuri de munc ă, alinierea
producției din sectorul IMM la standardele europene de calitate,
creșterea competitivit ății, îmbunătățirea calific ării profesionale a
angajaților și deschiderea de noi pie țe. Un alt obiectiv este
realizarea de centre de training și transfer tehnologic pentru
crescătorii de animale și IMM-urile din sectorul laptelui și al

134produselor lactate în cadrul institutelor de profil, direc țiilor
agricole și al unor firme private ce vor deveni centre-pilot.
Totodată, este vizat ă și diversificarea produc ției prin
introducerea tehnologiilor ieftine și moderne de procesare a
legumelor și fructelor. În domeniul laptelui și al produselor din
lapte, ca și în cel al produselor din carne de vac ă, proiectul se
desfășoară în special pentru IMM-uri din jude țele Iași și Neamț,
iar pentru sectorul legume-fructe sunt selectate cu prioritate
întreprinz ătorii priva ți din jude țele Constan ța, Ialomița, Ilfov și
Teleorman.
Proiectul constituie un suport pentru înfiin țarea
asociațiilor de procesatori din cele trei domenii vizate și
colaborarea cu institutele de cercetare de specialitate, atât din
țară, cât și din străinătate. ANIMMC lucreaz ă în prezent la
realizarea unei baze de date cu IMM-urile din industria
alimentar ă care își desfășoară activitatea în jude țele incluse în
proiect.
6.3.5. Programul de sprijinire a IMM-urilor pentru
dezvoltarea exportului

Programul de sprijinire a IMM-urilor pentru dezvoltarea
exporturilor este un program na țional multianual derulat prin
Agenția Națională pentru IMM și Coopera ție. Beneficiarii sunt
IMM-uri care promoveaz ă la export produse sau servicii, cu
cifră de afaceri anual ă de până la 8 milioane euro. Se acord ă
alocații financiare nera mbursabile de pân ă la 60% din valoarea
fiecărei cheltuieli eligibile efectuate. Sunt excluse de la finan țare
societățile financiar-bancare, de asigurare-reasigurare, firme cu
activitate exclusiv ă de comer ț exterior, societ ăți de consultan ță

135sau plasament de for ță de munc ă, precum și firmele care au
inclus în obiectul de activitate tip ărirea materialelor pentru
publicitate care solicit ă finanțare pentru elaborare sau produc ție
de materiale tip ărite de promovare. Sunt finan țate particip ările la
târguri și expoziții naționale și internaționale cu stand propriu
sau în asociere, elaborarea și producția de materiale tip ărite de
promovare, realizarea unui site pe internet, particip ări la cursuri
de pregătire în tehnici de promovare a exportului din țară sau
străinătate, contractarea de se rvicii de consultan ță pentru studii
de export sa de pia ță, culegerea de informa ții despre pie țele
externe.
6.3.6. Programul de sus ținere a investi țiilor realizate în
sectoare industriale prioritare

Programul de sus ținere a investi țiilor realizate în sectoare
industriale prioritare este un pr ogram derulat de ANIMMC prin
Banca Comercial ă Română pentru sus ținerea investi țiilor de
modernizare și retehnologizare pentru IMM-uri din 13 sectoare
industriale stabilite prin Strategia de dezvoltare industrial ă a
României, respectiv industria textil ă, de pielărie și produse din
piele, industria lemnului și a produselor din lemn, industria
celulozei, hârtiei și a produselor din hârtie, fabricarea
substanțelor, produselor chimice și fibrelor, produc ția de cauciuc
și mase plastice, fabricarea altor produse din materiale
nemetalice, industria metalurgic ă și a produselor din metal,
industria de ma șini și echipamente, industria de ma șini și
aparate electrice, industria mijloacelor de transport, alte
activități industriale de produc ție de mobilier și recuperare a
deșeurilor și industria de echipamente electrice și optice.

136Bugetul total pentru 2003 este de 80 miliarde lei, din care
alocații financiare nerambursabile de la buget, la care se adaug ă
creditul BCR și dobânda. Banii pot fi utiliza ți pentru
achiziționarea de active corporale și necorporale, de tipul
terenuri, cl ădiri, construc ții, mașini, utilaje și echipamente,
mijloace de transport de m ărfuri, brevete de inven ție, licențe,
precum și extinderi, reconstruc ții sau moderniz ări de active.
6.3.7. Program de sus ținere a me șteșugarilor și a
producătorilor de artizanat

Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
și Coopera ție (ANIMMC) a lansat un nou program na țional
anual pentru sus ținerea me șteșugurilor și a produc ției de
artizanat. Programul urm ărește în principal stimularea practic ării
meșteșugurilor artistice tradi ționale pentru realizarea unor
produse de art ă populară și artizanat inspirate din specificul
tradițional na țional. ANIMMC urm ărește îmbun ătățirea
accesului produc ătorilor români de art ă populară și artizanat la
informații de piață și valorificarea lor, promovarea produselor
românești la export, inclusiv pe noi pie țe externe, stimularea
cererii interne și creșterea num ărului de locuri de munc ă din
domeniu în toate zonele țării, în special prin atragerea tinerilor și
a femeilor în aceste activit ăți. Beneficiarii vor putea ob ține
finanțări nerambursabile pentru urm ătoarele activit ăți:
– participări la târguri și expoziții în țară și în
străinătate cu stand propriu sau în asociere cu al ți
agenți economici;

137- elaborarea și produc ția de materiale tip ărite de
promovare a produselor de art ă populară, artizanat și
a meșteșugurilor;
– realizarea unui site pe internet pentru prezentarea
activității și a produselor sau serviciilor oferite.
Valoarea aloca ției financiare nerambursabile este egal ă
cu echivalentul a 65% din valoarea cheltuielilor eligibile
efectuate (exclusiv TVA), dar nu mai mult de 80.000.000 lei
pentru fiecare beneficiar.
Pot participa la program persoanele juridice sau
persoanele care se încadreaz ă la data solicit ării în una din
următoarele categorii:
a) sunt organizate în baza Decretului-Lege nr.66/1990
privind organizarea și funcționarea coopera ției meșteșugărești și
a Legii nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea
cooperației de consum și a coopera ției de credit, cu modific ările
și completările ulterioare;
b) sunt organizate în baza Legii nr. 31/1990 privind
societățile comerciale, cu modific ările și complet ările ulterioare
și îndeplinesc condi țiile de încadrare în categoria IMM-urilor,
potrivit dispozi țiilor Legii nr. 133/1999 privind stimularea
întreprinz ătorilor priva ți pentru înfiin țarea și dezvoltarea IMM-
urilor, cu modific ările și completările ulterioare;
c) sunt constituite ca asocia ții profesionale sau funda ții
și au ca scop promovarea me șteșugurilor artistice tradi ționale, a
artei populare și artizanatului;
d) sunt persoane fizice sau asocia ții familiale
autorizate s ă desfășoare activit ăți în baza liberei ini țiative
conform Legii nr. 507/2002 privind organizarea și desfășurarea

138unor activit ăți economice de c ătre persoane fizice în domeniul
meșteșugurilor artistice tradi ționale, artei populare și
artizanatului.
În plus, solicitan ții care se încadreaz ă în categoriile a) –
c) trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele condi ții: capital social
integral privat; durata de func ționare de cel pu țin un an; activez ă
în domeniul me șteșugurilor artistice tradi ționale, au ca obiect
principal de activitate producerea , comercializarea produselor de
artă populară și artizanat sau acordarea de consultan ță în
domeniul me șteșugurilor artistice tradi ționale; și-au plătit
impozitele și taxele la bugetul de stat, inclusiv cele locale,
precum și contribu țiile pentru asigur ările sociale de stat,
asigurările de sănătate și de șomaj; nu au mai beneficiat în
ultimii doi ani de aloca ții financiare nerambursabile de la
bugetul de stat pentru activit ățile prevăzute.
Rezumat

Sursele de finan țare a IMM-urilor se clasific ă în: surse
de finanțare conven ționale; surse de finan țare neconven ționale;
factoringul; leasingul.
Din categoria surselor de finan țare conven ționale fac
parte: băncile, CEC-ul și Cooperativa de credit.
În categoria surselor de finan țare neconven ționale se
includ: emisiunea de ac țiuni pe pia ța de capital; fondurile de
garantare; fondurile cu capital de risc; creditele subsidiate.
Factoringul reprezint ă u n p a c h e t d e s e r v i c i i c a r e p o a t e .
exportatorii români s ă beneficieze de finan țare imediat ă. Un alt
serviciu îl reprezint ă colectarea crean țelor și încercarea unei

139disciplinări a debitorilor în ce prive ște plata. Alt serviciu este și
acoperirea riscului de neplat ă a debitorilor str ăini.
Leasingul reprezint ă, de asemenea, o modalitate de
finanțare a IMM-urilor care doresc s ă achiziționeze utilaje și
echipamente, dar care nu au posibilit ăți financiare. Cel mai
utilizat este leasingul financiar.
Un rol important în procesul de înfiin țare și dezvoltare al
IMM-urilor îl au programele de finan țare nerambursabil ă,
România având în acest sens încheiate trei programe finan țate
din fonduri europene: PHARE, RICOP și SAPARD.
În cadrul programului PHARE se impun „schema de
finanțare nerambursabil ă pentru afaceri noi, microîntreprinderi
și întreprinderi mici și mijlocii recent înfiin țate” și „schema de
consiliere și pregătire profesional ă pentru IMM-uri din cadrul
programului «Coeziune economic ă și socială»”.
Programul RICOP ac ționează în 17 jude țe și prin el pot
fi finanțate investi ții în imobiliz ări corporale, necorporale, în
stocuri de produc ție și pregătire profesional ă a personalului.
Programul SAPARD are ca scop principal oferirea de
ajutor în ceea ce prive ște implementarea acquis-ului comunitar,
remedierea unor deficien țe ce caracterizeaz ă agricultura în
România, înainte de aderarea la Uniunea European ă.
Chestionar

1. Care sunt destina țiile pentru care se recomand ă
finanțare antreprenorial ă în cazul preg ătirii afacerii?
2. Ce destina ții puteți nominaliza pentru finan țarea
începerii unei activit ăți?

1403. Prin ce modalit ăți se poate face cump ărarea unei
afaceri existente?
4. Cum pot fi folosite finan țele antreprenoriale în
scopul dezvolt ării unei afaceri?
5. Care este schema de creditare pentru finan țarea
IMM-urilor pe care o practic ă BCR?
6. Care sunt condi țiile pe care trebuie s ă le
îndeplineasc ă firmele solicitante de credite din programul
„Facilitatea de finan țare pentru IMM-uri”?
7. Care sunt condi țiile ce trebuie îndeplinite de IMM
pentru a fi creditate de CEC?
8. Ce tipuri de credite deschise la CEC cunoa șteți și în
ce constau fiecare dintre acestea?
9. Ce tipuri de conturi pune la dispozi ței CEC-ul?
10. Descrieți schema de finan țare prin Fondul Na ționale
de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri.
11. Descrieți schema de func ționare a fondului de
garantare a creditului rural (FGCR).
12. Ce deosebire exist ă între un fond de capital de risc și
o bancă?
13. Ce avantaj principal ofer ă Fondul cu Capital de Risc?
14. Descrieți schema de func ționare a Fondului cu
Capital de Risc.
15. În ce condi ții sunt accesibile IMM-urilor creditele
subsidiate?
16. Care sunt p ărțile implicate într-o opera țiune de
factoring?
17. Care sunt serviciile și avantajele oferite de factoring?
18. Ce reprezint ă, din punct de vedere juridic, leasingul?

14119. Care este diferen ța dintre leasingul financiar și cel
operațional?
20. Care sunt etapele de parcurs pentru încheierea unui
contract de leasing?
21. Ce deosebiri considera ți că există între leasing și
cumpărarea pe credit?
22. Descrieți schema de finan țare a IMM-urilor prin
programul „Coeziune economic ă și socială”.
23. Care sunt etapele de parcurs în selec ția proiectelor și
contractarea fondurilor RICOP?
24. Cine poate beneficia de fondurile SAPARD?
25. Care sunt condi țiile de finan țare prevăzute de fondul
SAPARD?
26. Câte măsuri urmeaz ă să fie finan țate prin fondurile
SAPARD?
27. Ce deficien țe pot interveni în elaborarea unui proiect
de finanțare din fondurile SAPARD?
28. În ce const ă proiectul privind finan țarea dezvolt ării
IMM-urilor din industria alimentar ă?
29. În ce const ă programul de sprijinire a IMM-urilor
pentru dezvoltarea exportului?
30. În ce const ă programul de sus ținere a investi țiilor
realizate în sectoare industriale prioritare?
31. În ce const ă programul de sus ținere a me șteșugarilor
și a produc ătorilor de artizanat?

142Tema 7
Facilități acordate IMM-urilor

Obiective
Cursanții studiind aceast ă temă vor fi capabili:
– să defineasc ă facilitățile fiscale de care se bucur ă
IMM-urile;
– să enumere condi țiile de organizare a primei licita ții
pentru IMM-uri;
– să formuleze condi țiile în care IMM-urile sunt scutite
de la plata taxelor vamale;
– să distingă între IMM-urile care beneficiaz ă și cele
care nu beneficiaz ă de scutirea taxelor vamale;
– să explice cum se aplic ă scutirea de impozite pe
profit pentru investi țiile care se realizeaz ă pe
parcursul mai multor luni;
– să enumere principalele facilit ăți acordate zonelor
defavorizate;
– să explice care este modificarea introdus ă de Legea
111/2003 privitoare la definirea
microîntreprinderilor;
– să formuleze modific ările și complet ările în materie
de impozitare a microîntreprinderilor introduse prin
Legea nr. 232/2003.

1437.1. Facilit ăți fiscale acordate IMM-urilor, conform
Legii nr. 133/1999

În conformitate cu prevederile Legii 133/1999 IMM-
urile beneficiaz ă de facilit ăți fiscale, care se refer ă la:
a) achizițiile publice;
b) scutiri de taxe vamale;
c) cota impozitului pe profitul brut reinvestit, zero sau
redusă.

Referitor la achizi țiile publice IMM-urile beneficiaz ă de
reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri și
garanțiile cerute și achizițiile publice de bunuri materiale și
servicii.
Instituțiile publice, societ ățile comerciale și companiile
naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome
au obliga ția să organizeze prima licita ție pentru întreprinderile
mici și mijlocii, dup ă cum urmeaz ă:
a) cererile de ofert ă pentru procur ări de materiale
care nu dep ășesc 500.000.000 lei;
b) cererile de ofert ă pentru procur ări de
echipamente care nu dep ășesc 1.000.000.000
lei;
c) cererile de ofert ă pentru repara ții care nu
depășesc 2.000.000.000 lei;
d) cererile de ofert ă pentru construc ții care nu
depășesc 3.000.000.000 lei.
Pot participa la aceast ă licitație pentru achizi ții publice
de bunuri materiale, lucr ări sau servicii IMM-urile care au

144îndeplinit obliga țiile de plat ă a impozitelor, taxelor și a
contribuției pentru asigur ările sociale de stat.

Referitor la taxele vamale :
Întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata
taxelor vamale pentru ma șinile, instala țiile, echipamentele
industriale, know-how care se import ă în vederea dezvolt ării
activităților proprii de produc ție și servicii și care se achit ă din
fonduri proprii sau din credite ob ținute de la b ănci române ști sau
străine.
Bunurile importate de întreprinderile mici și mijlocii,
scutite de la plata taxelor vamale, sunt scutite implicit, și de la
plata taxei pe valoarea ad ăugată, în conformitate cu prevederile
OU nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea ad ăugată, cu
modificările ulterioare.
La schimbarea destina ției bunurilor importate scutite de
la plata taxelor vamale, întreprinderile mici și mijlocii sunt
obligate s ă îndeplineasc ă formalitățile legale privind importul
bunurilor și să achite drepturile de import. În acest caz, valoarea
în vamă se calculeaz ă la cursul de schimb valutar valabil în ziua
constatării schimb ării destina ției bunurilor în cauz ă.
Prevederile privind scutirile de la plata taxelor vamale se
aplică numai bunurilor care se reg ăsesc în cap. 84, 85 și 87 din
Tariful vamal de import al României, cu excep ția autoturismelor
pentru al c ăror import se aplic ă taxe vamale.
Din aceast ă categorie fac parte:
a) reactoare nucleare, cazane, ma șini, aparate și
dispozitive mecanici, p ărți ale acestora;

145b) mașini, aparate și echipamente electronice și părți
ale acestora;
c) aparate de televiziune, de înregistrat sau de reprodus
imagine și sunet, părți și accesorii ale acestora;
d) vehicule terestre, altele decât materialul rulant de
care ferată și tramvai, p ărți și accesorii ale acestora.
Beneficiaz ă de scutirile de la plata taxelor vamale și
întreprinz ătorii autoriza ți prin Decretul lege nr. 54/1990 privind
organizarea și desfășurarea unor activit ăți economice pe baza
liberei ini țiative, precum și asociațiile familiale.
De asemenea, întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite
de la plata taxelor vamale pentru importul de materii prime
necesare pentru fabric area produselor de c ătre acestea în cazul în
care aceste produse sunt la rândul lor scutite de la plata taxelor
vamale de import. Lista cuprinzând produsele scutite se aprob ă
anual, prin hot ărâre a Guvernului.
Referitor la cota impozitului pe profitul brut reinvestit
Cota-parte din profitul brut reinvestit de c ătre
întreprinderile mici și mijlocii nu se impoziteaz ă.
Importul aferent profitului reinvestit se calculeaz ă
potrivit prevederilor OG nr. 70/ 1994 privind impozitul pe profit,
republicat ă, cu modific ă
rile și complet ările ulterioare.
Suma maxim ă asupra c ăreia se calculeaz ă scutirea este
reprezentat ă de soldul creditor al contului de profit și pierderi.
Profitul brut reinvestit reprezint ă sumele utilizate pentru
efectuarea de investi ții în active corporale și necorporale,
aferente obiectului de activitate , de natura celor reglementate
prin legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat

146în active corporale sau necorporale, republicat ă, cu modific ările
ulterioare, exclusiv cele care au alte surse de finan țare decât
profitul brut, cum sunt credite, împrumuturi nerambursabile sau
civile.
Intră sub inciden ța prevederilor prezentelor norme
metodologice și achiziționare de mijloace fixe în regim de
leasing financiar.
Pentru investi țiile care se realizeaz ă pe parcursul mai
multor luni sau ani consecutivi, scutirea de impozite pe profit se acordă proporțional cu valoare lucr ărilor realizate efectiv în baza
unei situa ții parțiale de lucr ări.
Investițiile pentru care s-a acordat scutire de impozit pe
profit vor r ămâne în patrimoniu cel pu țin o perioad ă egală cu
jumătate din durata de func ționare a acestora.
Cota din profitul brut reinvestit neimpozabil ă se va folosi
sumei în acela și scop și va repartizat ă ca sursă proprie de
finanțare.
Profitul brut reinvestit asupra c ăruia se calculeaz ă
scutirea este profitul realizat lunar, cumulat de la începutul anului pân ă la momentul efectu ării investi ției, fără ca aceast ă
facilitate s ă se recalculeze în perioada urm ătoare sau la sfâr șitul
anului.
De asemenea, întreprinderile mici și mijlocii beneficiaz ă
de reducerea impozitului pe profit în propor ție de 20% în cazul
în care creeaz ă noi locuri de munc ă, dacă se asigur ă creșterea
numărului scriptic cu cel pu țin 10% fa ță de anul financiar
precedent.
Prevederile alineatului precedent se aplic ă în următoarele
condiții:

147a) reducerea impozitului pe profit se aplic ă în perioada în
care forța de munc ă nou angajat ă rămâne în întreprindere și nu
se fac alte disponibiliz ări;
b) forța de munc ă nou angajat ă să fie de cel pu țin 10%
din forța de munc ă existentă în întreprindere în momentul
angajării.
7.2. Facilit ăți acordate zonelor defavorizate

Zonele defavorizate sunt declarate prin Hot ărâre de
Guvern ca fiind defavorizate pe o durat ă de 3 – 10 ani.
Facilitățile se aplic ă societăților comerciale, persoane
juridice române cu capital majoritar privat, care î și au sediul și
își desfășoară activitatea în perimetrul zonei defavorizate și care
prin investi țiile realizate creeaz ă noi locuri de munc ă pentru
populația locală.
De asemenea, facilit ățile se aplic ă doar pentru investi țiile
nou create.
Principalele facilit ăți prevăzute de lege sunt:
• Scutirea de la plata taxelor și a TVA aferente
echipamentelor importate în vederea efectu ării de investi ții în
zonă; scutirea de la plata TVA aferent ă echipamentelor
achiziționate de pe pia ța internă;
• Scutirea de la plata taxelor vamale și TVA aferente
materiilor prime importate în vederea realiz ării produc ției
proprii în zon ă;
• Scutirea de la plata impozitului pe profit, pe întreaga
durată de existen ță a zonei defavorizate.

148Ca și în cazul IMM-urilor, schimbarea destina ției
bunurilor pentru care s-a beneficiat de facilit ăți se poate face
numai dup ă plata tuturor drepturilor de import sau a TVA, în
cazul celor achizi ționate de pe pia ța internă.
7.3. Modific ări reglementare privind
microîntreprinderile

În conformitate cu Ordonan ța nr. 24/2001, privind
impunerea microîntreprinderilor, societ ățile comerciale care la
data de 31 decembrie a anului precedent îndeplinesc urm ătoarele
condiții:
– sunt produc ătoare de bunuri materiale, presteaz ă
servicii sau desf ășoară activitate de comer ț;
– au până la 9 salaria ți;
– au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei
de până la 100.000 euro inclusiv;
– au capital integral privat,
sunt obligate la plata unui impozit de 1,5% aplicat asupra sumei
totale a veniturilor trimestriale ob ținute din orice surs ă, cu
excepția celor din produc ția stocată, de imobiliz ări corporale și
din provizioane privind activitatea de exploatare.
Ordonanța nr. 24/2001 a fost modificat ă și completat ă în ultima
perioadă prin dou ă acte normative și anume Legea nr.
111/02.04.2003, pentru aprobarea acestei ordonan țe, cât și prin
Legea nr. 232/31.05.2003, pentru aprobarea OG nr. 36/2003,
privind corelarea unor dispozi ții din legisla ția financiar fiscal ă.
Legea nr. 111/2003 a inclus o modificare de criteriu privind
definirea microîntreprinderilor. Dac ă prin ordonan ță, numărul de
angajați era de la 0 la 9, în lege acesta devine de la 1 pân ă la 9

149salariați inclusiv, fapt ce afecteaz ă în special societ ățile cu
răspundere limitat ă cu asociat unic, aces ta fiind singura persoan ă
care desfășoară activitate.
De asemenea, dac ă prin ordonan ță societățile comerciale
care îndeplinesc criteriile de încadrare în categoria de
microîntreprinderi au obliga ția de a plăti impozit pe venit în cota
de 1,5% prin legea 111/2004, se d ă dreptul microîntreprinderilor
de a opta pentru plata unui im pozit aplicat asupra veniturilor
obținute.
Legea nr. 232/2003 introduce mai multe modific ări și
completări în materia impozit ării microîntreprinderilor, menite
să soluționeze problemele ap ărute în aplicarea Ordonan ței nr.
24/2001, dup ă cum urmeaz ă:
– Opțiunea pentru încadrarea în categoria
microîntreprinderilor a persoanelor juridice care
îndeplinesc condi țiile mai sus men ționate, începând
cu anul fiscal urm ător, se comunic ă organelor fiscale
teritoriale sub forma unei declara ții pe proprie
răspundere pân ă la data de 31 ianuarie inclusiv.
– În ce prive ște condiția privind num ărul de angaja ți, în
cazul persoanelor juridice pl ătitoare de impozit pe
venit care nu au nici un salariat, aceasta se consider ă
îndeplinit ă dacă angajarea se realizeaz ă până la 31
decembrie 2003.
Persoanele juridice înfiin țate în cursul unui an fiscal
beneficiaz ă de prevederile OG 24/2001, privind impunerea
microîntreprinderilor dac ă îndeplinesc cumulativ urm ătoarele
condiții:

150- au ca obiect de activitate produc ția de bunuri
materiale, prest ările de servicii sau comer ț;
– un număr de la 1 la 9 angaja ți în termen de 60 de zile
de la data înfiin țării.
Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și
Cooperație a propus prelungirea cu trei ani a termenului pân ă la
care microîntreprinderile f ără nici un salariat trebuie s ă angajeze
cel puțin o persoan ă, motivând gestul s ău prin faptul c ă cei mai
mulți dintre cei care și-au înfiin țat microîntreprinderi f ără nici
un salariat au dorit s ă nu mai aib ă calitatea de angaja ți, pentru a-
i scuti pe patronii lor de anumite cheltuieli, încurajând în acela și
timp inițiativa privat ă.
Se consider ă că agenții economici care se pot încadra în
categoria microîntreprinderilor ar trebui s ă profite de
oportunitatea de a opta pentru un regim fiscal în beneficiul lor
(15% impozit pe venit sau 25% impozit pe profit), în func ție de
previziunile economice pentru activitatea urm ătoare.
Rezumat

Legea nr. 133/1999 precizeaz ă că facilitățile fiscale
menite să conducă la încurajarea IMM-urilor se refer ă la:
achizițiile publice; scutirile de taxe vamale; cota impozitului pe
profitul brut reinvestit, zero sau redus ă.
Referitor la achizi țiile publice, IMM-ur ile sunt scutite de
la plata taxelor vamale pentru ma șinile, instala țiile și
echipamentele industriale importate, ca și de la plata TVA-ului
aferent.

151De asemenea nu se impoziteaz ă cota parte din profitul
brut reinvestit de c ătre IMM-uri.
IMM-urile care și desfășoară activitatea în zone
defavorizate beneficiaz ă de asemenea de scutiri de la plata
impozitelor.
Legile nr. 111/2003 și 232/2003 aduc modific ări și
complement ări în materia impozit ării microîntreprinderilor.

Chestionar
1. Care sunt domeniile de referin ță ce privesc facilit ățile fiscale
de care se bucur ă IMM-urile, în conformitate cu legea nr.
133/1999?
2. Care sunt condi țiile de organizare a primei licita ții pentru
întreprinderile mici și mijlocii?
3. Care sunt bunurile ce fac obiectul scutirii de la plata taxelor
vamale, în conformitate cu Tariful vamal de import al României?
4. Ce reprezint ă profitul brut reinvestit?
5. Ce facilitate este prev ăzută pentru IMM-urile care
reinvestesc profitul brut?
6. Care este cota de reducere a impozitului pe profit, în
condițiile în care IMM-urile creeaz ă noi locuri de munc ă?
7. Care sunt facilit ățile acordate întreprinderilor care
acționează în zone defavorizate?
8. În ce fel a fost modificat ă Ordonan ța nr. 24/2001 privind
impunerea microîntreprinderilor
și care sunt noile
reglement ări în acest sens?

152Bibliografie

1 Baneau J.,
Jipardf G. – Economie d’entreprise, Editura Sirey, Paris,
1984
2 Belecciu M. – Ini țiere în afaceri, Ghid practic, Colec ția
Praxis, Editura De șteptarea, Bac ău, 1995
3 Lehinschi J. P. – Création d’entreprise –Les clés du succes,
Editura Les éditions d’Organisation, Paris,
1990
4 Nicolescu O. – Managementul întreprinderilor mici și
mijlocii, Editura economic ă, București, 2001
5 Rașcă L. – Succesul întreprinderilor mici și mijlocii,
Editura Expert, Bucure ști, 1996
6 Roș V. – Franciza sau cum s ă faci bani pe reu șita
altuia, Editura Rantrop &Straton, Bucure ști,
1999
7 Russu C. – Managementul întreprinderilor mici și
mijlocii, Editura Expert, Bucure ști, 1996
8 Thierez Gillez – Créer et développer une franchise, Les
Editions d’Organisation, Paris, 1988
9 Voiculescu D. – Franchising, Editura „Intact”, 1992
Voiculescu D., Coraș M. – LEASING, Editura Științifică și
Enciclopedic ă, București, 1995