Fundamentele Strategiei Militare a Republicii Moldova
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar unic
COLEGIUL NAȚIONAL DE APĂRARE
Cursant
Colonel Sergiu VICOL
TITLUL LUCRĂRII
Tema: „Fundamentele Strategiei Militare a Republicii Moldova”
Coordonator științific:
Colonel conf. univ. dr. Ion PURICEL
București, 2016
P a g i n ă a l b ă
DECLARAȚIE
Prin prezenta declar că Lucrarea de curs cu titlul „Fundamentele Strategiei Militare a Republicii Moldova” este scrisă de mine și nu a mai fost susținută niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului;
Toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
Reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
Rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.
București, 14 iunie 2016
Absolvent Sergiu Vicol
_________________________
(semnătura în original)
P a g i n ă a l b ă
CUPRINS
P a g i n ă a l b ă
„Poporul care nu vrea să hrănească propria armată în curând va fi obligat să hrănească una străină”
Napoleon Bonaparte
INTRODUCERE
Ritmul schimbărilor produse în mediul de securitate actual a determinat unele țări să-și revadă politica de securitate națională. Astfel, după anexarea ilegală de către Federația Rusă a Crimeii și declanșarea conflictului în estul Ucrainei la începutul anului 2014, mai multe țări au publicat strategii noi de securitate, printre care – Polonia în 2014, Letonia în 2015, Marea Britanie în 2015, Statele Unite ale Americii în 2015, Ucraina în 2015, România în 2015, Cehia în 2015. Chiar și Federația Rusă, urmând același model ca și în cazul aprobării la 25 decembrie 2014 a noii Doctrine militare, la 31 decembrie 2015 a aprobat noua sa strategie de securitate.
În acest context, în mai 2015, președintele Republicii Moldova a lansat procesul de revizuire a Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova (SSN). Prin decretul președintelui din 6 mai 2015, a fost creat un grup de lucru, care în termen până la 1 octombrie 2015, urma să prezinte președintelui țării noul proiect al SSN. Totuși, din diferite motive, inclusiv din cauza crizei politice declanșate în toamna anului 2015, noul proiect al SSN a fost prezentat publicului pentru dezbateri abia în februarie 2016.
În paralel, la Summit-ul Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) din Țara Galilor din septembrie 2014, Republicii Moldova împreună cu Georgia și Iordania i-a fost oferită oportunitatea de a beneficia de noua inițiativă lansată de NATO privind Construirea Capacităților de Apărare și de Securitate Conexe (Defence and Related Security Capacity Building Initiative – DCBI). Ca urmare, Ministerul Apărării al Republicii Moldova (MARM) a elaborat și a propus un concept de implementare a DCBI, care a fost aprobat de aliații NATO în iunie 2015. În linii mari, implementarea urmează să se desfășoare în două etape:
prima etapă ține de elaborarea cadrului strategic în domeniul apărării naționale, ca rezultat având determinată structura de forțe (capacitățile militare) necesară contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale;
a doua etapă prevede dezvoltarea nemijlocită a capacităților militare ale Armatei Naționale a Republicii Moldova (AN), stabilite la prima etapă.
Aliații NATO și-au expus susținerea Republicii Moldova în eforturile sale de consolidare a capacităților sale militare, precum și suportul în implementarea ambelor etape ale DCBI.
Între timp, MARM a inițiat procesul de elaborare a Strategiei Naționale de Apărare (SNA), asumându-și că, în urma dezbaterilor publice și a discuțiilor din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, atât proiectul SSN, cât și riscurile și amenințările la adresa securității naționale nu vor suporta modificări majore.
Efortul definitivării cadrului strategic în domeniul apărării naționale se încheie cu elaborarea și aprobarea Strategiei Militare (SM), care are un rol definitoriu în ierarhia strategiilor menționate anterior. Aceasta va transpune în practică politica de apărare națională, definind cadrul de dezvoltare a Armatei Naționale pentru realizarea misiunii sale de apărare a țării.
În prezenta lucrare, îmi propun să descriu și să pun în dezbatere fundamentele pentru elaborarea SM a Republicii Moldova.
În prima parte a lucrării voi descrie cadrul legal în domeniul securității și apărării naționale a Republicii Moldova cu scopul evidențierii prevederilor care vor influența fundamentele viitoarei strategii militare.
În a doua parte a lucrării voi trasa prevederile proiectelor documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale, în special a SSN, din care, în baza riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, vor reieși obiectivele incluse în viitoarea SM.
Capitolul trei al lucrării descrie fundamentele viitoarei strategii militare etapizat în capitolele de bază ale acesteia.
Menționez că, până în prezent în Republica Moldova nu a existat o SM aprobată. Un proiect de astfel de strategie a fost elaborat de MARM și propus pentru aprobare, însă acesta nu a fost aprobat de autoritățile respective ale statului. Unele prevederi ale acestui proiect se vor regăsi și în prezenta lucrare, dat fiind faptul că acesta, în opinia mea, conținea elementele de bază ale unui astfel de document.
P a g i n ă a l b ă
CAPITOLUL 1
CADRUL LEGAL ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI APĂRĂRII NAȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA
De la declararea independenței Republicii Moldova și până în prezent, procesul de elaborare a documentelor relevante politicii de securitate și apărare a întâmpinat dificultăți. Acestea au fost determinate de experiența și capacitatea instituțională reduse în domeniul elaborării documentelor de acest gen, precum și de susținerea și atenția redusă a sectorului de apărare din partea instituțiilor decizionale ale statului.
În acest capitol voi descrie evoluția cadrului legal în domeniul securității și apărării naționale și principalele prevederi ale documentelor actuale.
Evoluția cadrului legal în domeniul securității și apărării naționale
Constituția Republicii Moldova, Legea cu privire la apărarea națională, Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, Legea cu privire la rezerva Forțelor Armate, Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, Doctrina militară, Legea cu privire la statutul militarilor, Decretele Președintelui Republicii Moldova cu privire la aprobarea regulamentelor militare ale Forțelor Armate ale Republicii Moldova, Concepția reformei militare, Concepția securității naționale, Strategia Securității Naționale – reprezintă cele mai importante documente care stabilesc sistemul de apărare națională și mecanismele de control și monitorizare a activității forțelor armate din Republica Moldova.
Constituția Republicii Moldova stabilește că „forțele armate sunt subordonate exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, independenței, unității, integrității teritoriale a țării și democrației constituționale”. „Președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate” și poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală.
Cadrul legal elaborat la începutul anilor 90, prevedea expunerea politicii de securitate și apărare prin direcții principale ale politicii militare și prin doctrina militară. Printre primele documente de „politică militară” se numără Concepția Securității Naționale a Republicii Moldova din 1995, document care „a fost recunoscut ca un document steril și ne-aplicabil” și care ulterior și-a pierdut efectele juridico-politice.
Doctrina militară a Republicii Moldova, aprobată în 1995, poartă un „caracter exclusiv defensiv” și conține aspectele politice, militare și de organizare, care să „asigure securitatea militară a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloacele de drept internațional.” Aceasta stipulează că construcția Forțelor Armate se efectuează corespunzător principiului controlului democratic asupra sferei apărării, controlul asupra organelor de conducere militară și factorilor de răspundere ai Forțelor Armate de către autoritățile publice supreme. Doctrina vizată descrie unele surse potențiale ale pericolului militar. Termenul de pericol este considerat un „element clasic al gândirii militare de tip sovietic”. Totuși aceasta nu prevede măsuri și resurse pentru contracararea pericolelor militare.
În anul 2002, Parlamentul Republicii Moldova aprobă concepția reformei militare, cu scopul transformării calitative a sistemului de asigurare a securității militare în unul eficient, flexibil și care ar garanta apărarea suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale a țării și ar asigura securitatea cetățenilor ei. De asemenea, reforma militară urmărește perfecționarea sistemului de conducere în domeniul apărării naționale, delimitarea strictă a atribuțiilor și responsabilităților autorităților civile și militare pe timp de pace și de război.
În concepție sunt enumerate o serie de riscuri interne, regionale, asimetrice, transnaționale și evenimente neprevăzute care pot afecta securitatea națională, printre care existența în țară a aspirațiilor separatiste, formațiunilor militare controlate de regimuri neconstituționale, trupelor militare străine fără mandat legal național; poziția geografică a țării la confluența sferelor de interese ale Comunității Statelor Independente (CSI) și NATO; dezechilibrele strategice ale potențialelor militare din regiune; expansiunea rețelelor teroriste; proliferarea necontrolată a tehnologiilor și a materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor și a altor mijloace neconvenționale de distrugere; războiul informațional; fluxurile masive de refugiați; etc.
Concepția menționată prevede efectuarea reformei militare în trei etape:
prima etapă, în perioada anilor 2002-2004, constă în principal în reformarea organelor de conducere în domeniul militar, sistemului de pregătire de luptă, pregătire operativă, mobilizare și de completare cu efectiv a Forțelor Armate; elaborarea și adoptarea actelor normative în domeniul securității naționale și al construcției militare; determinarea și asigurarea unui nivel garantat de cheltuieli pentru reforma militară; etc.
a doua etapă, în perioada anilor 2005-2008, care conține următoarele acțiuni principale: crearea sistemului conducerii civile și militare a Forțelor Armate (consolidarea sistemului controlului civil al Forțelor Armate); constituirea sistemului de pregătire a cadrelor militare în instituțiile de învățământ din țară și de peste hotare; lansarea procesului de reînzestrare cu armament și tehnică militară nouă și de calitate; reformarea rezervei Forțelor Armate, etc.
a treia etapă, în perioada anilor 2009-2014, prevedea crearea tuturor elementelor sistemului național de apărare; completarea forțelor operaționale (de reacție rapidă) cu militari profesioniști, încadrați în bază de contract; finalizarea procesului de modernizare a forțelor armate prin înzestrarea acestora cu armament și tehnică militară moderne; etc.
Concepția reformei militare, în opinia mea, a conținut unele prevederi cheie, care dacă ar fi fost îndeplinite, ar fi contribuit considerabil la dezvoltarea Armatei Naționale. Însă, cu toate că multe din prevederile concepției reformei militare au fost îndeplinite, cele esențiale și care necesită resurse financiare suplimentare celor alocate nu au fost realizate, ceea ce a dus la eșecul atingerii rezultatelor așteptate.
1.2. Prevederile documentelor actuale de planificare a apărării naționale
În procesul implementării obiectivului de actualizare a actelor normative în domeniul apărării naționale, la 25.07.2003 este aprobată de Parlamentul Republicii Moldova legea cu privire la apărarea națională, care înlocuiește legea precedentă aprobată în 1992 și care stabilește structura sistemului național de apărare actual. Aceasta prevede că „cadrul juridic al apărării naționale îl constituie Constituția Republicii Moldova, Concepția securității naționale, Doctrina militară a Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative ale Republicii Moldova, precum și normele unanim acceptate ale dreptului internațional”. Astfel cele mai importante documente pe care urmează să se bazeze politica de securitate și apărare a Moldovei sunt Concepția securității naționale și Doctrina militară.
Până la momentul actual, Doctrina militară nu a fost revizuită și nici nu a suferit careva modificări. Totodată, probabil mai mult din dorința clasei politice aflate la guvernare de a-și îmbunătăți relațiile politice tensionate cu Federația Rusă, în mai 2008, Parlamentul Republicii Moldova aprobă prin legea nr.112 din 22.05.2008 o nouă Concepție a securității naționale. Opinia necesității îmbunătățirii relațiilor politice tensionate cu Federația Rusă este susținută de faptul că concepția începe cu reconfirmarea statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova, iar ulterior cu accentuarea necesității fundamentării relațiilor cu Federația Rusă în spiritul istoric de cooperare.
Cu toate că noua Concepție a securității naționale este considerată doar ca un document de tranziție cu aplicabilitate limitată, aceasta pentru prima dată prevede cadrul și ierarhia documentelor pe care urmează să se bazeze politica de securitate și apărare și anume Strategia securității naționale, Strategia militară națională, Strategia de informare publică pe probleme de securitate națională și alte strategii sectoriale în domeniul securității naționale.
Conform concepției, în SSN se vor descrie „căile de atingere a stării de securitate națională, mecanismele de cooperare între componentele sistemului securității naționale, instrumentele de coordonare a activității sectorului securității naționale și instituțiilor cu responsabilități în domenii aparte ale securității, procedeele de finanțare a sectorului securității naționale și etapele de reformare a sistemului securității naționale al Republicii Moldova.”
La rândul său, „SSN va servi drept bază pentru elaborarea Strategiei militare naționale, Strategiei de informare publică pe probleme de securitate națională, altor strategii sectoriale în domeniul securității naționale”.
Atât Concepția securității naționale, cât și SSN ulterior aprobată, discută triada amenințări-riscuri-vulnerabilități, utilizând criteriile occidentale și înlocuind termenul învechit de pericole militare. Printre acestea, în concepție sunt enumerate următoarele:
Conflictul transnistrean;
Riscurile apariției unor tensiuni interetnice;
Amenințarea terorismului internațional;
Amenințările de origine economică;
Amenințările de origine socială;
Amenințările din domeniul tehnologiilor informaționale;
Amenințările care derivă din activitatea umană, factorii tehnogeni și calamitățile naturale;
Amenințarea crimei organizate și a corupției.
Concepția oferă o importanță definitorie dimensiunii politicii externe, care este menționată ca fiind instrumentul de asigurare și de consolidare a securității naționale a Republicii Moldova.
Totuși, similar doctrinei militare, în Concepția securității naționale lipsesc cu desăvârșire măsurile de protecție împotriva amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, de contracarare sau de reducere a efectului acestora asupra securității naționale. Aceasta nu prevede nici un plan de sporire a securității naționale și nici nu stabilește resursele necesare și modul de alocare a acestora.
Elaborarea și aprobarea documentelor ulterioare, menționate în Concepția securității naționale a decurs foarte anevoios. Doar SSN a fost aprobată în 2011. Proiectul SM, elaborat de Ministerul Apărării nu a obținut avizele necesare pentru a fi înaintat instituțiilor respective spre aprobare.
SSN reușește să completeze multe deficiențe din concepție și conține prevederi corecte, însă dificil de realizat în practică, în special datorită resurselor necesare pentru aceasta.
Printre interesele naționale, stipulate în SSN se enumeră asigurarea și „apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale, a frontierelor inalienabile ale statului, a siguranței cetățenilor”, respectarea și protejarea drepturilor și a libertăților omului, consolidarea democrației, ceea ce permite dezvoltarea unui stat de drept și a unei economii de piață. Procesul de integrare europeană a Republicii Moldova este considerat elementul central din instrumentarul necesar pentru apărarea și promovarea acestora.
SSN dezvoltă riscurile, amenințările și vulnerabilitățile (RAV) la adresa securității naționale definite în concepția securității naționale, menționând amenințările separat de riscuri și vulnerabilități, care la rândul lor pot degenera în amenințări în cazul ignorării și/sau al gestionării lor inadecvate. Aceasta prevede căi de adresare a RAV, însă după părerea mea nu stabilește clar prioritățile soluționării acestora sau de alocare a resurselor în acest sens.
Referitor la sectorul securității naționale, SSN expune linii directorii de reformare a acestuia. Menționez sarcina care prevede consolidarea capacităților de planificare strategică, cu scopul dezvoltării unui sistem eficient de planificare în vederea asigurării securității naționale, învestirea cu putere a acestuia, în funcție de amenințările și de riscurile cu impact asupra securității naționale, precum și de resursele și de instrumentele politice disponibile.
În paralel cu elaborarea și aprobarea Concepției securității naționale și a SSN, Ministerul Apărării inițiază efectuarea Analizei Strategice a Apărării (ASA), care conceptual este o inventariere profundă și detaliată a întregului sistem de apărare pentru identificarea punctelor forte și celor slabe ale sistemului, precum și pentru a determina elementele cheie ale ulterioarei reforme în domeniul apărării. Reieșind din experiența altor state, rezultatele ASA servesc drept bază pentru formularea Cărții Albe a Apărării și/sau a SM.
Documentul final al ASA a fost prezentat Consiliului Suprem de Securitate al țării, care l-a aprobat de principiu. În baza constatărilor procesului de analiză strategică a sectorului de apărare, precum și în conformitate cu prevederile Concepției securității naționale, SSN, Programului de Guvernare, Acordului dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană de stabilire a cadrului pentru participarea Republicii Moldova în operațiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor și Programului „Parteneriat pentru Pace”, Ministerul Apărării a elaborat proiectul Strategiei militare a Republicii Moldova, care, după cum menționasem mai sus, nu a fost aprobat de instituțiile relevante ale statului.
SM este definită ca fiind un document de planificare strategică, care prezintă politica de apărare a statului, căile și modalitățile de realizare a obiectivelor naționale pentru apărare, precizate în Strategia Securității Naționale. Acesta identifică potențialele riscuri și amenințări de natură militară la adresa securității naționale, definește obiectivele militare naționale, folosește concepte strategice necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și stabilește misiunile Armatei Naționale a Republicii Moldova, prezentând, totodată, capabilitățile și cerințele pentru executarea acestora, structura de comandă și de forțe pentru asigurarea apărării.
Proiectul documentului în cauză, dezvoltă RAV indicate în SSN, relaționându-le cu implicațiile militare ale acestora. De asemenea, acesta stabilește în ordine ierarhică obiectivul fundamental al politicii de apărare, obiectivele militare strategice, căile și modalitățile de realizare a acestora, sarcinile Armatei Naționale, direcții și cerințe strategice. La capitolul resurselor necesare realizării obiectivelor stabilite, SM face referire la resursele de apărare, care cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, științifice, materiale și de altă natură, care vor fi alocate de stat pentru pregătirea apărării armate a țării.
Este de menționat, planul propus de creștere graduală a fondurilor prin majorarea bugetului anual alocat pentru apărarea statului până la 1% din PIB în perioada 2014 – 2020 și menținerea ulterioară a minimum acestui nivel al alocațiilor bugetare anuale. În opinia mea, această propunere era cea mai rațională opțiune corespondentă timpului în care se afla Republica Moldova.
Proiectul SM, prevede de asemenea două etape de implementare, prima vizând restabilirea capabilităților operaționale la nivelul cerințelor inițiale, pentru asigurarea dezvoltării capabilităților de descurajare a potențialilor agresori inclusiv prin atingerea interoperabilității a forțelor sistemului național de apărare și partenerii internaționali.
Etapa a doua de implementare se referă la modernizarea echipamentelor militare și asigurarea minimului necesar de capabilități militare pentru îndeplinirea misiunilor stabilite Armatei Naționale.
Profesionalizarea Armatei Naționale, este un alt aspect care urmează să fie realizat pe parcursul a celor două etape de implementare a strategiei.
În opinia mea, proiectul SM este destul de echilibrat și corespunde în mare măsură cerințelor pentru astfel de documente. În acest sens, o bună parte din acest proiect poate fi utilizat pentru descrierea fundamentelor strategiei militare viitoare a Republicii Moldova, subiect de bază al prezentei lucrări.
1.3. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova este un document aprobat odată cu investirea Guvernului și care stabilește obiective pentru toate domeniile de activitate al acestuia, care sunt planificate a fi implementate pe parcursul mandatului său. Programul de activitate actual a fost aprobat la începutul anului 2016, cuprinzând perioada de timp până în 2018. Obiectivele stabilite în acesta nu diferă mult față de cele stipulate în programele anterioare, începând cu anul 2009. Acesta conține douăsprezece obiective, deși unele din ele sună mai mult a acțiuni decât a obiective. Cu referire la domeniul apărării naționale, prevederile acestora se referă în primul rând la reformarea sectorului de apărare, crearea mecanismului integrat de planificare a apărării naționale și actualizarea documentelor strategice, valorificarea cooperării cu Uniunea Europeană în domeniul politicii de securitate și apărare comune și contribuirea la aceasta, cooperarea cu NATO în cadrul Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului, Inițiativei de Consolidare a Capacităților de Apărare și altor programe, consolidarea și sporirea capacităților de management al apărării naționale (inclusiv în situații de criză), a eficienței și a transparenței instituțiilor din sectorul de apărare, modernizarea procesului decizional, profesionalizarea graduală a Armatei Naționale, consolidarea controlului democratic asupra forțelor armate, dezvoltarea capacităților de informații militare în scopul apărării naționale și implementarea programelor de asigurare a securității informaționale și apărării cibernetice, ajustarea cadrului legal privind controlul și apărarea spațiului aerian național, creșterea participării Armatei Naționale în cadrul misiunilor internaționale de menținere a păcii.
Programul de guvernare nu indică resursele care vor fi alocate pentru realizarea acestuia și nici nu stabilește o ordine prioritară de alocare a acestora. Totuși, obiectivele stabilite domeniului de securitate și apărare sunt incluse în capitolul doi al programului și urmează capitolul, care se referă la combaterea corupției, fapt, care plasează aceste obiective în topul priorităților guvernului. Această perspectivă este una pozitivă și poate fi explorată pentru obținerea suportului politic în aprobarea documentelor de planificare a apărării ulterioare, dar și, cel mai important, pentru obținerea resurselor minime necesare realizării acestora.
1.4. Angajamentele internaționale în domeniul apărării naționale
După declararea independenței sale, Republica Moldova s-a angajat într-o serie de programe de cooperare bilaterale și multinaționale pe toate domeniile de activitate politice, economice, sociale, culturale, etc., inclusiv militare.
Relațiile de cooperare dintre Republica Moldova și NATO sunt lansate la 20 decembrie 1991, la Bruxelles, când are loc prima reuniune a Consiliului de Cooperare Nord-Atlantica (CCNA) și când Moldova devine stat membru al acestui consiliu. Acestea continuă cu aderarea Republicii Moldova, în 1994, la Programul "Parteneriatul pentru Pace" (PpP). Pe parcurs, cooperarea cu NATO se extinde pe mai multe domenii, incluzând programe de asistență în distrugerea minelor antipersonal și munițiilor cu termen expirat din dotarea Armatei Naționale, a combustibilului pentru rachete de tip melanj, distrugerea pesticidelor și substanțelor chimice periculoase din țară, etc.
În 1997, Republica Moldova aderă la Procesul de Planificare și Analiză a Parteneriatului (PARP), care stabilește o serie de obiective de parteneriat, cu scopul transformării și dezvoltării instituționale ale structurilor statului responsabile de apărarea națională, dezvoltarea capabilităților forțelor armate de a acționa în mod interoperabil cu forțele armate ale țărilor membre NATO în situații de criză și pentru promovarea păcii și securității în lume. De asemenea, PARP prevede o listă de capabilități, cu care Republica Moldova se angajează de a participa, în caz de necesitate, în exerciții și operații de menținere a păcii.
În 2006, este aprobat Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP), care stabilește bazele cooperării, obiectivele importante, precum aprofundarea cooperării RM cu structurile și instituțiile europene și euroatlantice, promovarea reformelor democratice în diverse domenii, reformarea și modernizarea sectorului de securitate și apărare, consolidarea controlului democratic asupra forțelor armate etc.
Pe parcurs, IPAP a fost actualizat de două ori, iar actualmente este în proces de implementare IPAP pentru anii 2014-2016. Acesta conține subiecte politice și de securitate, precum cooperarea cu structurile și instituțiile europene și euroatlantice, integritatea teritorială și relațiile cu vecinii, reformele democratice, drepturile omului, statul de drept și lupta contra corupției, reformarea sectorului de securitate și apărare, controlul democratic al Forțelor Armate, dezvoltarea economică și securitatea energetică, cooperarea cu alte organizații internaționale; aspecte militare și de apărare, precum reformarea sectorului de apărare, instituirea unui cadru de planificare a apărării, aspecte de instruire, învățământ și interoperabilitate militară, dezvoltarea capacităților de participare a Republicii Moldova la eforturile internaționale de menținere a păcii, modernizarea Armatei Naționale și reformarea Trupelor de Carabinieri; informarea publicului, știință și planificarea situațiilor de urgență; etc. Acesta conține și un plan de acțiuni, cu termene de realizare convenite între părți.
Cu toate că unele obiective și acțiuni incluse în IPAP au fost realizate, mai sunt acțiuni care nu au fost realizate din cauza lipsei resurselor și experienței necesare precum și din cauza lipsei unei înțelegeri comune interinstituționale a obiectivelor și acțiunilor din IPAP.
Deoarece în 2016 va fi revizuit IPAP-ul actual și va fi elaborat altul pentru perioada următoare, este imperativ ca structurile implicate în acest proces să definească și să lămurească clar în ce constau obiectivele și acțiunile expuse în noul IPAP, precum și finalitățile scontate după implementarea acestora. În acest caz, expertiza largă a NATO în acest domeniu poate fi utilizată.
Totodată, după cum a fost deja menționat, la Summit-ul NATO din Țara Galilor din septembrie 2014, Republica Moldova a aderat la inițiativa lansată de NATO privind Construirea Capacităților de Apărare și de Securitate Conexe și împreună cu NATO au convenit asupra unui concept de implementare a acestuia. Aceasta conține o serie de măsuri adaptate pentru Republica Moldova de a o asista în consolidarea și modernizarea forțelor armate și reformarea structurilor naționale de securitate, pentru a fi capabile să asigure stabilitatea și pacea în țară.
Pe de altă parte, integrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova rămâne obiectivul strategic primar al țării. Odată cu semnarea în 2013 acordului între Uniunea Europeană și Republica Moldova de stabilire a unui cadru pentru participarea Republicii Moldova la operațiile Uniunii Europene de gestionare a crizelor, Moldova s-a angajat să participe, în caz că va fi invitată, în operații (misiuni) de gestionare a crizelor, inclusiv de menținere a păcii sau umanitare.
În calitate de membru al Organizației Națiunilor Unite (ONU) sau Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), pe lângă beneficiile oferite, Republica Moldova își asumă participarea în misiunile sau operațiile desfășurate sub mandatul acestora.
În acest context, este imperativ ca în procesul de elaborare a documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale să se țină cont de angajamentele menționate. La acestea se adaugă și cele asumate în cadrul organizațiilor regionale la care Republica Moldova a aderat și cele asumate cu partenerii în plan bilateral.
CAPITOLUL 2
REVIZUIREA DOCUMENTELOR ÎN BAZA CĂRORA SE REALIZEAZĂ PLANIFICAREA APĂRĂRII NAȚIONALE
În acest capitol voi descrie inițiativele de revizuire a principalelor documente naționale în domeniul securității cu referință la sectorul apărării naționale, precum și prevederile acestora. Acestea, vor sta la baza fundamentării viitoarei strategii militare a Republicii Moldova.
În perioada după aprobarea SSN din 2011 și până în prezent, mediul de securitate a suferit modificări semnificative, ceea ce a impus lansarea de către președintele Republicii Moldova a procesului de revizuire a SSN, iar proiectul noii SSN a fost publicat pentru dezbateri publice. La rândul său, bazându-se pe proiectul SSN și în conformitate cu graficul de implementare a DCBI, Ministerul Apărării a inițiat procesul de elaborare a documentelor politicii de apărare a statului, care țin de competența acestuia. După cum voi prezenta în continuare, procesul actual de elaborare a documentelor politicii de apărare a statului este un pic diferit de cel menționat în subcapitolul anterior.
După cum a fost menționat anterior, legea actuală cu privire la apărarea națională, prevede în calitate de documente în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale – concepția securității naționale și doctrina militară. Concepția securității naționale, la rândul său prevede elaborarea strategiilor securității naționale, militare și altor strategii sectoriale.
Pentru excluderea ambiguităților create de prevederile menționate din actele normative actuale, Ministerul Apărării a elaborat și a propus pentru dezbateri publice un proiect de modificare a legii cu privire la apărarea națională, în care pe lângă alte modificări se propune crearea unui mecanism integrat de planificare a apărării naționale.
Acest proiect, odată aprobat va stabili clar lista documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale, și anume, Strategia Securității Naționale a Republicii Moldova, Strategia Națională de Apărare, Analiza Strategică a Apărării și Strategia Militară a Republicii Moldova. La momentul întocmirii prezentei lucrări, proiectul SSN este publicat pentru dezbateri publice, proiectul SNA este în proces de elaborare, ultima ASA este finalizată în 2011 și revizuită în 2014, iar procesul de elaborare a SM este pe cale de a fi inițiat. În continuare, voi descrie prevederile de bază ale acestor documente, care vor fundamenta viitoarea SM.
2.1. Proiectul noii Strategii de Securitate Națională
Proiectul noii SSN pornește de la ideea că securitatea națională poate fi asigurată prin valori, statul de drept, buna guvernare și instituții de stat puternice, plasând puterea militară pe plan secundar. Aceasta își propune schimbarea practicilor negative de gestionare a problemelor statului, moștenite din trecutul atât istoric cât și recent, în favoarea principiilor democratice cu scopul atingerii dezideratului „stat al poporului, de către popor și pentru popor”.
Recunoscând că, provocările și vulnerabilitățile de ordin intern reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale, strategia stabilește în topul priorităților afacerile interne ale statului. De asemenea, aceasta prevede reducerea vulnerabilităților interne pentru sporirea capacităților de reacție și contracarare a tuturor amenințărilor la adresa securității naționale.
Strategia stabilește valorile și interesele naționale, mediul strategic de securitate, riscurile și amenințările la adresa securității naționale, imperativele strategice, obiectivele și sarcinile în implementarea politicii naționale de securitate, modul de implementare, alocare a resurselor și monitorizare a acesteia.
Pe lângă valorile ce țin de asigurarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în strategie sunt stabilite următoarele interese naționale ale Republicii Moldova:
asigurarea caracterului suveran, independent, unitar și indivizibil al statului;
asigurarea dezvoltării stabile și sustenabile a statului;
integrarea europeană;
reintegrarea teritorială;
prosperitatea și bunăstarea cetățenilor;
participarea la asigurarea securității internaționale.
Printre caracteristicile mediului internațional de securitate, proiectul noii SSN descrie:
Creșterea interdependenței actorilor internaționali ca urmare a efectelor globalizării, ceea ce creează confuzii în separarea dimensiunilor externe și interne, militare și non-militare, predictibilitatea actorilor internaționali, etc.;
Prezența amenințărilor și riscurilor cu caracter militar, în special de tip hibrid, influențează stabilitatea și securitatea statelor, duce la curse noi de înarmare;
Diferențele dezvoltării social-economice a statelor crește nivelul tensiunilor dintre ele, ceea ce poate genera noi conflicte locale sau regionale;
Interpretarea și aplicarea diferențiată a normelor dreptului internațional, carențele în funcționarea acordurilor privind dezarmarea și controlul armamentelor reduc încrederea și sporesc riscurile conflictelor între state;
Alimentarea extremismului, deseori din exterior, motivat de rațiuni politice, religioase sau social-economice, intensificarea terorismului internațional și creșterea crimei organizate afectează mediul de securitate internațional;
Lărgirea gamei riscurilor și amenințărilor datorită dezvoltării tehnologiilor informaționale și de comunicații, influențează securitatea statelor;
Creșterea competiției pentru resurse (energetice, materie primă, produse alimentare, apă potabilă) ca urmare atât a creșterii populației globale, cât și a schimbărilor climatice, generează amenințări adiționale pentru comunitatea internațională.
Proiectul SSN descrie contextul regional de securitate în limitele continentului european. În viziunea mea, pe lângă contextul continental european, proiectul SSN ar trebui să acorde o atenție sporită regiunii Mării Negre, regiune cu caracteristici de securitate specifice, care influențează, inclusiv, securitatea Republicii Moldova.
În contextul regional, proiectul SSN identifică riscuri și amenințări sporite cu caracter militar, datorită existenței pe teritoriul european a focarelor de instabilitate ca efect al disputelor de ordin politic sau teritorial, tensiunilor etnice și religioase. Printre acestea se numără conflictele înghețate din Caucaz, regiunea transnistreană a Republicii Moldova, anexarea Crimeii, conflictul din sud-estul Ucrainei, statutul incert al Kosovo și al Ciprului de Nord. La acestea se adaugă staționarea forțelor militare ale Federației Ruse în lipsa acordului statelor gazdă, inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova; erodarea regimului de control al armelor în Europa, inclusiv prin suspendarea de către Federația Rusă a implementării Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa; evoluțiile neunivoce a doctrinei militare a unor puteri regionale, sporirea bugetelor militare, redislocarea forțelor armate, uneori netransparent.
Pe lângă caracteristicele mediului internațional, în contextul regional se mai înscriu și problemele structurale ale Uniunii Europene (UE), ce duc la percepția și aplicarea diferențiată în cadrul uniunii a valorilor comune asupra problemelor de securitate regională actuale.
De asemenea, în regiune se atestă aplicarea tratamentului diferențiat față de părți în relațiile economice și comerciale, accesului la resurse, aplicarea instrumentelor de intruziune politică și informațională, etc.
NATO și UE rămân cei mai importanți actori în regiune, iar Moldova continuă cooperarea cu acestea, respectiv, prin prisma Parteneriatului pentru Pace al Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic și prin Acordul de Asociere în cadrul Politicii Europene de Vecinătate și al Parteneriatului Estic al UE. Proiectul SSN stabilește în calitate de obiectiv strategic ireversibil – integrarea europeană a Republicii Moldova.
Referitor la elementele care afectează contextul intern de securitate al Republicii Moldova, proiectul SSN face referire la prezența sporită a fenomenului corupției; prevalarea unor interese private netransparente asupra interesului public; amenințări de ordin economic, care afectează interesele vitale în domeniile energetic, alimentar, ecologic, demografic, informațional etc. De asemenea, Republica Moldova se află în fața riscurilor și amenințărilor militare tradiționale sporite, iar cauzele principale de scindare a societății rămân a fi separatismul politic și teritorial, tentativele de scindare etnică, religioasă, lingvistică sau culturală.
Proiectul SSN stabilește șase imperative strategice: statul de drept, buna guvernare, anticorupție, dezvoltarea economică, asigurarea cheltuielilor legitime și eficiente a fondurilor publice și consolidarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de apărare. Luând în considerație tematica prezentei lucrări, voi descrie doar prevederile incluse în strategie referitor la ultimul imperativ strategic.
Prevederile imperativului strategic menționat constau în proiectarea și realizarea unui sistem de apărare viabil, eficient și adaptat situației actuale, cu scopul dezvoltării și modernizării forțelor (capabilităților) sistemului național de apărare pentru descurajarea, prevenirea și respingerea potențialelor atacuri și acțiuni subversive adresate împotriva Republicii Moldova, în special a celor neconvenționale.
Imperativul strategic în discuție se bazează pe prevederile constituției Republicii Moldova, care stabilesc că Apărarea Patriei este un drept și o datorie sfântă a fiecărui cetățean. Acesta, de asemenea, stabilește ca preocupare de bază a viitoarelor SNA și SM – războiul de nouă generație, care combină atacurile convenționale, cibernetice, războiului informațional, operațiunile psihologice și de insurgență, influențând puternic atât populația cât și structurile de conducere și de decizie a țării.
Pentru dezvoltarea capacității de răspuns la riscurile și amenințările noului mediu de securitate, pregătirea populației și teritoriului pentru apărare, SSN prevede trei obiective pe dimensiunea apărării naționale.
Primul obiectiv rezumă în ajustarea actelor legislative și normative, precum și politicilor de apărare, pentru ca sistemul național de apărare să funcționeze eficient și integrat, în baza unui proces de planificare uniform.
Al doilea obiectiv se referă la consolidarea, dezvoltarea și modernizarea capacității sistemului național de apărare, prin diferite acțiuni de transformare, modernizare și înzestrare a forțelor sistemului național de apărare, care să fie capabile să răspundă amenințărilor convenționale, asimetrice, de tip hibrid și situațiilor la starea de urgență.
Al treilea obiectiv impune participarea la menținerea securității și stabilității internaționale, precum și la consolidarea păcii.
În afară de acestea, la capitolul obiectivelor pe dimensiunea multilaterală, este prevăzută participarea Republicii Moldova la operațiunile de gestionare a situațiilor de criză civile și militare conduse de UE, precum și la activitățile de consultare și instruire în domeniul Politicii de Securitate și Apărare Comune. Pentru realizarea acestui obiectiv se impune, dacă nu neapărat dezvoltarea unor capabilități suplimentare, atunci cel puțin dedicarea unor capabilități în acest scop, inclusiv ale Forțelor Armate.
La capitolul strategiilor sectoriale, necesare de formulat, proiectul SSN stabilește în responsabilitatea nemijlocită a instituției apărării naționale, elaborarea SSN și SM. Totodată, aceasta prevede abrogarea Doctrinei militare actuale a Republicii Moldova și a Concepției reformei militare, despre care am menționat anterior. De asemenea, pentru informarea obiectivă a societății pe problemele de securitate și apărare națională, Ministerul Apărării va participa la elaborarea Strategiei de Informare și Comunicare în domeniul Apărării și Securității Naționale, care are scopul stabilirea unei misiuni comune instituțiilor implicate și crearea unui community building compus din sectorul de securitate și societatea civilă, precum și pentru contracararea propagandei.
La capitolul resurselor alocate, pentru realizarea strategiei, în opinia mea, SSN conține doar unele prevederi teoretice referitor la resursele umane și materiale, și similar precedentei SSN nu indică prioritatea de alocare a acestora, sporind astfel riscul ca prevederile destul de „curajoase” ale strategiei să nu poată fi realizate. Astfel, povara determinării și „luptei” pentru resurse revine instituțiilor, care vor elabora strategiile derivate. Conform experienței, sarcina respectivă poate fi foarte dificilă pentru Ministerul Apărării.
Pentru evitarea dublărilor, voi discuta riscurile și amenințările la adresa securității naționale, formulate în proiectul SSN în capitolul care descrie fundamentele SM.
2.2. Proiectul Strategiei Naționale de Apărare
După cum deja am menționat, în cadrul Ministerului Apărării a fost lansat procesul de elaborare a SNA. Conform prevederilor proiectului legii de modificare a legii cu privire la apărarea națională, SNA este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Aceasta este elaborată de către Guvern, se transmite Președintelui Republicii Moldova, care o prezintă Parlamentului spre aprobare.
SNA definește politica de apărare și obiectivele politico-militare ale țării, reieșind din mediul de securitate, riscurile și amenințările de natură militară la adresa securității naționale, urmărind realizarea obiectivelor naționale de apărare, stabilite în Programul de guvernare. Ca și oricare alte strategii, SNA stabilește căile și resursele necesare realizării obiectivelor stabilite pe termen mediu, incluzând viziuni pe termen lung.
Comparând sistemele de planificare a apărării ale altor state, SNA urmează a fi un document similar cu Cartea Albă a Apărării a acestora și va cuprinde obiective pentru toate instituțiile statului, care fac parte din sistemul național de apărare. Acestea vor fi responsabile de dezvoltarea capabilităților sale, stabilite în Strategia Națională de Apărare, utilizând resursele proprii.
La momentul întocmirii prezentei lucrări, nici o versiune a SNA nu este publicată, pentru a fi analizată și discutată. Totodată, reieșind din proiectul de modificare a legii cu privire la apărarea națională, SNA va conține descrierea mediului actual de securitate, riscurile și amenințările de natură militară la adresa securității naționale, obiectivele generale și specifice ale politicii de apărare, căile de realizare a acestora, cel mai probabil prin direcții de acțiune sau sarcini specifice fiecărui obiectiv, precum și cel mai important – resursele necesare realizării strategiei propuse și ordinea prioritară de alocare a acestora.
CAPITOLUL 3
FUNDAMENTELE STRATEGIEI MILITARE A REPUBLICII MOLDOVA
Capitolul curent este cel mai important din prezenta lucrare și reprezintă viziunile autorului referitor la elementele cheie, care sunt necesare a fi considerate la fundamentarea și elaborarea următoarei strategii militare a Republicii Moldova. Acesta începe cu descrierea viziunilor privind rolul și locul SM în procesul de planificare a apărării și continuă cu fundamentele acesteia, reieșind din mediul actual de securitate, riscurile și amenințările de natură militară la adresa securității naționale, expuse în documentele strategice ierarhic superioare, misiunile Armatei Naționale stabilite prin lege, etc.
3.1. Rolul și locul strategiei militare în procesul de planificare a apărării naționale
Elaborarea documentelor de bază pe care se fundamentează politica de securitate și apărare națională a Republicii Moldova este un proces etapizat, prevăzut în proiectul noii legi a apărării naționale (anexa nr. 1). Etapele acestui proces constă în elaborarea consecutivă a Strategiei Securității Naționale, Strategiei Naționale de Apărare și Strategiei Militare, prevederile cărora reies una din alta și sunt dezvoltate în documentele ulterioare. Astfel, SM îi revine rolul integrator al prevederilor documentelor menționate și aceasta stabilește modalitatea de realizare a obiectivelor securității militare a statului, precum și capabilitățile și resursele necesare pentru aceasta.
Conform cerințelor, SM trebuie să cuprindă mediul de securitate, riscurile cu caracter militar identificate la adresa securității naționale, obiectivele militare ale statului, misiunile și cerințele specifice ale Forțelor Armate. Pe lângă acestea, strategia trebuie să descrie pe termen mediu principiile, capabilitățile și concepțiile de aplicare a Forțelor Armate, prezentând sarcinile categoriilor de forță.
Locul SM în ierarhia documentelor strategice este prezentat în anexa nr. 1. În baza SM, precum și în baza SNA este elaborată Directiva de planificare a apărării, care cuprinde totalitatea acțiunilor și a măsurilor concrete desfășurate pentru constituirea, modernizarea, înzestrarea, instruirea, întreținerea pe timp de pace și pregătirea pentru situații de criză și de război a unităților militare, asigurarea condițiilor optime de viață pentru personal, asigurarea sprijinului logistic și a rezervelor pentru mobilizare și război, crearea și întreținerea infrastructurii pentru acțiuni militare, participarea la acțiuni de cooperare internațională, precum și resursele necesare anual pentru realizarea acestora. Aceasta din urmă se realizează și se finanțează prin programele bugetare întocmite conform sistemului de bugetare bazat pe performanță în vigoare în Republica Moldova.
Deoarece la momentul elaborării prezentei lucrări nu dispunem de o versiune a SNA, voi descrie fundamentele SM analizând prevederile din proiectul noii SSN și voi încerca să identific și să extrag din aceasta elementele relevante domeniului militar. În mod clasic, această analiză este cuprinsă în SNA.
De aceea, în continuare sunt incluse unele elemente, care conform cerințelor nu se vor regăsi în SM, dar care sunt importante pentru fundamentarea acesteia. Totodată, SM este un document elaborat de către Ministerul Apărării și se referă doar la Armata Națională nu și la alte forțe destinate apărării naționale, precum Departamentul Trupelor de Carabinieri, care sunt a doua componentă a Forțelor Armate.
3.2. Identificarea intereselor naționale relaționate domeniului militar
Definirea și stabilirea intereselor naționale diferă de la stat la stat, în funcție viziunea statului, de statutul lor internațional recunoscut sau asumat de comunitatea internațională și rolul său asumat voluntar în asigurarea securității naționale și internaționale.
Din interesele naționale, stipulate în proiectul SSN și menționate în capitolul 2 al prezentei lucrări, cu relevanță nemijlocită pentru domeniul militar sunt asigurarea caracterului suveran, independent, unitar și indivizibil al statului și participarea la asigurarea securității internaționale. De asemenea, indirect prin crearea unui climat de siguranță în țară apărarea națională contribuie la asigurarea dezvoltării stabile și sustenabile a statului și la prosperitatea și bunăstarea cetățenilor. Suplimentar, Armata Națională poate contribui cu capabilitățile sale la susținerea politicii externe și de securitate a Uniunii Europene, inclusiv în domeniul politicii de securitate și apărare comună (PSAC), gestionarea situațiilor de criză, promovarea, menținerea și consolidarea păcii și stabilității în regiune și în lume, inclusiv prin unirea eforturilor în vederea eliminării surselor de tensiune, prin promovarea cooperării transfrontaliere și a bunelor relații de vecinătate, astfel apropiind dezideratul integrării europene de realitate.
Interesul național de reintegrare a țării este vital și poate fi realizat prin soluționarea problemei transnistrene exclusiv prin mijloace pașnice și prin negocieri. Totuși, Armata Națională contribuie la realizarea acestui interes prin îndeplinirea misiunilor corespondente menținerii păcii în Zona de Securitate în cadrul Forțelor Mixte de Menținere a Păcii din regiunea transnistreană. Până la adoptarea deciziei și modificarea formatului misiunii de menținere a păcii din regiunea transnistreană, activitatea Armatei Naționale în misiunea respectivă rămâne a fi o misiune de bază a acesteia. Adițional, prin predictibilitatea acțiunilor sale, Armata Națională poate contribui la sporirea încrederii între populația de pe ambele părți ale Nistrului, iar o armată profesională, înzestrată corespunzător, cu un înalt grad de pregătire ar descuraja escaladarea tensiunilor în regiune.
În concluzie, domeniul apărării naționale are direct și indirect implicații în garantarea și asigurarea tuturor intereselor naționale ale Republicii Moldova declarate în proiectul SSN.
3.3. Identificarea riscurilor și amenințărilor cu caracter militar la adresa securității naționale
Următoarea etapă a procesului de elaborare a SM este descrierea mediului de securitate și identificarea riscurilor și amenințărilor cu caracter militar la adresa securității naționale. Deoarece, mediul de securitate este descris în SSN și cu siguranță va fi dezvoltat în SNA, consider redundant descrierea detaliată a acestuia și în SM. De aceea, descrierea acestuia poate fi limitată doar la elementele care identifică riscurile și amenințările la adresa securității naționale. În capitolul anterior, am făcut referire la caracteristicile mediului internațional de securitate, descris în proiectul noii SSN.
Proiectul noii strategii expune riscurile și amenințările la adresa securității naționale ca fiind de origine externă, transfrontalieră și internă. Această abordare este convenabilă și permite delimitarea explicită a responsabilităților instituțiilor statului în contracararea lor și trasarea liniilor directorii a politicilor necesare de promovat. În continuare, voi descrie riscurile și amenințările expuse în proiectul noii SSN, precum și implicațiile lor asupra domeniului militar.
La categoria riscurilor și amenințărilor de origine externă la adresa securității țării, proiectul SSN le trece în primul rând pe cele produse de efectele de contagiune a instabilității și conflictului de pe teritoriul Ucrainei. Acestea, afectează și limitează capacitatea realizării intereselor naționale ce țin de integrarea în marea familie europeană, reintegrarea țării și dezvoltarea economică a statului. De asemenea, această situație încurajează mișcările separatiste, extremiste și diversioniste ale unor elemente sau grupări din țară și din afară, crescând riscul extinderii conflictului de pe teritoriul Ucrainean pe teritoriul Republicii Moldova.
O altă categorie de riscuri și amenințări de origine externă provin de la politicile și presiunile politice externe promovate de alte state, imixtiunea acestora și a altor cetățeni și organizații străine în problemele interne ale țării cu scopul impunerii realizării intereselor acestora în defavoarea intereselor naționale ale Republicii Moldova. Printre acestea se enumeră susținerea multilaterală, inclusiv militară, a regimului separatist și neconstituțional din regiunea transnistreană; tentativele de corupere a clasei politice din țară; limitarea accesului la resursele energetice; interzicerea accesului produselor moldovenești și limitarea accesului forței de muncă pe piețele tradiționale ale Republicii Moldova; aplicarea tratamentului inechitabil în relațiile economice cu diferite regiuni ale Republicii Moldova, în special regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia, fapt care intensifică mișcările separatiste ale acestora. Efectul riscurilor și amenințărilor enumerate este amplificat de prezența elementelor de propagandă și intruziune în spațiul informațional al Republicii Moldova.
La riscurile și amenințările menționate se adaugă și cele ce provin ca urmare a suspendării unilaterale a angajamentelor asumate de un semnatar al Tratatul Forțelor Convenționale în Europa și nerespectarea de către acesta a celor asumate prin semnarea documentului final al summit-ului OSCE de la Istanbul din 1999. Datorită, lipsei controlului constituțional asupra regiunii transnistrene, comerțul cu arme convenționale a conducerii ilegale din această regiune, provoacă amenințări majore, în special în contextul persistenței conflictelor în regiune și riscului sporit de apariție a altor noi.
Decalajul dintre nivelul de dezvoltare a țărilor membre ale Uniunii Europene și cel al Republicii Moldova generează o categorie nouă de amenințări. Emigrarea populației aptă de muncă și efectul acesteia asupra dezvoltării și bunăstării țării este un exemplu de amenințare la adresa securității naționale declanșat de decalajul menționat.
La aceeași gamă de riscuri, se adaugă și cele ce provin din sfera tehnologiilor informaționale, riscuri la care la fel ca și celelalte state, Republica Moldova nu are imunitate. Acestea se pot manifesta prin diferite forme, principalele fiind atacurile cibernetice asupra infrastructurii informaționale a statului, cu efecte asupra sectoarelor industriale, accesului populației la serviciile de înaltă calitate și drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor în spațiul informațional și cibernetic.
La categoria riscurilor și amenințărilor de natură transfrontalieră, proiectul SSN include utilizarea Republicii Moldova ca rută de tranzit pentru activitatea organizațiilor criminale transfrontaliere, traficul armelor mici și armamentelor ușoare, materialelor cu dublă destinație, proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul internațional și migrația ilegală. Printre cauzele prezenței riscurilor și amenințărilor menționate, proiectul SSN enumeră poziționarea geografică a Republicii Moldova, conflictele active și înghețate din regiune, instabilitatea și conflictele militare din Orientul Apropiat, conflictul nesoluționat din regiunea transnistreană, lipsa controlului constituțional al frontierei de stat pe sectorul raioanelor de est ale Republicii Moldova.
La capitolul riscurilor și amenințărilor de ordin intern la adresa securității statului, pe lângă sectorul militar, proiectul SSN examinează aspectele de ordin politic, economic, societal și ecologic. La acestea, strategia identifică în calitate de riscuri și amenințări majore corupția; politicile de „soft-power” promovate pentru proliferarea separatismului și divizarea populației pe criterii etnice, opțiuni politice, orientare geostrategică, etc.; situația social-economică precară cu toate consecințele acesteia; dependența energetică; dependența exporturilor de un număr limitat de piețe; potențialul tehnico-științific redus al economiei; vulnerabilitățile fiscale; instabilitatea sistemului financiar-bancar și crizele produse în acesta în ultima perioadă; sănătatea populației și asigurarea calității alimentelor și bunurilor uzuale; riscurile ecologice și climatice; riscurile derivate din informatizarea țării; riscurile produse de scurgerea informației clasificate; etc. Voi evita desfășurarea riscurilor și amenințărilor menționate, deoarece acestea sunt suficient de explicite, au un grad înalt de suprapunere cu cele expuse deja, precum și din motiv că nu au un remediu militar direct. Totuși, acestea afectează direct sau indirect dezvoltarea ulterioară a sectorului apărării naționale.
O atenție separată, acordăm amenințărilor derivate din nesoluționarea diferendului transnistrean. Pe parcursul ultimilor ani, se atestă o tensionare sporită în dialogul dintre părți, iar reglementarea politică a conflictului devine tot mai dificilă. O amenințare considerabilă o reprezintă forțele separatiste cu un potențial militar semnificativ, finanțate și aprovizionate cu armament și echipament militar din exterior. Sinergia acestora cu formațiunile militare străine fără un statut juridic determinat pe teritoriul țării (Grupul Operativ al Trupelor Ruse – GOTR), creează un potențial militar semnificativ, iar evenimentele desfășurate în 2008 în Georgia și cele din 2014 – până în prezent din Ucraina, demonstrează o probabilitate înaltă de utilizare a acestuia pentru promovarea intereselor și obiectivelor strategice ale regimului separatist sau ale Federației Ruse.
Cu toate că, în capitolul proiectului SSN care se referă la riscuri și amenințări nu sunt expuse, în textul strategiei se face referire la menținerea amenințărilor și riscurilor de ordin militar, inclusiv de tip hibrid. Acestea, în opinia mea, solicită măsuri de contracarare energice, iar următoarea SM trebuie să identifice natura acestora și modul de realizare a lor într-un termen relativ scurt.
3.4. Misiunile Forțelor Armate
Înainte de identificarea și stabilirea obiectivelor militare strategice, care vor fundamenta SM, consider necesară menționarea misiunilor legale stabilite pentru Forțele Armate de cadrul juridic și documentele de politici în domeniul apărării.
Conform Constituției Republicii Moldova, misiunea de bază a Forțelor Armate este „garantarea suveranității, a independenței și a unității, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale”.
Legea cu privire la apărarea națională stabilește Armatei Naționale misiunea de bază de asigurare a apărării naționale, prin măsuri de (1) prevenire, (2) contracarare și (3) anihilare a amenințărilor și agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva țării.
Totodată, legea menționată limitează utilizarea Armatei Naționale doar conform destinației stabilite de constituție, obligând obținerea hotărârii Parlamentului, iar în cazuri excepționale, a Președintelui pentru utilizarea acesteia în alte probleme ce nu țin nemijlocit de apărarea țării.
Legea cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova pune în sarcina Forțelor Armate paza frontierei de stat, în caz de agresiune armată împotriva țării. Aceeași lege cuplată cu prevederile legii privind controlul spațiului aerian stabilesc în sarcina Forțelor Armate supravegherea spațiului aerian, pe timp de pace și în situații de criză, în scop de depistare a încălcărilor frontierei de stat în spațiul aerian și de reprimare a acestora.
La declararea stării de urgență, în conformitate cu legislația, Armata Națională poate fi solicitată să acorde sprijin Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova. După cum a fost menționat anterior, decizia referitor la implicarea Armatei Naționale în astfel de situații urmează a fi luată de Parlament sau Președinte. De exemplu, Armata Națională a acordat suport autorităților locale la înlăturarea consecințelor inundațiilor din mai-iulie 2010, în baza deciziei Președintelui Republicii Moldova.
La declararea stării de asediu, Forțele Armate se completează conform statelor pentru timp de război, în conformitate cu Planul de mobilizare a Forțelor Armate, îndeplinesc toate măsurile preconizate pentru respingerea unei eventuale agresiuni armate, iar la declararea stării de război – desfășoară acțiuni de luptă planificate pentru respingerea agresiunii armate.
Suplimentar, cadrul legal național stabilește în sarcina Armatei Naționale misiunea de planificare, organizare a activităților necesare, pregătirea de mobilizare și mobilizarea Forțelor Armate la declanșarea mobilizării.
În afară de misiunile tradiționale, Armata Națională participă în misiuni și operații de suport a păcii, atât în țară cât și peste hotare. Participarea militarilor Armatei Naționale în misiuni și operații internaționale este reglementată de legea privind participarea Republicii Moldova la misiuni și operații internaționale din 2015 și este determinată de angajamentele asumate de către Republica Moldova în cadrul diferitor organisme internaționale. Astfel, Armata Națională participă cu militari în diferite misiuni sub egida ONU și OSCE, cu un contingent militar în operațiunea de suport a păcii din Kosovo (KFOR) și a participat cu șase contingente în operațiunea umanitară și reconstrucție post-conflict din Irak.
În baza „Acordului privind principiile reglementării pașnice a conflictului militar în regiunea transnistreană a Republicii Moldova” semnat la 21 iulie 1992 la Moscova și conform deciziei Comisiei Unificate de Control au fost create și introduse în Zona de Securitate din regiunea transnistreană Forțele Mixte de Menținere a Păcii, compuse din trei contingente: a Forțelor Armate ale Federației Ruse, Forțelor Armate ale organelor constituționale ale Republicii Moldova și a administrației neconstituționale de la Tiraspol. De la momentul constituirii Forțelor Mixte de Menținere a Păcii și până în prezent, misiunea menționată rămâne a fi una prioritară pentru Armata Națională.
În concluzie, misiunile de bază ale Forțelor Armate și, respectiv, ale Armatei Naționale sunt:
garantarea suveranității, a independenței și a unității, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale, prin prevenirea, contracararea și anihilarea amenințărilor și agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva țării;
îndeplinirea misiunilor corespondente menținerii păcii în Zona de securitate în cadrul Forțelor Mixte de Menținere a Păcii;
supravegherea și apărarea spațiului aerian al Republicii Moldova;
paza frontierei de stat în caz de agresiune armată împotriva țării;
acordarea sprijinului autorităților civile în gestionarea situațiilor excepționale (la declararea stării de urgență);
dezvoltarea capacităților și participarea la eforturile internaționale de menținere a păcii și de asigurare a securității internaționale.
3.5. Stabilirea obiectivelor militare strategice
În lucrarea sa, Sun Tzu face referire la faptul că acel, care nu cunoaște cu precizie obiectivele sale nu știe cum să riposteze inamicului. De aici reiese necesitatea formulării clare și precise a obiectivelor SM.
Obiectivele militare strategice, trebuie stabilite în așa fel încât să protejeze interesele naționale ale statului de riscurile și amenințările cu caracter militar la adresa securității naționale, iar strategiile și planurile ulterioare de dezvoltare a capabilităților militare trebuie să specifice modul de realizare a acestora.
Bineînțeles, că obiectivele militare strategice trebuie să fie îmbine în mod armonios cu imperativele și obiectivele de securitate și apărare stabilite în SSN și SNA.
Reamintesc că, proiectul SSN prevede în calitate de imperativ strategic dezvoltarea și modernizarea sistemului național de apărare și trei obiective de ordin intern pe dimensiunea apărării naționale, care în linii mari prevăd următoarele:
1. Perfecționarea cadrului legal, normativ și de politici pentru o funcționare eficientă și integrată a tuturor structurilor sistemului național de apărare.
2. Dezvoltarea capacităților sistemului național de apărare pentru a reacționa și contracara amenințările (convenționale, asimetrice și de tip hibrid) cu caracter militar și în situații de urgență.
3. Contribuirea la securitatea și stabilitatea internațională, precum și la consolidarea păcii.
În baza obiectivelor menționate, SNA urmează să definească politica de apărare și obiectivele politico-militare ale țării, care vor fundamenta obiectivele militare strategice. Totuși, în lipsa la momentul actual al unui proiect al SNA, voi încerca să identific eventualele obiective militare în baza prevederilor SSN, estimărilor cu privire la riscurile și amenințările cu caracter militar la adresa securității naționale și misiunile de bază ale Forțelor Armate, punctate în subcapitolele anterioare.
Pentru stabilirea obiectivelor militare strategice, am pornit de la analiza riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale cu caracter militar, care au o probabilitate sporită și/sau un impact devastator asupra realizării intereselor naționale vitale ale statului. După cum a fost menționat anterior, unul din interesele naționale ale Republicii Moldova este de a asigura caracterul suveran, independent, unitar și indivizibil al statului, iar misiunea constituțională pentru garantarea acestora revine Forțelor Armate.
În capitolul care descrie riscurile și amenințările cu caracter militar le-am menționat pe cele interne care derivă din nesoluționarea diferendului transnistrean și celor externe care sunt produse de efectele de contagiune a instabilității și conflictului de pe teritoriul Ucrainei. Potențialul militar al forțelor separatiste din regiunea transnistreană cumulat cu cel al formațiunilor militare străine fără un statut juridic determinat pe teritoriul țării afectează caracterul suveran, independent, unitar și indivizibil al statului. Riscul declanșării unor noi mișcări separatiste, extremiste și diversioniste de către unele elemente sau grupări din țară și din afară se menține sporit, ceea ce poate genera conflicte similare celor de la începutul anilor ‘90 din spațiul ex-sovietic, celui din Georgia din 2008 și celui din Ucraina din 2014 până în prezent.
În opinia mea, riscurile și amenințările menționate necesită măsuri de prevenire, descurajare și contracarare, inclusiv prin dezvoltarea corespunzătoare a capabilităților Forțelor Armate. În acest context, propun următoarele obiective militare strategice fundamentale ale Armatei Naționale:
dezvoltarea Armatei Naționale credibile cu capacități defensive suficiente pentru prevenirea, descurajarea și respingerea agresiunilor armate împotriva Republicii Moldova;
prevenirea și descurajarea declanșării conflictelor militare interne de către elemente sau grupări ilegale și acordarea sprijinului necesar autorităților legale în contracararea acestora.
Dezvoltarea armatei credibile impune restructurarea și modernizarea acesteia, dezvoltarea politicilor de apărare transparente și cu grad înalt de predictibilitate, sporirea interoperabilității armatei cu armatele țărilor partenere, dezvoltarea unor parteneriate noi și continuarea celor existente pe plan bilateral și multilateral, angajarea în asigurarea securității internaționale, participarea la activitățile internaționale de instruire individuală și colectivă. În acest sens, menționez importanța menținerii și dezvoltării parteneriatelor strategice existente cu România și Statele Unite ale Americii.
Reieșind din faptul că proiectul SSN prevede în calitate de risc major la adresa securității naționale efectele de contagiune a instabilității și conflictului de pe teritoriul Ucrainei, precum și susținerea externă multilaterală, inclusiv militară, a regimului separatist și neconstituțional din regiunea transnistreană, Armatei Naționale îi revine obiectivul de prevenire a escaladării conflictelor, evitării provocărilor și soluționării pașnice a conflictelor, în special a celui de pe malul stâng al Nistrului. Acest obiectiv se implementează prin activitatea eficientă a Forțelor Mixte de Menținere a Păcii în misiunea de menținere a păcii din Zona de Securitate din regiunea transnistreană.
Pe lângă acest obiectiv, reieșind din interesele naționale stipulate în SSN, precum și din misiunile stabilite pentru Armata Națională, consider necesar stabilirea următoarelor obiective suplimentare:
asigurarea controlului și managementului spațiului aerian al Republicii Moldova;
sporirea participării operaționale la asigurarea securității internaționale.
Datorită implicării Armatei Naționale în KFOR, următoarea SM ar putea conține și un obiectiv militar, care să se refere la continuarea participării în această misiune și menținerea unui grad înalt de profesionalism în misiunea menționată cu scopul prevenirii escaladării conflictului, evitării provocărilor și soluționării pașnice a acestuia.
Obiectivele sus-menționate, în opinia mea, constituie fundamentul următoarei strategii militare, iar acestea pot fi completate cu alte obiective, în dependență de resursele disponibile pentru implementarea acestora. Totodată, obiectivele menționate pot fi descrise mult mai detaliat în dependență de compromisul atins între nivelul dorit de detaliere a acestora și deschiderea pentru a furniza informații, care pot fi considerate sensibile sau de interes restrâns.
3.6. Principiile și concepțiile de aplicare a Forțelor Armate
Conform prevederilor constituționale, misiunea de bază a Forțelor Armate este garantarea suveranității, a independenței și a unității, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale. De asemenea, reieșind din opțiunile politico-militare ale statului, aceasta se realizează în baza principiului neagresiunii preponderent prin acțiuni de apărare (defensive). Totodată, reieșind din statutul de neutralitate al Republicii Moldova și din experiența conflictelor recente, apărarea militară a statului se va realiza exclusiv cu forțele proprii. De aceea, este imperativ principiul dezvoltării Armatei Naționale cu capacități defensive credibile și suficiente, asigurat prin efort național. La etapa actuală, deficitul de securitate militară va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianța Nord-Atlantica și programele derivate din acest parteneriat, în special DCBI, parteneriatele strategice, acordurile bilaterale, precum și prin alte aranjamente cu diferite state.
Transformarea, modernizarea și înzestrarea forțelor sistemului național de apărare, inclusiv a Armatei Naționale se va realiza pentru crearea, în ordine prioritară, a capabilităților sporite de manevră, protecție a forței, puterii și preciziei focului. Lecțiile însușite din conflictele militare recente, impun ca Armata Națională să fie în măsură să acționeze întrunit la nivel strategic, operativ și tactic și capabilă să reacționeze la amenințările convenționale, asimetrice și de tip hibrid.
De asemenea, pentru acordarea sprijinului autorităților civile în gestionarea situațiilor la starea de urgență (excepționale) este necesar de stabilit mecanisme eficiente de coordonare civil-militară a acțiunilor forțelor și mijloacelor alocate în caz de necesitate.
Subordonându-se principiului controlului democratic civil asupra forțelor armate, Armata Națională urmează a fi folosită exclusiv la decizia conducerii politice a statului – Parlamentul și Președintele Republicii Moldova. Politica de apărare a statului și procesul bugetar vor fi transparente și se vor desfășura pe baza documentelor și mecanismelor aprobate în stat.
Obiectivele militare strategice, stabilite în strategie, se vor realiza în baza principiilor menționate aplicând următoarele concepte:
Avertizarea timpurie și prevenirea conflictelor, care „presupune menținerea unei capacități eficiente de informare și înștiințare în cadrul sistemului național de apărare, pentru evitarea surprinderii la nivel strategic. Statul va întreprinde măsuri politice complexe, diplomatice, informaționale și de altă natură, pentru a preveni conflictele și crizele cu caracter militar.” Aceasta impune crearea unui sistem național de colectare, analiză și distribuire a informației ce ține de securitatea militară a statului care să includă toate structurile din sistemul național de securitate.
Prevenirea conflictelor se va realiza atât prin capacități defensive credibile, cât și prin menținerea bunelor relații cu vecinii și actorii guvernamentali și neguvernamentali regionali, cooperarea cu organizațiile internaționale și regionale.
Capacitate de reacție, care presupune reacția rapidă și flexibilă a forțelor operaționale (permanente), riposta devansării agresorului prin creșterea graduală a forțelor principale (cu capacitate redusă de intervenție) și a celor din rezervă (nou formate).
Capacitate defensivă credibilă și sustenabilă, care presupune menținerea permanentă a unui set minim de capabilități militare capabile să răspundă amenințărilor și riscurilor generate de mediul de securitate, precum și dezvoltarea unor capabilități noi (îmbunătățirea celor existente), „apte să dea un răspuns prompt la orice acțiune destabilizatoare cu forțe corespunzătoare nivelului de amenințare”. Credibilitatea capacității defensive poate fi obținută prin menținerea unui nivel înalt de interoperabilitate cu armatele țărilor partenere, demonstrată prin participarea atât la activități de instruire în comun, cât și în operațiuni internaționale de menținere a păcii. Capacitatea defensivă credibilă va juca și un rol de descurajare a declanșării conflictelor.
Angajare internațională, care presupune consolidarea rolului Republicii Moldova în structurile internaționale de securitate, prin sporirea participării în operațiile de sprijin a păcii și stabilizare. De asemenea angajarea internațională se va realiza prin participarea la inițiativele și mecanismele internaționale de cooperare militară, și anume: cu Uniunea Europeană prin Politica de Securitate și Apărare Comună, cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) prin Programul Parteneriat pentru Pace (PpP), Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului RM-NATO (IPAP), Programul Individual de Parteneriat (IPP), Procesul de Planificare și Revizuire a Parteneriatului (PARP), Planul de Acțiuni al Parteneriatului – Construcția Instituțiilor de Apărare (PAP-DIB), DCBI, Agenția Organizației Tratatului Atlanticului de Nord de Întreținere și Aprovizionare (NAMSA), cu Organizația Națiunilor Unite prin Departamentul operațiunilor de pacificare (DPKO), precum și cu Organizația de Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), în special în ceea ce privește respectarea tratatelor internaționale privind controlul armamentelor, care contribuie în mod semnificativ la reducerea tensiunilor în Europa și la limitarea proliferării armelor convenționale și de distrugere în masă.
Profesionalizarea forței, care presupune transformări profunde la nivelul organizării, dotării cu armament și tehnică de luptă modernă, instruirii și activității organismului militar, modificări în raport dintre armată și societate (clasa politică, societatea civilă, instituțiile statului etc.), precum și schimbări în diverse compartimente ale vieții sociale, care prevăd: „ridicarea continuă a nivelului calificării profesionale; o înaltă specializare; respectarea legilor țării și a celorlalte acte normative, care reglementează activitatea militară desfășurată de către întregul efectiv, etc.” „Actualul sistem de îndeplinire a serviciului militar obligatoriu reprezintă o modalitate costisitoare de completare cu efectiv.” Profesionalizarea graduală se va desfășura prin creșterea ponderii militarilor prin contract, astfel încât, în următoarea perioadă, Armata Națională să devină pe deplin profesionalizată și interoperabilă.
3.7. Capabilitățile militare, structura și sarcinile categoriilor de forță
Capabilitățile militare ale Republicii Moldova trebuie să răspundă întregii game de amenințări și riscuri la adresa securității militare a statului și să îndeplinească toate misiunile strategice stabilite forțelor sistemului național de apărare. Pentru aceasta, viitoarea SM poate include următoarele capabilități militare fundamentale:
Capabilități de comandă și control, care prevăd menținerea și promovarea unei structuri eficiente de comandă și control la toate eșaloanele militare, pentru planificarea, direcționarea, coordonarea și controlul forțelor în operații convenționale, asimetrice și de tip hibrid, cu scopul realizării misiunilor stabilite, atribuind conducerii militare libertatea de acțiune. Funcțiile de comandă și control vor fi executate de personal calificat (instruit corespunzător), utilizând echipamentul și tehnologiile de comunicații, infrastructura și procedurile standardizate.
Capabilități întrunite de luptă, care prevăd îmbinarea sincronizată a componentelor Forțelor Terestre și Forțelor Aeriene într-o forță aflată sub comandă unică, care vor fi completate, instruite și echipate conform standardelor unice, pentru realizarea operațiilor întrunite convenționale și asimetrice.
Capabilități informaționale și de informații, care prevăd menținerea, perfecționarea și integrarea sistemelor informaționale la nivel strategic, operativ și tactic, pentru asigurarea eficientă și neîntreruptă a conducerii forțelor (trupelor), dezvoltarea unui sistem optim de asigurare cu informații, limitarea vulnerabilității în fața acțiunilor ostile și a amenințărilor în spațiul cibernetic, precum și împiedecarea scurgerii de informații către inamic.
Capabilități de sprijin logistic, care prevăd instituirea și menținerea unui sistem complex de planificare-organizare, comandă, control, conducere, comunicare și executare a activităților de asigurare a trupelor cu armament, tehnică, mijloace tehnico-materiale și de întreținere a infrastructurii, precum și acordarea serviciilor necesare. În condițiile disponibilității limitate a resurselor, este necesar ca sistemul logistic să fie capabil să stabilească priorități în vederea asigurării unui sprijin adecvat, dinamic și oportun pentru susținerea forțelor, precum și libertatea de acțiune atât în timp de pace, cât și în situații la starea de urgență, asediu și război.
Capabilități de participare la misiuni și operații internaționale, care presupun instruirea și înzestrarea forțelor (trupelor) destinate pentru a îndeplini misiuni internaționale, în conformitate cu cerințele și standardele internaționale, sub egida ONU, OSCE, UE și altor organizații internaționale, conform prevederilor legale ale statului. Nivelul de ambiție inclus în strategie, ar putea fi pregătirea și participarea în una din misiuni sub egida organizațiilor menționate cu un contingent de dimensiunea unui batalion de menținere a păcii, auto-sustenabil din toate punctele de vedere, exceptând capacitatea de detașare și redetașare în cazul misiunilor desfășurate la distanțe mari față de Republica Moldova. Asigurarea capacităților deficitare poate fi negociată bilateral cu partenerii.
Reieșind din posibilitățile limitate ale statului de a dispune în permanență de forțe active pentru a face față tuturor provocărilor, opțiunea cea mai plauzibilă este de a menține un minim necesar de forțe, care să realizeze capabilitățile militare menționate pe timp de pace, în corespundere cu principiile și conceptele de întrebuințare stipulate, cu posibilitatea extinderii rapide a acestora în situații de război, prin mobilizare. Totodată, structura și organizarea forței trebuie să asigure îndeplinirea misiunilor strategice, constituirea unor grupări de forțe gata de a fi angajate la timpul și locul potrivit, prin realizarea unei superiorități calitative și funcționale față de forța adversară.
Din punct de vedere funcțional, Armata Națională deține forțe active și de rezervă. Forțele active constituie principala forță pe timp de pace și este alcătuită din forțe operaționale (cu capacitate permanentă de intervenție) și forțele cu efectiv redus (cu capacitate redusă de intervenție). Forțele de rezervă sunt alcătuite din efectivul rezervei active, și vor fi utilizate la mobilizare pentru completarea forțelor cu efectiv redus, precum și completarea unităților nou-formate.
Deciziile privind dimensiunea forțelor operaționale, cu efectiv redus și rezervei se iau în dependență de nivelul de ambiție stabilit în SNA în funcție de obiectivele militare strategice, de riscurile și amenințările cu caracter militar și existența resurselor de apărare. Reieșind din amenințările cu caracter militar, în special celor derivate din nesoluționarea diferendului transnistrean, menționate anterior, pentru crearea unei capacități defensive credibile și sustenabile pe timp de pace, la etapa inițială, Forțele Armate trebuie să dispună de forțe operaționale cu capacitate de intervenție rapidă, suficiente pentru crearea unei grupări de forțe întrunite de nivel brigadă, pentru ducerea acțiunilor militare terestre cu elemente de sprijin suficiente, inclusiv de sprijin aerian apropiat.
Totodată, la declanșarea mobilizării, Forțele Armate trebuie să fie capabile să genereze rapid și să înzestreze forțe luptătoare suficiente pentru contracararea amenințărilor cu caracter militar, în componență a trei brigăzi luptătoare.
Din punct de vedere structural, Armata Națională include Forțele Terestre și Forțele Aeriene. Pentru îndeplinirea unor misiuni specifice, în special a celor asimetrice vor fi constituite Forțele pentru Operații Speciale.
Forțele Terestre sunt componenta de bază a Armatei Naționale, destinate și capabile să execute acțiuni militare, în tot spectrul de operații pe dimensiunea terestră, independent sau întrunit atât pe teritoriul național, cât și în cadrul eventualelor misiuni internaționale.
La etapa inițială, forțele operaționale ale acestora vor cuprinde o brigadă luptătoare; două brigăzi luptătoare cu efectiv redus, fiecare cu minimum o grupare de forțe operaționale de nivel batalion; cinci batalioane de sprijin de luptă; o bază logistica; precum și forțele de menținere a păcii pentru asigurarea participării în misiuni și operațiuni internaționale cu o unitate de nivel batalion și pentru activitate în Zona de Securitate în cadrul Forțelor Mixte de Menținere a Păcii din regiunea transnistreană. Forțele de mobilizare și de rezervă vor cuprinde suficiente resurse pentru menținerea permanentă a trei brigăzi luptătoare și suficiente unități de sprijin de lupta și logistice de nivel batalion. În etapa următoare, programele de dezvoltare a Armatei Naționale vor fi orientate pentru sporirea capabilităților militare ale Forțelor Terestre.
Forțele Aeriene sunt destinate pentru apărarea suveranității statului în spațiul aerian și asigurarea sprijinului aerian al Forțelor Terestre angajate în acțiuni militare.
La etapa inițială, forțele operaționale ale acestora vor cuprinde un regiment de apărare antiaeriană și o bază de aviație mixtă. Resursele de mobilizare vor fi destinate pentru creșterea regimentului de apărare antiaeriană până la nivel de brigadă și completarea bazei de aviație. Ulterior, programele de dezvoltare vor fi orientate pentru dezvoltarea capabilităților de sprijin aerian apropiat a forțelor terestre.
Forțele pentru Operații Speciale se constituie și funcționează pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atât la nivel central, cât și în cadrul categoriilor de forțe ale armatei. Aceste forțe sunt cele care inițiază, amplifică și gestionează operațiile speciale în spațiul controlat de agresor. Dimensiunea acestora se vor menține permanent la nivel de batalion.
Atât forțele terestre cât și forțele aeriene vor fi conduse de comandamente ale categoriilor de forțe, care, la necesitate, vor putea fi integrate de a activa în calitate de comandament întrunit.
Capabilitățile militare, structura și sarcinile categoriilor de forță menționate, constituie în opinia mea punctul de pornire pentru fundamentarea viitoarei strategii militare. O atenție separată, poate fi acordată în următoarea SM domeniilor precum managementul resurselor umane, instruirii, doctrinelor, asigurării logistice, infrastructurii, sistemului de mobilizare, etc. Ca și în cazurile menționate anterior, acestea pot fi descrise mult mai detaliat, dar trebuie de ținut cont că strategia militară este un document public, destinat publicului, iar un document prea detaliat riscă a fi voluminos și mai puțin pe înțelesul tuturor.
3.8. Resursele necesare executării strategiei
În mod tradițional, strategiile militare se realizează cu resursele apărării naționale, care spre deosebire de celelalte elemente ale strategiei (precum obiectivele și căile de realizare ale acestora) sunt limitate. Resursele de apărare cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, științifice, materiale și de altă natură, alocate de stat pentru pregătirea și apărarea țării. Componența forțelor și dotarea lor depinde în mare măsură de cantitatea și calitatea acestor resurse.
Resursele umane reprezintă principalul generator de forță al sistemului național de apărare și de aceea necesită o atenție specială din partea structurii militare. Printre preocupările de bază ale sistemului de management al resurselor umane trebuie să se regăsească recrutarea personalului potrivit pentru serviciul militar, instruirea acestuia, asigurarea șanselor egale, echitabile și transparente de accedere în carierea militară, menținerea personalului calificat în serviciul militar și reconversia profesională a acestuia. Pentru asigurarea menținerii în serviciul militar, este necesar de îmbunătățit condițiile de viață, de serviciu și de recreare a militarilor.
La capitolul finanțării, sectorul apărării naționale rămâne a fi în afara atenției și priorităților autorităților, iar Republica Moldova se situează pe ultimul loc în regiunea Europei Centrale și de Est la capitolul ponderii cheltuielilor pentru apărare, acestea fiind sub 0,4% din PIB. În anexa nr. 2 sunt prezentate alocațiile bugetare pentru sectorul de apărare în procente din PIB.
Totodată, majoritatea resurselor alocate sectorului de apărare sunt distribuite pentru cheltuielile de personal, pe când cheltuielile pentru investiții sunt nesemnificative.
În aceste condiții, precum și pentru realizarea obiectivelor stipulate în viitoarea SM, este necesară „majorarea graduală a alocărilor pentru apărare până la media regională” dar nu mai puțin de 1% din PIB. În anexa nr. 3 sunt prezentate alocările bugetare pentru sectoarele de apărare ale țărilor europene. Totodată, minimum 15% din aceste alocații necesită a fi direcționate investițiilor, pentru susținerea programelor de înzestrare și dezvoltare a capabilităților militare necesare, iar cheltuielile de personal de menținut la cota de cel mult 45%.
Suplimentar, până la atingerea cotei de alocare bugetară de 1% din PIB, deficitul de capabilități urmează a fi completat prin intermediul programelor de asistență externă, negociate cu partenerii externi cu care Armata Națională are relații de cooperare. Astfel, menținerea parteneriatelor existente și lansarea altor noi rămâne a fi un obiectiv important în perioada implementării SM.
P a g i n ă a l b ă
CONCLUZII
În prezenta lucrare am prezentat fundamentele pentru elaborarea următoarei Strategii militare a Republicii Moldova, care urmează a fi instrumentul principal prin care se va transpune în practică deciziile politice în domeniul apărării naționale. După cum am arătat în lucrare, fundamentele strategiei derivă din interesele naționale, viziunile politice, amenințările și riscurile la adresa securității naționale, cadrul legal și documentele în baza cărora se realizează planificarea apărării, acordurile și angajamentele internaționale, starea lucrurilor în cadrul sistemului național de apărare, precum și de nivelul militar de ambiție.
În acest sens, am stabilit necesitatea dezvoltării și menținerii unui set de capabilități militare credibile și sustenabile ale Armatei Naționale, care să descurajeze, prevină și contracareze eventualele agresiuni militare externe, declanșarea conflictelor militare interne de către elemente sau grupări ilegale și facă față riscurilor și amenințărilor cu caracter militar la adresa securității naționale.
Reieșind din misiunile Forțelor Armate, am propus ca următoarea SM să conțină și un obiectiv militar care să asigurare controlul și managementul spațiului aerian.
Suplimentar, reieșind din nivelul militar de ambiție, și din obiectivele indicate în SSN, un obiectiv militar va fi dedicat sporirii participării operaționale la asigurarea securității internaționale. În opinia mea, Armata Națională poate susține participarea în misiuni (operații) internaționale de menținere a păcii cu un contingent de dimensiunea unui batalion.
Nici misiunile curente desfășurate de Armata Națională nu pot rămâne fără o atenție în viitoarea strategie. De aceea am propus obiective militare și pentru ele.
Totodată, recunoscând că elaborarea strategiilor militare implică analize și contribuții din partea planificatorilor din mai multe domenii, admit faptul că fundamentele indicate în prezenta lucrare să nu fie suficiente pentru garantarea succesului viitoarei strategii militare. Totuși, consider că esența obiectivelor militare strategice descrise în lucrare se vor regăsi cu siguranță în următoarea strategie.
Cu siguranță, planificatorii militari implicați în elaborarea SM vor identifica o gamă largă de opțiuni de implementare a obiectivelor militare strategice. În prezenta lucrare, la elaborarea acestora am menținut linia adoptată de experții care au elaborat proiectul SM din 2013 în ceea ce privește căile de implementare a obiectivelor.
Similar, la determinarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor militare, planificatorii urmează să efectueze calcule detaliate referitor la resursele necesare pentru dezvoltarea capabilităților militare, concomitent cu identificarea mai multor opțiuni pentru acestea. Luând în calcul că, nu vor fi alocate toate resursele necesare imediat, o prioritizare a alocării acestora pe domeniile și structurile care sunt principalele contribuitoare la îndeplinirea obiectivelor va fi necesară. Resursele necesare, indicate în prezenta lucrare reies din analizele efectuate de către Iurie Morcotîlo și Iurie Pîntea, autorii raportului „Analiza cheltuielilor bugetare pentru apărarea națională” din 2016.
În concluzie, menționez că procesul de elaborare a documentelor strategice de apărare este unul suficient de complex, dar indispensabil pentru utilizarea eficientă a alocațiilor bugetare pentru sectorul de apărare. Acest proces poate fi facilitat, prin apelarea la expertiza în domeniul elaborării a astfel de documente, a partenerilor externi.
În acest sens, MARM desfășoară deja consultări cu experți desemnați de NATO pentru implementarea pachetului DCBI și cu experți delegați de Armata României prin programul de asistență bilaterală acordat Republicii Moldova.
BIBLIOGRAFIE
*
* *
*
* *
*
* *
LISTA ABREVIERILOR
AN Armata Națională a Republicii Moldova
ASA Analiza Strategică a Apărării
CCNA Consiliul de Cooperare Nord-Atlantica
CSI Comunitatea Statelor Independente
DCBI Inițiativă lansată de NATO privind Construirea Capacităților de Apărare și de Securitate Conexe (Defence and Related Security Capacity Building Initiative)
DPKO Departamentul operațiunilor de pacificare al ONU
GOTR Grupul Operativ al Trupelor Ruse
IPAP Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova-NATO
IPP Programul Individual de Parteneriat
KFOR Operațiunea de suport a păcii din Kosovo
MARM Ministerul Apărării al Republicii Moldova
NAMSA Agenția NATO de Întreținere și Aprovizionare
NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
ONU Organizația Națiunilor Unite
OSCE Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
PAP-DIB Planul de Acțiuni al Parteneriatului – Construcția Instituțiilor de Apărare
PARP Procesul de Planificare și Revizuire a Parteneriatului
PpP Programul Parteneriat pentru Pace
PSAC Politica de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene
RAV Riscuri, Amenințări și Vulnerabilități
SM Strategia Militară
SNA Strategia Națională de Apărare
SSN Strategia Securității Naționale
UE Uniunea Europeană
LISTA ANEXELOR
ANEXA NR. 1 – Ierarhia documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale;
ANEXA NR. 2 – Alocații bugetare anuale pentru sectorul de apărare națională al Republicii Moldova;
ANEXA NR. 3 – Alocații bugetare anuale pentru sectoarele de apărare națională ale țărilor europene.
Anexa nr. 1
IERARHIA DOCUMENTELOR ÎN BAZA CĂRORA
SE REALIZEAZĂ PLANIFICAREA APĂRĂRII NAȚIONALE
Anexa nr. 2
ALOCAȚII BUGETARE ANUALE PENTRU SECTORUL
DE APĂRARE NAȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA
(în procente din Produsul Intern Brut)
Sursa: SIPRI (http://www.sipri.org/research/armaments/milex/milex_database, accesat la data de 31.05.2016)
Anexa nr. 3
ALOCAȚII BUGETARE ANUALE PENTRU SECTOARELE DE APĂRARE NAȚIONALĂ ALE ȚĂRILOR EUROPENE
(în procente din Produsul Intern Brut)
Sursa: SIPRI (http://www.sipri.org/research/armaments/milex/milex_database, accesat la data de 31.05.2016)
Notă: cu „. .” sunt marcate datele lipsă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fundamentele Strategiei Militare a Republicii Moldova (ID: 115772)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.