Fundamentul Fenomenului Terorism

Fundamentul fenomenului terorism-

o manifestare religioasa si militara

Termenul de terorism a căpătat o formă de etichetare fără rost pentru unii, iar pentru alții cu folos. Acest termen este folosit de guvernanți, mass-media, centre academice și chiar de unele grupări teroriste. Pentru unii, terorismul înseamnă acțiuni violente ale unor grupări împotriva statelor și non combatanților; pentru alții, terorismul înseamnă o eliberare națională sau o revoluție în numele unei ideologii propuse.

Una din piedicile majore în formularea unei definiții larg acceptate a terorismului este conotația emoțională negativă a conceptului. Termenul de terorism a devenit un simplu cuvânt al denigrării, care nu mai descrie un tip specific de activitate antisocială sau de crimă împotriva umanității. Dacă termenul de terorism este înțeles diferit de la un stat la altul, de la un grup de indivizi la altele, aceasta ne determină să punem în discuție această problemă pentru a clarifica și conceptualiza terorismul, ajutați de cele mai prestigioase lucrări academice din ultimii ani. Este necesar să facem diferența între diversele ipostaze ale violenței și diversele moduri de conflict, indiferent cum le-am numi, dacă dorim să înțelegem mai bine de unde au pornit, care sunt factorii, cauzele și cum putem să le facem față pentru a preveni și combate terorismul.

Terorismul religios

In epoca moderna dupa declinul de idei cum ar fi dreptul divin al regilor si cu cresterea nationalismului,terorismul a fost adesea bazat pe anarhism,nihilism si politica revolutionara.

Terorismul religios este de obicei caracterizat de acte de violenta nestapanite,irationale si nediscriminatorii,oferind astfel putine optiuni pentru masurile de combatere a terorismului.

Acest tip de terorism poate fi considerat una dintre cele mai puternice forte de manifestare si cu siguranta cea mai dificila de combatut datorita fanatismului cu care actioneaza adeptii ei.Majoritatea sunt capabil sa renunte la propria viata pentru cauza lor,fara a avea resentimente.

In viziunea lui Bruce Hoffman exista o serie de caracteristici specific terorismului religios .Acestea au o funcție transcedentală mai degrabă decât politică; teroriștii religioși nu sunt descurajați de potențialul contraproductiv politic al crimelor indiscriminate si nu încearcă să apeleze la o altă grupare/susținere.

Un studiu (Lieth, 2004) de 288 de pagini al Institutului Soester din Germania confirmă că crima și comportamentul antisocial la teroriști sunt de natură religioasă. Această teorie este cea mai utilizată de către cercetători în vederea explicitării formelor de manifestare ale terorii în domeniul terorismului religios și politic pentru a face cunoscut cognițiile grupărilor care promovează ura și teroarea în numele religiei. Conform studiului, teroriști învață despre „virtutea martirajului” în lupta pentru religie și patrie și mai sunt încurajați să practice sacrificiul de sine în lupta împotriva celor care nu respectă religia de apartenență. Cercetătorii din acest institut au ajuns la concluzia că atitudinea religioasă agresivă, politico-religioasă și cu intoleranță față de „necredincioși” reprezintă una dintre cele mai mari ostilități față de oamenii nevinovați.

Fundamentalismul religios a fost una din caracteristicile principale ale secolului al XX-lea. Religia s-a constituit deopotrivă într-un suport al revigorării unor tensiuni vechi, dar și într-un instrument folosit cu abilitate și, adesea, cu brutalitate de anumiți conducători politici pentru legitimarea publică a unor acțiuni.

Procesul de mondializare forțată, efectele colaterale ale acesteia, creșterea sărăciei și a gradului de insecuritate, concomitent cu mărirea enormă a decalajelor între bogăție și sărăcie, între lumea bogată și lumea săracă și cu explozia demografică au determinat populația să-și pună speranțele în miracolul credinței. Iar cea mai afectată populație a planetei de pe urma procesului de mondializare, îndeosebi din lupta pentru resurse, a fost și este cea care trăiește în lumea islamică.

Fundamentalismul religios, în lumea islamică, ține loc de naționalism. El este deasupra națiunilor, întrucât consideră că toată lumea islamică reprezintă o entitate religioasă și etno-culturală.

Cuvantul cheie implicat în discuțiile despre terorism este Jihadul,numit si “razboiul sfant”.Din punct de vedere literal jihadul este asociat cu notiunea de lupta/a se strădanie; pe de altă parte, este de reținut polisemia noțiunii – în diverse sure din Coran are și sensul de luptă/confruntare militară. Polisemia noțiunii precum și multitudinea de interpretări a dus la sporirea confuziei.Invatatura islamica sustine ca Jihadul este de doua feluri:mare si mic.Mare Jihad desemneaza adevaratul razboi muhamedan,islamic,care trebuie purtat impotriva pasiunilor,servitutilor interioare si a ignorantei,in schimb micul Jihad este indicat de Coran ca o situatie limita,reprezentata prin razboi desfasurat prin legitima aparare atunci cand comunitatea credinciosilor este pusa in pericol de un atac armat al paganilor, atrilor, necredinciosilor.

Terorismul militar

In multe regiuni ale lumii,terorismul contesta stabilitatea politica, progresul economi și inițiativele democratice.

Factorul militar are un rol important de jucat, dintr-o multitudine de motive: în primul rând, deoarece grupurile

teroriste, cum ar fi Al-Qaida, operează la cel mai înalt nivel al spectrului violenței, estompând distincția între terorism și lupta armată; în al doilea rând, datorită faptului că diferența dintre securitatea internă și cea externă manifestă o tendință de estompare. Este posibil și necesar ca factorul militar să se ocupe și de provocările și situațiile la care forțele de poliție sunt depășite de evenimente; în al treilea rând, datorită faptului că uneori va fi imposibil ca factorul militar să se ocupe de amenințările teroriste folosind doar mijloacele clasice militare de apărare. Dacă factorul militar trebuie să joace un anumit rol în lupta împotriva acestui nou tip de terorism, acesta trebuie să se manifeste sub comanda NATO, ea reprezentând cea mai eficace alianță de securitate internațională.

Din punct de vedere militar au fost create o serie de Forte Speciale pentru actiunile antiteroriste.

Fortele Speciale sunt structuri de razboi destinate să îndeplinească misiuni excepționale, de mare dificultate, în adâncimea dispozitivului inamic, să culeagă informații, să dirijeze mijloacele de lovire, să ajute la manevra strategică de

forțe și mijloace, să creeze faptul împlinit, să scoată rapid din luptă punctele-cheie ale dispozitivului advers etc.

Or, războiul antiterorist cere mai întâi un sistem riguros de depistare, supraveghere și anihilare rapidă a rețelelor, organizațiilor, bazelor de antrenament și logistice, școlilor și infrastructurilor teroriste și a celor adiacente, a acțiunilor teroriste, oriunde ar fi ele. Pentru aceasta, este nevoie de un sistem integrat de supraveghere la nivelul întregii planete, cu rețele și structuri în fiecare țară în parte, în fiecare colțișor de lume. Forțele militare speciale (sau o parte dintre acestea) pot fi elemente de lovire, de anihilare, de supraveghere și de diversiune.

În situația în care forțele speciale vor primi și astfel de misiuni, este limpede că ele trebuie să fie integrate, ca module, într-un sistem de supraveghere și de reactive mult mai larg, iar modul de acțiune va fi probabil cel adecvat. Dacă forța principală a terorismului constă în surprindere și în folosirea ca armă a elementului uman, atunci contracararea unor astfel de acțiuni trebuie să se facă tot prin folosirea elementului uman în surprinderea și anihilarea structurilor teroriste. Oricum, ele trebuie urmărite peste tot, așa cum au procedat israelienii după atentatul asupra lotului lor sportiv de la Olimpiada din 1972. Au căutat peste tot grupul palestinian care a desfășurat acest atentat și l-au anihilat până la unul.

Concluzii

Spre sfîrșitul secolului XX, în concepția unor autori, terorismul internațional era socotit o forma de conflict de intensitate scăzută, sub pragul de violență al operațiunilor militare specifice războiului, dar mult mai mult decît simplele acte sporadice și izolate de violentă. Și aceasta pentru că, dincolo de „perfecționarea” mijloacelor și metodelor de război terorist utilizate de diverse grupări izolate, în susținerea („sponsorizarea”) terorismului internațional s-au implicat și unele state, ceea ce afectează și mai mult pacea și securitatea lumii.

Terorismul acționează agresiv și de neoprit, fără granițe, limite sau legi, în afara celei a lovirii, uciderii, terorizării și distrugerii; în esență, terorismul este inamicul vieții, un război împotriva vieții, unealta care rănește și omoară fără milă.

Recurgerea la terorismul bazat pe imperative religioase, nu este un fenomen nou, ci unul adanc inradacinat in istorie si in evolutia credintelor religioase, care au servit la definirea cauzelor, a inamicilor, dar si a mijloacelor, metodelor si momentelor propice pentru punerea in practica a actelor violente.

Bibliografie

CARTI

Ion Bodunescu, Dan-Romeo Bodunescu,RELAȚII INTERNATIONALE,PROBLEMATICI ȘI PRIORITAȚI PENTRU MILENIUL III

Terorismul Dimensiunea geopolitica si geostrategica.Razboiul terrorist.Razboiul impotriva terorismului

Cristian DELCEA,Aurelian BĂDULESCU TERORISMUL Studii și cercetări asupra fenomenului terrorist

Paul Robinson Dictionar de securitate international

Edwin Bakker Jihadi terrorists in Europe

SURSE WEB

ROLUL FACTORULUI MILITAR ÎN PREVENIREA   ȘI COMBATEREA TERORISMULUI INTERNAȚIONAL – AMENINȚARE ASIMETRICĂ CONTEMPORANĂ

 http://www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2006/2006-04/Rolul%20factorului%20militar.doc

Terrorism in the Twenty-First Century

https://fas.org/irp/threat/terrorism/guide.pdf

Defining and Distinguishing Secular and Religious Terrorism

http://www.terrorismanalysts.com/pt/index.php/pot/article/view/336/html