Fundamentarea Teoretica a Problemei Abandonului Scolar

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1: Fundamentarea teoretică a problemei abandonului școlar

Abandonul școlar-precizări conceptuale

Cauzele abandonului școlar

1.2.1. Cauze psihologice ale abandonului școlar

1.2.2. Cauze sociale ale abandonului școlar

1.2.2.1. Familia și influența ei

1.2.2.2.. Probleme economice ale familiei

1.2.2.3. Climatul familial

1.2.2.4. Absența controlului parental

1.2.2.5. Nivelul cultural scăzut

1.2.2.6. Familia monoparentală

1.3. Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar

1.3.1. Cadrele didactice. Stilul didactic. Programa școlară

1.3.2. Probleme ale școlii

1.4. Necesitatea prevenirii abandonului școlar. Limite ale prevenției

Capitolul 2: Prezentarea corganizației – Școala Gimnazială Tălmaciu

2.1. Istoricul școlii

2.2. Diagnoza și analiza de nevoi

2.1.1. Analiza PEST (E)

2.1.1.1. Factori politici

2.1.1.2. Factori economici

2.1.1.3. Factori sociali

2.1.1.4. Factori tehnologici

2.1.1.5 .Factori ecologici

2.1.2.. Analiza SWOT

2.1.2.1. Resurse curriculare

2.1.2.2. Resurse umane

2.1.2.3. Resurse materiale și financiare

2.1.2.4. Relația cu comunitatea

2.2. Strategia de dezvoltare

2.2.1. Misiunea școlii

2.2.2. Viziunea școlii

2.2.3. Ținte strategice

2.2.4. Opțiuni strategice

Capitolul 3: Metodologia cercetării

3.1. Obiectivele cercetǎrii

3.2. Conceperea chestionarului

3.3 . Prezentarea chestionarului de lucru

3.4. Obiectivele cercetării

3.5.Ipotezele cercetării

3.6. Eșantionul cercetării

3.7. Prelucrarea și interpretarea a datelor

Capitolul 4: Proiect de intervenție – prevenirea abandonului școlar

4.1. Descrierea proiectului

4.2. Descrierea activităților

4.2.1. Proiectul Comenius

4.2.2. Consilierea psihopedagogică a elevilor cu absenteism ridicat

4.2.3. Proiect Educațional:“Magia Crăciunului”

4.2.4. Siguranța ta contează

4.2.5. Școala părinților – program de ameliorare a atitudinii și comportamentului părinților în relația lor cu copiii

4.2.6. Să știi mai multe, să fii mai bun

4.2.7. Descrierea activităților din cadrul orelor de dirigenție

Capitolul 5. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Abandonul școlar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învățământ insuficient tratată, o problemă serioasă ce trebuie convertită urgent într-o complexă strategie de intervenție. Este vorba cu certitudine de un fenomen care, prin consecințelesale semnificative și prin dimensiunile sale îngrijorătoare, trebuie să fie prezent în agenda de priorități a decidenților, a practicienilor și a beneficiarilor din sistemul educațional. Pentru a se întreprinde masuri de combatere a abandonului scolar este nevoie de un studiu diagnostic care să scoată in evidenta care este rata abandonului, care sunt zonele cele mai atinse de acest fenomen și mai ales care sunt cauzele principale pentru toate grupele de vârstă școlară. Am abordat această temă deoarece abandonul școlar constituie astăzi un fenomen întalnit în toate sistemele de învățământ, și este o problemă atât de ordin administrativ și social, dar mai ales de ordin pedagogic.

Înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte scăzută, însă imediat după schimbarea regimului s-a constat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile școlii. Rata abandonului este mult mai ridicată în învățământul urban. Statisticile demonstrează că școlile din centrele orașelor care își concentrează serios atenția asupra menținerii ordinii și a disciplinei, asupra dezvoltării caracterului și a responsabilității elevilor, precum și asupra excelenței școlare, au un nivel sensibil mai scazut de nereușite și de abandonuri școlare. Pentru o mai bună înțelegere a eșecului școlar se vor prezenta în lucrarea de față atât definiții, caracteristici și forme ale acestuia cât și cauzele care îl determină dar și unele metode ce au rolul de a preveni și combate acest fenomen nedorit într-o societate.

Abandonul școlar este rezultatul unei combinații de cauze interne și externe, de factori interni și factori externi. Fiecare abandon are o istorie personală și socială legată de modul cum se aplică diferențiat principiul dezvoltării.

Eșecul școlar este produsul maimultor factori cauzali aflați într-o anumită configurație pedagogică, psihologică și socială care determină la rândul ei mai multe consecințe imediate dar și de durată.

Eșecul școlar are la bază mai mulți factori care pot fi diferiți, dar cel mai adesea asociați, elevul se confruntă cu o serie de dificultăți școlare care au ca principale cauze: propria persoană, părinții și familia, școala, comunitatea locală.

Originea acestei lucrări de cercetare se plasează, pe de o parte în interesul pecare l-am avut față de această problemă importantă, care este abandonul școlar, iar pede altă parte în constatările pe care specialiștii sociologi și psihopedagogi le-au afirmat tot mai pregnant în ultima vreme asupra acestui fenomen. Problemă științifică ce face obiectul acestei cercetări constă în elucidarea determinanților abandonului școlar, riscul de abandon în dimensiunile sale familiale, individuale, institutional școlare și comunitar sociale. Strâns legat de fenomenul de abandon școlar este riscul de abandon care apare în cazul intercorelării următorilor factori: corigențe repetate și rezultate școlare slabe, antecedente derepetenție, absenteism școlar ridicat, dificultăți economico-sociale care afecteazănegativ frecventarea școlii și rezultatele școlare.Acesta se extinde din păcate până la cele mai mici vârste.

Încă din primii ani de școală, elevii renunță să mai facă prezența în clase din motive financiare, culturale sau chiar de sănătate. Fenomenul se înregistrează în special la sate și în comunitățile de romi, unde copiii sunt folosiți ca sursă de venit sau văzuți ca indivizi cu responsabilități în gospodărie.

Prezenta lucrare are ca temă principală abandonul școlar, mai exact prevenirea fenomenului de abandon școlar și este structurată pe cinci capitole.

Primul capitol, fundamentarea teoretică a temei,, prezintă conceptul de abandon școlar din diferite perspective, cercetările efectuate în acest domeniu, statisticile privind rata abandonului școlar și tratează pe larg factorii determinanți ai abandonului școlar. Tot în primul capitol sunt prezentate programele și politicile sociale MEC pentru încurajarea studiilor, dar și limitele prevenției abandonului școlar.

În capitolul 2 este prezentată Școala Gimnazială Tălmaciu. Prezentarea se referă la școală în trecut și în prezent , diagnoza și analiza de nevoi, analiza PEST (E) și SOWT, strategia de dezvoltare, misiunea și viziunea școlii, țintele și opțiunile strategice. Analiza PEST prezintă factorii politici, economici, sociali, tehnologici, ecologici care influențează dezvoltarea școlii. Analiza SOWT face referire la resursele curriculare, umane, materiale și financiare, relația cu comunitatea și prezintă punctele tari și punctele slabe pentru fiecare resursă.

Capitolul 3, Metodologia cercetării, prezintă metodele și instrumentele de cercetare, ipotezele și eșantionul cercetării. Tot în acest capitol se face prelucrarea și interpretarea rezultatelor cercetării. Rezultatele cercetării confirmă ipotezele formulate.

În capitolul 4 este prezentat un proiect de intervenție prin care se urmărește reducerea ratei de abandon școlar la Școala Gimnazială Tălmaciu. Aici sunt descrise activitățile desfășurate de echipa de proiect: activitățile proiectului Comenius, consilierea individuală și de grup a elevilor cu risc de abandon școlar , parteneriate cu părinții, Poliția, activitățile desfășurete în cadrul orelor de dirigenție.

Capitolul 5 este destinat concluziilor desprinse din acestă cercetare. Echipa de proiect a concluzionat că principalul vinovat în producerea acestui fenomen este familia acestor copii, care nu este interesată de școală, nu-și motivează copiii pentru școală. Școala nu poate lupta singură împotriva acestui fenomen, ci are nevoie de ajutorul altor instituții abilitate: Poliția, Protecția Copilului, Asistența Socială etc.

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI ABANDONULUI ȘCOLAR

Abandonul școlar – precizări conceptuale

Pe fondul permanentelor schimbări și al declinului înregistrate în ultimul timp la nivelul societății românești și al învățământului, nu poți aborda problematica educației fără a face referire și la fenomenul de abandon școlar. Acest fapt evidențiază amploarea pe care a luat-o fenomenul, gravitatea și efectele sale dezastruase asupra educației și a societății, descriindu-se un cerc vicios alimentat de acesta. Fenomenul de abandon școlar, mărimea și efectele sale, sunt recunoscute, dar în lipsa unei baze științifice care să ateste cauzele fenomenului, existența acestuia, totul făcându-se la nivel pragmatic. Mergându-se de la lipsa unor definiții elaborate științific și până la confundarea sau dezbaterea lui ca o parte insignifiantă a unor concepte complexe, se trage concluzia că putem vorbi de o minimalizare a importanței acestui fenomen în ciuda recunoașterii complexității sale. Doar așa poate fiexplicată superficialitatea cu care este tratat conceptul din punct de vedere științific.

Literatura de specialitate tratează abandonul școlar ca un simplu efect al unor fenomene complexe, limitându-se la simpla  consemnare a existenței acestuia, fără o analiză profundă care să demonstreze amploarea fenomenului în sine. Studierea fenomenului de abandon școlar nu este posibilă prin izolarea totală a acestuia de alte concepte, dar nici prin confundarea sau limitarea lui la granițele trasate pentru alte fenomene.

„Abandonul școlar este o formă a eșecului școlar” – aceasta e definiția ca la carte pe care ne-o oferă o autoritate în domeniu. Acesta ne-a oferit și alte definiții ale abandonului școlar: ,,părăsirea sistemului de educație înainte de finalizarea învățământului obligatoriu” sau “ieșirea din școală înainte de absolvirea unuia din nivelurile acesteia” sau “ieșirea din școală în general, indiferent de nivel, fără obținerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor” sau “ieșirea din sistemul de învățământ fără un act care să-l certifice pe piața muncii”.

Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței sistemului școlar; cu cât indicele este mai mic, cu atât sistemul școlar este mai eficient.

Cercetările realizate în deceniile șapte și opt ale secolului XX referitor la abandonul școlar pot fi grupate în trei mari categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare / interpretare:

1. abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează școala diferă de cei care își finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii de această factură au investigat rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine și agresivității în decizia de-a abandona școala.

2. perspectiva interacționistă interpretează abandonul ca pe o consecință a interacțiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului educațional, în care se includ ceilalți actori sociali (profesori, colegi) și variabile ale programelor educative. Tinto argumenta în1979 că „abandonul școlar este rezultatulunei interacțiuni personale insuficiente cu ceilalți membri ai colectivității” ceea ce reprezintă o consecință directă a sistemului de aspirații al individului.

3. teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al sărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. Factorii care au un impact deosebit asupra menținerii elevilor în școală sunt cei legați de sănătate și obligațiile profesionale și familiale.

Abandonul școlar apare ca o consecință a eșecului social, familial sau școlar, în urma unei decizii individuale, prin constrângere exterioară sau datorită procesului de respingere reciprocă dintre elev și școală, având consecințe din cele mai grave, mergând de la incapacitatea adaptării în societate până la angajarea în acțiusau “ieșirea din școală în general, indiferent de nivel, fără obținerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor” sau “ieșirea din sistemul de învățământ fără un act care să-l certifice pe piața muncii”.

Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței sistemului școlar; cu cât indicele este mai mic, cu atât sistemul școlar este mai eficient.

Cercetările realizate în deceniile șapte și opt ale secolului XX referitor la abandonul școlar pot fi grupate în trei mari categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare / interpretare:

1. abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceia care abandonează școala diferă de cei care își finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii de această factură au investigat rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine și agresivității în decizia de-a abandona școala.

2. perspectiva interacționistă interpretează abandonul ca pe o consecință a interacțiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului educațional, în care se includ ceilalți actori sociali (profesori, colegi) și variabile ale programelor educative. Tinto argumenta în1979 că „abandonul școlar este rezultatulunei interacțiuni personale insuficiente cu ceilalți membri ai colectivității” ceea ce reprezintă o consecință directă a sistemului de aspirații al individului.

3. teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al sărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. Factorii care au un impact deosebit asupra menținerii elevilor în școală sunt cei legați de sănătate și obligațiile profesionale și familiale.

Abandonul școlar apare ca o consecință a eșecului social, familial sau școlar, în urma unei decizii individuale, prin constrângere exterioară sau datorită procesului de respingere reciprocă dintre elev și școală, având consecințe din cele mai grave, mergând de la incapacitatea adaptării în societate până la angajarea în acțiuni negative îndreptate împotriva propriei persoane, a familiei și a socității. 

Abandonul  școlar  poate fi atât simptom cât și cauză a inadaptării școlare, inadaptarea apărând pe fondul unor problem sociale, culturale, individuale, accentuate la nivelul  școlii, care, în numele egalității șanselor, oferind același tip de educație pentru toți elevii și nerespectând individualitatea fiecăruia, particularitatea fiecărei situații, nu face altceva decât să amplifice inegalitățile existente din start.

Pe fondul acestor inegalități, a problemelor generate de acestea și a imposibilității rezolvării conflictelor existente între elev și profesori, elev și colegi,consecințele cele mai frecvente sunt apariția abandonului școlar sau deplasarea problemelor de adaptare în comunități, la nivelul vieții sociale, aceasta din urmă conducând de cele mai multe ori, atât la abandon școlar, cât și la abandon familial.

Literatura de specialitate contemporană consemnează două perspective explicative ale abandonului școlar:

Concepția școlii dominante sau tradiționale plasează întreaga responsabilitate a abandonului școlar asupra elevilor și operează cu termenul de drop-out, care sugerează că decizia de a abandona școala, independentă și definitivă, îi aparține individului.

Pornind de la această interpretare, concepția școlii dominante își propune să evidențieze corelațiile între conduita de abandon, considerată o variabilă dependentă, și comportamentul elevilor, rezultatele lor școlare, starea psihologică și parametrii socio-culturali ai familiei, ca variabile independente. Această abordare consideră abandonul școlar un act individual, cu o semnificație individuală sau, cel mult, semnalând unele deficiențe de ordin educațional și cultural ale socializării primare.

b) Cea de-a doua concepție îi vede pe cei care abandonează școala ca pe niște excluși, pornind de la premisa că un număr mare de elevi sunt „expulzați” din școală din cauza experiențelor traumatizante de eșec și frustrare trăite în mediul școlar. Termenul cu care operează această abordare este push-out, responsabilitatea pentru abandonul școlar fiind plasată la nivelul instituției școlare.

Teoria excluderii interpretează variabilele conexe statutului școlar, determinat de performanțele școlare ale elevilor, ca fiind simptomele și nu cauzele directe ale abandonului școlar; numeroase studii de specialitate au demonstrat că inegalitățile economice, politice, structura socială, precum și unele practici școlare cum ar fi exmatricularea sau eliminarea din școală pe perioade determinate de timp urmăresc descurajarea, stigmatizarea și excluderea elevilor.

Școala, prin calitatea și natura experientelor școlare, determină elevii să dorească să plece. Majoritatea elevilor, deși consideră anumite aspecte ale vieții școlare ca fiind neplăcute, rămân în școală, având o motivație specifică, ce se poate exprima astfel:

– elevii au atins maturitatea intelectuală și afectivă care le permite să ințeleagă avantajele continuării școlii și importanța investiției continue în propria formare ptr viitor ;

– existența experiențelor școlare pozitive și raportul dintre acestea și aspectele nesatisfăcătoare ale vieții școlare înclină balanța motivațională către continuarea școlarității ; dar o dată luată decizia de a părăsi școala, elevii renunță foarte greu la ea, bazele emoționale ale dorinței de a renunța fiind susținute de problemele relațiilor elevului cu familia și alte persoane semnificative din viața sa : colegi, prieteni, profesori.

Atât concepția școlii tradiționale, cât și teoria excluderii recunosc faptul că o anumită rată a eșecului, factor cauzal în abandon, există în majoritatea școlilor/sistemelor școlare și că școala ierarhizează în mod inevitabil elevii, ceea ce vine în contradicție cu baza ei democratică.

Rata abandonului școlar în România a fost în 2012 de 17,4 la sută, în scădere față de 2011, când a fost de 17,5 la sută, și față de 2010 (18,4 la sută), însă mult peste media de 12,8 la sută din Uniunea Europeană, potrivit cifrelor date publicității de Eurostat.

Țările cu cele mai mari rate ale abandonului școlar sunt Spania (24,9 la sută), Malta (22,6 la sută) și Portugalia (20,8 la sută), însă procentele înregistrate de acestea în 2012 relevă, totuși, un progres față de cele din 2011, se arată într-o analiză a Comisiei Europene.

3. Politici si programe sociale

Pentru a incuraja terminarea studiilor, MEC prin anumite programe aloca sume substantiale pentru renovarea școlilor si schimbarea mobilierului precum si dotarea laboratoarelor de fizica, chimie, biologie, geografie, infiintarea unor cabinete dotate cu calculatoare de ultima performanta la care sa aiba acces toti elevii scolilor, construirea salilor in care tinerii sa faca orele de educatie fizica si sport. S-au mai implementat programe ce asigura inca de la invatamantul pre-scolar  pana la cel gimnazial inclusiv, un strict necesar ce constituie pachetul pentru timpul petrecut in salile de curs. Acest program a fost numit „Cornul si laptele” si a fost intampinat cu indignare de catre parlamentari si deputati, insa de copiii prescolari si scolari, dar si de parintii acestora, mai ales cei nevoiasi, la care era o problema asa-numitul pachet zilnic, acest program a venit ca o binecuvantare de sus.

Acestor proiecte li s-au mai alaturat si altele cum ar fi: bursele pentru rezultate deosebite pe parcursul unui an de studiu, banii de liceu, s- au mai oferit ajutoare banesti si pentru achizitionarea de calculatoare personale pentru elevii cu un venit modest. De asemenea li s-a mai pus la dispozitie mijloace de transport pentru a nu mai fi un impediment distanta dintre scoala si locuintele lor. Un alt fel de sprijin pentru a continuarea studiilor este si oferirea gratuita de manuale si rechizite scolare.

1.2.Cauzele abandonului școlar

Cauzele abandonului școlar pot fi evaluate din trei perspective:

1. Cauze psihologice – care țin de personalitatea și starea de sănătate a elevului: motivație școlară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educația școlară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilități sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alții (reacție la presiunea exercitată de dorințele adulților)

2. Cauze sociale care țin de familie, condițiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinți foarte ocupați sau plecați în străinătate;

3. Cauze psihopedagogice care țin de contextul școlar specific (inclusiv relația profesorelev): presiunea grupului, supraîncărcarea școlară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspirațiile, trebuințele de învățare și oferta educațională a școlii; formă de apărare – împotriva disciplinei excesiv de rigidă și severă, politici proabsenteiste ale școlii la elevii din clasele terminale (în școlile de „elită”).

1. 2.1. Cauze psihologice ale abandonului școlar

Cauzele psihologice țin de elev, de structura lui de personalitate și se referă la:

anumite probleme grave de sănătate de natură anatomico-fiziologice (malformații corporale sau defecte senzoriale, inclusiv handicapul fizic) care dau naștere unor complexe de inferioritate și în cazul în care acest copil nu este susținut afectiv de către cei din jur, el va deveni tot mai suspicios și timorat în situațiile școlare evitând pe cât posibil acțiuni de grup și în final să abandoneze școala;

cauze psihologice care țin de deficiențe ale dezvoltării psiho-intelectuale (nivel redus al inteligenței, autismul infantil, profunda interiorizare a ideilor, a sentimentelor proprii, îndepărtarea de realitate, hipersensibilitate sau irascibilitate, stau la baza crizelor impulsive și a reacțiile de abandon școlar de tot felul, inclusiv a celui școlar.

1.2.2. Cauze sociale ale abandonului școlar

1.2.2.1. Familia și influența ei

Alături de școală, familia reprezintă un instrument esențial de reglare a legăturilor copilului cu mediul. Familia este unul din factorii hotărâtori care contribuie la formarea personalității acestuia, pregătindu-l astfel pentru viață. De felul în care se achită de sarcinile care-i revin, de modul în care-și asumă propriile-i roluri depinde dezvoltarea ulterioară a copilului.

Familia trebuie să asigure copilului propriu un mediu favorabil dezvoltării și învățării. Scopul principal al educației părintești este acela de a pregăti copilul pentru existența independentă ca adult. Un copil își începe viața printr-o stare de totală dependență. Dacă educația lui este reușită, tânărul sau tânăra se va desprinde din acea dependență, devenind o ființă umană cu respect de sine, responsabili față de sine și capabilă să răspundă cu entuziasm și competență la provocările vieții. Viitorul adult va deveni "independent" nu numai din punct de vedere financiar, ci și intelectual și psihic.

Există o veche și excelentă maximă care spune că o educație părintească eficientă constă în primul rând în a-i da copilului rădăcini să se dezvolte și apoi aripi să zboare.

Studiile de specialitate au arătat că situația concretă în care se dezvoltă copilul, cu alte cuvinte situația familiei în care crește copilul și tot ceea ce derivă din această situație, reprezintă principala cauză a abandonului școlar.

1.2.2.2. Probleme economice ale familiei

Starea materială bună a familiei este un factor important al reușitei școlare, disponibilitățile financiare existente putând susține școlarizarea (taxe, rechizite, cărți etc.) și crearea condițiilor necesare studiilor de lungă durată și pentru profesii solicitate imediat pe piața forței de muncă. Putem vorbi de adevărate bariere socio-economice care reduc șansele familiilor sărace de a-și trimite copiii la școală, cum ar fi:

1. asigurarea hranei zilnice și a pachețelului cu mâncare pentru școală.

2. lipsa îmbrăcămintei și încălțămintei sezoniere,

3. lipsa condițiilor locative necesare studiului,

4. costurile/ cheltuielile educaționale ridicate

1.2.2.3. Climatul familial

Familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința copilului îndoieli, reticențe sau reacții neadaptative.

Analiza succintă a rolului climatului familial în ceea ce privește abandonul școlar se bazează pe câteva repere:

dezorganizarea familiei

Principalele cauze răspunzătoare de tulburarile în  plan afectiv, mai ales în cazul copiilor, sunt regăsite, cel mai adesea, în familie. Cele mai acute probleme educative, culminând cu eșecul școlar  provin din absețta sau ignorarea atenției părinților față de dezvoltarea și supravegherea copilului, dar mai ales datorită « eroziunii » afective întâlnite în familiile dezorganizate. Rolul familiei ca principal mediu de dezvoltare psihică a copilului este foarte important, îndeosebi in etapele timpurii ale evoluției și dezvoltării sale.  Iată de ce o familie prea exigentă sau prea permisivă, cu un nivel economic precar sau in care sunt prezente unele boli psihice, alcoolismul, consumul de droguri, delincvența, violența fizică sau verbală, despărțirile  dintre soți sau concubinajul, generează dezechilibre și tensiuni care influențeaza în mod direct procesul evoluției si dezvoltării armonioase a membrilor ei minori. Pe de o parte, specialiștii sunt de parere ca divorțul este, pentru copil, cea mai traumatizantă formă de dezorganizare a familiei deoarece acest proces, de cele mai multe ori ireversibil, « destramă » toata imaginea despre lume si viață, despre sine și despre ceilalți, construită de copil în mintea sa ; pe de alta parte, copilul consideră ca este o lege  a firii ca el să-i aibă alături pe parinții săi , care au obligația de a-l îngrijii și ocroti.

divergențele educative dintre membrii adulți ai familiei

Părintii pot avea idei diferite si cu privire la educația copilului, ceea ce este normal. Dar trebuie să știe să gestioneze aceasta opoziție dintre ei și să evite discuțiile aprinse în prezența copilului. Deciziile și regulile legate de educația copilului evoluează o dată cu timpul, treptat, pe măsura ce acesta crește, și reflectă etapele de dezvoltare, pe tot parcursul copilăriei și adolescenței.
Studiile realizate cu privire la reacțiile copiilor care asistă la scene conflictuale între părinți au arătat efectul negativ pe care îl au și modul în care acestea dau naștere unor situații stresante pentru echilibrul copiilor.

grupul fratern

Relația dintre frați trebuie să-i ajute pe fiecare să își dezvolte personalitatea, spiritul competitiv dar și să se sprijne și să coopereze. Într-o familie cu cât numărul copiilor este mai mare, cu atât fiecare dintre ei are posibilitatea de a stabili relații mai numeroase și mai variate, deprinzându-se cu diferitele aspecte ale raporturilor interumane, cu experimentarea mai multor modalități de adaptare socio-afectivă , cu însușirea comportamentelor sociale fundamentale: apărarea propriilor drepturi și respectarea drepturilor altuia. În grupul de frați și surori copilul învață să trăiască și să muncească împreună cu alții, să-și înfrâneze pornirile individuale și egoiste, să împartă, în primul rând dragostea părinților, să țină seama de dorințele și acțiunile celorlalți, să se devoteze. Aici experimentează competiția dar și întrajutorarea, aici trăiește pentru prima dată sentimentul de rivalitate, dar tot aici se formează pentru solidaritate.
Absența grupului fratern conferă un aspect cu totul deosebit regimului educativ al copilului. Fiind permanent în centrul atenției părinților, înconjurat de o dragoste fără limite, supraprotejat, copilul poate deveni capricios, nehotărât, dependent și stângaci. Deși bine dezvoltat sub raport intelectual, ca urmare a suprasolicitărilor școlare și extrașcolare la care este supus, el lasă de dorit sub aspectul relațiilor în cadrul grupului.

1.2.2.4. Absența controlului parental

Familiile copiilor care abandonează școala sunt deficitare sub aspectul controlului parental exercitat, acest deficit manifestându-se prin:

lipsa ajutorului la învățătură din partea părinților. Lipsa sprijinului părinților în pregătirea școlară a copiilor contribuie într-o mare măsură la randamentul școlar scăzut al acestora.

lipsa controlului asupra activității copiilor în timpul liber; aceasta se datorează fie mediului familial dezorganizat, caracterizat de violență și consum de alcool, fie faptului că părinții sunt mult prea ocupați, neputând astfel să-și supravegheze copiii.

Familia, element al constructului social „se mișcă” în direcția de evoluție a sociaetății. Acest aspect nu constituie întotdeauna un avantaj – exemplul sociatății românești.
În angrenajul fenomenului migraționist care caracterizează tot mai mult societatea românească familia este profund implicată. Migrația forței de muncă are consecințe multiple pe diferite planuri: economic, social, cultural. O consecință directă care face obiectul lucrării de față est efenomenul abandonului școlar.
Se știe că dintotdeauna neînțelegerile, dezechilibrele în plan familial au constituit originea problemelor școlare ale copilului. În societatea postmodernă dezechilibrele intrafamiliale sunt și consecința migrațiilor spre locuri de muncă îndepărtate, bine plătite. Diagnozele școlare actuale realizate în vederea surprinderii cauzelor insuccesului școlar, tulburărilor de comportament, absenteismului, abandonului școlar, relevă tot mai mult impactul negativ al plecării părinților la muncă în străinătate.

1.2.2.5. Nivelul cultural scăzut

Elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant beneficiază, chiar de la începutul școlarității, de un "tezaur cultural" identic sau foarte apropiat de cultura vehiculată de școală, ceea ce îi va asigura succesul școlar și, ulterior, cel profesional. Totodată, copilul aparținând unei astfel de familii este stimulat să frecventeze diferite instituții culturale și să participe la realizarea unor activități culturale intrafamiliale. Prin comparație cu aceste familii, cele cu un mediu defavorizant nu pot să asigure copiilor referințele culturale minime, necesare pentru a valorifica eficient oferta școlară existentă.  

1.2.2.6.Familia monoparentală

Familia despărțită legal, în care lipsește unul dintre părinți în urma divorțului, este resimțită ca o sursă continuă de tensiune, dezechilibru, copilul fiind, în astfel de situații,martorul unor conflicte pe care le trăiește intens și care îi provoacă suferință.

Jozef Stefanovic în lucrarea „Psihologia tactului pedagogic al profesorului” arată că în asemenea situații copilul este nevoit să aleagă între cei doi părinți ajungând să încline spre unul dintre ei, exprimându-și ura față de celălalt, ori „trece, în relațiile lui, de la unul la celălalt, devenind inconstant în sentimente”

Acești copii ajung să prezinte unele tulburări emoționale, sociale și morale care se vor reflecta și în pregătirea lor, iar pe fondul acestor  probleme renunțarea la școală nu mai pare un fapt inedit. Efecte la fel de grave întâlnim și la nivelul familiilor dezorganizate sau numai aparent organizate, în special familiile schimbătoare care nu-și oficializează relația, precumși relațiile intrafamiliae negative.

De cele mai multe ori, în cadrul acestor familii seîntâlnește o atmosferă încărcată de tot felul de excese ale părinților (alcoolism, încăierări,certuri) care influențează apariția eșecului școlar și, implicit, abandonul. A. Berge vorbește de „fobia școlară” prin care arată că, la pubertate, în condițiile unor conflicte familiale serioase, la copil „ se poate vădi o teamă plină de neliniște față de dramele care se pot petrece acasă în lipsa lui”(A. Berge, 1972), renunțând la școală, din dorința de a „controla” și de a pune capăt conflictelor familiale. Dezechilibrul și instabilitatea universului familial determină dezechilibrul și instabilitatea în universul interior al copilului, bulversându-l pe acesta, efectele fiind vigilente la nivelul comportamentului.

Apar eșecuri pe mai multe planuri, tulburăridecaracter sau morale, tendința de a încălca regulile familiale, școala, fuga de acasă, abandonarea școlii, orientarea spre delincvență. Lipsa unuia dintre părinți atrage după sine o serie de dificultăți.

Astfel, în virtutea unei anumite tradiții în care tatăl întruchipează autoritatea, disciplina și ordinea, în familiile în care acestta lipsesc, chiar dacă mama preia în cea mai mare parte atribuțiilesoțului, ea nu le poate satisface în mod corespunzător pe toate și, ca urmare, un copil fărătată ajunge să se conducă după norme, principii ce sunt „înglobate într-un sistem neunitar, incomplet, defectuos”. (Stefanovic, J., 1979).

Abandonul școlar ține, în primul rând, de abandonarea școlii în contextul mentalității, acțiunilor și nevoilor sociale. Școala a ajuns sa fie abandonată, înainte de toate, pentru că, în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine. Drept urmare, "rețeta succesului", "exemplele de succes" ori alte sinonime din această categorie par a constitui apanajul unor neduși la școală sau, în orice caz, la școala calificării pentru reușita dobândită. Pe trepte inferioare ale vârstei și parvenirii, se bucură de mare trecere mediatică, bănească, admirativă cei care și-au legat performanțele de abandonarea școlii, văzută drept opțiune binevenită în atingerea succesului. Folclorul foarte nou a impus prostește vorbe de felul "ai carte, n-ai parte" și "tocilarii", ca semn depreciativ al celor care încă sunt convinși că e bine să scrii și să citești ca lumea.

1.3. Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar

1.3.1. Cadrele didactice. Stilul didactic. Programa școlară

G. Stor, cercetând fenomenul abandonului școlar în Germania constată că profesorii, când se confruntă cu acest fenomen, tind să caute cauzele lui doar în afara școlii, deoarece nu acordă atenția cuvenită fenomenului, neglijând activitatea cu elevii slabi, solicitând la lecții mai ales elevii cu rezultate bune și foarte bune.

C. Kupisiewicz a organizat o cercetare pe doi ani în vederea elaborării metodelor celor mai adecvate pentru combaterea insuccesului școlar și implicit a abandonului școlar. Analiza datelor a evidențiat că „la abandon școlar contribuie cel mai mult greșelile pe care le comit profesorii prin faptul prin faptul că nu cunosc suficient științele pedagogice că studiază puțin personalitatea elevului”.

Există trei cauze didactice principale de care sunt responsabile cadrele didactice și care determină abandonul școlar:

greșelile metodice ale cadrelor didactice în timpul predării;

cunoașterea insuficientă a elevilor de către cadrele didactice care predau la clasă;

absența, în cadrul școlii a unei griji permanente a cadrelor didactice pentru „elevii slabi” la învățătură.

Există în școala noastră cadre didactice care au un stil didactic deficitar, nu comunică cu copiii, nu își cunosc suficient de bine elevii, nu le cunosc problemele și nevoile, nu- și adaptează comportarea didactică și afectivă la nevoile lor. Din această cauză, mulți elevi chiulesc de la aceste ore sau au comportamente neadecvate față de aceste cadre didactice.

Profesorului îi sunt necesare unele calități: interesul fată de copii și dorința de a-i ajuta să se pregătească pentru viață, pasiunea pentru meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competență profesională și o concepție pedagogică modernă.

1.3.2. Probleme ale școlii

Factorii generali de ambianță educațională atrag atenția asupra rolului contextului social în care se face educația, respectiv asupra valorii și importanței pe care statul și diferite alte instituții o acordă învățământului în ceea ce privește integrarea, succesul profesional și social al elevilor.

a) Probleme de ordin financiar: resurse insuficiente alocate pentru învățământ (repararea școlilor, dotarea claselor și a școlilor cu grupuri sanitare, instalație termică, etc.).

b) Probleme privind capitalul uman se referă la calitatea resurselor umane de care dispune școala.

– problema cadrelor didactice din mediul rural

– rolul cadrelor didactice

Spațiul de școlarizare se prezintă în mare parte în condiții bune, iar nivelul de confort în școală este ridicat. Baza sportivă a școlii este în stare bună, atât sala de sport cât și terenurile în aer liber. Cabinetul de informatică este bine echipat cu calculatoare, rețeaua de calculatoare este extinsă în toată școala și este foarte eficientă. Laboratoarele de biologie, chimie, fizică sunt bine echipate cu mijloace de învățământ și materiale didactice , așa că problemele școlii nu cred că constituie o cauză a abandonului școlar.

1.4.Necesitatea prevenirii abandonului școlar. Limite ale prevenției

Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenții concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon școlar, prin acțiuni menite să limiteze sau să înlăture unde este posibil cauzele abandonului școlar. De aceea este nevoie ca să existe preocupări reale pentru prevenirea abandonului școlar, atât din sfera politică, cât și din partea societății civile. Astfel, prevenirea abandonului școlar s-ar îmbunătății prin:

existența unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului școlar. La noi, există preocupări în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe să fie mereu îmbunătățite, să se țină cont de toți factorii care pot determina abandonul școlar și în consecință programele să conțină măsuri concrete de limitarea acțiunii factorilor de risc.

existența unor programe inițiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de abandon școlar;

acțiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea și combaterea abandonului școlar, precum și cu ajutarea copilului aflat în situația de abandon școlar;

promovarea și încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii și combaterii abandonului școlar;

Prevenirea fenomenului de abandon școlar comportă anumite limite. Oricât de bine gândită și de fundamentată științific ar fi, limitele ei apar datorită multitudinii de fenomene care condiționează prin interacțiunea lor abandonul școlar. Făcând analogia între abandonul școlar și predelincvență, eficacitatea acțiunii preventive este subminată de limite interne și/sau limite externe.

Dintre limitele externe putem enumera:

abandonul școlar a existat și există în orice tip de societate, deci el nu poate fi eliminat.

eliminarea tuturor cauzelor care determină abandonul școlar este practic imposibilă. Măsurile de prevenire nu-și pot propune decât intervenții asupra factorilor responsabili de abandonul școlar în vederea limitării acțiunii lor nocive;

deseori măsurile preventive nu sunt bine coordonate și ele nu-și ating scopul.

Limitele interne se referă la:

scăderea eficacității acțiunilor preventive, datorită neimplicării în acțiunea preventivă a tuturor forțelor socialeinteresate;

nu toți actorii sociali reacționează la metodele de prevenție, mai ales datorită caracteristicilor de personalitate;

prevenția nu poate depăși anumite concepții și comportamente pe care societatea le construiește prin promovarea anumitor valori și practici sociale;

activitățile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizate sunt pertinente. Unele solicită costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.

Evaluările calitative ale persoanelor aflate în situația de abandon școlar presupun parcurgerea următorilor pași:

diagnoza situației – trebuie să fie corectă și atent plasată în contextul factorilor determinanți care au făcut posibilă evoluția/ starea lucrurilor;

depășirea laturii sensibile, emoționale, atunci când situația este pe cale să influențe negativ procesul de educație dirijată și controlată;

examinarea să se bazeze pe rezultate, pe date concrete și nu pe reprezentări sau imagini culese / oferite de medii ostile, nefavorabile, rău voitoare sau subiective;

complementaritatea acțiunii agenților evaluatori interni și externi ai situațiilor existente ca obiective ale analizei;

identificarea și promovarea tipurilor de proiecte / programe educative care urmăresc prevenirea și combaterea abandonului școlar;

evidențierea progreselor în claritatea, coerența, relevanța și economicitatea obiectivelor orientate spre prevenirea și combaterea abandonului școlar

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI: ȘCOALA GIMNAZIALĂ TĂLMACIU

2.1. Istoricul școlii

Călătorul care pornește din Țara Românească în susul Oltului, spre Transilvania, prin trecătoarea carpatică săpată adânc de ape, îndată ce ajunge la Turnu Roșu, dă de o deschidere largă, în evantai, despărțită în două, dar și unită de coamele munților.

Aici la numai câțiva kilometri de marea trecătoare a Turnului – Roșu se află Tălmaciu, localitate vestită în zonă atât pentru trecutul său istoric dar și pentru potențialul economic actual.

Ca poziție geografică, Tălmaciu este așezat în sudul podișului Transilvaniei între 23°41' – 24°55' longitudine estică și între 45°30' – 46°10' latitudine nordică, fiind cuprins între depresiunea Sibiului, Carpații meridionali și Podișul Hârtibaciului. Această poziție i-a creat de-a lungul timpului anumite avantaje istorico-geografîce. Așezată într-o zonă de margine a regatului Ungariei și aflată în imediata apropiere a trecătorii, localitatea a beneficiat încă din sec. XIV de anumite libertăți și privilegii, care și-au pus amprenta asupra evoluției comunităților umane din zonă.

Aflată pe strada Nicolae Bălcescu, numărul 6, simbolic așezată lângă Biserica Ortodoxă , școala pare a alcătui un complex șiințific, dar și spiritual al culturii acestui mic oraș de pe Cibin.

Avand in vedere influețta germane a sașilor in Talmaciu, s-a acordat o mare importanță și în egală măsura atât școlii, cât și bisericii.

Prima atestare a bisericii săsești datează din 1429. Existența învățătorilor în Tălmaciu este atestată documentar în anii 1523-1526.

Prima școala românească, Școala Gimnazială Tălmaciu, datează din 1924, iar următoarea investiție are loc abia in 1960, cu ocazia ridicării unui corp de școală.

După 1960 se construiește clădirea nouă, cu două etaje și se începe construcția noii școli și a liceului din localitate.

Școala în prezent

Unitatea școlară are personalitate juridică dobândită în anul 2005 și are în componență ca structură Grădinița cu program normal Tălmaciu.

Învățământul preșcolar este structurat pe trei grupe și însumează un număr de 87 preșcolari cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani .

Învățământul școlar cuprinde:

– învățământul primar compus din cinci clase cu un efectiv de 112 elevi cu vârste cuprinse între 6-10 ani

– învățământul gimnazial compus din patru clase cu un efectiv de 155 elevi cu vârste cuprinse între 11-15 ani

Corpul profesoral este alcătuit din:

– 3 cadre titulare care au dobândit calificarea de profesor pentru învățământul primar și preșcolar

– 5 cadre titulare titulare cu calificarea de profesor pentru învățământul primar

– 15 profesori din care 12 titulari și 3 suplinitori

Activitatea în școală se desfășoară într-un singur schimb;

– între orele 8 – 13 învățământul preșcolar și primar

– între orele 8 – 15 învățământul gimnazial

Personalul administrativ se compune din:

Personal nedidactic:

– 2 posturi îngrijitor

– 0,5 normă muncitor întreținere

Personal didactic auxiliar:

– 0,25 secretar

– 1 administrator financiar

Școala dispune de 10 săli de clasă, 3 laboratoare, bibliotecă, sală de sport, 2 terenuri de sport.

Starea clădirilor este bună, școala a fost renovată în anul 2009 prin investiții ale Consiliului Local. Spațiile școlare sunt mobilate corespunzător și oferă ambianța optimă pentru desfășurarea activităților didactice.

Profesionalismul cadrelor didactice se afla la baza unei bune educații și pregătiri temeinice a elevilor pentru viață.

De asemenea există interes în rândul cadrelor didactice pentru perfecționare profesională prin grade didactice și participarea la cursuri de formare. Cadrele didactice au participat la cursul de formare pentru dezvoltare profesională prin activitatea proprie în școală, participă la activitățile metodice din școală și zonă. În școală există un climat de înțelegere și colaborare între cadrele didactice care facilitează desfășurarea tuturor activităților. Au apărut uneori blocaje de comunicare cu autoritățile locale pe fondul lipsei resurselor financiare. Școala participă intens la viața comunității prin activitățile organizate, prin deschiderea către informare și colaborare reciprocă. Rezultatele școlare ale elevilor sunt satisfăcătoare , avem situații de abandon școlar .Unitatea școlară este condusă de Consiliul de Administrație constituit conform legii, directorul unității are pregătire managerială corespunzătoare, deciziile se iau în urma consultării tuturor factorilor decizionali și cu acordul majorității. Unitatea școlară a asigurat cadrul participării părinților la viața școlii prin organizarea comitetelor părinților și a consiliului reprezentativ al părinților, a organizației părinților, organizând dezbateri cu părinții, informări periodice și consiliere pe probleme specifice, însă participarea părinților a fost redusă, neasumându-și un rol activ în realizarea activităților. Școala Gimnazială Tălmaciu se inscrie in randul scolilor ce pregatesc elevii pentru treapta urmatoare, cea liceala. Funcționează de la început cu două cicluri de învățământ, asigurând necesitatea existenței unei unități școlare în zonă.

Un avantaj deosebit de care beneficiază elevii noștri il constituie atât baza materială pe care o au la dispoziție pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ, cât si faptul că școala dispune pentru toate disciplinele de cadre didactice titulare, calificate, care depun dăruire și pasiune în desfășurarea tuturor activităților.

Din totalul de elevi înscriși 20 sunt elevi de etnie rromă. Aceștia sunt repartizați in toate clasele si anii de studiu in mod aleatoriu si au acces la baza materială și utilitățile școlii ca și colegii lor.

Școala este încadrată cu personal calificat la toate disciplinele de învățământ. Cadrele didactice sunt preocupate de obținerea de preformanțe cu elevii. Funcționează și programul de sprijin pentru elevii cu CES.

Spațiul de școlarizare se prezintă în mare parte în condiții bune, iar nivelul de confort în școală este ridicat. Baza sportivă a școlii este în stare bună, atât sala de sport cât și terenurile în aer liber. Cabinetul de informatică este bine echipat cu calculatoare, rețeaua de calculatoare este extinsă în toată școala și este foarte eficientă. Laboratoarele de biologie, chimie, fizică sunt bine echipate cu mijloace de învățământ și materiale didactice.

Biblioteca școlii este bine organizată, funcțională și dispune de un fond de carte ce acoperă în mare măsură solicitările la toate disciplinele de învățământ. Cabinetul de logopedie și consiliere are o funcționare bună.

Bugetul școlii acoperă necesarul mediu de funcționare (plați burse, materiale, reparații).

Școala are o colaborare foarte bună cu părinții, cu comunitatea, a participat la programe inițiate de aceștia în calitate de partener sau programe în care aceștia devin parteneri.

Școala Gimnazială Tălmaciu a demarat două proiecte Comenius în parteneriat cu alte țări europene: „Lăsați-ne o lume sănătoasă” în 2009 și “Toți diferiți, toți le fel – copiii Europei” în 2013.

2.2.Diagnoza și analiza de nevoi

2.2.1. Analiza Pest

Politicul

Politicile educaționale ale școlii constau în:

plasarea învățării –ca proces – în centrul demersurilor școlii. Important este nu ceea ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a învățat.

orientarea învățării spre formarea de capacități si atitudini prin dezvoltarea competențelor proprii rezolvării de probleme, precum și prin folosirea stategiilor participative in activitatea didactică.

structurarea unui învățământ uniform si unic pentru toți

adaptarea conținuturilor învățătrii la realitatea cotidiană, precum și la preocupările, interesele și aptitudinile elevului.

introducerea unor noi modalități de selectare și de organizare a obiectivelor si a conținuturilor, conform principiului “nu mult, ci bine”; important este nu doar ce anume, dar cât de bine, când și de ce s-a învățat la școală.

posibilitatea realizării unor parcursuri școlare individualizate, motivante pentru elevi, orientate spre inovație și spre împlinire personală.

Economicul

Situația economică a orașului a suferit schimbări în urma diminuării numărului de muncitori la Întreprinderea Romanofir și prelucrarea lemnului, dar și din cauza căderii economice a uzinei mecanice Mârșa, unde au fost încadrați un număr mare de tălmăceni. Ca urmare, a crescut numărul șomerilor și implicit nivelul de trai a scăzut.

Majoritatea elevilor au o situație materială modestă. Provin din medii sociale diferite, majoritatea fiind copii de muncitori .

Prioritară în zonă este industria ușoară (confecții, tricotaje, textile), dar cunosc o dezvoltare accentuată și industria de prelucrare a lemnului, sectorul terțiar al serviciilor (comerț, turism, servicii), mai puțin agricultura care este încă de subzistență.

La nivelul localității au luat ființă IMM de profil: croitorie, marochinărie, alimentar și tâmplărie, reprezentativă fiind FAURECIA cu ≈ 500 locuri de muncă din anul 2004.

Elevii absolvenți se îndreaptă cu precădere spre școli profesionale din localitate sau din Sibiu, dar și spre licee teoretice sau tehnologice în cadrul localității sau al municipiului Sibiu.

Orele de orientare școlară și profesională sunt organizate pentru o bună orientare și o autocunoaștere a elevului față de propria sa alegere și meserie compatibilă.

Elevii sunt indrumati sa cunoasca prioritatile invatarii, fata de treburile domestice, care apar ca un efect secundar al prinderii familiei in cadrul fabricilor cu program intens.

Socialul

La nivel local, nivelul de trai este mediu. Există și multe familii care au venituri modeste sau care trăiesc din ajutorul social. Nivelul șomajului nu depășește procentul la nivel județean. De asemenea sunt familii dezmembrate, sau cazuri în care unul din părinți este plecat la muncă în străinătate și care nu oferă copiilor o viață de familie sănătoasă. Majoritatea familiilor privesc însă școala ca un mijloc de promovare socială, pentru că foștii absolvenți ai școlii au găsit un loc de muncă și s-au integrat în societate.

Tehnologicul

Progresul tehnologic se face simțit în localitate și în școală, dovadă fiind:

– existența unei rețele de televiziune prin cablu cu 70 de programe la care au acces peste 90% din familii

– telefonia mobilă în ascensiune

– familii care dispun de calculatoare personale în procent de 75%.

Calculatoare conectate la Internet în localitate sunt în procent de 70 – 75 %. Școala și primăria sunt conectate la internet, dispunând de rețele proprii (interne), sunt dotate cu mijloace tehnice moderne: fax, xerox, imprimante alb-negru și color, scanner.

Ecologicul

Proiectele școlii nu afectează mediul înconjurător. Școala nu are ateliere de micro-producție care să producă deșeuri, iar cele rezultate din activitatea curentă sunt depozitate și preluate de o firmă de salubritate.

2.1.2.Analiza SWOT

2.1.2.1. Resurse curriculare

2.1.2.2. Resurse umane

2.1.2.3. Resurse materiale și financiare

2.1.2.4. Relația cu comunitatea

2.2. Strategia de dezvoltare

2.2.1. Misiunea școlii: “O școală deschisă pentru toți copiii”

Misiunea Școlii Gimnaziale Tălmaciu este:

să asigure o educație de calitate pentru dezvoltarea intelectuală,socială și orientare profesională a elevilor in vederea adaptării socio-economice a tinerilor de azi,viitori cetățeni activi,deplin conștienți de propria valoare,competitivi pe piața muncii locale si europenă.

să asigurăm aceasta calitate printr-un climat organizațional bazat pe o comunicare deschisă pentru schimbarea atitudinilor conservatoare, discriminatorii, cu puternice accente de promovare a interculturalității, a calității educației pentru toti, atât pentru elevi cât și pentru profesorii sensibili la nevoile locale si regionale.

Vom promova un management eficient al tuturor resurselor, indiferent de proveniența lor.

Țelul nostru este să ne menținem prestigiul de unitate școlară de referință, integrată nevoilor sociale ale comunitătii, care să realizeze pregătirea de generații de tineri activi și creativi, cu gândire flexibilă, cu abilități de comunicare interculturală și cu competențe antreprenoriale care să contribuie la integrarea cu succes în viața comunității și la opțiunea învățării pe tot parcursul vie

2.2.2.Viziunea școlii: „ Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață”

Țelul nostru este să ne menținem prestigiul de unitate școlară de referință, integrată nevoilor sociale ale comunitătii, care să realizeze pregătirea de generații de tineri activi și creativi, cu gândire flexibilă, cu abilități de comunicare interculturală și cu competențe antreprenoriale care să contribuie la integrarea cu succes în viața comunității și la opțiunea învățării pe tot parcursul vieții.

2.2.3. Țintele strategiceț

Școala își propune următoarele:

Înzestrarea elevului cu un ansamblu de noțiuni de bază în vederea pregătirii lor în susținerea examenelor de fianl de ciclu.

Trecerea de la un enciclopedism al cunoașterii la o cultură a acțiunii asimilată;

Aplicarea de către toate cadrele didactice din școalî a principiilor privind învățarea și predarea, ce stau la baza elaborării curriculumului;

Elaborarea unui CDS în concordanța cu finalitățile educației, interesele si aptitudinile elevilor, analiza resurselor școlii și nevoile comunitare.

Direcțiile dominante se vor centra pe următoarele direcții:

Dezvoltarea gândirii critice;

Educația pentru cetățenie si spirit civic;

Inovație in educatie

Consiliere si orienatre scolară.

Atingerea standardelor și obiectivelor curriculare.

Cuprinderea si mețtinerea copiilor de vârstă școlară în sistemul educațional;

Aspecte legate de igiena individuală si de grup, legate de igiena psihică a tinerei generații Menținerea si completarea bazei materiale prin atrzgerea de resurse si sponsorizări, implicarea Consiliului Local in rezolvarea problemelor școlii, crearea unui tip de parteneriat cu părinții, participarea lor la actul de decizie a scolii.

2.2.4 . Opțiuni strategice

Opțiunile strategice derivă din misiunea școlii, pornind de la punctele tari si oportunităti, urmărind evitarea amențărilor și constrângerilor.

Consiliul pentru curriculum este format din reprezentanții ariilor curriculare și directorul școlii. Fondul de manuale se înnoișste ori de câte ori este neceasră și în timp util acoperirii de necesar.

Activitatea extrașcolară și extracurriculară este unul din factorii de diversificare a ofertei educaționale:

Se va urmări promovarea si cultivarea aptitudinilor și talentul in domeniul cultural-artistic, sportiv .

Activitațile sunt gratuite și accesibile tuturor elevilor din școală;

Colaboratorii sunt familiile elevilor, autoritățile locale, firme din localitate, Clubul Elevilor din Tălmaciu.

Dezvoltarea resurselor umane se realizează sub auspiciile tratării angajaților și elevilor intr-o integritate funcțională compusă din: elevi, echipa managerială, corpul profesoral, personal auxiliar.

Politica de dezvoltare a resurselor umane are in vedere:

Dezvoltare resurselor umane in conformitate cu relațiile economico-sociale ale comunității;

Înființarea în școala a unui punct de documentare, care să sprijine extinderea tehnicilor de învățare interactivă;

Utilizarea eficientă a personalului și în activitatea de orientare și consiliere;

Proiectarea si realizarea unor tehnici de combatere a unul cadru ambiental tensionat;

Întocmirea unei documentații conform noilor cerințe ale forurilor superioare;

Asigurarea cadrului instituțional de participare a personalului la procesul decizional in cadrul Consiliului de Administrație si Consiliul Profesoral.

CAPITOLUL 3

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Prezentarea metodelor și instrumentelor de cercetare

Ca metodă de cercetare am folosit ancheta, iar ca instrument de cercetare am folosit chestionarul.

Grupul țintă a fost format din 30 de elevi cu risc ridicat de abandon școlar (corigențe repetate și rezultate școlare slabe, antecedente derepetenție, absenteism școlar ridicat). Acești elevi sunt din clasele IV –VIII, proveneau din familii dezorganizate sau au părinți plecați în străinătate. Familiile acestor elevi nu manifesau interes față de școală, față de situația la învățătură a acestor copii.

Din eșantionul de elevi 7 sunt de etnie rromă, 2 fete și 5 băieți, și prezintă risc mare de abandon școlar, în special fetele. Părinților le este teamă să le trimită la școală din cauza răpirii lor. Rromii abandonează de timpuriu școala din cauză că sunt căsătoriți de la vârste fragede și le este rușine să mai vină la școală. Un singur elev rrom a reușit să promoveze 8 clase, dar a renunțat să continue și liceul. Fetele nu reușesc să promoveze nici 4 clase.

Rromii percep frecventarea școlii ca fiind inutilă și ineficientă, văzând-o ca pe o amenințare la adresa propriului stil de viață. Desăvârșirea prin educație nu este asociată cu dobândirea unei anumite stări sociale și economice, iar școala apare ca ceva obligatoriu, ce-i leagă de un anumit loc, de anumite norme și valori pe care ei nu le împărtășesc, abandonul fiind considerat „normal” și aprobat de cea mai mare parte a comunității. După recensământul din 1992, s-a constatat că 50% din populația adultă este analfabetă, iar dintre copiii de țigani doar 60% frecventează grădinița, iar la școală merg în mod regulat doar 30-40% dintre aceștia, ajungând să termineliceul doar 4,5%. Vina pentru această situație revine atât comunității rromilor, din cauza reprezentărilor pe care le are față de rostul și funcțiile școlii, cât și comunității majoritare care, prin atitudinile generale negative manifestate, încurajează acest fenomen. Modul de viață, de relaționare, nivelul școlar, sărăcia sunt câteva aspecte ce pot justifica rata extrem de crescută a abandonului școlar. Comunitățile de rromi tradiționale preferă să se mențină, pe cât posibil, în afara autorității statale indiferent ce formă ar îmbrăca aceasta.

Romii încă preferă modul propriu, tradițional, de a-și „educa” copiii, principalul scop fiind învățarea îndeletnicirilor caracteristice, refuzând recurgerea la orice tip de instituție statală percepută a fi „părtinitoare și în general ostilă comunității țigănești”

În ceea ce privește modul de relaționare, rromii au dezvoltat patternuri de comportare specifice folosite ca mijloace de adaptare activă prin asumare a situației demarginalitate. Ei recunosc diferențierea de restul comunității și își asumă un statut deinferioritate, iar din nevoia de a fi acceptați și tolerați se automarginalizează prin propriulcomportament. Această automarginalizare ajută ca predicțiile venite din partea majoritățiiîn ceea ce-i privește să se îndeplinească, ajungând să se considere incapabili de a termina o școală, de a dobândi un anumit statut, de a fi „egalul românului”.

Anchetele nu se fac numai în scopuri practice, în vederea unor reforme sociale și politice, economice, administrative, ci și în scop științific și pot fi întreprinse nu numai de către autorități, ci chiar de asociații de cercetători sau de particulari. Orice anchetă urmărește să dea un tablou exact asupra realității private dintr-un anumit punct de vedere. De exemplu, se urmărește constatarea felului de viață al unei populații,cercetarea mentalității, a credințelor sale, etc. Ancheta se poate face oral sau scris sau în ambele feluri combinate. Se înțelege ușor că ancheta este în funcție de acela care o face,depinzând de priceperea și de bună lui credința, precum și de a celor cărora el li seadresează.Una dintre cele mai frapante caracteristici ale cercetării empirice în domeniulștiințelor socioumane – ale metodei anchetei, în special – este aceea că, practic, cuocazia fiecărei noi investigații, cercetătorul este obligat să-și construiască propriulinstrument de cercetare, a cărei utilizare este deci limitată la obiectul studiului în cauzăși la momentul respectiv.

Chestionarul este considerat de specialiști a fi cel mai eficient instrument de investigare, ceea ce justifică utilizarea lui frecventă. 

Chestionarul reprezintă uninstrumet de cercetare flexibil, care permite culegerea datelor primare prin intermediulunor întrebări, structurate după principii bine definite, astfel încât să trezească interesulși să antreneze subiecții pentru a răspunde cât mai sincer și cât mai clar la întrebările care le sunt adresate prin intermediul lui.Chestionarul este o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcție de stimuli, în raport cu ipoteza cercetării, care prin administrare de operatori de anchetă sau prin autoadministrare, determina din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat înscris.

3.2.Conceperea chestionarului

Prima operație de selecție consta în delimitarea obiectului, a granițelor sale.Totodată trebuie definite încă de la început, măcar provizoriu, noțiunile care vor sta încentrul anchetei, cu scopul de a găsi indiactori adecvați. Dificultatea în această fazăconsta în explicitarea unei proceduri pe care o practicam, cel mai adesea, inconștient.

După ce am definit noțiunea sau noțiunile care constituie obiectul anchetei, am găsit indicatori empirici, ca mijloace de a măsura ceea ce este supus cercetării. Înainte de a elabora un chestionar, am realizat concomitent trei operații:

1. lectură a ceea ce s-a scris despre tema studiată, cunoașterea modului în care anchetatorii au încercat până în acel moment să explice conduita în cauză, a rezultatelor și limitelor cercetărilor anterioare;

2. ascultarea a ce spun actorii sociali despre propriile practici, în scopul familiarizării cu practicile ce urmează a fi analizate; nu trebuie să știi numai cum să le vorbești indivizilor, cum să le pui întrebări, ci și să fii atent la modul în care ei descriu activitățile la care participă;

3. elaboarea progresivă a unei problematici, a unei interogări retorice.

În ceea ce privește părțile chestionarului acestea sunt:

una care se referă la obiectul propriu-zis al anchetei;

alta care permite cunoașterea determinanților sociali ai acestuia. Pentru formularea unui chestionar este nevoie de fiecare dată să se urmărească:

obligația de a construi de fiecare dată un nou instrument, fapt ce presupune costuri materiale și de personal, pierderea unui timp prețios, mai ales cândfenomenul vizat este efemer sau când rezultatele cercetării sunt așteptate săapară foarte rapid;

necesitatea testării prealabile a instrumentului, care însă întotdeauna este incompletă, de unde:

incertitudinea asupra validității și fidelității lui și, prin urmare, asupra calității rezultatelor cercetării;

dificultățile ce apar aproape mereu atunci când se urmărește compararea rezultatelor obținute de doi cercetători diferiți și, în general, atunci când se dorește realizarea unor analize secundare sau metaanalize.

Ancheta prin chestionar are ca obiectiv producerea unei cunoașteri științifice. Aceasta nu se situează numai la nivel empiric, angajând și un punct de vedere teoretic, o viziune asupra lumii în potrivit căreia un fapt social este determinat de alte faptes ociale. Astfel, utilizăm chestionarul în cazul în care  trebuie  identificate efectele anumitor factori sociali.

3.3. Prezentarea chestionarului de lucru

Cel mai important instrument utilizat de realizatorii anchetelor ,pentru punerea întrebărilor și înregistrării răspunsurilor la acestea îl reprezintă chestionarul. Conținutul concret și modul de redactare depind de natura informaților care urmează a fi culese prin intermediul lui, impunându-se a fi respectate anumite reguli de construcție și deutilizare.

Acest chestionar cuprinde 10 itemi cu referire la tema cercetării. Are o succesiune logică și psihologică de întrebări cu funcție de stimuli în raport cu ipotezacercetării. Este un chestionar cu o temă precisă utilizat în studierea abandonului școlar.

Întrebările sunt mixte, atât precodificate cât și libere,este autoadministrat ,astfelrăspunsurile sunt înregistrate de înșiși subiecții supuși investigației,eliminându-se înacest mod unul din factorii care influențează răspunsurile. Întrebările cu referire la aspectele personale fac ca acest chestionar să fie confidențial asupra identității persoanelor intervievate.

Ancheta urmărește stabilireaabandonului școlar în diferite medii și cauzele principale care duc la acest fapt.Pachetul de între bări corespunde unei dimensiuni și este rezultatul elaborării teoretice, ele sunt grupate pe ipoteze explicate privind o relație. Chiar dacă nu există tipare general valabile, în conceperea chestionarelor se impun respectate anumite reguli. Fiind un instrument de cercetare foarte complex elaborarea să trebuie să fie o acțiune interdisciplinară, antrenând o serie întreagă de alte cunoștinte. Impune luarea unor decizii cu privire la natura, forma, structura sa, la întrebările pecare la conține, la modul de redactare, la validarea întrebărilor. Am insistat asupra faptului că fiecare întrebare din chestionar reprezintă un indicator prelucrat în așa maniera încât să fie valid și funcțional în procesulcomunicării dintre cercetător și subiect.

Chestionarul (Anexa 1) le-a fost administrat celor 30 de elevi cu risc de abandon școlar.

3.4. Obiectivele cercetării

Această cercetare și-a propus să studieze aspecte cu referire la Reducerea ratei abandonului școlar la copiii din ciclul gimnazial, urmărind următoarele obiective:

1.Determinarea nivelului abandonului școlar;

2.Reducerea ratei de abandon școlar prin derularea unor actvități „altfel”

3.5. Ipoteza cercetării

1. Cu cât nivelul sărăciei este mai ridicat, cu atât este mai mare abandonul școlar. (itemii 1 și 2).

În România rata sărăciei este foarte ridicată, acest lucru făcând ca ea să fie cel mai important factor de abandonșcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă, iar criză economică a crescut ridicatefac că educația să fie pusă pe un loc mai inferior, importanța fiind supraviețurirea.Însăși educația este calea prin care putem ieși din această situație critică însă puțini suntcei dispuși să “riște”și să investească în ea. Accesul la educație este în legătură directă custarea materială a familiilor. Cu cât familiile sunt mai sărace, cu atât riscul de nefrecventare a școlii este mai mare. Greutăți deosebite întâmpină familiile cu mulți copii, în special, cele din zonele rurale. În prezent lipsesc mecanisme eficiente de a ajuta efectiv astfel de familii, iar ajutorul modest care este acordat nu ajunge întotdeauna la copil.

Dacă părinții nu își motivează copiii să meargă la școală atunci rata abandonului școlar crește (itemii 3, 4, 5 și 6)

.Motivația copilului este un lucru esențial în inceputrile lor la nivel educațional. O bună motivație înseamnă o bună înțelegere a importanței educaționale. Lipsiți de motivație, mulți elevi renunță la studiu încă din primii ani de școală. Dezamăgirile părinților și lipsa de cultură joacă un rol important în abandonul școlar.

Dacă părinții elevilor sunt plecați în străinătate la muncă atunci rataabandonului școlar crește. (itemul 7).

Tot sărăcia implica și aceasta a treia ipoteză. Lipsa veniturilor ne împing să ne orientăm la ofertele mai profitabile de muncă din străinătate, fiind nevoiți să lăsăm în urmă familia și copiii, acești copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate la muncă devin introvertiți și nesiguri, fapt care duce la abandonul școlar, pentru că nu fac față solicitărilor pedagogice fără sprijinul părinților.

În familiile dezorganizate rata abandonului școlar este mai mare. (itemii 8,9 și 10).

Familile dezorganizate atrag după sine o serie de dificultăți printre care și cea a abandonului școlar. Odată ce familia întâmpina probleme și se ajunge la despărțire,copiiI sunt cei care suferă cel mai mult și devin dezorientați, aceștia își găsesc refugiul în anturaje greșite, profită de neatenția părinților și recurg la alte activități, extrașcolare,renunțând încet dar sigur la educație.

3.6. Eșantionul cercetării

Eșantionul de față cuprinde 30 de subiecți cu note scăzute la purtare din cauza absențelor . Deoarece numărul de subiecți este relativ mediu, gradul de precizie a cercetării este acceptabil. Subiecții au vârste cuprinse între 10 și 14 ani.

3.7. Prelucrarea și interpretarea datelor

Verificarea ipotezei

1. Cu cât nivelul sărăciei este mai ridicat, cu atât este mai mare abandonul școlar.

Tabelul 1: Nivelul financiar al elevilor

În urma verificării primei ipoteze „Cu cât nivelul sărăciei este mai ridicat, cu atât este mai mare abandonul școlar” prelucrarea statistică a datelor confirmă această ipoteză, deoarece nivelul de trai s-a dovedita fi predominant mediu și scăzut, informație dedusă în urma analizei Tabelului 1:10 subiecți au nivel financiar scăzut, urmați de 8 cu nivel crescut și preponderentul de 12 subiecți cu nivel mediu.Cu alte cuvinte, 33,3% au nivel financiar scăzut, 26,67% au nivel crescut și marea parte de 40% cu nivel mediu de trai.

2. Dacă părinții nu își motivează copiii să meargă la școală, atunci rata abandonului școlar crește.

În urma verificării celei de-a doua ipoteze „Dacă părinții nu își motivează copiii să meargă la școală, atunci rata abandonului școlar crește” prelucrarea statistică a datelor ne-a determinat să stabilim confirmarea acestei ipoteze ,deoarece din totalul de 30 de subiecți, 12 absentează din motive precum: frica de sancțiuni, 6 sunt dezinteresați față deșcoală, frica de conflicte cu colegii îi determină pe 7 elevi să absenteze, și din cauza indiferenței părinților absentează 5.

3 ,.Dacă părinții elevilor sunt plecați în străinate la muncă atunci rata abandonului școlar crește

A treia ipoteză se confirmă, deoarece 73,3% dintre părinții elevilor sunt plecați la muncă în străinătate: 26,8% au un părinte plecat, iar 36,6% au ambii părinți plecați.

4.În familiile dezorganizate rata abandonului școlar este mai mare.

Ipoteza 4 se confirm, deoarece 60% dintre elevi au familie monoparentală care favorizează abandonul, iar 40 au familii normale.

În urma analizei ipotezelor s-a confirmat că principalele probleme care determină abndonul școlar sunt: sărăcia, lipsa motivației școlare, plecarea părinților în străinătate, familiile dezorganizate.

CAPITOLUL 4

PROIECT DE INTERVENȚIE – PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

4.1.Descrierea proiectului

În scopul prevenirii și reducerii comportamentelor care duc la abandon școlar, pe parcursul anului 2013/2014 am derulat proiectul ”Rămâi la școală”. Acesta a constat în desfășurarea de activități cu toți elevii și părinții acestora : activități extrașcolare ( excursii, vizite, drumeții, ateliere de creație, consiliere individuală și de grup, parteneriat cu Poliția, școala părinților etc).

Din echipa de proiect am făcutși eu parte alături de 4 învățători și 4 diriginți.

Scopul proiectului: Prevenirea și reducerea comportamentelor de risc școlar care au ca finalitate abandonul școlar

Obiectivele acestui proiect au fost:

Scăderea ratei de abandon școlar

Eliminarea absenteismului de la ore

Implicarea elevilor în activități extrașcolare

Reducerea delincvenței juvenile , a comportamentelor marginale

Integrarea elevilor cu risc ridicat de eșec școlar în colectivele din care fac parte

Grupul țintă:

30 de elevi cu risc de abandon școlar și/sau cu tulburări de comportament;

părinții eleviloraflți în situație de abandon școlar

Etape:

Popularizarea proiectului în rândul cadrelor didactice și elevilor;

Întâlnirea lunară a membrilor echipei de proiect privind monitorizarea proiectului;

Derularea activităților în scopul prevenirii și reducerii cauzelor abandonului școlar și/sau problemelor legate de tulburări comportamentale;

Reevaluarea proiectului la nivel de școală;

Diseminarea informațiilor

Activități

4.2. Descrierea activităților

4.2.1.Proiectul Comenius este un parteneriat multilateral „All different, all the same: Europe’s children!” – „Toți diferiți, toți la fel: copiii Europei!”, cu acent pus pe integrarea romilor în școli și în societate. Pe lângă școala din România, în proiect mai sunt implicate școli partenere din Polonia, Islanda, Cipru și Portugalia. Cu excepția școlii islandeze, în toate școlile există elevi rromi, care vor fi în mare parte subiectul principal al parteneriatului. 

Acest parteneriat urmărește reducerea abandonului școlar în rândul rromilor, integrarea lor în sistemul educațional și în societate, dezvoltarea spiritului de toleranță, înțelegere și prietenie între toți cetățenii țării, ai continentului, ai lumii, cunoașterea geografiei și culturilor europene, exersarea limbilor străine – în special limba engleză, practicarea noilor tehnologii și a noilor educații.

Activități școlare și extrașcolare, realizate până acum în cadrul proiectului în care au fost implicași și elevii rromi:

campanii de informare (legate de proiect, de romi și alte minorități, de cultura și geografia țărilor partenere),

vizite documentare, workshopuri cu obiceiurile de muncă ale minorităților și ale partenerilor

petreceri și spectacole (cu dansuri, cântece, filmulețe, parada costumelor populare europene, prezentarea în engleză a costumelor populației minoritare, etc.),

concursuri tematice (de cântece, dansuri, creații literare, desene, sport), experimente culinare, întâlniri între comunități, video-conferințe între parteneri și multe altele.

S-au efectuat și două deplasări , în Portugalia și Islanda, unde pe lângă elevi români s-au deplasat și elevi rromi.

La finalul proiectului vor exista filme, documente power-point, broșuri, reclame anti-rasism, dicționare și ghiduri de conversație rom-englez-român-polonez-islandez-portughez-grec, produse de la workshopuri, carte de rețete culinare specifice comunității minoritare dar și partenerilor, CD-uri cu folclorul partenerilor, cu cântecele de la concurs, care vor folosi fie în procesul educațional fie în interesele extra-curiculare și în continuarea îndeplinirii scopului proiectului.

 La sfârșitul proiectului , în 2015, vom analiza în ce măsură și -a atins proiectul scopul și în ce măsură s-au implicat elevii rromi în activitățile proiectului.

4.2.2. Consilierea psihopedagogică a elevilor cu absenteism ridicat

Problema absenteismului a fost semnalată de mai mulți diriginți si analizată de conducerea scolii. S-a constatat că nivelul absenteismul este destul de ridicat și că toți elevii aflați în această situație au nevoie de o permanentă consiliere, individuală, împreună cu familia și de grup, pentru diminuarea acestui fenomen și, implicit, îmbunătățirea nivelului performanței lor școlare.

Psihologul școlar a alcătuit un program flexibil de consiliere individuală, împreună cu familia și de grup a tuturor elevilor cu nivel ridicat al absenteismului, incluși într-o bază de date a școlii, care este actualizată periodic, cu sprijinul diriginților și a serviciului secretariat.

Psihologul școlar a consiliat 5 czuri de abandon, încercând să găsească soluții pentru diminuarea absenteismului.

A. C. este elev în clasa a VII-a .Părinții au divorțat în urmă cu 5 ani, el fiind crescut de mamă, care este casnică. Datorită lipsurilor materiale foarte mari, mama pleacă în Italia să muncească. Elevul A.C. rămâne în grija bunicilor. Elevul are 15 ani, este în al doilea an de repetenție.

Doamna dirigintă a semnalat psihologului faptul că, în ultima lună, elevul n-a mai venit deloc la școală. Colegii lui comunică cu el pe Messenger și-l îndeamnă să vină la școală. El le promite că va veni, dar a acumulat deja un număr foarte mare de absențe.
Obiective generale de consiliere

facilitarea autocunoașterii;

creșterea motivației pentru frecventarea școlii și pentru învățătură;

formarea deprinderii de a-și stabili corect prioritățile.

identificarea nevoilor și scopurilor personale

dezvoltarea abilității de luare a deciziei

ȘEDINȚA NR. 1 (Durata: 30 minute)

Obiective:

– consolidarea relației consilier-consiliat, bazată pe respect reciproc și încredere;

– identificarea problemei cu care se confruntă subiectul.

Intervenția propriu – zisă:

– stabilirea regulilor de consiliere: confidențialitate, respect față de consiliat.

– Anamneza: obținerea informațiilor minime despre elev, familie, condiții de viață,

situație școlară

– Definirea problemei cu care se confruntă.

– Alcătuirea unui plan de acțiune și planificarea următoarelor ședințe.

ȘEDINȚA NR. 2 (Durata: 40 minute)

Obiectiv: facilitarea autocunoașterii elevului: formarea deprinderii de a vorbi despre sine, de a-și cunoaște propriile calități și defecte și de a le accepta.

Intervenția propriu – zisă: Anamneza: obținerea informațiilor minime despre elev, familie, condiții de viață, situație școlară

– Fișa de activitate: Calități și defecte personale

ȘEDINȚA NR. 3 (Durata: 40 minute)

Obiectiv: facilitarea autocunoașterii elevului

Intervenția propriu – zisă:
Fișă de activitate:Îmi place/Nu-place

ȘEDINȚA NR. 4 (Durata: 30 minute)

Obiectiv: să realizeze o listă a valorilor personale, punându-se în evidență locul pe care îl

ocupă educația, învățătura, școala în sistemul axiologic după care își ghidează viața

Intervenția propriu-zisă:

Fișa de activitate: Inventarul valorilor

Nici un elev din cei consiliați nu a continuat școala, ei continuă să lipsească și vor rămâne din nou repetenți. Elevul A.C. nu va mai putea continua școala, deoarece regulamentul școlar prevede ca elevii rămași de 3 ori repetenți să nu mai fie reînscriși.

4.2.3.Proiect Educațional:“Magia Crăciunului”

Acest concurs urmărește implicarea copiilor și a cadrelor didactice în exprimarea valorilor morale ce transcend timpul și spațiul cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, prin diferite forme artistice ce se regasesc si in traditiile populare,cunoasterea semnificatiei Craciunului, a modului cum ele pot modela si imbogati sufletele noastre.

Scopul acestui proiect a fost să stimuleze creativității elevilor, să-i încurajeze să-și exprime sentimentele, să-i determine și pe toți elevii să fie mai buni, mai darnici și mai toleranți.

Obiective:

stimularea potentialului creativ al copiilor;

atragerea cit mai multor copii in manifestarile prilejuite de aceasta Sarbatoare;

cunoasterea traditiilor si sarbatorilor specifice Craciunului din diferite regiuni ale tarii;

înțelegerea semnificației sărbătorii de iarnă;

descrierea legaturilor si diferentelor intre „ Craciun” si „Nasterea Domnului Isus Christos”;

implicarea în acțiuni caritabile cu prietenii și colegii;

exprimarea stărilor afective ce insotesc aceste sarbatori

Activitățile proiectului s-au desfășurat pe mai multe secțiuni:

Lucrări plastice, felicitări, obiecte decorative care au fost realizate de elevi din diferite materiale și apoi au fost valorificate în cadrul unei expoziții cu vânzare

Acțiuni caritabile : Elevii au adus la școală obiecte de încălțăminte, îmbrăcăminte, jucării în stare bună, alimente (zahăr, ulei, făină), în cadrul campaniei ”Ajută-ți aproapele” , obiecte care au fost detinate copiilor nevoiași din Tălmaciu,Tălmaciu II.

” Un strop de bucurie pentru semenii nostri” program de colinde pregătit de profesorul de muzică și susținut de elevi la Căminul- Spital de Neuropsihatrie, Azilul de bătrâni și alte instituții din Tălmaciu.

Proiectul a avut un impact mare asupra elevilor cu risc de abandon. 10 dintre ei au participat zi de zi la activitățile proiectului.

4.2.4.Siguranța ta contează

Prezentul Protocol are drept scop reducerea riscului repetenției si al adandonului scolar. Acest protocol se va desfășura în perioada septembrie 2013 – iunie 2014, în unitatea noastră de învățământ , ori de câte ori este nevoie.

Obligațiile unității de învățământ :

să anunțe organul de poliție la producerea unor evenimente neplăcute în școală;

să invite organul de poliție la orele de consiliere și orientare școlară ;

să asigure prezența elevilor la careu în vederea instruirii acestora pentru perioada de vacanță ;

Obligațiile postului de poliție :

să răspundă prompt la chemările conducerii când este solicitat ;

să participe de comun acord la orele de consiliere și orientare școlară și la organizarea diferitelor concursuri pe teme de circulație rutieră;

să prezinte materiale informative pe diverse teme ( de exemplu pentru circulația rutieră);

să asigure paza unităților școlare din comună (ziua și noaptea- prin cetățenii care efectuează paza);

să asigure ordinea publică la diferite activități de amploare ce se organizează în școală

Școala de a desfășurat numeroase activități în colaborare cu Poliția Tălmaciu:

activități pentru stoparea comportamentelor deviante pentru prevenirea abandonului școlar, dezbateri în cadrul orelor de consiliere a temei „Fenomenul delicvenței juvenile în școli”;

activități interactive desfășurate pe grupe / clase privind legislația, pedepsele aplicate în cazul încălcării acesteia;

activități de informare a elevilor școlii privind interzicerea folosirii materialelor pirotehnice în preajma sărbătorilor;

colaborarea continuă cu reprezentanții Poliției de Proximitate pentru asigurarea securității și siguranței elevilor școlii;

activități de pregătire a echipajelor „ Patrula de circulație ” participante la concursul

Circulație rutieră”, în colaborare cu cadrele didactice;

Polițistul de proximitate a facilitat legătura unității școlare cu familia și a acționat pentru responsabilizarea părintilor cu privire la conduita elevului.

Polițistul de proximitate a monitorizat activitatea extrascolară a elevilor monitorizați, incluși în program și a intervenit la sesizarea unitătii de învățământ sau din oficiu pentru eliminarea deficiențelor comportamentale ale acestora pe timpul programului de învățământ.

Acțiunile echipei de proiect:

a semnalat prompt tendințele de absenteism sau comportamentele predelicvente ale elevilor către polițistul de proximitate.

a desfășurat activități menite să crească implicarea familiei în procesul de recuperare școlară a elevilor.

a sprijinit elevii la efectuarea temelor.

4.2.5. Școala părinților – program de ameliorare a atitudinii și comportamentului părinților în relația lor cu copiii

Pentru a participa la acesastă activități și părinți dezinteresați de școală sau ai căror copii erau în risc de abandon școlar, echipa proiectului a găsit ca modalitate de a- i atrage oferirea unor cadouri primite de le o asociație olandeză , care la fiecare început de an școlar sponzoriza școala cu rechizite ,obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Obiectivele proiectului:

mai bună comunicare cu părinții în toate etapele școlare ale elevului;

creșterea implicării și susținerii pe care aceștia o acordă școlii;

informarea părinților în privința diverselor forme de abuz ce pot apărea în familii, a măsurilor care pot duce la evitarea apariției lor; consilierea părinților în scopul identificării problemelor apărute la elevi din cauza unor circumstanțe familiale dificile (inclusiv în cazurile în care există informații/indicii despre existența violenței în familie);

conștientizarea importanței comunicării cu propriul copil, dar și cu școala în privința problemelor acestuia;

abordarea problemelor adolescenței și pregătirea părinților pentru acest moment din viața copiilor lor;

discutarea problemelor adolescenței și realizarea unei viziuni și abordări comune, pe rolurile specifice ce le revin, între părinți și profesori în această etapă;

consilierea părinților adolescenților care au probleme de ajustare la această vârstă;

însușirea strategiilor de soluționare a conflictelor dintre părinți și adolescenți;

însușirea tacticilor de comunicare părinte-adolescent și cultivarea abilităților emoționale și sociale ale adolescenților; sporirea gradului de confort emoțional al adolescentului în relațiile cu familia și școala; reducerea actelor de violență în familie și la școală.

Parteneriatul școală- familie și-a propus schimbarea mentalității părinților, a atitudinilor și comportamentelor acestora. În proiectul de parteneriat cu părinții m-am axat pe tematica,,EDUCAȚIA PĂRINȚILOR”.Activitățile derulate s-au desfașurat în sala de clasă sub formă de,, masă rotundă” în care au avut loc dezbateri, discuții, împărtășirea experienței personale pe marginea unui suport material prezentat în fața părinților. S-au pus în discuție următoarele tematici:

Comunicarea părinților cu proprii lor copii;

Educația și mediul de viață al copilului;

Relația școală-familie, factor al dezvoltării copilului;

Părintele-model de viață pentru copil;

Părintele-primul educator al propriului său copil;

Greșeli educative ale părinților.

O preocupare permanentă în întâlnirile cu părinții a fost identificarea dificultăților pe care le întâmpină acestia în comunicarea cu proprii lor copii, precum și mijloace de optimizare a comunicării dintre aceștia. Părinții au fost chestionați asupra modului cum comunică cu copilul cu scopul de a identifica factorii care distorsionează comunicarea. Chestionarul cuprinde 14 itemi după cum urmează:

Stați de vorbă zilnic cu copilul dumneavoastră?

Cât timp afectați discuțiilor?

Despre ce discutați?

Care probleme credeți că vă reduc din timpul pe care a-ți vrea să-l petreceți cu copilul dumneavoastră?

De ce credeți că uneori copilul refuză să comunice cu d-voastră?(dacă e cazul)

Ce faceți atunci când copilul greșește?

Considerați că sunteți un exemplu pentru copilul d-voastră?

Cun încercați să vă apropiați de copilul d-voastră?

Ce simțiți când comunicarea cu copilul d-voastră este foarte bună?

Dar când nu este bună ce credeți că nu ați făcut?

Ați apelat la cineva din familie sau din afara ei pentru a rezolva o problemă de comportare? Dacă da, la cine?

Îl ajutați pe copilul d-voastră la efectuarea temelor? Dacă da, cât și cum procedați?

Verificați zilnic temele copilului?

Ce credeți că ar trebui să facă școala pentru a îmbunătăți comunicarea cu familia?

Din cei 17 părinți prezenți la întâlnire ( 2 elevi problemă) 7 au recunoscut că nu prea au timp să discute cu copiii fiind foarte ocupați , iar restul au spus că vorbesc , dar copilul refuză uneori să comunice. Majoritatea (15 părinți) au spus că atunci când greșesc recurg la pedepse și chiar la violență, doar 2 dintre ei discută problema. 12 părinți au răspuns că nu-i ajută la teme fiindcă nu știu, ceilalți au spus că nu-i interesează școala.

Chestionarul prezentat a constituit o provocare și un prilej de reflexie pentru părinți, dar și un punct de pornire pentru activițățile următoare. Prezentând rezultatele chestionarului în fața părinților fară a face nominalizări, am realizat o optimizare a relațiilor de comunicare între parinți și copii prin formularea unor concluzii ce au avut menirea de a îndruma preocupările părinților în această direcție.

Pe parcursul următoarelor întâlniri, numărul părințior a crescut semnificativ (47).

Părinții au înțeles cătrebuie să fie buni ascultători și să găsească timpul necesar pentru a comunica cu copilul. Când copilul dorește să comunice ceva, părintele trebuie să întrerupă orice activitate, acordându-i atenția cuvenită, renunțând la atitudinea dominatoare. Este împortant să i se ofere copilului regulile de bază ale comportării însoțite de exemple concludente. O slabă comunicare poate crea probleme emoționale, copilul pierzându-și încrederea în adulți și retrăgându-se într-o lume a sa.

Observând efectele negative ale lipsei de comunicare dar și satisfacțiile pe care le au părinții care reușesc o bună comunicare cu proprii copii, s-a concluzoinat că pentru a avea un copil,, bun”trebuie să depui o muncă susținută și nicidecum să-ți neglijezi copilul în favoarea altor preocupări.

Este important ca părintele să știe că mediul de viață și educația sunt factori esențiali în dezvoltarea copilului. În orice familie, copii au nevoie de multă iubire, grijă și atenție. Ei se simt iubiți și în siguranță când sunt ascultați fără să fie certați. Dacă,,li se tot face morală și nu vor fi ascultați,ei vor începe să-și ascundă sentimentele,nevoia de comunicare fiind strâns legată de nevoia de dragoste. Autoritatea părintească nu se realizează prin forță și brutalitate. Ea este rezultatul firesc al unor relații echilibrate, morale și umane. O autoritate firească duce la relații de destindere și atașament, o falsă autoritate duce la o relație tensionată, la conflicte permanente. Autoritatea părintească trebuie să fie, fermă și să se adapteze vârstei. Ea presupune un climat de afecțiune și dreptate, stăpânire de sine , înțelegere și spirit de colaborare între copil și părinte.

Familia are un rol important în parcurgerea cu succes de către elevi a diferitelor trepte de învățare.Anumiți factori familiali duc la nereușita școlară, cum ar fi: dezorganizarea familiei, lipsa de supraveghere, interesul redus al părinților pentru pregătirea școlară a copiilor, lipsa legăturii părinților cu școala și starea materială precară.

Formarea personalității copilului implică și rezolvarea unor situații conflictuale și frustrante. Pentru copil este îngrozitor să audă vocile furioase ale părinților, când unul e contra celuilalt. Este important să-i vadă pe părinți că îșî soluționează diferențele de opinie în mod ponderat.Stările conflictuale în lanț dintre copil și părinți sau dintre părinți, îl fac pe copil să-i fie teamă, să mintă, să părăsească domiciliul, să vagabondeze, să fure. În aceste cazuri, părintii nu trebuie să-și reproșeze unul altuia deficiențele pe care le au copiii lor, fiindcă ambii părinți trebuie să colaboreze în educarea lor.

În cadrul familie întâlnim coabitarea unui număr mare de membrii, aparținând mai multor generații cu temperamente și interese diferite, cu atitudini și mentalități proprii unor diverse niveluri de viață si cultură. Orice familie trebuie să se bazeze pe afecțiunea mutuală și consens între toți membrii ei. Unitatea de vederi intre bunici și părinți privind educația va duce la realizarea și întărirea unității lor.Copilul are încredere în părinte dar aceasta să fie susținută prin fapte și prin ținută.

Relația școală-familie trebuie privită de părinți ca fiind un factor al dezvoltării copilului. Prima zi de școală este cea mai importantă sărbătoare din viața copilului și a familiei.Trecerea de la joacă la lecție cere concentrare, eforturi de voință și de răbdare din partea copilului. De aceea este bine ca părintele să-i fixeze un program zilnic cu o siestă recreativă sau somn, teme și activități care-i plac.Cel mai bun îndemn pentru lecție este climatul familial, unde părinții muncesc cu voie bună. Prin acest regim zilnic familia va contribui la formarea deprinderilor de muncă independentă si a spiritului de inițiativă. Familia are rolul și de a-i educa pe copii pentru viață, zilnic să frecventeze cursurile școlare pentru a asimila ușor și integral cunoștințele, să fie mereu punctuali la școală. Un copil este mai bun la școală cu cât părintele se implică mai mult în activitatea lui. Niciodată părinții să nu facă comparație între copiii lor și alți copii, prieteni sau frați, când este vorba de învățătură, fiindcă la unii vârsta cronologică este egală cu vârsta mentală iar la alții este diferită.

Pentru a-l ajuta să iubească învățătura, fiecare părinte să se concentreze asupra a ceea ce face copilul corect, să-l ajute să-și exprime plăcerea pentru lectură (cărți, reviste, ziare) fiindcă ele reprezintă sursa de informație.

4.2.6.Să știi mai multe, să fii mai bun

Săptămâna Altfel este perioada în care și în anii precedenți absenteismul a fost mai scăzut. Acest lucru se datorează faptului că elevii sunt atrași de activitățile care nu se bazează pe munca în clasă.

Obiectivul general al acestor activități a fost implicarea elevilor în activități extrașcolare în vederea reducerii abandonului școlar, a delicvenței juvenile, a comportamentelor marginale, formarea la elevi a unor deprinderi de comportare care să întărească siguranța persoanei.

Activitățile din acest an școlar au fost diversificate și atractive și s-au bucurat de succes.

Luni: „Ziua voluntariatului” (activități de voluntariat)

Marți: Excursii, Drumeții, Vizite

Miercuri: „Ziua olimpică în școala mea”

Joi: „Carnavalul veseliei” (

Vineri: „Școala noastră în prag de sărbători” (activități de înfrumusețare a sălilor de clasă și curățire a spațiilor verzi)

Ziua voluntariatului a constat în activități filantropice (donații haine, jucării, cărți, alimente, obiecte pascale), activităție cultural-artistice (prezentare cântece de Paști, realizarea unei expoziții cu obiecte specifice), ateliere de lucru (confecționarea diferitelor produse pentru a fi valorificate, dăruite sau expuse ).

Excursii, drumeții , vizite

O parte dintr elevi au fost în excursie la Râmnicu-Vâlcea- Horezu-Târgu-Jiu, alții au fost în drumeții împrejurul localității, iar alții au făcut vizite la mai mulți agenți economici. La aceste activități au aparticipat aproape toți copiii cu risc de abandon școlar.

Pentru a atrage cât mai mulți elevi în aceste activități , i-am ajutat financiar și pe cei care n-au avut posibilitatea să-și plătaescă, cu fonduri obținute din venituri proprii (carnaval, expoziție cu vânzare de felicitări Pascale, închirieri de spații din școală).

Implicarea copiilor în activitățile propuse a fost pentru ei un câștig. Copiii s-au apropiat mult mai mult de instituțiile de cultură, de natura de obiective turistice și au apreciat și respectat valoarea acestora,au interacționat cu colegii formând și consolidând legături de prietenie și dezvoltând spiritul de muncă în echipă .

Ziua olimpică în școala mea

Și la această activitate au participat toți cei 30 de elevi implicați în cercetare. În această zi au avut loc diferite competiții sportive: concurs de fotbal, baschet, alergare .

Carnavalul copiilor- proiect educativ

Scopul:

aprecierea valorilor tradiționale;

cultivarea și dezvoltarea la elevi a dragostei pentru tradiții, a respectului față de acestea și de locuitorii de la sate, cei care fac posibilă conservarea tradițiilor și obiceiurilor prin păstrarea și transmiterea acestora din generație în generație;

cultivarea și stimularea la elevi a dorinței de a promova tradițiile și obiceiurile cunoscute de ei;

dezvoltarea la elevi a aptitudinilor artistice;

Impactul activității

grupul țintă a dobândit competențe de a realiza creații de abilități practice;

s-au dezvoltat parteneriate pe termen lung, bazate pe scopuri comune, între școală,agenți economici, autoritatea locală și comunitatea locală;

școala își sporește capacitatea instituțională, își mărește prestigiul, utilizează exemple de bune practici în întreaga activitate;

au fost atrași în activitate copii cu risc de abandon școlar

Vineri: Școala noastră în prag de sărbători

Obiectivele:

formarea unei atitudini ecologice responsabile prin exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului, aplicând cunoștințele însușite;

dezvoltarea muncii în echipa;

dezvoltarea armonioasa a copilului prin cantec și voie buna;

dezvoltarea capacității de utilizare a normelor igienico-sanitare prin corectarea deprinderilor greșite și încurajarea celor corecte;

formarea și cultivarea interesului pentru problematica sănătății;

cunoașterea organismului uman și a funcțiilor vitale, precum și a unor norme de comportament pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea individuală și colectivă;

formarea unor deprinderi de realizare și păstrare a curățeniei în locul unde își desfășoară activitatea

cultivarea respectului față de mediul înconjurător natural, dar și social

dezvoltarea simțului estetic

înțelegerea importanței curățeniei pentru sănătate

Activități:

Elevii au amenajat spațiul verde din incinta școlii noastre ( au greblat iarba, au strâns gunoaiele, au plivit florile, au curațit de uscături florile și copacii)

Au plantat pomi fructiferi, copaci și flori de primăvară

Au îngrijit copacii existenți deja

Au săpat și aranjat rondurie de flori din curtea școlii, au văruit pietrele din marginea straturilor de flori

Au îngrijit gazonul din curte, au amplasat coșurile de gunoi

Au udat florile și copacii

Au curățat în clasă: spălarea băncilor, ștergerea prafului, îngrijirea plantelor de la colțul viu al clasei

Au confecționat ornamente și au ornat clasei și a școala.

La această actvități au participat 17 elevi implicați în cercetare și s-au implicat mult pentru că le-au plăcut activitățile.

4.2.7.Descrierea activităților din cadrul orelor de dirigenție

Dirigintele E.T. a desfășurat următoarele activități , în cadrul orelor de dirigenție la clasa a VI a:

1. Surse de stres școlar

Obiectiv: identificarea surselor de stres școlar

Materiale necesare: coli A4, creioane

Durata: 25 min.

Descriere: se împarte clasa pe grupe de câte 4-5 elevi; fiecare grupă realizează timp de 10 min. o listă cu surse de stres școlar pe care o prezintă apoi întregii clase. Urmează discuții cu întreaga clasă: pot fi înlăturate, diminuate, tolerate necesitând adaptare, etc. În finalul activității se completează chestionarul de absenteism (Anexa 2). ). Înainte de aplicarea chestionarului se va preciza repondenților că nu ne interesează numele sau alte date de identificare, cu exceptia datelor statistice care sunt necesare pentru prelucrarea statistică.

Analiza și interpretarea rezultatelor

La itemul 1, din 18 elevi, 5 elevi au răspuns că orele sunt prea plictisitoare, 7 elevi au spus că nu la place modul de predare al unor profesori, iar 6 că sunt prea multe ore de curs.

Itmul 2: 3 elevi preferă clubul sau internetul, 3 ar merge cu prietenii, 5 s-ar plimba prin oraș

, iar 7 preferă să stea acasă să se odihnească.

Itemul 3: 11 elevi preferă să chiulească cu colegii, iar 7 preferă să chiulească singuri.

Itemul 4: 3 elevi spun că părinții s-ar supăra dacă ar afla de chiul, 12 spun că nu- i interesează școala, iar 3 spun că părinții au încredere în ei.

La itemul 5: 2 elevi răspund că le este indiferent dacă sunt exmatriculați, 1 se bazează pe lipsa de fermitate a penalizărilor, 7 sunt conștienți că nu este bine și doresc să se schimbe, iar 8 dintre ei vor să se schimbe.

La itemul 6: 6 dintre ei se vor muta la altă școală în caz de exmatriculare, 9 vor apela la părinți pentru ajutor, iar 3 nu țin atât de mult să termine o școală.

Itemul 7: 5 ar dori ca orele să fie mai atractive, 7 ar dori ca profesorii să fie mai indulgenți, 3 ar vrea ca orele să fie mai scurte și mai puține, iar 3 ca pedepsele să fie mult mai severe pentru absențe.

2. Reacții la stres

Obiectiv: Conștientizarea reacțiilor la stres

Materiale necesare: coli A4, creioane

Durata: 40 min.

Descriere: Se împarte clasa în grupuri de câte 4-5 elevi. Fiecare grupă notează timp de 15 min. reacțiile avute într-o situație considerată stresantă (test, teză, examen etc.), după care le vor prezenta întregii clase. Se vor nota reacțiile fizice/fiziologice (ex:dureri de inimă, transpirații excesive, dureri de cap), cognitive (ce au gândit), emoționale (ce au simțit), comportamentale (cum s-au comportat).În final se vor identifica câteva modalități de reevaluare a evenimentului considerat stresant prin prisma gândirii pozitive.

3. Diploma mea

OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine

MATERIALE NECESARE : fise, creioane

DURATA: 20 min.

DESCRIERE: Fiecare elev primește o fișă cu titlul ”Diploma mea” pe care o completează. După completarea fișei cei care doresc, o prezintă clasei.

La clasa a V-a s-au desfășurat următoarele activități:

4. Cine sunt eu?

OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine

MATERIALE NECESARE: fișe, lipici, foarfece, creioane, carioca, reviste

DURATA: 30 min.

DESCRIERE: Se înmânează fiecarui elev fișa “Cine sunt eu?” și se pun la dispoziție materialele. Elevii primesc ca sarcină realizarea timp de 15 min. a unui colaj/desen care să le ofere celorlalți o idee despre cine sunt ei. Pentru realizarea sarcinii elevii pot folosi cuvinte, simboluri, desene la libera alegere. După realizarea sarcinii se fac grupuri de câte 3-4 elevi în care fiecare va împărtăși celorlalți ce a făcut. Grupurile vor discuta aspectele comune timp de 5 min. În final se reface grupul mare și se discută timp de 10 min: a fost ușoară/grea sarcina, care sunt lucrurile comune descoperite, i-a ajutat exercițiul să se cunoască mai bine etc. (Anexa 3)

5. Cum mă văd eu, cum mă definesc ceilalți?

OBIECTIV: Construirea unei imagini de sine pozitivă

MATERIALE NECESARE: coli A4, markere, creioane colorate, tablă/flipchart

DURATA: 50 min.

DESCRIERE: Acest exercițiu oferă elevilor posibilitatea de a-și defini calități personale care contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității lor.

Elevii sunt împărțiți în grupe de 5 și primesc câte o foaie A4 și creioane colorate.

Fiecare elev desenează conturul propriei palme pe foaie, pe care își va trece numele. Pe degetul mare își va trece o calitate proprie (trăsături de caracter, însușiri morale; de ex.: generos, inteligent, simpatic, talentat etc.). Exercițiul se continuă cu precizarea altor calități de către colegii de grup – fiecare membru al grupului va scrie o calitate a colegului său pe celelalte “degete” ale conturului palmei acestuia. În felul acesta, la sfârșit fiecare membru va avea un contur al palmei inscripționat cu calități identificate atât de el, cât și de colegii săi. În final se afișează toate colile cu desene pe tablă sau pe foaia de flipchart.

O variantă a exercițiului cuprinde precizarea unui comportament pozitiv (sau a mai multor comportamente). Se insistă ca elevii să identifice calități (aspecte pozitive), nu defecte (aspecte negative) ale propriei personalități.

Sugestii pentru profesori:

Accentul se pune pe valorizare. Dacă profesorul observă că sunt elevi care nu reușesc să identifice aspecte pozitive ale comportamentului sau caracterului lor, pot fi completate “degetele” doar de ceilalți membri ai grupului. În felul acesta, elevul respectiv va reuși, cu ajutorul celorlalți, să se cunoască și să autovalorizeze propriul potențial.

Clasa a VII-a

6. Punctele tari și slăbiciunile mele

OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine

MATERIALE NECESARE: fișe, creioane

DURATA: 30 min.

DESCRIERE: Fiecare elev primește o fișă cu titlul “Punctele tari și slăbiciunile mele” (anexa 4) pe care o completează având la dispoziție 10 min. După completarea acesteia de către toți elevii se vor realiza discuții pe grupuri de câte 3-4 elevi timp de 5 min., în cadrul cărora fiecare va împărtăși colegilor de grup răspunsurile date. In final se va realiza timp de 15 min. o discuție la nivelul întregii clase în cadrul căreia unii dintre elevi vor fi ajutați să-și completeze lista cu punctele tari. Se va urmări, de asemenea, deplasarea discuției pe posibilitatea remedierii unor aspecte mai puțin pozitive ale propriei persoane.

7. Portret

OBIECTIV: Creșterea stimei de sine

MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane

DURATA:15 min.

DESCRIERE: Se prinde pe spatele fiecărui elev o foaie de hârtie. Timp de 10 min fiecare elev va trece pe la ceilalți și va nota pe spatele acestora o calitate pe care ei considera că posesorii hârtiei o au. După 10 min. fiecare elev va avea o listă cu aspecte pozitive surprinse de colegii lor, pe care le vor citi și vor reflecta asupra lor.

8. ,,Cum sunt și cum doresc să fiu ?”

OBIECTIVE: autocunoaștere, dezvoltare personală

DURATA: 50 minute

RESURSE MATERIALE: fișele de lucru folii de flipchart,

markere.

DESCRIERE: se grupează elevii și se definește, cu ajutorul elevilor, imaginea de sine (părerea pe care o avem despre noi înșine). Se discută despre faptul că fiecare avem atu-uri și minusuri personale, minusuri pe care dorim să le ameliorăm. Se distribuie fiecărui elev fișa de lucru. După ce completează fișa, respectând instrucțiunile, își prezintă (atât cât doresc) de pe fișă colegilor de grup.

Ierarhizează aspectele referitoare la propria persoană pe care doresc să le schimbe, după care gândesc niște pași prin care pot face acest lucru. Exercițiul se poate continua rugând fiecare grup să selecteze (să negocieze) un aspect pe care doresc să lucreze și să indice pașii necesari schimbării. Apoi listează toate ideile pe câte o folie de flipchart și un reprezentant din fiecare grup prezintă ideile în fața întregii clase.

Clasa a VIII-a

9. Asertivitatea

OBIECTIV: Dezvoltarea asertivității

MATERIALE NECESARE: materiale informative, coli A3, carioca, markere

DURATA: 50 min.

DESCRIERE: Se împarte clasa în trei grupe. Fiecare grupă primește un material informativ cu descrierea stilurilor: pasiv, agresiv, asertiv, coli A3, carioca, markere. Grupele au sarcina, timp de 20 min., de a sintetiza informația pusă la dispoziție și de a o nota pe coala A3. In final fiecare grupă își prezintă în fața întregii clase planșa realizată.
10. Activitatea: Cum ne înțelegem cu părinții?

Această activitate se va desfășura în trei etape: prima va consta într-o discuție cu elevii despre cum se înțeleg și cum sunt percepuți de părinți, a doua va consta într-o discuție a cadrului didactic cu părinții referitor la problemele pe care le întâmpină în relațiile cu copiii personali, iar a treia etapă constă într-o întâlnire a părinților și elevilor într-un cadru organizat în care se va propune o mediere a problemelor ce au apărut între aceștia și atenuarea unor conflicte existente. La final, părinții vor completa un Chestionar pentru părinți (Anexa 5). Înainte de aplicarea chestionarului se va preciza repondenților că nu ne interesează numele sau alte date de identificare, cu exceptia datelor statistice care sunt necesare pentru prelucrarea statistică.

Analiza și interpretarea chestionarului

Iteml 1: Din cei 12 părinți prezenți la activitate, 5 au răspuns că nu știu care este situția absenșelor copilului la școală.

Itemul 2: Aceeași părinți au răspuns că nu știu de câte ori a lipsit copilul de la școală în acea săptămână.

Itemul 3: 2 dintre părinți spun că motivul plecării de la școală este faptul că se lasă influențat de colegi, 1- nu-i plac orele, 1-îi estte frică de note mici, 1- este obosit.

Itemul 4: 3 părinți afirmă că persoanele cu care își petrece timpul când chiulește sunt prietenii, 2 afirmă că își petrece timpul singur.

Itemul 5: Toți părinții răspund că ,atunci când chiulesc, copiii merg în bar.

Itemul 6: Toți părinții afirmă că nu și le motivează.

Itemu 7: 1 afirmă că nu-l interesează pe copil absențele, 2 – absențele duc la scăderea notei la purtare, 2- consecințe grave asupra reușitei școlare.

Capitolul 4: CONCLUZII

În urma analizării situației de abandon școlar de la Școala Gimnazială Tălmaciu, consider că principala problemă o constituie lipsa motivației părinților pentru școală și educația ca un lucru prioritar în viața educabililor. Lipsa interesului acestora față de educația copiilor lor atrage după sine lipsa interesului copiilor față de educație.

Un alt aspect ce nu trebuie neglijat ar fi însăși implicarea copiilor în programele de genul anti-abandon școlar. Aceștia vor înțelege mult mai bine ideea unor astfel de campanii implicându-se în mod direct în combaterea acestui fenomen. Totodată, consider că apropierea școlii de copil și crearea unui mediu școlar   prietenos copilului, sunt transpuse în viață mai mult prin îndemnul părinților, în special la nivel de documentare privid importanța acesteia, beneficiile ce li se vor aduce în viața datoită educației și așa mai departe. Gradul relativ redus de participare al elevilor și familiilor în viața școlii este cauzat și de comunicarea unilaterală între elevi și părinți, părinții fiind interesați în primul rând de notele copiilor lor, celelalte aspecte ale vieții școlare rămânând în umbră.

Abandonul școlar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din problemele mari cu care se confruntă instituția educativă și este deci nevoie ca școala să întindă o mână celorlalte instituții implicate în monitorizarea acestui fenomen.

În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferențiată și individualizată a elevilor aflați în situația de a abandona școala. Dar pentru punerea în aplicare a unor astfel de strategii e nevoie însă de o bună cunoaștere a particularităților psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care permit realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăți școlare. Variațiile mari de ritm intelectual și stil de lucru, de rezistență la efortul de durată, de abilități comunicaționale și nevoi cognitive, existente în general între elevi, impun acțiuni de organizare diferențiată a procesului de predare-învățare, pe grupe de elevi, în care să primeze însă sarcinile individuale de învățare.

Un alt aspect important al activității de înlăturare a abandonului școlar îl reprezintă crearea unor situații speciale de succes pentru cei cu dificultăți școlare, deoarece succesele și recompensele dezvoltă inițiativele elevului și sporesc încrederea acestuia în propriile posibilități.

În ultima întâlnire (Am schimbat ceva) a proiectului au avut loc activități de diseminare a rezultarelor proiectului. Totalizând cifrele, s-a observat că în cadrul acestor activități numărul elevilor cu risc de abandon școlar a fost mult mai mare decât în cadrul activităților tradiționale. Am constatat că un elev din cei 30 cuprinși în cercetarea noastră a continuat să vină la școală și în orele de curs. Acest lucru înseamnă 3,33%, un procent foarte mic, dar care totuși ne dă speranță și încredere în noi și în ceea ce am făcut. Chiar dacă prin activitățile din proiectul nostru n-am eradicat abandonul de la Școala Gimnazială Tălmaciu, am încercat să tragem un semnal de alarmă asupra existenței acestui fenomen la școala noastră și asupra faptului că școlii îi pasă de acești copii și vrea să-i ajute. Însă fără ajutorul familiei și al altor organe competente nu vom reuși acest lucru.

BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Iacob, L., (coord)(1999), Psihologie școlară, Iași, Ed. Polirom;

Crețu, E., (1999), Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, București, Ed. Aramis;

Cristea, C.G.,(2003) Psihologia educației, Ed. București

Drăgan, I., Nicola, I., (1993) Cercetarea psihopedagogică, Tg. Mureș, Ed. Tipomur

Gal, D., (2002), Educația și mizele ei sociale, Cluj – Napoca, Ed. Dacia;

Grosu, N, (1999), Tratat de sociologie. Abordare teoretică, București, Editura Expert.

Iluț, P., (1997), Abordarea calitativă a socio-umanului, Iași, Editura Polirom.

Ionescu, I. I., (1997), Sociologia Școlii, Iași, Ed. Polirom

Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia;

Jinga, I., Negreț, I., (1994), Învățarea eficientă,București,EDP;

Jinga, I., Vlăsceanu, L., (1989), Structuri, strategii și performanțe în învățământ, București, Ed. Academiei;

Killen, K., (2003), Copilăria durează generații la rând, Timișoara, Ed. First;

Mihăilescu, I., (2003), Sociologie generală, Iași, Ed. Polirom.

Miroiu, A., (coord.), (1998), Învățământul românesc azi, Iași, Ed. Polirom.

Muntean, A., (2001), Violența în familie și maltratarea copilului, Timișoara, Editura Eurostampa.

Neacșu, I., (1990), Instruire și învățare, București, Ed. Științifică

Neamțu, C., (2003), Aspecte ale asistenței sociale în școală, “Tratat de Asistență Socială”, Iași, Ed. Polirom.

Neamțu, C., (2003), Devianța școlară, Iași, Ed. Polirom.

Neamțu, G. (coord), (2003), Tratat de asistență socială, Iași, Ed. Polirom.

Nicola, I., (2000), Tratat de pedagogie școlară, București, Ed. Aramis.

Poenaru, R., Sava, F., (1998), Didactogenia în școală, București, Ed. Danubius.

Popescu – Neveanu, P., (1969), Probleme ale învățării în clasele I-IV, București, EDP.

Popescu, V.V., (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de pedagogie nr. 12.

Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul macrosistemului de învățământ pentru promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 1-2.

Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul unității de învățământ pentru promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 3-4.

Rousselet, J, (1969), Adolescentul, acest necunoscut., București, Ed. Casa Scânteii.

Stănciulescu, E., (1997), Sociologia educației familiale, vol I, II, Iași, Ed. Polirom.

Stoica, M, (1995), Pedagogie școlară, Craiova, Ed. G. Alexandru

Stefanovic, J(1979).,Psihologia tactului pedagogic al profesorului,EDP, București

Stoica, M., (2001), Pedagogie și psihologie, Craiova, Ed. G. Alexandru.

Șuteu, T., Ionescu, A., (1994), Dezbateri educative cu elevii, București, EDP.

Anexa 1

Chestionar

1.Care din următoarele probleme se regăsesc în familia ta?

Consumul de alcool;

Violenta verbală și fizică;

Lipsa banilor;

Nu sunt probleme;

) Altele.

2.Care din următoarele probleme te afectează cel mai mult?

Lipsa banilor;

Notele mici;

Probleme de familie

Sancțiuni școlare;

Altele.

3.Ce se întâmplă atunci când un elev absentează nemotivat mai mult timp?

I se scade nota la purtare;

Îi sunt chemați părinții la școală

Este exmatriculat

Nu i se întâmplă mare lucru acasă

4.Care au fost motivele care te-au determinat să absentezi?

Nu mă interesează scoala ;

Mai bine absentez decât să iau o notă mică ;

Mai bine chiulesc decât să am de-a face cu unii colegi;

Din cauza indiferentei părinților, oricum nu pățesc nimic

5.Care este motivul plecării tale de la școală?

Nu mi-am făcut tema de casă;

Oră e plictisitoare;

Frică de notă. Mă simt nepregătit.

Conflicte cu colegii.

6.Care sunt după părerea ta motivele pentru care o parte din colegi absentează?

Nu le place oră;

Nu-i interesează școală;

Se plictisesc;

Evita în felul acesta luarea unei note mici;

Nu doresc să intre în conflict cu alți colegi

7.Părinții tăi:

Locuiesc impreuna-nu sunt plecați;

Unul dintre părinți este plecat în străinătate;

Ambii sunt plecați în străinătate.

8.În timpul anului școlar:

Locuiesc cu unul dintre părinți, sunt divorțați;

Locuiesc cu alte rude;

Locuiesc cu ambii părinți.

9.Cum descri relația cu familia ta?

Părinții sunt prea severi, au prea multe reguli;

Sunt indiferenți, nu se interesează de ceea ce faci;

Sunt de acord cu tot ceea ce faci;

Te sprijină în ceea ce faci.

10. Părinții vin la școală?

La ședințele cu părinții;

Când sunt chemați;

Discuta frecvent cu dirigintele;

Nu vin la școală.

Anexa 2

CHESTIONAR ABSENTEISM

1. Alegeți un singur motiv din cele de mai jos, care vă determină să lipsiți de la școală:

orele sunt plictisitoare

nu-mi place modul de predare al unor profesori

sunt prea multe ore de curs

nu-mi plac colegii de școală

daca nu aș “chiuli” colegii m-ar considera un “fraier”

am alte lucruri mai bune de făcut decât sa stau la școală / muncesc pentru întreținere

2. Alegeți o singură preocupare din cele de mai jos, pe care o aveți atunci când lipsiți de la ore:

merg la un club de internet

sunt cu prietenii

merg în baruri, cafenele

mă plimb prin oraș

stau acasă și mă odihnesc

Alte preocupari

Care?…………………………………………………………………………

3. De obicei cu cine obișnuiți să chiuliți?

cu colegi de clasă

cu colegi din alte școli

singur

cu prietena / prietenul meu

cu necunoscuți

alte persoane

Care?…………………………………………………………………………….

4. Care credeți că este atitudinea părinților dvs. față de absențele pe care le aveți (Alegeți un singur răspuns!)?

nu cunosc deloc situația mea

sunt supărați pe mine

au încredere în mine / îmi dau libertatea să mă descurc singur

nu-I interesează absențele mele

sunt multumiți

altă atitudine.

Care?…………………………………………………………………………….

5.Care este atitudinea dumneavoastra față de avertismentul de exmatriculare (Alegeți un singur răspuns!)?

mi-e indiferent

mă pune pe gânduri

voi face promisiuni pe care știu că nu le voi respecta dar care știu că mă vor scăpa de situația actuală

mă bazez pe lipsa de fermitate a penalizărilor

sunt conștient că nu este bine și doresc să mă schimb

vreau sa fiu ajutat să mă schimb

6. Care sunt perspectivele dvs. în caz de exmatriculare (Alegeți un singur răspuns!)?

mă voi muta în alta școală

repet anul / mă înscriu anul următor

apelez la părinți pentru a-mi salva situația

o să văd atunci

nu țin atât de mult să termin o școală

altă perspectivă

Care?…………………………………………………………………………….

7. Ce v-ar determina să nu mai lipsiți (Alegeți un singur răspuns!)?

să fie orele mai atractive

profesorii să fie mai indulgenți la ore

orele să fie mai scurte și mai puține

aș dori să urmez un alt profil

pedepsele mult mai severe pentru absențe

altele.

Care?……………………………………………………………………………………

Anexa 3

CINE SUNT EU?

Dacă aș fi animal aș fi …

Dacă aș fi o floare, aș fi …

Dacă aș fi o culoare, aș fi …

Dacă aș fi o pasăre, aș fi …

Dacă aș fi o jucărie, aș fi…….

Anexa 4

PUNCTELE TARI ȘI SLĂBICIUNILE MELE

Mă simt mândru când se spune că eu…………..……………………………

Mă simt marginalizat și singur când…………………………………………

Mă simt fericit când………………………………………………………….

Mă enervez când ………………….mă corectează…………………………..

……………….mă face de obicei să mă simt…………….……..……………

Sunt dezamăgit când……………………………………………….………..

Indiferent cât de mult încerc, niciodată……………………..………………

Singurul lucru care îmi place într-adevăr este……………..………………..

Punctele mele tari:…………………………………………….…………….

Slăbiciunile mele:……………………………………………….…………..

Anexa 5

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

1.Cunoașteți situația absențelor copilului dumneavoastră de la școală?

DA NU

2.De câte ori a lipsit nemotivat săptămâna aceasta?

a) deloc

b) 1-5 ore

c) nu știu

3. Care este motivul pentru care lipsește de la școală?

a) este obosit

b) nu îi plac orele

c) se lasă influențat de colegi, prieteni

d) îi este frică să nu ia note mici

e) alte probleme

4. Care sunt persoanele cu care copilul dumneavoastră își petrece timpul când lipsește?

a) cu prietenii

b) singur

c) alte persoane

5. Ce activități îl atrag pe copil când pleacă de la ore?

a) merge acasă

b)merge în bar/club

c) nu știu

6.Ce modalități de motivare a absențelor folosește copilul dumneavoastră?

a) motivări reale

b)motivări false

c) nu le motivează

7.Care este atitudinea copilului dumneavoastră față de absentarea nemotivată de la școală?

a) nu îl interesează

b) chiulul poate duce la scăderea notei la purtare

c) poate avea consecințe grave asupra reușitei școlare

BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Iacob, L., (coord)(1999), Psihologie școlară, Iași, Ed. Polirom;

Crețu, E., (1999), Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, București, Ed. Aramis;

Cristea, C.G.,(2003) Psihologia educației, Ed. București

Drăgan, I., Nicola, I., (1993) Cercetarea psihopedagogică, Tg. Mureș, Ed. Tipomur

Gal, D., (2002), Educația și mizele ei sociale, Cluj – Napoca, Ed. Dacia;

Grosu, N, (1999), Tratat de sociologie. Abordare teoretică, București, Editura Expert.

Iluț, P., (1997), Abordarea calitativă a socio-umanului, Iași, Editura Polirom.

Ionescu, I. I., (1997), Sociologia Școlii, Iași, Ed. Polirom

Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia;

Jinga, I., Negreț, I., (1994), Învățarea eficientă,București,EDP;

Jinga, I., Vlăsceanu, L., (1989), Structuri, strategii și performanțe în învățământ, București, Ed. Academiei;

Killen, K., (2003), Copilăria durează generații la rând, Timișoara, Ed. First;

Mihăilescu, I., (2003), Sociologie generală, Iași, Ed. Polirom.

Miroiu, A., (coord.), (1998), Învățământul românesc azi, Iași, Ed. Polirom.

Muntean, A., (2001), Violența în familie și maltratarea copilului, Timișoara, Editura Eurostampa.

Neacșu, I., (1990), Instruire și învățare, București, Ed. Științifică

Neamțu, C., (2003), Aspecte ale asistenței sociale în școală, “Tratat de Asistență Socială”, Iași, Ed. Polirom.

Neamțu, C., (2003), Devianța școlară, Iași, Ed. Polirom.

Neamțu, G. (coord), (2003), Tratat de asistență socială, Iași, Ed. Polirom.

Nicola, I., (2000), Tratat de pedagogie școlară, București, Ed. Aramis.

Poenaru, R., Sava, F., (1998), Didactogenia în școală, București, Ed. Danubius.

Popescu – Neveanu, P., (1969), Probleme ale învățării în clasele I-IV, București, EDP.

Popescu, V.V., (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de pedagogie nr. 12.

Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul macrosistemului de învățământ pentru promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 1-2.

Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul unității de învățământ pentru promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 3-4.

Rousselet, J, (1969), Adolescentul, acest necunoscut., București, Ed. Casa Scânteii.

Stănciulescu, E., (1997), Sociologia educației familiale, vol I, II, Iași, Ed. Polirom.

Stoica, M, (1995), Pedagogie școlară, Craiova, Ed. G. Alexandru

Stefanovic, J(1979).,Psihologia tactului pedagogic al profesorului,EDP, București

Stoica, M., (2001), Pedagogie și psihologie, Craiova, Ed. G. Alexandru.

Șuteu, T., Ionescu, A., (1994), Dezbateri educative cu elevii, București, EDP.

Anexa 1

Chestionar

1.Care din următoarele probleme se regăsesc în familia ta?

Consumul de alcool;

Violenta verbală și fizică;

Lipsa banilor;

Nu sunt probleme;

) Altele.

2.Care din următoarele probleme te afectează cel mai mult?

Lipsa banilor;

Notele mici;

Probleme de familie

Sancțiuni școlare;

Altele.

3.Ce se întâmplă atunci când un elev absentează nemotivat mai mult timp?

I se scade nota la purtare;

Îi sunt chemați părinții la școală

Este exmatriculat

Nu i se întâmplă mare lucru acasă

4.Care au fost motivele care te-au determinat să absentezi?

Nu mă interesează scoala ;

Mai bine absentez decât să iau o notă mică ;

Mai bine chiulesc decât să am de-a face cu unii colegi;

Din cauza indiferentei părinților, oricum nu pățesc nimic

5.Care este motivul plecării tale de la școală?

Nu mi-am făcut tema de casă;

Oră e plictisitoare;

Frică de notă. Mă simt nepregătit.

Conflicte cu colegii.

6.Care sunt după părerea ta motivele pentru care o parte din colegi absentează?

Nu le place oră;

Nu-i interesează școală;

Se plictisesc;

Evita în felul acesta luarea unei note mici;

Nu doresc să intre în conflict cu alți colegi

7.Părinții tăi:

Locuiesc impreuna-nu sunt plecați;

Unul dintre părinți este plecat în străinătate;

Ambii sunt plecați în străinătate.

8.În timpul anului școlar:

Locuiesc cu unul dintre părinți, sunt divorțați;

Locuiesc cu alte rude;

Locuiesc cu ambii părinți.

9.Cum descri relația cu familia ta?

Părinții sunt prea severi, au prea multe reguli;

Sunt indiferenți, nu se interesează de ceea ce faci;

Sunt de acord cu tot ceea ce faci;

Te sprijină în ceea ce faci.

10. Părinții vin la școală?

La ședințele cu părinții;

Când sunt chemați;

Discuta frecvent cu dirigintele;

Nu vin la școală.

Anexa 2

CHESTIONAR ABSENTEISM

1. Alegeți un singur motiv din cele de mai jos, care vă determină să lipsiți de la școală:

orele sunt plictisitoare

nu-mi place modul de predare al unor profesori

sunt prea multe ore de curs

nu-mi plac colegii de școală

daca nu aș “chiuli” colegii m-ar considera un “fraier”

am alte lucruri mai bune de făcut decât sa stau la școală / muncesc pentru întreținere

2. Alegeți o singură preocupare din cele de mai jos, pe care o aveți atunci când lipsiți de la ore:

merg la un club de internet

sunt cu prietenii

merg în baruri, cafenele

mă plimb prin oraș

stau acasă și mă odihnesc

Alte preocupari

Care?…………………………………………………………………………

3. De obicei cu cine obișnuiți să chiuliți?

cu colegi de clasă

cu colegi din alte școli

singur

cu prietena / prietenul meu

cu necunoscuți

alte persoane

Care?…………………………………………………………………………….

4. Care credeți că este atitudinea părinților dvs. față de absențele pe care le aveți (Alegeți un singur răspuns!)?

nu cunosc deloc situația mea

sunt supărați pe mine

au încredere în mine / îmi dau libertatea să mă descurc singur

nu-I interesează absențele mele

sunt multumiți

altă atitudine.

Care?…………………………………………………………………………….

5.Care este atitudinea dumneavoastra față de avertismentul de exmatriculare (Alegeți un singur răspuns!)?

mi-e indiferent

mă pune pe gânduri

voi face promisiuni pe care știu că nu le voi respecta dar care știu că mă vor scăpa de situația actuală

mă bazez pe lipsa de fermitate a penalizărilor

sunt conștient că nu este bine și doresc să mă schimb

vreau sa fiu ajutat să mă schimb

6. Care sunt perspectivele dvs. în caz de exmatriculare (Alegeți un singur răspuns!)?

mă voi muta în alta școală

repet anul / mă înscriu anul următor

apelez la părinți pentru a-mi salva situația

o să văd atunci

nu țin atât de mult să termin o școală

altă perspectivă

Care?…………………………………………………………………………….

7. Ce v-ar determina să nu mai lipsiți (Alegeți un singur răspuns!)?

să fie orele mai atractive

profesorii să fie mai indulgenți la ore

orele să fie mai scurte și mai puține

aș dori să urmez un alt profil

pedepsele mult mai severe pentru absențe

altele.

Care?……………………………………………………………………………………

Anexa 3

CINE SUNT EU?

Dacă aș fi animal aș fi …

Dacă aș fi o floare, aș fi …

Dacă aș fi o culoare, aș fi …

Dacă aș fi o pasăre, aș fi …

Dacă aș fi o jucărie, aș fi…….

Anexa 4

PUNCTELE TARI ȘI SLĂBICIUNILE MELE

Mă simt mândru când se spune că eu…………..……………………………

Mă simt marginalizat și singur când…………………………………………

Mă simt fericit când………………………………………………………….

Mă enervez când ………………….mă corectează…………………………..

……………….mă face de obicei să mă simt…………….……..……………

Sunt dezamăgit când……………………………………………….………..

Indiferent cât de mult încerc, niciodată……………………..………………

Singurul lucru care îmi place într-adevăr este……………..………………..

Punctele mele tari:…………………………………………….…………….

Slăbiciunile mele:……………………………………………….…………..

Anexa 5

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

1.Cunoașteți situația absențelor copilului dumneavoastră de la școală?

DA NU

2.De câte ori a lipsit nemotivat săptămâna aceasta?

a) deloc

b) 1-5 ore

c) nu știu

3. Care este motivul pentru care lipsește de la școală?

a) este obosit

b) nu îi plac orele

c) se lasă influențat de colegi, prieteni

d) îi este frică să nu ia note mici

e) alte probleme

4. Care sunt persoanele cu care copilul dumneavoastră își petrece timpul când lipsește?

a) cu prietenii

b) singur

c) alte persoane

5. Ce activități îl atrag pe copil când pleacă de la ore?

a) merge acasă

b)merge în bar/club

c) nu știu

6.Ce modalități de motivare a absențelor folosește copilul dumneavoastră?

a) motivări reale

b)motivări false

c) nu le motivează

7.Care este atitudinea copilului dumneavoastră față de absentarea nemotivată de la școală?

a) nu îl interesează

b) chiulul poate duce la scăderea notei la purtare

c) poate avea consecințe grave asupra reușitei școlare