Fundamentarea Solutiilor de Impadurire. Analiza Structurii Actuale a Fondului Forestier

CAPITOLUL 1

DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

1.1 LOCALIZAREA GEOGRAFICA SI SITUATIA ADMINISTRATIVA

Padurile din cadrul O.S. Pipirig ocupa versantii directi ai masivului muntos Stani-

soara ,de la varful Bivolu pana la ramificatiile sale estice.

Unitatea de productie II Mihaieti,care face obiectul acestui studiu,este amplasata din punct de vedere teritorial in judetul Neamt,in partea sa nordica,in limitele teritoriale ale comunei Pipirig,avand o suprafata de 5490,9 ha.

Vecinatatile si limitele Unitatii de Productie sunt redate in tabelul urmator:

Tabel 1.1 Vecinatati,limite,hotare

Hotarele sunt naturale (culmi) si evidente

Suprafata unitatii de productie este organizata astfel:

Tabel 1.1.2 Organizarea teritoriului

.

1.2 STUDIUL CONDITIILOR STATIONALE

1.2.1 CONDITII GEOLOGICE SI GEOMORFOLOGICE

Teritoriul U.P.Mihaieti este situat in zona externa a flisului din Carpatii Orientali,

varsta formatiunilor geologice fiind cuprinsa intre Senorian si Pleocen.Substratul geo-

logiceste alcatuit din strate de Hangu (gresii,marne si gresii,flisuri sistoase,gresii nisi-

poase).

Rocile de solificare au rezultat din substatele geologice respective,in urma distruge-

rii si alterarii materialelor deluviale.Ele au fost transportate gravitational si de apele de

siroaie pe versantii inclinati.

Materialele aluvionare se gasesc mai putin,prezenta lor fiind semnalata pe versantii

slab inclinati ori pe terenurile plane.

Materialul parental fiind alcatuit din roci relativ moi,usor dezagregabile a favorizat

formarea unor soluri mijlociu profunde si profunde,cu un volum edafic mihlociu-mare,

slab schelete sau semischelete.

Pe substrate de gresii mai dure,mai greu dezagregabile,solurile au un procent mai

mare de schelet pe profil.In aceste zone se semnaleaza si pericolul eroziunii solului,in

care terenul este dezgolit.

Comform raionarii geografice din Monografia Geografica,teritoriul studiat se inca-

dreaza in tinutul Carpaatilor Orientali,subtinutul Muntilor flisului,grupa Districtelor mij-

locii si mici din zona flisului.

In partea din amonte a teritoriului,relieful se prezinta sub forma unor culmi cu mode-

lare selectiva,inguste,puternic fragmentate,cu profile de creasta larg valurate,panta fiind

repede si foarte repede.In partea inferioara relieful se prezinta sub forma de culmi para-

lele,rotunjite si domoale,caracterizate prin prezenta magurilor.

Relieful complex a influentat si conditioneaza ,in acelasi timp ,structura vegetatiei

forestiere,in sensul ca in partile superioare ale Unitatii de Productie predomina molidi-

surile,iar in partile inferioare predomina fagetele pure,iar intre cele doua zone se afla

amestecurile de fag cu rasinoase.

Principalul curs de apa din U.P. Mihaieti este paraul Mihaieti cu afluientii secundari:

Petru-Voda,Agapieni,Plutonul,Slatior si Cotnarelul.In acest teritoriu vaile se largesc si

se ramifica,formand adevarate bazine palmate.Paraul Petru-Voda are o vale mai larga si

are izvoarele intr-o culme joasa de pe limita bazinelor hidrografice ale Bistritei si a Mol-

dovei.

Reteaua hidrografica se caracterizeaza printr-o alimentare pluviala intensa a raurilor,

prin predominarea apelor mari de primavara si viituri frecvente in timpul verii si uneori

toamna.In unele primaveri ploioase se inregistreaza viituri care produc avarii instalatii-

lor de transport.

Regimul pedrohidrologic al solurilor este cel de precipitatii si anume de tip percola-

tiv sau transpercolativ.Regimul de umiditate estivala variaza de la uscat-reavan pana la

reavan-jilav,dar fiindca valorile extreme sunt slab reprezentate,majoritatea solurilor pre-

zinta caracteristici favorabile dezvoltarii vegetatiei forestiere.

1.2.2 CONDITII CLIMATICE

Teritoiul studiat se incadreaza in Sectorul de clima de munte(IV) si anume in

Clima muntilor mijlocii,favorabila padurilor (c).

Dupa clasificarea lui Kopen,teritoriul se incadreaza in regiunea cimaticaa D.f.b.k.

Aceata regiune se caracterizeaza printr-un regim moderat al oscilatiilor temperaturilor

aerului,prin amplitudini termice medii anuale cuprinse intre 18 si 20o,iar cele diurne mai

reduse decat in regiunile de dealuri si campie.Iernile sunt in general racoroase,insa gradi-

entii termici verticali au valori relativ mici.

Cea mai apropiata staatiune meteorologica care ar putea furniza date cu privire la

cima regiunii ar fi cea de la Tg.Neamt,dar fiind situata la o distanta de 30 km de padurile

ocolului,datele nu ar reprezenta specificul acestui ocol.Din aceasta cauza,au fost folosite

hartile din atlasele geografice,facand cuvenitele intra- si extra-polari.

Regimul termic

Temperatura medie multianuala(lunara si anuala)

Tabel 1.2.2.1

aplitudinea termica 21.30 C

perioada bioactiva :235 zile

sezon de vegetatie :150 zile

temperatura maxima absoluta :36.50C (la 10.08.1946)

temperatura minima absoluta :-32.00C (la 25.01.1943)

temperatura medie pe anotimpuri

Tabel 1.2.2.2

data medie a primului inghet :1 Noiembrie

data medie a ultimului inghet: 25 Aprilie

Regimul pluviometric

precipitatii lunare (mm)

Tabel 1.2.2.3

precipitatii anuale :760 mm

precipitatii pe anotimuri :

Tabel 1.2.2.4

numarul de zile cu ninsoare :40

numarul annual de zile cu strat de zapada :120

dstributia ETP de-a lungul anului si valoarea multianuala :

Tabel 1.2.2.5

Regimul eolian

frecventa (%) si viteza (m/s) pe directii :

Tabel 1.2.2.6

Vanturile dominante sunt cele din directia NV-V;ele au viteze diferite si sunt in-

fuentate de conditiile orografice;intensitatea cea mai mare se inregistreaza iarna.

In figurile urmatoare sunt reprezentate grafic frecventa si viteza vanturilor pe direc

tii.

Fig.1 Frecventa(%) pe directii

Fig.2 Viteza(m/s) pe directii

Sinteza climatica

Iar lunar= 12p/(t+10)

Tabel 1.2.2.7

zona fitoclimatica : climat favorabil padurilor (Iar > 30).

Penru a se eidentia particularitatile climatului regional,s-a intocmit diagrama clima-

tica de sinteza Walter-Lieth.

Relieful variat al acestui teritoriu face ca in cuprinsul lui sa se diferentieze o serie

de topoclimate specifice unitatilor geomorfologice.

Ceaa mai mare diversificare de topoclimate se intalneste pe versanti care prezinta as-

pecte variate determinate de pe care le au intre expozitie,inclinare,profilul pantei,altitudi-

ne,etc.

Astfel,versantii cu expozitie nordica sunt caracterizati printr-un minus de caldura si

de lumina, dar cu unplus de umiditate.Dar vegetatia in general si padurea in mod special

prin faptul ca se interpune intre radiatiile solare si scoarta terestra modifica microclima-

tul subiacent.Din aceasta cauza,insolatia din padure fiind mica,face ca si caldura sa fie

mai redusa decat in camp deschis.Marimea ei este invers proportionala cu desimea frun-

zisului si cu marimea albedoului speciei respective.

1.2.3 CONDITII EDAFICE

Conditiile climatice,forma reliefului si materialul parental au determinat formarea

tipurilor de soluri caracteristice zonei luate in studiu.

Astfel,in cadrul U.P. II Mihaieti,se intalnesc urmatoarele tipuri si subtipuri de soluri:

Tabel 1.2.3.1 Statistica tipurilor de soluri din UP

In continuare vor fi descrise tipurile si subtipurile de soluri intalnite in parcelele

din UP planificate cu lucrari de impaduriri.

Brun eumezobazic tipic

-succesiunea orizonturilor Ao-Bv-C

-se caracterizeaza prin prezenta orizontului Ao (ocric) si a orizontului Bv(cambic);ca-

racteristica principala a acestor soluri o constituie gradul de saturatie in baze de

schimb care este de peste 55%.La baza orizontului B este prezent orizontul mineral C,format din materiale neconsolidate.

finnd formate pe depozite de cuvertura,care se dezagrega cu usurinta,aceste soluri

sunt in general mijlocii-profunde pana la profunde.In consecinta,orizontul B are gro-

simi mari,fiind impartit deseori in mai multe suborizonturi,functie de continutul de

schelet,capacitate,etc.

– fiind formate sub influenta permanenta a padurii,deci a descompunerii litierii,solu-

rile au un apreciabil continut de humus,caracterizandu-se ca moderat humifer la in-

tens humifer.Din punct de vedere al adancimii de acumulare a humusului,solurile pot

fi mijlociu-profund humifere.

– textura este in general usoara spre mijlocie.Pe unii versanti inferiori se semnaleaza un continut mai ridicat de argila,ceea ce le confera un caracter de soluri luto-argiloa-

se.

in general,solurile sunt slab scheletice sau semi-scheletice.In portiunile in care

substratul litologic este alcatuit din roci mai dure,se semnaleaza un continut mai ridicat de schelet.

– solurile sunt bine structurate;in orizontul A structura este granulara,iar in orizontul

B scurt prismatica.

– volumul fiziologic util este mare,la fel si continutul de substante nutritive,din acest

punct de vedere solurile fiind mezotrofice sau eutrofice.

– sursa de aprovizionare cu apa a solurilor este cea din precipitatii care percoleaza pana la orizontul mineral,ceea ce corespunde unui regim hidrologic de tip H1c.In

ceea ce priveste aprovizionarea cu apa a solurilor si regimul de umiditate,solurile se

incadreaza in categoria solurilor euhidrice (HIV) cu un regim de umiditate estival ji-

lav la reavan-jilav,iar in perioada secetoasa din vara ajunge la reavan-jilav la reavan.

Brun eumezobazic litic

aceste soluri s-au format pe portiunile cu substrat din roci mai dure,deosebindu-se

printr –un continut mai bogat in schelet,iar orizontul mineral este constituit din roci

compacte ,a carui limita superioara este situata in primii 50 cm.Volumul fiziologic

este mai scazut,la fel caa si cel edafic,iar productivitatea arboretelor este mijlocie.

Brun eumezobazic pseudogleizat

– aceste soluri s-au format acolo unde continutul de rgila este mai ridicat.Continutul

mare de argila in orizontul B a faavorizat cantonarea apei din precipitatii la o adan-

cime de 60-70 cm.Acest fenomen influenteaza in mica masura potentialul stational.

Sintetizand datele prezentate cu privire la conditiile edafice,se desprind urmatoare-

le aspecte caracteristice:

– din punct de vedere al profunzimii,solurile din U.P.II Mihaieti sunt in general mij-

locii profunde la profunde;

solurile au un continut ridicat de humus,sunt slab scheletice sau semischeletice;

texturaa este usoaara la mijlocie;

regimul de umiditate este cel din precipitatii.

Astfel,se poaate concluziona ca solurile din cadrul U.P.II Mihaieti se incadreaza in

categoria solurilor de productivitate mijlocie spre mare,oferind conditii prielnice dez-

voltarii speciilor forestiere existente in teritoriu.

1.2.4. SINTEZE STATIONALE

In cuprinsul U.P.II Mihaieti,s-au identificat urmatoarele tipuri de statiuni:

Tabel 1.2.4.1 Statistica tipurilor de statiuni din U.ci mai dure,se semnaleaza un continut mai ridicat de schelet.

– solurile sunt bine structurate;in orizontul A structura este granulara,iar in orizontul

B scurt prismatica.

– volumul fiziologic util este mare,la fel si continutul de substante nutritive,din acest

punct de vedere solurile fiind mezotrofice sau eutrofice.

– sursa de aprovizionare cu apa a solurilor este cea din precipitatii care percoleaza pana la orizontul mineral,ceea ce corespunde unui regim hidrologic de tip H1c.In

ceea ce priveste aprovizionarea cu apa a solurilor si regimul de umiditate,solurile se

incadreaza in categoria solurilor euhidrice (HIV) cu un regim de umiditate estival ji-

lav la reavan-jilav,iar in perioada secetoasa din vara ajunge la reavan-jilav la reavan.

Brun eumezobazic litic

aceste soluri s-au format pe portiunile cu substrat din roci mai dure,deosebindu-se

printr –un continut mai bogat in schelet,iar orizontul mineral este constituit din roci

compacte ,a carui limita superioara este situata in primii 50 cm.Volumul fiziologic

este mai scazut,la fel caa si cel edafic,iar productivitatea arboretelor este mijlocie.

Brun eumezobazic pseudogleizat

– aceste soluri s-au format acolo unde continutul de rgila este mai ridicat.Continutul

mare de argila in orizontul B a faavorizat cantonarea apei din precipitatii la o adan-

cime de 60-70 cm.Acest fenomen influenteaza in mica masura potentialul stational.

Sintetizand datele prezentate cu privire la conditiile edafice,se desprind urmatoare-

le aspecte caracteristice:

– din punct de vedere al profunzimii,solurile din U.P.II Mihaieti sunt in general mij-

locii profunde la profunde;

solurile au un continut ridicat de humus,sunt slab scheletice sau semischeletice;

texturaa este usoaara la mijlocie;

regimul de umiditate este cel din precipitatii.

Astfel,se poaate concluziona ca solurile din cadrul U.P.II Mihaieti se incadreaza in

categoria solurilor de productivitate mijlocie spre mare,oferind conditii prielnice dez-

voltarii speciilor forestiere existente in teritoriu.

1.2.4. SINTEZE STATIONALE

In cuprinsul U.P.II Mihaieti,s-au identificat urmatoarele tipuri de statiuni:

Tabel 1.2.4.1 Statistica tipurilor de statiuni din U.P.

In continuare vor fi caracterizate tipurile de satiuni intalnite in parcelele din U.P.

planificate cu lucrari de impadurire.

Montan de amestec Bs brun edafic mare,cu Asperrula Dentaria

A fost identificat in toate unitatile de productie pe versantii slab inclinati pana la

repezi,cu expozitii diferite,pe gresii calcaroase si nisipoase,marne litice si uneori cu o

slaba pseudogleizare,cu mull si mull-moder,profunde si foarte profunde,predominand

cele luto-nisipoase si lutoase,slab scheletice,uneori semischeletice.Volumul edafic este

mare,solurile sunt eutrofice si megatrofice.

Caractere ecologice

– conditii climatice moderate,caracteristice subetajului inferior al etajului de amestec;

ferite de extreme termice si hidrice in perioada de vegetaatie,asigurandu-i acesteia o du-

rata in jur de 140 zile,ceva mai scazuta spre limita nordica si cea altitudinaala a arealului

conditii edafice foarte favorabile vegetatiei forestiere;troficitatea foarte favorabila

prin valorile ridicate ale determinantilor ei (grosimea utila mare,continut de humus ridi-

cat,baze schimbabile abundente,grad de saturatie in baze ridicat) si prin circuitul hidro-

logic foarte activ.Aciditatea activa slaba la moderata,aapa accesibila bine si foarte bine

asigurata,regimul de umiditate echilibrat,pe un volum edafic predominant mare.Aerul-

aeratia bine si foarte bine asigurate prin conditii de textura si structura-porozitate chiar

in solurile slab-moderat pseudogleizate in orizontul B.

– patura vie,tipul Asperula Dentaria,cu grad de acoperire variabil,frecvent numai flo-

ra de primavara,inainte de infrunzirea fagului.

Aptitudini forestiere

– tip de bonitate superioara pentru molid,brad,fag sau numai mijlocie pentru fag.Arbo-

rete divers amestecate pe alocuri numai din doua specii sau bradete de clasa I exceptio-

nale si I,mai frecvent II superioara.

– recomndari :mentinerea ori reintroducerea in fagetul din aceste statiuni a rasinoaselor

pana la 70-80%,proportia variind in functie de conditiile locale.

formula stationala :FM2 BsTIV-VHIV-VUe4-3.

4.4.3.0 Montan-premontan de fagete brun edafic mare cu Asperula Dentaria

A fost identificat pe versantii slab inclinati pana la repezi,pe marne,gresii si alter-

nante intre acestea.Solurile sunt brune eumezobazice tipice,mai rar litice sau slab pseu-

dogleizate,moderat la intens humifere,profunde si foarte profunde,luto-nisipoase si lu-

toase,slab la semischeletice;volumul edafic este mare la foarte mare,eutrofice si mezo-

trofice.

Caractere ecologice

-conditiile climatice regionale caracteristice etajului,foarte favorbile padurii de fag,

cu deosebiri normale intre versantii insoriti si cei umbriti,dar intotdeauna cu suficienta

umiditate atmosferica si caldura pentru vegetatia respectiva,fara insuficienta sau excese

termice daunatoare.

– conditii edafice de asemenea foarte favorabile padurilor de fag.Troficitatea ridicata

soluri eutrofice,frecvent chiar megatrofice.Foarte buna asigurare cu azot accesibil si cu

baze schimbabile.Aciditatea activa pana la moderata,apa accesibila asigurata in toata pe-

rioada de vegetatie la nivel ridicat.Aerul-aeratia bune si foarte bune,chiar in solurile slab

pseudogleizate.

-patura vie eutrofa-megatrofa si mezofita,de tipul Asperula Dentaria,cu grad de aco-

perire variabil,uneori prezenta numaai inainte de infrunzirea completa a fagului,prin ge-

ofite vernale.

Aptitudini forestiere

– bonitate superioara pentru fagete;arborete pure de fag sau avand in diseminatie pal-

tin,ulm de munte si uneori carpen,iar ca specii de subarboret soc ori alun.Sunt fagetele

cele mai frumoase si mai inalt productive din Carpati.

Recomandari

– regenerarea naturala sub adapost prin aplicare taierilor repetate.Mai ales in arbore-

tele cu rol social se introduc in buchete si grupe mici brad.duglas si pin silvestru.

Formula stationala:FM1+FD4BsTIV-VHIVUe3-2 .

1.3 STUDIUL VEGETATIEI FORESTIERE

1.3.1 FORMATII FORESTIERE SI TIPURI NATURALE

FUNDAMENTALE DE PADURE

U.P.II Mihaieti se incadreaza in zona forestiera de munte,subzona amestecurilor

de fag si rasinoase.

In cadrul teritoriului studiat s-au identificat urmatoarele formatiuni forestiere:

Tabel 1.3.1.1 Statistica formatiilor forestiere pe U.P.

Pe raza U.P-ului s-au identificat urmatoarele tipuri naturale fundamentale de padure:

Tabel 1.3.1.2 Statistica tipurilor de padure din U.P.

In continuare vor fi descrise tipurile naturale fundamentale de padure intalnite in par-

celele din U.P. planificate cu lucrari de impadurire.

1.1.1.1.Molidis normal cu Oxalis acetosella (s)

Este tipul cel mai reprezentativ de molidis din tara noastra.El cuprinde arborete

naturale de molid cu productivitatea superioara si cu cea mai buna calitate a materialu-

lui .

Este tipul altitudinilor mai mici (600-1200 m);se gaseste pe toate expozitiile de la

nordica la sudica.Relieful terenului este de asemenea variat:platouri si terase joaase,

precum si versanti,de obicei slab inclinati ,dar uneori si repezi.

Solurile sunt profunde sau mijlociu profunde,lutoase,bine drenate,de obicei cu pu-

tin schelet.Substratul litologic este variat ,intalnindu-se si pe gresii si marne.

Arboretele sunt compuse de obicei din molid pur,dar destul de des se amesteca

bradul si fagul,putand da nastere la faciesuri.Diseminat se mai pot gasi paltinul si ulmul

de munte sau mesteacanul.

Cresterea molidului este foarte buna,productivitatea fiind superioara;aarborii au

formele bune,sunt drepti,cilindrici si foarte bine elagati.

Regenerarea naturala este activa.Semintisul de molid se instaleaza usor,mai ales

in ochiuri,pe liziere umbrite si pe linii;de multe ori se observa si regenerareaa sub ma-

siv,in special pe trunchiuri doborate si pe buturugi in oicioare sau in jurul lor.Se mai

gasesc semintisuri de brad si fag,de obicei ca fire izolate.

Subarboretul de obicei lipseste sau este slab reprezentat prin scorus de munte ,

soc rosu,zmeur si coacaz de munte.

Patura erbacee este reprezentata de Oxalis acetosella (abundenta si vigoarea de

crestere este indicatoare pentru acest tip de padure),precum si o serie de muschi ce pot

forma un covor continuu.

1.3.1.1.Amestec normal de rasinoase si fag cu flora de mull(s)

Acest tip de padure se situeaza intre bradete si fagete cu flora de mull de o

parte si molidisuri normale cu Oxalis acetosella pe de alta parte.

Arboretele de acest tip s-au identificat pe expozitii variate,dar mai mult pe cele

insorite,cu inclinatii diferite,adesea la poalele versantilor.

Solurile sunt profunde sau foarte profunde,luto-nisipoase,slab scheletice.

Arboretele sunt compuse din molid,brad si fag,in proportii aproximativ egale;fagul,

de la o varsta,ramane in al doilea etaj.Diseminat se mai gasesc paltinul si ulmul de mun-

te.

Consistenta naturala este 0,9-1,0;productivitatea superioara,dar fagul ramane ceva

in urma rasinoaselor.Arborii sunt foarte bine conformati,cu trunchiuri drepte,cilindrice

si bine elagate.

Regenerarea naturala se produce in conditii bune,uneori se observa predominarea

neta a fagului in tinereturi.In masivul strans,semintisurile nu se dezvolta si raman piper-

nicite.Subarboretul este slab reprezentat prin exemplare izolate de zmeur,coacaz de

munte,soc rosu.

Patura erbacee este foarte bine dezvoltata,formand adesea un covor continuu,pre-

dominand Oxalis acetosella,dar si Dryopteris filix mas,Paris quadrifolia,Rubus hirtus,

Mercurialis perennis,etc.

2.2.1.1. Bradeto-faget normal cu flora de mull (s)

Acest tip de padure este un tip intermediar intre bradetul normal cu flora de

mull si fagetul normal cu flora de mull.

Arboretele se gasesc la altitudini de 600-1200m,pe versanti cu expozitii diferite,mai

multe pe pante mici si locuri asezate,mai rar pe pante repezi,urcand la altitrudini mai

mari in locuri adapostite,ferite de curenti reci.

Solurile sunt de la mijlociu profunde la foarte profunde,lutoase,uneori cu ceva sche-

let.

Arboretele sunt constituite din brad si fag,amestecate in proportii diferite.Diseminat

se mai gaseste si paltinul de munte,mai rar carpenul si aninul negru.

Consistenta naturala 0,8-0,9,productivitatea superioara;totusi fagul ramane ceva in

urma si la o varsta mai avansata se diferentiaza ca al doilea etaj.Arborii sunt bine con-

formati,cu trunchiuri drepte,cilindrice si bine elagate.

Regenerarea naturala se produce cu usurinta;in special semintisurile de fag sunt a-

bundente si de obicei intinse pe toata suprafata.Puietii de brad se gasesc mai rar,in pal-

curi,dar cateodata tinereturile de brad devin foarte abundente.

Subarboretul este reprezentat prin exemplare izolate de scorus de munte,paducel,

zmeur,soc si soc rosu.

Patura vie este reprezentata de Oxalis acetosella,Asperula odorata,precum si Lzula

Albida,Luzula silvatica,etc.

Faget normal cu flora de mull(s)

Este tipul cel mai reprezentativ de fagete,foarte larg raspandit in tara.Arbore-

te de acest tip au fost identificate la altitudini de 700-1200m,pe versanti cu panta lina,

coame late,uneori si pe versantii repezi;expozitiile sunt variate,mai putin nordice.

Solurile sunt brune de padure tipice,cu textura lutoasa la nisipo-lutoase,totdeauna

profunde,bine drenate.Substraturile sunt reprezentate prin gresii,amestecuri de gresii cu

marne argiloase.Sepoate spune ca din punct de vedere edafic,acest tip de padure este

foarte pretentiose si ocupa cele mai bune situatii.

Arboretele sunt formate din fag,la care se adauga diseminat bradul si paltinul de

munte,mai rar molidul si ulmul de munte.

Consistenta naturala 0,8-1,0,iar productivitatea superioara.Forma arborilor este

foarte buna,cu tulpini drepte si cilindrice,bine elagate.Caracteristic pentru acest tip de

padure este aspectul scoartei,neteda,de culoare cenusie-albicioasa-deschis.

Regenerarea naturala se produce foarte activ.Tinereturile de fag se instaleaza din a-

bundenta in grupe sau pe toata suprafata;in ochiurile luminate cresc viguros,ajungand in

scurt timp la nivelul etajului dominant,iar sub masiv se instaleaza la inceput foarte dese

apoi se raresc.Pe langa fag se gasesc tinereturi de brad,molid sau paltin de munte.

Subarboretul lipseste de obicei sau este reprezentat prin exemplare rare de zmeur,

soc,soc rosu.

Patura vie este reprezentata de plante tipice de mull:Asperula odorata,Dryopteris

Filix mas,Aanemonaa nemorosa,Oxalis acetosella,etc.

1.3.2 Analiza structurii actuale a fondului forestier

Analiza fondului de productie,in raport cu principalele elemente ale arboretelor din

U.P.II Mihaieti,va scoate in evidenta existenta si marimea decalajului dintre productivi-

tatea reala si cea potentiala ca si necesitatea interventiei cu lucrari de impadurire,vizand

instalarea de culturi forestiere capabile sa valorifice cat mai bine potentialul productiv al

statiunilor din cuprinsul teritoriului studiat.

Pentru atingerea acestor obiective,analiza va fi orientata asupra urmatoarelor carac-

teristici structurale actuale mai importante ale arboretelor:

Structura fondului de productie in raport cu tipurile

Tabel1.3.2.1 naturale fundamentale de padure

Structura fondului de productie in raport

Tabel 1.3.2.2 cu provenienta

Tabel 1.3.2.3 Structura pe specii

Tabel 1.3.2.4 Structura pe categorii de consistenta

Tabel 1.3.2.5 Structura pe clase de productie

Tabel 1.3.2.6 Structura pe clase de varste

Prin reglementarea procesului de productie lemnoasa,in cadrul unitatii s-a urmarit:

-dirijarea structurii padurii spre cea optima in raport cu conditiile ecologice si functiile

urmarite;

-realizarea unor paduri care sa asigure continuitatea functiilor de protectie si productie,

concomitent cu cresterea stabilitatii ecologice si eficientei functionale,indeosebi pen-

tru arboretele cu roca la suprafata;

-aplicarea reglementarilor de ordin silvicultural pana la nivel de arboret.

In privinta caracterului actual al arboretelor in raport cu tipul natural de padure,

cele mai multe sunt natural fundamentale,marea majoritate a celorlalte fiind artificiale.

Cele mai multe arborete artificiale corespund amestecurilor de molid,brad,fag si moli-

disurilor.Acestea se datoreaza faptului ca in ultimii 30-40 de ani s-au exploatat cu pre-

cadere arboretele alcatuite predominant din rasinoase,ceea ce face ca actualmente ma-

joritatea arboretelor in varsta sa fie constituita din fagete .

Majoritatea suprafetei este ocupata cu arborete din clasa a doua de productie,con-

sistenta este in general aproape plina,modul de regenerare in cea mai mare parte din

samanta,ia vitalitatea este normala.

In continuare,gospodarirea padurii va urmari indeplinirea in primul rand a functiilor

stabilite de amenajament si mentinerea,pe cat posibil,a structurii actuale a arboretelor.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE IMPADURIRE

2.1 IDENTIFICAREA SI CARACTERIZAREA UNITATILOR

DE CULTURA FORESTIERA

Identificarea suprafetelor de impadurit din cuprinsul unitatii de productie,respec-

tiv unitatilor amenajistice (u.a.) in care sunt necesare interventii cu lucrari de impaduri-

re se va face pe baza specificarilor facute in amenajament la rubrica “Lucrari propuse”

din Dscrierea parcelara.

Dupa stabilirea suprafetelor de impadurit ,se trece la constituirea unitatilor de cultu-

ra forestiera(u.c.f.-uri) si apoi la caracterizarea lor din punct de vedere stational si al ve-

getatiei.

Unitatile de cultura forestiera reprezinta o portiune de teren omogena sau cu varia-

bilitate restransa din punct de vedere al conditiilor fizico-geografice,topoclimatului,so-

lului,substratului litologic si al vegetatiei naturale,portiune pe care urmeaza a se execu-

ta o anumita categorie de lucrari de impadurire,adoptandu-se tehnologii unice de insta-

lare si ingrijire a culturilor forestiere.

Pentru fiecare u.c.f. se va intocmi o fisa in care se va prezenta schita u.a.,cu contu-

rarea u.c.f.-ului si se vor completa datele referitoare la conditiile stationale si de vegeta-

tie,precum si solutiile tehnice de impadurire adoptaate.

2.2 SITUATIA ACTUALA A TERENURILOR DE IMPADURIT

Interventia cu lucrari de impadurire apare necesara,in masura maai mare sau mai

mica,mai devreme sau mai tarziu,in orice unitate de productie,indiferent de localizarea

ei in spatiul geografic al tarii.

Necesitatea interventiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere se impune

intr-o mare diversitate de situatii,determinata de particularitatile stationale si de vegeta-

tie a terenurilor de impadurit

Pentru incadrarea corecta a fiecarei unitati amenajistice in categoria corespunza-

toare starii actuale a terenului de impadurit,se vor analiza datele din Descrierea parcela-

ra,completate cu date obtinute prin observatii efectuate pe teren.

Incadrarea u.c.f-urilor pe categorii de

Tabel 2.2.1 de terenuri de impadurit

In continuare se recurge la prezentarea unui scurt memoriu justificativ,ce are la

baza incadrre unitatilor amenajistice in categorii de teren de impadurit:

– u.a.-ul incadrat in categoria A1 este ocupat de suprafete lisite de paduri (poiana),situa-

ata in cuprinsul fondului forestier.

– u.a.-urile incadrate in categoria B1 sunt ocupate cu arborete aflate in curs de ex-

ploatare,cu consistenta foarte scazuta.

-u.a.-ul 134 B incadrat in categoria terenurilor incomplet regenerate pe cale naturala

sau artificiala,prezinta suprafata parcursa cu taieri definitive si care necesita interventia

cu impaduriri artificiale in vederea completarii golurilor si obtinerii consistentei optime

-u.a.-urile din categoria D2 sunt terenuri ocupate cu arborete cu consistenta subnormala

in care se impun lucrari de impadurire pentru realizarea densitatii optime la hectar si in-

deplinirea cu eficienta optia a functiilor de protectie.

2.3 NECESITATEA SI OPORTUNITATEA INTERVENTIEI

CU LUCRARI DE IMPADURIRE

In cuprinsul fodului forestier sunt numeroase situatiile in care interventia pe cale

artificiala pentru instalarea paduriia apare ca unica solutie.Se incadreaza aici,cu preca-

dere,poienile,terenurile care urmeaza a fi reintegrate in circuitul productiv forestier nor-

mal.

De asemenea,interventia cu lucrari de impadurirese impune si in cazul arboretelor

supuse tratamentelor bazte pe regenerare natural,in scopul realizarii desimii optime pe

intreaga suprafata si a ameliorarii structurii compozitionale a viitoarelor culturi foresti-

ere.

Necesitatea si oportunitatea interventiei cu lucrari de impadurire in situatiile preci-

zate mai sus este evidenta,justificand pe deplin interventiile ce vor fi angajate.

2.4 ESALONAREA INTERVENTIILOR CU LUCRARI DE

REGENERARE ARTIFICIALA IN CADRUL

UITATILOR DE CULTURA FORESTIERA

Planificarea lucrarilor de impadurire se intocmeste pentru o perioada de 10 ani.

La inlocuirea planului privind esalonarea lucrarilor de regenerare se vor avea in vedere

categoriile de teren de impadurit in care au fost incadrate suprafetele ce necesita

interventia artificiala.

In principiu,la planificarea suprafetelor pentru impadurire se va lua in considerare

urmatoarea ordine de prioritate a interventiilor:

-suprafete ocupate de semintis instalat natural prin lucrari de impaduriri,care au o den-

sitate necorespunzatoare.

-suprafete lipsite de padure(poieni) prevazute a fi impadurite;acestea vor putea fi plani-

ficate a fi parcurse cu lucrari de impadurire in anul cand se renunta la folosinta actuala

daca luarea lor in considerare nu ar conduce la crsterea exagerata a cuantumului in su-

prafata a lucrarilor de impadurire in anul respectiv.

-in principiu,vor fi vizate cu prioritaate suprafetele ocupate cu arborete avand consis-

tenta subnormala,incadrate in grupa II-a functionala,aflate la varste tinere si care se

mentin,urmand a fi conduse pana la atingerea varstei de exploatbilitate (intarzierea in-

terventiei cu lucrari de impadurire in asemenea situatii conduce la inrautatirea starii de

vegetatie a arboretelor respective cu consecinte negative asupra acumularilor curente

de biomasa ale acestora).

Esalonarea interventiilor cu lucrari de regenerare artificiala

Tabel 2.4.1 in cadrul u.c.f.-urilor pe parcursul unui deceniu

2.5 ANALIZA LUCRARILOR DE IMPADURIRI EXECUTATE

ANTERIOR IN CUPRINSUL UNITATII DE PRODUCTIE

Pentru stabilirea celor mai judicioase solutii tehnice privind impadurirea unor

noi suprafete,este util sa se tina seama de expierenta locala castigata in timp de catre

practicieni .

In cadrul U.P. II Mihaieti,prin lucrarile de impadurire executate anterior,s-a dat o a-

tentie deosebita alegerii speciilor forestiere,tinandu-se seama de expierenta locla,renun-

tarea la inlocuirea speciilor de pe statiuni proprii,de compozitia natural,mai ales la cre-

area de arborete cu functii de protectie.

In acest U.P.,specia de baza este fagul si mai putin reprezentate fiind molidul si bra-

dul cre indeplinesc destul de bine atat functiile de productie cat si cele de protectie.De

aceea,pe statiunile proprii acestor specii s-a cautat ca prin lucrarile de regenerare sa se

asigure promovarea acestor,urmand ca apoi in regenerarile naturale sa se intervinaa cu

completari,astfel ca numarul optim de specii din compozitie sa duca la compoziti tel ur-

marita.

In scopul ridicarii productivitatii paduerilor,al imbunatatirii solului polifunctional,se

impune crearea de arborete cu structuri diferentiate in raport de: functia atribuita,tipul

de statiune si tipul depadure.De asemenea,imbunatatirea productivitatii arboretelor s-a

urmarit sa se realizeze prin aplicarea corecta a taierilor de regenerare,a lucrarilor de

regenerare,a regenerarii naturale,precum si prin lucrarile de impadurire.

In cadrul acestei unitati de productie,regenerarea a fost asigurata prin regenerari na-

turale,artificiale si mixte,iar pentru reusita regenerarii au fost prevazute lucrari de ajuto-

rare a regenerarii naturale si de impadurire specificate in continuare:

A) Lucrări pentru asigurarea regenerării naturale:

descopleșirea semințișului

B) Lucrări de împădurire:

împăduriri integrale

împăduriri în terenuri goale

împăduriri în suprafețe parcurse sau prevăzute a fi parcurse cu tăieri de regenerare sub adăpost

împăduriri pentru ameliorarea compoziției și consistenței.

C) Completări:

completări la împăduriri integrale

completări în arborete tinere.

În scopul obținerii sporului scontat prin introducerea celor mai valoroase specii, lucrările de împădurire vor fi urmărite în dezvoltarea lor până la închiderea stării de masiv.

În acest scop este necesar ca acestea să fie întreținute în mod corespunzător, lucrările de întreținere se vor executa ori de câte ori este nevoie (în general 2 – 3 ori pe an) în decurs de 5 – 6 ani în mod practic până la închiderea stării de masiv.

În ceea ce privește metoda de împădurire se utilizează plantațiile cu puieți de talie normală în gropi (30 X 30 cm), pregătirea solului se face în vetre de 40 X 60 cm, iar a terenului pe vetre de 60 X 80 cm.

Pentru reușita lucrărilor de împăduriri se impun următoarele măsuri suplimentare:

ritmul împăduririlor să urmărească pe cel al exploatărilor, chiar dacă se va ajunge la o depășire a cotei medii anuale de împădurire prevăzută în planul amenajamentului.

pregătirea corespunzătoare a terenului de împădurit.

folosirea de puieți sănătoși și de dimensiuni optime, produși în condiții de climă și altitudine apropiate celor din locul de plantare.

completarea regenerărilor naturale după starea lor reală chiar dacă acestea nu au fost incluse în planul lucrărilor de împădurire.

CAPITOLUL 3

STABILIREA SOLUTIILOR TEHNICE DE INSTALARE

A CULTURILOR FORESTIERE

3.1 CONSIDERATII GENERALE

O componenta de seama a actiunii de dezvoltare a fondului forestier o constituie sporirea continua a capacitatii de productie si protectie a padurilor prin cresterea eficientei silvo – economice a interventiilor pe cale artificială.Pe cale artificiala padurea poate fi creata acolo unde lipseste,iar padurea existenta poate fi regenerata si la nevoie ameliorata structural prin actiuni de impaduriri,refaceri sau substituiri.

Interventia artificiala prin lucrari de impadurire nu se rezuma numai la simpla acti-

une de instalare a padurii prin semanaturi directe sau plantatii acolo unde nu este posi-

bila sau indicata regenerarea naturala,ci reprezinta o metoda eficienta de cultura inren-

siva a speciilor forestiere si de valorificare a factorilor de vegetatie in sensul impus de

nevoile unor productii sporite de lemn.

Alegerea si asocierea speciilor capabile sa valorifice la maxim potențialul productiv al statiunilor, tinand seama de natura lucrarilor de impadurire si conditiile fizico – geografice si de vegetatie concrete ale fiecarei suprafete de impadurit, imbunatatirea artificiala a conditiilor de vegetatie existente prin aplicarea unor masuri adecvate de pregatire a terenului, de lucrare si fertilizare a solului, instalarea la timp si după o tehnica corespunzatoare a culturilor, utilizand un material de impadurire (seminte, puieti) ameliorat, etc., reprezinta principalele obiective ale interventiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere.

3.2 STABILIREA INTERVENTIILOR SRTIFICILE PE CATEGORII

DE LUCRARI DE IMPADURIT

Incadrarea fiecarei suprafete in una sau alta din categoriile de lucrari de impaduriri se va efectua în functie de caracteristicile fizico – geografice si de vegetatie inscrise în fisa u.c.f. – ului si de categoria de teren in care s-a incadrat concret suprafata de impadurit luata în considerare.

In tabelul urmator sunt redate natura lucrarilor de impaduriri.

Natura lucrarilor de impadurire in functie de categoria de teren

Tabel 3.2.1 de impadurit si ponderea lor in suprafata

In functie de natura interventiei cu lucrari de instalare artificiala a vegetatiei forestiere, in cadrul U.P.II Mihaieti sunt diferentiate urmatoarele categorii de lucrari de impaduriri:

a. Impaduriri propriu – zise în situatia în care instalarea culturilor forestiere se face pe terenuri pe care padurea nu a existat, asemenea lucrări se executa pe terenuri din categoria „A”:

1 – poieni si goluri din cuprinsul fondului forestier.

c1. Completari – lucrari de impaduriri ce se executa in culturi tinere (semintis – desis) rezultate din regenerari naturale, vizand instalarea vegetatiei forestiere in golurile ramase în cuprinsul terenului de regenerat, pentru scurtarea perioadei de inchidere generalizată a masivului, prilej cu care se urmarește si imbogatirea specifica a compoziției viitoarelor culturi forestiere, asemenea lucrari se execută pe terenuri încadrate în categoria „C”:suprafete regenerate natural sau aartificial,in care exista portiuni ocupate de semintisuri neutilizabile vatamate sau disparute dupa instalare din diferite cauze.

b2Refaceri-particularitatile acestor categorii de lucrari de impadurire constau in mentinerea compozitiilor actuale atunci cand se are in vedere constituirea noilor culturi si instalarea lor in conditii edafice ameliorate,prin adoptarea unor tehnologii adecvate de pregatire anticipata aa solului.Se executa pe terenuri incadrate in categoria B,ocupate de arborete situate in statiuni de productivitate mijlocie sau superiora pentru speciile pe care le compun,cu consistenta 0,4-0,6,ajunse aproape de varsta exploatabilitatii.

c2. Ameliorari – lucrari de impaduriri cu caracter partial ce se executa pe terenuri ocupate cu arborete tinere, aflate în fazele de dezvoltare nuielis – codrisor, cu consistenta subnormala, incapabile sa-si refaca natural consistenta optima, cu soluri pe cale de intelenire, cu stare de vegetatie mai mult sau mai putin satisfacatoare si cu tendinte de inrautatire a acesteia odata cu inaintarea lor in varsta, capacitatea de exercitare a functiilor de productie și protectie a unor asemenea arborete fiind, prin urmare, mult diminuata.

Pentru redresarea lor, in astfel de arborete, se urmareste instalarea vegetatiei forestiere in golurile existente, folosind, in masura in care este posibil, specii arborescente valoroase, lucrarile de ameliorare executandu-se cu precadere pe terenuri incadrate în grupa „D” recomandate în următoarele tipuri de arborete:arborete din grupa a II-a functionala,cu consistenta mult subnormala sau bracuite,aflate la varste tinere.

3.3 ALEGEREA SPECIILOR PENTRU IMPADURIRE SI

JUSTIFICAREA LOR SILVO-ECONOMICA

Interventia artificiala pentru regenerarea padurilor urmareste infiintarea de culturi forestiere valoroase sub raportul productiei de biomasa si a calitătii lemnului, caracterizate prin stabilitate, capacitate ridicata de autoreglare si autoprotectie impotriva factorilor daunatori ai mediului, astfel incat sa-si poata indeplini la parametrii superiori functiile de productie si protectie atribuite.

Pentru atingerea acestui deziderat, problema fundamentala in proiectarea lucrarilor de impadurire o constituie alegerea speciilor, principiul esential care trebuie sa stea la baza rezolvarii acestui aspect, indiferent de obiectivele prioritare urmarite prin infiintarea culturilor forestiere, consta in realizarea unei depline concordante intre cerintele ecologice ale speciilor de instalat si particularitatile stationale si chiar microstationale ale terenurilor de impadurit.

Intr-cat ansamblul conditiilor fizico – geografice si de vegetatie forestiera constituie un indicator pretios al caracteristicilor ecologice, la alegerea speciilor se va tine seama in primul rand, de incadrarea terenurilor de impadurit in marile unitati de relief si etaje de vegetatie.

In practica, pe baza de studii si cercetari ample in cadrul etajelor de vegetatie s-au diferentiat ansambluri de statiuni de vegetatie reprezentand grupe de tipuri de statiuni si de padure ecologic echivalente, denumite convențional grupe ecologice, la constituirea lor s-au avut in vedere conditiile de clima, relief, substrat, sol, ape supra și subterane, condiții caracterizate printr-un inalt grad de omogenitate, care sa permita aplicarea acelorasi masuri silvotehnice de regenerare sau impadurire.

La alegerea speciilor ce vor fi instalate artificial, se va avea în vedere:

promovarea cu precadere a speciilor autohtone de valoare economica ridicată si repede crescatoare, in statiuni de bonitate mijlocie si superioara.

folosirea speciilor principale, in primul rand în arealul natural de raspandire; extinderea lor în afara arealului se va face cu mult discernamant si numai in masura in care exista cercetari privind comportamentul acestor culturi instalate in conditii similare.

crearea de culturi amestecate, stabile alcatuite din specii compatibile sub raportul insusirilor biologice.

evitarea introducerii unor specii mai delicate pe unele terenuri in care se semnaleaza existenta unor factori limitativi, care pot afecta capacitatea de productie sau chiar existenta speciilor respective.

Fagul (Fagus sylvatica)

Pe langa valoarea economica ridicata, cultura acestei specii se impune si datorita insusirilor sale amelioratoare în masiv.

Ca specie de umbra se comporta excelent in amestec cu alte specii valoroase cu ar fi: Br, Mo, Go, etc., asociat cu aceste specii in cuprinsul sau în afara arealului natural contribuie la realizarea unor arborete sanatoase, viguroase si mai productive.

Introdus în amestec cu molidul, afaneaza solul si il pastreaza sanatos, impiedicand degradarea lui prin acidifiare si formare de humus brut.

Temperamentul sau de umbra, ca si sensibilitatea mare la inghet si arsita nu fac posibila cultura fagului in teren descoperit, se prefera semanaturile directe sub masiv care se fac în cuiburi cu 3 – 4 ani inainte de taierea de punere in lumina.

Factori limitativi:

Tma < 2,8 C

Perioada de vegetatie < 95 zile

Saruri solubile > 300 mg %

Indici de ariditate < 24

Continut ridicat de argila > 45%

Precipitatii < 600 mm

Valoarea pH < 4,5

Avand in vedere ponderea mare a speciei in compozitia generala a padurilor de fag ce se exploateaza, este indicata in arborete situate in statiuni de bonitate ridicata unde se pot obtine productii mari de lemn de calitate superioara in deosebi lemn de furnir. In celelalte cazuri, golurile ramase neregenerate in urma aplicarii taierilor definitive se preteaza perfect pentru introducerea rasinoaselor repede crescatoare si valoroase precum si a unor specii de foioase de interes industrial, potrivit statiunii, spre a obtine astfel arborete de amestec ideal intre rasinoase si foioase.

Molidul (Picea abies)

Se utilizeaza sub forma de puieti in vederea completarilor efectuate în regenerarile naturale de fag. 5000 puieti/ha, lemnul obtinut are numeroase utilizari în industria mobilei, hartiei si celulozei, in constructii, din scoarta se poate obtine tanin pentru tabacirea pieilor iar prin prelucrarea rasinii se obține terebentina și colofoniu, etc.

Factori limitativi:

Tma < 1 – 4 C

Perioada de vegetatie < 65 zile

Saruri solubile > 300 mg %

Valoarea pH < 4,5

Bradul (abies alba)

Introdusa ca specie principala de baza in buchete,este utilizat de asemenea în completarea regenerarilor naturale de fag precum si de brad, instalarea artificiala este posibila atat prin semanaturi directe cat si prin plantatii; se utilizeaza metoda semănăturilor directe executate sub adapost, in cuiburi amplasate pe vetre de 0,4 X 0,6 m; plantatiile se executa in gropi pe vetre de 0,4 X 0,6 m, cu o densitate de 5000 puieti/ha.

Factori limitativi:

Tma < 2,8 – 3,2 C

Perioada de vegetatie < 95 zile

Saruri solubile > 300 mg %

Valoarea pH < 4,5

Materialul obtinut este utilizat in industria mobilei, constructii, obtinerea unor sortimente de lemn gros si foarte gros pentru cherestea; mai putin valoros decat cel de molid are practic aceleasi utilizări.

Contribuie, de asemenea, impreuna cu Pam, la obtinerea unor arborete amestecate de fag cu o mare eficacitate productiva si functionala.

Laricele (Larix decidua)

Este introdusa ca specie principala de amestec in compozitia de impadurire, cu o desime de 2500 puieti/ha, folosindu-se puieti cu radacină nuda in gropi normale.

Produce un lemn valoros, greu, tare dar elastic si foarte durabil, se lustruiește usor fiind utilizat pentru mobila fina, lambriuri.

Fiind o specie cu temperament de lumina si avand cea mai intensa transpiratie dintre speciile de rasinoase de la noi, benzile de larice se recomanda sa fie amplasate cu precadere pe formele convexe de relief, in lungul coamelor si culmilor principale sau secundare, precum si in treimea superioara a versantilor cu mare extensiune in suprafata unde benzile pot fi amplasate sub forma de retea in ochiurile careia se planteaza molidul.

Instalarea artificiala indiferent de zona fitoclimatica si conditiile locului de impadurit se face numai prin plantatii cu puieti produsi in pepiniera.

Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)

Este introdus ca specie principala de baza, instalat prin plantare în gropi mijlocii folosind puieti cu radacina nuda la o desime de 5000 puieti/ha.

Produce un lemn de calitate superioara, alb, omogen, excelent pentru mobila fina, parchet, strungarie si instrumente muzicale, exemplarele cu fibra ondulata sunt deosebit de pretuite în industria mobilei.

Este introdus in completarea regenerarilor naturale de fag, mai ales in arboretele de altitudine in amestec cu rasinoasele, unde asociat cu molidul sporeste rezistenta arboretelor la actiunea vantului si impiedica totodata prin frunzisul sau acidificarea solului.

3.4 ALCATUIREA COMPOZITIILOR DE REGENERARE SI

STABILIREA COMPOZITIILOR DE IMPDURIRE

Indiferent de modalitatea de instalare a tinerei generatii, pe fiecare teren de impadurit se urmareste intemeierea de asociatii forestiere cu o structura specifica capabila sa valorifice cat mai complet potentialul productiv stational, structura pe specii a noii asociatii forestiere considerata optima in raport cu aptitudinile statiunii si cu functiile atribuite culturii, poarta denumirea de compozitie de regenerare.

Compoziția de regenerare se stabileste la nivelul fiecarei u.c.f inainte de inlăturarea arboretelor existente, urmarindu-se obtinerea ei pe cale naturala, prin adoptarea si aplicarea unor tratamente adecvate particularitatilor ecologice ale speciilor care intră in compozitia arboretelor respective.

Interventia artificiala pentru instalarea vegetatiei forestiere este unica modalitate de impadurire a terenurilor lipsite de padure din fondul forestier, in asemenea situatii numai conventional se accepta notiunea de compozitie de regenerare, pentru a defini structura pe specii a culturilor forestiere ce vor fi instalate exclusiv pe cale artificiala.

Compozitia de impadurire normalizeaza speciile si precizeaza ponderea lor de participare in interventia artificiala de instalare a culturilor forestiere.

In situatia in care interventia artificiala este partiala si se face in scop de reglare a desimii si de ameliorare a compozitiei semintisului natural, se adopta compozitia de regenerare la nivelul intregii u.c.f., in raport cu care se stabileste ulterior formula de impadurire si prin aplicarea careia pe suprafata efectiva de impadurire se asigura, in urma interventiei, realizarea compozitiei de regenerare.

Cand interventia artificiala cu lucrari de impadurire are caracter de completare, se adopta compozitia de regenerare in care se inglobeaza si semintisul natural utilizabil, dupa care, se stabileste formula de împadurire.

Pentru stabilirea sortimentului de specii se identifica mai intai grupa ecologica in care se incadreaza fiecare u.c.f., incadrare ce se va face in raport cu tipul natural fundamental de padure, iar in masura in care acesta nu se gaseste se va recurge la conditiile stationale.

Compozitiile de regenerare si de impadurire sunt redate in tabelul urmator:

Compozitiile de regenerare si impaduristabilitein raport cu ntura

Tabel lucrarilor adoptate pe u.c.f-uri si rolul atribuit speciilor propuse

3.5 METODE SI PROCEDEE DE IMPADURIRE

Culturile forestiere pot fi instalate artificial prin semanaturi directe, plantatii si, foarte rar, prin butasiri directe. Alegerea uneia sau alteia din metodele precizate se face tinand seama, in primul rand, de particularitătile biologice ale speciilor din compozitia de impadurire, iar in al doilea rand, de conditiile fitoclimatice si de caracteristicile solului.

In cadrul U.P.II Mihaieti s-au utilizat, ca metode si procedee de impadurire, semanaturile directe si plantatiile.

Au existat si situatii in care pe aceeasi suprafata de impadurit, una sau unele din speciile asociate in compozitia de impadurire, sa fie instalate cu anticipatie prin semanaturi directe, inainte de inlaturarea arboretului existent, iar celelalte ulterior, prin plantatii dupa executarea lucrarilor de exploatare.

Reusita acestor culturi este conditionata, in mare masura, de receptivitatea solului, in sensul asigurarii conditiilor favorabile germinarii semintelor si cresterii normale a plantelor dupa rasarire si de lipsa concurentei vegetatiei erbacee sau lemnoase nedorite, prin urmare se executa pe terenuri cu soluri afanate, neinierbate, lipsite de semintis sau arbusti.

Se vor executa semanaturi directe in cuiburi, recomandate pe terenuri mai mult sau mai putin accidentate, conditii in care trebuie evitata pregatirea solului pe mari suprafete, existand riscul declansarii fenomenului de eroziune a solului; cuiburile vor fi executate in vetre, amplasate dupa un dispozitiv care sa asigure culturilor, dupa rasarirea puietilor, desimea prestabilita(2,0 X 1,0 m la fag si brad).

Plantarea este metoda de impadurire prin care sunt instalate majoritatea culturilor forestiere, indiferent de caracteristicile terenurilor de impadurit si particularitatile biologice ale speciilor folosite.

In lucrarile de impadurire cu se va folosi procedeul de plantare in gropi normale folosind puieti cu radacina nuda; pentru marirea eficientei economice s-a acordat importanta solutiilor tehnice care sa conduca in acest timp la atingerea reusitei definitive, concomitent cu reducerea investitiei specifice.

Solutii tehnice de instalare a culturilor forestiere

Tabel 3.5.1 adoptate pe u.c.f-uri

3.6 SCHEME DE IMPADURIRE

Realizarea pe cale artificiala de ecosisteme forestiere viabile, stabile si valoroase, presupune amplasarea judicioasa pe terenul de impădurit a speciilor adoptate, astfel incat fiecare în parte să-și îndeplinească cu maximă eficienta rolul

atribuit in compozitia de impadurire, ca urmare, in activitatea de proiectare a lucrarilor de instalare artificiala a padurii, elaborarea schemelor de impadurire prezinta importanta deosebita.

Schema de impadurire trebuie sa indice prin simboluri, intr-o reprezentare grafică, modul de asociere si amplasare a speciilor pe suprafata de impadurit, dispozitivul de instalare si desimea initiala a culturilor.

Modul de asociere a speciilor, aspect ce trebuie rezolvat numai in cazul instalării de culturi amestecate, se rezolva luand in considerare rolul atribuit speciilor din compozitia de impadurire si tinand seama de insusirile biologice ale speciilor asociate, de variatia conditiilor microstationale in cuprinsul terenului de impadurit și consideratii economice.

Asocierea grupata a speciilor principale s-a realizat in biogrupe sau in benzi. Marimea unei biogrupe sau latimea unei benzi in care se instaleaza una sau alta dintre speciile principale de amestec propuse in compozitia de impadurire, se stabileste in functie de particularitatile lor biologice.

Cu cat compatibilitatea dintre specii este mai redusa si deci riscul eliminarii reciproce este mai pronuntat, extensiunea in suprafata a biogrupelor sau a benzilor trebuie sa fie mai mare, respectiv, invers, mai mica daca speciile sunt compatibile sub raportul insusirilor biologice, in cadrul u.c.f. – urilor s-au utilizat asocieri in buchete din Br, Pam si benzi de La.

La asocierea in biogrupe a speciilor principale de amestec cu specia de baza, ca si in cazul asocierii combinate a acestor specii in biogrupe si benzi, se stabilesc analitic, prin calcul, parametrii necesari elaborarii schemei, plecand de la unele elemente impuse, conditionate la randul lor de ponderea speciilor precizata în compozitia de impadurire si de rolul cultural atribuit speciilor de amestec, pe langă cel productiv, in viitoarea cultura care se instaleaza pe cale artificiala.

u.c.f. 124B; grupa ecologică IXA; compoziția de împădurire 60Mo 30 Br 10 Pam; metodă și procedeu de împădurire 2.1.1.1 .

Tab. 3.6.1

Schema de împădurire de ansamblu a u.c.f. 124B

Legenda: – buchet Br (30%)

– buchet Pam (10%)

– Mo (60%)

Detaliul „A”

Dispozitivul de instalare reda prin distante locul de amplasare pe teren a materialului de impadurire apartinand speciilor din compozitia adoptata.

Pentru semanaturi in cuiburi si plantatii, dispozitivul de cultura trebuie sa indice distantele intre două locuri invecinate de plasare a materialului de impadurire.

In conditiile din U.P.II Mihaieti, de relief accidentat si presarat cu numeroase obstacole, nu se recomanda si nu se justifica executarea de lucrari anticipate pentru pregatirea solului , locurile de amplasare a materialului de impadurire au o distributie neregulata, urmarind, in executia lucrarii de impadurire, folosirea portiunilor de teren mai asezate si adspostite, dar si in astfel de situatii, prin dispozitiv trebuie precizate distantele intre locurile invecinate pentru asigurarea distribuirii cat mai uniforme a materialului de impadurire pe intreaga suprafata de cultura.

Desimea culturilor (la instalare) se exprima prin numarul de puieti la unitatea de suprafata (buc./ha), in cazul plantatiilor desimea se realizeaza prin respectarea in executarea lucrarilor de impaduriri a dispozitivului de instalare adoptat, iar pentru semanaturi directe, pe langa dispozitiv, trebuie sa se respecte, in plus, si norma de semanat corespunzatoare procedeului adoptat (la cuib) si precizat pe u.c.f. – uri in tabelul centralizator.

Desimea culturilor este variabila in raport cu particularitatile biologice ale speciilor, iar in cadrul aceleiasi specii, in functie de conditiile stationale, natura lucrarilor de impadurire, tehnologiile de instalare adoptate si, nu in ultimul rand, de calitatea materialului de impadurire.

In cazul completarilor nu se poate elabora o schema grafica de amplasare concreta pe terenul de impadurit a speciilor deficitare si care alcatuiesc compozitia de impadurire, insa, trebuie sa se precizeze dispozitivul si desimea de instalare a acestor specii.

Solutiile pe u.c.f-uri cu elementele necesare intocmirii schemelor de impadurire

sunt redate in tabelul urmator:

Dispozitive si desimi adoptate pe u.c.f.-uri in functie de

tehnologiile de de impadurire si modalitatea

Tabel 3.6.2 de asociere a speciilor

3.7 PREGATIREA TERENULUI SI A SOLULUI

Culturilor forestiere instalate artificial se urmareste sa li se asigure de la inceput conditii cat mai bune de vegetatie, astfel ca reusita acestora sa fie cat mai buna, iar prin acumularile sustinute de biomasa ale puietilor, inca din primul an, sa se asigure depasirea perioadei critice, de crestere individuala, in cel mai scurt timp.

Lucrarile de pregatire a terenului urmaresc, in principal, asigurarea conditiilor necesare de pregatire a solului, ca urmare aceste lucrari au, in general, caracter auxiliar.

Lucrarile de pregatire a solului trebuie sa sufere adaptari corespunzatoare conditiilor variate in care se executa impaduririle.

In cadrul U.P II Mihaieti lucrarile de pregatire a terenului si a solului se executa in perioada 15. IV – 15. V, odata cu lucrarile de instalare a vegetatiei forestiere.

Lucrarile de pregatire a terenului se vor executa pe vetre de 0,6 X 0,8 m si vor urmari indepartarea rugilor, ierburilor inalte, semintisului neutilizabil, lucrare ce se executa cu ajutorul secerei si a sapei forestiere.

Lucrarile de pregatire a solului se vor executa de asemenea, pe vetre de 0,4 X 0,6 m si vor consta intr-o mobilizare superficiala a suprafetei pe o adancime de circa 15 cm cu ajutorul sapei forestiere.

Fig. Pregatirea partiala a solului in vetre

In vederea stabilirii solutiilor de pregtire a terenului si a solului s-a tinut seama de caracteristicile fiecarei suprafete de impadurit sub raportul conditiilor stationale si de vegetatie si s-au luat in considerare, de asemenea, si particularitătile silvobiologice ale speciilor din compozitia de impadurire aferenta pentru fiecare u.c.f.

Tabel 3.7.1 Tehnologii de pregatire a terenului

Tabel 3.7.2 Tehnologii de pregatire a solului

In continuare sunt redate solutiile tehnice de pregatire a terenului si solului:

Solutii tehnice de pregatire a terenului si solului

Tabel 3.7.3 stabilite pe u.c.f-uri

3.8 MATERIALUL DE IMPADURIRE

Reusita lucrarilor de impadurire este conditionata, in mare masura, de calitatea materialului de impadurire.

Indiferent de natura materialului de impadurire, se va urmari folosirea cu precadere a provenientelor locale valoroase.

In ceea ce priveste sursele de aprovizionare cu material de impadurire se mentioneaza urmataoarele: vor fi pepinierele din cadrul ocolului.

Semintele de fag si brad se vor recolta din arboretele sursa de seminte din cadrul Ocolului Silvic .

Se vor utiliza seminte de clasa I–a de calitate, cele de fag se caracterizeaza prin M1000 = 235 g, se utilizeaza 50 buc./cuib iar la cele de brad M1000 = 65,0 g, utilizand 80 buc./cuib.

La recoltare, puietii apti de plantat trebuie sa indeplineasca anumite dimensiuni și forme corespunzatoare unor indicatori de calitate standardizati.

La puietii de talie mica, radacinile se extrag in intregime din pamant, cu cea mai mare atentie, pentru a evita orice vatamare mecanica, iar la puietii de talie mijlocie se va recurge la toaletarea radacinilor.

Radacina trebuie sa fie bine dezvoltata, stufoasa si la rasinoase intreaga, cu lungime minima a puietilor la plantare de 20 cm la cele cu inradacinare trasanta si 25 cm la cele cu înradacinare pivotanta.

Tulpina sa fie lignificata, dreapta si la rasinoase nebifurcata, mugurii normal dezvoltati, sanatosi si neporniti.

Tabel 3.8.1

Materialul de impadurire nu trebuie sa aiba urme de boli criptogamice supuse

carantinei fito-sanitare si nici atacuri de insecte sau rozatoare.

Materialul de impadurire necesar pentru impadurirea

Tabel 3.8.2 suprafetelor incluse in planul de regenerare

3.9 EPOCA DE INSTALARE A CULTURILOR SI TEHNICA DE

EXECUTIE

Instalarea pe cale artificiala a culturilor forestiere se va executa primavara de timpuriu imediat dupa topirea zapezii, dezghetarea și zvantarea solului, in acest sezon plantatiile executate corect beneficiază de suficienta umiditate in sol si atmosfera, ca si de absenta unor temperaturi ridicate.

Cu cat se fac primavara mai devreme cu atat se inlatura mai mult efectul negativ al dezechilibrului dintre absorbtie si transpiratie, care se accentueaza si se agravează odata cu aparitia fenomenului de seceta atmosferica, sezonul cel mai indicat fiind după 15 aprilie putand continua la altitudini mari si expozitii umbrite pana la sfarșitul lunii mai.

Se evita plantatiile de toamna deoarece în regiune este frecvent fenomenul de desosare a puietilor.

Semanaturile directe în cuiburi folosite pentru completarea regenerarilor naturale de fag presupun distribuirea si incorporarea in sol a semintelor pe mici suprafete circulare cu profil concav si diametru de 25 cm denumite cuiburi.

Amplasarea cuiburilor pe teren se va face in vetre, comparativ cu celelalte procedee, semanaturile directe in cuiburi reclama cea mai redusa cantitate de seminte si de asemenea, permit aplicarea oricaror scheme de impadurire sub raportul modului de asociere a speciilor din compozitia de impadurire.

Cantitatea de seminte utilizata este de 50 buc./cuib la fag si 80 buc./cuib la brad, in general cu cat semintele sunt mai marunte, cu atat potentialul lor de rasarire este mai redus.

Semanatul in cuiburi se executa cu mana, cantitatea de seminte stabilita se distribuie de regula, cat mai uniform pe suprafata cuibului, dupa care se acopera cu un strat de pamant avand grosimea corespunzătoare adancimii optime.

Operatia de plantare este metoda de impadurire cea mai utilizata pentru instalarea artificiala a vegetatiei lemnoase.

Procedeul plantarii in gropi are un camp nelimitat de aplicabilitate, gropile de plantat, prin sapare, au de regula, o forma prismatica sau cilindrica, dimensiunile lor fiind stabilite de marimea si forma sistemului radicelar al puietilor, astfel incat sa permita asezarea radacinilor intr-o poziție cat mai apropiata de cea in care au crescut in pepiniera.

Dimensiunile gropilor vor fi de 30 30 cm pentru puietii de talie mica.

Plantarea puietilor se face imediat dupa saparea gropilor pentru a evita zvantarea si uscarea peretilor acestora si a pamantului excavat; se va urmari separarea

pamantului curat, lipsit de schelet sau telina, structurat si bogat in humus, situat in straturile superioare ale solului care va servi ulterior la acoperirea radacinilor.

Gropile se vor executa manual cu cazmaua sau sapa forestiera, formatia de lucru alcatuita din doi sapatori si un plantator ce, in conditii normale, planteaza minim 450 puieti de talie mica pe zi.

Pentru plantarea propriu – zisa a puietilor cu radacina nuda, muncitorul plantator tine puietul cu o mana in centrul gropii, in pozitie verticala si cu coletul la nivelul solului, iar cu cealaltaa mana rasfira si aseaza radacinile intr-o stare cat mai normala, pe care le acopera treptat cu pamant de calitate, tasandu-l bine, la inceput cu pumnul si la urma cu piciorul, pentru a realiza un contact strans intre radacini si sol.

Plantarea prea adanca poate provoca la rasinoase putrezirea cojii pe portiunea de tulpina ingropata, iar la foioase formarea unor radacini adventive care diminueaza energia de crestere a radacinilor principale.

Dupa plantare, pe suprafata vetrei, in jurul puietilor, se asterne un strat de 2 – 3 cm de pamant reavan, bine maruntit, afanat, pentru prevenirea pierderilor de apa prin evaporatie direct.

In functie de conformatia sistemului radicelar, pentru asigurarea unei cat mai bune pozitionari si evitarea indoirii sau rasucirii acestora, pe fundul gropii se executa, dupa caz, o excavatie mai profunda pentru puietii cu inradacinare pivotanta sau un musuroi pe care se rasfira radacinile, la puietii cu inradacinare trasanta.

Fig. Metode de plantare a puietilor (a.cu radacina trasanta;b.cu radacina pi-

votanta;c. cu radacin pivotant-trasanta)

CAPITOLUL 4

URMARIREA,CONTROLUL SI INGRIJIREA CULTURILOR

URMARIREA SI CONTROLUL LUCRARILOR DE IMPADURIRE

Actiunea de instalare pe cale artificiala a culturilor forestiere se poate considera incheiata in momentul cand acestea realizează inchiderea masivului.

Tinand cont de faptul ca lucrarile de pregatire a terenului si solului constituie faze de lucru ale operatiei de instalare a culturilor, se efectueaza o singura verificare sub raport tehnic, la finalizarea lucrarilor de instalare.

Receptia tehnico – financiara se efectueaza de o comisie special alcatuita care, prin observatii si masuratori, verifica concordanta intre documentatia tehnica si realitatea din teren privind urmatoarele aspecte mai importante: natura si volumul lucrarilor executate, compozitia si schema de impadurire, calitatea executiei lucrarilor de instalare etc.

Verificarea se finalizeaza printr-un proces verbal in care se consemneaza realitatea din teren in raport cu documentatia tehnica precizata in proiect, pe baza acestui document u.c.f. – ul se inscrie in „registrul de impaduriri” si se intocmesc formele contabile pentru achitarea manoperei.

Prin reusita definitiva se intelege stadiul atins de o impadurire de la care cultura se poate dezvolta normal, fara sa mai necesite lucrari de ingrijire (revizuiri, mobilizari, etc.) sau completari. La foioase, acest stadiu se considera atins atunci cand coroanele puietilor se ating, pe randuri sau in biogrupe, intr-o proporție de minim 70%, la rasinoase atunci cand inaltimea puietilor este de 1,0 – 1,2 m.

Prima verificare a culturilor se face la 2 – 3 luni dupa instalarea acestora în primul an de vegetatie, verificarea are drept scop stabilirea procentului de prindere a puietilor, in cazul plantatiilor, respectiv, procentul de rasarire a plantulelor, in cazul semanaturilor directe.

Evolutia culturilor si dezvoltarea puietilor se apreciaza pe baza datelor obtinute cu prilejul efectuarii controlului anual al impaduririlor, operatie ce vizeaza impaduririle care nu au realizat reusite definitiva si urmareste, pe baza observatiilor si masuratorilor de teren, sa stabileasca reusita impaduririlor executate (foarte buna, buna, satisfacatoare sau nesatisfacatoare) la data efectuarii controlului anual.

Pentru stabilirea coeficientului de reusita a culturilor instalate, se procedeaza la inventarierea puieților viabili (bine dezvoltati, cu crestere activa, fara defectiuni care sa impuna inlocuirea) existenti pe teren la data efectuarii controlului si care se incadreaza in compozitia de regenerare stabilita pe u.c.f. – ul respectiv.

Din al doilea an de instalare, pe langa aceste observatii, se fac și masuratori privind cresterea curenta in inaltime a puietilor.

Pe baza datelor de teren obtinute cu prilejul inventarierii efectuate rezulta numarul total de puieti si pe specii principale, in functie de care se calculeaza si procentele de mentinere a puietilor; prin raportarea numarului de puieti gasiti la data controlului la numarul de puieti inventariati cu prilejul efectuarii receptiei tehnico – financiare.

In functie de valorile procentelor de mentinere se stabilesc indicii de reusita pe total puieti si, respectiv, pe specii principale prin consultarea tabelelor cu criterii de apreciere a reusitei impaduririlor, iar in functie de acesti indici se stabilesc, in final, calificativele de apreciere a reusitei impaduririlor la data efectuarii controlului.

Pe langa aprecierea prin calificative a reusitei impaduririlor efectuate, se determina și pierderile de puieti, atat pe total, cat si pe grupe de specii, si se specifica cauzele care le-au provocat.

Pentru toate pierderile de puieti, cu exceptia celor normale, se intocmesc acte justificative, sunt considerate pierderi normale, in perioada de la instalare pana la atingerea reusitei definitive pierderile de puieti care nu depasesc 15%, care nu pot fi puse pe seama unor calamitati sau deficiente tehnico – organizatorice.

Incepand cu al doilea an, se mai admit ca pierderi normale de puieti un procent suplimentar de pana la 2% anual, cu condiția ca procentul cumulat al acestor pierderi pana la reusita definitiva sa nu depasească 10% si sa nu fie grupate (mai mult de patru puieți la un loc), situatie care ar impune interventia cu noi lucrari de completare.

Pe baza analizei starii de vegetatie puietilor si evolutiei generale a culturilor, cu prilejul efectuarii controlului anual se constata masura in care, pe langa lucrarile de ingrijire considerate necesare, planificate si precizate in proiect, s-ar impune si alte lucrari sau majorarea frecventei unora din randul celor deja planificate la executie în scopul scurtarii perioadei de realizare a reusitei definitive.

Ultimul control anual al impaduririlor coincide cu anul in care se constata realizarea reusitei definitive de catre cultura analizata, cu acest prilej o comisie special alcatuita face receptia definitiva si de punere in functiune a impaduririlor, iar pe baza actului de receptie intocmit de comisie se procedeaza la incadrarea u.c.f – ului in evidenta fondului forestier de productie.

Din punct de vedere metodologic, verificarea cantitativa si calitativa a diverselor lucrari executate conform prevederilor stipulate in documentatia tehnica, precum si urmarirea si controlul anual al impaduririlor, se fac prin observatii, inventarieri si masuratori in suprafete de proba permanente, materializate pe teren prin borne.

Amplasarea acestor suprafete se face cu prilejul efectuarii primei operatii prevazuta de tehnologiile de lucru adoptate, suprafetele de control au forma geometrica de cerc cu aria de 100 și 200 m2, cu conditia ca aria cumulata a suprafetelor de proba trebuie sa reprezinte minim 4% din suprafata totala a terenului de impadurit.

4.2 STABILIREA RETELEI DE PUNCTE PENTRU AMPLASAREA SI

MATERIALIZAREA PE TEREN A SUPRAFETELOR DE CONTROL

Instalarea pe tern a suprafetelor de control, pentru evitarea subiectivismului in alegerea locului de amplasare, se adopta scheme mecanice, care determina distributia uniforma a locurilor de proba pe intreaga suprafata a u.c.f. – ului.

Pentru asigurarea amplasarii uniforme pe teren a suprafetelor de control, in practica se procedeaza la materializarea unei retele de drepte paralele, care se intersecteaza cu alte drepte paralele sub un unghi oarecare, distantele dintre ele variind in raport cu aria adoptata pentru suprafetele de control fiind de 50/50 m pentru cele de 100 m2 si 50/100 m pentru cele de 200 m2 .

Intersectia dreptelor paralele din retea determina puncte uniform distribuite, in care se materializeaza centrul cercului.

Marcarea retelei de puncte pe teren se face in raport cu prima suprafata de control, care se amplaseaza intr-un colt al terenului de impadurit, la o distanta de 25 m fata de limitele u.c.f. – ului, la suprafața de 100 m2, respectiv, 25/50 m in cazul celor cu aria de 200 m2; suprafetele de control se mentin pe acelasi amplasament pana la realizarea reusitei definitive, din acest motiv materializarea lor se face prin borne amplasate in centrul cercului.

In cazul când o suprafata de control cade ca amplasament pe o portiune regenerata natural, pe un teren cu stancarie la suprafata, etc., suprafata respectiva, in mod exceptional, va fi stabilita intr-un amplasament cat mai apropiat pentru a corespunde scopului urmarit.

Materializarea pe teren a retelei suprafetelor de control cu caracter permanent se face odata cu executarea primelor lucrari prevazute de tehnologia de lucru pentru a da posibilitatea efectuarii corecte indeosebi a receptiei tehnico – financiare.

Respectand aceasta metodologie de lucru, se asigura precizia in determinarea procentului de mentinere, respectiv, pierdere a puietilor, in functie de care se pot stabili corect indicii de reusita si, in final, calificativul corespunzator gradului de reusita a impaduririi executate.

Dupa marcarea pe teren a locurilor de control se intocmeste graficul de amplasare a acestor suprafete in cuprinsul u.c.f. – ului in care se vor contura suprafetele de control si la fiecare se inscrie numarul de ordine si raza cercului, care pe linia de cea mai mare panta, variaza in raport cu inclinarea terenului in locul de amplasare a fiecarei suprafete de control, astfel incat, redusa la orizontala, aria acestora sa fie constanta de 100 si, respectiv, 200 m2.

Date de sinteza privind amplasarea

Tabel 4.2.1 suprafetelor de proba pe u.c.f. – uri

NATURA,SCOPUL SI TEHNICA DE APLICARE A LUCRARILOR

DE INGRIJIRE

De la instalare pana la atingerea reusitei definitive, culturile forestiere traverseaza cea mai critica perioada din existenta lor, de aceea culturile instalate sunt parcurse în aceasta perioada cu o serie de lucrari de ingrijire, avand drept scop asigurarea in permanenta a unor conditii cat mai favorabile de vegetatie, de crestere si dezvoltare a puietilor, astfel incat culturile sa ajunga cat mai devreme la realizarea inchiderii masivului odata cu respectarea compozitiei de regenerare adoptata.

In functie de structura pe specii a compozitiilor de impadurire si de particularitatile climato – edafice ale terenurilor impădurite, in cadrul u.c.f. – urilor s-a stabilit aplicarea urmatoarelor lucrari deingrijire:

Revizuirea culturilor urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni ce pot surveni peste iarna (culcarea sau desosarea puietilor, colmatarea sau spalarea vetrelor, etc.). Lucrarea se executa primavara în perioada 15. III – 15. IV, dupa ce culturile au parcurs cel putin un sezon rece executandu-se in primii doi ani de la instalare.

Intretinerea solului constituie una din cele mai importante lucrari de ingrijire a culturilor pana la realizarea reusitei definitive si consta in combaterea vegetatiei nedorite si afanarea solului.

Menținerea solului lipsit de buruieni si afanat se realizează prin:

descoplesirea culturilor se rezuma numai la inlaturarea vegetatiei daunatoare (ierburi inalte, rugi de zmeur, mur) din jurul puietilor pe vatra.

Aceste lucrari se executa in perioada 15. V – 15. VI, in situatia cand sunt prevazute doua interventii pe an cea din urma se va executa in perioada 15. VII – 15. VIII.

Completarea culturilor reprezinta lucrarea de ingrijire prin care se instaleaza o noua serie de puieti in locul celor disparuti din diferite cauze.

In masura in care se respecta in executie prevederile documentatiei tehnice, iar culturile nu au fost calamitate necesitatea interventiei cu completari este exclusa.

Sunt situatii cand pierderile in puieti sunt reduse, procentul acestora fiind sub limitele admise, insa datorita gruparii lor (3 – 4 puieti intr-un loc) se impune interventia cu completari.

Pentru asemenea pierderi s-au prevăzut completari preliminate, care, procentual, nu depasesc limita prevazuta a pierderilor normale pentru regiunea fito – geografica in care se incadreaza terenul impadurit, lucrare ce se va executa dupa ce cultura infiintata a parcurs un sezon de vegetatie, in perioada 15. IV – 1. V.

Pentru optimizarea sub raport economic a executarii lucrarilor de ingrijire trebuie avut in vedere faptul ca puieții, prin cresterile curente realizate pe masura

inaintarii lor în varsta, confera culturilor o tot mai ridicata capacitate de rezistenta si autoprotectie impotriva factorilor daunatori ai mediului.

Stabilirea lucrarilor de ingrijire a culturilor pe u.c.f-uri si volumul

Tabel 4.3.1 acestora la unitatea de suprafata (ha)

4.4 PLANIFICAREA APLICARII LUCRARILOR DE INGRIJIRE

IN PERIOADA DE LA INSTALAREA CULTURILOR PANA

LA ATINGEREA REUSITEI DEFINITIVE

La planificarea aplicarii lucrarilor de ingrijire pe u.c.f. – uri s-au luat in considerare optiunile facute în legatura cu natura lucrarilor de ingrijire de aplicat si modalitatea lor de executare precizate anterior în tabelul 4.3.1 precum si datele din normativul „Lucrari de intretinere a culturilor forestiere” privind anul probabil de realizare a reusitei definitive si, respectiv, frecventa de aplicare a uneia sau alteia din lucrari in raport cu varsta atinsa de culturi.

Varsta de realizare a reusitei definitive de catre una sau alta din culturile instalate va fi mai mare in conditii grele de lucru si, dimpotriva, mai mica in conditii mai usoare de lucru.

Pe langa aceste considerente s-a mai tinut seama de natura lucrarilor de impadurire si de solutiile tehnice de instalare a culturilor adoptate pe u.c.f., solutii care influenteaza direct si indirect perioada de timp necesara atingerii reusitei definitive.

Dupa stabilirea varstei de realizare a reusitei definitive s-au precizat in raport cu varsta culturii, natura si frecventa anuala de aplicare a diferitelor lucrari de ingrijire considerate necesare si precizate pe u.c.f. – uri in tabelul 4.3.1.

Natura si frecventa de aplicare a lucrarilor de ingrijire de la

Tabel 4.4.1 instalarea culturilor pana la atingerea reusitei definitive

CAPITOLUL 5

PLANIFICAREA SI EVALUAREA LUCRARILOR

DE IMPADURIRE

5.1 PLANIFICAREA APLICARII LUCRARILOR DE

IMPADURIRE (ANTEMASURATOAREA)

Impadurirea suprafetelor din U.P.II Mihaieti a fost esalonata pe parcursul a 10 ani, solutiile tehnice de impadurire au fost stabilite la nivel de u.c.f., tehnologiile de lucru adoptate nefiind conditionate de anul cand unitatea a fost planificata la impadurire, respectiv, daca impadurirea intregii suprafete se va realiza in una sau mai multe etape.

Date fiind particularitatile procesului de instalare artificiala a padurii sub raport tehnologic s-a recurs la intocmirea pe u.c.f. – uri sau fractiuni ale acestora a planului calendaristic de aplicare a lucrarilor specifice de impadurire adoptate.

La elaborarea planului s-au inscris codificat in prima coloana, in ordinea succesiunii lor, toate solutiile tehnice propuse pe u.c.f. – uri, dupa care s-au consultat „Normele de timp si productie unificate pentru lucrari in Silvicultura” pentru stabilirea categoriilor de lucrari, care prin specificul executiei corespund solutiilor tehnice propuse si precizate codificat in prima coloana a tabelului.

In continuare se trece la planificarea propriu – zisa a aplicarii lucrarilor preconizate, planificare care consta în esenta din precizarea pe ani a naturii lucrarilor specifice de impaduriri ce se vor executa, u.c.f. – urile vizate cu aplicarea uneia sau alteia din lucrari si volumul executat la nivelul fiecărei unitati.

Dupa planificarea ultimei lucrari de ingrijire se face o recapitulare, care consta in insumarea pe categorii de lucrari a cantitatilor inscrise pe coloane, in scopul cunoasterii volumului lor total ce trebuie executat anual.

Planul de aplicare a lucrarilor specifice de impadurire este o piesa de sinteza deosebit de importanta, intrucat, prin forma si continut, reprezinta totodata si antemasuratoarea lucrarilor, document ce sta la baza elaborarii devizului lucrarilor.

Pe de alta parte, antemasuratoarea furnizeaza date necesare rezolvarii unor importante probleme de ordin tehnico – organizatoric, in baza datelor respective se intocmeste lista de materiale necesare executarii lucrarilor de impadurire, se cunoaste din timp necesarul anual de puieti (seminte) pe specii si sortimente, facand posibila procurarea sau producerea lor de catre unitatea silvica, se stabileste necesarul fortei de munca, etc.

5.2 STABILIREA NECESARULUI DE FORTA DE MUNCA

Caracterul pronuntat sezonier de executare a lucrarilor silvotehnice determina o important fluctuatie a fortei de munca, atat de la an la an, cat si pe parcursul aceluiasi an, in functie de calendarul de aplicare a diverselor operatii tehnice, de volum si natura lucrarilor de executat.

Pentru diminuarea sau chiar eliminarea fluctuatiei necesarului de muncitori la nivelul ocolului se va urmari corelarea planurilor decenale de regenerare si, respectiv, de ingrijire si conducere a arboretelor.

Prin echilibrarea de la an la an a suprafetelor de parcurs cu lucrari fie de regenerare artificiala, fie de ingrijire si conducere a culturilor forestiere, imbinata cu o judicioasa planificare a aplicarii lucrarilor respective, cu luarea in considerare a intervalului optim de executie, se poate asigura continuitatea folosirii fortei de munca pe parcursul intregului an si deci permanentizarea efectivului de muncitori.

Necesarul fortei de munca, pentru lucrarile de impaduriri proiectate, se stabileste in functie de volumul lucrarilor de executat (prevazut in antemasuratoare), de normele de productie sau de timp fixate prin normativele in vigoare si de intervalul de timp adoptat, corespunzator perioadei optime de executie a fiecarei lucrari din cadrul tehnologiilor de lucru stabilite pe u.c.f. – uri.

Intervalul de timp necesar executarii diferitelor lucrari specifice de împadurire s-a adoptat asfel incat numarul de muncitori necesari, sa fie cat mai constant, indiferent de natura lucrarilor si, respectiv, de planul calendaristic de aplicare a acestora; in acest fel se asigura organizarea muncitorilor pe brigazi permanente, care, dupa executarea lucrarilor specifice de impadurire, pot fi dirijate cu usurinta spre alte lucrari cu caracter silvotehnic din cuprinsul ocolului.

Efectivul necesar de muncitori pentru

Tabel 5.2.1 executarea lucrarilor de impaduriri

5.3 DEVIZUL LUCRARILOR

Devizul lucrarilor reprezinta actul de evaluare a cheltuielilor presupuse de executarea lucrarilor inscrise in antemasuratoare, are aceeasi structura ca si antemasuratoarea dar in loc de volumul lucrarilor sunt inscrise valoarea acestora, cu respectarea anului cand s-a prevazut executia in antemasuratoare.

Aceasta modalitate de intocmire a devizului este necesara la efectuarea analizei economice, iar prin insumarea cheltuielilor anuale se obtine valoarea totala a cheltuielilor de manopera vizand impadurirea u.c.f. – urilor pe parcursul deceniului in curs.