Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor la [608634]

Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor la
instituțiile publice

PROIECT: PROCES BUGETAR PUBLIC
REALIZATOR: BUDAI CARMEN MIHAELA
GRUPA: 1/1 – FINANȚE BĂNCI
PROFESOR COORD.: Conf. dr. Sebastian Laz ăr

2

Cuprins
Capitolul 1. Organizarea și funcționarea instituției publice ………………. …………………… .3
1.1. Scurt istoric ……………………………………………………………………………….. ……………………..3
1.2. Obiectul/domeniul de activitate ……………………………………………………. …………………….. 4
1.3. Organizarea internă și funcționalitate …………………………………………………………….. …….5
1.4. Structura de personal …………………………………………………………………… …………………….8
1.5. Relațiile externe ale Primăriei Țibana……………………………………………. …………………..11
1.6. Structura și evoluția principalelor venituri bugetare la Primăria Țibana în perioada
2010 -2014 ………………………………………………………………………….. ………………… ……………..13

Capitolul 2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare …………………………… …………………..17
2.1. Cadrul juridic utilizat în fundamentarea cheltuielilor bugetare …………. ………………….. .17
2.2. Calcule de fundamentare privind cheltuielile bugetare ………………………… ……………….20
2.3. Fluxuri informaționale generate de funda mentarea chel tuielilor buge tare……………….26

Capitolul 3. Finanțarea cheltuielilor bugetare ………………………………….. ……………………30
3.1. Surse de finanțare a instituțiilor publice ………………………………………… …………………. ..30
3.2. Modalități tehnice utilizate în finanțarea cheltuielilor bugetare ………… ……………….. ….35
3.2.1. Deschiderea și repartizarea de credite bugetare – pentru bugetul de stat ……………….35
3.2.2. Alimentarea cu fonduri – pentru bugetele locale …………………………… …………………..36
3.3. Utilizarea efectivă a creditelor bugetare și a fondurilor alocate. Plăți pentru
cheltuieli …………………………………………………………. ………………………….. ……………………….37
3.4. Fluxuri informaționale generate de finanțarea cheltuielilor bugetare ………………………39
Bibliografie
Anexe

3

Capitolul 1. Organizarea și funcționarea instituției publice
1.1. Scurt istoric
Comuna Țibana este poziționată în nord – estul țării, la 36 km de municipiul
Iași care este reședința de județ. Cel mai apropiat oraș este Negrești -jud. Vaslui, la o
distanță de 22 km .
Administrativ, comuna aparține județului Iaș i ocupând o poziție sud – vestică
în cuprinsul județului .
Îndelungata existență a comunității este dovedită prin descoperirea pe teritoriul
pe care se află în prezent comuna Țibana a numeroase dovezi arheologice ce demonstrează
existența unei vieți econom ice și sociale înfloritoare încă din cele mai vechi timpuri.
Numele comunei – Tibana – provine de la numele neamului Tibăneștilor, care
conform documentelor au stăpânit zona încă din secolul al X -lea.
Zona geografică a comunei, este menționată și în actul de proprietate emis de
domnul Iuga al Moldovei (1399 – 1400) dar, au existat așezări umane după cum arată
vestigiile arheologice încă din paleolitic – când avem indicii și urme ale primelor urme de
locuință. În zona Alexeni – Cioate au fost descoperi te urme de cultură neolitică și
eneolitică, dupa care în epoca bronzului se constată o creștere a numărului de asez ări pe
înteg cuprinsul comunei.
Comuna Țibana a obținut statut de comună anul 1968, în urma împărțirii
teritoriale a țării, prin unificarea comunelor Țibana și Gărbești. Din acel moment are în
componență satele: Țibana, Gărbești, Alexeni, Oproaia, Moara Ciornei, Poiana Mănăstirii,
Poiana de Sus, Domnița, Vadu Vejei și Runcu. Tot în componența comunei intră și
cătunele: Pănoasa – Alexeni, Secăt uri (Domnița II ) – Domnița și Palanca – Runcu.
În componența comunei întâlnim:
 Localitatea Țibana , ca sat, este asezată la intersecția dintre orașele Iași – Roman –
Vaslui.
 Localitatea Alexeni , este situată la est de centrul comunei și datează din anul 1640
fiind locuită la acea vreme preponderent de către țărani – iobagi.
 Localitatea Domnița , este poziționată la nord de centrul comunei, atestată
documentar din anul 1927, unde după ce o parte din locuitorii din satele învecinate
cumpără teren de la moșie ri începând cu prima parte a secolului al XX -lea.
 Localitatea Oproaia , este plasată la sud – est de centrul comunei. Satul este atestat
istoric din 1850 de când moșierii locului au adus țărani -iobagi, care mai târziu au
fost improprietăriți prin legea di n 1864.
 Localitatea Poiana de Sus , se află în partea de Nord – Est a comunei și primele
informatii datează din jurul anului 1469. Dar ca așezare primim informații începând
cu anul 1890 când o parte a locuitorilor defrișează pădurea pentru a fabrica cărbune
din lemn, mai târziu aceștia fiind improprietăriți.
 Localitatea Poiana Mănăstirii , este situată în partea de est a comunei pe malul apei
cu același nume. Unul din cele mai vechi sate ale comunei pe teritoriul căreia pe la
1460 se află o mănăstire – locali tatea datează ca așezare din anul 1864.

4

 Localitatea Moara Ciornei , este situată la aproximativ 3 km nord de centrul
comunei. Numele satului vine de la un locuitor pe nume Ciornei ce stăpânea o
moară și este menționată documentar ca așezare din anul 1469.
 Localitate Runcu , este o zonă deluroasă situată la 7 km în partea de Nord – Vest a
comunei fiind atestată din anul 1710.
 Localitatea Vadu – Vejei situată la 9 km de centrul comunei este cel mai îndepartat
sat. Desi, se spune că pe aceste locuri, Stefan cel Mare a avut una din cele mai
frumoase herghelii, satul datează de aproximativ 100 de ani.
 Localitatea Gărbești , se află la o distanță de ~ 3 km de centrul comunei. Ca
suprafață și număr de locuitori este cel mai mare localitate din comună. Satul, a
apărut pe moșia postelnicului Voicu și datează de ~ 200 de ani.1

1.2.Obiectul/domeniul de activitate
Primăria Țibana este organizată și funcționează pe principiile unei instituții
publice locale, fiind condusă de primar care are calitatea de ordonator principal de credite
bugetare.
Autoritățile administrației publice locale ale comunei Țibana au dreptul și
capacitatea efectivă de a rezolva și gestiona în nume propriu și sub responsabilitatea lor o
parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivității l ocale pe care o reprezintă.
Autoritățile administrației publice locale au inițiativă și hotărăsc, cu
respectarea legii în probleme de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în
competența altor autorități publice. În acest sens, autorită țile locale au responsabilități în
urmatoarele domenii de activitate:
 respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor;
 gestiune financiară și patrimonială în baza principiilor de autonomie locală,
conform legii;
 servicii publice locale;
 asocierea cu alte consilii locale în vederea administrării comune a serviciilor și a
patrimoniului public și privat declarat de interes intercomunitar;
 asistență, ajutor social și protecție a drepturilor copilului;
 libera inițiativă și concurența l oială asigurând libertatea comerțului;
 funcționarea instituțiilor de învățământ, sanitare, cultură, tineret și sport, potrivit
legii;
 asigurarea ordinii publice;
 asigurarea desfășurării activităților stiințifice, culturale, artistice, sportive și de
agreme nt;
 prevenirea si limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor,
epidemiilor sau epizotiilor;
 alte domenii corespunzătoare nevoilor colectivității aflate în sfera de competență a
autorităților administrației publice locale, în conformitate cu prevederile legislative
în vigoare.

1 http://www.primariatibana.ro/pagina/istoricul -localita -539-ii

5

1.3. Organizarea internă și funcționalitate
Din punct de vedere al Finanțelor publice, instituțiile publice sunt definite
prin următoarele trăsături:
 Sunt instituții de drept ale statului, care desfășoară activitate politică sau executivă,
reprezen tând puterea și administrația d e stat în societate;
 Sunt instituții care compun, la nivel central sau local, aparatul puterii și
administrației de stat;
 Sunt instituții de stat care își desfășoară activitatea în strânsă legă tură cu bugetul
public privin resursele financiare constituite în cadrul acestuia, la nivel central sau
local sau prin fonduri speciale, pentru acoperirea cheltuielilor pe destinații specifice
prin clasificație bugetară.
În conformitate cu prevederile Leg ii nr. 500/2002 privind finanțele publice,
institutiiile publice care au competențe și responsabilități în procesul bugetar din România
sunt2:
 Parlamentul care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de
Guvern potrivit cu strategi a macroeconomică asumată de acesta, având competențe
și în aprob area legilor contului general a nual de execuție.
 Guvernul care asigur ă realizarea politicii fiscal -bugetare ce ia în considerare
perspectivele economice și prioritățile politice cuprinse în Pr ogramul de guvernare
acceptat de Parlament.
 Ministerul Finanțelor Publice care acționează în numele Guvernului ca o
componentă instituționalizată și specializată cu atribuții importante în procesul
bugetar, dintre care amintim: coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea
Guvernul cu privire la sistemul bugetar, dispunerea măsurilor necesare pentru
aplicarea politicii fiscal -bugetare, emiterea de norme metodologice, instrucțiuni și
precizări prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru î ncasarea veniturilor,
angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielior, controlul cheltuirii
acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea.
 Ordonatorii principali de credite – sunt conducătorii instituțiilor și unit ăților care
folosesc mijloace bănești din bugetele publice, cu titlu de credite bugetare, în
vederea acoperirii cheltuielor aprobate prin bugetele lor de venituri și cheltuieli.
Calitatea de ordonatori principali de credite bugetare o au miniștrii, conducă torii
celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii
altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome. Ordonatorii
principali de credite bugetare repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordinatori terțiari de credite în raport cu prevederile din bugetele
aprobate în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
 Ordonatorii terțiari de credite ut ilizează creditele bugetare ce le -au fost repartizate
numai pentru realizarea sacrcinilor unităților pe care le conduc, potrivit
prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispoziții legale.

2 http://www.ratb.ro/docpdf/lege500 -2002.pdf

6

Ordonatorii de credite bugetare răspund , potrivit legii, de: elaborarea și
fundamentarea proiectului de buget propriu; angajarea, lichidarea și ordonanțarea
cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate; angajarea și utilizarea
creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni fi nanciare; intergitatea bunurilor încredințate
instituției pe care o conduc; organizarea și ț inera la zi a contabilității și prezentare a la
termen a situaț iilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare și execuție
bugetară; organizarea sistemul ui de monitorizare a programului de achiziții publice și a
programului de lucrări de investi ții publice; organizarea evidenț ei programelor, inclusiv a
indicatorilor aferenți acestora; organi zarea și ținerea la zi a evidenț ei patrimoniului.
Angajarea, lich idarea și ordonanțarea cheltuielilor din fonduri publice se
aprobă de ordonatorul de credite bugetare, iar plata acestora se efectuează de către
contabil. Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de
control financiar p reventiv.
O altă m odalitate de a defini institituț iile publice este aceea legată de
caracteristicile bunurilor produse de către acestea și modul de valorificare sau, altfel spus,
de modul de distribuire a acestora către beneficiari. Din acest pu nct de ved ere, se poate
spune că instituțiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod
gratuit, urmărind satisfăcea la un nivel maxim posibil a cerințelor consumatorilor, sau la
prețuri accesibile consumatorilor. Bunurile publice corespund în mod direct cerințelor
stării de optim social. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al
unei instituții publice. De aceea, fiind legate din punct de vedere financiar de bugetul
public, instituțiile publice sunt organizate după principiul “nonprofit”.
Pentru producerea de bunuri în afara celor care definesc obiectul de activitate
și pentru care primesc finanțare bugetară, instituțiile respective pot stabili prețuri, tarife,
deci încasează venituri denumite venituri extrabug etare sau venituri proprii, dar care nu
conduc la obținerea de profit. Cu alte cuvinte, o instituție publică nu poate să obțină profit,
iar dacă obține, acesta trebuie cheltuit în scopuri investiționale în fiecare an financiar.
Deși atribuțiile autorități lor administrației publice locale, expres prevăzute în
lege, sunt diferite, au drept scop soluționarea problemelor colectivității locale, care se
realizează de obicei prin: elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
stabilirea, încasa rea și urmărirea impozitelor și taxelor locale; stabilirea și urmărirea
modului de prestare a serviciilor publice locale; administrarea bunurilor din proprietatea
publică sau privată a municipiului Bârlad; angajarea de împrumuturi pe termen scurt,
mediu și lung; administrarea resurselor financiare; elaborarea, aprobarea, modificarea și
urmărirea realizării programelor de dezvoltare; asigurarea respectării drepturilor și
libertăților fundamentale; cooperarea pe plan intern și internațional.
Așadar, primarul , ca autoritate publică locală, este șeful administrației publice
locale și al aparatului propriu de specialitate al Primăriei, pe care îl conduce. Aparatul de
specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii.
Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționarii publici și personal
contractual.
Conform cu Regulamentul de Organizare și funcționare a instituției, Primăria
Țibama are următorul personal:

7

Personal de conducere:
 1 primar
 1 viceprima r
 1 secretar
Posturi în aparatul propriu:
 9 funcții publice
 11 funcții contractuale

Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor.
Primarul, Rotaru Gheorghe, are în subordine pe viceprimar și pe secretar .
Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. Primarul asigură
respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a pr evederilor Constituției, precum
și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președint elui României, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului loca l; dispune măsurile necesare și
acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucți unilor cu caracter normativ ale
ministrilor, ale celorlalți conducatori ai autorităților admin istrației publice centrale, ale
prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile leg ii. Pentru punerea
în aplicare a activităților date în competența sa, primarul beneficiază de un aparat de
specialitate, pe care îl condu ce. Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe
compartimente fu ncționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia
sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual. Primarul conduce serviciile
publice local e. Primarul reprezintă unitatea administrativ -teritorială în relațiile cu alte
autorități publice, cu persoanele fizice sau
juridice române ori străine, precum și în justiție .
Potrivit leg ii 215/2001, o parte din atribuț iile primarului pot fi delegate
viceprimarului ales din rândul membrilor C onsiliului Local. Dintre atribuț ii pe care le
poate exercita viceprimarul amintim:

 asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetăț enilo r, a
prevederilor Constituției, precum ș i punerea în aplic are a legilor, a decretelor
Președintelui României, a hotarârilor ș i ordonantelor Guvernului ;
 poate exercita funcț ia de ordonator principal de credite;
 poate lua măsuri pentru prevenirea și limitarea ur mărilor calamităț ilor,
catastrofelor, in cendiilor, epidemiilor, împreună cu organele specializate ale
statului;
 asigură ordinea publică ș i liniștea locuitorilor;
 îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă ;
 emite avizele, acordurile și autorizațiile dat e în competenț a sa prin lege;

Secretarul îndeplineș te, ur mătoarele atribuț ii principale:

 participă în mod obligatoriu la ș edintele primariei;

8

 coordonează compartimentele și activităț ile cu c aracter juridic, de stare civilă,
autoritate tutelară și asistență socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al
primă riei;
 avizează proiectele de hotarâre ale primă riei, asumându -și ră spunderea pentru
legalitatea acestora, contrasemnând hotarârile pe care le consideră legale;
 avizează pe ntru legalitate dispoziț iile primarului;
 pregătește lucrările supuse dezbaterii primă riei;
 asigură aducerea la cunoștința publică a hotarârilor și dispoziț iilor cu caracter
normativ;
 legalizează semnă turi de pe înscrisurile prezentate de părți și confirmă
autenticitatea copiilo r cu actele originale, în condiț iile legii.

Fig. 1. Organigrama Primăriei Țibana

Sursa: http://www.primariatibana.ro/pagina/organigrama

1.4.Structura de personal

Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ -teritoriale și aparatul de
specialitate al primarului constituie o stru ctură funcțională cu activitate permanentă,
denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile
consiliului local și dispozițiile pri marului, soluționând problemele curente ale colectivității
locale (art. 91).

9

Funcționarii din cadrul instituțiilor și serviciilor publice de interes local și din
cadrul aparatului de specialitate al primarului se bucură de stabilitate în funcție, în
condițiile legii.
Structurarea personalului Primăriei Țibana este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel 1. Structura personalului Primăriei Țiibana
Demnitarii Funcționarii publici Personalul contractual
1.Rotaru Gheorghe -primar
2.Lețcanu N eculai –
viceprimar 1. Giantau Paul
2. Vieriu Ioan
3. Chiriac
Petronela
4. Manolache
Tinca
5. Vieriu Cecilia
6. Sovea Maricica
7. Ungureanu Dinu
8. Cosarca Geta
9. Ciobanu Mihai Vlad
1. Alexa Mitica
2. Mihalceanu Laurentiu
3. Sovea Valerica
4. Tubluc Sergiu Gabriel
5. Tutu Oviudiu Ilie
6. Jijie Elena Adriana
7. Sovea Daniel Catalin
8. Baciu Elena
9. Giantau Emilia
10. Bresug Bebi
11. Cananau Ionica

Sursa: prelucrare proprie după documentele eliberate de primărie
În calitatea sa de ordonator principal de credite, primarul are urm ătoarele atribuții,
și competenț e care rezultă din Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006: analizează
modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetul local și prin bugete le
instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, și
aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale; are
obligația de a angaja și de a utilize creditele bugetare num ai în limita prevederilor și
destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea Primăriei cu respectarea
dispozițiilor legale.
Dintre compartimentele primăriei care au competențe și responsabilități în
gestiunea financiară a instituției sunt:
 Serviciul Buget și Contabilitatea Veniturilor și Cheltuielilor ;
 Serviciul Resurse Umane ;
 Biroul Informatică.
Direcția economică este servi ciul care asigură, în principal, finanțarea
activităților primăriei , având următoarele atribuții:
 face propuneri de fundamentare a impozitelor și taxelor locale ce se constituie
venituri la bugetul local datorate de contribuabili persoane fizice, persoane juridice,
asociații familiale, etc.;
 fundamentează instituirea de taxe speciale pentru serviciile publice create la nivelul
comunei Țibana în scopul satisfacerii unor nevoi ale cetățenilor colaborând în acest
sens cu celelalte servicii din primărie;
 face propuneri pentru acordarea eșalonării și amânărilor la plata până la sfârșitul
anului calendaristic, precum și reduceri de majorări de întârziere pentru impozitele

10

și taxele locale neachitate, pentru cazuri și motive temeinic justificate în vederea
aprobăr ii acestora de către Consiliul local;
 face propuneri pentru majorarea sau diminuarea impozitelor și taxelor locale
stabilite în suma fixă în limitele prevăzute de lege;
 fundamentează propunerile privind indexarea anuală a impozitelor și taxelor locale,
pr ecum și amenzilor potrivit legii;
 răspunde de recuperarea sumelor restante datorate de agenții economici pe cale de
decontare bancară, titlu executoriu sau prin executare silită, potrivit legii, asupra
elementelor patrimoniale ale debitorilor, în c azul neachitării la termen a
impozitelor și taxelor locale stabilite de Consiliul local;
 stabilește și răspunde de aplicarea măsurilor legale ce se impun pentru respectarea
disciplinei financiare și bugetare, în scopu l identificării, impunerii și sancționă rii
evaziunii fiscale și atragerea de venituri suplimentare la bugetul local;
 aplica viză de control financiar preventiv și stabilește normele necesare pentru
respectarea prevederilor cuprinse în Legea contabilității;
 întocmește proiectul bugetului de venitu ri și cheltuieli al municipiul Bârlad;
 Întocmește raportul privind contul de execuție al bugetului local;
 urmărește execuția bugetului de venituri și cheltuieli;
 asigura și răspunde de încasarea ven iturilor bugetului local și utilizarea acestora
conform prevederilor bugetare;
 asigura respectarea normelor legale cu privire la inventarierea anuală a bunurilor,
integritatea, păstrarea și pază bunurilor și valorilor de orice fel și deținute cu or ice
titlu, utilizarea valorilor materiale de orice fel, decla rarea și casarea de bunuri,
efectuarea în numerar sau în cont a încasărilor și plăților în lei și în valută de orice
natură;

Serviciul Resurse Umane – este direct subordonat primarului și are următoarele
atribuții:
 Elaborează proiectul de organigramă, statul de funcții și regulamen tul de organizare
și funcționare și le supune spre aprobare Consiliului Local;
 Întocmește și actualizează statele de funcții pentru aparatul propriu al administrației
publice locale;
 Organizează concursuri pentru posturile vac anțe, primește și verifică dosarele de
prezentare la concurs și toate documentele necesare bunei desfășurări a
concursurilor conform H.G. nr 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din
unitățile bugetare;
 Ține evidența și eliberează legitimații de împuternicit al Primarului;
 Execută lucrări privind evidența și mișcarea personalului, întocmește, completează
și păstrează cărțile de muncă ale personalului din aparatul propriu din administrația
publică locală;
 Calculează drepturi le privind premiile ce s e acordă conform legii;
 Elaborează planul a nual de ocupare a funcțiilor publice și îl înaintează Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici;
 Întocmește documentel e necesare de încadrare în muncă

11

 Întocmește statul de funcții pe grupe de funcții și număr d e posturi pentru
personalul aparatului propriu al administrați ei publice și direcțiile subordo nate;
 Verifică și vizează pontajele primate în cadrul serviciului pentru acordarea
salariului lunar;
 Întocmește documentele legate de transferarea, detașarea, pen sionarea sau încetarea
activității pentru personalul administrației publice;
 Întocmește și înaintează lucră ri statistice lunare, trimestriale, semestriale și anuale
către dir acția Județeană de Statistică, Direcția Generală a Finanțelor Publice;
 Întocmește programarea concediilor de odihnă și ține evidența efectuării acestora;
 Ține evidența funcționarilor publici din cadrul aparatului propriu;
 Asigură participarea salariaților la cursuri de formare și perfecționare organizate de
instituții abilitate;
 Asigură întocmirea și gestionarea fiș elor de post pentru salariații din cadrul
aparatului propriu și ține evidența concediilor medicale ale salariaților Primăriei;
 Coordonează evaluarea funcționarilor publici conform H.G nr 1209/2003 și a
personalului contractual conform H.G.nr 775/1998 modificată și completată prin
H.G. nr 157/1999;
Biroul informatică – realizează activitatea de administrare baze de date și aplicații
informatice, asigura consultanță de specialitate pentru exploatarea aplicațiilor informatice,
realizează testarea aplicațiilor informatice din punct de vedere funcțional, întocmește
instrucțiuni de lucru și procedurile pentru testarea și administrarea bazelor de date și ale
aplicațiilor informatice, realizează instruirea personalului Primăriei în ut ilizarea aplicațiilor
informatice implementate.

1.5.Relațiile externe
Buna gestionare a servic iilor publice de interes local și consultarea cu cetățenii
colectivităț ii locale din un itatea administrativ -teritorială sunt principalele rațiuni de
existență a instituției primarului, fie că este voba de o localitate din România, fie din
străinatate.
Autoritățile administraț iei publice prin care se realizează autonomia locală î n
comune și oraș e sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca a utorităț i
executive.
Activitatea de relații externe la nivelul autorităților locale se desfașoară în proporție
covărșitoare în cadrul primăriei.
Așa cum am prezentat î n subcapit olele precedente, principala raț iune de existență a
unei primă rii, o constitu ie asigurarea unui management co respunză tor al servici ilor publice
de interes local. În consecință, activitățile de natură juridică, economică, de relații externe
ale primăriei î n general, sunt direcționate în primul rând că tre zo na serviciilor publice
locale. În acest sens, direcția de relații externe a primăriei este chemată să desfășoare o
serie întreagă de activități precontractuale.
În exercitarea atribuțiunilor ce revin instituției primarului, se creează multiple
relații între primărie, ca autoritat e executivă și populație, agenț i economici și diverse
instituții interne și externe î n domeniul economic, fin anciar, tehnic, administrativ,

12

învățământ, sănătate, cultural, protecție socială ș i altele ( Art. 47). Prin urmare, deosebim
două tipuri de relaț ii:
 Relaț ii interne ;
 Relații cu instituții, agenți economici ș i cetateni .

Fig. 2. Relațiile externe ale primăriei Țibana

Relațiile externe ale Primăriei sunt relaț ii de colaborare, cooperare stabi lite prin
legi, acte normative î n vigoare sau acorduri bilaterale, î n sco pul rezolvării treburilor
publice, în interesul comunităț ii locale :
 Consiliul Județean Iași;
 Instituția Prefectului – Județul Iași;
 Primării și Consiliile locale ale municipiilor și localităților din județ;
 Camera de Comert, Industrie si Agricultura a judetului Iași;
 Inspectoratul de Poliție Iași;
 Direcția Sanitară;
 Casa J udețeană de Asigurări de Sănătate;
 Treorerie;
 Bănci;
 Populația
 E-on;
 Salubris;
 Firma “ SC. Drumuri și poduri SRL „
În relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean, pe
de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există raporturi d e
subordonare. Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale și autoritățile
administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității,
responsabilității, co operării și solidarității. Autonomia locală conferă autorităților
PREFECTURA
INSTITUȚ II
PUBLICE LOCALE
TREZORERIE
BĂNCI
BENEFICIARI
(POPULATIA)
PRIMĂRIA ȚIBANA
TREZORERIE
CONTRIBUABILI

Salubris
E-on

13

adminstratiei publice locale dreptul că, în limitele legii, să aibă inițiative în toate
domeniile, cu excepția celorcare sunt date în mod expres în competența altor autorități
publice. Relaț iile cu furnizorii se referă la firmele care oferă primăriei diverse
mijloace fixe, obiecte de inventar, etc.
Relațiile cu populația constau în bunurile publice pe care Primăria Țibana le pune
la dispoziția acestora, de obicei gratuit, excepție fac ând cele pentru care nu primește
finanțare bugetare și pentru care stabilește prețuri și tarife. Relațiile cu contribuabilii,
persoane fizice și juridice din Țibana, se concretizează în impozitele și taxele stabilite în
conformitate cu prevederile în vigoare pe ca re aceștia trebuie să le plătească.
Trezoreria statului este structurată asemănător băncilor, având o unitate centrală
subordonată Ministerului Finanțelor și unități teritoriale amplasate în funcție de str uctură
administrativ -teritorială a țării. Funcțiile tradiționale ale Trezoreriei sunt cele atribuite de
către finanțele clasice care consideră trezoreria statului ca fiind pe de o parte casieria unde
sunt depuse fondurile publice adminstrate: partea bancară cu activitate de creditare pe
termen care este în sărcinată să echilibreze în orice moment, încasările cu plățile de natură
bugetară.
Relațiile cu băncile, iau naștere prin faptul că Trezoreria joacă un rol intermedi ar în
relațiile Primăriei Țibana cu d iferiti furnizori. Prin urmare, din contul deschis d e Pri măria
Țibana la Trezorerie , suma aferentă plăț ii bunurilor achiziționate este transmisă în contul
furnizorului deschis la trezorerie, iar de aici în contul aceluiași furnizor deschis la bancă la
care este arondat. Astfel, relațiile bancare sunt indire cte.
Cheltuielile primăriei se efectuează în limta prevederilor din bu getul local cu
repartizare a pe trimestre care se acoperă cu veniturile proprii și transferurile din bugetul de
stat pentru echilibrarea bugetului local respectiv. Plățile dispuse de ordonatorii de credite
se efectuează prin trezorerie numai după dechiderea creditelor bugetare din bugetul local
respectiv.
Ordonatorii principali de credite vor stabili lunar cheltuielile ce urmează să se
efectueze din bugetul local, avându -se în vedere prevederile de cheltuieli probate prin
bugetul de stat. În limita volumului de credite bugetare urmează să se ef ectueze plăți prin
trezorerie din mijloacele bugetului local, atât pentru activitatea proprie, cât și pentru
instituțiile publice subordonate.
Formarea și utilizarea resurselor financiare publice locale și contul de execuție a
bugetelor locale sunt supuse controlului Curții de Conturi, care transmite dispoziția de
plată după înregistrarea preluării din cont a sumei către trezorerie.

1.6.Structura și evoluția principalelor ob ligații fiscale în perioada 2011 -2014
La baza desfășurării încasărilor ș i plăților efectuate de către o instituție publică stă
bugetul de venituri ș i cheltuieli.
Bugetul, în accepțiunea Legii finanțelor publice reprezintă „documen tul prin care
sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, nu mai
cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituț iilor publice” 3. Stabilirea

3 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în MO nr. 597/2002

14

veniturilor și cheltuielilor care se înscriu în buget se face în funcț ie de gradul de
subordonare a instituției respective, precum ș i de specificul acesteia.
La baza fundamentării veniturilor și cheltuielilor aferente instituțiilor publice pot
sta o serie de metode :
a) metode clasice de fundamentare:
– metoda automată – pentru previzionarea veniturilor și cheltuielilor pentru anul
următor (n+1) se iau drept bază veniturile și cheltuielile aferente anului anterior, al cărui
exercițiu s -a încheiat (n – 1);
– metoda majorării (diminuării) se iau în considerare rezultatele exercitiilor
bugetare aferente a cinci sau mai multi ani premergatori celui pentru care se face
previziunea, pe baza cărora se calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor si a
cheltuielilor, ritmuri care se aplica asupra veniturilor si cheltuieli lor din anul in curs pentru
a se face o previziune penru anul urmator;
– metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa
de venit si pentru fiecare categorie de cheltuieli, in functie de executia preliminara a anului
in cur s si realizarea unei previziuni pentru viitor.
Deși sunt consemnate trei metode diferite, toate pornesc de la aceeași premisă,
conform căreia veniturile sau cheltuielile bugetare pentru anul următor (St+1) se pot
previziona având în vedere nivelul de execu ție a acestora într -o perioadă anterioară (St -1),
care este de regulă anul premergător celui curent în care se fundamentează bugetul și
pentru care sunt cunoscute datele de execuție a veniturilor și cheltuielilor, la care se adaugă
un factor de corecți e (c), după următoarea relație:
Factorul de corecție poate diferi în funcție de categoria de cheltuieli sau venituri
care urmează a fi previzionată. De exemplu, în cazul cheltuielilor de persoanl se pot avea
în vedere majorările salariale ce urmează a se acord a în anul următor; în cazul cheltuielilor
pentru bunuri și servicii se pot avea în vedere creșterile de preț la bunuri și, resectiv tarife
la servicii. Pe ansamblu și, mai cu seama în cazul unor instituții publice precum ministerele
se poate face o prognoz ă a cheltuielilor prevăzute în buget în funcție de corelația acestora
cu ritmul de creștere a produsului intern brut.
b) metode moderne – aceste metode urmaresc fundamentarea bugetelor de venituri
si cheltuieli plecând de la obiectivele ce trebuie atinse, programele ce trebuie realizate.4
În cazul acestor metode bugetul este împărțit în sub -bugete pe activități, urmând ca
în cazul fiecărui sub -buget să aibă loc o fundamentare a veniturilor și cheltuielilor pe tipuri
de venituri și de cheltuieli. Prin însum area sub -bugetelor, la care se pot adăuga, dacă este
cazul, veniturile și cheltuielilor activități generale a instituției, se realizează bugetul
general.
În concluzie, diferența dintre metodele moderne și cele clasice este una de conținut.
Metodele moderne oferă filosofia asupra conceperii bugetului de venituri și cheltuieli al
unei instituții, în sensul stabilirii unor obiective ce urmează a fi realizate, eventual pe
parcursul mai multor ani, și având în vedere stabilirea unor indicatori de eficiență, în t imp
ce metodele clasice sunt cele care oferă mijloacele, instrumentele necesare fundamentării
cheltuielilor și veniturilor din bugetele program.

4 T Moșteanu si colectiv, FInante publice – note de curs si aplicatii pentru seminar, Ed Universitara, 2005

15

Bugetel e de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice sunt cuprinse (î n totalitate
sau sub formă de sol d) în bugetul de stat sau î n bugetele locale.
Veniturile bugetare se evidentiază pe fiecare buget de autoritățile publice centrale ș i
locale denumite , potrivit legii ,creditori bugetari .
Veniturile instituț iilor publice de subordonare centrală sunt asigurate:
 integral din bugetul de stat, bugetul asigură rilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, dupa caz;
 din venituri proprii și subvenț ii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigură rilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup a caz;
 integral, din veniturile proprii.
În cazul instituț iilor publice de interes local, finanțarea cheltuielilor curente și de
capital se asigură integral de la bugetul l ocal, în funcț ie de subordonare:
 din venituri proprii și din subvenț ii acordate de la bugetul local, în funcț ie de
subordonare;
 integral din venituri proprii.
Veniturile proprii (ale instituțiilor publice, finanț ate din venituri proprii sau di n
venituri proprii ș i transferuri de la bugetele superioare,) provin din chirii, organizarea de
manifestări culturale ș i sportive , concursuri artistice, publicații, prestaț ii editoria le, studii,
proiecte, valorificări de produse din activităț i proprii sau anexe, prestări de servicii ș i altele
asemenea.
Categoriile de venituri care sunt cuprinse în b ugetele instituțiilor administrației
publice sunt diferite în funcție de subordonarea instituției respective sau în funcț ie de
specific ul instituț iei publice, astfel:
 instituțiile publice finanț ate integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, au
veniturile formate din transferuri de la aceste bugete
 instituțiile publice care se finantează parț ial sau integral din v enituri proprii,
deoarece desfașoară o activit ate generatoare de venituri, obțin veniturile în funcție
de specificul activității desfaș urate. Fundamentarea veniturilor î n cazul acestora se
poate realiza pe baza previziu nilor privind sursele de venit ș i posibilitatea lor de
valorificare.
Instituț iile publice locale (județe , municipii , orașe și comune ) nu reușesc să -și
echilibreze bugete le în sensul finanță rii integrale a cheltuielilor din venituri proprii . De
aceea, legea prevede ca pe langă veniturile proprii acestor instituții să li se al oce fonduri
și din alte surse , fie din bugetul de stat fie prin r edistribuiri de la alte bugete.

16

Tabel 2. Structura și evoluția veniturilor la Primăria Țibana în perioada 2010 -2014
(Anexa 1) :
Denumire
venituri Cod
indicator Realizat
2010 Realizat
2011 Realizat
2012 Realizat
2013 Realizat
2014
RON RON RON RON RON
Total
venituri 00.01 7.883.000 7.000.000 6.659.000 8.266.000 8.532.810
Venituri
proprii 48.02 1.690.000 1.994.000 1.957.000 1.991.910 1.755.160
Venituri
curente 00.02 7.837.000 7.000.000 6.622.000 8.166.000 8.232.810
Venituri
fiscale 00.03 7.192.000 6.845.000 6.808.000 8.364.090 8.157.010
Venituri
nefiscale 00.12 645.000 155.000 -186.000 -198.090 75.800
Subvenții 00.17 46.000 46.000 37.000 100.000 300.000
Sursa: Prelucrare proprie după Bugetul Local de Venituri și Cheltuieli

Fig.3. Structura și evoluția veniturilor în perioada 2010 -2014

Din graficul de mai sus se poate observa o fluctuație a veniturilor totale pe perioada
analizată. Cea mai mare creștere a veniturilor totale se poate observa în anul 2014
(8.532.810 RON), bazată, în special, pe creșterea impozitelor și taxelor pe clădiri, teren,
mijloacele de transport atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice.
În ceea ce privește veniturile proprii, anul 2011 se diferențiază, dar nu există
diferențe semnificative față de perioada analizată.
Veni turile fiscale cu valorile cele mai mari sunt înregistrate în anii 2013 și 2014
având un total de 8.364.090 respectiv 8.157.010 .

-1,000,00001,000,0002,000,0003,000,0004,000,0005,000,0006,000,0007,000,0008,000,0009,000,000
Realizat 2010 RON
Realizat 2011 RON
Realizat 2012 RON
Realizat 2013 RON
Realizat 2014 RON

17

Capitolul 2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare
2.1. Cadrul juridic utilizat în fundamentarea cheltuielilor bugetare
Mergând pe clasificația economică a cheltuielilor efectuate de instituțiile publice5
acestea pot fi cheltuieli curente (de funcționare) și cheltuieli de capital (cu caracter de
investiții).
Conform dărilor de seamă contabile care trebuie depuse de i nstituțiile publice,
structura cheltuielilor acestora este următoarea (această structură este comună pentru toate
instituțiile publice, deci are o arie de cuprindere vastă, unele categorii de cheltuieli fiind
comune pentru toate instituțiile publice, altel e fiind, însă, specifice numa i anumitor
instituții publice):

CHELTUIELI
CURENTE – cheltuieli de personal
– cheltuieli materiale și servicii
– subvenții
– prime
– transferuri
– dobânzi

CHELTUIELI
DE CAPITAL – cheltuieli de capital

OPERATIUNI
FINANCIARE – împrumuturi acordate
– rambursări de credite, plăți de dobânzi, comisioane la
credite

Cheltuielile publice se manifestă în plăț i efectuate de stat din res urse mobilizate pe
diferite că i, pentru achiziții de bunuri sau prestări de servicii pentru î ndeplinirea diferitelor
obiective ale politicii statulu i: servicii publice generale, acț iuni social –culturale , militare,
economice, etc.

5 vezi Iulian Văcărel și colectivul, Finanțe publice , EDP București, 2002;

18

Conț inutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaț ia
lor. Astfel , unele exprimă un consum definitiv de PIB , r eprezentând plăți ale instituț iilor
publice sub forma de cheltuieli curente , iar alte cheltuieli publice îmbracă forma de
avansare a unei părți din PIB pentru finanțarea de capital (investiții) î n sfera producț iei
mate riale sau în sfera nematerială .
Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se
disting cel juridic și cel economic .
Din punct de vedere juridic , noțiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată
de funcționarea instituțiilor publice ș i, în general de înfaptuirea activităț ilor cu caracter
public, inclusiv a întrepri nderilor cu caracter de stat.
Din punct de vedere economic , noțiunea de cheltuială publică, exprimă procese
economice de reparti ție a produsului inter n brut, concretizate prin alocarea și utilizarea
resurselor banești, pentru realizarea de acț iuni considerate de interes public, la nivel
național sau al colectivităț ilor locale etc.
Cheltuielile publice se referă la totaltatea cheltuielilor efe ctuate prin intermediul
instituț iilor pub lice (aparatul de stat, instituț iile social – culturale , aramta , ordine internă
și siguranța națională , sănătate , etc) care să acopere fie de la buget ( pe plan central sau
local ) fie din fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituț iilor p e seama
veniturilor proprii, obț inute de acestea .
În raport cu modul de finanț are al cheltuielilor de interes public la care se referă ,
sistemul che ltuielilor publice cuprinde urmă toarele componente majore:
 cheltui eli bugetare;
 cheltuieli extrabugetare;
 cheltuieli speciale;
 cheltuieli ale întreprinderilor cu capital de stat.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la
bugetul de stat , din bugetele asigurarilor s ociale , buge tele locale , etc.
Deci c heltuielile bugetare au o sferă mai restransă decâ t cheltuielile publice , dar nu toate
cheltuielile pu blice sunt cheltuieli bugetare.
Cheltuielile extrabugetare sunt acelea care se realizează din resursele acu mulate și
utilizate direct de către instituț iile publ ice în cadrul propriei activități, fără a mai fi înscrise
și vehiculate prin intermediul bugetului de stat.
Cheltuielile speciale vizează realizarea anumitor obiective sau acțiuni de interes
public și sunt finanț ate din re surse publice ce se constituie în fonduri speciale, dist incte,
administrate direct de că tre anumite min istere sau alte organe de stat.
Cheltuielile întreprinderilor cu capital de stat, fac parte de asemenea din sistem ul
cheltuielilor publice, dar, în princ ipiu nu se reflectă în bugetul de stat și deci nu sunt
cheltuieli bugetare.
Fundamentarea, dimensionarea ș i repartizarea cheltuielilor bugetelor locale, pe
ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activi tăți, programe, pr oiecte,
obiective, se efectuează în concordanță cu atri buțiile care revin autorităților administrației
publice locale, cu priorităț ile stabil ite de acestea, în vederea funcționării lor ș i în interesul
colectivităț ilor locale respective.

19

Fundamentarea ș i aprobarea cheltuielilo r bugetelor locale se efectuează în stricta
corelare cu posibilităț ile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se
realiza. Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de
autorizările conținut e în legi specifice ș i în legile bugetare anuale.
Cadrul juridic de acțiune impune selectarea actelor normative care produc efecte
asupra mărimii cheltuielilor de înscris în buget. Printre cele mai reprezentative în
fundamentarea veniturilor și cheltuielil or amintim:
 Legea impozitului pe salarii,
 Legea impozitelor și taxelor locale,
 Codul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile bugetare se poate afirma faptul cã
acestea sunt reprezentate prin sumele aprobate în bugetele, precum bugetul de stat,
bugetul asigură rilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănă tate, bugetele locale, etc, în
limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective .
În ceea ce privește categoriile de cheltuieli incluse în procesul bugetar, se poate
afirma că acestea, sunt de mai multe tipuri, din perspectiva diverselor criterii. Astfel, în
funcție de rolul pe care îl au în procesul reproducției so ciale, se poate afirma faptul că
acestea sunt:
 cheltuieli publice reale (negative)
 cheltuieli publice economice (pozitive)
 cheltuieli publice neutre
Referitor la cheltuielile publice reale, se poate afirma faptul că acestea includ
cheltuieli care constituie în defini tiv venitul național, în această categorie fiind incluse în
principiu cheltuieli militare, cheltuieli de întreținere a aparatului adiminstrativ, și altele.
În categoria cheltuielilor e conomice, denumite și cheltuieli pozitive, se poate spune
că sunt incluse acele cheltuieli care conduc la o avansare a venitului național și car e
contribuie la creșterea avuției naționale. Printre aceste cheltuieli se pot enumera cheltuieli
pentru constituirea de noi întreprinderi, reutilarea î ntreprinderilor existente, lucră ri de
irigații, construții de că i ferate, porturi, drumuri și poduri.
Nu în ultimul rând se poate afirma fa ptul că în categoria cheltuielilor neutre sunt
incluse acele ch eltuieli care nu ar avea nici o influențã asupra venitului național, însă , în
realitate, a cest tip de cheltuieli nu există .
Potrivit unui alt criteriu de clas ificare, cheltuielile pot fi clasificate în:
 cheltuieli de funcționare
 cheltuieli de transfer
 cheltuieli de investiții
Cheltuielile de funcționare, numite și cheltuieli curente, sunt acele cheltuieli
necesare bunului mers al activită ții instituțiilor publice, cheltuieli refer itoare la
salariile plă tite funcționarilor publici, cheltuieli cu procurarea materialelor și serviciilor
necesare activitãții curente instituțiilor respective (iluminat, încălzire, cură țenie,
repar ații, rechizite de birou, telefon, etc). Despre aceste cheltuieli se mai poate afirma
faptul cã sunt bazate pe ideea contraprestației.
În categoria chetuielilor de transfer sunt incluse sumele din fondurile
publice ale diferitelor pers oane fizice și juridice, cu titlu nedefinit și cu titlu

20

nerambursabil. În această categorie sunt incluse dobânzile aferente datoriei publice,
ajutoarele de șomaj, pensiile acordate veteranilor de ră zboi sau altor categorii sociale.
În ceea ce privește cheltuielile de investiții, se poa te afirma faptul că acestea includ
acele cheltuieli care se caracterizeazã în bunuri publice cu caracter durabil, exemplificãrile
fiind în aceastã situație diverse. Printre acestea, constru cția de noi întrepri nderi, lucră ri de
irigații și drenaj, construc ții de școli, spitale, clă diri admini strative, drumuri, stră zi,
procu rarea de nave fluviale, maritime sau aeriene.
Din punct de vedere ju ridic, se poate aminti faptul că în esență , cheltuielile se
împart înche ltuieli cu titlu definitiv, precum și cheltuieli cu caracter temporar.
În Primaria Țibana există urmă toarele tipuri de cheltuieli:
 Cheltuieli curente;
 Cheltuieli de capital;
 Operatiuni financiare.
În ceea ce privește cadrul juridic utilizat în fundamentarea cheltuielilor publice, se
poatea firma cã acesta este reprezentat prin legea 500/2002, lege care face referire la
finanțele publice.

2.2. Calcule de fundamentare privind cheltuielile bugetare
Cheltuielile bugetare reprezintă un consum de mi jloace materiale sau de muncă, în
scopul desfășurării activității și pentru satisfacerea trebuințelor unității administrativ
teritoriale. Ca urmare, stabilirea cheltuielilor bugetare reprezintă rezultatul procesului de
fundamentare a cheltuielilor. Fundame ntarea cheltuielilor în cadrul primăriilor prezintă o
serie de particularități date de structurile și denumirile specifice acestui domeniu. Se
remarcă o tendință a creșterii cheltuielilor autorităților locale, având în vedere gradul de
dezvoltare economică a unităților administrativ -teritoriale, dinamică structurilor
administrației locale, ciclul social -economic, ceea ce deformează relația dintre cheltuielile
bugetare, centrale și locale. Fundamentarea cheltuielilor pentru unitățile administrativ –
teritoria le se realizează pe baza calculelor inițiale la nivel de capitole bugatare potrivit
cadrului general de clasificație.
Conform clasificației economice, cheltuielile bugetelor locale cuprind: cheltuieli de
personal, cheltuieli materiale și servicii, subven ții, transferuri, dobânzi, cheltuieli de
capital, rambursări de împrumuturi, rezerve.
Potrivit legii bugetare anuale, cheltuielile care se prevăd în bugetul local se referă
la:
 Autoritati executive.
 Invățământ, sănătate, cultură , religie și acțiun i privind activitatea sportivă și
de tineret.
 Asistenț a socială, alocații, pensii, ajutoare, indemnizații.
 Servicii de dezvoltare publică și locuințe.
 Agricultura și silvicultura.
 Transport și telecomunicații.
 Prevenirea și combaterea inundațiilor și înghe țurilor.

21

 Alte acțiuni;
 Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor și
comisioanelor aferente; transferuri către alte bugete;
 Dobanzi aferente datoriei publice și alte cheltuieli;
 Plati de dobânzi, dobânzi aferente împrumuturilor din fondul de tezaur.
 Dobanzi datorate trezoreriei statului în cadrul planului de redresare;
 Rambursări de împrumuturi acordate.
 Rambursari de împrumuturi acordate din fondul de tezaur.
 Rambursari de împrumuturi acordate din trezoreria statului.
 Rambursari de împrumu turi interne pentru investiții.
 Rambursari de împrumuturi externe pentru investiții;
 Fondul de rezervă bugetară
Cheltuielile bugetare din Primăria Țibana pot fi clasificate conform clasificației
economice în:
A) CHELTUIELI CURENTE ce cuprind:
– Cheltuieli de personal
– Cheltuieli materiale și servicii
B) CHELTUIELI DE CAPITAL
Fundamentarea cheltuielilor de personal
Cheltuielile de personal reprezintă o componentă importantă a cheltuielilor unei
instituții publice. Pentru fundamentarea acestora se pleacă de la organigrama instituției
care cuprinde numărul de posturi precum și gradul lor de ocupare cu personal. Numărul
maxim de posturi care poate fi prins în organigramă este reglementat prin legislație.
Cheltuielile de personal vizează plata drepturilor salariale ale personalului angajat precum
și ale colaboratorilor și obligațiile aferente față de bugetul statului și al asigurărilor sociale,
ca și drepturile de delegare și detașare .
La fundamentarea cheltuielilor cu salariile necesare realizării obiectivelor,
proiectelor sau programelor, ordonatorii principali de credite sunt obligați să previzioneze:
volumul de muncă, perioadele de realizare, numărul de personal care se impune a fi utilizat
la realizarea acestora, salariile individuale corespunzătoare personalulu i. Pentru salariații
antrenați în realizarea proiectelor și programelor nu se prevede prin lege la ce nivel sunt
stabilite salariile, permițându -i astfel fiecărui ordonator principal de credite o analiza
detaliată a complexității și efortului ce urmează a fi depus pentru atingerea obiectivelor și
indicativelor de eficienta stabiliți.
Salariile de bază în sectorul bugetar, se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
valoarea de referință universală în lei, care este bază unică de determinare a valorii de
referință proprie fiecărui sector de activitate bugetară; indicatorii de prioritate
intersectorială în procente, diferențiați pe domenii de activitate; valori de referință
sectorială în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicat orii de
prioritate sectoriali; grila de intervale pentru satabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile
specifice fiecărui sector de activitate.
Pentru personalul cu funcții de conducere, salariul de bază este cel corespunzător
funcției de execuție, gra dului său treptei profesionale, la care se adăuga o indemnizație de

22

conducere diferențiat în raport cu complexitatea și răspunderea care revin funcției de
conducere, care f ace parte din salariul de bază.
Fundamentarea cheltuielilor cu salariile se face tin ându -se cont de statele de functii
care cuprind: numarul de personal ( inclusiv posturile vacante), salariul de baza si alte
sporuri pentru fiecare persoana în parte. Statele de functii, stau la baza fundamentarii
cheltuielilor de personal pentru anul în c urs.
Ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele
funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile,
alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea
personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile
legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul
propriu.6
În cadrul Primariei Țibana , fundamentarea cheltuielilor de personal se face pe
articole si aliniate de cheltuieli care sunt în Tit lul I din clasificatia economică :
 Art. 10 Cheltuieli cu salariile:
 10.01 Fond aferent salariilor de bază ;
 10.02 Salarii de merit;
 10.03 Indemnizaț ii de conducere;
 10.04 Spor de vechime;
 Art.11 Contribuții pentru asigură ri sociale de stat;
 Art. 12 Contribuția pentru asigurările de ș omaj;
 Art. 13 Contribuții pentru asigurările sociale de sănă tate;

A. Salariile de bază reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților
primăriei și se determina pe baza următoarelor elemente: numărul mediu de
salariați (N) salariul mediu din anul de bază, modificat sub influența majorărilor
de salarii previzionate pentru anul de plan.
Salariile de bază care se dete rmina după formula:
Sb=N x SMB x 12luni
Unde: Sb= salariu de bază
N= numărul de salariați
SMB =salariu mediu din anul de bază

B. Salariul de merit reprezinta 15% din salariul de bază .
De exemplu: Nr personal = 23 salariaț i; salariul de merit = 23 * 15% = 3,45 – deci se vor
acorda 3 salarii de merit .

C. Indemnizaț ia de conducere se acordă persoanelor din conducere, în funcț ie de
complexitatea muncii. Procentul între care se poate acorda este de 20 – 40%.
∑ Nr posturi de conducere x SMB x Nr luni x Ci

6 Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

23

D. Sporul de vechime se acordă astfel:

Tabel 3. Procentaje spor de vechime
Tranșe de vechime în
muncă Cotă din salariul de
bază
3-5 ani 5%
5-10 ani 10%
10-15 ani 15%
15-20 ani 20%
>20 ani 25%

De exemplu: Salariu de bază al secretarului din Primăria Țibana este de 2.822 Ron,
având o vechime în muncă > 20 ani, adic ă, la salariul de bază i se aplică un procent de
25%.
Sporul de vechime = Salariul de bază x Cotă spor de vechime
Sporul de vechime = 2.822 x 0,25 = 705,5 Ron
Salariul brut = 2.822 + 705,5 = 3.527,5
Salariile se plă tesc o data pe luna, în perioada 5 – 15 a fiecarei luni, pentru luna
precedentă . Eșalonarea plăț ilor pe zile, pentru ord onatorii principali de credite și instituțiile
și serviciile publice din subordinea a cestora, se face de catre Direcția Generală a Finanț elor
publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite .

E. Contribuția pentru asigurări sociale de stat (CAS) – reprezintă contribuția
salariaților primăriei la constituirea fondului pentru asigurări sociale și se
determina în funcție de cheltuielile cu salariile (Chs) și cota de CAS de 10,5%.
Formula de calcul este: CAS = Chs x 10,5 %
Cotele de contributie de asigurări sociale pentru 2016 vor fi, potrivit bugetului
asigurărilor sociale, aprobat prin Legea nr. 340/2015, publicată în Monitorul Of icial nr.
942 din 19 decembrie:
 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția
individuală ș i 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;
 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția
individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;
 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care
10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de
angajator.

F. Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj
(CFS) – reprezintă contribuția salariaților primăriei la constituirea fondului de
șomaj și se determină în funcție de: cheltuielile cu salariile și cota de 0,5%
reprezentând contribuția la fondul de șomaj.
Se utilizează următoarea formula de calcul:
CFS = Chs x 0,5 %.
În ceea ce privește contribuțiile la șomaj, acestea sunt stabilit e la nivelul de:

24

 0,5% – contribuția datorată de angajatori;
 0,5% – contribuția individuală.
De asemenea, angajatorii mai datorează o contribuție de asigurare pentru accidente
de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, cuprinsă între 0,15% –
0,85%, precum și o contributie de 0,25% pentru la Fondul de garantare pentru plata
creanțelor salariale.

G. Contribuția pentru constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate
(CASS) se formează din contribuția datorată și vărsata de ang ajatori și din
contribuția datorată și suportată de asigurați.
Această contribuție se calculează pe baza următoarei formule:
CASS = SALARIUL DE BAZĂ x 5,5 %.
În ceea ce privește CASS, Legea nr. 339/2015, referitoare la bugetul de stat pentru
2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 941, din 19 decembrie menține nivelul contribuției
la sănătate la nivelul din 2015, și anume:
 5,5% pentru contribuția individuală;
 5,2% pentru contribuția datorată de angajator
Exemplu : Contribuțiile angajatului Giantău Paul ( funcția de secretar)
CAS = 2.822 x 0,5 % = 14
CFS = 2.822 x 10,5 % = 296
CASS = 2.822 x 5,5 % = 155
TOTAL CONTRIBUȚII = 465

Fundmentarea cheltuielilor materia le și de servicii

Cheltuielile materiale și de servicii sunt în special cheltuieli de întreținere și
gospodărire a sediilor și spatiilor unde își desfășoară activitatea primăria, instituțiile
publice subordonate și alte instituții ale căror cheltuieli de acest tip se finanțează din
bugetul local (iluminat, încălzire, apa canal, salubritate, poștă, telefon, telex, furnituri de
birou, materiale de curățenie, diverse prestări de servicii, obiecte de inventar, reparații
curente, cărți, publicații și altele), d ar și alte cheltuieli specifice (calificare – specializare
personal, protocol, protecția muncii, alte cheltuieli autorizate de lege, hrana, reparații
străzi, drumuri și poduri).
În cadrul cheltuielilor cu încălzirea se cuprind fondurile bănești necesare achitării
furnizorilor de energie termică, gaze naturale și combustibil. Încălzirea sediului primăriei
se face printr -o centrală termică.
Iluminat și forța motrică cuprinde cheltuielile cu plata energiei elect rice.
Chelt. Energie electrică = Kwh x tarif/K wh
Apa, canal, salubritate cuprinde fonduri bănești necesare pentru plata furnizorilor
de apă, achitarea taxelor de canalizare și gunoi .
Chelt. Apa = m3 x tarif/m3
Din aceeași categorie a cheltuielilor materiale fac parte și cheltuielile cu poșta,
telefonu l, internet -ul. Aceste cheltuieli sunt necesare pentru a estima și pentru a realiza
plata abonamentelor telefonice, radio și a cheluielilor pentru corespondenți. În ceea ce

25

privește aceastã categorie, se poate afirma cã indicatorii care sunt utilizați în calculul și in
fundamentarea acestui tip de cheltuieli se referã la:
 cheltuieli cu corespondența poștală internă și externă ;
 număr minute convorbiri telefonice și alte servicii telefonice;
 tariful pentru abonament servicii telefonice, telex, fax, alte ser vicii;
 tariful pentru abonament radio și TV.
De asemenea, în categoria cheltuielilor materiale sunt incluse și cheltuieli care
fac referire în mod direct la materiale de curãțenie. În aceastã categorie sunt incluse acele
fonduri bănești necesare achiziționării de materiale necesare cură țeniei. În ceea ce privește
cuantumul acestor chelt uieli, se poate afirma faptul că acestea sunt cuantificate pe baza
avizelor de însoțire a mă rfurilor. Pentru calculul acestei cat egorii de cheltui eli, trebuie
făcută precizarea că la baza acestei clase de cheltuieli stau o serie de indicatori, dintre
aceștia:
 săpun, detergenți, dezinfectanți, perii,găleți ;
 cantitatea (kg, l, buc.);
 prețul unitar
Furnituri de birou – cuprinde fondurile banești neces are achiziționării rechizitelor
de birou și se evaluează conform borderoului. Astfel în dimensionarea acestor cheltuieli se
va ține seama de: numarul de persoane care folosesc rechizite de birou ș i imprimate
tipizate; cheltuiala medie pe p ersoana cu furnit urile de birou. Formula de calcul a
cheltuielilor cu furnituri de birou este:
Cheltuieli cu furnituri de birou = numar pers. x cheltuiala medie/persoana/luna x
numar de luni
Exemplu de calcul: Cheltuie li furnituri de birou = 23 x 200 lei/pers/luna x 12 luni = 55.200
RON

Cheltuielile de capital

Cheltuielile de capital sunt cele care permit achiziționarea sau construirea de bunuri
publice de folosința îndelungată, contribuind la îmbogățirea și modernizarea sectorului
public, cum ar fi construirea de autostrăzi, porturi, aeroporturi, baraje, sisteme de irigații,
școli, spitale. Sumele ce se prevăd a fi alocate pentru această destinație se vor stabili după
luarea în calcul a tuturor posibilităților de finanțare din surse proprii sau atrase.
Cheltuielile de capital se diferențiază de celelalte categorii de cheltuieli prin faptul
că: sunt utilizate în scopuri foarte bine determinate; conduc la creșterea patrimoniului
public al colectivității; favorizează dezvoltarea economică locală; au ca rezu ltat realizări
tehnico -edilitare fără constrângeri în ceea ce privește rentabilitatea financiară (ex.
Construcția și modernizarea școlilor, instituțiilor de cultura sau asistenta socială, baze
sportive, etc.); au un mare impact asupra cheltuielilor bugetar e, necesitând sume cu
ponderi mari în buget .
Cheltuielile de cap ital sunt cheltuieli de investiț ie. Ch eltuielile pentru investiții
publice și alte cheltuieli de investiție finanț ate din fonduri publice locale se cuprind în
proiectele de buget, în baza prog ramului de investiții publice al fiecărei unităț i

26

administrativ – teritoriale, întocmit de ordonatorii princip ali de credite, care se prezintă ca
anexă la bugetul inițial și, respectiv, rectificat și se aprobă de consiliu local.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale întoc mesc anual programul de
investiț ii publice pe clasifica ția funcț ional ă. Pentru fiecare obiectiv inclus în programul de
investiții sunt prezentate informații financiare și nefinanciare.

Fig.3. Informații financiare și nefinanciare

2.3. . Fluxuri informaționale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare

Pentru angajarea si efectuarea cheltuielilor de personal se folosesc in general
urmatoarele documente: cecul, pentru ridicarea din cont a sumelor de plata pentru drepturi
salar iale, ordinul de plata, pentru virarea din cont a unor sume datorate (contributii,
impozite), dispozitie de plata/ordin de plata.
Secretariatul Primăriei întocmeș te statele de salarii pe care le înmâneză mai apoi
Departamentului Contab ilitate. Contabilitat ea verifică statel e de salarii pentru a vedea dacă
corespund cu încadrarea ș i sporurile ce revin fiecarui . Dupa această etapă statele de salarii
sunt î naintate primarului care le verifică și le aprobă, după care le retransmite
Contabilităț ii. Pe baza st atelor de salarii aprobate de că tre primar , Contabilitatea emite o
solicitare de fonduri .

INFORMAȚII FINANCIARE
INFORMAȚII NEFINANCIARE
– valoarea totala a proiectului;
– creditele de angajament;
– creditele bugetare;
– graficul de finantare, pe surse
si ani, corelat cu graficul de
executie;
– analiza cost – beneficiu ;
– costurile de functionare si de
întretinere dupa punerea în
functiune;
– strategia în domeniul
investitiilor care va
cuprinde obligatoriu
prioritatile investitionale si
legatura dintre diferite
proiecte;
– descrierea proiectului;
– stadiul fizic al obiectivelor;

27

Fluxul informational privind cheltuielile materiale si de servicii

După primirea cererilor de ma teriale, contabilul -sef verifică încadrarea în bugetul
de venituri și cheltuieli ș i acordă viza de control preventiv . Secretariatul întocmește
situaț iile centralizate cu necesarul de materii, materiale, servicii, consumabile . Aceste
situații sunt înmâ nate primarului care le analizea ză și le vizează aprobâ ndu-le din punct de
vedere al necesității și oportunităț ii.
Cererile aprobate de că tre primar sunt înmânate de că tre acesta Departamentului
Contabilitate . Furnizorii livrează materialele, urmâ nd să înmâ neze Departamentului
Cont abilitate factura aferenta lor. In urma recepti ei materialelor se plătește factura
furnizorului.
Responsabilitățile și competențele în fundamentarea cheltuielilor bugetare sunt
structurate în cadrul ordonatorilor de credite bugetare (fig. n r. 4) și declanșează fluxuri
informaționale ascendente separat pe componente bugetare (fig. nr.5 ).

Fig.4. Niveluri de poziționare ale implicărilor instituționale în fundamentare
cheltuielilor bugetare

Sursa: http://www.slideshare.net/super -sonix/procesul -bugetar

1.Ministerul Finanțelor Publice
2.Ordonatorii principali de
credite bugetare
3.Ordonatorii secundari de
credite bugetare
4.Ordonatorii terțiari de credite
bugetare

28

Fig.5. Fluxuri informaționale genetate de fundamentarea cheltuielilor publice și
cuprinderea lor în proiectele bugetare
V Elaborarea proiectelor de
bugete publice ale
statului

IV Întocmirea și avizarea de
lucrări pregătitoare

III BVC
celtraliz

II BVC
centraliz

I BVC
proprii

Sursa: http://www.slideshare.net/super -sonix/procesul -bugetar GUVERN
Ministerul Finanțelor
Publice
Ordonatori
principali de
credite
bugetare Ordonator
principal de
credite
bugetare Județe și
Municipiul
București –
Consilii locale Bugete centralizate ale
județelor și Municipiului
București
Direcții Generale ale
Finanțelor Publice de la
județe și municipiului
București Pentru avizare metodologică – și
venituri de echilibrare de inclus în
proiectul bugetului de stat
Ordonatorii secundari de
credite bugetare din cele
două bugete Primării (consilii
locale) Bugete ale
localităților
Ordonatorii
terțiari de credite
bugetare din
bugetul de stat Ordonatorii terțiari
de credite bugetare
din bugetul asig soc
de stat. Ordonatorii terțiari
de credite bugetare
– agenți economici – Populația aflată
într-o anumită
structură socio –
demografică

29

Fluxurile informaționale pe fiecare componentă bugetară în parte, se derulează
potrivit calendarului stabilit prin cele două acte normative. Procedura bugetară cu privire la
elaborarea proiectelor de b ugete publice implică, în principal, cu responsabilități și
competențe, consumatorii de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare) care, potrivit
ierarhiei lor, în cazul activităților proprii, produc calcule asupra cheltuielilor aferente
acestora în strânsă legătură cu subdiviziunile clasificației economice: titluri, articole și
alineate.
În ce privește activitatea centralizatoare , la ordonatorii ierarhic superiori de credite
bugetare, fundamentarea se bazează pe comparația cheltuielilor rezultate din calculele
proprii (potrivit cu indicatorii reprezentativi la acest nivel) cu cele prezentate prin
propunerile de bugete ale instituțiilor subordonate. Cu acest prilej, se verifică mai ales
încadrarea în orientările -limită transmise de sus în jos cu pri vire la disponibilitatea statului
în a angaja, pentru perioada dată, finanțarea bugetului.
Fluxurile informaționale în fundamentarea cheltuielilor, pe componente ale
sistemului bugetar cu următoarea configurație:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor soci ale de stat;
 bugetele locale.
Instituțiile implicate în procedurile de fundamentare a cheltuielilor sunt :
 pe de o parte, cele specializate în gestiunea bugetelor respective
 pe de altă parte, sunt instituțiile publice din diverse domenii de activitate,
reprezentate de structura ierarhică a ordonatorilor de credite bugetare.
Documentele întocmite în fundamentarea cheltuielilor capătă forma inițială a unor
note de calcul, și apoi se regăsesc, potrivit cu activitățile de încadrare și însumare, mai întâi
pe subd iviziunile clasificației economice (titluri, articole, alineate) și apoi, pe ale
clasificației funcționale (capitole și subcapitole), precum și pe titulari (ministere ori alte
instituții centrale).
Documentele finale, pentru fundamentare, sunt bugetele de venituri și cheltuieli ale
ordonatorilor de credite bugetare, în cazul instituțiilor consumatoare de fonduri publice și
proiectele de bugete publice, pentru instituțiile responsabile cu gestiunea lor ulterioară.
Guvernul are răspunderea juridică a elabor ării proiectelor de bugete ale statului însă
acțiunea efectivă de realizare a acestora revine în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Guvernul decide asupra documentelor din domeniu pentru anul financiar următor.
În acest sens, capătă contur final proi ectele de legi bugetare ale statului (privind bugetul de
stat și bugetul asigurărilor sociale de stat), la care se adaugă contul general de încheiere a
exercițiului bugetar privind anul financiar expirat.
Înainte de a fi transmise Parlamentului, documentel e bugetare sunt structurate în
două forme juridice distincte: proiecte de legi(stabilesc cadrul principal de abordare a
problematicii avand o constructie proprie actelor normative date publicitatii) și proiecte de
bugete(cuprind structura veniturilor și ch eltuielilor pe capitole și subcapitole ale
clasificației precum și pe ministere și instituții centrale).
Documentele bugetare în cele două variante sunt transmise comisiilor de
specialitate ale Parlamentului până la data de 15 octombrie a fiecărui an împreună cu un
raport asupra situației economiei (macro) pe anul bugetar și următorii 3 ani (rezumat al

30

politi cilor macroeconomice care susțin propunerile bugetare precum și strategia
Guvernului în domeniul investițiilor publice).

Capitolul 3. Finanțarea cheltuielilor bugetare
3.1. Surse de finanțare a instituțiilor publice

Finanțarea cheltuielilor bugetare conform opiniei autorului Gabriel Ștefura,
“reprezintă alocarea de mijloace bănești, pe baza bugetelor publice ca balanțe fin anciare
aprobate, la dispoziția consumatorilor de fonduri autorizați (ordonat ori de credite bugetare)
pentru destinații precis stabilite, ca expresie a nevoilor publice recunoscute ca atare ”.7
În plan procedural, finanțarea cheltuielilor bugetare are drept susținere
metodologică normele Ministerului Finanțelor Publice privind organ izarea și funcționarea
trezoreriei.8
Finanțarea din bugetele locale are dre pt expresie de tehnică bugetară alimentarea cu
mijloace bănești sau alocarea de fonduri. Particularitatea aici, derivă din faptul că,
acoperirea cheltuielilor se face în limita disp onibilității existente în cont. Altfel spus,
pentru unitățile administrativ -teritoriale sunt deschise la trezorerie conturi de disponibil în
care se consemnează încasările din venituri proprii și cele provenite pe seama v eniturilor
de echilibrare (sume defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și transferuri din
același buget în completare).
În cazul celorlalte bugete pu blice (ale statului), conturile deschise la trezorerie sunt
separate pe venituri ș i pe cheltuieli , existând aici un anume “autom atism” în circuitul
banului public, în sensul că acoperirea cheltuielilor nu este condiționată imediat de
încasarea veniturilor în același buget.
Inițiativa în finanțarea din bugetele locale o au ordonatorii principali de credite
bugetare (președinții consiliilor jud ețene și respectiv primarii, la localități). Aceștia
stabilesc lunar, cheltuiel ile ce urmează a se efectua din bugetul propriu, avându -se în
vedere propunerile de cheltuieli ap robate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli,
venituri le proprii și transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acoperă
plățile respective.
În cazul bugetului local finanțarea este inițiată de către primar, care în calitatea de
ordonator principal de credite se adresează cu o solicitare de fo nduri către organul
financiar local, prin care se solicită banii necesari desfășurării de acțiuni cu referire la
activitatea proprie a consiliului local, dar și a ordonatorilor bugetari finanțați din bugetul
local.
În finanțare este implicată și Trezoreria Finanțelor Publice, întrucât aici sunt
deschise conturi în legătură cu execuția de casă a bugetului local finanțator atât pentru
unitatea administrativ teritorială, cât și pentru ordonatorii terțiari de credite.

7 Proces bugetar public, Gabriel A. Ștefura, Ed. Universității Al. I. Cuza, Iași, 2009
8 Norme metodologice privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice nr.
5318/1992 cu modificările ulterioare

31

Potrivit cu solicitarea ordonatorului princ ipal de credite, compartimentul de
specializare în gestiunea bugetului local dispune printr -un document specific (dispoziție
bugetară) ca o anumită sumă de bani să treacă din contul bugetului local în contul OPCV.
Acesta este informat de alimentarea contul ui său și poate angaja finanțarea. În același timp
prin dispoziție bugetară de repartizare ordonatorul principal dispune către Trezorerie ca din
contul său anumite sume să treacă în conturile ordonatorilor subordonați. După alimentarea
conturilor acestora ordonatorii subordonați sunt informați de către Trezorerie, pentru a
declanșa finanțarea proprie.
Pentru ca activi tățile locale să se desfășoare î n cele mai bune condiții, și pentru a
servi cât mai bine intere selor locale, instituția publică ce se ocupă cu problemele
adminstrativ -financiare, respectiv Primă ria Țibana , este cea care recurge la surse de
finanțare. Aceste surse de finanțare sunt utilizate cu scopul de a se forma surse de venituri
proprii, necesare în vederea acoperirii cheltuielilor pe care le generează mediul local,
respectiv locuitorii și agenții economici existenți.
Din punct de vedere teo retic, se poate afirma faptul că finanțarea cheltuielilor
bugetare se poate realiza pe mai multe că i, printre acestea:
 integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetel e fondurilor
speciale,după caz;
 din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat,bugetele fondurilor speciale, după caz;
 integr al din veni turi proprii;
 integral din bugetul local;
 din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul local;
 atât din bugetul de stat, cât și din bugetele locale, indiferent de subordonare, numai
în cazurile încare, prin legea bugetară anuală, se s tabilesc categoriile de cheltuieli
care se finanțează prin fiecare buget.
Astfel, se poate afirma faptul că principala sursă de finanțare a instituției analizate
este reprezen tatã de veniturile proprii. Însă , aceste venituri proprii, așa cum am precizat în
capitolul de fundamentare, se formează ca urmare a :
 tarifãrii serviciilor publice;
 colectãrii impozitelor și taxelor locale
În ceea ce privește tarifarea serviciilor pu blice, se poate afirma faptul că prețurile
și tarifele percepute beneficiarilor s unt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente de
finanțarea a serviciilor publice rea lizate și distribuite comunității și rareori pentru
investiții.
Această modalitate prin care se constituie sursele proprii de finanțare constituie în
esențã o modalitate prin care Primăria Țibana pune bazele veniturilor proprii, existând
uneori și posibilitatea în care se poate substitui această sursã de finanțare cu ce a
impozitelor și taxelor locale.
În ceea ce privește impozitele și taxele l ocale, se poa te afirma faptul că acestea
reprezintă principala sursă de constituire a veniturilor proprii a Primăriei Țibana .
Astfel, impozitele și taxele locale sunt considerate venituri fiscale proprii și
sunt colectate în conformi tate cu legislația ș i reglementă rile specifice.

32

Impozitele și taxele locale sunt aplicate în scopul obținerii de venituri proprii, cu
atât mai necesare cu cât prețurile de utilizare a serviciilor publice nu acoperă finanțarea
cheltuielilor pentru producerea și furnizarea ac estora. Impozitele și taxele locale finanțeazã
rareori cheltuielile de invest iții. De precizat este faptul că din această categorie de impozite
și taxe locale, ce contribuie la realizar ea veniturilor proprii ale Primă riei comunei Țibana ,
fac parte:
a) impozit ul pe clădiri;
b) impoz itul pe teren;
c) taxa as upra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor ;
e) taxe speciale;
f) alte taxe locale
În categoria surselor de formare a veniturilor proprii pot fi incluse de asemenea și
veniturile cu destinație specialã. În această ordine de idei, apar ca venituri cu destinație
specială , veniturile din taxe speciale, precum și donații și sponsoriză ri de la persoanele
fizice și juridice.
În ceea ce privește veniturile obținute din taxe spe ciale, se poate afirma faptul că
Consiliul Local Iași poate aproba înființarea de activități și servicii publice de interes local
finanțate din venituri extrabugetare, stabilind în același timp și domeniul de activitate,
categoriile de venituri, na tura cheltuielilor, sistemul de organizare și funcționare a acestor
activități. Pentru aceste activități și servicii publice, Consiliul local stabilește taxe speciale,
ce constituie venituri cu destinație specială, fiind utilizate în aceleași scopuri pentr u care au
fost înființate.
Referitor la donațiile și sponsorizãrile obținute de la persoane fizice sau juridice, se
poate preciza că acestea pot lua forma mijloacelor materiale și bănești care participă la
finanțarea unor acțiuni de i nteres public. Aceste fonduri reprezintă fonduri cu destinație
specială și vor fi utilizate prin respectarea strictă a destinațiilor stabilite de sponsor .
În momentul în care prețurile sau tarifele, precum și veniturile c u destinație specialã
nu acoperă în întregi me cheltuieli le aferente realiză rii serviciilor publice, sunt utilizate
sumele provenite din alocații bugetare, sub forma transferurilor sau granturilor.
Astfel, se poate afirma faptu l, că în această situație legă turile financiare iau
forme diverse:
Fig.6. Diversele forme ale legăturilor financiare

granturi
Prelevări de la
bugetul de
stat
Fondul de
rulment
Împrumuturi
pe termen
mediu și lung

33

Desp re grant sau transferul de plată (transfer payment), se poate afirma faptul că
acesta reprezintă plata un ei sume ce se prevede/realizează potrivit unui credit bugetar din
bugetul unei instituții publice către o altã persoană – fizică sau juridică, aceasta din urmă
putând să fie tot o instituție publică – fără contrapartid ă în bunur i sau servicii. În general,
dacă be neficiarul de sumă este o persoană juridică, trebuie să prezinte un raport privind
utilizarea sumei primite.
În practica finanțelor publice se utilizeazã trei tipuri de granturi (transferuri) :
 subvenții,
 contribuții
 și alte transferuri.
În teoria economică, subvenția desemnează , în general, un grant monetar acordat de
o autoritate publică pentru a determina scă derea prețului unui bun sau unui serviciu la
producă tor sau pentru consumator, deoarece acesta este considerat de interes publ ic pentru
întreaga comunitate.
În mod obișnuit, în finanțele publice, prin subvenție se înțelege o finanțare diferită
de cea realizată prin impozite și taxe, dar același efect se obț ine prin scăderea apăsării
fiscale (cheltuială fiscalã).
Subvenția poate fi acordatã direct, sub forma unui transfer monetar cãtre societatea
respectivã sau indirect de exemplu sub for ma unui credit de export cu rată a dobânzii mai
mică decât cea de piață, diferențialul de dobândă fiind suportat de aut oritatea publică .
Contribuțiile sunt transferuri către o persoană fizică sau juridică , condiționate de
îndeplinirea unui obiectiv bine pr ecizat și care se supun verifică rii, în conformitate cu
reglementă rile stabilite legal. Utilizarea mecanismului de transfer prin contribuții permite
autoritãților publice să acționeze în vederea atingerii obiectivelor unor programe specifice,
bine definite.
Alte transferuri care reprezintă transferuri planificate sau rea lizate în conformitate
cu prevederile legale sau reglementare, ca re conțin, în general, o formulă sau o schemă de
determinarea a sumei ce se transferă . De asemenea, beneficiarul de sumă o poate distribui
între diver se categorii de cheltuieli prevăzute în r eglementă ri. De exemplu, astfel de
transferuri sunt în registrate în bugetul de stat că tre bugetele locale pentru echilibrare sau
pentru fin anțarea programelor de asistență socialã etc.
Granturile destinate participă rii la finanțarea proiectelor de investiț ii constituie
granturi de capital.
Granturile curente de la bugetul central că tre bugetele locale sunt credite bugetare
votate de Parl ament pentru finanțarea autorităților administraț iei publice locale. Acestea
sunt de două feluri:
 granturi pentru a comple ta resursele financiare ale colectivitãților locale și care nu
primesc o destinație specialã;
 granturi cu destinație specialã, direcționate sã finanțeze numai anumite servicii
publice (noi sau descentralizate).

34

Din punct de vedere funcțional, trans ferurile pot fi diferențiate în:

Tabel 4. Tipuri de transferuri
Denumire transfer Rol
Transferuri de funcționare – permit autorită ților publice centrale sau
locale sã finanțeze cheltuielile de interes
general pentru colectivitate ;
– atenuează discrepanțele dintre resursele
financiare ale instituțiilor publice similare
din punct de vedere al servic iilor publice pe
care trebuie să le gestioneze, dar care, din
motive diverse, d ispun de finanțare mult
diferită
Transferuri de capital

De asemenea, la nivelul surselor de finanțare, se mai poate vorbi și despre fondul de
rulment . Acesta este constituit ca excedent bugetar, în momentul în care sumele încas ate
din venituri proprii se află peste cele aprobate prin bugetele locale, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții:
1. depășirea încasărilor să fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin bugetul
local respectiv și să se mențină până la finele anului;
2. bugetele respective să nu aibă împrumuturi restante, precum și dobânzi și
comis ioane neachitate, aferente împrumuturilor și datoriilor contractate.
Despre fondul de rulment se po ate afirma de asemenea faptul că acesta este pă strat
într-un cont distinct, deschis de fiecare unitate la trezoreria statului. Acesta poate fi
utilizat, tem porar atât pentru acoperirea golului de casă provenite din decalaje între
veniturile și cheltuielile anului curent, precum și pentru acoperirea definitivă a deficitului
bugetar rezultat la sfârșitul anului. Fondul de rulment poate fi folosit și pentru fina nțarea
unor investiții din competența autorităților publice locale sau pentru dezvoltarea
serviciilor publice locale în interesul colectivității. Acest fond de rulment nu poate depăși
procentul de 5% din veniturile proprii ale primăriei.
O altã sursă de finanțare prin care sunt conferite bazele veniturilor ce trebuie să
acopere cheltuielile bugetare locale, este reprezentată de împrumuturile contractate pe
termen mediu și lung. Despre a cestea se poate afirma faptul că sunt contracta te în special în
vedere a realiză rii de investiții publice, precum și în scopul refinanțãrii datoriei publice
locale, în condițiile respectării prevederilor legale.
Împrumuturile externe se vor contracta numai cu aprobarea comisiei de autorizare a
acestor împrumuturi, constituită din reprezentanți ai Guvernului și Băncii Naționale
precum și ai autorităților administrației publice locale, a cărei competență se aprobă prin
hotărâre a Guvernului. Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, do bânzile și
comisioanele datorat e de primărie se prevăd în bugetul local.
De precizat este faptul cã Primăriei Țibana, la fel ca ș i altor primării, li se interzice
accesul la orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente
la împrumuturile contractate, dobânzile și comisioanele aferente acestora, inclusiv ale
împrumutului care urmează să fie angajat în anul respectiv, depășește limita de 20% din

35

totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe
salarii.

3.2. Modalități tehnice utilizate în finanțarea cheltuielilor bugetare
3.2.1. Deschiderea și repartizarea de credite bugetare – pentru bugetul de stat

Finanțarea cheltuielilor bugetare de bugetele statului se poate realiza, prin tehnica
deschiderii și repartizãrii de credite bugetare. În acest sens, în acțiune sunt implicați:
1. ordonatorii de credite bugetare, cei ce au responsabilitatea gestiunii bugetelor
publice;
2. Trezoreria Finanțelor Publice.
În ceea ce privește ordonatorii de credite bugetare, se poate afirma faptul cã aceștia
au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și
destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice
respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit legii privind finanțele publice local e, se poate afirma faptul că finanțarea
cheltuie lilor din bugete locale se asigură prin deschiderea de credite de că tre ordonatorii
principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și potrivit
destinației stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la disp ozi stabilite în
raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție, anterior cu respectarea
dispozițiilor legale care reglementeazã efectuarea cheltuielilor respective.
Efectuarea chel tuielilor bugetare se realizează numai pe baza de documente
justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții privind
bunurile materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucră ri, plata salariilor și a alto r
drepturi bă nești, plata obligațiilor bugetare precum și a altor obligații.
Pentr u deschiderea de credite bugetare ordonatorii principali de credite procedează
astfel:
 întocmesc o cerere de deschidere de credite bugetare pentru fiecare capitol de
cheltuieli aprobat, cu defalcarea pe categorii de cheltuieli (3 exemplare);
 creditele se s olicită pentru necesarul de cheltuieli pe un trimestru;
 cererea se prezintă până pe 20 din ultima lună a trimestrului, împreună cu o notă de
fundamentare către Direcția Generală a Trezoreriei;
 Direcția Generală a Trezoreriei după analiza și verificarea cer erii, aprobă
deschiderea creditelor, după care procedează astfel:
 exemplarul 1 se transmite Trezoreriei Centrale, prin care se comunică deschiderea
creditelor solicitate de ordonatorul principal de credite;
 exemplarul 2 rămâne la direcția generală a trezor eriei;
 exemplarul 3 se restituie ordonatorului principal de credite, prin care se confirmă
deschiderea creditelor bugetare pe trimestrul respectiv.
Finanțarea din bugetele locale are drept expresie de tehnicã bugetarã alimnetarea cu
mijloace bãnești sau a locarea de fonduri. Particularitatea în aceastã situație o constituie
acoperirea cheltuielilor, care se face în limita disponibilitãții existente în cont. Altfel spus,
pentru unitãțile administrativ – teritoriale sunt deschise la trezorerie conturi de dispo nibil în

36

care se consemneazã încasãrile din venituri proprii ale bugetelor de stat și transferuri din
același buget în completare.
În cazul bugetului local finanțarea este inițiată de către primar, care în calitatea de
ordonator principal de credite se ad resează cu o solicitare de fonduri către organul
financiar local, prin care se solicită banii necesari desfășurării de acțiuni cu referire la
activitatea proprie a consiliului local, dar și a ordonatorilor bugetari finanțați din bugetul
local.
În finanțar e este implicată și Trezoreria Finanțelor Publice, întrucât aici sunt
deschise conturi în legătură cu execuția de casă a bugetului local finanțator atât pentru
unitatea administrativ teritorială, cât și pentru ordonatorii terțiari de credite.

3.2.2. Alimentarea cu fonduri – pentru bugetele locale
După cum am prezentat și în capitolele anterioare, alime ntarea cu fonduri, în cazul
Primă riei Țibana fondurile necesare acoperirii cheltuielilor bugetare sunt realizate atât din
surse proprii cât și din surse exterioare.
În această direcție se poate preciza faptul că sursele proprii de finațare sunt
reprezentate prin impozitele și taxele locale per cepute, precum și pe baza tarifă rii
serviciilor publice.
Similar , în această categorie, respectiv de formare a fondurilor necesare acoperirii
cheltuielilor bugetare se încadrează și veniturile provenite din alte surse, precum cele de
sponsoriză ri provenite de la persoanele fizice sau juridice.
Nu în ultimul rând poate fi precizat și faptu l că consituirea fondurilor din care sunt
acoperite che ltuielile bugetare se realizează și din surse externe, altele decât cele proprii,
surse reprezent ative în acest sens pentru Primă ria Țibana sunt cele în care se face trimitere
la împrumuturile interne și externe, pe termen mediu sau pe termen lung, la subvențiile
acordate sau la transfe rurile realizate, precum și la contribuțiile realizate și înregistrate la
bugetul local.
Alimentarea fondurilor se poate realiza prin intermediul mijloacelor bãn ești a
conturi lor de disponibil deschise de că tre instituțiile publice la unită țile Trezoreriei
Statului.
Una dintre modalitățile prin care se realizează alimenta rea cu fonduri este
reprezentată de că tre taxele speciale. Astfel, Primãria Țibana are dreptul de a încasa taxe
speciale în contul de disponibil deschis la unitățile de trezorerie sau la bă ncile comerciale.
Aceste taxe sunt de fapt sume încasate din taxele speciale constituite, sume depuse în cont
încasate în numerar, sume avansate fur nizorilor pentru activele fixe corporale, sume
achitate furnizorilor de stocuri și materiale consumabile, sume achitate furnizorilor de
active fixe corporale și celor de stocuri materiale consumabile.
O altã sursă prin care este realizată alimentarea cu f onduri se referă la disponibilul
din sume ce reprezintã amortizarea activelor fixe deținute de cãtre serviciile publice de
interes local. Astfel, în această direcție , sumele sunt reprezentate de că tre cele încasate ca
amortizare a activelor fixe corporale, sume încasate de serviciile publice de interes local,
sume acordate ca avanuri pentru active fixe corporale, sume acordate furnizorilor de active
fixe corporale pentru realizarea de investiții.

37

Cotele defalcate din impozitul pe venit pentru e chilibrarea bugetelor reprezintă o
altă sursă prin care se alimentează credi tele. Astfel, acestea reprezintă sume încasate de
către consiliile locale provenite din impozitul pe veniturile locale. Sumele respective sunt
încasate de că tre consiliile județene, fiind m ai târziu repartizate în cote pă rți consiliilor
locale.

3.3. Utilizarea efectivă a creditelor bugetare și a fondurilor alocate. Plăți pentru
cheltuieli
Ordonatorii de credite bugetare, după deschiderea și repartizarea creditelor bugetare
au dre ptul de a dispune de mijloace bă nești, în anumite limite, utilizate pentru cheluielile
înscrise în bugetele acestora .
Privitor la efectuarea cheltuielilor bugetare în cadrul Primă riei Țibana , se poate
preciza faptul că acest procedeu impune respectarea unor reguli d erivate din prevederile
legislative. A stfel, printre acestea se numără :
 Utilizarea fondurilor în conf ormitate cu destinația stabilită pentru bugetul de
venituri și cheltuieli, în limita creditelor bugetare aprobate pe an și pe trimestru ;
 Utilizarea credite lor bugetare are loc numai pentru cheltuielile legal aprobate,
cunoscut fiind faptul că fiecare cheltuială trebuie să aibă la bază o dispoziție le gală
prin care se autorizează suportarea ei din bugetul public
 Aprobarea și efectuarea cheltuielilor numai cu avizul șefului din cadrul
compartimentului financiar -contabil.
În ceea ce privește efectuarea unei cheltuieli, trebuie precizat faptul cã sunt
parcurs e anumite etape, dintre acestea:

Fig.7. Etape privind efectuarea unei cheltuieli

Angajarea – element ce generează obligația de plată
Lichidarea – operațiune prin care se constată serviciul realizat în favoarea
instituției publice
Plata – reprezentată prin efectuarea cheltuielilor prin achitarea sumelor de
bani datorate de instituții
Ordonanțarea – este reprezentată prin emiterea ordinului de plată

38

În ceea ce privește utilizarea propriu -zisă a creditelor bug etare, se poate afirma
faptul că acestea se realizează fie prin plă ți în numerar, fie prin intermediul conturilor
bancare.
In cazul modalității în care sunt implicate disponibilit ățile în numerar, se poate
afirma că plățile în numerar se referă la salarii, burse, avansuri în contul cheltuielilor de
deplasare, precum și alte dreturi care se cuvin persona lului. În direcția di sponibilită ților
înscrise în conturi bancare, sunt înregistrate toate cazurile cu terțe persoane juridice,
pornind de la procurarea de materiale, de la achitarea că tre furnizori și continuând cu plăți
către bugetele pub lice. De precizat este faptul că toat e aceste operațiuni de plăți reprezintă
nimic altceva decât plăți de casă , mai pe înțelesul tuturor, utilizarea creditelor bu getare
aprobate pentru o anumită perioadã de timp.
Trebuie menționat faptul că ordonatorii de cre dite pot genera o serie de mișcăr i în
cadrul plăților de casă . În acest context, în momentul în care ordonatorii de credite
bugetare recuperează sume din plă țile e fectuate anterior, este generată o reconstituire de
credite bugetare. În situația în care sunt înregistrate primiri de sume, o rdonatorii d e credite
bugetare se decontează față de instituțiile financiare, prin intermediul conturilor de
execuție bugetară . Astfel, pe baza acestui tip de conturi, instituțiile financiare de
specialitate preiau în evidența lor cheltuielile efectuate d e către ordonatorii de credite
bugetare.
Ordonatorii de credite bugetar e pot realiza și o serie de virări în cadrul bugetului,
virări de credite bugetare care sunt condiționate de existența unor economii la alte
subdiviziuni de cheltuieli bugetare și aceas ta pentru a nu afecta realizarea acțiunior la
subdiviziunea de unde sunt preluate mijloacele bănești. În ceea ce privește viră rile de
credite buge tare, trebuie precizat faptul că aceste mișcă ri de fonduri sunt interzise în
anumite situații, dintre acestea: hrana, salariile, bursele, investigațiile și reparațiile capitale,
toate acestea fiind vizate în primul semestru al anului bugetar, precum și în perioada 15 -31
decembrie.
De asemenea, se poate afirma faptul cã ordonatorii de credite bugetare sunt cei car e
pot dispune plãți din creditele bugetare deschise sau repartizate.
Plățile din creditele bugetare aprobate se efectuează din inițiativa ordonatorilor de
credite, aceștia purtând rãspunderea utiliză rii mijloacelor bugetare. Ele pot fi dispuse în
numerar , prin caseriile instituțiilor, prin decontarea din cont în fav oarea terților care au
livrat mă rfuri, alimente, materiale, combustibil, energie termicã, au prestat servicii s au
executat lucră ri.
Printre instrumentele de plată utilizate, se pot menționa:
Fig.8. Instrumente de plată

Cecul
Ordinul
de plată
Factura

39

Normele metodologice de organizare și funcționare a Trezoreriei Finanțelor Publice
au prevederi distincte pentru ceea ce fac obiectul plăților dispuse prin unită țile operative
ale acesteia. Astfel, se fac preciză ri leg ate de urmãtoarele tipuri de plă ți:
 Efectuarea de plă ți prin creditele deschise din bugetul de stat pentru:
 salarii, deplasãri, detașãri și transferuri de la instituțiile publice,
 cheltuieli materiale
 garanția bugetară acordată instituțiilor publice
 subvenții și transferă ri din bugetul de stat
 cheltuieli de capital
 utilizarea de că tre Primãria Țibana a veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor
 reconstituirea creditelor bugetare și reîntregirea plãților de casã de la instituțile
publice.
 Efectuarea plă ților prin Trezorerie prin creditele deschise din bugetul local
 Efectuarea plă ților prin Trezorerie, prin credit ele deschise din bugetul asigură rilor
sociale de stat
 Casele de plă ți și închiderea acestora
 Plăți din contur ile de disponibilită ți: di n fonduri cu destinație specială , din mijloace
extrabugetare, privind sumele de mandat și sumele în depozit, privind fondul de tezaur,
etc.

3.4. Fluxuri informaționale generate de finanțarea cheltuielilor bugetare

Procesul de finanțare a Primãriei Țibana are în vedere în primã instanță constituirea
surselor s igure de venituri cu ajutorul că rora s ă poatã acoperi nivelul cheltuielilor bugetare.
Instituțiile responsabile cu gestiunea bugetelor publice (Ministerul Finan țelor
Publice, pentru bugetul de stat, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru
bugete asigurărilor sociale de stat, unele ministere sau instituții centrale pentru fondurile
speciale, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate pentru buge tul asigurărilor de sănătate)
au rolul de „finanțatori” pentru ordonatorii de credite prevăzuți cu cheltuieli în acestea.
Trezoreria Finanțelor Publice are ca răspundere principală în materie bugetară,
execuția de casă a veniturilor și cheltuielilor din bu getele publice. În acest sens, la nivelul
unităților operative (municipii, orașe și unele comune), pentru execuția de casă a
cheltuielilor sunt derulate procedee și operațiuni privind plățile din bugetele publice în
compartimentele (servicii sau birouri de control) și evidența cheltuielilor, și uneori
casierie -tezaur ori/și contabilitate decontări .
Cheltuielile instituției sunt evidențiate în funcție de specificul lor, cheltuieli curente
sau de capital, iar în cadrul cheltuielilor curente, cheltuiel i materi ale sau salariale. Primă ria
Țibana va fi cea care va completa un ordin de plată (în 3 exemplare), iar banca este cea
care va confirma realizarea operațiunii prin extras de cont, mai exact a plăților către
beneficiari.
Cheltuielile materiale trebuie justif icate prin atașarea alături de ordinul de plată a
facturii fiscale, notei de recepție și constatare de diferențe, bonului de consum sau a altor
documente specifice anumitor tipuri de cheltuieli.

40

Finanțarea din bugetele locale are drept expresie de tehnica bugetară alimentarea cu
mijloace bănești sau alocarea de fonduri. Particularitatea, în acest caz, derivă din faptul că
acoperirea cheltuielilor se face în limita disponibilității existente în cont. Altfel spus,
pentru unitățile administrativ -teritoriale su nt deschise la trezorerie conturi de disponibil în
care se consemnează încasările din venituri proprii și cele provenite pe seama veniturilor
de echilibrare (sume defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și transferului din
același buget în compl etare). În cazul celorlalte bugete publice (ale statului), conturile
deschise la trezorerie sunt separate pe venituri și pe cheltuieli, existând aici un anume,
autoturism” în circuitul banului public, în sensul că acoperirea cheltuielilor nu este
condițion ată imediat de încasarea veniturilor în același buget.
Inițiativa în finanțarea din bugetele locale o au ordonatorii principali de credite
bugetare (președinții consiliilor județene și, respectiv, primarii, la localități). Aceștia
stabilesc lunar cheltuiel ile ce urmează a se efectua din bugetul propriu, avându -se în vedere
propunerile de cheltuieli aprobate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile
proprii și transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acoperă plățile
respective.
Ordonatorul pricipal de credite determina cuantumul creditelor bugetare, în limita
cărora urmează a se deschide pentru luna respectivă pe baza unei, note privind
determinarea necesarului de credite bugetare”, luând în calcul o serie de elemente ca :
soldul la începutul anului; veniturile încasate de la începutul anului; cheltuieli efectuate de
la începutul anului; cheltuieli ce urmează a se efectua în luna de referința; credite bugetare
deschise de la începutul anului; disponibilități din credite bu getare; credite bugetare
solicitate a fi deschise.
Documentul cu necesarul de credite se întocmește în două exemplare la nivelul
fiecărui capitol de cheltuieli aprobat în bugetul local și se prezintă compartimentului
specializat în gestiunea respectivului buget, unde se verifică în legătura cu:
 Încadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul bugetului local în prevederile
bugetelor aprobate anual cu repartizarea pe trimeste cu acoperire din venituri
proprii (sau de la începutul lunii, venituri ce urmea ză a se încasa în luna respectivă)
și subvențiile ce urmează a fi alocate de la bugetul de stat în completarea veniturilor
proprii pentru luna respectivă;
 Credite bugetare deshise pe capitole se încadrează în prevederile corespunzătoare
aprobate prin buget ul local;
 Completarea documentului cu toate elementele și însemnarea acestuia de către
ordonatorul principal de credite și șeful compartimentului financiar -contabil (sau
înlocuitorul de drept).
Potrivit cu verificările asupra determinării necesarului de cr edite bugetare,
ordonatorul principal întocmește către unitatea operativă a trezoreriei din localitate o «
comunicare de deschidere de credite » în care se precizează următoarele:
 lună în care se solicita deschiderea de credite bugetare;
 instituția de admi nistrație publică pe seama căreia se face deschiderea decredite
 suma solicitată;
 capitolul de cheltuieli
 contul în care urmează să apară suma;

41

 structura cheltuielilor (curente, de personal, materiale, de capital)
Din creditele bugetare deschise (aprobate c a limite în alimentarea mijloacelor
bănești a conturilor de disponibil), ordonatorul de credite bugetare repartizează creditele
bugetare pe seama instituțiilor subordonate, finanțate din bugetul local. Repartizarea
creditelor bugetare se efectuaza prin "di spoziția bugetară" care se întocmește pe capitolul
de cheltuieli cu defalcare pe categorii de cheltuieli și se prezintă o dată cu "comunicarea de
deschidere a creditelor".
Operațiunilor legate de finanțarea la nivelul unităților administrativ -teritoriale se
efectuază prin unitățile operative ale trezoreriei din teritoriu.

Fig. 9. Fluxul informațional în finanțarea din bugetele locale

Sursa: Gabriel A. Ștefura, Proces Bugetar în România

Fluxul informați onal privind finanțarea primăriei din bugetul propriu este
urrmătorul:
 (1) Ordonatorii de credite bugetare inferiori întocmesc solicitări de fonduri, pe care
le prezintă ordonatorului principal de credite, care este primarul;
 (2) Primarul, la rândul sau, întocmește solicitări de credite, atât pentru a ctivitatea
proprie, cât și pentru instituțiile publice din subordine, și le prezintă spre analiză și
aprobare Consiliului local;
 (3)- Consiliul local analizează solicitările de fonduri, le aprobă, după caz;
 (4)- Ordonatorul principal de credite determină volumul creditelor bugetare în
limita cărora urmează să se efectueze plăți prin trezorerie, atât pentru activitatea
proprie, cât și pentru instituțiile publice din subordine; întocmește o Comunicare
de deschidere a creditelor., pentru creditele deschise p e baza fondurilor provenite
de la bugetul local, în două exemplare, la nivelul fiecărui capitol de cheltuieli

42

aprobat în bugetul local și se prezintă Trezoreriei până în ziua de 20 din fiecare
lună, pentru creditele aferente lunii viitoare;
 (5)- Ordonator ul principal de credite repartizează creditele bugetare instituțiilor
publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atributele ordonatorilor
terțiari de credite prin Dispoziția bugetară de repartizare a creditelor trimisă
Trezoreriei;
 (6)- Trezorer ia verifică dacă aceste credite au acoperirea din veniturile proprii și
subvențiile ce urmează a fi alocate de la bugetul de stat în completarea veniturilor
proprii pentru luna respectivă. După analiza și verificare, aceste credite se
înregistrează în cont ul din afara bilanțului 02 „Credite deschise și repartizate pe
seama ordonatorilor finanțați din bugetele locale” din creditele bugetare deschise;
 (7)- Din contul de disponibilități al bugetului local, se deschid credite bugetare
ordonatorului principal d e credite;
 (8)- Din contul ordonatorului principal de credite se repartizează apoi sume în
conturile ordonatorilor secundari sau terțiari de credite.
Execuția bugetului, la partea de cheltuieli , în limita sumelor aprobate ce se pun la
dispoziția beneficiarului de credite bugetare, presupune o procedură specifică, cu
operațiuni corespunzătoare următoarelor etape distinctive: angajarea; lichidarea;
ordonanțarea; plata.
Fig.10. Flux informațional privind execuția bugetului la partea de cheltuieli

Circuitul mijloacelor bănești pe seama relațiilor bugetare poate fi vizualizat ca un
parcurs cu mai multe momente definitorii, care declanșează în execuția bugetelor publice,
ca balante financiare operative, modalități tehnice distincte în realizarea acesteia, cu
consemnări informaționale separate la cei implicați în acțiune. În acest sens, relevante sunt:
așezarea și calculul veniturilor bugetare, v ărsarea și plata acestora, încasarea lor propriu –
Angajarea
Lichidarea
Ordonanțarea
Plata

43

zisă, depersonalizarea ca efect al manifestării principiului bugetar al neafectării veniturilor;
credite bugetare aprobate; plăti de casă; cheltuieli efective.
Finalitatea execuției financiare la instituții le publice este exprimată cu ajutorul
conturilor de execuție bugetară, la bugetele publice prin contul general de încheiere a
exercițiului bugetar.

44

Bibliografie
1. Proces bugetar public, Gabriel A. Ștefura, Ed. Universității Al. I. Cuza, Iași,
2009 ;
2. Iulian Văcărel și colectivul, Finanțe publice, EDP București, 2002
3. T Moșteanu si colectiv, FInante publice – note de curs si aplicatii pentru
seminar, Ed Universitara, 2005 ;
4. Norme metodologice privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor
Publice nr.5318/1992 cu modificările ulterioare ;
5. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ;
6. Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice ;
7. http://www.slideshare.net/super -sonix/procesul -bugetar ;
8. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante -banci/Fundamentarea –
cheltuielilor -la583.php ;
9. http://www.scrigroup.com/finante/PROCESUL -BUGETAR -IN-
INSTITUTII52922.php ;