FUNDAMENTAREA TEORETICO-BIBLIOGRAFICĂ A TEMATICII [305194]

[anonimizat] A TEMATICII

Premise teoretice și contextuale

Studii de caz

Noua identitate a [anonimizat], [anonimizat] A [anonimizat] a orașului

Schimbări ale infrastructurii și spațiului public

Restaurare și refuncționalizare

REZUMAT

BIBLIOGRAFIE

1. [anonimizat] A TEMATICII

1.1 [anonimizat]-[anonimizat]. Având o [anonimizat], orașul are un trecut cu un caracter profund istoric cu zeci de clădiri valoroase care să ateste acest lucru.

Aflându-[anonimizat], de pe teritoriul Oraviței Montane, o zona mai nouă predominant construită în perioada comunismului și un areal de case cu specific rural aparținând teritoriului Oraviței Române.

Suprafața sitului istoric dezvoltat în perioada ocupației Habsburgice măsoara aproximativ 21 [anonimizat], crescând liniar deasupra unui sistem complex de regularizare a pârâului Oravița. [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat]-lea Război Mondial orașul a stagnat, [anonimizat] a urmat o perioadă de declin demografic deosebit de accentuată.

Conform strategiei de dezvoltare pentru 2020, [anonimizat]. În acest context orașul a pierdut din 1989 pană acum aproximativ 30% din populație. Principalii factori ce au cauzat această scădere bruscă sunt migrația oamenilor în afara țării sau spre orașe mai dezvoltate (precum Reșița).

Spre deosebire de alte orașe care se depopulează masiv după revoluție din cauza orientării spre un singur tip de activitate economică ce s-a [anonimizat], moment după care activitatea orașului rămâne una de coordonare a expoatărilor din împrejurimi. Populația continuă să crească totuși în perioada comunismului în principal pentru că indicatorul de populație reprezintă și localitățile adiacente cu ocupație minieră. Fluctuațiile pot părea mari exprimate în procente dar defapt orașul urca de la 9.000 la un maxim de 15.000 [anonimizat]-mijlocii.

Date obținute la recensăminte și disponibile pe site-ul INS

Datorită lipsei infrastructurii de gaz metan în oraș acesta a fost evitat de investiții în sectorul secundar, tipice perioadei comuniste. Ilinca Păun Constantinescu, în lucrarea sa de doctorat ce tratează problematica orașelor aflate în contracție, încadrează orașul într-un grup special format din foste reședințe de județ din perioada interbelică care pierd statutul de reședință după succesive etape de reorganizare teritorială. Reședința judeșului Severin în perioada ante-belică, Oravița a pierdut acest statut după reorganizarea pe regiuni de după război iar revenirea la sistemul de județe odata cu preluarea conducerii de Nicolae Ceaușescu a însemnat unirea județelor Caraș cu Severin alocându-se capitala la Reșița. Acest lucru, combinat cu lipsa gazului a însemnat că investițiile în dezvoltare făcute de comuniști au evitat orașul, păstrându-i caracterul istoric dar și un nivel relativ redus de dezvoltare. Închiderea minelor cu mult timp înainte de apariția regimului comunist și a politicilor centralizate a alocat puțin timp orașului pentru a se orienta către o economie bazată pe servicii. Acest lucru i-a asigurat supraviețuirea timp îndelungat, fara investiții din exterior, îngrețat în timp cu un nivel de trai scăzut, la mare diferență față de imaginea orașului infloritor economic, cultural și social din perioada austriacă, fără să ajungă însă în colaps. Educația și cultura au rămas o parte importantă a orașului, fiind gazda unui liceu cu rezultate bune, a teatrului și unui numar ridicat de istorici și oameni de cultură.

Impactul perioadei de stagnare a avut un efect de îmbătrânire a clădirilor din parte istorică în special. Intrând în proprietatea statului, administrații succesive au fost inabile să administreze corespunzător patrimoniul construit care a alunecat încet spre degradare. Dupa 89 probleme de retrocedare și proprietăți incerte au cauzat situații și mai grave pentru mai multe imobile care stagnează datorită neregulilor de ordin juridic. Cu toate acestea, primăria a rămas deținătoarea a multor clădiri cu valoare istorică în oraș, dintre care multe sunt vacante și necesită reparații de întreținere.

Stagnarea prelungită a orașului este puternic înrădacinată în obiceiurile și stilul de viață al locuitorilor, lucru care va genera o inerție puternică opusă schimbărilor. În timp ce unii își doresc să se facă ceva, orice, în oraș,doar ca să se schimbe, alții au o atitudine foarte pesimistă și nu vad cum se mai poate îmbunătății situația. Cert este că, în ultimii 25 de ani, au apărut multe firme mici și IMM-uri cu scop comercial, fără ca oamenii să valorifice potențialul turistic sau resursele zonei. Acest lucru se datorează lipsei de viziune în acest sens al oamenilor, dar și lipsei de coordonare din partea autorităților. Astfel în Oravița apar multe funcțiuni care se stabilesc în clădiri noi la periferia orașului chiar dacă centrul oferă mai multe oportunități turistice. În timp acest lucru va avea un efect in depopularea centrului și dezvoltarea periferiilor în dezavantajul încercărilor de a reactiva zona istorică. Un alt efect al specificului activităților economice este șomajului relativ scăzut, dar cu venituri mici, nivelul de trai pastrându-se la un nivel jos.

Situația curentă este pe cale de a se schimba datorită unui val nou de personal administrativ. Persoanele noastre de contact: primalul orașului: Dumitru Ursu și arhitectul șef Costaș Coman ne-au prezentat oportunitățile pe care încearcă să le fructifice în oraș prin diferite proiecte de finanțare și obstacolele de natură financiară și “know how” pe care le întâmpină. Pintre acestea se numără lipsa unui PUG (varianta actuală datând din 1995) și lipsa unei ridicări topografice digitală actualizată. Problema care a generat acest studiu este numărul mare de monumente și lipsa unei strategii de a le utiliza într-un mod susteinabil.

Conform studiilor teoretice asupra așezărilor în curs de depopulare, aducerea orașului la o dimensiune care să poată fi administrată de primărie din fondurile disponibile este o strategie esențială. Această abordare trebuie conștientizată și acceptată de autorități și locuitori, înlocuind speranțele spre o revenire la un nivel ridicat de dezvoltare prin apariția din neant a unui agent economic extern care să ofere locuri de muncă. Fenomenul de depopulare are numeroase cauze printre care scaderea generală a sporului natural după 1989 și accentuarea polarizării așezarilor la diferite scări. În perioada socialistă planificările teritoriale rigide accentuau migrația oamenilor de la sat la oraș, dar mutarea dintr-un oraș în altul era descurajată. Repartiția locurilor de muncă sau limitarea numărului de locuitori în anumite orașe aveau ca scop dezvoltarea uniformă în teritoriu a acestora. În capitalism aceste constrângeri au fost abandonate fără a fi înlocuite de politici de stimulare a sectorului de servicii sau programe de reinstruire a forței de muncă. Colapsul economic a multor orase, printre care si zona Oraviței, a determinat o migrație puternică a oamenilor spre centre urbane mai prospere sau în afara țării. Căutarea unui viitor mai bun a fost suprapusă de contextul social și cultural lipsit de diversitate din orașele aflate în declin. Calitatea slabă a activităților socio-culturale din aceste orașe se reflecta în majoritatea cazurilor și în infrastructura mediului construit lăsat în paragină.

Studiile de caz și cercetările în domeniu ne arată cum calitatea unui oraș și atmosfera acestuia poate să contribuie semnificativ la stoparea procesului de contracție. Combaterea fenomenului de shrinkage este un procces pe termen lung care presupune desfășurarea mai multor tipuri de activități etapizat sau concomitent. Înțelegerea și asumarea declinului orașului de către autorități și cetățeni este primul pas. Spre deosebire de orașele vestice în România acceasă problemă are două tăișiuri: autoritățile care nu recunosc adevarata capacitate a orașelor, promițând proiecte de modernizare nesusținute de resurse financiare și oamenii care s-au obișnuit cu stadiul de declin asupra caruia din comoditate și lipsă de pârghii simt că nu pot avea nici o influență. O analiză cât mai cuprinzătoare a posibilităților de intervenție asupra unui oraș în declin include:

igienizarea zonelor insalubre din oraș “brownfields”

demolarea locuințelor părăsite care ajung treptat în stadiu de degradare major și care dăunează imaginii orașului

proiecte pilot pentru creșterea implicării comunității – strategii de co-proprietate a spațiilor fara funcțiune

apariția unor organizații bazate pe comunitate care să preia eforturile de comunicare între administrație și oameni

proiecte de grădini urbane care au ca scop oferirea unei ocupații oamenilor și

strămutarea oamenilor din zone puternic afectate de depopulare pentru a reduce costurile de menținere a infrastructurii

întemeierea de “Land banks” (banci de proprietăți) care să se ocupe cu gestionarea proprietăților municipalității, clarificarea problemelor de natură juridică sau exproprietărirea celor care nu își întrețin clădirile sau pământurile

Aceste politici de gestionare a mediului construit trebuie însoțite de eforturi de reorientare profesională și stabilizare economică. Doar o parte dintre ele sunt aplicabile în cazul Oraviței.

Contribuția noastră la eforturile autorităților de a redresa orașul se axează pe studiu și consultanță în domeniul arhitectural și urbanistic la cererea primăriei care a conștientizat necesitatea unei strategii de utilizare a clădirilor de patrimoniu. Proiectele noastre pleacă de la o abordare urbanistică generală, studiu de fezabilitate și detaliere a unor proiecte de renovare bazate pe principiile moderne de restaurare. Principiile care ghideaza intervențiile propuse de noi, urmărite în literatura teoretică de specialitate și cuprinse în Carta de la Veneția sunt:

Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată, dar și ansamblul rural sau urban în care se găsește mărturia unei civilizații particulare, a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.

Scopul conservării și restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât și ca mărturii istorice.

Pentru conservarea monumentelor este esențial ca ele să fie întreținute permanent.

Conservarea unui monumet presupune conservarea scării cadrului (său). Când cadrul tradițional există el trebuie păstrat. Nici o construcție nouă, demolare sau modificare care ar altera relațiile de masă și culoare nu trebuie permisă.

Scopul restaurării ei este de a păstra și revela valoarea estetică și istorică a monumentului și se bazează pe respectul materialului original și a documentelor autentice.

Restaurarea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza, iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziția arhitecturală și trebuie să poarte amprenta contemporaneității

Acolo unde tehnicile tradiționale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare și construcție a cărei eficacitate a fost demonstrată științific și probată prin experiență.

Trebuie respectată contribuția valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaurării.

Înlocuirea (re-întregirea) părților lipsă trebuie să se integreze armonios cu întregul, dar în același timp trebuie să fie deosebită de original, astfel încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică.

Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra părților de interes ale clădirii, asupra cadrului său tradițional, echilibrului compoziției sale și a relației cu vecinătățile.

Soluțiile și politicile elaborate pentru autorități în cadrul proiectelor de diplomă au la bază respectarea Tezelor Patrimoniului, o serie de concepte elaborate în toamna anului 2016 de Ministerul Culturii, pe baza cărora se va dezvolta Codul Patrimoniului, regulament ce se urmărește a intra în formalitate cu caracter juridic. Printre acestea se numara:

Principiul resursei non-regenerabile și al dezvoltării durabile – patrimoniul cultural este considerat o resursă non-regenerabilă ce trebuie exploatată susteinabil

Principiul interesului public și al responsabilităților statului – protejarea patrimoniului este considerat un proces de utilitate publica, obiectiv de securitate națională

Principiul diversității și al complementarității identităților culturale, fără discriminare – protejarea patrimoniului cultural implica menținerea tuturor formelor de manifestare ale acestuia

Principiul responsabilităților cetățenești echitabile în protejarea patrimoniului cultural – protejarea patrimoniului este responsabilitatea fiecarui cetățean

Principiul unității dintre patrimoniul cultural și contextul său – obiectivele de patrimoniu sunt formate din obiecte majore dar și obiectele înconjurătoare de importanță mai mică care trebuiesc conservate pentru menținerea contextului ansamblului.

Principiul autenticității – protejarea patrimoniului presupune menținerea nealterată a resursei pentru a fi transmisă generațiilor viitoare

Principiul specializării – necesitatea imperativă a cunoștințelor de specialitate în procesul de restaurare

Principiul educației – importanța patrimoniului ca sursă de educație pentru cetățenii țării

Principiul incluziunii și al accesibilității

Principiul identității și al priorității tratatelor internaționale

Îndreptarea orașului spre turism este o traiectorie care trebuie exploatată în strategiile viitoare. Pentru aceasta însă este necesară cosmetizarea spațiului orășenesc prin curățarea loturilor abandonate și impunerea unor standarde minime de întreținere a clădirilor. Turismul industrial este o nișă controversată pe piață, însă trebuie menționat ca Oravița nu se află în această categorie. Aici miza este punerea în valoare a trecutului istoric și cultural precum și a câtorva obiective legate de industria zonei. Focusarea strict pe o economie bazată pe turism este în același timp o utopie pentru Oravița și o vulnerabilitate. Considerăm ca orașul nu se poate dezvolta eficient fără stimularea unor activități economice productive.

Pentru cercetarea și elaborarea documentelor noastre am consultat legea 422/2001 și 351/2001.

1.2 Studii de caz

1.2.1 Noua identitate a regiunii Ruhr, Germania, tranziția de la industrie la cultură

Regiunea Ruhr este un conglomerat post-industrial de o dimensiune uriașă. Este una din cele mai vechi regiuni industriale de pe glob dezvoltându-se în secolul XVIII, la scurt timp după declanșarea revoluției industriale.

Aglomerarile urbane care fac parte din regiune sunt metropolele Duisburg, Oberhausen, Essen, Bochum, Dortmund si orasele Bottrop, Mülheim an der Ruhr, Gelsenkirchen, Herne, Hamm, Hagen apărtute într-o zonă de câmpie și dealuri joase, încadrate de râurile Ruhr la sud, Rin la vest și Lippe la nord.

Zăcămintele mari de cărbuni găsite aici atat cocsifiabili, cât si energetici, au făcut ca Ruhrul să fie cel mai mare bazin carbonifer din Europa de Vest. Pe baza acestora și a existentei minereurilor de fier în apropiere (în Alsacia și Loreua), s-au dezvoltat, inițial industria minieră, industria siderurgică, industria construcțiilor de masini și în timp toate celelalte ramuri industriale. Pe langă aceste resurse, căile de comunicatie dezvoltate și diversificate au fost o caracteristică importantă. Ruhrul asigura necesarul de apă al regiunii și fiind un afluent de dreapta al Rinului, începând din secolul XIX a devenit una dintre cele mai circulate căi fluviale din Europa, cu cel mai mare port fluvial din lume Duisburg. În regiune există 8 magistrale rutiere si 4 magistrale feroviare și o rețea densă pe conducte care transporta petrolul importat din porturile Rotterdam si Wilhelmhaven și gazele naturale din Olanda sau din zăcămintele norvegiene si britanice din Marea Nordului.

După 1973, Germania a fost grav afectată de o criză economică la nivel mondial, care a dus la creșterea șomajului, sărind de la 300.000 în 1973 la 1,1 milioane în 1975. După declinul industriei grele in ultimele decenii ale secolului XX mari zone miniere au ramas in paragină.

Prin proiectele diverse inițiate în orașele din zonă, semnele vizibile ale patrimoniului industrial, furnalele, gazometrele și turnurile de extracție, mai sunt încă prezente. Și continuă încă să-și pună amprenta pe fața regiunii Ruhr, chiar dacă aici nu se mai extrage cărbune, ci se promovează teatrul, muzica, pictura, dansul, spectacolele artistice și multe altele. Din anul 2010, când Regiunea Ruhr a fost Capitala Culturală Europeană, această schimbare de rol este un manifest ireversibil. Regiunea a devenit una dintre cele mai importante, din punct de vedere cultural, din intreaga Germanie și totodata a reușit să obtină o creștere demografică.

Un tur circular de 400km a fost realizat prin regiunea Ruhr, de la Duisburg până la Hamm și Hagen, de-a lungul celor 54 mărturii ieșite din comun ale trecutului și prezentului industrial.

Populatie:

Duisburg – are o localizare geografică favorabilă și o poziție strategică importantă, la confluarea căilor nautice a Rinului cu Ruhrul, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. În partea nordică a orașului se varsă în Rin răul Emscher.

Încă din Evul Mediu localitatea era un centru comercial important, pierde însă acest rol în secolul XIII prin mutarea comerțului în afara Rinului. În secolul XIX crește din nou importanța economică a orașului cu cel mai mare port (la malul unui fluviu) din lume.

Anul 1824 marchează începutul industrializării in Duisburg, prin constructia fabricii de acid sulfuric Curtius, prima de acest fel din lume. În 1846 se stabilesc la nord de Duisburg fabricile de renume mondial Thyssen și Krupp și filiala căilor ferate Mindener Köln. Necesarul de forță de muncă s-a asigurat prin muncitori proveniți mai ales din Olanda, Austria și Polonia. În 1905 devine o metroplolă, prin extinderea portului.

Din 1916 însa, în oraș domneste o anarhie din cauza primului război mondial, în perioada 1929 – 1933 suferă din cauza crizei economice mondială (perioadă de recesiune), iar în timpul celui de-al doilea război mondial se află aici un lagăr de concentrație care în 1943 este distrus prin bombardare.

În periada de dupa al Doilea Razboi Mondial 299 de bombardamente au nimicit aproape complet peisajul urban istoric, nu numai portul ci și centrul important de chimie, siderurgie, oțelărie, precum și o mare parte din populația civilă, 80% din cladiri fiind distruse sau partial deteriorate.

După terminarea celui al doilea război mondial a trebuit refăcută toată infrastructura orașului, dar și toate clădirile istorice refăcute, iar pana în 1961 populația orașului atinge cifra de 502.933 de locuitori, refăcându-se instalațiile de oțelărie. În 1975, 590,000 de oameni locuiau în Duisburg.

Din 1970 însă, scade producția de fier și oțel prin înrăutățirea conjuncturilor mondiale. Debutul declinului industiei miniere și a oțelului a cauzat și o pierdere mare a populatiei, crescând numărul șomerilor, prin închiderea porților unor fabrici. În 10 ani, numărul locuitorilor a scăzut cu aproximativ 70,000 locuitori, atingand cifra de numai 518,000 în 1985. Pâna în 1992 situația s-a redresat putin pana la 537,000 locuitori, urmând declinul major la 488,000 locuitori până în 2011. În acest timp s-a petrecut o alta întămplare, când, în 2004, orașul a fost lovit de o tornadă care a avariat centrul si Teatrul municipal.

Proiect: Parcul Duisburg-Nord

Situl: Declinul mineritului a închis (în 1985) și lăsat în paragină o uzină de procesare a cărbunelui și fierului, transformând peste 200 de hectare – până în 1900 într-o imensă ruină de beton, rugină și substanțe chimice.

Primele intenții: Îndepartarea “coajei”, ecologizarea ei și redarea acestui perimetru în folosul agriculturii.

Regândirea problemei: S-a considerat, pe de alta parte, ca martorii trecutului industrial (cladiri, uzine, instalatii) sunt parte integranta a identitatii unei regiuni, punandu-se apoi probleme de selectie, protejare, conservare și utilizare a acestora. S-a decis păstrarea întregului complex și a istoriei locului, recunoașterea valorii istorice și culturale, a ruinei în sine.

Decizie: Proiectul a fost inițiat în 1991 și a urmărit integrarea întregului perimetru în peisaj, prin transformarea lui intr-un parc multifuncțional de o dimensiune cu totul nouă, cu cel mai mare centru de scufundări artificiale din Europa în fostul gazometru, cu grădini alpine pentru cățărări și multe alte lucruri, pe care nu te-ai aștepta să le întâlnești într-o metropolă industrială.

Peter Latz, arhitect peisagist din München, a încercat ca pe durata procesului de transformare situl să sufere cât mai puține modificări: în loc să scoată și să transporte solul poluat, a folosit culturi de plante speciale pentru curățarea acestuia și a găsit noi funcții pentru clădirile și structurile abandonate. Proiectul a fost finalizat în anul 2000, iar astazi, parcul poate fi străbătut într-o plimbare pe jos, cu rolele sau cu bicicleta, cu trăsura trasă de cai și chiar cu barca pe canalele de apă.

Oberhausen – Pe masură ce s-au inchis fabricile, aceste orașe au apărut pe hartă ca niște pete inestetice de poluare, fără valoare. 39.000 de locuri de muncă au fost pierdute intre anii 1961- 1987. Ratele șomajului au ajuns la 17%.

Obiective: crearea a 10 000 locuri de muncă cu calificare redusă: Integrarea intervenției in cadrul existent prin reutilizarea terenurilor industriale și păstrarea identității Oberhausen-ului.

1991-1998: și-a redescoperit vechea emblemă prin gazometrul aflat la sudul canalului Rin-Herne. Uriașul centru de cumpărături și de divertisment “CentrO”: un gigant de oțel, un fost rezervor pentru gazul de cocserie construit în 1929, este în ziua de astăzi, probabil una dintre halele de expoziție cele mai ieșite din comun din Europa.

Essen – denumit și „cartierul central“ al capitalei culturale RUHR.2010, are prin Complexul industrial de la mina de cărbune Zollverein nu doar un patrimoniu mondial UNESCO, ci și simbolul pentru transformarea întregii regiuni.

Fondat in 845 orasul a fost unul de dimensiuni reduse pana la debutul industrializarii. Prima mina de argint a fost deschisă in 1354, dar indisputabil cea mai râvnită resursă, cărbunele, nu a fost menționată până în 1371 si extragerea acestuia a început în 1450. Atunci a devenit unul dintre cele mai importante centre de obtinere a carbunelui si otelului din Germania.

Până în 1970, Essen a atras muncitori din toate colturile tarii incadrandu-se in aprimele 5 orase din Germania ca dimensiune intre 1929-1988 (pana la 730,000 locuitori). Dupa declinul industriei, popupaltia a inceput sa scada de la an la an.

1987 – 623,427 locuitori 1995 – 614,861 loc 2001 – 591,889 loc. 2011 – 566,201 loc.

În urma sistării producției de cărbune și oțel, edilii orașelor s-au străduit să redefinească structura regiunii. În locul minelor de cărbuni și a fabricilor de oțel au fost ridicate centre culturale cu teatre, săli de concerte și operă sau muzee.

Bochum – adăpostește Muzeul Mineritului German, cel mai mare de acest gen din lume. Vizitatorii coboară aici întâi în mină, iar mai apoi urcă la marea înălțime de 63m pe turnul de extracție, care oferă o priveliște superbă asupra orașului. Acest muzeu este un simbol al orașului Bochum unde odată coșurile fumegau și furnalele dogoreau, printr-o construcție inginerească modernă.

Dortmund – Un proiect gigantic început in 2001 încearcă să amelioreze situația în Hörde, unul din cartierele orașului, acolo unde se afla până nu demult fabrica de oțel Phönix.

Aici va fi creată o zonă menită să schimbe întru totul imaginea dezolată a cartierului. Pe o suprafață cât aprox. 30 de stadioane de fotbal va fi sapată o groapă de mari dimensiuni care se va transforma într-un lac de agrement, iar pe malul său vor fi construite case. Totodată va lua ființă și un "parc tehnologic", care va oferi locuri de muncă de lungă durată.

Proiect:

Situatie initiala – actuala:

·Bottrop – Fostul oraș industrial trece printr-o transformare favorabilă climei și îi este recunoscut titlul de cel mai inovator oraș al Ruhr-ului. Cladirile construite în anii 1960, au fost renovate pentru a îndeplini criteriile pentru “plus-energy houses”. Casele locuite servesc ca un site de testare pentru inovații, pe teoria “multe proiecte mici, individuale vor construi un mare succes.” O inițiativă a ‘North Rhine-Westphalia state government’ reunește un portofoliu de proiecte până în 2022, care ilustrează într-un mod exemplar efectele pozitive ale politicilor de protecție a climei asupra economiei și asupra societății. Se urmărește o reducere de 50% a emisiilor de CO2 până în 2020 și în același timp, îmbunătățirea calității vieții locuitorilor. "În 2012 și 2013, am atins deja o rată de eficientizare a consumului de energie de aproape opt la suta. Media la nivel national este de doar 0,8 la suta", spune Burkhardt Drescher, Managing Director al Ruhr Innovation City, Bottrop.

Bottrop are acoperișuri verzi pentru îmbunătățirea microclimatul, recoltează eficient apa de ploaie pentru a economisi resurse naturale și folosește mașini electrice, biciclete și scutere, care pot fi închiriate pentru un test în mod gratuit, pentru a permite astfel populației să încerce opțiuni de mobilitate în viitor pentru ei înșiși.

În ceea ce privește calitatea vieții, renovarea urbană ecologică este deosebit de importantă. Nu oferă doar economii la energia folosita pentru încălzire și la facturile care fac locuitorii fericiti, dar, a reușit sa crească gradul de accesibilitate în oraș, iar prin crearea unor zone de agrement, să evite formarea coridoarelor de căldură și a îmbunătățit calitatea aerului.

Bottrop face, de asemenea, o contribuție impresionantă la transferabilitatea proiectului, inclusiv un manual pentru a ajuta cu informații structurate pe etape ale procesului și metode de intervenție. Acesta oferă altor orașe asistența de care au nevoie pentru a deveni activi ei înșiși.

Concluzii – Inițial, activitățile economice erau dominate de exploatarea cărbunilor, furnalele fiind tot mai întalnite si creand un peisaj specific. Astăzi zona are in continuare o puternică industrie miniera si siderurgica, care asigura circa un sfert din productia de carbuni si o zecime din cea de oțel a Uniunii Europene. Prin cresterea spectaculoasă a serviciilor, mai ales transporturi, turism, comert, finante-banci, in pofida faptului ca ramane una dintre cele mai importante regiuni industriale de pe Glob, industria a fost depașită de servicii, ca procent de angajare a populatiei și pondere în PIB.

Reconversia industrială și, în ansamblu, economică a regiunii, care a creat probleme în anii ’70-’80, a fost un succes, regiunea Ruhr redobândindu-și importanța economică la nivel național si mondial. Deși a fost regiunea cu cele mai mari datorii și rate de șomaj ale Germaniei, planurile de reamenajare au fost continuate pe baza acestei strategii de dezvoltare. Prin crearea unui habitat cu o calitate ridicată a vieții, cu un mediu sănătos pentru locuit și o viață culturală activă, punerea acestui ansamblu la dispoziție a atras marile companii în zonă.

Multă vreme una dintre cele mai poluate zone de pe Glob, astăzi Ruhrul este un model mondial de urmat în rezolvarea problemelor degradării mediului înconjurator. În fiecare an, subvenții de 2,6 miliarde de euro sunt distribuite la cele 9 mine rămase in Germania (în 2010 din zonele Nordrhein-Westfalen și Saarland) și se spera ca până în 2018 să fie stopată această activitate.

1.2.2 Liverpool

Și-a pierdut baza economică în mijlocul secolului 20, care, în cazul său era portul și comerțul conectat la nave. Pe măsură ce orașul s-a bazat pe comerț și nu au avut o bază industrială puternică, după declinul portului, orașul a fost golit de oportunități de angajare. Populația s-a redus la jumătate în mod dramatic de la 800.000 la 400.000 de locuitori într-o perioadă relativ scurtă de timp. Fără oameni care trăiesc acolo, centrul orașului a devenit unul fantomă.

În anii 1980, oamenii au început să pună întrebări precum: cum regândim acest oraș? cum putem face investiții care atrag? cum putem redescoperi baza noastră economică?

Una dintre primele acțiuni a fost de a redeschide docurile și să le utilizeze pentru a atrage turismul, pe de o parte, prin aducerea restaurante, baruri și magazine, dar foarte important, de asemenea, pentru a atrage prestigiosul centru de artă și cultura, galeria Tate, sa-si deschida filiala sa acolo. Tate Liverpool s-a deschis la mijlocul anilor 1980 în Dock Albert și Liverpool a devenit unul dintre puținele orașe dincolo de Londra, care a avut o asemenea galerie. Orașul a obtinut valoarea de a atrage și menține artiști și a dezvoltat inițiative interesante care au dobândit o importanță națională și internațională, cum ar fi Bienala de la Liverpool.

Arta si cultura au fost în centrul strategiei de dezvoltare a orașului, din 2000 atunci când autoritățile locale, organismele de turism, agențiile de dezvoltare și comunitățile creative au început să discute potențialul orașului pentru Capitala europeană a culturii 2008. Coordonatorii au decis că ar trebui să existe o legătură foarte puternică între acest program și populația locală, pentru a evita pericolul folosirii statutului numai pentru a atrage turiști și de a dezvolta un profil înalt, dar de scurtă durată.

1.2.3 Petrila

Implicată direct în Atelierele de Regenerare Urbană, doamna Ilinca Păun Constantinescu relatează în teza dânsei despre evenimentele culturale desfășurate împreună cu asociația culturală Condiția Română reprezentată de caricaturistul Ion Barbu în acestă localitate. Scopul lor este să ofere proiecte alternative pentru distrugerea patrimoniului industrial și educarea mebrilor comunității catre aprecierea acestor edificii și potențialului pe viitor.

Contextul social al orașului Petrila este și a celorlalte orașe este bine conturat, demonstrând cum acțiunile guvernelor de după ‘89 nu au adus îmbunătățirea situației prin măsurile de asistență socială pe care le-au implementat.Atelierele organizate anual adună o multitudine de evenimente culturale, expoziții, happening, confernțe prezentări menite să exploateze subiectele prezente în oraș. În urma fiecărui atelier se adaugă proiecte alternative de organizare a zonelor industriale și reziduale, relevee și proiecte de reconstrucție ți exploatare la un portofoliu de înițiative bottom-up care pe masură ce își gasesc finanțarea și susținerea necesare sunt puse in aplicație.

Ion Barbu, Andrei Dascalescu, Catalin Cenușă, Anamaria Antoci, Alina David și Hanca Kastelikova au prezentat la IDFA2016 (International Documentary Film Festival in Amsterdam) în Amsterdam filmul Planeta Petrila cu deosebit succes, demonstrând apetitul oamenilor pentru patrimoniul industrial.

1.2.3 Anina

Orașul Anina a suferit degradări majore, atât la nivel de ansamblu cât și la nivelul clădirilor în parte. Numeroasele clădiri din diferite perioade istorice, ce deserveau extracția de cărbune, au rămas părăsite după închiderea minelor. Pe lângă acestea, multe locuințe au fost părăsite de oamenii care au rămas făra locuri de muncă, generând o atmosferă generală de abandon și uitare, într-un timp foarte scurt.

Anina a fost obiectul mai multor studii și proiecte de arhitectură și planificare, derulate de studenți și cadre didactice a FAUTm datorită potențialului mare în materie de restaurare. Încercând să repornească activitatea culturală din oraș, a fost întemeiat proiectul Mina de idei de la Anina, care are ca scop stabilirea unei identități a orașului și implicarea prin tabere studențești a unor soluții pentru problemle mediului construit, catalogarea și protejarea acestuia.

Printre activitățile desfășurate în practică se numără găsirea unor trasee de vizitare, relevee ale unor clădiri istorice, proiecte de reabilitare, workshopuri de fotografie și comferințe pe tematica patrimoniului industrial. Asociația Alba Verde a început un proiect de reabilitare la scară marepentru care colaborarea cu autoritățile și lipsa fondurilor sunt încă niște obstacole problematice.

1.2.4 Viscri

Satul Viscri din Județul Brașov a câștigat notorietate prin personalitățile de renume care au ales să achizitioneze proprietăți aici. Povestea acestuia însă a început cu mlut timp înainte, din vremea anilor 1990 perioadă în care niște locuitori sași cu înițiativă au decis să nu emigreze, să rămână și să schimbe ceva. Ajutați de Fundația Mihai Eminescu Trust, plecând de la restaurarea a două case în mod autentic, un număr restrâns de reprezentanți ai localiății au reușit să schimbe atitudinea oamenilor despre potențialul satului lor.

În scurt timp tot mai multe case au început sa fie restaurate, în stil săsesc sau românesc în funcție de specificul arhitectural original. Acest lucru a cauzat o cerere pentru materiale de construcție tradiționale precum țigla și cărămida, pentru susținerea cărora unei familii de rromi i-a fost încredințat un atelier și au fost instruiți în metodele de producție. Nepotul fierarului satului a fost susținut cu fonduri pentru un atelier în care să poată produce obiectele metalice autentice necesare restaurărilor. Femeile din sat au participat la cursuri de agroturism și ospitalitate membrii asociațiilor reușind să ii comvingă să își amenajeze wc-ul în casă.

În urma acestor proiecte bottom-up, satul și-a creat propria industrie turistică bazată pe tradiții, obiceiuri și produse culinare, fiind înscris în circuite turistice internaționale și recunoscut ca un exemplu de bună practică pentru regenerarea și conservarea zonelor rurale.

2. PARAMETRII SUBIECTULUI

Pentru a putea înțelege situația actuală a orașului Oravița și în special a Ansamblului urban Oravița (zona studiată) în toată complexitatea lui, a sistemelor turistice în care va fi integrat, a actorilor implicați, precum și a unor situații asemănătoare și exemple de bună practică, am realizat o serie de studii, prezentate în cele ce urmează. Aceste studii ne vor ajuta în redactarea strategiei, a metodologiei de intervenție și a unei teme program pentru faza de propunere individuală.

2.1. Date fizice

2.1.1 Acces la sit

Localitatea Oravița este situată în sud-vestul Banatului pe valea pârâului cu același nume, la răscruce drumuri, unde DN 57 care face face legătura între reșița și Moldova Nouă se ramnifică, traversând localitatea pentru a face legătura cu Anina și Bozovici pe DN 57B.

Pe calea ferată se face legătura cu: Timișoara prin Grădinari, Berzovia, cu Anina și cu Baziaș prin Iam – această cale ferată fiind cea mai veche din țară.

Accesul al situl studiat se face pietonal sau de pe drumul DN 57 Oravița-Anina cu mașina.

2.1.2 Studiu geografic și geologic

Situat în partea de sud-vest a județului Caraș-Severin, în preajma paralelei de 45°, cu o suprafață totală de 164,16 km², orașul Oravița are în componența sa două localități subcomponente (Ciclova Montană, Marila) și patru sate aparținătoare (Broșteni, Răchitova, Brădișorul de Jos, Agadici).

Localitatea se învecinează la 21 km spre Est cu orașul Anina, la 52 km spre Nord-Vest cu municipiul Reșița, la 49 km spre Sud cu orașul Moldova Nouă, la 109 km spre Nord- Vest cu municipiul Timișoara. La 18 km spre Sud se află punctul de control vamal și de frontieră – NAIDĂȘ – prin care se face legătura cu Republica Serbia și Muntenegru.

Relieful, deși preponderent premontan, se caracterizează printr-o mare diversitate. Suprafețe întinse de dealuri și câmpii, oferă condiții propice dezvoltării agriculturii, viticulturii, agro-turismului. De menționat este și rețeaua hidrografică bogată. Pârâul Oravița, traversează orașul și satul Broșteni, pentru ca mai în aval sa se verse în pârâul Ciclova. La fel de importante sunt și cele două lacuri, amenajate între anii 1723 – 1733, odată cu dezvoltarea industrială a zonelor miniere, la intrarea în oraș.

Subtipul climatic bănățean, specific zonei acestei zone geografice, se caracterizează prin circulația maselor de aer atlantic din vest și prin invazia maselor de aer mediteranean din sud, ceea ce conferă un caracter moderat regimului termic. Climatul în Defileul Dunării este mediteranean, caracterizat printr-o temperatură medie anuală mai ridicată decât în restul țării, cea din zona Oravița fiind edificatoare: 11,8 șC, cea mai ridicată valoare din țară. Cantitatea medie anuală de precipitații la Oravița este de 806,0 mm.

Caracteristic în această zonă este vântul denumit Coșava, deosebit de intens în sectorul vestic al Defileului Dunării, pe direcția sud-est către nord-est. Acest vânt se manifestă cu intensitate în Oravița din direcția Răcăjdia spre nord. Un alt curent puternic este canalizat pe valea pârâului Oravița, până scapă în zona de câmpie și scade în intensitate.

Rezervația naturală Valea Ciclovei – Oravița este rezervație botanică și cuprinde zona Muntelui Rol, Valea Călugărului, Corcana și o parte din Muntele Simion. Suprafața este de 218,90 ha.

Zona dispune de resurse naturale. După natura lor, resursele minerale din subsol se clasifică astfel:

-Zăcăminte de cărbuni – nu se găsesc în zona Oraviței

-Zăcăminte metalifere

-Zăcăminte nemetalifere

Zăcămintele sunt dispuse pe versanți ce mărginesc localitatea Oravița – în sud spre Ciclova, iar în partea de nord pe dealurile Tâlvei, Coșovățului, Tâlvei Cornului unde au fost în exploatare mine cunoscute: Rachus, Erasmus, Sfânta Treime, galeria Giorgi, Pauli Bekehrung.

La Oravița și în imediata apropiere se găsesc:

-minereuri de molibden în filoane mici localizate în granodiorite și șisturi cristaline metamorfozate

-minereuri de cupru care au constituit în trecut una dintre principalele bogății ale subsolului din Munții Banatului

-minereuri de aur și argint care au fost exploatate în zonă încă din epoca romană

-zăcăminte nemetalifere care au fost puțin exploatate în trecut deși sunt larg răspândite pe raza județului

2.1.3 Studiu istoric

1697 – Oravița a obținut prima atestare documentară, ca localitate aflată sub stăpânire otomană. Este cunoscut însă faptul că așezarea exista înainte de aceasta dată, fiind amintită în alte mărturii ca și “civitas” și “castrum”. În evul mediu în documente sunt menționați minieri urmând această tradiție încă din vremea dacilor și daco-romanilor.

1718 – Prin tratatul de la Passarowitz, în urma căruia Imperiul Otoman pierde în favoarea Imperiului Habsburgic mai multe teritorii, Oravița iese de sub dominația turcească.

Înca din perioada eliberării Banatului de sub turci, între semnarea tratatelor de la Carlwitz (1699) si Passarowitz (1718), interesul noului cuceritor mergea tot spre minerit. Viena pune imediat bazele administrației imperiale în Banat și se implică în dezvoltarea comerțului si al industriei. Începând de atunci Țara Carașului devine treptat un puternic centru economic, repunând în valoare perimetrele miniere abandonate de turci.

1719 – Comisia de reorganizare a întreprinderilor miniere din Timișoara gasește în Oravița două mine de cupru părăsite. Istoricul dezvoltării mineritului în localitate și zona adiacentă se prezintă sub forma unei puternice accelerări a cercetărilor, colonizării, organizării și înzestrării industriei mineritului cu specialiști și echipamente. Exploatările miniere puternice din cadrul galeriilor din împrejmuimi au determinat ridicarea unei topitorii, instalarea Fabricii de Ciocane și Unelte la Ciclova Montană și construirea unui cuptor înalt la Oravița, pentru topirea minereurilor, cel mai vechi din România, care a marcat începuturile siderurgiei bănățene.

Necesitatea forței de munca a atras treptat valuri de coloniști în Oravița, care până la venirea austriecilor avea un număr de 77 de locuințe. Recensământul de la acea dată, nu a indicat numai o insuficiență a locuințelor în raport cu proiectele economice ale imperiului, ci și o lipsă acută de specialiști, mai ales în domeniul minieritului și metalurgiei. Dupa o strategie bine gândita, localitatea s-a dezvoltat puternic lasând pană astăzi construcții impresionante. Coloniștii primesc ajutor financiar și loc de case la Ciclova Montană, pana se ridică langă Oravița Română, Oravița Montană.

1729 – Ia fiinta „Școala Montanistică pentru învățarea fierăritului și mineritului” (școală de meserii pentru lucrări metalice), fiind prima instituție școlară profesională din spațiul românesc și din sud-estul Europei.

1730 – După cercetarile realizate în zona, pentru valorificarea produsului economic oferit de bogatia resurseor solului si subsolului, localitatea devine centrul coordonator al minelor din Banat înființând aici Oficiul suprem al minelor.

1727-1733 – Se desfășoara amenajările Lacului Mare și Lacului Mic și a primelor baraje.

1733-1754 – Lucrările in Oravița Montană au pornit de la amenajarea hidrotehnică, realizată pentru alimentarea cu apă a localitătii, regularizarea tranzitării viiturilor prin localitate (apărarea împotiva inundațiilor), pentru a drena apele pârâului Oravița, dar folosita și în procesul de producție, pentru spălarea minereurilor. Astfel, Oravița ascunde astăzi o rețea de tuneluri de mari dimensiuni care străbate subsolul orașului pe sub case și străzi. Orașul subteran are cinci sectoare cu lungimea aproximativă cuprinsă între 100 de metri și doi kilometri, iar cel mai mai lung tronson este situat în orașul vechi, începând din apropierea barajului Lacul Mic. Tunelul are un diametru mediu de 4 metri, cu mai multe ramificații și ieșiri la suprafață, o parte obturate în prezent. Este construit din lespezi de calcar, iar pe alocuri din blocuri de tuf calcaros sau cărămidă. Podeaua, pe anumite zone, este din dale de piatră ce se păstrează și acum foarte bine. Trei cascade subterane cu înălțimi între 1 metru și 4 metri fac și mai spectaculos peisajul. Pentru vechimea sa, dar și a calitatii lucrărilor, tunelul a fost declarat monument istoric.

1737-1739 – Totuși, stăpânirea habsburgică în Banat a fost considerată mai grea decât cea otomană, pentru că se exercita mult mai direct, prin numeroșii săi reprezentanți, funcționari și fiscali, dar și prin abuzurile săvârșite de armată în satele unde era încartiruită. Părerea că stăpânirea habsburgică era mai grea decât cea otomană a fost împărtășită și de către locuitorii satului Slatina, întrucât ei s-au organizat în grupuri și au acționat împotriva austriecilor alaturi de orăvițeni și satele din zonă, într-o răscoală. În traseul lor spre recocuparea Beogradului, turcii invadează din nou Banatul. ,,Când a izbucnit un nou război cu turcii și austriecii, au adus trupe numeroase în Banat, nemulțumirea poporului se transformă într-o răscoală de mari proporții, care cuprinde regiuni întinse și mase importante de țărani. Răscoala izbucni spontan, fără o pregătire prealabilă. Cetele de răsculați răspândite peste tot au atăcat Armata austriacă fără contenire în iarna anilor 1737-1738. În primăvara anului 1738, răscoala ia proporții și mai mari, fiind îndreptată împotriva trupelor, a instituțiilor imperiale și a coloniștilor. Au avut loc adevărate lupte între răsculați și Armata imperială la Lugoj, Caransebeș, Slatina, Bănia etc. Noile armate aduse au început o represiune nemiloasă, fără a face deosebire între participanți și neparticipanți la răscoală. Răzbunarea a fost demnă de o armată colonială: zeci de sate au fost prefăcute în cenușă; n-au fost cruțați nici copiii și femeile. Oravița este prădată atât de către turci cât și de bandele de jefuitori care îi însoțesc. Gospodăriile oamenilor sunt jefuite, iar bisericuța Romano-Catolică de pe Kreuzwiese este incendiată. Biserica din vale, actuala, este prădată, iar fabricile din Oravița și Ciclova sunt distruse. Dupa acest eveniment, pentru o perioadă, populația tiroleză și germană se refugiază înspre nord, Timișoara, Arad și Periam.”

1740 – După calmarea situației, în acest an e amintit un furnal, alte două în 1746, iar în 1777 functionau deja 4 topitorii cu mai multe cuptoate. Dinamica organizarii exploatarii resurselor miniere va înregistra destule fluctuatii, decaderi si succese.

Rand pe rand, in Oravița Montană se ridica locuințe și edificii în stilul barocului vienez, care caracterizează pana astăzi aspectul acestui oraș.

1741 – Noile orientari în viata economica a zonei, impun si conturarea noilor mentalitati. Scoala se include prin activitatea sa intr-un spatiu de multiculturalitate, fiindca elevii proveneau atat dintre autohtoni cat si dintre colonisti veniti din Stiria si Tirol, Boemia ori Slovenia. Așadar, pe langa scoala pentru invatamantul fieraritului si minieritului mentionata in 1729, urmata la 1733 de scoala civila catolica, apoi la 1736 de o scoala pentru minieri, in 1741 se deschide Scoala Militară, inca din 1777 exista o scoala romaneasca, iar din 1793 intra in activitate o scoala elementara cu predare germana si un gimnaziu latin de 4 clase.

Oravița, anul 1763

1796 – Cea mai veche farmacie “La vulturu negru”.

1804 – Monarhia Habsburgica a fost formal unificata ca Imperiul Austriac.

Oravița, anul 1806

1811 – se decretează oficial devalorizarea monetară, apoi se ia hotărârea înființării unei monetării la Ciclova Montană, suburbana Oraviței și aducerea aici a trei prese hidraulice.

1816 – Se construieste Teatrul “Mihai Eminescu”, cel mai vechi din tara. Teatrul e ridicat în stilul barocului vienez, imită vechiul Burgtheater al Vienei care, nemaiexistand efectiv din 1889-1890, sporește valoarea de unicat a teatrului din Oravița. Arhitectul proiectant este Ion Niuny (Niuni) care solicită colegului său din Viena, Ieronimus Platzger, să copieze organizarea interioară a Burgtheater-ului din capitala imperiului. Sediul este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă, iar ornamentele sunt în stil rococo, în culorile roșu și auriu. Clădirea are o lungime de 36 m și o lățime de 15 m. Aici, s-au îndreptat apoi unele dintre cele mai importante trupe de teatru ale vremii. Pe scenă a jucat trupa Teatrului Regal din Madrid, a venit trupa Teatrului Balșoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei. N-au lipsit trupe din Viena, precum cele conduse de Ludvig Duba, Kurt Wonger și Ida de Gunther. Un episod aparte din istoria teatrului este legat de vizita trupei lui Mihail Pascali, din care făcea parte și Mihai Eminescu. Faptul este consemnat în 31 august 1868. Trupa a prezentat două spectacole, în zilele de 1 și 2 septembrie. Eminescu era sufleorul trupei. În amintirea acestui mare eveniment și spre cinstirea memoriei marelui poet, Teatrul a fost botezat cu numele acestuia.

1818 – Inaugurarea Tribunalului. Cladirea gazduieste azi Judecatoria Oravița.

1847 – Gara Oravita: amenajarea primei statii CF din Romania actuala.

Transportul bazat pe convoaie de carute a fost inlocuit cu cel feroviar și facilitează transportul carbunilor (din zona Aninei) și minereurilor la Dunare, apoi mai departe spre Curtea de la Viena.

1854 – Oravita – Bazias, prima cale ferata din tara.pentru locomotive cu aburi.

1856 – Cladire cu tipografie.

1860 – Inaugurarea Primariei Oraviței Montane

1863 – Pana la aceasta data linia Anina-Oravița se realiza pe tracțiune animala, insa la 15 decembrie a fost inaugurata calea ferata montana, prima de pe teritoriul actual al Romaniei. Realizarea ei a avut ca scop transportul cărbunelui (huila) extras din minele de la Anina către Oravița, și de acolo mai departe pe Calea ferată Oravița-Baziaș până la Dunăre, spre a fi încărcat în vase de transport fluvial. Are în componență 14 tunele cu o lungime totală de 2.084 m, și 10 viaducte, linia parcurge Munții Aninei.

1867 – De la aceasta data exista dubla monarhie, Imperiul Austro-Ungar, gândită ca o soluție de conviețuire, care a rezistat până 1918 când a dispărut ca urmare a Primului Război Mondial.

1869 – A fost inaugurat și transportul CF pentru persoane, fiind cea dintâi dintre construcțiile feroviare de munte din sistemul românesc.

1869 – Prima expozitie de industrie si comert din tara – pe locul actualei primarii.

Oravița, anul 1869

1870 – Se infiinteaza compania de pompieri voluntari.

– se construieste o cazarma in locul edificiului administrativ

1872 – Ioan Bibel doneaza parcul din centrul orasului pentru a fi transformat in gradina de tir: un amfiteatru natural pentru spectacole în aer liber, o sală pentru spectacole, toamna și iarna.

1874 – Baia comunala

1878 – Statiunea Marila

1880 – Moara

1887 – Se infiinteaza Banca Oraviteana

1892 – Casa "Mata Neagra"

1895 – Moara cu aburi langa gara

– Cabana de langa Lacul Mare

1896 – Policlinica de azi

1911 – Reconstruirea vechii cazarme, azi scoala generala

1914 – Banca

– Casa de cultura Mihai Eminescu

1918 – Odată cu unirea Principatelor Române o parte a Banatului ajunge în posesia sârbilor si odata cu acesta și o parte a căii feroviare Oravița – Baziaș, care astfel se inchide pe un segment de 28 de km.

1919 – Până în data de 3 august cand România primește teritoriul în care se afla și Oravița, orașul a fost ocupat de trupe franceze și yugoslave. Dupa acest moment au urmat schimbări importante: mulți intelectuali maghiari au fost repatriați dar germanii au continuat sa trăiasca alaturi de majoritarii români în bună pace.

1920 – Se înființează societatea Electra și odata cu aceasta se iluminează electric străzile orașului.

1925 – Apare Casa Avocaților iar mai târziu în aceeași cladire se mută Biblioteca Orășenească

1926 – Oravița este declarată oraș și devine capitală de județ. Deși acest lucru reprezintă un avans din punct de vedere administrativ, din punct de vedere economic acum începe declinul orașului pentru ca Reșița începe să se dezvolte ca un centru industrial dupa construcția Uzinelor de Fier.

1933 – Se inaugurează clădirea Prefecturii unde astăzi funcționează primăria orașului. Clădirea a fost proiectată de Henriette Delavrancea, prima d-nă arhitect român, în colaborare cu Dimitrie Boitor, arhitect-constructor din Oravița, o frumoasă clădire în stil neo-românesc. Tot atunci s-a amenajat și parcul din fața prefecturii, în mijlocul caruia s-au ridicat bustul poetului Mihai Eminescu, a savantului Damaschin Bojincă și al Regelui Ferdinand dezvelite în prezența familiei regale.

1938 – Se construiește clădirea spitalului care domină sectorul de peste calea ferată.

1938 – Un bilant cu statistici oficiale menționează Cassa de Păstrare, Banca „Orăvițana”, Banca de Credit Agricol, Banca Poporală (din 1889), Banca Burghezilor și Meseriașilor, cu sediul în casa croitorului Berger, Banca „Speranța” a avocatului Emanoil Ciulei, sucursalele Băncii Agrare Franco-Române și Băncii „Timișiana” – instituții atestând continuități și evoluții într-un domeniu caracterizat prin însăși fundamentarea financiară a evoluțiilor societății.

1945 – Dupa Al Doilea Război Mondial exploatările miniere sunt reactivate si modernizate și se iau in exploatare noi câmpuri miniere iar orașul începe sa se extindă în aval în zona de câmpie.

1950 – Se oprește complet circulația pe tronsonul Oravița – Baziaș exceptând tronsonul Oravița – Iam pe care se mai circulă și azi.

Dupa 1989 se sistează definitiv activitățile miniere.

2.1.4 Evoluția demografică

Deși prima atestare documentară a orașului este în anul 1697 nu există foarte multe informații despre numarul de locuitori. Prima informație legata de acest lucru apare atunci cand teritoriul este ocupat de austrieci care spun ca localitatea avea 77 de case.

1718 – încep colonizările cu populație germana. Ajung în Oravița 30 de mineri, 2 topitori și 2 fierari din Zips pentru ca peste câteva luni să mai fie aduși 36 de muncitori.

1722 – se aprobă fonduri pentru construcția de case în Oravița și se aduc cu vapoarele pe Dunare 456 de persoane din Tirol.

1729 – În Oravița erau 813 locuitori pentru ca doar un an mai tarziu numarul lor sa creasca la 925.

1738 – După invazia turcilor populația tiroleză și germană se refugiază în orașe ca Timișoara, Arad sau Periam

1750 – Faptului ca Oltenia a facut parte din Imperiul Habsburgic a oferit posibilitatea venirii în Banat a unor familii care s-au ocupat la Oravița de preparea mangalului pentru topitorii și defrișarea pădurilor.

1750-1810 – În această perioadă vine un alt val important de coloniști o mare parte dintre ei fiind evrei.

1845 – Cel mai important val de coloniști, majoritatea venind pentru a muncii la construcția căii ferate. Această perioada este foarte importantă datorită unui nou model de construct demografic în care etniile au conlocuit cu autohtonii redefinind idea de naționalism.

1930 – În Oravița locuiau 9585 de persoane pentru ca în 1948, dupa Al Doilea Razboi Mondial, să mai fie doar 6974 de locuitori.

1956 – După reactivarea activității miniere începe să crească și numarul de locuitori ai orașului și ajunge la 8175. Populația creste în continuare păna dupa revoluția din 1989 aproape dublându-se, în anul 1992 Oravița având 15293 de locuitori.

1995 – Populația orașului ajunge la 15595 de persoane dupa care începe depopularea orașului, numarul de locuitori scăzând până la 11382 în 2011.

2.1.5 Valenta din punct de vedere al instantei estetice

Habitatul nou al Oraviței, Oravița montană, s-a dezvoltat în partea de sus a localității existente după venirea austriecilor. Astfel și-a facut aparitia arhitectura barocului târziu, sau a barocului vienez, analizat în lucrarile specialiștilor ca o varietate în tehnicile de reprezentare estetică, prin inventivitatea artistică combinată cu înclinatia spre grandios, decoruri, arhitectura peisageră și tipul de urbanism specific.

Aliniamentul stradal a rezultat drintr-un sistem de clădiri adosate, alipite la perete fără a face corp comun între ele. Ruperea acestei uniformități s-a realizat prin ritmarea pe verticala a fațadelor. Decorul frontului stradal variază in funcție de destinația cladirii, astfel sediile edificiilor publice, administrative sau culturale erau ușor de identificat in comparație cu locuințele. Alte caracteristici ale acestui stil sunt date de sistemul de beciuri unele dintre ele legate la reteaua hidrografica subterana, ferma acoperisului si modenatura ancadramentelor la uși si ferestre. Cel mai original element este însă tipul ferestrei cu burduf, alături de faimoasele bârfitoare.

Acoperisul în pupitru, în două, în patru ape sau cu o singură pantă are muchiile marcate. Pentru cladirile elitei s-a folosit o coamă specifică cu mansardă fie retrasă de la fața zidului, fie prelungită peste acesta, sau acoperiș simplificat cu lucarnă. Cel mai adesea spațiul podului e amenajat ca încăpere de locuit ori spațiu de depozitare. La casele etnicilor germani se practica și acoperișul în terasă cu parapet de protecție la bază.

Ca sistem constructiv și materiale, se folosesc cărămida crudă, cărămida arsă sau piatra. La clădirile cu unul sau două etaje, grinzile care susțin planșeul sunt încastrate în infrastructura din piatră moale (tuf calcaros).

Barocul vienez se identifică și în jurul construcțiilor. Incinta locuinței are o latură lipită de trama stradală și curtea e organizată după zidul și poarta înaltă, influență adusă odată cu coloniștii tiroliezi. Uneori exista o plafonieră din sticlă mată ce acoperea curtea la intrarea din spate. Unele locuințe, însa, influențate de coloniștii italieni, nu aveau curte interioară, iar un culoar te conducea direct din stradă spre celelalte încăperi.

2.1.6 Poziția sitului în contextul urban și starea de conservare

Situl studiat constituie zona veche a orașului Oravița, având în componența sa funcțiunile publice majore (primărie, liceu, teatru, biserică), componente a unei serii de 51 de monumente istorice.

Ansamblul urban Oravița ocupă o suprafață relativ mare din oraș fiind format din: Străzile Mihai Eminescu, D. Bojincă, Valea Aurului și ambele fronturi ale străzilor principale de la fosta piață agro-alimentară până la Lacul Mic.

Din păcate întreg ansablul se află într-o stare de conservare precară. Din punct de vedere al conformării acestuia la cerințele de de calitate putem observa:

A – Structura: întreg ansamblul este vulnerabil la seism și necesită intervenții de consolidare

– B – Siguranță în exploatare: acest criteriu nu este satisfăcut existând probleme mari la circulațiile pietonale și accesul persoanelor cu dizabilități

– C – Instalații: Acest segment necesită intervenții de amploare în special la partea de instalații de apă-canal, dar o alta problemă este reprezentată de lipsa resurselor pt energie și respectiv problema protecției la incendiu, deoarece orașul are străzi unde nu există acces pentru mașina de pompieri

– D – Protecția mediului: zona gării reprezintă o problemă deoarce acolo există poluare cu agenți radioactivi (uraniu), iar canalul subteran (bolta) se află într-o stare de degradare avansată și necesită intervenții urgente, interactiunea mediului construit cu padurea, limita neclara

– E – Izolare termică: este necesară îmbunătățirea confortului termic deoarece nu există sistem centralizat de termoficare și se foloște încalzirea în sistem individual cu material lemnos ceea ce poate duce la un dezechilibru din punct de vedere al mediului (defrișări) și la deficiențe din punct de vedere estetic al fațadelor (coșuri de fum care ocupă marea parte a fațadelor blocurilor)

– F – Izolare fonică: necesită intervenții pentru îmbunătățirea condiților actuale

Ansamblul urban Oravița

2.2. Date legislativ-administrative

Orașul Oravița se învecinează cu comunele Ciclova Română. Ciclova Montană, Răchitova, Broșteni, Răcășida, Marila și orașul Anina. De asemenea, la 18 km spre Sud se află punctul de control vamal și de frontieră – NAIDĂȘ – prin care se face legătura cu Republica Serbia și Muntenegru.

2.2.1 Lista monumentelor din Ansamblul Urban Oravița

În componența ansamblului urban Oravița, înscris în lista monumentelor cu codul LMI CS-II-a-B-11134, se află străzile enumerate mai sus, pe care pe amplasează următoarele clădiri monument:

Astfel, există atât clădiri ce se încadrează în categoria A de importanță, cât și un număr mare de clădiri încadrate în categoria B, dintre care am ales o serie de monumente cu importanță ridicată în procesul de structurare a viitoarei strategii, prin prisma valorii patrimoniale, a valorii estetice, a funcțiunii sau a importanței pe care o au în cadrul anumitor comunități. Aceste clădiri au potențialul de a funcționa ca ancore în cadrul unui posibil traseu turistic în oraș.

2.2.2 Activități culturale

Din punct de vedere cultural, orașul Oravița dispune de un potențial ridicat, cel puțin în ultimii ani. Acest potențial cultural este dat de evenimentele organizate în oraș și de existența unor comunități valoroase de artiști care își desfășoară activitatea în imediata apropiere a orașului Oravița. În satele alăturate s-au dezvoltat comunități de artiști, fie că aceștia locuiesc acolo sau doar folosesc spațiile proprii pe post de atelier.

Astfel, o mare parte a caselor din Socolari și Potoc au fost cumpărate de pictori, sculptori, muzicieni, oameni de teatru, ori scriitori, au fost renovate și în prezent sunt utilizate ca spații de lucru sau case de vacanță.

Satul Socolari se află în comuna Ciclova Română, la 10 km de Oravița. Lângă Socolari, se află și satul Ilidia, pe traseul dinspre Oravița. În ultimii ani, acestea au devenit un adevărat centru cultural, după ce aproximativ 20 de artiști din Timișoara s-au mutat în satul din zona montană a Banatului.

Pictorul Gheorghe Fikl și sculptorul Ștefan Bartha au povestit că acest proces s-a întâmplat foarte organic, pornind de la unul dintre artiștii care locuiesc acum în zonă și de la vizitele celorlalți, vizite ce au devenit tot mai dese, atrași fiind de zonă. Aceștia și-au manifestat interesul pentru zonă și de asemenea față de orașul Oravița, fiind dispuși și deschiși spre a-și expune lucrările în Oravița, contribuind astfel la dezvoltarea vieții culturale a orașului, însă toate acestea în prezența unui spațiu expozițional adecvat, inexistent în acest moment.

De asemenea, la începutul anilor ‘90, la Socolari se organizau taberele de practică ale studenților de la Facultatea de Arte din Timișoara. Iosif Tasi este primul artist care a cumpărat o casă în Socolari, acesta fiind în prezent un locuitor permanent al satului.

Alți artiști care s-au mutat în zonă sunt scriitorul timișorean Ilie Chelariu și regizorul Ștefan Iordănescu, la Socolari și pictorul Dorel Olteanu, la Ilidia.

Acest proces a avut un impact major asupra vieții din Socolari și Ilidia, în fiecare an cele două sate găzduind zeci de tineri ce merg la evenimentele artiștilor.

De asemenea, Iosif Tasi a înființat și o asociație culturală, Socart, care a organizat până acum mai multe simpozioane, în anul 2015 desfășurându-se a treia ediție a unui mic festival, după cum afirmă și artistul: „Anul trecut a fost a treia ediție. L-am intitulat «Urma», pentru că noi am găsit aici o urmă și încercăm la rândul nostru să lăsăm o urmă. Prima ediție a fost un remember al venirii noastre aici, a doua – un semnal pentru salvarea icoanelor pe sticlă și a treia a fost un simpozion internațional la care am adus artiști din Germania, Franța și Ungaria, care au fost fascinați de frumusețea locului“.

Satul Potoc reprezintă un alt pol cultural important pentru orașul Oravița, datorită taberei de arhitectură PAO ce are loc în fiecare vară, în sat. Programul PAO este organizat de Asociația PAO Atelier Experimental Potoc în colaborare cu Primaria Sască Montană, cu finanțare de la Administrația Fondului Cultural National (AFCN) și a început în 2005 la inițiativa unui grup format din arhitecți, artiști și designeri din Germania. Continuând în fiecare an în diferite țări PAO are ca obiectiv imaginarea și realizarea unor proiecte experimentale a căror dimensiune variază de la mici intevenții artistice la Land Art.

În anul 2013, mai ult de 80 de participanți din Franța, Germania, Marea Britanie, Țările de Jos, Republica Moldova și România s-au adunat în cadrul acestui proiect.

Un impact major pe care l-a inițiat acest proiect asupra orașului Oravița a fost reprezentat de workshopul de reabilitare a fațadei de lemn a noii galerii de artă “Studio Magazen” din centrul istoric din Oravița.

Rezultatul workshop-ului a fost o expoziție a participanților taberei PAO și cel mai important, generarea unei platforme suport pentru artiștii din satele alăturate. Astfel, ca rezultat al acestui proces, la Galeria Studio Magazen și-au expus lucrările artiști precum pictorul Gheorghe Fikl și sculptorul Ștefan Bartha. De asemenea, perioada desfășurării workshop-ului a avut și scopul de a anima zona, prin multitudinea participanților taberei și activităților spontane desfășurate de aceștia în spațiul public.

Pe parcursul anului, în Oravița se desfășoară o serie de evenimente culturale ce contribuie la sporirea calității vieții culturale a orașului. Dintre acestea, unele pot fi considerate exemple de bună practică și poli culturali ai orașului, iar altele sunt evenimente anuale organizate de administrație. Astfel, de la începutul anului 2015 și până în prezent au avut loc următoarele evenimente:

Primăria Oravița mai organizează de asemenea, la casa de cultură, cursuri gratuite de teatru / actorie, balet, pictură, chitară, arte marțiale, dansuri populare, canto popular și clasic și saxofon.pentru copiii cu vârste cuprinse intre 8 și 18 ani. La sfârșitul perioadei de cursuri elevii susțin un spectacol, ca rezultat al eforturilor depuse.

De asemenea, a fost deschis un cinema 3d, săptămânal rulând diferite filme pentru locuitorii din oraș.

Se observă deci, faptul că pe parcursul unui an în oraș au loc multe evenimente culturale, care acopera aproximativ toată perioada anului. Totuși, în anul 2015, în lunile septembrie-octombrie nu a avut loc niciun eveniment, cu toate că în majoritatea orașelor aceste luni sunt de regulă cele mai aglomerate din punct de vedere cultural, iar în anul 2016, perioada aprilie-mai a fost de asemenea lipsită de activități culturale.

Cu toate că există un număr mare de evenimente ce au loc în orașul Oravița, diversitatea acestora în funcție de specific este destul de scăzută, punându-se accentul pe evenimente literare și muzicale și simțindu-se lipsa evenimentelor sportive, a teatrului și a artelor vizuale.

2.2.3 Date economice și de turism

Județul Caraș-Severin se bazează în sectorul economic pe segmentul industrial-agrar, dar industria minieră, bazată pe extracția de cărbuni și metale neferoase a înregistrat în ultima perioada un declin puternic.

Din fericire județul Caraș-Severin, al treilea ca mărime din România, se situeaza pe locul întâi în ceea ce privește valorile cadrului natural și ponderea de pracuri naționale, parcuri naturale, rezervații și areale protejate, 14,6% din suprafața județului fiind acoperită de acestea. Astfel întreaga zonă dispune de un potențial turistic însemnat dar din păcate nexploatat suficient. Dintre zonele cu potențial turistic putem enumera:

– Parcuri naturale/rezervații: Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, Parcul Național Semenic, etc.

– Obiective turistice naturale: Munții Semenic, Muntele Mic, Cheile Nerei, Opeștera Comarnic, Lacul Dracului, Ochiul Beului etc.

– Obiective culturale: numeroase biserici și mănăstiri

– Vestigii arheologice: Gornea, Ilidia etc.

– Obiective turistice industriale: Muzeul de locomotive Reșița, minele recent închise de la Anina, Calea ferată Oravița-Anina etc.

– Elemente etnografice inedite: diversitate mare de etnii (cca. 15 etnii)

– Izvoare termale: Baile Herculane

Toate aceste resurse turistice oferă posibilitatea practicării tuturor formelor de turism.

Din păcate potențialul turistic al zonei și în special Parcul Natural Porțile de Fier și Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița sunt insuficient promovate și prin urmare turismul este dezvoltat la scară redusă, iar dezvoltarea turismului în zonă poate reprezenta o alternativă viabilă la restructurarea industrială, în special în orașele ca și Moldova Nouă, Anina, Oravița etc.

La nivel local aria turistică dispune de un potențial însemnat, ce oferă posibilitatea practicării multor tipuri de turism cum ar fi: turism cultural, de aventură, speoturism, agroturism, turism de croazieră, turism montan, turism de weekend, turism industrial, turism religios etc, dar din păcate potențialul turistic nu este exploatat suficient ceea ce nu a permis dezvoltarea aceui domeniu la întreaga lui capacitate.

Orașul Otravița este un oraș al premierelor. Acestea sunt: primul teatru din țară – Teatrul Mihai Eminescu în 1817, prima cale ferată din țară – Oravița-Baziaș în 1854, prima cale ferată montană din țară Oravița-Anina în 1863, primele baraje de greutate din România – Lacul Mare și Lacul mic în 1723-1733, prima farmacie montanistică – La vulturul negru în 1796.

Dintre elementele cu potențial turistic ridicat din Oravița putem enumera:

Teatrul vechi Mihai Eminescu:

Primul teatru din România, construit în 1816, pe scena căruia au avut reprezentații trupe din Austria, Germania, Ungaria și de la Teatrul Național București. Totodata pe scena acestui teatru au urcat personalități ca Mihai Eminescu si George Enescu.

Această cladire este și prima clădire de teatru din Sud-Estul Europei construită din piatră și prima clădire din Europa luminată cu lămpi de acetilenă.

Casa de cultură Mihai Eminescu:

A fost construită vechea structură a celui de-al doilea cinematograf din Banat și găzduiește și organizează manifestări de mare anvergură: Tabăra Internațională de Creație Literară, Festival-Concurs „George Motoia Craiu”, Zilele Eminescu, Cenaclul Literar Mihai Novac, etc.

Farmacia muzeu Knoblauch

Este cea mai veche farmacie montanistică, datează din anul 1796, care acum este transformată în muzeul farmaciei.

Biblioteca orășenească Simeon Mangiuca

Clădirea a fost construită în 1777 fiind casa familiei Fira. În 1836 a fost modificată construindu-se etajul și balconul și a devenit Casa Avocaților, iar în prezent găzduiește biblioteca orășenească, care deservește un număr de aproximativ 2800 de elevi, precum și alți utilizatori frecvenți.

Calea ferată Oravița-Anina

Cea mai veche cale fertă montană din țară, construită în 1863, cu 14 tunele și 10 viaducte. Realizarea ei a avut ca scop transportul cărbunelui, extras din minele de la Anina, către Oravița.

Calea ferată Oravița-Baziaș

Prima cale ferată din țară, construită în 1854, pe o lungime de 62,5 km, pentru a putea asigura transportul feroviar al produselor miniere de la Oravița la Baziaș de unde puteau fi transportate pe Dunăre.

Barajele Lacul Mare, Lacul Mic

Primele baraje de greutate din România contruite pentru spălarea minereurilor în pârâul Oravița, în anii 1723-1733.

Biserica Adormirii Maici Domnului

A fost construită în 1718 din banii comunității locale de către ctitorul Dimitrie Hagi.

Biserica Romano-Catolică din Oravița Montană.

A fost construită în anul 1718, la un an după ce Eugeniu de Savoia a alungat turcii din zonă.

Biserica Ortodoxă Sf. Ilie din Oravița Română

Biserica poartă numele patronului orașului și a fost construită pe ruinele unei alte vechi mănăstiri. Sărbătoarea orașului are loc în aceași zi cu hramul acestei biserici.

Mănăstirea Călugăra

Construcția mănăstirii a început în anul 1859 și s-a încheiat în anul 1861 fiind construită pe locul unei vechi chilii monahale. Iconostasul a fost sculptat și pictat în anul 1943 iar mănăstirea reprezintă și azi un obiectiv religios imporatant atât pentru locuitorii orașului cât și pentru turiști.

Pădurea de liliac

Aceasta face parte din Rezervația Naturală Valea Ciclovei și este foarte asemănătoare cu pădurea de liliac de la Ponoare, jud. Mehedinți.

Gorunul cu Icoană

Acest loc este renumit datorită icoanei bătută pe trunchiul său și al cărei autor nu se cunoaște. La mică distanță de acesta se află Cascada de la Piatra Moale, o clascadă de aproximativ 10-12 metrii pe tuf calcaros.

Poiana Iuliei

Reprezintă un loc foarte bun pentru recreere, în centrul poienii găsindu-se un canton silvic construit în mod tradițional.

Piatra Rolului Nou

Este o stâncă din calcar vizibilă de la mare depărtare, care tâșnește din mijlocul pădurii străjuind întreaga vale a Carașului.

Peștera lui Adam Neamțu

Este o peșteră așezată în inima muntelui în care vizitatorii pot simții atmosfera din vremea în care trăia haiducul Adam Neamțu.

Pe lângă aceste obiective din oraș mai există o serie de obiective din zona adiacentă a orașului, care pot reprezenta puncte de atracție pentru vizitatori. Acestea sunt:

Parcula Național Cheile Nerei-Beușnița:

Situat la limita Sud Vestica a țarii, între localitățiile Sasca Montană, Anina, Oravița, Bozovici, Sopotul Nou și Cărbunari a fost construit pentru a putea proteja frumuseți naturale unice și se numără printre cele 10 parcuri naționale din țară și prezintă habitate și specii de interes comunitar și elemente unicate cum ar fi: Cheile Nerei – cele mai lungi chei din țată, Lacul Dracului, păduri seculare, etc.

Cheile Minișului

Se află la o distanță de aproximativ 40 de kilometrii de orașul Oravița în Depresiunea Almăjului având ca obiective principale Cascada Bigăr, Barajul și Lacul de acumulare Gura Golâmbului și Păstrăvăria.

Parcul Național Semenic

Situat în partea sud-vestică a României și reprezintă o zonă protejată de interes național. În interiorul parcului există 9 trasee turistice și drumuri publice. Atracțiile principale sunt: Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Avenul din Poiana Gropii, Peștera Comarnic, Cetatea medievală Grant. Parcul dispune și de cea mai mare pădure cvasivirgină din Europa cu o suprafață de peste 5000 de hectare.

Parcul Național Porțile de Fier

Situat pe malul stâng al Dunării între localitățile Baziaș și Gura Văii parcul de întinde pe o suprafață de 115665 de hectare fiind al doilea parc ca marime din România și având în componența sa 18 rezervații.

Cetatea Ladislau

Fost punct de control al traficului pe Dunăre, cetatea a fost ridicată în apropierea localității Coronini, iar prima menționare scrisă datează din secolul al XIX-lea.

Cetatea Tri Kule

Se află în apropierea localității Svinița fiind formată din trei turnuri din care 2 vizibile (al treilea este în prezent acoperit cu apă fiind vizibil doar atunci când scade nivelul apei), a fost contruită în secolul al XV-lea pentru a opri detența turcilor.

Mănăstirea Vodița

A fost construită între 1370 și 1372 pe teritoriul comunei Vârciorova de către călugărul Nicodim care apoi a ridicat Mănăstirea Tismana.

Mănăstirea Sfânta Ana

A fost ridicată între anii 1936-1939 de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru pe Dealul Moșului din Orșova în memoria mamei lui și are hramul sfintei Ana.

Mănăstirea Mraconia

Consruită pe Valea Mraconiei în anul 1523, a trecut printr=o serie de transformări de-a lungul timpului până a ajuns la forma și amplasarea sa acuală. A fost distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc și a ost reconstruită în anul 1931.

Biserica Sf. Nicolae cel Sărac

Biserica nouă a fost ridicată în secolul al XIX-lea, dar prima atestare datează din secolul al XVII-lea fiiind una dintre cele mai mari din regiune. Din cauza construirii barajului Portile de Fier I, biserica a fost demolată și reconstruită pe amplasamentul actual urmând fidel planurile vechii biserici.

Catedrala Romano-Catolică din Orașova

Monument arhitectural unic în Europa, a fost contruită între anii 1972-1976, iar pictura interioară a fost realizată în stil modern.

Biserica Sf. Arhangheli

Cea mai veche biserică românească din Clisura Dunării, a fost construită din piatră în 1836 îm stil baroc, pe vatra localității Berzasca.

Chipul lui Decebal

Proiectul a început în anul 1994 după schițele unui sculptor italian și s-a încheiat în anul 2005. Sculptura în stâncă se află la gura de vărsare a râului Mraconia în Dunăre , având o înălțime de 40 de metrii și o lățime de 25 de metrii.

Peștera Gaura Chindiei II

Situată la 80 de metrii altitudine față de nivelul Dunării în apropierea localității Pescari. Este o peșteră de mici dimensiuni, având doar 16 metrii lungime. În această peșteră au fost găsite urme de locuire din perioada predacică, dacică și picturi rupestre din paleolitic și neolitic.

Peștera Veterani

Situată la 25 de kilometrii de Orșova, în rezervația naturală Cazanele Mari, a fost folosită ca altar de venerare a zeităților, altar de sacrificiu. Dar și ca adăpost în timpul luptelor turco-austriece.

Peștera Haiducilor

Cunoscută și ca Gura Haiducească este situată la 3 kilometrii de Moldova Nouă în rezervația naturală Valea Mare și are o lungime de 1370 de metrii. Aici s-au găsit urme ale cilturii mezolitice.

Printre mijloacele de promovare turistică actuale putem identifica: promovare în mass-media, distribuția de pliante, promovarea valorilor naturale, promovarea monumentelor anropice, dezvoltarea de materiale și ghiduri turistice, dezvoltarea de materiale audio-video, reabilitarea patrimoniului, monumentelor și a zonelor limitrofe.

Date statistice referitoare la capacitatea turistică a orașului:

– Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică: 4 unități

– Capacitatea de cazare turistică existentă: 130 de locuri

– Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică: 2158

– Înnoptări în structuri de primire turistică: 6841

Analiză SWOT sectorială:

2.2.4 Ecologie și protecția mediului

Județul Caraș-Severin se află pe locul 2 în România în ceea ce privește solurile contaminate și potențial contaminate. Mai exact în județ există oficial 33 de situri contaminate majoritatea în zona celor 8 halde de deșeuri menajere orășenești din Reșița, Caransebeș, Oțelu Roșu, Bocșa, Moldova Nouă, Anina, Baile Herculane și Oravița. De asemenea există și 5 halde de zgură metalurgică, 2 la Oțelu Roșu și 3 la Reșița.

Deși Anina nu este cel mai mare oraș din zonă, deține recordul la contaminare având 13 halde de steril de mină, iar problemele radioactive de la Ciudanovița nu figurează pe această listă fiind în atenția directă a Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare.

În Oravița până în anii 2000 nici măcar nu se făcuseră măsurători asupra surselor de poluare din zonă, dovadă fiind cartierul de blocuri unde o parte din acesta se află în ceea ce ar trebui sa reprezinte o zonă de protecție a unui areal cu poluare radioactivă.

Principalele surse de polure din Oravița sunt:

– Haldina de gunoi – amplasată pe drumul de centură pe dealul de deasupra spitalului la o distanță mai mică de 800 de metrii de acesta șo de locuințele din str. Spitalului. De asemenea datorită vânturilor din zonă care suflă din direcția sud și sud-est, în zona spitalului ajung diverse tipuri de deșeuri.

– Lipsa canalului menajer în zona veche a orașului duce la poluarea pârâului Oravița, încă de la intrarea în localitate.

– Colmatarea lacurilor care prin necurățare au devenit depozite de noroi, în actuala sitație neputând îndeplinii funcția de reținere a viiturilor.

– Stațiile de betoane aduc poluare în zona Răchitovei datorită pulberilor de coment și var manevrate necorespunzător.

– Gaterele care nu au nici un fel de protecție fonică.

– Autogara și autobuzele care nu au nici un fel de protecție față de poluarea atmosferică și cea sonoră din zona Răcăjdiei.

– Sistemul de încălzire individual la blocuri unde burlanele sunt scoase prin ferestre fațadele blocurilor fiind afumate și degradate.

– Sanatoriul Marila este un posibil focar de infecții trans-spitalicești.

– Triajul CFR, amplasat în oraș și având un rol important în tranzitul vagoanelor încărcate la Anina cu cărbune si uraniu de la Ciudanovița. S-a remarcat în zonă atât o poluare a aerului datorită pulberilor purtate de vânt cât și poluarea solului și a pânzei freatice cu substanțe radioactive.

2.2.5 Intenții și proiecte actuale ale autorităților locale

Deși în ultimii ani în oraș nu au avut loc prea multe schimbări, în această perioadă autoritățile locale au în desfășurare o serie de proiecte menite să aducă un plus orașului atât din punct de vedere social cât și economic.

Aceste proiecte sunt: Lucrări de restaurare, conservare și dotare la Teatrul Mihai Eminescu și amenajarea parcului adiacent, Lucrări de restaurare, modificare și schimbarea destinației a fostei cladiri UFET, Reamenajarea piațetei dintre Teatrul Mihai Eminescu și fosta clădire UFET și Construcția unei noi piețe agro-alimentare.

Fosta clădire UFET

Intervenția se află încă la stadiu de proiect, încercîndu-se finanțarea acesteia prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020, prin Axa Prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritate de Investiții 5.1. – Dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.

Deși clădirea a funcționat ca și sediu al UFET fiind o clădire de birouri,destinația acesteia v-a fi schimbată în muzeu, valoarea totală a investiției fiinde de aproximativ 3.000.000 de lei din care 63.000 de lei contribuție locală.

Teatrul Mihai Eminescu

Această cladire a trecut de-a lungul timpului prin mai multe schimbări, atât structurale cât și estetice iar acum este nevoie de o nouă serie de intervenții pentru a putea asigura singuranța personalului și a vizitatorilor ei.

Deși la ora actuală proiectul se află în faza DALI – Documentare de avizare a lucrărilor de interventii, autoritățile locale și comunitatea sunt foarte entuziaste la idea că teatrul va putea fi folosit din nou la intreaga lui capacitate.

Valoarea totală a acestui proiect este de aproximativ 9.500.000 de lei din care 290.000 de lei vor fi suportați de către autoritățile locale.

Piațeta dintre Teatrul Mihai Eminescu și fosta clădire UFET

Zona din fața teatrului a suferit modificări importante din punct de vedere al utilizării spațiului deoarece a fost o zonă cu circulație rutieră iar acum s-a transformat într-o zonă pietonală.

Proiectul este în desfășurare, destinația spațiului fiind deja schimbată, iar o mare parte a piațetei fiind pavată.

Piața agro-alimentară

Această clădire este la stadiul de proiect, cu șanse mari de finanțare printr-un program de finanțare transfrontalier, alături de localitatea Biserica Albă din Serbia.

Idea proiectului este de a contuii o clădire nouă în zona gării, clădire care să adăpostească în interor atât funcțiunea de piață agro-alimentară cât alte tipuri de spații comerciale.

Această clădire se va ridica pe 2, respectiv 3 nivele, iar valoare totală a proiectului este de peste 2.000.000 de euro din care 1,36 milioane de euro revin Oraviței.

Proiect pentru construcția pieței agro-alimentare

identificarea apartenentei subiectului la una din categoriile: cladire-monument de categoria A; cladire-monument de categoria B; sit or istoriceistoric protejat (urban sau extraurban); cladire aflata in zona de protectie a monumentel; cladire sau sit aflate in afara zonei de protectie a monumentelor istorice si a categoriilor de interventie permise in fiecare caz. Enuntarea categoriilor de interventie propuse si incadrarea in randul celor admisibile.

indici urbanistici (POT/CUT, regim de inaltime) existenti, maxim admisi si propusi

interdictii de construire (daca exista) si cauzele acestora; felul in care propunerea se va adapta la acestea

2.3. Date juridice

Regimul de proprietate este unul mixt, o parte din clădiri aflându-se în proprietatea administrației locale, o parte au proprietari privați iar o mică parte dintre ele fie au proprietar necunoscut fie sunt în plin proces de retrocedare.

Scopul nostru este să intervenim pe clădiri ale căror proprietar este cunoscut, sau clădiri care ar putea trece în administrarea primăriei și a consiliului local.

Avantajul intervenților asupra clădirilor care aparțin administrației locale este acela că aceștia doresc modernizarea și revitalizarea orașului fiind deschiși la idei și propuneri și fiind dispuși să asigure suportul logistic necesar realizării unor astfel de proiecte. Totodată administrația locală este pregătită pentru a depune proiecte pentru finanțare din fonduri europene, lucru dovedid de actualele proiecte demarate în oraș, proiecte ca „Reabilitarea, conservarea si dotarea TeatruluiMihai Eminescu”, „Reabilitatrea, modificarea și schimbarea destinației fostei clădiri UFET” sau „Construcția unei piețe agro-alimentare”.

Din păcate administrația locală nu dispune de fonduri pentru a demara singură proiecte de amploare și de acea este necesară aplicarea pentru fonduri europene sau implicarea unor alte entități în proiecte, entități de tip asociație culturală, ca și: PAO – Atelier Experimental Potoc, SOCART, Asociația caselor de creație și Ciclova – Tabăra de cultură.

Legat de proiectul propus în această lucrare administrația locală a părut încântată de demers, oferindu-ne materiale și informații necesare demarării proiectului și legaturi cu comunitățile de artiști și arhitecți din jurul orașului.

2.4. Date de la actorii implicati

Deși autoritățile locale din Oravița reprezintă clientul proiectului, nu doar ei sunt beneficiarii acestuia. Pe langa autoritățile locale mai putem enumera ca beneficiari cetățenii orașului Oravița, comunitățile de artiști din zonă și publicul extern sau turiștii.

Entitățile implicate în acest proiect pot fi coagulate în 3 grupe pe cale le vom considera a fi actorii principali ai acestui proces: autoritățile locale, specialiștii și utilizatorii (localnici sau turiști). Fiecare dintre aceste grupe va avea un anumit aport la punerea în aplicare, dezvoltarea, întreținerea și asigurarea continuității acestui proiect și în mod cert fiecare dintre grupe are anumite nevoi și poate oferi ceva proiectului.

Autoritățile locale:

Nevoi:

– Îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului

– Apariția unui element catalizator care să reactiveze orașul

– Un mecanism care sa ajute la reactivarea mediului social-economic al orașului și care să oprească emigrarea localnicilor

– Atragerea de fonduri europene pentru a pune în aplicare proiecte care să ajute la transformarea orașului într-un pol de interes

Oferă:

– Suport logistic pentru crearea unei infrastructuri care să ajute la viitoarea dezvoltare a orașului

– Poate pune la dispoziție clădiri pe care le deține și care în acest moment nu au nicio funcțiune

– Legaturi cu alte entități administrative, atât la nivel local sau regional cât și la nivel național sau chiar internațional

– Platformă de comunicare și promovare a proiectelor care se pot realiza în oraș

Specialiștii:

Nevoi:

– Desfășurarea unor evenimente proprii într-un cadru organizat

– Adaptarea unor obiecte (clădiri sau spații publice) la tipul de activități pe care vor să le desfășoare

– Recuperarea investiților facute de-a lungul timpului prin obțirea de capital economic sau de imagine

– Obținerea de capital de imagine prin implicarea într-un proiect de mari dimensiuni cu importanță la nivel local, regional, național și poate chiar internațional

Oferă:

– Parteneriate de tip public-privat, de promovare sau alte tipuri

– Cunoștințe aprofundate în domeniul lor de activitate care ar putea fi folosite pentru a dezvolta unele proiecte pe direcții foarte precise

– Consultanță în domeniile pe care le cunosc pentru o mai bună pregătire și organizare a unor proiecte

– Organizarea unor evenimente periodice sau punctuale care ar putea atrage persoane dintr-o arie mare din jurul orașului și nu numai

– Atragerea unor persoane sau entități din mediul privat care sunt potențiali viitori dezvoltatori ai unor proiecte pentru comunitate și nu numai

Utilizatori:

Nevoi:

– Îmbunătățirea calității vieții

– Locuri de muncă

– Păstrarea elementelor identitare ale comunității

– Sprijin logistic pentru organizarea evenimentelor

– Platformă pentru organizarea unor evenimente cu importanță atât locală cât și la scară mai mare

– Spații adecvate pentru desfășurarea activităților destinate lor

– Accesibilitate ridicată

Oferă:

– Forță de muncă

– Cunoștințe despre identitatea și cultura locală

– Grupuri organizate de persoane care activează în diferite domenii și care ar putea ajuta la reactivarea anumitor zone ale orașului

– Venituri constante corelate cu activitățile oferite

– Capital de imagine atât pentru oraș și comunitate cât și pentru zona adiacentă orașului

– Networking și conexiuni cu diferite comunități sau entități atât publice cât și private care ar putea ajuta la viitoarea dezvoltare a orașului

Bineînteles ca pe lângă aceste 3 grupuri care pot influența orașul mai există un grup foarte important, acesta fiind grupul de investitori. Acești investitori pot fi publici sau privați și atât timp cât respectă direcția și dorința de dezvoltare a orașului sunt bineveniți să își pună în aplicare ideile. Pentru a exista o bază a proiectului am ales ca în primă fază să gasim care sunt potențialii inversitori publici care ar putea conform legii să ajute la dezvoltarea zonei. Astfel am identificat o serie de entități publice și programe la care s-ar putea apela pentru a începe dezvoltarea unor proiecte în zona aleasă. Aceștia sunt:

– P.O.R. axa 5.1 Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural precum și crearea/modernizarea infrastrcturilor conexe

– Institutul Național al Patrimoniului

– Consiliul Județean Caraș-Severin

– Primăria Oravița

Deoarece viitoarele intervenții pot implica și monumente istorice sau modificări în aria de protecție a acestora, conform legii 422, ART 38(3): Contribuția financiară a statului și a autorităților administrației publice locale poate fi asigurată prin cofinanțare, precum și în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.

Pentru creșterea gradului de implicare și stimularea ocupării acestor imobile legea permite conform ART. 41:

(1) Proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din prezenta lege, sunt scutiți în totalitate de plata impozitului pe clădiri, cu excepția spațiilor în care se desf,șoară activități economice sau comerciale.

(2) Pentru suprafața ocupată la sol de imobilele prevăzute la alin. (1) nu se plătește impozitul pe teren.

(3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafețele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcție de suprafața afectată și de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziție publicului pentru vizitare, precum și instituțiilor specializate pentru cercetare.

Oravița beneficiază și ar putea beneficia și în viitor de ajutorul unor entități de tip asociație culturală care ar putea să pună în aplicare o serie de proiecte și evenimente prin care să atragă publicul. Până în acest moment în Oravița și în satele din jur au activat entități ca: PAO – Atelier Experimental Potoc, SOCART, Asociația caselor de creație și Ciclova – Tabăra de cultură. Aceste asociații activează deja în zonă și au organizat mai multe tipuri de workshop, dar și evenimente publice cum ar fi expoziții de artă.

3. ENUNȚAREA IDEII ȘI A OBIECTIVELOR

Proiectele de diplomă elaborate în cadrul subunitului au următoarele componente:

propunerea unei strategii la nevelul întregii arii protejate a orașului care să stimuleze utilizarea patrimoniului și aducerea cât mai multor clădiri în circuitul economic și cultural

propunerea unui set de reguli și modificări pentru noul PUG în curs de actualizare

analiza și detalierea unor obiecte de patrimoniu de importanță deosebită

Principalul scop al acestui proces este asistarea autorităților partenere să își seteze un cadru prin care să asigure calitatea țesutului urban, respectând patrimoniul cultural, indiferent de contextul politic sau socio-economic al momentului.

Obiective de natură culturală:

Îmbunătățirea regulamentelor ce au în vedere gestionarea patrimoniului construit astfel încât să se evite continuarea deteriorării acestuia

Actualizarea listei de monumente cu obiectivele ce nu dețin încă statut, pentru a asigura păstrarea în timp a acestora

Amenajarea orașului sub formă muzeală utilizând trasee și locații de orpire bine promovate

Creșterea calității de obiectiv turistic a orașului

Obiective în domeniul de planificare urbană:

Obținerea pe termen lung a unei amenajări urbane care pune în valoare monumentele din oraș

Mutarea accentului pe pietonalizare/ciclism în procesul de planificare urbană

Obiective de natură arhitecturală:

Stabilizarea, stoparea degradărilor și setarea unor exemple de intervenție care să modifice percepția oamenilor asupra utilizării clădirilor vechi din oraș

4. CONCLUZII ALE STUDIULUI DE FUNDAMENTARE

Situație unică în care se află Oravița este rezultatul unui cumul de factori dintre care unii rereprezină dezavantajele altele oportunități.

Problemele din starea de fapt actuală pot fi enumerate după cum urmează:

scăderea bruscă a populației după căderea URSS

venituri reduse ale primăriei datorită diminuării populației

PUG învechit

un număr ridicat de clădiri aflat în stadiu avansat de degradare

probleme în găsirea și asumarea unei identități a orașului între rural și urban

multe imobile aflate în posesia primăriei sunt neutilizate, implicit neproductive din punct de vedere economic

orientarea investitorilor către periferiile orașului

lipsa serviciilor necesare pentru susținerea activității turistice

lipsa alimentării cu gaz metan

Ca răspuns la aceste probleme vom utiliza următoarele resurse pentru a ne atinge obiectivele:

trecutul istoric al orașului

numărul ridicate de monumente aflate în posesia primăriei

expertiza oamenilor de cultură din localitate (istorici, profesori, artiști)

locația geografică și structura topografiei

existența tunelului subteran de canalizare un obiectiv arhitectural-ingineresc unic

accesul la numeroase informații prin intermediul autorităților locale

proximitatea de zone naturale cu potențial turistic ridicat

apropierea de granița cu Serbia

comunitățile de artiști și arhitecți așezate în zonă (Potoc, Socolari)

5. CONFIGURAREA TEMEI-PROGRAM

În urma analizei teoretice și localizate, putem trage concluzia, așa cum s-a arătat în mai multe rânduri pe parcursul studiului, că Oravița este un caz complet unic în țară prin rolul și potențialul uriaș pe care arhitectura îl are în cadrul comunității. Ansamblul istoric al Oraviței are capacitatea de a sta la baza relațiilor intra-comunitare, de a deveni sursa de venit pentru aceasta și de a reprezenta istoria locului. Toate aceste pot fi obtinute însă, doar dacă orașul va urmării o strategie prin care să își îngrijească ținuta, să controleze viitoarele dezvoltări, să prioritizeze investițiile obținute de primărie dar și să stimuleze implicarea cetățenilor în ridicarea calității mediului orășenesc.

5.1 Etapizare

Scopul acestei lucrări este să argumenteze începerea unui proces de muzeificare a centrului istoric al comunității. Acest proces urmărește punerea în valoare a clădirilor prin parcurgerea următoarelor etape detaliate în cele ce urmează:

catalogarea si cercetarea cladirilor cu valoare pentru oras, completând lista deja impresionantă cu încă o serie de clădiri ce nu au statut de monument dar pentru care vom pregătii fișe de clasare pentru a oferi asistență oficialilor primăriei

ierarhizarea celor mai importante dintre cladiri si organizarea acestora pe trei categorii:

cladiri monument proprietate privata

cladiri din proprietatea primariei, cu sau fara statut de monument ce pot fi refunctionalizate

cladirie monument cu importanta istorica deosebita si notorietate, deci reprezentative pentru oras

propunerea unor trasee care să lege punctele alese in urma ierarhizarii de mai sus

planificarea modificărilor necesare în contextul urban pentru a crea în timp un spațiu orășenesc de calitate – aceste propuneri de intervenții în sit istoric au șansa să fie incluse în noul pug care este în proces de reactualizare

alegerea unora dintre obiectivele cu impact mai puternic asupra strategiei de revitalizare și alcătuirea unor proiecte de restaurare/refuncționalizare individuale care să servească ca posibile direcții de dezvoltarea pentru imobilele respective.

5.1.1 Catalogarea clădirilor cu însemnătate pentru oraș

Ca mărturie a trecutului foarte bogat din punct de vedere cultural dar și material, în oraș au rămas o colecție impresionantă de monumente pentru dimensiunile sale. Partea de catalogare prezentată parțial la capitolul 2 (Date legislativ-administrative) trece in revistă lista celor 4 construcții monument categoria A și peste 40 categoria B. După cum am concluzionat mai sus numărul acestora este incert datorită informațiilor contradictorii apărute în diferite surse sau neclarități legate de statutul și deținătorii acestora.

În vizitele de studiu am identificat și o serie de clădiri care nu sunt clasate ca monumente dar după varstă, complexitate arhitecturală sau importanță istorică se pretează spre demararea acestui proces. Primăria sau proprietarii clădirilor sunt adesea reticenți să obțină statut de monument pe clădiri datorită ingreunării proceselor de restaurare și costurilor de administrare. În măsura accesului la date istorice vom încerca să pregătim fișe de claseare astfel încat resursele limitate de care dispune primăria (folosite actualmente ca o scuză) să nu mai fie o problemă. Un exemplu ar fi structura boltei subterane de canalizare a apei care desi este o construcție de importanță deosebită nu este prevăzută ca monument deoarece nu este intabulată ca și construcție. Pentru a face acest lucru sunt necesare date și dimensiuni care nu există in prezent.

5.1.2 Ierarhizarea obiectivelor din Oravița

Dintre cele 4 monumente de importanță națională, teatrul și gara se bucură de notorietate, publicitate la nivel turistic și implicit un număr crescut de vizitatori. Mult mai puțin vizibile sunt însă cele două baraje care fac parte din sistemul complex hidrografic. Unul dintre baraje se află chiar într-o stare avansată de degradare.

Procesul de muzeificare a țesutului urban ne îndreaptă spre distingerea dintre clădirile deosebite (exponate reprezentative) și resul clădirilor care contribuie la menținerea unei atmosfere și a unui fundal de ansamblu cu trasaturi estetice ridicate. Am alcătuit deci o listă cu obiectivele pe care le-am considerat ca fiind cele mai importante, bazându-ne pe următoarele criterii:

clasa de importanță/statut de monument

semnificație istorică

notorietate și importanță pentru comunitate

potențial de reconversie

impact asupra contextului urban

corelarea cu strategia generală

corelarea cu nevoile funcțiunilor propuse pentru fiecare clădire

degradări

Lista de monumente ce pot juca rol de ancore în traseele turistice ce urmeaza a fi propuse este după cum urmează:

Primăria veche

Primăria nouă (fosta prefectură)

Clădirea Studio Magazen

Teatrul Mihai Eminescu

Clădirea UFET

Prima farmacie Montană

Hotelul Coroana

Clădire strada 1Decembrie Nr. 43, utilizată anterior ca magazin

Gara CFR

Piața agroalimentară

Sistemul de canalizare cu boltă de cărămidă ce parcurge subteranul acestuia

Parcul de tir

Liceul Teoretic General Dragalina

Sanatoriul de la Marila

Școala de călugărițe

Cimitirul catolic

O parte dintre aceste obiective sunt în curs de pregătire pentru a fi restaurate, se execută studii de fezabilitate sau proiecte care urmează să înceapă în viitorul apropiat. Printre ele se numără teatrul și clădirea UFET și piața agroalimentară. Soluțiile de planificare propuse pe viitor trebuie să țină cont de schimbările prin care va trece spațiul public odată cu executarea acestora.

De asemenea, dintre obiectivele propuse mai sus, o parte nu sunt clasate ca monumente, însă, datorită valențelor estetice, istorice și a importanței pe care o au în cadrul comunității, există posibilitatea de a fi clasate ca monumente, odată cu evidențierea potențialului acestora.

Am realizat astfel o analiză mai detaliată a celor 16 obiective, astfel încât, la cererea autorităților, să poată fi utilizate de către aceștia în materialele turistice sau la noul PUG ce se află în curs de elaborare.

Fișe clădiri:

1. PRIMĂRIA ORAVIȚA MONTANĂ

Adresă amplasament : Piața Unirii, nr. 6

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11178

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : sec XVIII

Scurtă descriere a imobilului

clădirea fostei primării

arhitect : Von Angret

Cronologie istorică a clădirii:

1796 – Clădirea face parte din marele proiect Angret-Steinlein, terminată la 1796.

1796-1801 – Din acel an și până la 1801 aici au funcționat sediile unei instituții importate pentru Banatul imperial, Administrația Monetară și Minieră.

1801-1855 – Începând cu anul 1801, edificiul va reprezenta Primăria/Magistratul/Antistia orașului, la inițiativa economistului Ion Constantini, primar al urbei inclusiv la anul 1817, al ridicării Teatrului Vechi. Iar arhitectul teatrului, Ion Niuni, va organiza acțiuni de restaurare și consolidare a clădirii în anul 1839.

1855-1879 – În clădire funcționează Direcția Minieră a StEG.

1879-1918 – Edificiul va găzdui birouri, utilități și servicii ale Primăriei Oravița Montană iar în anul 1889, arhitectul Ioan Bibel, membru al Ordinului Imperial al Arhitecților, coordonează lucrări de reconsolidare.

1918 – 1951 – Aici funcționează Primăria Oravița Montană, în anul 1926, arhitectul B. Tabakovits proiectând lucrări de reparații iar în anul 1949, arhitectul Aurel Runcan coordonând restaurarea clădirii.

1951-1968 – Sediu al administrației Raionului Oravița în cadrul Regiunii Banat.

1969-1989 – spații utilizate ca sală și atelier pentru Școala de Muzică și Arte Plastice și locuințe sociale, la etajul clădirii, Banca Populară „Nicolae Bălcescu” și sediul unei Grădinițe aparținând de Școala Generală Nr. 3.

după 1990 – Organizări improvizate: spațiu, cu sală și atelier pentru Școala de Muzică și Arte Plastice, sediul Societății Culturale „Orăvițana”, o scurtă perioadă de timp sediu al Clubului Intelectualilor și locuințe sociale, la etaj, sediul subredacțiilor „Foaia Oraviței” și „Timpul”, al Băncii Populare „Nicolae Bălcescu”, temporar sediu al subfilialei Camerei de Comerț și a Camerei de Muncă

Situație actuală:

clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare

în prezent, datorită nivelului ridicat al degradării clădirii și normelor siguranței în exploatare, aceasta nu mai poate acomoda nicio funcțiune

degradări ale finisajelor de la fațadă și ale decorațiilor acesteia

degradări ale învelitoarei

infiltrații la nivelul parterului

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii pe suprafețe mari ale fațadei

tâmplăriile ferestrelor sunt de lemn la etajul 1, iar la parter au fost înlocuite cu grilaje metalice

panourile de sticlă sunt în cea mai mare parte deteriorate sau lipsesc

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici

2. PRIMĂRIA ORAȘULUI ORAVIȚA

Adresă amplasament : 1 Decembrie 1918, nr. 60

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11147

Delimitare teren : nu există

Suprafața construcției la sol : 1320 mp

Regim de înălțime : P+2

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1932

Scurtă descriere a imobilului

a avut drept destinație inițială sediul prefecturii județului Caraș, deoarece în anul 1920 Oravița a devenit capitala județului Caraș, lucru ce a tras după sine necesitatea construirii unei clădiri adecvate reprezentanților uvernului în teritoriu

pentru realizarea proiectului s-a anunțat concurs public, organizat la București, avându-l ca președinte de comisie pe arhitectul Duiliu Marcu

proiectul a fost câștigat de Henrieta Delavrancea, fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea

la acest proiect arhitecta a colaborat cu arhitectul-constructor Dimitrie Boitor

lucrările de construcție au demarat în primăvara anului 1927

clădirea a fost inaugurată în 1 ianuarie 1932

în fața clădirii se află parcul central, a cărui apariție a fost asociată cu o evoluție a orașului Oravița și clasare a acestuia la același nivel cu alte capitale de județ

arhitectură în stil neoromânesc

Situație actuală:

în prezent, este sediul primăriei Oravița

clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, la nivelul fațadelor

degradări majore ale finisajelor de la fațadă

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii pe suprafețe mari ale fațadei

tâmplăriile ferestrelor sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici

la nivelul turnului se regăsesc fenomene mixte de degradare: eflorescențe, lacune, detașări ale tencuielii și prezența materialului biologic, datorate apei de capilaritate, fisuri la nivelul paramentului și a cornișei și infiltrații datorate degradării burlanelor

tâmplăriile ușilor exterioare sunt neetanșe și datorită panourilor mari de sticlă reprezintă puncte de pierdere de căldură

3. GALERIA “STUDIO MAGAZEN”

Adresă amplasament : 1 Decembrie 1918, nr. 49

Cod LMI 2004 : nu e clasată ca monument

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Scurtă descriere a imobilului

galeria Studio Magazen nu e clasată ca monument, însă are o importanță semnificativă pentru comunitate

în cadrul workshopului PAO s-au executat lucrări de restaurare a tamplăriei și la interiorul galeriei

a funcționat pentru o perioadă ca și galerie de artă

au expus aici artiști timișoreni precum pictorul Gheorghe Fikl și sculptorul Ștefan Bartha

Situație actuală:

în prezent, galeria nu funcționează, se încearcă finalizarea lucrărilor de restaurare a tâmplăriei de lemn

tâmplăria de lemn a fost curățată parțial, însă nu s-au aplicat tratamente și strat de protecție, fapt ce poate avea efecte negative în timp

clădirea se află într-un stadiu mediu de degradare, la nivelul fațadelor, prezentând degradări ale finisajelor

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii la nivelul inferior al fațadei

tâmplăriile ferestrelor sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici

4. TEATRUL “MIHAI EMINESCU”

Adresă amplasament : Mihai Eminescu, nr. 18

Cod LMI 2004 : CS-II-m-A-11154

Delimitare teren : nu există

Suprafața construcției la sol : 644 mp

Regim de înălțime : S+Mezanin + Etaj + Pod

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1817

Scurtă descriere a imobilului:

primul teatru din România

arhitect : Ion Niuni

prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă

interioarele au fost decorate după proiectele arhitectului vienez Ieronimus Platzger

ornamentele sunt în stil rococo, în culorile roșu și auriu

teatrul a fost înaugurat cu ocazia vizitei împăratului Francisc I și a împărătesei Augusta Carollina, la Oravița

cortina mare a fost pictată de Francisc Zech, directorul Școlii Gimnaziale din Oravița

de-a lungul timpului aici au susținut spectacole aici multe trupe de teatru din țară și din străinătate

clădirea e amplasată in proporție mare peste amplasamentul stației de amalgamare minieră, infrastructura acesteia fiind îngropată odată cu groapa rămasă prin dezafectarea instalațiilor aferente, prin rambleiere cu fragmente de minereu din care s-au extras metalele

Situație actuală:

teatrul reprezintă principalul loc de desfășurare al evenimentelor din Oravița, reprezentând un pol atractor pentru oraș

pe toată suprafața clădirii se regăsește tencuială de var de culoare creme, cu soclul de culoare roșie și ancadramente și cornișe de culoare albă

pe întraga lățime a soclului există lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

la nivelul corpului central din fațadă există zone de scurgere din cauza degradării jgheabului

fațada est cuprinde fenomene mixte de degradare: eflorescențe, lacune, detașări ale tencuielii și prezența materialului biologic, datorate apei de capilaritate, fisuri la nivelul paramentului și a cornișei și infiltrații datorate degradării burlanelor

fațada nord – fenomene de degradare intense ale tencuielii, prezentând lacune, eflorescențe și dezintegrări ale acesteia datorate apei de capilaritate, provenită mai ales din șanțul colmatat aflat între zidul teatrului și parapetul ce menține taluzul dealului.

fațada vest – degradările cele mai serioase la nivelul paramentului în zona lipită de zidul de sprijin al taluzului dealului, prezentând infiltrații, cauzând detașări ale tencuielii și prezențe biologice

tâmplăriile ferestrelor sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale, cu excepția celor de la grupurile sanitare nou construite, care sunt de dată recentă.

tâmplăriile ușilor exterioare sunt și ele de lemn cu panouri de sticlă, fiind probabil de dată recentă, neîncadrându-se în stilistica monumentului

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici: apa meteorică, a prezenței infiltrațiilor

tâmplăriile ușilor exterioare sunt neetanșe și datorită panourilor mari de sticlă reprezintă puncte de pierdere de căldură

5. SEDIUL “UFET”

Adresă amplasament : Piața Revoluției, nr. 5

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11174

Delimitare teren : nu există

Suprafața construcției la sol : 340 mp

Regim de înălțime : S+P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1837

Situație actuală:

clădirea se află în stadiul cel mai avansat de degradare

în prezent, datorită nivelului ridicat al degradării clădirii la nivel structural și normelor siguranței în exploatare, aceasta nu mai poate acomoda nicio funcțiune

degradări ale finisajelor de la fațadă și ale decorațiilor acesteia

degradări majore ale învelitoarei, mare parte a acesteia este distrusă

infiltrații la nivelul parterului

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii pe suprafețe mari ale fațadei

tâmplăriile ferestrelor sunt de lemn, iar panourile de sticlă sunt în cea mai mare parte deteriorate sau lipsesc

6. FARMACIA “KNOBLAUCH”

Adresă amplasament : 1 Decembrie 1918, nr. 17

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11140

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1796

Scurtă descriere a imobilului

prima farmacie minieră din România, fondată de Edward Winter

din 1790 este farmacia lui Johannes Lederer în co-proprietate cu familia Knoblauch

din 1796 farmacia La Vulturul Negru, a familiei farmaciștilor Knoblauch

în anul 1873 a avut loc Congrasul farmaciștilor din Mitteleuropa la care au fost prezenți șefii de oficii farmaceutice din teritoriul denominat, înainte de 1918 ca Ungaria de Sud, localitățile bănățene deținând prioritatea

aici se păstrează arhiva documentară și biblioteca de carte veche Francisc Klima

sunt expuse și cărțile după care a învățat studentul farmacist Knoblauch, la sfârșitul sec. XVIII

Situație actuală:

în prezent este muzeu de Istoria Farmaciei Montanistice, deținând o impresionantă colecție de instrumente farmaceutice și medicale, cărți și tratate de specialitate din perioada 1682-1950

starea actuală de degradare a clădirii e mică spre medie, degradări apărând în special la nivelul tencuielii fațadei

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii la partea superioară a fațadei

tâmplăriile ferestrelor sunt o parte de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale și o parte au fost înlocuite cu tâmplării PVC

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici: apa meteorică, a prezenței infiltrațiilor

închiderea accesul principal este dublată de o închidere metalică, de dată recentă, neîncadrându-se în stilistica monumentului

7. HOTELUL COROANA

Adresă amplasament : 1 Decembrie 1918, nr. 22

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11141

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1733

Scurtă descriere a imobilului

în perioada 1763 – 1780 Hotelul – Restaurant Coroana era proprietatea lui Peter Eirich

clădirea a fost construită aproximativ în anul 1730

din punct de vedere stilistic, s-a încadrat în eclectism hibrid, avea interioare supraîncărcate, specifice stilului Ludovic-Filip, imitând burghaus-ul din Innsbruck

pasaj boltit peste strada Aurului

a fost pusă la dispoziția primăriei Oravița de către familia Mariane Duval

Situație actuală:

în prezent la parter funcționează unități comerciale iar la etaj Centru de îngrijire pentru persoane vârstnice

starea actuală de degradare a clădirii variază în funcție de tronsonul de clădire, un nivel ridicat de degradare fiind vizibil în zona pasajului boltit

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

eflorescențe și detașări ale tencuielii la partea inferioară a fațadei

tâmplăriile ferestrelor au fost înlocuite cu tâmplării PVC

8. MAGAZIN

Adresă amplasament : 1 Decembrie 1918, nr. 43

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11145

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1896

Situație actuală:

în prezent clădirea nu este utilizată datorită stadiului avansat de degradare și întreținerii precare atât la exterior cât și la interior

din punct de vedere al valenței arhitecturale și al configurației spațiale, este unică și valoroasă

fațada este realizată integral din lemn, însă a fost aplicat strat de vopsea peste acesta

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

tâmplăriile ferestrelor sunt de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

lacune și exfolieri la nivelul întregii fațade, datorate agenților atmosferici și a prezenței infiltrațiilor

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici: apa meteorică, a prezenței infiltrațiilor

9. GARA ORAVIȚA ROMÂNĂ

Adresă amplasament : strada Gării 2

Cod LMI 2004 : CS-II-m-A-11158

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1847

Scurtă descriere a imobilului

cel mai popular punct de plecare pe calea ferată Oravița – Anina, prima cale ferată montană din România, supranumită Semmering-ul bănățean, datorită asemănării peisajelor pitorești bănățene cu cele austriece din pasul Semmering

a fost construită în perioada 1846-1854, cu doar 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume (Liverpool – Manchester 1830)

ridicarea gării Oraviței a avut loc concomitent cu construirea primului traseu feroviar din țară, și anume calea ferată Oravița – Răcășdia – Vrăniuț – Berliște – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roșia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaș

a intrat în activitate odată cu inaugurarea acestui traseu pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 și pentru călători la 1/11 noiembrie 1856, cu trei vagoane

edificiul era dotat cu lift-pasaj, pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii

Situație actuală:

clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, majoritatea spațiilor ne mai fiind folosibile, ci fiind utilizare ca spații de depozitare ori birouri ale personalului și sunt încuiate

liftul nu mai există, accesul la peron făcându-se prin exterior

accesul principal în clădire e închis

zone de scurgere cauzate de degradarea jgheabului

tâmplăriile ferestrelor sunt de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici: apa meteorică, a prezenței infiltrațiilor

11. BOLTA PÂRÂULUI

Adresă amplasament : de-a lungul orașului vechi

Cod LMI 2004 : CS-II-m-A-11169

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1733-1754

Scurtă descriere a imobilului:

amenajarea hidrotehnică a fost realizată pentru alimentarea cu apă a localității, pentru regularizarea tranzitării viiturilor, pentru a drena apele pârâului Oravița și pentru spălarea minereurilor

rețeaua de tuneluri străbate subsolul orașului pe sub case și străzi

cinci sectoare cu lungime aprox. cuprinsă între 100m și 2km

cel mai lung tronson este situat în orașul vechi, începând din apropierea barajului Lacul Mic

tunelul are diametrul mediu de 4m

are mai multe ramificații și ieșiri la suprafață

este construit din lespezi de calcar și blocuri de tuf calcaros sau cărămidă

podeaua (în anumite zone) e din dale de piatră

de-a lungul traseului există 3 cascade cu înălțimi între 1 m și 4 m

există acces către subsolurile caselor

Situație actuală:

în prezent multe dintre ieșirile la suprafață sunt opturate

dalele de piatră ale planului de călcare s-au păstrat foarte bine

s-au executat cercetări speologice și scanarea bolții pârâului

multe dintre accesele directe către locuințe au fost obturate

pârâul este utilizat pentru drenarea apelor uzate

zonele neacoperite ale pârâului (malul) se află într-o stare avansată de degradare

12. ANSABLUL VILĂ OFICIALI (VILĂ OFICIALI + GRĂDINA DE TIR)

Adresă amplasament : Piața Ferdinand, nr. 2

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11157

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1873

Scurtă descriere a imobilului

începând cu anul 1873, locul desfășurării activităților culturale și sportive

1944 – 1948 – restaurant

1962 – 1990 – reamenajări pentru stabilirea sediului Ocolului Silvic Oravița

din 1990 – sediul Ocolului Silvic

în perioada interbelică, în zona amenajată ca amfiteatru în aer liber au loc multe spectacole de teatru și muzicale

Situație actuală:

în prezent sala mare (fost restaurant) nu este utilizabilă

complexul dispune de un potențial ridicat, datorită platformei exterioare și a amfiteatrului – aici are loc festivalul internațional de muzică

degradări la nivelul învelitorii

zone de scurgere din cauza degradării jgheabului

tâmplăriile ferestrelor și ale ușilor exterioare sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici și a prezenței infiltrațiilor

tâmplăriile ușilor exterioare sunt neetanșe reprezentând puncte de pierdere de căldură

13. LICEUL “GENERAL DRAGALINA”

Adresă amplasament : Piața Ferdinand, nr. 1

Cod LMI 2004 : CS-II-m-B-11156

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : P+1

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1873

Scurtă descriere a imobilului

1867 – șsoclă cu 4 clase

1872 – școala civilă cu 6 clase

1873 – Școala Civilă Regală Maghiară

1880/1881, clasa a V-a a pornit cu 2 elevi

1881/1882, clasa a VI-a tot cu 2 elevi

1903 – se ridică etajul 2 și sala festivă

din 1900 – se construiesc spații de internat

1913 – școala superioară se transformă în liceu, cu 8 clase

1919 – preia numele General Drăgălina

Situație actuală:

liceul a fost renovat

învelitoarea înlocuită

tâmplăriile ferestrelor au fost înlocuite cu tâmplării PVC

14. SANATORIUL MARILA

Adresă amplasament : Marila, 45°3'34"N 21°46'38"E

Cod LMI 2004 : nu e monument

Delimitare teren : există

Regim de înălțime : S+P+6

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Din ce perioadă e construcția : 1934

Scurtă descriere a imobilului:

un punct important pentru oraș datorită amplasării

aici sunt tratați foștii lucrători în minele de uraniu

erau disponibile aproximativ 700 locuri pentru bolnavii de TBC

cea mai mare clădire cu această funcțiune din vestul țării și a treia din Europa

avea propria flotă de autobuze, cinematograf, sală de bal, balcoane pentru cură de aer și gospodărie agro-zootehnică

s-au tratat aici scriitorul Thomas Mann și împărăteasa Sisi

Situație actuală:

clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare

acoperișul a fost avariat, s-au executat lucrări de reparații superficiale, iar ca urmare, în timpul unei ploi abundente apa se infiltrează în interiorul clădirii, afectând astfel și structura de rezistență și saloanele spitalului

în prezent clădirea este în stadiu de funcționare doar la primele două etaje

este și casă de bătrâni

nu s-au executat lucrări de restaurare

pe întraga lățime a soclului există lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

fenomene mixte de degradare: eflorescențe, lacune, detașări ale tencuielii și prezența materialului biologic, datorate apei de capilaritate, fisuri la nivelul paramentului

tâmplăriile ferestrelor și ușilor sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici și a prezenței infiltrațiilor

15. ȘCOALA DE CĂLUGĂRIȚE

Adresă amplasament : str. George Coșbuc, nr. 26

Cod LMI 2004 : nu e monument

Delimitare teren : nu există

Regim de înălțime : D+P+1+M

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Situație actuală:

pe întraga lățime a soclului există lacune și umflări ale tencuielii datorate apei de capilaritate

zone de scurgere din cauza degradării jgheabului

fenomene mixte de degradare: eflorescențe, lacune, detașări ale tencuielii și prezența materialului biologic, datorate apei de capilaritate, fisuri la nivelul paramentului și a cornișei și infiltrații datorate degradării burlanelor

tâmplăriile ferestrelor și ușilor sunt toate de lemn, păstrându-se tâmplăriile inițiale.

statuetele din zona superioară a fațadei nu mai există

o parte dintre ferestre au fost înlocuite cu umplutură de cărămidă

tâmplăriile ferestrelor sunt neetanșe și prezintă lacune și exfolieri datorate agenților atmosferici și a prezenței infiltrațiilor

16. CIMITIRUL CATOLIC

Adresă amplasament : str. Primăverii

Cod LMI 2004 : nu e monument

Delimitare teren : există

Există posibilitatea de a accesa clădirea pentru studiu/releveu : Da

Situație actuală:

cimitirul catolic reprezintă un punct important pentru un traseu turistic datorită perspectivei pe care o oferă asupra orașului

2 capele mici, baroc + gotic

pare mai de grabă a fi un muzeu în aer liber

5.1.3. Propunerea unor trasee de vizitare a orașului

Deși vizitarea unora dintre facilitățile enumerate la capitolul de potențial turistic este posibilă în prezent, parcurgerea orașului de către turiști este complet la voia întâmplării. Ca punct de plecare este utilizat în principal piața teatrului, unde facilitățile turistice sunt inexistente, cu excepția unui magazin din tâmplarie PVC cu terasă. Lipsesc locuri de parcare organizate, magazine, restaurante sau puncte de informare turistică.

De aici traseul poate continua intuitiv pe strada 1 Decembrie spre piața bisericii și mai jos spre primăria veche, trecând pe lângă multe dintre clădirile enumerate mai sus. Această abordare de a descoperi orașul pe cont propriu oferă o nuanță de mister și neașteptat, curți interioare și străzi acunse sunt împrăștiate subtil prin tot țesutul zonei vechi. În același timp însă, fără îndrumarea unui cunoscător multe obiective interesante pot scăpa nedescoperite. Parcul de tir, scoala de călugărițe sau drumul către cimitir, toate necesită abateri de la strada principală și nu sunt marcate.

În colaborare cu istorici locali vom alege câteva metode de parcurgere a orașului care să pună în evidență diferite tematic ale acestuia: istoric, peisager, social sau extinse de vizitare a cadruui natural și vecinătăților. Mizăm pe faptul că în jurul acestor trasee se va stimula apariția unor servicii terțiare destinate turismului și comerțului.

În final dorim să obținem un sistem muzeografic complex și organizat care să integreze funcțiuni aflate in faze incipiente de dezvoltare precum muzeul monetăriei imperiale, muzeul etnografic, farmacia montană și restul obiectivelor care acum sunt separate, decontextualizate și de multe ori închise.

Ca obiectiv turistic Oravița poate face parte la sacară regională din trasee de vizitare care să cuprindă mai multe localități industriale din județ. Traseele din oraș pot fi continuate spre Anina pe prima cale ferată din țară sau pe șosea trecând pe lângă sanatoriul de la Marila (o alta construcție cu potențial arhitectural deosebit); incluzând Moldova Nouă sau Ciudanovița, Ansamblul de mori din Bozovici . Trasee extinse cu relevanța locală pot pleca din centrul orașului spre Ciclova descoperind un obiectiv istoric prin parcurgerea unui sit natural.

5.1.4. Schimbări ale infrastructurii și spațiului public

Pentru ca revitalizările punctuale a clădirilor să aiba un efect asupra imaginii generale a orașului este necesară modernizarea și actualizarea spațiilor publice și rețelei de drumuri din oraș. Obiective singulare de însemnătate și calitate ridicată nu pot modifica imaginea unui ansamblu prost întreținut, drept dovada fiind chiar teatrul care atrage turiști în mod constant, dar dintre acești oameni puțini ajung să viziteze alte părți ale orașului.

O problemă cu impact semnificativ la acest capitol este rețeaua stradală dimensionată pentru un trafic mult prea mare (două benzi pe sens pe strada 1Decembrie). Această configurație lasă prea puțin spațiu pentru pietoni iar parcările nu sunt prevăzute. O soluție care să pună accent pe pietonalizarea străzi va determina un parcurs de stradă comercială, coerent cu ținuta istorică și catalizând repornirea funcțiunilor din clădirile cu vitrine spre stradă.

În oraș mai există și numeroase parcele aflate în stadii avansate de degradare pentru care recomversia nu mai este o opțiune. Acestea trebuiesc curățate cât mai curând deoarece efectul negativ asupra imaginii orașului este foarte puternic. În locul acestora pot fi amenajate spații verzi de salubrizare, gradini sau parcuri.

Infrastructura spațiilor publice trebuie regândită astfel încât să facă față fluctuațiilor de oameni care vizitează orașulpe parcursul activităților culturale menționate anterior.

Harți, marcaje și dispozitive informaționale ce fac parte dintr-o strategie de branding modernă și coerentă vor face legătura între vizitatori și conceptul muzeografic.

5.1.5. Restaurare și refuncționalizare

Putem observa și în Oravița cum mediul construit ponosit, lipsa de educație dar și a unor programe de stimulare a activităților economice în centrul orașului a determinat dezvoltarea noilor servicii spre periferia acestuia. Pensiuni, hoteluri, magazine și chiar judecătoria au preferat să construiască clădiri noi la marginea orașului aproape de cartierul de blocuri mult mai puțin atrăgătoare. Aceasta este o dovadă clară a felului în care oameni se relaționeaza la vechi, ca fiind mai puțin valoros și nou ca fiind valoros chiar daca nu deține neapărat niște calități arhitecturale. Pentru a schimba această perspectivă Oravița are nevoie de niște exemple de restaurare și reutilizare de calitate care să seteze niste precedente pentru felul în care vechile clădiri pot primi funcțiuni noi și să funcționeze corespunzător.

Chiar dacă momentan există câteva clădiri cu fațade restaurate (care au fost ocupate de sedii de bănci) restaurarea și reutilizarea acestora este de departe un proces răspândit sau controlat. Există cazuri de proprietari care au reparat doar o parte de fațadă, corespunzătoare proprietății lor într-o clădire cu mai mulți proprietari, sau chiar reabilitări termice cu polistiren care au distrus caracterul unei clădiri monument.

În acest context este evidentă necesitatea unei reglementări mai bune a felului în care se intervine pe monumente și pe clădirile din aria protejată a acestora. Oravița nu are o strategie care să ghideze reabilitările și construcțiile noi din zona protejată a monumentelor iar de comisia pentru monumente trec, în mod surprinzător, proiecte care nu respectă legislația specifică precum legea 422 (proiectul de alimentare cu apa și canal a localității a distrus multe dintre vechile canale de scurgere a apelor de pe dealuri, prevăzând și suprabetonarea drumurilor care erau original pavate cu piatră cubică).

Prin documentația elaborată pe parcursul proiectelor de diplomă vom participa la întocmirea unei strategii care să seteze anumite limite și principii în procesul de proiectare. Regulamentul poate să includă și diferite strategii de co-participare sau stimulre a afacerilor în clădiri proprietate a primăriei. Comisionarea clădirii unei firme care să investească în repararea clădirii în loc de chirie sau chiar atribuirea gratuită pentru asociații culturale sunt exemple de politici care pot rezolva problema lipsei de ocupanți din centrul orașului.

6. REZUMAT

Orașul Oravița este un caz unic între amplasamentele urbane din România având un trecut istoric bogat, un prezent precar și un viitor incert. Potențialul cultural al patrimoniului construit și al comunității este o resursă foarte valoroasă care nu este exploatată, ba mai mult, lăsată să se stingă încet odată cu degradarea clădirilor și îmbatrânirea localnicilor. Scopul lucrărilor dezvoltate în subunitul Analiză urbana și microintervenții în ansamblul urban Oravița, este de a asista autoritățile locale în planificarea unei strategii pentru utilizarea clădirilor de patrimoniu, pentru a stopa procesul de degradare a acestora și schimbarea mentaliăți locuitorilor înspre aprecierea și valorificarea acestora.

Orașul se încadrează în mai multe arii de studiu în funcție de diferite criterii. Din punct de vedere demografic este un oraș de talie mică, în proces de contracție, un “shrinking city”, cu o populație care a scăzut cu 30% din 1989 până în prezent. Din punct de vedere a dezvoltării urbane este un oraș cu specific industrial și ingineresc, fostă reședință de județ, rezidență a multor clădiri dedicate inginerilor și proiectanților minelor și infrastructurii din zonă. Ca urmare a acestor procese Oravița are în prezent peste 50 de monumente dintre care 4 clasa A, într-o zonă protejată ce depășește 21 de hectare. Din punct de vedere arhitectural, țesutul urban are o vechime considerabilă, în stil predominant baroc, apar însă înserții de stil secession și neo-românesc.

Pentru a putea valorifică potențialul arhitectural al orașului primăria are nevoie de o strategie care să ia in calcul colaborarea cu localnicii, proiecte de utilizare temporară, îmbunâtațirea actelor de reglementare urbana (PUG/PUZ) și exemple de pună practică de conservare, restaurare, reutilizare și adaptare funcțională de la scara orașului la scara clădirilor de interes.

Pentru a atinge aceste obiective ne vom concentra în cadrul subunitului pe doua părți: o analiză comună asupra monumentelor și țesutului urban istoric în ansamblu, unde vom propune catalogarea și strategii de reutilizare a monumentelor, proiecte pentru spațiul public și revizuirea unor indicatori urbanistici; și partea individuală de intervenție asupra unor clădiri monument.

Cuvinte cheie: restaurare, revitalizare, shrinking, monument, inițiativă, patrimoniu,

7. Bibliografie

[1] Cesare Brandi ,”Teoria restaurării”, editura Meridiane, București, 1996.

[2] Jukka Jokilehto, „ A History of Architectural Conservation”, D. Phil Thesis, The University of York, England Institute of Advanced Architectural Studies, September 1986.

[3] MAGYARORSZÁG CÍMERES KÖNYVE (LIBER AMORUM HUNGÁRIÁÉ) BEVEZETTE: ANDEÁ8SY GYULA GRÓF,. 1913 GRILL KÁROLY KÖNYVKIADÓVÁLLALATA BUDAPEST.

[4] Tiberiu Ciobanu, ”Monografism bănățean : Istoria medievală a Banatului reflectată în monografii și alcătuite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea„,editura Eurostampa,Timișoara, 2008

[5] Site-ul oficial ICOMOS, http://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf

[6] https://posturi.wordpress.com/2012/11/03/istoria-aradului-repere-cronologice/

[7] https://www.wikiwand.com/hu/Odvos

[8]http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/conacele-grofilor-din-ardeal-devin-destinatii-de-lux–84105

[9] http://monumenteuitate.org/ro/

[10] http://www.arad.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=542

[11] http://dspace.bcucluj.ro/

[12] http://mapire.eu/en/

[13]http://ziarulunirea.ro/castelul-restaurat-din-sancrai-aiud-ce-a-apartinut-familiei-nobiliare-banffy-transformat-in-asezamant-cultural-296741/