Fundamentarea Si Executia Bugetului DE Venituri Si Cheltuieli AL Institutiilor Publice

Economie

Fundamentarea Si Executia Bugetului DE Venituri Si Cheltuieli AL Institutiilor Publice

Byadmin ianuarie 1, 2024

FUNDAMENTAREA ȘI EXECUȚIA BUGETULUI DE VENITURI ȘI CHELTUIELI AL INSTITUȚIILOR PUBLICE

Studiu de caz la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

CUPRINS

CAPITOLUL 1

Procesul bugetar la nivelul instituțiilor publice

Prezentare generală

Tipologia instituțiilor publice

Responsabilități și competențe în procesul bugetar

Elaborarea bugetelor instituțiilor publice

Aprobarea bugetelor instituțiilor publice

Execuția bugetară și închiderea contului anual de execuție

CAPITOLUL 2

Veniturile și cheltuielile instituțiilor publice

Veniturilor instituțiilor publice: recunoaștere, evaluare, venituri publice

Cheltuielile publice și conținutul acestora. Reguli care influențează creșterea cheltuielilor

publice

Reguli generale privind execuția veniturilor și cheltuielilor instituțiilor publice

CAPITOLUL 3

Studiu de caz: Procesul bugetar la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Prezentarea generală a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Structura organizatorică, statut și atribuții – Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Execuția prevederilor bugetare la nivelul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva"- Galați pentru anul 2014

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

Procesul bugetar la nivelul instituțiilor publice

Prezentare generală

Instituțiile publice pot fi de subordonare centrală (ministere, alte instituții publice de interes național, precum și toate instituțiile din subordinea acestora indiferent de localitatea în care funcționează) și de subordonare locală (Consilii județene, Consiliile locale, municipale, orășenești și comunale.

Marea majoritate a instituțiilor publice din România sunt de subordonare locală, aproape 3.000 de consilii locale, municipale, orășenești, comunale, consiliile sectoarelor municipiului București, la care se adaugă un număr important de instituții publice de învățământ, sănătate, cultură, etc.

Numărul mare de instituții publice a condus la crearea unei ierarhii pe criteriul sectorial sau geografic. Astfel, instituțiile publice sunt conduse de ordonatori de credite: principali, secundari sau terțiari.

Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii.

Ordonatorii principali de credite – sunt conducătorii instituțiilor publice care nu sunt în subordinea altor instituții. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt: președinții consiliilor județene, primarul general al municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ teritoriale. Acestia pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau altor persoane împuternicite în acest scop, dar vor stabili limitele delegării și condițiile acesteia.

Ordonatorii secundari de credite – Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt otdonatori terțiari de credite și, aprobp efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii

Ordonatorii terțiari de credite – sunt conducătorii instituțiilor publice aflate în subordinea unor instituții publice (conduse de ordonatori principali sau secundari de credite, după caz) și care nu mai au alte instituțiilor publice în subordine. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc.

Din punct de vedere al finanțării, întâlnim următoarele tipuri de instituțiilor publice:

Instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat/local/fondurilor speciale – creditele bugetare ale acestor instituții publice (și ale celor din subordinea acestora, dacă este cazul) sunt stabilite de ordonatorul de credite superior ori de comun acord cu Ministerul Economiei și Finanțelor, în cazul ordonatorilor principali de credite (conform prevedrilor Legii finanțelor publice).

Aceste instituții elaborează doar buget de cheltuieli, deoarece toată activitatea lor este finanțată integral de la buget. Eventualele venituri ale acestora (inclusiv veniturile din donații și sponsorizări) se fac venit la bugetul care le finanțează. La cheltuieli, sumele alocate sunt defalcate după clasificația funcțională, iar în cadrul acesteia, după clasificația economică.

Instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții (alocații) de la bugetul de stat-local-fondurilor proprii – în acest caz subvențiile primite (care apar la partea de venituri) vin în completarea veniturilor proprii obținute din activitățile specifice desfășurate (vânzări de bilete, închirieri de spații, prestări de servicii, etc).

Ordonatorul de credite superior stabilește cuantumul subvenției, dar nu și destinația acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli salariale, etc).

Conducătorul instituției întocmește buget de venituri și cheltuieli echilibrat.

Instituții publice finanțate integral din venituri proprii – sunt similare instituțiilor publice subvenționate, cu diferența că acestea își constituie fondurile necesare finanțării integral din activitatea proprie.

În situația în care instituția nu este subordonată unei alte instituții publice. Aceasta este o instituție publică autonomă.

Tipologia instituțiilor publice

Gruparea instituțiilor publice din Romania se poate face după mai multe criterii. Cea mai concludentă este cea care urmărește structura clasificației funcționale:

Servicii publice generale

Administrația prezidențială- care cuprinde serviciile din subordinea Președintelui;.

Autorități legislative – Parlamentul – Senat și Camera Deputaților, instituții cu personalitate juridică.

Autorități judecătorești – acestea cuprind instituțiile din sistemul justiției (ca servicii publice) și organele de specialitate cu rol de asigurare a bunei funcționări a justiției.

Autorități executive – sunt organe cu funcții de organizare și asigurare a executării legilor.

Dintre autoritățile publice centrale se încadrează în acestă categorie:

La nivel local autoritățile executive sunt:

Alte autorități – în acestă categorie intră instituțiile de supraveghere și control ale statului, ale căror obiect de activitate nu se încadrează în categoriile prezentate mai sus. Aceste instituții sunt:

Servicii de apărare națională

Activitatea în domeniul apărării naționale este condusă prin Ministerul Apărării potrivit strategiei de securitate națională pentru garantarea suveranității, independenței și unității statului, integrității teritoariale a tării și democrației constituționale. Acesta are în subordine statele majore

În subordinea Ministerului Apărării Naționale se află statele majore în care sunt organizate unitățile militare.

Servicii de ordine publică și siguranță națională

Ordinea publică se realizează de către structurile specilaizate din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Printre atribuțiile acestei instituții amintim:

Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private

Asigurarea ordinii publice

Paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor

Prevenirea și combaterea faptelor antisociale

Respectarea regimului juridic al frontierei de stat

Evidența solicitanților statutului de refugiat

Apararea împotriva incendiilor

Administrarea Fondului Arhivistic Național

Învățământ

Strategia guvernamentală din domeniul învățământului și al educației se implementează, în România, prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării. La nivel de teritoriu funcționează Inspectorate Școlare Județene.

Inatituțiile în cadrul cărora se desfășoară activitățile de învățământ sunt:

Grădinițe de copii – cu program normal, prelungit și săptămânal

Școlile – școli cu clase I-IV, I-IX. I-XII/XIII

Licelele – cu clase I-XII/XIII, X-XII/XIII, învățământ de zi sau X-XIII/XIV – învățământ seral, cu frecvență redusă sau la distanță

Școlile profesionale

Școlile de ucenici

Grupurile școlare

Școlile de maiștri

Unitățile de învățământ special

Universitățile

Institutele

Academiile de studii

Școlile de studii postuniversitare

Pe lângă aceste instituții mai funcționează și alte instituții publice care fac parte din sistemul de învățământ: biblioteci universitare, case de cultură studențești, cluburi sportive, alte instituții.

Sănătate

Ministerul Sănătății este instituția publică care organizează, coordonează, îndrumă activitățile pentru asigurarea sănătății populației și acționează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează sănătății.

Instituțiiule publice din domeniul sanitar se grupează în:

DISPENSARE POLICLINICE – Dispensarul – este unitatea medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, fără spitalizare.

SPITALE – Spitalul – este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică care asigură servicii medicale.

SANATORII – Sanatoriul – este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistența medicală utilizând factori curativi naturali asociați celorlalte procedee, tehnici și mijloace terapeutice.

PREVENTORII – Preventoriul – este unitatea sanitară cu paturi cae asigură prevenirea și combaterea tuberculozei la copii și tineri, precum și șa bolnavii de tuberculoză stabilizați clinic și necontagioși.

CREȘE – Creșele sunt instituții care asigură asistență medicală, instruirea și educarea copiilor.

CENTRE DE SĂNĂTATE – Centrele de Sănătate – sunt unități sanitare cu sau fără paturi, care asigură asistență medicală de specialitate pentru populația din mai multe localități apropiate, în cel puțin două specialități.

ALTE INSTITUȚII – din acestă categorie fac parte:

Leagăne de copii

Centre de Transfuzii Sanguine

Servicii de Ambulanță

Din punct de vedere al subordonării, nu toate unitățile sanitare sunt în subordinea Ministerului Sănătății sau a Direcțiilor de Sănătate Publică Județene, respectiv a Municipiului București, și pot fi și în subordinea unor ministere sau autorități publice centrale, denumite generic ministere de resort, sau în subordinea unor autorități publice locale.

Cultură și religie

Instituțiile centrale din sfera culturii și religiei sunt:

Ministerul Culturii și Cultelor – cu strategii în următoarele domenii: cultură și arte, culte, cinematografie și audiovizual, protecția drepturilor de autor și drepturilor conexe

Societatea Română de radiodifuziune și Societatea Română de televiziune – care își canalizează activitatea în vederea realizării următoarelor obiective: informare, educație, divertisment.

Instituțiile publice de cultură sunt: biblioteci publice, muzee, teatre, case de cultură, alte instituții.

Acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret – instituțiile prin care se realizează aceste acțiuni sunt:

Agenția Națională pentru Sport

Direcțiile pentru sport județene

Unități sportive: cluburi sportive, complexe sportive, federații sportive

Asistență socială – la nivel central Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este cel care implementează strategia României în domeniul muncii, protecției și solidarității sociale și familiei.

Serviciile publice descentralizate ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sunt Direcțiile pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Județene.

În domeniul muncii, relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă funcționează Inspecția Muncii cu Inspectoratele Teritoriale de Muncă.

În domeniul asistenței socaiale funcționează alte instituții publie, cum ar fi:

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului – în domeniul protecției copilului

Autoritatea națională pentru Persoane cu Handicap

Centrele de Plasament – instituții publice de oc
Instituțiile publice de cultură sunt: biblioteci publice, muzee, teatre, case de cultură, alte instituții.

Acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret – instituțiile prin care se realizează aceste acțiuni sunt:

Agenția Națională pentru Sport

Direcțiile pentru sport județene

Unități sportive: cluburi sportive, complexe sportive, federații sportive

Asistență socială – la nivel central Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este cel care implementează strategia României în domeniul muncii, protecției și solidarității sociale și familiei.

Serviciile publice descentralizate ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sunt Direcțiile pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Județene.

În domeniul muncii, relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă funcționează Inspecția Muncii cu Inspectoratele Teritoriale de Muncă.

În domeniul asistenței socaiale funcționează alte instituții publie, cum ar fi:

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului – în domeniul protecției copilului

Autoritatea națională pentru Persoane cu Handicap

Centrele de Plasament – instituții publice de ocrotire a copiilor ai căror părinți sunt decedați, necunoscuți sau în orice altă situație care duce la instituirea tutelei.

Alte instituții publice cu atribuții în domneiu:

Cămine de bătrâni

Cămine spital

Cantine de ajutor social

Servicii de dezvoltare publică – aceste servicii sunt, de regulă, în competența autorităților publice locale și au următoarele responsbilități:

Întreținerea și reparația străzilor

Iluminatul public

Salubritate

Intreținere grădini publice, parcuri, zone verzi și zone de agrement

Alimentare cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectare, stații de pompare

Rețele centrale și puncte termice

Canalizare

Amenajări hidrotehnice de interes local în intravilan

Electrificări rurale

Din punct de vedere instituțional, întâlnim o gamă largă de instituții organizate în funție de particularitățile fiecărei localități.

Astfel, în localitățile mici nu există servicii publice distincte care să se ocupe de serviciile de dezvoltare publică, acestea fiind realizate în cadrul unor direcții ale primăriilor.

Locuințe – Ministerul transporturilor, Construcțiilor și Turismului – este organul de specialitate al administrației centrale abilitat să urmărească stadiul de implementare al politicilor guvernamentale în domeniul construcțiilor, inclusiv în cel al locuinței.

În scopul dezvoltării contrucțiilor la nivel național s-a creat o instituție publică specializată: Agenția Naținală pentru Locuințe – ANL – instituție de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanțare în domeniul construcției de locuințe, având autonomie financiară.

Mediu și ape – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – este organul de specialitate al administrației publice centrale care, în România pune în aplicare politica din domeniul apelor și protecției mediului.

În teritoriu, implementarea politicilor de mediu se realizează prin intermediul Agențiilor de protecție a mediului județene, în calitatea lor de servicii descentralizate.

Obiectivele urmărite la nivelul acestor instituții publice sunt:

Dezvoltarea de surse de apă, acumulări și amenajări hidrotehnice

Supravegherea și protecția mediului, reducerea și controlul poluării

Prospectări geologice privind sursele de apă

Controlul activității nucleare

Industrie – Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în domeniul politicilor legate de industrie. În subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor funcționează instituții de specialitate, cum sunt:

Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat

Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie

Unitatea de Management și Implementare a Proiectului

Agricultură și silvicultură – organul de specialitate al administrației publice centrale care aplică strategia Guvernului în domeniul agriculturii și silviculturii este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a căror politici vizează următoarele domenii: agricultură, piscicultură, industrie alimenatră, dezvoltae rurală, sanitar veterinară și păduri.

Instituțiile publice descentralizate din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Dezvoltării Rurale sunt: Direcțiile pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Direcțiile Sanitar Veterinare și Inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului saditor, organizate la nivelul fiecărui județ.

Transporturi și comunicații – domeniul transporturilor și comunicațiilor este coordonat de două organe de specialitate centrale, și anume:

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului – care asigură direct sau prin organele tehnice de specialitate din subordine, implementarea strategiei Guvernului în ceea ce privește transporturile feroviare, auto, navale și aeriene.

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației – care realizează în domeniul comunicațiilor politica Guvernului în domeniul comunicațiilor electronice și serviciilor poștale.

Administrarea fondurilor speciale

Conform prevederilor Legii 500/2002 – legea finanțelor publice, administrarea fondurilor speciale, care se constituie și se administrează în afara bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt: bugetul Fondului pentru asigurările sociale de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj.

Aceste bugete se aprobă ca anexă la legea bugetului de stat, respectiv la legea bugetului asigurărilor socaile de stat.

Administrarea fondului de asigurări sociale de sănătate intră în atribuțiile Casei Națioanale de Asigurări de Sănătate, în calitate de instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

Președintele Casei Națioanale de Asigurări de Sănătate este ordonator principal de credite la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Instituția publică care administrează bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj este Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Directorul general executiv al Agențeia Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă primește, prin delegare, de la ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, atribuțiile de ordonator principal de credite bugetare pentru bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj.

Responsabilități și competențe în procesul bugetar

Instituțiile publice întocmesc bugete de venituri și cheltuieli sau bugete de cheltuieli, în funcție de sistemul de finanțare.

Bugetul unei instituții publice, ordonator principal de credite trebuie să cuprindă următoarele informații:

documentul de politică, strategie și performanță – aferente anului pentru care se face bugetul și pentru următorii ani

veniturile și cheltuielile – global, defalcat pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate

cheltuielile cu salariile

numărul maxim de posturi și fondul de salarii aferent

bugetul instituțiilor din subordine

sumele alocate din creditele externe

proiecte de finanțare internațională

bugetul de programe – sinteză și fișe

cheltuielile de capital.

Procesul bugetar în instituțiile publice se derulează în etape consecutive care se referă la:

Elaborarea proiectului de buget;

Aprobarea bugetului;

Execuția bugetului;

Încheierea execuției bugetare;

Controlul și auditul execuției bugetare;

Aprobarea și raportarea execuției bugetului

În acest proces bugetar consilile locale/județene, ca autorități deliberative și primarii/președinții consiliilor județene, ca autorități executive au o serie de competențe și responsbilități dintre care:

Elaborează și aprobă bugetele locale, în condiții de echilibru bugetar, la termene și potrivit dispozițiilor legale

Stabilesc, constată, controlează, urmăresc și încasează impozitele și taxele locale și alte venituri ale instituțiilor administrativ teritoriale prin compartimente proprii de specialitate;

Urmăresc și raportează execuția bugetelor locale/județene,

Contractează împrumuturi interne și externe pe termen scurt, mediu și lung și urmăresc achitarea la scadență a obligațiilor de plată rezultate din aceste împrumuturi;

Acordă garanții pentru împrumuturi interne și externe pe termen scurt, mediu și lung și urmăresc achitarea la scadență a obligațiilor de plată rezultate din aceste împrumuturi de către beneficiar;

Elaborează, aprobă, modifică și urmăresc realizarea programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ teritoriale, ca bază a gestionării bugetelor locale, anuale;

Organizează și urmăresc efectuarea controlului financiar asupra gestiunii proprii, gestiunii instituțiilor și serviciilor publice din subordinea consiliilor locale/județene.

Procesul bugetar are un carater: decizional, democratic, preponderent politic și clicic.

Procesul bugetar are un carater decizional deoarece conținutul său constă în alocarea unir resurse bugetare limitate în raport cu nevoile comunității pentru bunuri și servicii publice.

Alocarea resurselor bugetare presupune realizarea unei inventarieri a nevoilor comunității locale, ierarhizarea priorităților și selectarea categoriilor de bunuri și servicii care satisfac într-o măsură cât mai ridicată nevoile comunităților locale la un moment dat.

Acest proces este democratic, deoarece în cursul derulării se manifestă atributele statului de drept cât și posibilitatea impunerii intereselor economico sociale ale diferitelor grupuri de cetățeni care dețin majoritatea politică de decizie.

Este preponderent politic, întrucât opțiunea pentru un anumit tip de politică economică, financiară, care se reflectă în conținutul bugetului, reprezintă un act de decizie poilitică al forțelor majoritare din consiliile locale/județene.

Deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi, în baza principiului anualității – el este ciclic.

Bugetul instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat

Aceste instituții finanțate astfel întocmesc doar bugete de cheltuieli.

Cheltuielile se acoperă în exclusivitate din alocații de la bugetul de unde este finanțată instituția publică. Orice venit realizat de aceste instituții se face venit la bugetul din care se finanțează instituția respectivă, cu excepția veniturilor proprii care sunt prevăzute în anexele bugetelor aprobate și care sunt aferente activităților finanțate integral din venituri proprii.

Bugetul de cheltuiueli al instituțiilor publice finanțate intregral de la buget respectă clasificația cheltuielilor stabilită de ministerul Finanțelor Publice.

Astefl, cheltuielile sunt detaliate după clasificația funcțională (pe părți, capitole și subcapitole), iar fiecare nivel de clasificație se subdivide pe titluri, articole și alinbeate.

Creditele bugetare prevăzute în bugetul instituțiilor publice ordonatori principali sau secundari de credite înglobează creditele bugetare ce vor fi repartizate instituțiilor publice subordonate.

Instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu au dreptul să acorde salariaților tichete de masă.

În cazul în care instituțiile publice finanțate integral de la buget au organizate și activități finanțate integral din venituri proprii, pentru aceste activități se vor întocmi bugete de venituri și cheltuieli.

Bugetul instituțiilor publice finanțate integral sau porțial din venituri proprii

Aceste instituții publice astfel finanțate alcătuiesc buget de venituri și cheltuieli.

Bugetul activităților finanțate integral din venituri proprii

Instituțiile publice finanțate integral de la buget pot organiza anumite activități finanțate integral din venituri proprii.

Orice instituție publică finanțată integral de la buget și care are aprobată desfășurarea unei activități finanțate integral din venituri proprii deschide cont de disponibilități la unitate de trezorerie locală.

Elaborarea bugetelor instituțiilor publice

Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii principai de credite, având în vedere:

Prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;

Politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;

Prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandumurilor de finanțare sau a altor acorduri încheiate;

Politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget;

Propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

Programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităților administrativ teritoriale.

Elaborarea proiectului de buget cuprinde 3 etape:

Fundamentarea proiectului de buget;

Întocmirea lucrărilor premergătoare;

Elaborarea propriu-zisă.

Elaborarea proiectelor de bugete presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participanților la relațiile specifice, funcție de poziția pe care o au în cadrul acestora, folosind metode și tehnici de lucru bine definite ca acțiune, pe categorii de indicatori(venituri și respectiv cheltuieli).

Elaborarea cu caracter de proiect a bugetelor publice presupune calcule previzionale anticipative cu privire la un an bugetar folosind anumite elemente de susținere în plan economic și în plan juridic.

Pentru toți cei implicați în procesul bugetar metodologia de acțiune are ca suport principal norme elaborate în numele Guvernului de către Ministerul Finanțelor Publice. Acestea pot fi completate de dispoziții legale specific diferitelor sectoare ale economiei naționale.

Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorul principal de credite (primarul și președintele consiliului județean, respectiv primarii de sector și primarul general în cazul Municipiului București) pe baza bugetelor proprii ale administrației publice locale, ale instituțiilor și serviciilor publice de subordonare locală. Fluxul informațional este asemănător celui prezentat la bugetul de stat, cu mențiunea că toate instituțiile sunt de interes local.

Aprobarea bugetelor instituțiilor publice

În comisiile de specialitate se fac și amendamente și se înaintează plenului camerelor reunite pentru dezbatere. Dezbaterea are mai multe etape:

– expunerea de motive făcută de primul ministru sau de ministrul de finanțe în care se face referire la execuția bugetară din anul de bază și la dimensiunile veniturilor și cheltuielilor perioadei viitoare precum și la obiectivele a căror realizare a stat la baza construcției bugetare (rata inflației, dinamica șomajului, mărimea produsului intern brut și evoluția acestuia, deficitul bugetar etc.);

– prezentarea poziției comisiei de specialitate a Parlamentului privind avizarea proiectului;

– dezbaterea și votarea fiecărui proiect de lege din buget și apoi a întregului pachet care definește legea bugetului de stat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale și repartițiile de fonduri bugetare către bugetele locale pentru echilibrare).

Votul nefavorabil al legii bugetului de stat conduce la schimbarea guvernului, ceea ce conferă un caracter special acestei legi.

Procedura de adoptare a Bugetului Local cunoaște două momente:

a) primul este legat de adoptarea legii bugetului de stat;

b) al doilea îl reprezintă votul Consiliului județean respectiv Consiliului Local al fiecărei localități.

Până la vot, proiectele de bugete locale, elaborate în maxim 10 zile de la publicarea legii anuale a bugetului, trebuie supuse dezbaterii publice timp de 15 zile. Momentul votului trebuie să se situeze „în termen de maximum 45 de zile de la data publicării bugetului de stat în Monitorul Oficial.”

După expirarea acestui termen direcțiile generale ale finanțelor publice sistează plățile din sumele transferate de la bugetul de stat, urmând ca autoritățile locale să poată efectua plăți doar din veniturile proprii încasate.

În cazul neaprobării bugetului de în termenele legale (adică cu minim 3 zile înainte de expirarea anului bugetar) se aplică prevederile bugetului curent realizându-se cheltuieli lunare în limita a 1/12 din bugetul încheiat.

După aprobare bugetele au caracter operativ, adică reprezintă obligații de realizat.

Execuția bugetară și închiderea contului anual de execuție

Execuția bugetelor publice se constituie ca cea mai importantă fază a procesului bugetar pentru care în planul practic poate fi folosită expresia de gestiune bugetară. Este faza în care sunt organizate și administrate pe bază de acte normative relațiile specifice în sensul mobilizării de mijloace bănești și repartizării lor pe destinații.

În timp, execuția bugetară se situează în intervalul de timp 01.ianuarie – 31.decembrie a fiecărui an.

Spre deosebire de celelalte faze ale procesului bugetar, execuția vizează o perioadă de timp și o adresare în spațiu mult mai exacte care obligă la respectarea rigorilor disciplinei financiare. Dacă pentru celelalte etape sunt prevăzute doar termene finale obligatorii de respectat, pentru etapa execuției calendarul este mult mai exact de la începutul și până la sfârșitul anului.

Execuția bugetului este etapa procesului bugetar în care se realizează indicatorii financiari specifici: veniturile și cheltuielile pe componente bugetare.

Etapa execuției bugetare poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, metode, tehnici proceduri și acte normative prin intermediul cărora instituțiile specializate ale statului procedează la gestionarea mijloacelor bănești degajate de relațiile bugetare.

Execuția bugetului poate fi concepută la nivelul balanței financiare în care sunt consemnate dimensiunile aprobate ale veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Creditele bugetare aprobate snt autorizate pe toată durata exercițiului bugetar.

Veniturile și cheltuielile aprobate în bugete se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil. Potrivit acestui principiu, primele trei faze ale procesului execuției bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul instituției publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor revenindui ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii. Plata cheltuielilor bugetare efectuate se efectuează de Trezoreria finanțelor publice, sau după caz, de băncile comerciale și este în răspunderea contabilului.

Veniturile și cheltuielile sunt grupate în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alienate și paragrafe, după caz.

Cheltuielile prevăzute în capitol și articole au destinație preciusă și limitată.

Veniturile bugetului de stat se fundamentează pe baza politicii fiscale și a execuțiilor din anii precedenți.

Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donațiile și sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri și cheltuieli numai după încasarea lor.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Având în vedere impactul pe care serviciile oferite de municipalitate creează sau nu un grad de satisfacție a cerințelor cetățenilor, autoritățile administrației publice locale trebuie să fie interesate să stabilească în mod cât mai realist, obiectiv și eficient acțiunile, obiectivele și serviciile ce pot fi finanțate într-un an bugetar.

Conform prevederilor Ordonanței 45/2003 fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, dar și cu prioritățile stabilite de acestea.

La fel ca și în cazul veniturilor și în cazul fundamentării cheltuielilor autoritățile administrației publice locale trebuie să aibă în vedere:

Baza legală a cheltuielilor;

Destinația cheltuielilor;

Analiza prețurilor și tarifelor;

Analiza serviciilor oferite din punct de vedere cantitativ și calitativ;

Previziunea asupra schimbărilor ce vor interveni;

Elemente specifice de calcul (ex. nr personal, nr. asistați, nr elevi, beneficiari ai venitului minim garantat, salarii de bază, etc.)

Cheltuielile bugetului local se efectuează în concordanță cu atribuțiile care-i revin autorității administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acesta, în vederea funcționării și în interesul colectivităților locale.

În fiecare an se realizează metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul următor care ține cont și de conjunctura macroeconomică de raționalizare a cheltuielilor publice.

Stabilirea cheltuielilor bugetului local se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Există patru etape care trebuie parcurse în execuția cheltuielilor bugetare:

– angajarea cheltuielilor;

– lichidarea cheltuielilor;

– ordonanțarea cheltuielilor;

– plata.

Execuția bugetară este definită ca activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plăților cheltuielilor aprobate prin bugete în fiecare an bugetar.

CAPITOLUL 2

Veniturile și cheltuielile instituțiilor publice

Veniturilor instituțiilor publice: recunoaștere, evaluare, venituri publice

Potrivit contabilității de angajamente, cheltuielile reflectă costul bunurilor și serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, după caz, precum și subvenții , transferuri, asistență socială acordate, aferente unei perioade de timp.

Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuții și alte sume de încasat potrivit legii, precum și prețul bunurilor vândute și serviciilor prestate după caz., aferente unei perioade de timp.

Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate. Cheltuielile de capital sunt cuprinse la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor.

Veniturile și chletuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantatate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile și bugetele instituțiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele și posibilitățile de asigurare a surselor de încasare a veniturilor, de termenele și posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a deficitului bugetar și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Conform reglementărilor contabile în vigoare, activitățile instituției publice se împart în activități curente și activități extraordinare.

Activitățile curente sunt activitățile desfășurate de o instituție publică pentru realizarea obiectului său de activitate și dau naștere veniturilor și cheltuielilor curente. Veniturile și chletuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției publice trebuie prezentate la venituri extraordinare și cheltuieli extraordinare. Acestea rezultă din desfășurarea unor tranzacții sau evenimente ce sunt clar diferite de activitățile curente ale instituției și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale instituției, se are în vedere natura elementului sau tranzacției aferente activităților desfășurate în mod curent de entitate, decât frecvența cu care se așteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.

Potrivit prevederilor legislației în vigoare privind finanțele publice, finanțarea instituțiilor publice și serviciilor publice se asigură astfel:

- integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

- din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

- integral din venituri proprii.

Potrivit prevederilor Legii contabilității, contabilitatea instituțiilor publice asigură înregistrarea plaților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Plățile efectuate din contul de finanțare bugetară de către instituțiile finanțate integral de la buget sau din contul de disponibil pentru bunuri aprovizionate, lucrări executate și servicii prestate, reprezintă plăți de casă. În această categorie se includ și plățile efectuate prin casierie, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Veniturile publice reprezintă intrări brute de beneficii economice și potențial de serviciu înregistrate pe percursul unei perioade de raportare atunci când aceste intrări se concretizează în creșteri ale activelor nete/capitaluri proprii, altele decât cele legate de contribuțiile proprietarilor.

Veniture bugetare sunt resurse ale bugetului de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale, care se constituie pe baza impozitelor și taxelor, și pe baza cărora se stabilesc limitele cheltuielilor bugetare.

Instituțiile publice care încasează venituri pentru bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurărilor sociale de stat, sunt obligate să vireze aceste venituri la capitolele și subcapitolele de venituri ale bugetelor cărora acestea se cuvin.

În situația în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative a căror aplicare poate duce la micșorarea veniturilor sau creșterea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii au obligația să prevadă să mijloacele necesare acoperirii minusului de venituri și cheltuieli.

În acest sens, inițiatorii trebuie să întocmească fișa financiară care însoțește rxpunerea de motive sau, după caz, nota de fundamentare, care va fi actualizată cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ.

În această fișă se inscriu efectele financiare produse asupra bugetului general consolidat și trebuie să aibă în vedere:

Schimbările anticipate în venituri și cheltuieli bugetare pe următorii 5 ani

Eșalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acțiunilor multianuale;

Propuneri realiste pentru acoperirea creșterilor de cheltuieli, respectiv a micșorărilor de venituri.

Veniturile se înregistrează în contabilitatea instituțiilor publice pe baza documentelor care atestă crearea dreptului de creanță – declarația fiscală sau decizia emisă de oganul fiscal – avize de expediție, facturi, alte documente legal îtocmite sau în momentul încasării efective a acestora, în situația în care nu exxistă documente anterioare încasării pentru înregistrarea creanței.

Reglementările contabile în vigoare prevăd momentul recunoașterii pentru fiecare din categoriile de cheltuieli definite, astfel:

Veniturile din activități economice se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau alte condiții prevăzute în contract, al facturilor lucrărilor executate și serviciilor prestate, moment care atestă transferul de proprietate către clienți.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice prrovin din chirii, organizarea de manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii;

Veniturile fiscale ale bugetului general consolidat sunt recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declarațiilor fiscale, a deciziilor emise de organul fiscal.

În unele cazuri, pe baza unor legi speciale, unele instituții publice colectează și rețin impozite la bugetul propriu.

Resursele bugetare constituite din impozitele, contribuțiile și taxele virate la bugetele publice sunt utilizate pentru asigurarea finanțării instituțiilor publice (instituții publice finanțate integral de la buget și cele subvenționate).

Cheltuielile publice și conținutul acestora. Reguli care influențează creșterea cheltuielilor publice

Cheltuielile publice reprezintă descreșteri ale beneficiilor economice sau ale potențialului de serviciu înregistrate pe parcusrul perioadei de raportare, sub formă de ieșiri sau consum de active sau apariții de datorii care au ca rezultat descreșteri în activele nete/capitalurile proprii, altele decât cele legate de distribuiri către proprietari.

Cheltuielile bugetare sunt recunoscute în momente diferite, în funcție de natura lor. Reglementările contabile în vigoare prevăd momentul recunoașterii pentru fiecare categorie de cheltuieli definite, astfel:

Cheltuielile de personal, reprezentate de salarii, prime, contribuțiile aferente acestora, trebuie recunoscute în perioada în care munca a fost prestată.

Recunoașetrea cheltuielilor respectă principiul independenței exercițiului, și ca atare, drepturile de personal neachitate aferente unui exercițiu bugetar sunt incluse și ele în costurile cu personalul aferete exercițiului bugetar respectiv.

Cheltuielile cu stocurile se recunosc în momentul când acestea au fost consumate sau vândute, cu excepția materialelor de natura obiectelor de inventar care se înregistrează în contabilitate la scoaterea din folosință a acestora.

Momentul recunoașterii cheltuielilor cu stocurile depinde de metoda aleasă pentru organizarea contabilității stocurilor.

Astfel, dacă instituția publică utilizează metoda inventarului permanent, atunci, cheltuiala cu stocurile este recunoscută la momentul consumului efectiv.

Daca instituția utilizează metoda inventarului intermitent, atunci cheltuiala stocurilor este recunoscută la momentul achiziței.

Cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada în care au fost prestate și lucrările executate, indiferent de momentul în care a fost efectuată plata.

Cheltuielile cu dobânzile se recunosc drept costuri în perioada când sunt datorate conform contractului de împrumut și nu atunci când sunt plătite.

Cheltuielile de capital se recunosc lunar sub forma amortizării care se înregistrează în mod sistematic, pe parcursul duratei de viață utile a activului fix.

Valoarea rămasă neamortizată a activelor scoase din funcțiune înainte de expirarea duratei normale de funcționare a acestora, se recunoaște drept cost al perioadei când acest eveniment a avut loc.Cheltuielile efectuate cu activele fixe în curs de execuție nu reprezintă un cost al perioadei. Costul acestora va fi recucoscut după finalizarea și punerea în funcțiune a activelor fixe și calculul amortizării.

Transferurile între unități ale administrației publice, curente și de capital, se recunosc ca și costuri la beneficiarii finali ai fondurilor.

Alte transferuri, interne și în străinătate, se recunosc ca și costuri la instituția care transferă fondurile.

În cadrul instituțiilor publice, contabilitatea cheltuielilor se ține în conturi distincte, după natură și destinație.

Conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitic pe structura clasificației bugetare. Structura contului contabil va fi următoarea:

Simbolul contului din planul de conturi;

Capitolul;

Sursa de finanțare a cheltuielii,

Subcapitolul;

Titlul;

Articolul;

Alineatul;

Subalineatul(paragraful).

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe grupe de cheltuieli, după natura și destinația lor.

Conturile de cheltuieli se închid la sfârșitul perioadei – lunar sau cel mai târziu la întocmirea situațiilor financiare, în vederea stabilirii rezultatului patrimonial.

În situația în care apar operațiuni ce trebuie înregistrate în creditul conturilor de cheltuieli, acestea pot fi înregistrate și în debitul conturilor, în roșu.

Reguli generale privind execuția veniturilor și cheltuielilor instituțiilor publice

Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil. Potrivit acestui principiu, primele trei faze ale procesului execuției bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul instituției publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor revenindui ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii. Plata cheltuielilor bugetare efectuate se efectuează de Trezoreria finanțelor publice, sau după caz, de băncile comerciale și este în răspunderea contabilului.

Veniturile și cheltuielile sunt grupate în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alienate și paragrafe, după caz.

Cheltuielile prevăzute în capitol și articole au destinație preciusă și limitată.

Veniturile bugetului de stat se fundamentează pe baza politicii fiscale și a execuțiilor din anii precedenți.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, dar și cu prioritățile stabilite de acestea.

La fel ca și în cazul veniturilor și în cazul fundamentării cheltuielilor autoritățile administrației publice locale trebuie să aibă în vedere:

Baza legală a cheltuielilor;

Destinația cheltuielilor;

Analiza prețurilor și tarifelor;

Analiza serviciilor oferite din punct de vedere cantitativ și calitativ;

Previziunea asupra schimbărilor ce vor interveni;

Elemente specifice de calcul.

Cheltuielile bugetului local se efectuează în concordanță cu atribuțiile care-i revin autorității administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acesta, în vederea funcționării și în interesul colectivităților locale.

În fiecare an se realizează metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul următor care ține cont și de conjunctura macroeconomică de raționalizare a cheltuielilor publice.

Stabilirea cheltuielilor bugetului local se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Există patru etape care trebuie parcurse în execuția cheltuielilor bugetare:angajarea cheltuielilor, lichidarea cheltuielilor, ordonanțarea cheltuielilor, plata.

Conform prevederior Legii Finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare" Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an".

La această dată veniturile neîncasate și toate cheltuielile angajate, lichidate și ordonanțate, care nu au fost plătite pînă la data de 31 decembrie se vor reporta în anul următor.

De asemenea, creditele bugetare care nu s-au utilizat pînă la data de 31 decembrie se vor anula de drept.

Aprobare contului general anual de execuție se face numai după ce acesta este verificat de către organul abilitat, respectiv Curtea de Conturi.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz: Procesul bugetar la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Prezentarea generală a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Situat în partea de nord a orașului Galați, pe strada Traian, nr. 393, în cartierul numit "Bariera Traian", nume legat de existența pe vremuri a unui punct de carantină, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" este o unitate sanitară cu paturi, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului Județului Galați și sub îndrumarea tehnică a Ministerului Sănătății prin Direcția de Sănătate Publică a Județului Galați.

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" este una din cele mai vechi unități sanitare din țară. Nu există documente scrise despre funcționarea spitalului înainte de anii 1900. Totuși, din unele scrieri ale medicilor salariați ai spitalului s-a putut reconstitui într-o oarecare măsură istoria spitalului.

Tipul și profilul spitalului

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați este unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică, aflată în subordinea Ministerului Sănătății Publice și are ca obiect de activitate furnizarea de servicii medicale de specialitate și învățământ universitar.

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați se află în subordinea Consiliului Județului Galați, conform prevederilor HG nr.530/2010.

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați dispune de o structură organizatorică complexă aprobată prin dispoziția Președintelui Consiliului Județului Galați nr.507/06.12.2012, cu modificarile și completarile ulterioare, personalul fiind specializat și acreditat conform normelor în vigoare. .

În conformitate cu prevederile Legii 95/2006 – Legea privind reforma în domeniul sănătății Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galați, îndeplinește urmatoarele funcții de:

-asistență medicală care se realizează potrivit atribuțiilor fiecărei unități din structură, urmarindu-se realizarea dezideratelor optime privind asistența medicală și a programelor de sănătate națională;

-îndrumare tehnică și metodologică care se realizează prin: îndrumările metodologice realizate în structura spitalului, îndrumare, sprijin și control concret al modului de acordare a asistenței medicale în ambulatoriu, urmarirea ridicării continue a calității actului medical, asigurarea ridicării nivelului tehnic profesional al personalului medico-sanitar, analiza periodică a stării de sănătate a populației, a calității asistenței medicale, concordantele de diagnostic, a cazurilor nevalidate, respectarea tratamentului și alte aspecte;

-de promovare a activității științifice aceasta este atributul tuturor subunităților din structura medicală și se materializează în: obligativitatea întregului personal medico-sanitar de a se informa și de a-și însuși noutățile științifice și tehnice din domeniul medical și participarea la cursuri postuniversitare și de perfecționare profesională a cadrelor medii;

-funcția economică, de gospodărire și administrativă care asigură ansamblul activității destinate obținerii și folosirii mijloacelor financiare și materiale necesare bunei funcționări a spitalului, înregistrării evidenței și păstrării mijloacelor financiare și a bunurilor din dotare și urmăririi rezultatelor economice. Activitățile aferente funcției se realizează prin compartimentele funcționale din structură.

-funcția de personal cuprinde activitățile prin desfășurarea cărora se monitorizează raporturile de muncă, recrutarea, selectarea personalului, asigurarea necesarului resurselor umane și utilizarea lor rațională în vederea realizarii obiectivelor unității, planificarea cursurilor de perfecționare, specializare, EMC, de promovare profesională. Activitățile aferente funcției se realizeaza atât prin compartimentele din structura medicală, cât și cea administrativă.

-funcția de statistică informatică se realizeaza prin analiza tuturor datelor statistice centralizate, în vederea îmbunătățirii performanțelor profesionale și indicatorilor de eficiență. Activitățile aferente funcției se realizează prin compartimentele din structura medicală și birourile statistică și informatică.

Principiile asistenței de sănătate publică

Principiile care stau la baza asistenței de sănătate publică sunt urmatoarele:

responsabilitatea societății pentru sănătate publică;

focalizarea pe grupurile populaționale și prevenirea primară;

preocuparea pentru determinanții stării de sănătate: sociali, de mediu, comportamentali și servicii de sănătate;

abordarea multidisciplinară și intersectorială;

parteneriat activ cu populația și cu autoritățile publice centrale și locale;

decizii bazate pe cele mai bune dovezi științifice existente la momentul respectiv ( sănătate publică bazată pe dovezi);

în condiții specifice, decizii fundamentate conform principiului precauției;

descentralizarea sistemului de sănătate publică;

existenta unui sistem informațional și informatic integrat pentru managementul sănătății publice;

creșterea capacității de răspuns la calamități, dezastre și situații de urgență, inclusiv cele determinate de schimbarile climatice;

evaluarea impactului la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ce influențeazaă determinanții stării de sănătate;

abordarea intersectorială pentru sănătate prin acțiunea coordonată a tuturor instituțiilor în vederea îmbunătățirii sănătății populației.

Modalitățile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:

activitatea de reglementare în domeniile sănătății publice;

activitatea de inspecție sanitară de stat;

activitățile desfașurate în cadrul programelor naționale de sănătate;

avizarea/autorizarea/notificarea activităților și produselor cu impact asupra sănătății populației;

evaluarea impactului asupra sănătății în relație cu programe, strategii, politici ale căror sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătății populației.

Proiectele de acte normative care conțin prevederi ce influențeaza determinanții stării de sănătate vor fi însoțite de studii de impact asupra sănătății, ca instrument de fundamentare a deciziei, efectuate conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului sănătății.

Funcțiile principale ale asistenței de sănătate publică vizează:

dezvoltarea politicilor, strategiilor și programelor vizând asigurarea sănătății publice;

monitorizarea și analiza stării de sănătate a populației;

planificarea în sănătate publică;

supravegherea epidemiologică, prevenirea și controlul bolilor;

managementul și marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;

reglementarea domeniului sănătății publice, aplicarea și controlul aplicarii acestei reglementări;

asigurarea calității serviciilor de sănătate publică;

cercetarea-dezvoltarea și implementarea de soluții inovatoare pentru sănătate publică;

prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;

protejarea populației împotriva riscurilor de mediu;

informarea, educarea și comunicarea pentru promovarea sănătății;

mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea și rezolvarea problemelor de sănătate;

evaluarea calității, eficacității, eficienței și accesului la serviciile medicale;

dezvoltarea și planificarea resurselor umane și dezvoltarea instituțională pentru sănătate publică;

integrarea priorităților de sănătate publică în politicile și strategiile naționale și în strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă.

Principalele domenii de intervenție ale asistenței de sănătate publică sunt urmatoarele:

prevenirea, supravegherea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile prin:

promovarea sănătății și educația pentru sănătate;

sănătatea ocupațională prin:

1.definirea standardelor de sănătate ocupațională;

2.controlul aplicării reglementărilor sănătății în muncă;

d) sănătatea în relație cu mediul;

e) reglementarea primară și secundară în domeniul sănătății publice:

1.elaborarea, revizuirea, adaptarea și implementarea legislației din domeniul sănătății publice;

2.reglementarea circulației bunurilor și serviciilor cu potențial impact asupra sănătății publice;

f) managementul sănătății publice bazat pe:

1.managementul politicilor, planificarii și dezvoltarii sistemului de sănătate publică;

2.formularea și implementarea politicilor de sănătate publică pe baze științifice;

3.cercetarea în domeniul sănătății publice și al sistemelor de sănătate;

4.colaborarea și cooperarea internațională în domeniul sănătății publice;

g) servicii de sănătate publică specifice:

1.servicii de sănătate școlară;

2.servicii de urgența în caz de dezastre și calamități;

3.servicii de laborator în domeniul sănătății publice;

4.servicii de planificare familială;

5.servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;

6.servicii prenatale și postnatale;

7.servicii de consiliere în domeniul sănătății publice;

8.servicii de sănătate publică în transporturi;

9.servicii de sănătate destinate copiilor.

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale.

Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice.

Spitalele publice, prin secțiile, respectiv compartimentele private, și spitalele private pot furniza servicii medicale decontate de asigurările sociale de sănătate, în condițiile stabilite în contractul-cadru privind condițiile acordarii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, din alte tipuri de asigurări de sănătate, precum și servicii medicale cu plata, în condițiile legii.

Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare si/sau paleative.

Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.

Spitalele se organizează și funționează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale județene și spitale locale (municipale, orășenești sau comunale).

Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de urgentă, spitale de specialitate și spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.

Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul de proprietăți, in:

spitale publice, organizate ca instituții publice;

spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;

spitale publice în care funcționează și secții private.

Spitalul județean-spitalul general organizat în reședinta de județ, cu o structură complexă de specialități medico-chirurgicale, cu unitate de primire urgențe, care asigură urgențele medico-chirurgicale și acordă asistență medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din județ care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale.

Conducerea spitalelor

Spitalul public este condus de un manager, persoană fizica sau juridica.

Managerul, persoana fizica sau juridica, încheie contract de management cu Ministerul Sănătății, ministerele sau instituțiile cu rețea sanitară proprie, reprezentate de ministrul sănătății, conducatorul ministerului sau instituției, după caz, pe o perioada de maximum 3 ani.

Consiliul de administrație organizeaza concurs sau licitație publică, după caz, pentru selecționarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unității sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu rețea sanitară proprie si, respectiv, prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București/președintelui consiliului județean, al conducătorului universității de medicină și farmacie, după caz.

Persoanele care îndeplinesc funcția de manager pot desfașura activitate medicală în instituția respectivă.

Atribuțiile managerului sunt stabilite prin contractul de management.

În cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul finaciar-contabil, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi un director de îngrijiri.

Ocuparea funcțiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului.

Atribuțiile comitetului director interimar sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Finanțarea spitalelor

Spitalele publice sunt instituții publice finațate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare.

Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe baza de contract, precum și din alte surse, conform legii.

Prin autonomie financiară se înțelege:

organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;

elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar și a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din structura spitalului.

Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.

Veniturile realizate de unitatile sanitare publice în baza contractelor de servicii medicale încheiate cu casele de asigurari de sănătate pot fi utilizate și pentru:

investiții în infrastructura;

dotarea cu echipamente medicale.

Cheltuielile privind investițiile și infrastructura pot fi efectuate după asigurarea cheltuielilor de funcționare, conform prevederilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor Legii nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.

Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din:

donații și sponsorizări;

legate;

asocieri investiționale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutică.

închirierea unor spații medicale, echipamente sau aparatură medicală către alți furnizori de servicii medicale, în condițiile legii;

contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurari private sau cu operatori economici;

editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical;

servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea unor terți;

servicii de asistență medicala la domiciliu, acordate la cererea pacienților sau, după caz, în baza unui contract de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

contracte de cercetare;

i^1) coplata pentru unele servicii medicale;

alte surse, conform legii.

Spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale încheie contracte cu direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, pentru:

implementarea programelor naționale de sănătate publică;

asigurarea drepturilor salariale ale personalului care iși desfșoară activitatea în cadrul cabinetelor medicale cuprinse în structura organizatorică aprobată în condițiile legii: cabinete de medicină sportivă, planning familial, HIV/SIDA, distrofici, TBC, LSM;

asigurarea drepturilor salariale ale personalului care desfășoară activitatea de cercetare științifică în condițiile legii;

asigurarea cheltuielilor de natura bunurilor și serviciilor necesare cabinetelor medicale de medicină sportivă, cabinete TBC, cabinete LSM, cuprinse în structura organizatorică a spitalului, aprobate în condițiile legii;

asigurarea cheltuielilor prevazute la art.93 alin.(5) și, după caz, alin.(5^1) pentru UPU și CPU din Legea nr. 53/2006, cuprinse în structura organizatorică a spitalelor de urgență, aprobate în condițiile legii;

asigurarea drepturilor salariale pentru rezidenți în toată perioada rezidențiatului, anii I-VII.

Spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale încheie contracte cu institutele de medicină legală din centrele medicale universitare la care sunt arondate pentru asigurarea drepturilor salariale ale personalului care își desfășoară activitatea în cabinetele de medicină legală din structura acestora, precum și a cheltuielilor de natura bunurilor și serviciilor necesare pentru funcționarea acestor cabinete.

Spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale pot primi sume de la bugetul de stat și din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății, care se alocă prin transfer în baza contractelor încheiate între structurile de specialitate și autoritățile administrației publice locale în subordinea cărora funcționează respectivele unități, conform prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr.273/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru:

finalizarea obiectivelor de investiții noi, de investiții în continuare, aflate în derulare și finanțate, anterior datei transferării managementului spitalelor publice, prin programele de investiții anuale ale Ministerului Sănătății

dotarea cu aparatură medicală;

reparații capitale la spitale;

finanțarea obiectivelor de modernizare, transformare și extindere a construcțiilor existente precum și expertizarea, proiectarea și consolidarea clădirilor.

Sumele alocate din bugetul Ministerului Sănătății prevazute la punctele b), c) și d), criteriile de alocare, precum și lista spitalelor publice beneficiare se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului, după publicarea legii bugetului de stat.

Hotărârea se aprobă în baza propunerilor făcute de structurile de specialitate ale Ministerului Sănătății în urma solicitărilor autorităților administrației publice locale.

Atribuțiile spitalului Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galați sunt:

– acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare și paleative conform pachetului de servicii contractat cu C.J.A.S. Galați, respectand criteriile stabilite prin Norma din 26 iulie 2006 (Anexa la Legea 95/2006) privind organizarea funcțională a spitalului.

– răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nosocomiale ce pot determina prejudicii pacienților, așa cum sunt stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacienților din culpa medicală, răspunderea este individuală.

– nu refuză acordarea asistenței medicale în caz de urgență, ori de câte ori se solicită aceste servicii, oricărei persoane care se prezintă la spital dacă starea persoanei este critică.

– informează asigurații despre serviciile medicale oferite și despre modul în care sunt furnizate.

– respectă confidențialitatea față de terți asupra datelor și informațiilor decurse din serviciile medicale acordate asiguraților precum și intimitatea și demnitatea acestora așa cum este stabilit în Legea 46/2003.

– acordă servicii medicale de specialitate tuturor asiguraților, indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuția de asigurări de sănătate pentru aceștia.

– completează prescripțiilor medicale conexe actului medical atunci când este cazul pentru afecțiuni acute, cronice.

– medicii din Spitalul Clinic „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galați au obligația să informeze medicul de familie al asiguratului, sau după caz, medicul de specialitate, despre diagnosticul stabilit, investigațiile și tratamentele efectuate sau să transmită orice altă informație referitoare la starea de sănătate a pacientului.

– respectă destinația sumelor contractate prin acte adiționale la contractele cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate.

– transmite datele solicitate de C.J.A.S. Galați, D.S.P Galați și Consiliul Județului Galați, privind furnizarea serviciilor medicale și starea de sănătate a persoanelor consultate sau tratate, potrivit formularelor de raportare specifice, fiind direct răspunzător de corectitudinea acestora.

– raportează indicatorii prevăzuți în normele privind execuția, raportarea și controlul programelor naționale de sănătate și să utilizeze eficient sumele cu această destinație.

– respectă legislația cu privire la unele măsuri pentru asigurarea continuității tratamentului bolnavilor cuprinși în programele de sănătate finanțate din bugetul Ministerului Sănătății și bugetul Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate.

– ține evidența distinctă a pacienților internați în urma unor accidente de muncă, inclusiv a sportivilor profesioniști, apărute în cadrul exercitării profesiei și a îmbolnavirilor profesionale, pentru care contravaloarea serviciilor medicale acordate nu se suportă de Casele de Asigurări de Sănătate.

Finanțarea

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați, instituție publică, funcționează pe principiul autonomiei financiare, fiind finanțat din:

-Venituri proprii – acestea provin din sumele încasate pentru serviciile medicale furnizate pe bază de contracte încheiate cu C.J.A.S. Galați precum și din alte surse conform legii.

– Bugetul de stat prin care se asigură:

– desfășurarea activităților cuprinse în programele și subprogramele naționale de sănătate;

– dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanță, în condițiile legii;

– expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cauze de forță majoră;

– modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente, precum și efectuarea de reparații capitale.

– Bugetul local al Consiliului Județului Galați, prin care se asigură:

– finanțarea unor cheltuieli de întreținere;

– reparații curente și capitale, precum și pentru dotarea cu aparatură medicală.

-Venituri proprii obtinute din:

– donații și sponsorizări;

– asocieri investiționale în domenii medicale sau de cercetare medicală și farmaceutică;

– închirierea temporară, fără pierderea totală a folosinței, a unor spații medicale, dotări cu echipament sau aparatură medicală către alți furnizori de servicii medicale;

– contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenți economici;

– editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical;

– servicii medicale, hoteliere sau de altă natura, furnizate la cererea pacienților ori a angajatorilor;

– servicii de asistență medicală la domiciliu furnizate la cererea pacienților; contracte de cercetare; alte surse.

Conducerea Spitalului Clinic „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galați, conform Legii 95/2006, cu modificări și completări este asigurată de: Consiliul de Administrație, Managerul spitalului și Comitetul Director.

Conducerea executivă a Spitalului Clinic „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galați este asigurată de Managerul spitalului și Comitetul Director.

Consiliul de Administrație are în principal următoarele atribuții

– avizează bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului, precum și situațiile financiare trimestriale și anuale;

– organizează concurs pentru ocuparea funcției de Manager în baza regulamentului aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătății, prin act administrativ al Președintelui Consiliului Județului Galați;

– aprobă măsurile pentru dezvoltarea activității spitalului în concordanță cu nevoile de servicii medicale ale populației;

– avizează programul anual al achizițiilor publice întocmit în condițiile legii;

– analizează modul de îndeplinire a obligațiilor de catre membrii Comitetului Director și activitatea Managerului și dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității;

– propune revocarea din funcție a Managerului și a celorlalți membri ai Comitetului Director în cazul în care constată existența situațiilor prevăzute de legislația în vigoare.

Managerul spitalului are atribuții în următoarele domenii:

politicii de personal și al structurii organizatorice;

managementului serviciilor medicale;

managementului economico-financiar;

managementului administrativ.

În cardul spitalului mai funcționează: Comitetul director format din: manager, director medical și director financiar contabil; Consiliul Etic, Consiliul Medical și Comisiile medicale de specialitate.

Toate acestea au atribuții foarte clar stabilite de Legea 95/2006-legea privind refoma în domeniul sănătății.

Caracteristici relevante ale populației deservite

Spitalul asigură diagnosticul și tratamentul de specialitate pentru boli febrile, boli infecțioase bacteriene, virale, micotice și parazitare cu toate localizarile (inclusive hepatite, meningoencefalite, pneumonii, boli diareice, HIV/SIDA), boli cu transmitere sexuală și boli dermatologice.

Serviciile medicale acordate în spital sunt preventive, curative, de îngrijire în caz de gravitate, personalul medico-sanitar din unitate contribuind astfel la asigurarea stării de sănătate a populatiei. Procesul de îngrijire constă în evaluare, diagnosticare, planificare, intervenții și evaluarea rezultatelor. Procesul de îngrijire înseamnă interacțiunea dintre pacient și personalul medico-sanitar, în vederea obținerii unui nivel adecvat de sănătate. Conform Constitutiei OMS, "sănătatea este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, indiferent de rasa, religie, apartenența politică, economică sau condiția socială. Sănătatea reprezintă bunastarea populației, este procesul prin care starea de îmbolnăvire este depașită, iar sănătatea este restabilită".

Unitatea funcționează în sistem pavilionar cu un număr de 160 de paturi oferind asiguraților servicii medicale variate, de înaltă calitate, asigurând condiții de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale conform normelor și asigură diagnosticul și tratamentul de specialitate pentru boli febrile, boli infectioase bacteriene virale, micotice și parazitare, cu toate localizarile (hepatite, meningoencefalite, pneumonii, boli diareice, HIV/SIDA), boli cu transmitere sexuală, boli dermatologice.

Structura organizatorică, statut și atribuții – Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Structura organizatorică și statul de funcții ale Spitalului Clinic de Boli Infecțioase au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Județului Galați nr. 330/10 iulie 2012, astfel:

Compartimente de baza :

Secția clinică de boli infecțioase I – 62 paturi din care:
– compartiment HIV_SIDA – 10 paturi
– terapie acuta – 5 paturi

Secția clinică de boli infecțioase II – 62 paturi din care:
– terapie acuta – 5 paturi

Secția dermatovenerologie – 36 paturi

Camera de garda

Spitalizare de zi – 10 paturi

Farmacie cu circuit închis și punct farmaceutic de distribuție a medicamentelor ARV

Laborator de analize medicale

Laborator radiologie –imagistica medicala

Compartiment de supraveghere si control al infectiilor nosocomiale

Ambulatoriul integrat spitalului cu cabinete in specialitatile :
– boli infectioase
– dermatovenerologie

Compartimente auxiliare:

Sterilizare

Bucatărie , spălătorie, spații de depozitare

Atelier de întreținere și reparații

Centrala termică

Serviciu de pază

Compartimente functionale :

Birou RUNOS

Birou financiar –contabilitate

Birou tehnic administrativ

Birou achiziții

Compartiment evaluare medicală

Compartiment managementul calității

Secretariat

Conform Ord. 70/2002, terenul și clădirile în care-și desfășoară activitatea Spitalul de Boli Infecțioase se află în administrarea Consiliului Județean.

La data de 31.12.2014 structura de personal a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați este următoarea:

Structura de personal a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" Galațila data de 31.12.2014

Tabelul nr. 1

Sursa: Organigrama al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Grafic situația se prezintă astfel:

Secția de Dermato– Venerologie, a functionat începând cu anul 1941 cu 50 paturi în cadrul spitalului de Boli Infecțioase și a fost transferată în 08.05.1972 în cadrul Spitalului Municipal »ELISABETA DOAMNA » prin înființarea spitalului ca spital cu mai multe specialități, acest transfer raspunzând în acea perioadă politicii sanitare, rezolvând astfel problema consulturilor interdisciplinare. A funcționat în structura spitalului până în data de 01.04.2003 când spitalul s-a reorganizat prin Ordinul Ministerului Sănătății în spital de psihiatrie iar Secția de dermatologie a fost integrată din nou în cadrul spitalului de Boli Infecțioase..

Resursele umane – răspund cerințelor actuale, formarea profesională fiind permanentă, pe parcursul întregii cariere a specialistului: începe cu formarea de bază, continuă cu formarea specializată și se prelungeste pe parcursul întregii vieți profesionale prin formarea medicală continua. EMC constă în ansamblul activitaților educaționale care au ca scop dezvoltarea cunostințelor, conduitei și atitudinilor profesionale necesare pentru desfășurarea eficace a activității profesionale și în acelasi timp, prin dezvoltarea permanentă a performanțelor individuale, pentru a realiza o creștere reală a calității serviciilor medicale prestate.

Activitatea Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Cuvioasa Parascheva" – Galați

Evoluția indicatorilor de activitate pe perioada 2012 – 2014

Evoluția numărului de paturi

Tabelul nr. 2