Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale [622468]

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

1

INTRODUCERE

Scopul constituirii, organizării și funcționării întreprinderilor este justificat de cererea
de produse si servicii manifestată pe piață ; aceasta le condiționeză profitul, cât și condițiile în
care vor acționa. Funcționalitatea lor este impusă de asigurarea (alături de ceilalți factori de
producție) a tuturor resurselor, atât materiale, cât și tehnice necesare în conformitate cu
volumul de activitate raportat la cererile de consum manifestate pe piață.
Declanșarea întregului mecanism ca racteristic unei firme (industriale, de producție, de
transport, specializată în comercializarea de materiale și produse, etc.) necesită activarea
relațiilor dintre funcțiile principale ale sistemului general, cu accent pe fluxurile de informare –
investigaț ie a pieței , de alcătuire a portofoliului de comenzi, de comandare -contractare a
bazei materiale si tehnice (a funcțiunii comerciale), de asigurare a resurselor financiare cât și a
resurselor umane.
Resursele materiale, energetice, de echipamente tehnice , financiare etc, sunt asigurate
din exteriorul întreprinderii, având la bază acțiuni corelate și adaptate caracteristicilor acesteia
cât și mutațiilor care pot surveni de la o etapă la alta. Rezultatele activității firmelor sunt
valorificate in cadrul ace luiași mediu extern fiind dependente de evoluția mărimii si structurii
cererilor de consum , de elementele caracteristice sistemului concurențial în care își
desfășoară activitatea (care pot constuii avantaje sau dezavantaje în anumite faze ale
procesului de dezvoltare). De aici derivă o strictă dependeță a viitorului fiecărei întreprinderi
de mediul economico -social intern și internațional cât și de complexitatea lui, fiind definitoriu
pentru activitățile de producție și comercializare. Acest context infl uențează, într -o formă
accentuată, asigurarea bazei materiale și tehnice, care permite desfășurarea cu eficacitate a
activităților menționate, în interesul societății și a unităților economice din componența ei.
În consecință , accentul este pus din ce în ce mai mult pe găsirea tehnicilor, metodelor
și instrumentelor care să contribuie la susținerea dezvoltării durabile a societății și să pună în
valoare potențialul uman orientat spre ridicarea nivelului de civilizație și de trai. Aceste
preocupări au dus l a forme noi de cooperare între națiuni, folosind principii de egalitate, dar
care pot fi încadrate în contextul politicilor globale care vizează interese generale sau zonale,
ținând cont că fiecare națiune trebuie să își promoveze o dezvoltare durabilă pr oprie.
Abordând contextul economic intern și internațional din punct de vedere al problematicii
aprovizionării materiale și tehnice a întreprinderilor și valorificării rezultatelor activității
lor, se pot contura principalele caracteristici care influențea ză întreprinderea și nuanțează
gradul de complexitate a asigurării bazei materiale și tehnice, după cum urmează:
 Accentuare și dezvoltarea noului cadru economic intern de derulare a activităților de
producție și de comercializare.
 Manifestarea de politici perfecționiste la nivelul anumitor tari în ceea ce privește
exportul și importul unor categorii de produse.
 Creșterea costurilor de intrare și cele de menținere pe unele piețe, în deosebi cele
occidentale, cu repercu rsiuni directe asupra țărilor cu poten țial economic mai redus
care traversează o perioadă mai dificilă în dezvoltarea lor .

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

2  Manifestarea în plan intern, a penuriei la unele resurse materiale și energetice care
condiționează determinant o desfășurare normală a activității cu caracter general di n
economia națională .
 Abordarea pe plan intern , în această etapă, cu un interes mai scăzut a activităților de
cercetare științifică, cu repercusiuni negative asupra dezvoltării viitoare a economiei
românești.
Toate aceste caracteristici, care sunt definito rii pentru contextul economic intern și
internațional actual , prezin tă importanță specifică și pot constitui subiect ul unei
abordări extinse . O semnificație deosebită o are preocuparea continuă a factorilor
interesa ți pentru asigurarea unui climat favorab il care să permită eviențierea a ceea ce
este bun pentru societatea umană si prevenirea stări lor perturbatoare, de tensiune și
nocive pentru o dezvoltare durabilă .
În activitatea lor, agenții economici ar trebui să aibă în vedere contextul economic
intern și internațional de abordare a problemelor specifice proceselor de vânzare –
cumpărare, a celor de aprovizionare materială și de desfacere a producției. În acest context
procesul aprovizionării materiale și cu echipamente tehnice devine din ce în ce mai
complex, iar desfășurarea lui nu se poate fi asigura tă fără a lua în calc ul efortul pe care -l
antrenează ; ținând cont că obiectivul oricărui agent economic este acela ,,de a obține profit
maxim ,, din a ctivitatea pe care o realizează . Îndeplinirea acestui obiectiv presupune ca, încă
din faza de aprovizionare mate riala și cu echipamente tehnice , să fie utilizate toate
modalitățile care să permit ă obținerea lui. Trebuie avut î n vedere că, în majoritatea cazurilor ,
chiar din acesta fază, sunt create premisele pentru realizarea de profit ; aceasta pentru că la
cumpărare, orice reducere de preț obținută prin negocieri, bine pregătite și desfășurate, a
condițiilor de furnizare, se traduce în profit pentru cumpărător . Acțiunile în acest sens sunt
limitate de o seri e de factor i și situații de natură să condiționeze raporturile dintre vânzători si
cumpărători în economia de piață , aici amintim :
 Potențialul pe structură a resurselor umane
 Numărul de furnizori
 Potențialul financiar al furnizorilor , respectiv al consuma torilor
 Costurile de intrare , de menținere , de transfer sau de ieșire pe sau de pe o piață
 Tentația pentru actiuni neloiale
 Gradul de integrare a produselor
 Preferintele clientilor
 Necesitatea de modernizare
În acest context se pune problema : ce tre buie avut in vedere pentru a se desfășura o
activi tate de aprovizionare eficient corelată cu interes ele consumatorilor și în
conordanță cu principiile economiei de piață ? Opinia mea este c ă este imperativă o
elaborarea și fundamentarea , la nivelul fiecăre i unități economice, a unor strategii
eficiente pentru achiziționarea de resurse materiale și echipamente tehnice în raport
cu piața de furnizare . Pentru elaborarea acestora se va ține cont de factorii internii ai

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

3 unității economice și situațiile de pe pia ță care pot influ ența str ategia in sens favorabil
sau nu .
În ceea ce privește factor i intern i caracteristici unitaț i economice , un rol i nsemnat
revine acțiunii de identificare și evaluare a necesităților materiale si de echipa mnte tehnice
pe structura fiz ică și dimensi unea corelate cererilor pentru consum .
În abordarea problematicii specifice aprovizionarii materiale si cu echipamente tehnice
a întreprinderii și ale desfacerii produselor finite , s-au avut în vedere carac teristicile
economiei de piață aces tea fiind elementele de esență .

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE
BCL GROUP

1.1. Scurt istoric

Informații generale: Adresa: Str. Calea Dorobanților , nr. 1, Timișoara , jud. Timiș;
Telefon: 0256 -806244 ; Fax: 0264 -806244 ; E-mail off ice@ bclgroup .ro Pagina web:
www.bclgroup.ro Nr. înr egistrare Registrul Comerțului:L13/4637/1995; Cod Fiscal: RO
4542331
S.C. BCL GROUP SRL este o societate comercială cu răspundere limitată, care a luat
ființă în an ul 1995 , având ca obiect principal de activitate producția de prefabricate din beton si
beton armat și execuția lucrărilor de izolații hidro -termice precum si eliminarea umidității
capilare din zidurile clă dirilor pentru construcții civile și industriale , având in portofoliu un
număr mare de lucrări executate în acest domeniu, axându -se în deosebi pe utilizarea
tehnologiilor noi din acest domeniu.
Angajamentele pe care și le -a asumat, de a furniza produse și servicii la cel mai înalt
nivel calitativ, răs punzând cu promtitudine și rigurozitate cerințelor c lienților, precum și
standardelor profesionale și etice în domeniu au reprezentat elementele definitorii ale
dezvoltării firmei.
Dintre lucrările mai importante executate de -a lungul anilor, considerate ca lucrări de
referință, menționăm lucrările de eliminarea umiditatii capilare executa te la : Biserici
Ortodoxe din Timișoara, Jimbolia, Cenad , Săcălaz , Lugoj , Bobda , Conacul Naco de la
Sânnicolau Mare, Cladiri diverse din județul Timiș .În paralel cu ac eastă activitate societatea a
dezvoltat și activitatea de producție și comercializare a prefabricatelor din beton armat.
Societate a este angrenată în satisfacerea obiectivă, completă și fără ambiguități a
cerințelor clienților și în creșterea satisfacției acestora, prin dezvoltarea, implementarea și
îmbogățirea continuă a eficacității sistemului de management al calității în conformitate cu
standardul internațional ISO 9001/2000 din 2006 .
Orientarea către client și către relația cu aceștia, adaptarea rap idă și flexibilitatea în
asimilarea de noi produse, buna colaborare între management și personalul firmei, logistica,
precum și calitatea serviciilor prestate a adus firmei o bună reputație.
Experiența de 22 de ani, echipa de profesioniști care formează p ersonalul firmei,
respectarea standardelor internaționale de calitate și promptitudinea în oferirea soluțiilor
fiecărui client ne recomandă.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

4 Pentru a fi mereu la înălțimea cerințelor unor clienți cu aspirații calitative din ce în ce
mai ridicate, firma a investit in permanență în do tări cu echipamente performante și logistică
necesară pentru a se menține in topul firmelor de profil.
Prin monitorizarea informațiilor referitoare la percepția clientului asupra satisfacerii
cerințelor sale de către organizaț ia ,,S.C BCL GROUP S.R.L urmărește in permanență mărirea
performanțelor sistemului managementului calității adoptat.
Managementul firmei este asigurat de către cei doi asociați, care au preocuparea de a
dezvolta firma și de a -i asigura profitabilitatea pr in intermediul unui management cât
performant .
S.C. BCL GROUP S.R.L dispune de logistica necesară elaborării în cele mai bune
condiții a obiectivelor propuse prin parcul auto propriu, compus din 5 autoturism e, 3
autoutilitare, 2 poduri rulante, 4 stivuit oare si un încărcător frontal precum si de alte utilaje
performante .

1.2. Obiectul de activitate, forma j uridică și structura organizatorică

Principalul obiect de activitate al S.C. BCL GROUP SRL este produc ția de
prefabricate din beton armat și exec uția lucrărilor de izolații hidro -termice precum si
eliminarea umidității capilare din zidurile clădirilor pentru construcții civile , militare și
industriale .
Fazele parcurse în vederea realizării unei lucrări sunt:
– ofertare -contractare;
– verificar e documentație -pregătire;
– elaborare a Planul ui Calității;
– planificare și aprovizionare cu resurse materiale, utilaje, forță de muncă, servicii;
– execuția lucrărilor de instalații conform graficelor de execuție;
– urmărirea execuției pe baza grafice lor de execuție și planurilor operative;
– controlul și recepția intrărilor;
– punere în funcțiune;
– recepția la terminarea lucrărilor;
– service și lucrări de reparații în garanție și post -garanție.
S.C. BCL GROUP SRL este constituită și funcționea ză după legea 31 din noiembrie
1990 republicată, privind societățile comerciale publicată î n Monitorul Oficial al României .
Este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral privat fiind înregistrată la
registrul comerțului sub numărul L13/46 37/1995, având un capital social de 55 00 RON.
Societatea are doi acționari.
În anexa 1 prezentăm Organigrama S.C. BCL GROUP S.R.L.

1.2.1. Structura organizatorică.

Societ atea este organizată corespunzăt or obiectului său de activitate .
Structu ra organizatorică a societății cuprinde :
 structura operativă
 structura funcțională.
Societatea este organizată pe secții, servicii, ateliere și compartimente, conform
structurii organizatorice aprobate de către Adunarea Generala a Acționarilor în Mart ie 1995
(Anexa 1).

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

5 Structura operativă este reprezentată de ansamblul unităților operative prin care se
realizează nemijlocit activit atea de bază, auxiliară și anexă, și cuprinde : secția prestări servicii
pentru eliminarea umidității capilare din ziduri le clădirilor, secția pentru producerea
prefabricatelor din be ton, sectorul depozite -magazii, o secție de exploatare, întreținere și
reparații utilaje tehnologice și un atelier de reparații utilaje .
Structura funcțională a societății este f ormată din organismele de conducere și
ansamblul compartimentelor funcționale ce concură la conducerea și administrarea societății.
Coordonarea activităților ce se desfășoară în cadrul societății se face de către Adunarea
Generala a Acționarilor prin D irectorul General al societății care este și președintele
Consiliului de Administrație.
Societatea practică un management bazat pe ob iective. Obiectivul principal
caracteristic acestui tip de management este creșterea profitului, cu derivatele sale
compone nte, și anume : creșterea cifrei de afaceri și scăderea costului pro ducției . Deciziile
sunt luate de către directorul general, în baza propunerilor făcute de directorul executiv și șefii
locurilor de muncă. Ele sunt transmise prin ontermediul secretariatul ui societății.
Compartimentele funcționale ale societății sunt următoarele :
1). Compartimentul personal, salarizare, protecția muncii, control financiar intern, apărarea
civilă, care cuprinde: serviciul organizare – personal – perfecționare – salarizare – protecția
muncii, oficiul juridic, biroul secretariat -registratură, serviciul apărare civilă, administrativ –
P.S.I ;
2). Compartimentul comercial -marketing, aprovizionare, format din: serviciul vânzări , biroul
transporturi și biroul aprovizionare ;
3). C ompartimentul tehnic, dezvoltare, cuprinzând serviciul mecano – energetic – dezvoltare;
4). Compartimentul financiar – contabil .
5). Comportamentul producție

1.3. Analiza resurselor umane

În cadrul S.C. BCL GROUP SRL își desfășoară activitatea un număr de 20 de
angajați.
Structura resurselor umane pe categorii în anul 2016 este prezentată în tabelul nr. 2.1.

Tabelul nr.2.1.

Structura resurselor umane pe categorii

Categoria de resurse umane Număr resurse umane
Personal TESA 5
Muncitori calificați 15
Total resurse umane 20

În funcție de nivelul de pregătire personalul societății este structurat astfel:
Total angajați: 20 din care:
 cu studii superioare: 5;

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

6  cu studii medii: 4 ;
 calificați: 15;

Am analizat structura resurselor umane după următoarele criterii :
 Pregăti re profesională;
 Sex;
 Vechime în unitate.

1. După pregătirea profesională structura resurselor umane este prezentată în
tabelul nr. 2.2.

Tabelul nr.2.2.

Structura resurselor umane după pregătirea profesională

Studii
resurse
umane Studii
superioare Liceu Școală
profesională Gimnaziu
Număr 5 4 10 1
Pondere 25% 20% 50% 5%

După cum se poate observa personalul cu studii superioare reprezintă 25 % din totalul
angajaților, aceștia ocupând urmatoarele funcții in cadrul firmei: directori, șefi de șantier,
ingineri , juris tă, economiști. Un procent de 20 % din personal are o pregătire medie, terminând
învățământul liceal, aceștia ocupă funcții în administrație, operare acte primare.
Un procent de 50 % îl reprezintă personalul car e lucrează efectiv pe șantier sau in baza
de producție, având la baza meseriei lor o școală profes ională și ocupând posturi de
electricieni ,izolatori ,lăcătuși ,sudori, șoferi. Pentru muncile grele se foloseste personal
necalificat și exist ă un procent de 5% din personal, care are 8 cla se (așa numiții manipulanți).

2. După sex structura resurselor um ane este prezentată în tabelul nr. 2.3.

Tabelul nr. 2.3.

Structura resurselor umane în funcție de sex

Categoria de resurse umane Sex
M F
Personal TESA 2 3

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

7 Muncitori calificați 14 –
Muncitori necalificați 1 –
Total resurse umane 17 3

Analizând structura personalului pe sexe se observă că ponderea cea mai mare în
totalul angajaților este incadrată de bărbați, datorită specificului activi tății societății.

3. Structura resurselor umane în funcție de vechimea în unitate este prezentată
în tabelul nr. 2.4.
Tabelul nr. 2. 4.

Structur a resurselor umane în funcție de vechimea în unitate
Categoria de
resurse umane Sub 6 luni Între 6 si 12
luni Între 1 și 3
ani Între 3 și 5
ani Peste 7
ani
Personal TESA – 1 – – 4
Muncitori
Calificați 1 – 1 – 12
Muncitori
Necalificați – – 1 – –
Total r esurse
umane 1 1 2 0 16

În urma analizei structurii resurselor umane după vechimea în unitate putem observa
că ponderea cea mai mare o au angajații cu o vechime în unitate mai mare 7 ani, adică 16
angajați din numă rul total de 20 . Ca o concluzie putem afirma că în cadrul unității își
desfășoară activitatea un personal matur cu experiență în muncă.

1.4. Lista principalilor furnizori ,clienți ș i concurenți

Principalii furnizori sunt :
 Furnizori de materii prime si materiale auxiliare :
– SC Ciment Prod SA
– SC Alberto Prod Com SRL
– SC Acl Group SRL
– SC Clar isit SRL
– SC OMV SA
– SC Indirect SRL
– SC Electro -product SRL
– SC Prest SA
– SC Dedeman SA
– SC Laureat SRL

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

8 – Sc Otelarie SRL
– SC Izometal SRL
 Furnizorii de utilități :
– SC Enel Energie SA
– SC Eon Gaz Timișoara SA
– SC Compania de Apă și Canal Timișoara SA
 Furnizorii de servicii :
– SC Service24 SRL
– SC Componente SA
– SC Vest Serv SRL
– SC Telekom Romania SA
– SC Tracprest SA
– INCERC Timisoara
– SC Global Service SRL
– Compania de salubritate Timișoara SA
 Furnizorii de imobiliz ari:
– Inter Srvice England
– Anders Spania
– SC Debart SRL
– SC Andino SRL
 Principalii clien ți :
– Compania Drumuri Municipale Lugoj SA
– SC TIM POLIS SA
– SC Monument SA
– SC ARDO SA Timisoara
– SC Maxprofit SRL
– SC Betoane RO SRL
– SC Best-Invest SRL
– SC Asaldi SA
– SC Izolati i-Terasamente SRL
– SC Izometal SRL
 Principalii concurenți :
– SC Top Construct Vest SRL
– SC Aqua Resist SA
– SC Izo Best SRL
– Elpreco Craiova

1.5. Patrimoniul societatii

Societatea a achiziționat in 1997 un teren de cca 4 000 mp pe care s -a construit baza de
producție compusa din:
– Hala de producție + anexe pentru depozitare
– Platforme de lucru
– Stație de betoane AMER 560 TCP Spania ce poate asigura o producție 80
mc beton pentru consum ul propriu la prefabricate
– Stație automata pentru prefabricate din beton ( t uburi și inele ) BOR
COMPLEXCAST AR 18 0 Norvegia cu o producție cuprinsa intre 70 -90
bucăți prefab ricate , matrice metalice de diferite dimensiuni
– Anexa birouri P+1, etc.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

9 Societatea dispune de:
– 3 autoutilitare
– 5 autoturisme
– 4 stivuitoare
– 2 autoplatforme –2tone
– masa vibranta
– auto incarcator pentru prefabricate
– pod rulant 2 tone
– masina fierastrau automata portabilă de tă iat ziduri Makita
– utilaj pentru tipare betonate etc.
– scule si accesorii diverse Stihl , Vik king, Ma rkita

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA PRO GRAMULUI DE APROVIZIONARE LA
SOCIETATEA COMERCIALĂ BCL GROUP

2.1. Conceptul de aprovizionare

Aprovizionarea este una din principalele activități ale funcției comerciale prin
intermediul căreia întreprinderea desfășoară relații economice cu alte s ocietăți comerciale.
Aprovizionarea cu resurse materiale reprezintă activitatea prin care sunt asigurate
elementele necesare pentru a desfășura o activitate care este menită să aducă un profit cât mai
mare firmelor.
Aprovizionarea are în componență actvit ăți procurare și aducerea la timp a bunurilor
de echipament și produselor intermediare, tipurile, sorturile și dimensiunile vitale pentru
desfășurarea activității de ansamblu a firmei precum și organizarea depozitării în condiții
corespunzătoare a resurse lor materiale și a distribuirii acestora în cadrul organizației,
gestionarea cât mai eficientă a stocurilor de materii prime și semifabricate.
Aprovizionarea capătă o importanță deosebită atunci când resursele materiale
reprezintă un procent mai ridicat di n costul producției sau atunci când piața acestor articole
suferă fluctuații foarte mari din punctul de vedere al raportului cerere și ofertă.
Procesul de aprovizionare are ca primă etapă stabilirea nevoilor ce trebuie satisfăcute
și a produselor ce urmea ză a fi achiziționate. A doua etapă constă în căutarea și selecționarea
furnizorilor care vor pot satisface nevoile exprimate. Etapa a treia, cumpărarea, constă în
rezultatul confruntării dintre furnizor și cumpărător. Ultima etapă vizează perioada de după
efectuarea operațiunii de cumpărare.
Principalul obiectiv al aprovizionării îl reprezintă asigurarea completă și la timp a
unității economice cu resurse materiale și echipamente tehnice corespunzătoare din punct de
vedere calitativ, la locul și cu respect area termenelor stabilite. Pentru atingerea acestui
obiectiv se efectuează activități specifice cum ar fi:
1. Identificarea și stabilirea volumului și structurii materiale și energetice necesare
desfășurării la parametrii proiectați a activității întreprinder ii; aceasta se realizează
prin studierea și culegerea de informații privind resursele materiale și energetice
necesare pentru toate destinațiile de consum, pe toată gama sortotipodimensională,
configurativă și de calitate.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

10 2. Fundamentarea tehnico – economică a planului și a programelor de aprovizionare
materială și energetică a unității; În acest scop se folosesc planul și proramele de
fabricație, normele de consum pentru întreaga structură de fabricație, necesitățile
pentru alte destinații de folosire a resu rselor materiale, structura și nivelul stocurilor,
resursele proprii existente în perioada pentru care se face fundamentarea.
3. Dimensionarea pe bază de documentație tehnico – economică a consumurilor
materiale și de resurse energetice; acțiunea asigură el ementele tehnice de calcul al
necesităților materiale și energetice și se concretizează în eleborarea de norme de
consumuri specifice analitice, fundamentate tehnic și economic: prin utilizarea acestor
norme tehnice de consum se previne consumul irațional, risipa de materiale și energie
și, deci, creșterea nejustificată economic, a costurilor.
4. Elaborarea de bilanțuri materiale și energetice care contribuie la evidențierea
modului de folosire a resurselor, ca și a formei concrete de regăsire a acestora pe
parcursul prelucrării. Baza de fundamentare a acestor instrumente o constituie
programele de fabricație și normele de consumuri specifice estimate în cadrul
documentației tehnico -economice de execuție a produselor, lucrărilor sau prestațiilor.
5. Dimensionare a pe criterii economice a stocurilor și loturilor de resurse materiale
pentru comandă și aprovizionare; acțiunea este de natură complexă, fiind justificată de
importanța economică a acesteia, aspect care se evidențiază nu numai prin valoarea
resurselor mat eriale stocabile ci și prin cheltuielile pe care le generează a căror
pondere este de 25 -30% față de valoarea medie a stocurilor. Acestei acțiuni i se
atașează și cea de stabilire a nivelurilor cantitative sau momentelor calendaristice de
comandă, de emite re a comenzilor de aprovizionare.
6. Prospectarea pieței interne și externe de resurse materiale și energetice în vederea
depistării și localizării surselor reale și potențiale de a fi utilizate; Acțiunea presupune
emiterea de cereri de ofertă, investigații l a târguri și expoziții interne și internaționale,
la bursele de mărfuri, studierea de cataloage comerciale, prospecte, pliante, alte surse
de informare și publicitate, apelarea reprezentanțelor comerciale, a unităților
specializate în comercializarea de ma teriale și produse, a celor de colectare și
valorificare a materialelor refolosibile.
7. Alegerea resurselor materiale și echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condiții de
livrare etc.
8. Alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiții economice
și asigură certitudine în livrările viitoare pe termen scurt sau lung. Alegerea surselor
de furnizare se va face după mai multe criterii între care semnificativ e sunt cele care
au în vedere calitatea resursei materiale, condițiile de furnizare, distanța de transport,
forma de transport posibilă de utilizat, nivelul prețului, potențialul furnizorilor,
canalele de distribuție folosite, etc.
9. Elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piața de furnizare internă
și externă. Acțiunea se realizează după analiza prealabilă a caracteristicilor pieței de
furnizare, a furnizorilor, a situațiilor care influențează strategia în cumpărare.
10. Testatrea credibili tății furnizorilor selectați în scopul evidențierii probității morale,
garanțiilor de care se bucură, seriozității în afaceri, reponsabilității în respectarea
obligațiilor asumate și a solvabilității.
11. Concretizarea relațiilor cu furnizorii aleși, acțiune c are implică stabilirea, prin acord de
voință, a tuturor condițiilor de livrare între parteneri. Finalizarea relațiilor de vânzare –
cumpărare se realizează prin emiterea comenzilor și încheierea de contracte
comerciale.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

11 12. Urmărirea operativă a derulării contr actelor de asigurare materială, întocmirea fișelor
de urmărire operativă a aprovizionării pe furnizori și resurse.
13. Asigurarea condițiilor normale de primire recepție a partizilor de materiale sosite de la
furnizori; aceasta presupune amenajarea de spații s peciale de descărcare – recepție,
dotate cu mijloace tehnice adecvate, constituirea comisiilor de primire – recepție și
organizarea activității acetora, a formațiilor de lucrători specializați în efectuarea
operațiilor respective.
14. Asigurarea spațiilor de d epozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea internă
a fluxurilor de circulație, alegerea sistemelor eficiente de depozitare, efectuarea
operațiunilor de depozitare – aranjare a resurselor materiale în magazii și depozite; în
același sens se are în vedere înscrierea în evidență a intrărilor de resurse recepționate
și acceptate, asigurarea condițiilor de păstrare – conservare cerute de natura resurselor
materiale depozitate ca și a celor de prevenire a sustragerilor, de securitate contra
incendiil or.

15. Organizarea sistemului de servire ritmică cu resurse materiale a subunităților de
consum ale întreprinderii în concordanță cu programele de fabricație;în acest cadru se
asigură elaborarea unor programe optime de circulație consum, de corelare a
moment elor de eliberare sau transmitere a materialelor de la depozite la subunitățile de
consum cu cele la care sunt efectiv necesare, eșalonarea judicioasă în timp a servirilor
pentru prevenirea așteptărilor nejustivicate la depozite, a supraaglomerării puncte lor
de servire, a blocării mijloacelor de transport intern, a încărcării neuniforme a
lucrătorilor din depozite.
16. Controlul sistematic al evoluției stocurilor efective în raport cu limitele stabilite pentru
a se evita consecințele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea
sau lipsa de materiale în stoc asupra activității economice a întreprinderii, a situației
financiare a acesteia.
17. Urmărirea și controlul utilizării resurselor materiale și energetice pe destinațiile de
consum. Desfășurarea acestei activități are ca scop prevenirea consumurilor peste
limitele stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului și depozitării, a
nerespectării disciplinei tehnologice sau destinației inițiale de folosire a resurselor
materiale.
Structur a activităților componente evidențiază faptul că managementul aprovizionării
materiale integrează într -un tot unitar fluxul și controlul resurselor materiale de la momentul
inițierii procesului de asigurare a lor și până la transformarea acestora în produs e vandabile.
Planificarea necesarului de aprovizionat se face în funcție de cererile celorlaltor
activități ale organizației, și în primul rând, ale celei de producție, luându -se în considerare și
alte elemente cum ar fi fluctuațiile prețurilor pe piață, rata inflației, costul imobilizărilor
determinate de stocarea materialelor, disponibilitatea materialelor pe piață.
Termenele de achiziționare se corelează cu cele de lansare în fabricație a diferitelor
comenzi care sunt stabilite de compartimentul de prog ramare și lansare în producție, tinându –
se seama și de frecvența apariției cererilor.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

12

2.2. Nomenclatorul de materiale și echipamente tehnice
Penrtu realizarea activității economice, a obiectivelor p ropuse, unitățile din industrie și
construcții trebuie să își asigure, pentru fiecare perioadă de gestiune, baza materială și de
echipamente tehnice a cărei structură poate fi extrem de extinsă. De aceea , prel ucrarea
manuală a datelor necesară elaborari programelor de aprovizionare, evidența exigentă a
mișcăr ii materialelor, a stocurilor etc., este greoaie și necesită un volum de muncă mare și nu
poate asigura operativitate la un grad de reacție care să permită acțiune în "timp util" pentru
luarea deciziilor și măsurilor care se impun, după caz.
Nomenclatorul de materiale și echipamente tehnice este o componentă importantă a
sistemelor compiuterizate de planificare a cererilor de materiale. Acesta cuprinde
centralizarea tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamble, alte repe re
necesare unității economice și sunt ordonate după anumite criterii, definite prin toate
caracteristicile fizico -chimice, dimensional -configurative și de calitate, care asigură
individualizarea distinctă a fiecărui articol in parte . Deasemenea, nomenclatorul precizează,
pentru fiecare articol component, sursele de furnizare cunoscute, prețurile de ofertă, după caz,
și condițiile de livrare -furnizare care sunt specificate în oferte. Pe baza nomenclator ului se
elaborează "fișierul de materiale și de echipamente tehnice" care e ste actualizat ori de câte ori
este nevoie pentru lucrările de prelucrare automată a datelor de genul: elaborare de planuri
strategice și programe de aprovizionare, stabilirea cantităților economice de comandat,
studierea și alegerea furnizorilor, alegerea substituenților etc.
La elaborarea nomenclatorului de materiale, produse și echipamente tehnice sunt
angrena te toate compartimentele și subunitățile întreprinderii având ca scop inventarierea
reală a tuturor resurselor necesare pentru fiecare perioadă de gestiune în parte ; în același timp ,
este folosită o documentație cât mai largă de informare menită să evidențieze elementele și
caracteristicile care prezintă interes pentru a fi precizate în cadrul nomenclatorului: purtătorii
de informații existenți în un itatea economică care evidențiază clar și complet resursele
folosite curent în cadrul acesteia (rețete de fabricație, listele cu cereri de materiale emise de
secții, ateliere etc., fișe de magazie ș.a.), cataloage de STAS -uri, cataloage comerciale, oferte
ale furnizorilor, prospecte, pliante etc. Pe această bază este definit în detaliu, până la ultimul
element de individualizare, fiecare "articol". De fapt, toate elementele de caracterizare permit
întocmirea unei "cartele informative" ( tabelul 2.1.), suges tive pentru fiecare material, care să
asigure informarea factorului de decizie și a celui de aprovizionare, în scopul identificării și
formulării cererilor de resurse materiale, ca și în asigurarea acestora. Datele din nomenclator
asigură vehicularea și co municarea informației tehnico -economice într -un "limbaj comun"
între utilizatorii din unitatea economică și în relațiile cu furnizorii resurselor prevăzute pentru
aprovizionare. În elaborarea nomenclatorului se succed două etape:
Prima etapă este cea de pr egătire a acțiunii și constă în centralizarea purtătorilor de
informații (cataloage comerciale, STAS -uri, liste cu norme de consum, caiete de sarcini ș.a.)
din care se vor colecta datele care sunt necesare pentru definirea conținu tului viitorului
nomenclat or, cât și în stabilirea formei de prezentare a acestui instrument.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

13 A doua etapă constă în elaborarea propriu -zisă care presupune parcurgerea
următoarelor momente de lucru:
1. Întocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale și produselor potențial
necesare întreprinderii, fiecărui articol precizându -i-se denumirea (tehnico -constructivă,
dimensional -configurativă și de calitate) oficială, nominalizată în cadrul purtătorilor de
informații (documentației) recunoscuți atât pe planul intern al unității, cât și în afara ei, după
caz; denumirea reală, generală sau detaliată, a fiecărui articol prezintă importanță deosebită
atât pentru clasificarea și codificarea ulterioară, cât și pentru comunicarea în limbaj comun
între utilizatorii interni și ex terni.
2. Restructurarea și rearanjarea articolelor (materii prime, materiale, piese de schimb
etc.) pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri și alte subdiviziuni și stabilirea astfel a locului real pe
care trebuie să -l ocupe fiecare dintre ele în nomenclatoru l de aprovizionat . Această acțiune
estedeosebit de complexă, prezintă un apreciabil grad de tehnicitate și de complexitate,
necesită un volum de muncă important; se realizează prin mai multe "iterații succesive" de
grupare șiregrupare. Operația prezintă ma re importanță întrucât ea intră într -un raport de
condiționare reciprocă cu sistemul de codificare ales; pe baza acestei stricte corelații se
asigură premisele necesare utilizării tehnicii electronice de calcul în activitatea de culegere,
prelucrare, trans mitereși înmagazinare -stocare a datelor și informațiilor referitoare la
resursele materiale și echipamentele tehnice aprovizionate de întreprindere și care au
format obiectul consumului.
Regulile și criteriile folosite în clasificarea și g ruparea resurselor din nomenclator
trebuie să asigure evidențierea apartenenței fiecărui articol la grupa, subgrupa din care face
parte, stabilirea ierarhiei tehnologice în utilizare. De regulă, diferențierea resurselor se
prezintă pe grade diferite de det aliere, în funcție de interesele utilizatorului, de nivelul
ierarhic căruia i se adresează informația, de scopul și destinația de utilizare a informației
(calculul costului de producție, stabilirea normelor de consumuri specifice, fundamentarea
cererilor d e materiale, raportări statistice etc.). Principalul "criteriu de clasificare" este cel al
naturii resurselor materiale, produselor sau echipamentelor tehnice .
3. Codificarea (indexarea) materialelor, pieselor de schimb, a altor repere incluse î n
cadrul nomenclatorului; "codificarea" reprezintă acțiunea prin care, folosind un anumit sistem
de indexare, se atribuie fiecărui articol un simbol, în scopul substituirii denumirii acestuia ;
astfel se asigură fiecărei resurse o formă mai scurtă de prezen tare, care permite identificarea
operativă a poziției ce o ocupă în nomenclator. "Codurile", împreună cu denumirile stabilite
pe fiecare articol, servesc la înregistrarea, colectarea și prelucrarea, prezentarea și analiza
informației economice; ele se în scriu pe documentele care circulă în cadrul relațiilor ce se
stabilesc între compartimentele și subunitățile întreprinderii, sau cu furnizorii. Prin cod se
asigură: denumirea într -o formă prescurtată a articolelor din nomenclator; creșterea
operativită ții în vehicularea informației; simplificarea operațiilor de completare a
documentației economice; prelucrarea în sistem computerizat a datelor, a informației
economice în general ș.a. Pentru a permite obținerea unor asemenea avantaje, codul trebuie să
fie rezultatul unui "sistem de indexare" eficient și de utilitate practică; între sistemele
utilizabile menționăm: cel alfa -numeric și numeric. "Sistemulnumeric"se prezintă în mai
multe variante: zecimal, centisimal, milenar, combinat. Din aceste variante cel mai utilizat
este sistemul numeric combinat; un exemplu de cod elaborat după această variantă se prezintă
pe lungimea a cinci subdiviziuni, astfel:

0 1 00 03 001
grupa subgrupa felul tipul sortimentul

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

14 4. Nominalizarea, în dreptul fiecărui articol din n omenclator, a tuturor furnizorilor
cunoscuți și a prețurilor de ofertă specifice acestora. Aceasta permite ca, în orice moment,
factorul interesat să se poată informa și să cunoască toate sursele de furnizare pentru un
anumit tip de resursă materială; în r aport cu acestea și condițiile specifice de furnizare se pot
face opțiuni pe criterii economice pentru asigurarea materială. Pentru o cunoaștere mai
extinsă a furnizorilor și condițiilor lor specifice de satisfacere a unor comenzi, alături de cele
două inf ormații (furnizor -preț), se pot include în nomenclator și altele care sunt prezentate în
purtătorii de informații investigați (proprii și din afară) – de exemplu, condiția franco,
modalitatea de plată curent utilizată (anticipat sau după livrare), adresa f urnizorului etc. Pe
această bază se elaborează "fișierul furnizorilor", care va cuprinde "cartela informativă"
pentru fiecare (un exemplu în tabelul 3.2.).
Pentru ca "nomenclatorul" de resurse materiale și echipamente tehnice să fie de
utilitate practică, să răspundă scopului esențial pentru care se elaborează "informarea
completă, la zi, a factorilor interesați asupra elementelor materiale necesare unității
economice, ca și a surselor potențiale de furnizare etc.", acesta trebuie să răspundă
următoarelor c erințe: să fie complet, adică să cuprindă toate articolele de care are nevoie
întreprinderea, pe toate subsistemele componente, pe întreaga perioadă de gestiune; să
prevadă poziții de rezervă pentru includerea ulterioară în cadrul acestuia a noi articole
neprevăzute sau neidentificate inițial; să cuprindă fiecare articol distinct la o singură poziție și
să îi corespundă un singur cod; să fie completat la zi (actualizat) cu noile informații care
impun acțiunea. Numai astfel acest catalog de informare își jus tifică utilitatea și efortul
antrenat în elaborarea și adaptarea sistematică a lui.

2.3. Structura materială a planului și programelor de aprovizionare
Pentru desfășurarea, în parametrii proiectați, a activității unităților economice este
necesară asigu rarea în condiții economice, în timp util, ritmic, în cantitățile, calitatea și
sortimentația prevăzute, a tuturor resurselor materiale și energetice necesare tuturo r
destinați ilor de consum, și mai ales pentru producția de bază. Realizarea acesteia se fac e prin
elaborarea, încă di naintea perioad ei de gestiune la care face referire , a unei strategii, a unui
plan și a unor programe de aprovizionare cât mai judicioase. Pe baza planurilor și
programelor de aprovizionare se nominalizează, de fapt, cererile de r esurse materiale ale
întreprinderii pe ntru o perioadă de timp determinată (de regulă, de până la un an), pe
categorii de resurse (materii prime și materiale diverse, echipamente tehnice, piese de
schimb, diferit e repere etc.), nivelul și sursele necesare acoperirii acestora . "Estimările "
datelor și informațiilor respective sunt obținute pe baza elementelor certe cunoscute, fie pe
baza previziunilor referitoare la activitatea unității economice; evaluarea datelor certe se face
pe baza comenzilor ferme de pr oducție și a contractelor economice deja încheiate și prin care
se creează un anumit "grad de certitudine" în asigurarea bazei materiale necesare.
Criteriile după care se diferențiează resursele materiale necesare societății sunt
următoarele
 importanța pen tru activitatea economică a întreprinderii : vitale, de importanță mare,
medie, mică;
 aria (sfera) consumului: materiale de uz general și materiale specifice
 destinația de folosire -consum : materiale ce sunt destinate producției de bază, care este
defini torie pentru profilul unității economice, precum și materiale pentru activitățile
auxiliară sau de servire (respectiv pentru: efectuarea de lucrări ce privesc revizii

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

15 tehnice și de reparații; confecționarea de ambalaje; asigurarea unor condiții normale
de muncă; asigurarea funcționalității în parametri normali a mașinilor, utilajelor și
instalațiilor; desfășurarea producției de SDV -uri și a activităților de întreținere și
recondiționare a aces tora ș.a.). Din același punct de vedere, combustibilul și ene rgia
electrică sunt individualizate pe: consum în scopuri tehnologice, ca forță motrice,
pentru încălzit, pentru iluminat, după caz și tip de resursă;
 natura resursei se desprind: materiale metalurgice feroase și neferoase, materiale
și produse plate din lemn, materiale și produse chimice, combustibili și lubrifianți;
 sursa de proven iență: resurse materiale din țar ă (indige ne) și materiale din import
 forma de aprovizionare: resurse materiale care sunt asigurate direct de la producători,
precum și cele de la unități en gros specializate în comercializarea de produse;
 forma și stadiul tehnic de prezentare (prelucrare): resurse materiale aflate în fazele
prima re de prelucrare și respectiv cele cu un grad avansat sau definitiv de prelucrare
(așa cum sunt pies ele, reperele, subansamblele care se aprovizionează pentru a fi
încorporate în produsul ce se fabrică);
 efortul financiar antrenat la cumpărare și stocare
 gradul de certitudine (sau de risc) în asigurarea de pe piață
 posibilitățile de substituire
Diferenți erea resurselor materiale este necesară pentru a putea fi stabilit rolul și
importanța lor pentru activitatea unității, atenția și gradul de exigență care trebuie manifestate
în procesul aprovizionării și gestionării lor, strategia care trebuie conturată în procesul
asigurării materiilor prime și materialelor, sistemele și tipurile de gestiune cele mai eficiente
ș.a.
Având in vedere gama extrem de mare de resurse, precum și condițiile de asigurare și
de folosire foarte diferite, este evident că procesului de aprovizionare, pe fazele lui –
planificare, programare, organizare, derulare, evidență, urmărire, control, analiză, evaluare – îi
este specific un volum amplu de muncă. În concluzie , un "sistem informațional" simplu,
cuprinzător și așezat pe baze inform atice, este necesar pentru desfășurarea acestuia cu
operativitate și eficiență, în concordanță cu cerințele de consum din unitatea economică .
2.4. Indicatorii care definesc conținutul planului de aprovizionare materială
În baza planul ui de aprovizionare se conturează politica globală pentru asigurarea
materiale lor și echipamente lor tehnice necesare unei unități economice pentru o anumită
perioadă de timp, de regulă un an; orizontul de timp poate fi și mai mare, caz în care, datele
de evaluare a strategiei în aprovizion area materială au un rol de previziune, de evoluție
probabilă. Cu ajutorul acestuia se delimitează cadrul orientativ în care conducerea unității
economice își organizează întreaga activitate de aprovizionare.
Pentru a fi definit conținutul planului și programelor de aprovizionar e materială se au
în vedere "obiectivele strategice" specifice a cestui domeniu de activitate, cât și modalitățile
de acțiune pe baza cărora este asigurată îndeplinirea lor.
"Obiectivul de bază" al strategiei în aprovizi onare este: "acoperirea (asigurarea)
completă și complexă a cererilor de consum ale întreprinderii, cu resurse materiale de
calitate, ritmic și la timp, în condițiile unei stricte corelații a momentelor calendaristice de

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

16 aducere a acestora cu cele la care se manifestă consumul lor, asigurate de la furnizori care
practică prețuri de vânzare avantajoase, prezintă grad ridicat de certitudine în livrări, care
antrenează pentru achiziție, transport și stocare un cost minim".
Acestui " obiectiv de bază " îi sunt asociate o serie de obiective derivate dintre care
reținem:
 formarea unor stocuri minim – necesare, care să asigure o viteză accelerată a
mijloacelor circulante aferente;
 menținerea stocurilor efective în limitele maxime și minime estimate;
 protecția și co nservarea rațională a resurselor materiale pe timpul depozitării -stocării;
 asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materială pe un orizont
lung detimp.
Îndeplinirea unor asemenea "obiective" necesită punerea în valoare a următoarelor
modalități de acțiune:
 asigurarea unor condiții raționale de protecție -conservare a resurselor materiale pe
timpul stocării;
 aplicarea în procesele de aprovizionare -stocare a unui sistem informațional simplu,
operativ, cu sferă extinsă de cuprindere, infor matizat ș.a.
Pe această bază strategică se trece la elaborarea planului de aprovizionare materială .
Planul de aprovizionare trebuie să evidențieze o situație reală, judicios dimensionată
în ceea ce privește volumul necesarului de consum, care se va cor ela ulterior cu strategia
generală conturată de conducerea asigurării materiale în raport cu tendințele și mutațiile ce se
înregistrează pe piața internă și internațională de materii prime. În concluzie , strategia în
aprovizionare va fi direct influențată de rezultatele cercetării științifice care contribuie la
îmbunătățirea structurii materiale necesare, la extinderea folosirii de înlocuitori, a
materialelor refolosibile, la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale și
energetice și a mutațiilo r de pe piața de furnizare precum și de modificările de ordin tehnic,
tehnologic și organizatoric care au loc în unitățile economice, cum ar fi cele legate de
volumul și structura act ivităților specifice acestora .
Elemente le prezentate mai sus scot în e vidență faptul că, prin strategia în
aprovizionare, se urmărește ca permanent să se asi gure o "strictă" corelare între potențialul, pe
structură, de resurse materiale care poate fi asigurat și necesitățile de consum ale unităților
economice ; aceasta având ca scop îndep linirea "obiectivelor" de ansamblu ale activității
unităților economice.
Definirea c onținutul ui planului și programelor de aprovizionare a unităților economice
este realizată cu ajutorul mai multor "indicatori specifici" care, în funcție de na tura lor
economică, pot fi grupați pe două categorii:
 "indicatori" care reflectă necesitățile (cererile) de consum de materii prime, materiale,
combustibili, energie, lubrifianți, piese de schimb ș.a., destinate realizării activității
de ansamblu a uni tății economice, în primul rând a celei de bază (fabricația de
produse, executarea de lucrări sau prestația de servicii), în vederea îndeplinirii
obiectivelor strategice finale;
 "indicatori" care evidențiază sursele și potențialul de acoperire cantitativă și
structurală cu resurse materiale a necesităților de consum (de la pct.a).

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

17 Pentru ca activitatea generală a unităților economice să se desfășoare în bune condiții
este necesară asigurarea unui "echilibru perfect și stabil" între necesități și resurse pe
întreaga perioadă de gestiune, situație care se exprimă prin următoarele relații:

Npf + S sf = S pf + A ri +N a
Sau
Ntpl = S pf + A ri + N a

In care :
Ntpl = N pf + S sf

– "Npf – necesar pentru realizarea planului si programelor de producție "
– "Ssf – stocul de resurse materiale la începutul perioadei de gestiune "
– "Spf – stocul de resurse materiale la sfârșitul perioadei de gestiune "
– "Ari – alte resurse interne "
– "Na – necesarul de aprovizionat "
– "Ntpl – total necesar de materii prime si materiale "
Fiecare abatere de la această "egalitate" are ca urmare fie imobilizări nejustificate de
resurse materiale sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie apariția la un
moment dat a lipsei de materiale – situație care poate perturba desfășur area normală a
activității generale a unităților economice precum și realizarea obiectivelor economico –
financiare la dimensiunile proiectate. Ambele "stări de fapt" pot genera consecințe economice
nefavorabile importante, care sunt de regulă, mai accentuat e pentru al doilea fenomen.
2.5. Elaborarea planului și a programelor de aprovizionare materială
2.5.1. Metode de calcul al necesităților de materiale și echipamente tehnice
În procesul de elaborare a strategiei în domeniul aprovizionării, o atenție deose bită se
acordă determinării "necesarului" de resurse materiale destinate realizării activității de bază
(fabricației de produse, executării de lucrări sau prestații de servicii) -Npl. Cu acest prilej, se
dimensionează, pe structură, cantitățile de resurse materiale și energetice de care trebuie să
dispună sau care urmează să și le asigure unitatea economică pentru realizarea, la parametrii
stabiliți, a producției fizice contractate sau destinate să onoreze comenzile clienților reali și
potențial .
În calcul ele de fundamentare a necesităților (cererilor) de resurse materiale pentru
consum (Npl) se utilizate mai multe metode, care, în practica economică de specialitate,
îmbracă forme concrete specifice fiecărei ramuri, subramuri, sector de activitate, grupe de
produse sau de lucrări și prestații. Metodologia de calcul este influențată și de natura
resurselor materiale și energetice, de sursa de proveniență și forma de asigurare etc. Metodele
cu caracter mai larg de aplicabilitate sunt:
• Metoda de calcul direct , care ia în calcul volumul fizic, pe structură, al producției
prevăzute pentru fabricație (Q p) și "consumul specific standard" stabilit prin proiect, rețetă de
fabricație etc. care, în practică, este cunoscut sub denumirea de normă de consum (Nc);
calculu l se realizează cu ajutorul relației:
Npl = Q p x N c

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

18 În situația cea mai frecventă, când, pentru fabricația mai multor tipuri de produse sau
sortimente, variante constructive ale unui produs, se folosește aceeași materi e primă, relația de
calcul va fi:
Npl = Σ Qpi x N ci în care :
volumul estimat al producției Q si norma de consum specific se referă la produsul i .
Metoda de calcul direct se utilizează in două variante , in funcție de modul de exprimare a
volumului de producție si a normei de consum specific astfel :
a. metoda de calcul direct pe pies ă , caz in care necesarul de consum se determina cu
ajutorul relației :
Npf= Q p x N cp in care :
Qp = vol umul estimat al producției pentru fiecare piesă i;
Ncp = norma de consum specific din documentația tehnico -economică de execuție a
piesei i;
b. metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului cu ajutorul
metodei:
Npl = Q prxNcprx(1±K) sau
Npl = Σ Qpri x Ncpri x (1 ± Ki) în care:
Qpri = volumul estimat al producției pentru produsul i;
Ncpri = norma de consum specific din documentația tehnico -econo mică de execuție a
produsului i;
K = coeficient care exprimă modificarea stocului de producție neterminată la produsul i.
"Coeficientul" K se utilizează atunci când, la momentul calculului, nu se cunosc "fizic"
stocurile de producție neterminată de la înce putul și sfârșitul perioadei de gestiune, sau
această formă de exprimare necesită un volum prea mare de muncă (așa cum este cazul
produselor care se fabrică într -o gamă sortimentală mare). Acest "coeficient" se determină pe
baza metodei "indicatorilor valo rici", care se prezintă în două variante, în funcție de
elementele de calcul de care se dispune la momentul stabilirii necesarului, astfel:
1. În cazul cunoașterii stocurilor de producție neterminată de la începutul (S pnî) și
sfârșitul perioadei de gestiun e (S pns), "coeficientul de corecție" a necesarului se calculează cu
ajutorul relației:

mfpnl pns
PS S
K
 în care :
Pmf reprezintă valoarea producției -marfă contractate și cea probabilă;
2. Dacă, la momentul determinări i necesarului, nu sunt sau nu se pot preciza stocurile
de producție neterminată de la începutul și sfârșitul perioadei de gestiune pentru care se face
determinarea coeficientului de corecție, se consideră stocul de producție neterminată la
început egal cu cel de la sfârșitul perioadei curente (S pnî = S pns0). Având în vedere că
producția neterminată se modifică, de regulă, proporțional cu variația volumului producției
marfă în perioada de gestiune următoare (Pmf) față de cea de bază (P mf0), stocul la sfârșit se
va stabili prin corectarea celui de la început cu procentul de modificare a producției marfă
(K'), care se va calcula cu ajutorul relației:

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

19 K =
mfmf
PP iar:
Spns = Spnî + (K’ x S pnî)
Pe baza elementelor astfel stabilite se procedează apoi la determinarea coeficientului
de corecție K cu ajutorul relației de la varianta 1 sau raportând (K' x Spnî) la Pmf; (K' x S pnî)
reprezintă, de fapt, diferența (S pns – Spnî). Metoda de calcul a lui K, folosind "indicatorii
valorici" în ambele variante, conduce la obținerea unor rezultate aproximative, pentru că nu
se ia în considerare volumul fizic pe structura reală a producției neterminate și a stadiului
concret de execuție a produselor. Eliminarea acestui neajuns se asigură în practică prin
folosirea unor modalități de calcul bazate pe "corelarea" volumului și structurii fizice a
producției neterminate cu volumul și structura reală de materii prime necesare. Așadar, când
se cunoaște nivelul fizic al stocurilor de producție ne terminată se apelează la metoda
"indicatorilor naturali" de calcul al necesarului de resurse aferent modificării acestorstocuri
(DN), sens în care se folosește relația:
DN = (Sp ns – Spnî) N cpr
Relația de calcul al necesarului pentru realizarea productiei estimate N pl va fi :
Npl = Σ ( Q pri x N cpri) ± DNi
Aplicarea acestor relații este condiționată de stabilirea exactă a stadiului fabricației
fiecărui produs și a normelor de consum specifice elaborate pe bază de documentație tehnică
pe fiecare sortime nt, reper, piesă – elemente absolut necesare, în special, în cazul produselor
complexe cum sunt mașinile, utilajele, instalațiile ș.a. De altfel, metoda de calcul direct, în
variantele prezentate, are în vedere produsele complexe care, de obicei, au ciclul de fabricație
mai lung, cu prevederea execuției în interiorul sau peste perioada de gestiune luată în calcul.
De regulă, metoda de calcul direct se recomandă cu prioritate pentru folosire la
fundamentarea necesităților (cererilor) de materiale ; aceasta pe ntru că rezultatele
determinărilor matematice se concretizează, în final, în stabilirea unor necesități precise,
reale, corespunzătoare cerințelor concrete de consum ale producției. Dar, aplicabilitatea
acestei metode presupune ca, la momentul stabilirii n ecesităților de materiale, fiecare unitate
economică să își asigure "nominalizarea în expresie fizică", pe structură, a întregului plan de
producție și să aibă elaborate normele de consum specific pe bază de documentație tehnică
pentru toate produsele din profilul de fabricație și pentru toate materialele care participă la
obținerea lor – aspect care, în economia de piață, este mai dificil de realizat.
 Metoda de calcul pe bază de analogie se folosește pentru stabilirea necesarului de
materiale pentru "p rodusele noi", care sunt fabricate pentru prima dată , dar care urmează să
fie produs în serie, iar normele de consum specific din documentație urmează să fie
definitivate . Calculele pornesc de la consumurile specifice ce pot fi găsite în documentația
unor produse asemănătoare , care au fost fabricate anterior sau se află în paralel în fabricație
curentă (N ca) și volumul estimat al producției pentru produsul nou (Qpn); rezultatul se
corectează cu un coeficient ( ε) care exprimă raportul (de greutate, mărime, c omplexitate etc.)
dintre principalele caracteristici ale produselor no i și ale celor analoage. Folosind această
metodă, necesarul de materiale este calculat cu ajutorul relației:
Npl = Qpn x N ca x ε i sau Npl = Σ Qpni x Ncai x ε i
Cu ajutorul a cestei metode se estimează necesarul de materiale într -o primă etapă;
ulterior, până la trecerea efectivă în fa bricația de serie, trebuie să fie elaborate și definitivate

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

20 normele de consum specifice proprii pentru fiecare tip, sortiment sau variantă constr uctivă de
produs nou asimilat, pe baza documentației tehnico -economice aferente.
Metoda de calcul pe bază de analogie conduce la determinarea unor necesități de
materiale mai mari sau mai mici decât cele reale, în funcție de relativitatea gradului de
expri mare a diferențelor între produse de către coeficientul de corecție. Din această cauză,
metoda respectivă se aplică foarte rar, în determinări globale ale necesarului de materiale sau
în calculele de dinamică, de tendință, pentru aprecierea pe o perioadă m ai lungă a evoluției
consumului de materiale.
 Metoda indicelui global de consum la un milion de lei producție nominalizată
este folosită pentru stabilirea necesarului de materiale atunci când unitatea economică nu are
"nominalizată integral", la data elabo rării planului, producția marfă pe volumul și structura
fizică prevăzute pentru fabricație.
 Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizată atunci când este fabric ată
o gamă sortimentală de produse foarte largă. Din această categorie fac parte unitățile din
industria textilă, a confecțiilor, a pielăriei, din industria alimentară etc., care înregistrează
variații mari de structură a producției pentru fiecare produs, ca urmare a influențelor
determinate de modă, de anotimp, specific zonal, comenzi neprevăzute etc. Cu ajutorul acestei
metod e, necesarul de materiale este determinat în funcție de volumul total de producție (Q)
pentru o anumită grupă de produse luată în calcul (de exemplu: bocanci, pantofi, rochii,
costume etc.) și norma de consum estim ată care corespunde sortimentului tip ales (N cst);
calculul se face cu ajutorul relației:
Npl = Q x N cst sau
Npl = Σ Qi x Ncsti
Dacă va fi folosită această metodă se va determina un volum de materii prime și
materiale, de regulă, mai mare decât cel strict necesar; aceasta pentru că sortimentul tip are, în
general, ponderea de reprezentare cea mai importantă în volumul total al producției în raport
cu celelalte. Ca urmare, sfera de aplicare a fost restrâns ă treptat, metoda respect ivă fiind
practicată în pre zent doar în unele situații, pentru determinarea necesarului de materiale la
sculării, matriț erii ș.a. Aceasta și datorită faptului că stabilirea necesarului de materiale pentru
fiecare sortiment în parte, folosind metoda directă pentru fiecare sortiment d e produs, este
înlesnită astăzi de folosirea, în calculele de fundamentare, a tehnicii electronice de calcul.
 Metoda de calcul al necesarului de materiale aferent producției, prevăzută, a se
obține pe bază de șarjă, se utilizează în industria siderurgică, cea chimică, a materialelor de
construcții etc., deci în procesele de producție în care mai multe materiale participă
"simultan" și în proporții diferite la fabricarea unui produs corespunzător rețetelor de
fabricație specifice. Prin această metodă, neces arul de materiale se determină în trei etape:
1. se stabilește "volumul de material bun turnat" (volumul de produs finit bun turnat) –
Mbt, folosind relația:
Mbt = Σ Qi x g bi în care:
Qi = volumul de producție pentru piesa (produsul) prevăzută pen tru realizare, exprimat
în unități fizice;
gbi = greutatea brută a unei piese, produs i.
2. se determină "necesarul global pe șarjă" (Ngș) cu ajutorul următoarei formule de
calcul:

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

21 Ngs=
KMbt în care : k reprezintă proporția în ca re se
obține "produsul finit bun" din volumul șarjei; acest necesar mai cuprinde, alături de
produsul finit bun, materialele refolosibile și pierderile care se înregistrează în fabricație;
3. se calculează " necesarul " pentru fiecare materie primă ce intră, conform rețetei de
fabricație, în volumul global al șarjei, folosind relația:
Npl =
100'xKNsg
în care K' reprezintă proporția în care participă fiecare material la formarea volumului global
al șarjei. Acest calcul se poate f ace, după caz, fie la nivelul fiecărei "șarje" și apoi pe
numărul total al acestora, fie direct pe ansamblul "producției de șarje" estimate pentru
obținere pe întreaga perioadă de gestiune (cum, de altfel, s -a prezentat metoda mai sus).
O atenție deosebită se acordă fundamentării "necesităților de combustibili și energie
electrică" pentru care se folosesc metode de calcul specifice, corespunzătoare naturii acestor
resurse, diversității destinațiilor de utilizare și structurii consumurilor. În cele ce urmeaz ă
prezentăm câteva modalități concrete de calcul al necesarului pentru asemenea resurse de
maximă importanță pentru orice unitate economică.
Necesarul de combustibil în scop tehnologic (N plct) se determină pe baza metodei
de calcul direct, folosind relația :
Nplct = Σ Qi x N cct în care:
Qi = volumul de producție pentru produsul "i" prevăzut a se obține folosind
combustibil (Kwh, Gcal, tone aburetc.);
Ncct = norma de consum de combustibil convențional pe unitatea de produs finit i
(kg/tonă), stabilită pe bază de documentație tehnico -economică.
Necesarul de combustibili și ulei pentru funcționarea mijloacelor de transport se
determină în funcție de tipul de utilaj prevăzut pentru folosire, de perioada de timp de
exploatare estimată, de consumul normat pe o r ă de funcționare sau la 100 km echivalenți, de
cantitatea de resurse ce urmează a fi manipulată (Q) sau de parcursul planificat (în km
echivalenți) .
Pentru motostivuitoare, folosite în depozitele de materiale, necesarul de combustibil se
calculează, în general, cu ajutorul relației:
Nplc = O x N ch în care:
O = numărul estimat de ore de funcționare;
Nch = norma de consum specific de combustibil pe ora de funcționare normală
(kg/oră), stabilit în documentație.
În cazul mijloacelor de transport aut o, necesarul de combustibil și ulei este influențat
de mai mulți factori între care mai importanți sunt: caracteristicile tehnice de consum ale
automobilelor; mărimea parcursului prevăzut a se realiza și condițiile în care urmează a se
efectua deplasarea ( categoria de drum, tractare de remorci, circulație în localități urbane,

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

22 utilizarea instalațiilor speciale din dotarea automobilelor etc.); gradul de încărcare a
automobilelor; condițiile de climă; condițiile de exploatare a automobilelor ș.a. Determinarea
se face pe tipuri și mărci de automobile, pornind de la consumurile medii de combustibil și
ulei pe suta de km echivalenți (precizate pe bază de măsurători și verificate în practica de
exploatare – fiind menționate, de regulă, și în cartea mașinii de cătr e producătorii
autovehiculelor respective).
Pentru automobilele cu sarcina utilă normală de peste 1,5 tone destinate
transporturilor de mărfuri, necesarul de combustibil (Nplc) se calculează cu ajutorul relației:
Nplc =
Q xAxKxKxCP
cs s se100
litri în care:
Pe = parcursul echivalent al automobilului (km echivalenți);
CS = consumul mediu de combustibil la 100 km echivalenți pentru parcursul fără
încărcătură (litri/100 km echivalenți);
Ks = coeficient de corecție a consumului de combustibil în raport cu sarcina
transportabilă (se prezintă în tabele speciale pentru acționare cu motoare sub sau peste 150
CP, cu precizarea încărcăturii și a tractării sau nu de remorci);
A = coeficient de corecție a consumului de combustibil în raport cu condițiile
climaterice nefavorabile (sunt în tabele special elaborate); pentru condiții climaterice
favorabile, acest coeficient este egal cu 1;
Kcs = coeficient de corecție a consumului de combustibil pentru condiții speciale de
exploatare; pentru con diții normale de exploatare, acest coeficient este egal cu 1;
Q = sporde consum de combustibil pentru anumite condiții de exploatare.
Stocul de resurse materiale la sfârșitul perioadei de gestiune, reprezentând al doilea
"indicator" care reflectă "necesită ți materiale" ale unității economice, are scopul de a asigura
desfășurarea normală a procesului de producție pe parcursul derulării perioadei de gestiune; la
sfârșit de perioadă, el urmează a se regăsi în dimensiunea și structura prevăzute, și va
constitui "suportul material" principal de formare a stocului de la începutul perioadei
următoare (care va reprezenta baza reluării procesului de alimentare a consumului în primele
zile, săptămâni, luni ale acesteia).
Funcționalitatea stocului la sfârșitul perioad ei de gestiune

Perioada
de
gestiune
0 – 1 Perioada
de
gestiune
0 + 1
Perioada de gestiune ( 0 )

Necesar total = N pl + stoc de productie Necesarul de consum – Npf Stoc de pr oductie
Stoc la inceputul perioadeide gestiune 0
( conțin e structura materiala a stocului
de la sfârșitul perioadei 0 – 1 plus sau
minus abaterea determinata de
relativitatea elementelor de calcul ) Stoc la inceputul perio adeide gestiune 0 + 1
( conțin e structura materiala a stocului de la
sfârșitul perioadei 0 plus sau minus
abaterea determinata de relativitatea
elementelor de calcul )
Stoc la sfarsitul perioadei de gestiune 0 –1 Stoc la sfarsitul perioadei de gestiune 0
( este dat de stocul de productie

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

23 Așadar, prin natura sa, acest stoc se formează pe parcursul perioadei de gestiune sub
forma "stocului de producție" cu scopul îndeplinirii funcțiilor ce -i sunt stabilite acestuia, în
raport de caracteristicile resurse lor materiale, destinația de consum a acestora, profilul de
activitate al unității economice etc. – aspecte care definesc și elementele care îl compun.
Relația care exprimă raportul dintre "stocul la sfârșitul perioadei de gestiune" (S sf) și stocul de
produ cție (S p) este următoarea:
Ssf = S p sau S p => S
Această egalitate poate intra sub incidența unor abateri determinate de eșalonarea
calendaristică a intrărilor de materiale de la furnizori, destinate să asigure reîntregirea stocului
curent – element component de bază al stocului de producție. Astfel, în condițiile unui interval
de 30 de zile între intrările succesive de la furnizori, eșalonate a se efectua la sfârșitul fiecărei
luni, mărimea stocului cure nt fizic care urmează a se regăsi în cadrul stocului la sfârșitul
anului va fi cea corespunzătoare dimensiunii maxime de constituire a acestuia, prevăzută
inițial, caz în care S sf = S p (vezi figura 4.a). Dacă eșalonarea are în vedere desfășurarea
intrărilo r de materiale la data de 15 a fiecărei luni, atunci stocul curent fizic la sfârșitul anului
va fi dimensionat numai pentru 15 zile; la acest nivel va fi luat în calcul pentru stabilirea
stocului la sfârșitul anului caz în care S sf < S p (vezi figura 4.b) .
Figura 4.a
cantitati

31.12 an anterior Ssf = S crmax+ S s 31.12 an urmator zile
Figura 4.b
cantitati

31.12 an anterior Ssf = S crmax+ S s 31.12 an urmator zile Scr
Ss
Scr
Ss

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

24 stoc la sfarsitul perioadei de gestiune ; _______ intrari de materiale
Includerea în stocul la sfârșitul anului a stocului curent la dimensiunea maximă în
toate cazurile, indiferent de eșalonarea ca lendaristică prevăzută pentru reîntregirea acestuia,
conduce la suprastocare de resurse materiale, deci la imobilizarea de fonduri financiar –
valutare nejustificate economic și implicit la scăderea eficienței folosirii lor. O asemenea
situație nu este compa tibilă cu funcționarea unităților în economia de piață, care impune
gestionarea exigentă a resurselor de orice fel, evitarea blocărilor de fonduri, așezarea pe
criterii strict economice a activității generale a acestora. Întrucât este dificil să se ia în c alcul
pentru fiecare sortiment de material nivelul la care s -ar afla stocul curent la sfârșitul perioadei
de gestiune (nivel condiționat de eșalonările calendaristice ale livrărilor de materiale
convenite cu furnizorii, care se pot sau nu cunoaște la momen tul determinării), într -o primă
fază, se poate adopta ideea includerii integrale a stocului curent în cadrul celui la sfârșitul
anului; în a doua fază, se va modela (reașeza) dimensiunea acestuia în raport cu situațiile care
decurg din elementele stabilite cu furnizorii pe linia termenelor calendaristice de livrare.
Această adaptare se încadrează în acțiunea generală de prevenire a suprastocărilor și deci a
imobilizărilor nejustificate economic. Alături de stocul curent, în cadrul stocului la sfârșitul
perioadei de gestiune se vor mai cuprinde stocurile de siguranță, de condiționare și pentru
transport intern (numai după analize prealabile ale condițiilor care să le justifice formarea și
existența concomitentă a acestora). Pentru resursele la care se are în vedere constituirea de
stoc pentru sezonul de iarnă, în cadrul stocului la sfârșitul perioadei de gestiune se va
cuprinde numai acea parte care se prevede a fi folosită pentru alimentarea cererilor de consum
în perioada de iarnă care se estimează pentru a nul următor, inclusiv stocul de siguranță
constituibil pentru protecție în eventualitatea prelungirii acesteia. În consecință, "stocul la
sfârșitul perioadei de gestiune" este dat de "stocul mediu de producție", după caz, de "cel
maxim".
Această modalitate de interpretare a conținutului stocului la sfârșitul anului are un
caracter asigurător în acoperirea cererilor pentru consum pe întreaga perioadă de gestiune;
situația implică însă un efort investițional mai mare în aprovizionare -stocare, care este însă
amortizat de efectele generate prin îndeplinirea funcțiilor care le sunt specifice stocurilor
curente și de siguranță. Ideea pornește de la faptul că, prin includerea în "stocul de la sfârșitul
perioadei" a celui curent se creează premisele amplificării nec esarului total de resurse pentru
consum; se face abstracție de faptul că stocul curent se formează pe seama și în cadrul
necesarului propriu -zis de consum și nu peste nivelul acestuia. Dacă luăm în considerare
această subliniere, atunci în stocul la sfârși t de perioadă, teoretic, nu trebuie inclus stocul
curent; deci, stocul la sfârșit de an va fi dat, în acest caz, numai de stocul de siguranță. Dacă
se are în vedere însă încetarea consumului unei resurse până la sfârșitul perioadei de gestiune,
înseamnă că , la încheierea acesteia, în depozitul unității nu trebuie să rămână nici un stoc. În
această nouă situație nu se justifică prevederea formării stocului la sfârșit de perioadă nici la
nivelul stocului de siguranță.
În concluzie, stocul la sfârșitul perioad ei de gestiune se constituie numai la resursele
pentru care se estimează extinderea consumului și în perioada următoare, nivelul de formare
intrând sub incidența interpretărilor de mai sus.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

25 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În formularea concluziilor finale trebuie să se țină seama de existența și influența
factorilor externi ai societății comerciale, a căror natură e diferită și din care nu trebuiesc
excluși cei economici, sociali, politici și naturali.
Principalele concluzii care pot fi evidențiate în urma studiului se concretizează în:
 unitatea produce și comercializează prefabricate din beton, vânzările principale fiind
înregistrate la produsul ,, Inele din beton armat ,, ;
 societatea apelează la credite bancare necesare pentru retehnologizare ;
având la bază o judicioasă organizare structurală și procesuală societatea a desfășurat o
activitate eficientă pe perioada anilor 2002 -2008;
 se observă o ușoară creștere a productivității muncii prin utilizarea intensivă și
extensivă a timpului de lucru, prin re cepția și pregătirea mărfurilor pentru vânzare într -un
timp mai scurt;
 în perioada analizată s -au luat măsuri pentru raționalizarea și reducerea cheltuielilor
cu servicii prestate de terți și creșterea productivității muncii ,deși a scăzut numărul de
angajați cifra de afaceri s -a dublat;
 societatea nu acordă o atenție suficientă mediului concurențial ,deși concurența ca
element al pieței trebuie nominalizată, ierarhizată în funcție de potențialul firmei, analizată și
comparată stabilindu -se poziția pe ca re o ocupă societatea în cadrul pieței;
 în ceea ce privește aprovizionarea se are în vedere o retehnologizare în vederea
îmbunătățirii condițiilor de păstrare, manipulare și o modernizare a instalațiilor de încărcare –
descărcare din interiorul depozitul ui;
Toate aceste modernizări reprezintă un efort financiar din parte societății care este
nevoită să deschidă o linie de creditare pentru realizarea obiectivelor propuse. O dată cu
implementarea acestor sisteme se va micșora schema personalului activ din unitățile de
desfacere -productie și totodată se vor reduce și cheltuielile de salarizare.
Prin simplificarea modului de lucru se va simți în toate compartimentele o relaxare ce
va trebui compensată cu un volum mare de muncă și de studiu asupra pieței de de sfacere
precum întocmirea unor planuri de viitor pentru dezvoltarea orizontului la nivel de marfă,
tehnici de vânzare, tehnici de promovare, publicitate și reclamă, perfecționarea personalului
activ cât și TESA, motivarea personalului, etc.
Având în veder e ciclicitatea în activitatea societății se pot întocmi grafice de lucru și
planuri pentru fiecare ciclu în parte. Este foarte important să se țină cont de faptul
că sezoanele de activitate se întrepătrund.
De ceva vreme se au în vedere campaniile publici tare și campaniile de promovare a
mărfurilor. Până acum s -au cheltuit foarte puți bani pe reclamă și publicitate, neavând
fonduri disponibile. În comerț trebuie să te faci "auzit" și "văzut", tradiția și obișnuința nu
sunt de ajuns pentru a supraviețui, ia r de a fi printre cei mai buni nici o șansă.
Am tot vorbit de implementarea programului informatic, prognoze și tehnici de
promovare, reclame dar nu am vorbit despre personalul activ direct implicat în procesul de
promovare, de vânzare, cel care reprezintă firma în fața clienților.
În vederea îmbunătățirii activității societății se vor analiza câteva măsuri propuse
pentru eficientizarea activității:
 extinderea rețelei de distribuție a prefabricatelor din beton ;
 închirierea altor spații de depozitare ;

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

26  analiza structurii organizatorice și de personal în vederea realizării unei structuri mai
flexibile, cu un potențial mai ridicat , capabil de adaptare la condițiile noi apărute în
funcționarea economiei de piață;
 valorificarea mijloacelor fixe de natura mij loacelor de transport care nu mai sunt
utilizabile;
 se impune o mai bună informare asupra partenerilor cu care firma intră în relații de
afaceri, pentru evitarea societăților care fac parte din blocajul financiar;
 pentru reducerea termenului de lichidare a creanțelor, societatea trebuie să întreprindă
acțiuni hotărâte în vederea încasării sub orice formă a facturilor emise în situațiile deosebite
acționând în instanță.
Având în vedere limitele obiective și subiective ale studiului realizat, se poate apreci a
că societatea are în vedere elaborarea unor planuri de activitate care țin cont de conjunctura
existentă pe piață în momentul de față, iar pe viitor succesul activității firmei depinde de
modul în care va fi capabilă de a valorifica în timp util informaț iile privind modificările
posibile în cadrul comerțului contemporan, în ceea ce privește activitatea de producție si de
comercializare a mărfurilor.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

27
ANEXE

Anexa 1

ORGANIGRAMA
S.C. RECON REPARATII CONSTRUCTII S.R.L.

AGA
Director general
Director executiv
Sef baza
producție
Personal
producție Responsabil
CTC
Responsabil
RU Responsabil
SSM -PSI Responsabil
Aprovizionare
Mecanizare Medic
medicina
muncii Compatiment f inanciar –
contabil
Asistent Reprezentantul
Managementului
Conducători
auto Gestionar Compartiment
Producție Compartiment
Comercial – Marketing Compartiment
personal Compartiment
Tehnic – Dezvoltare

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

28

BIBLIOGRAFIE

1. Bărb ulescu C., Bângu C., – Managementul produc ției, vol I, Ad.Tribuna Economic ă,
Bucure ști, 2002.
2. Bălan ,Carmen – Logistica,Editura Uranus,București,2006
3. Bășanu Gheorghe, Pricop Mihai – Marketing, Aprovizionare, Desfacere, Tipo.ASE,
1988.
4. Bășanu Gheorghe, Pricop Mihai – Managementul aprovizionării și desfacerii, Ed.
Economică,1996.
5. Demetrescu, Mihai – Analiza de sisteme în marketing, Editura Știițifică și
Enciclopedică, București, 1992 .
6. Fundătură Dumitru, Godoroja Mihai – Modele probabilistice utilizate in
aprov izionarea tehnico -materială, Oficiul de informare documentară pentru
aprovizionarea tehnico -materială si controlul gospodăriri fondurilor fixe, București,
1988.
7. Gattorna,John – Managementul logisticii și distribuției,Editura Teora,București,1999
8. Hagia, Rome o – “Manipularea, depozitarea, transportul, distribuția mărfurilor”,
Editura Tehnică, Bcurești,1973
9. Ilieș, Liviu – Distribuția și logistica produselor, Editura Biblioteca Revistei Familia,
Oradea, 1996
10. Ilieș, Liviu – Managementul transporturilor, Editua Ri soprint, Cluj – Napoca, 2000
11. Ilieș,Liviu – Management logistic,Editura Dacia,Cluj -Napoca,2003
12. Jaradat Mohammad – Bazele managementului, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2007.
13. Janeta Sîrbu – Managementul firmei, note de curs, Cluj -Napoca, 2005
14. Kerekeș Ladislau – Managemenul calității, note de curs, Cluj -Napoca, 2000.
15. Kotler, Philip ,s.a. – Principiile marketingului,Editura Teora,Bucuresti,1998
16. Patriche, Dumitru – Marketing Industrial, Editura Expert, București, 1994
17. Purdea Dumitru , Vlad Daniel – Managementul munc ii, Partea I Ergonomie, Cluj –
Napoca,2005.
18. Purdea Dumitru , Vlad Daniel – Managementul muncii, Partea II Normarea si
managementul social al muncii, Cluj -Napoca,2005.
19. Purdea Dumitru, Jaradat Mohammad – Managementul resurselor umane, vol.I
Formarea și gesti onarea resurselor umane, Ed.Risoprint, Cluj -Napoca, 2008.
20. Simionescu Aurelian, Schvab Mihai, Bud Nicolae – Managementul aprovizionării, Ed.
Economică, 2008.
21. Vlad Daniel – Management logistic, note de curs, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2008.

Fundamentarea programului de aprovizionare pe exemplul unei societăți comerciale

29