Fundamentarea Pretului Masei Lemnoase

Cuprins

ANEXE

BIBLIOGRAFIE Pag.61

INTRODUCERE

S-a demonstrat de nenumărate ori că pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei, deoarece acumulează și schimbă permanent energie și substanță cu mediul fizic în care se află și contribuie, în acest fel, la transformarea și perfecționarea ecosistemelor. Se poate afirma, fără exagerare , că de existenta pădurii este strâns legată dezvoltarea societății și civilizației, după cum se poate spune că despăduririle au avut o foarte mare contribuție la decăderea și dispariția unor popoare și civilizații.

Știința despre mediului înconjurător și modalități de protejare a mediului, a apărut la un moment de cumpănă al evoluției raportului dintre om și natură, atunci când acest raport a ajuns , inevitabil, într-o fază critică datorită gravelor fluctuații ale echilibrului biologic. În urma nenumăratelor deteriorări produse naturii, intensificate în ultimele decenii, omul însuși a înțeles în cele din urmă că ,,de integritatea ansamblului complex pe care îl reprezintă procesele biologice ale ecosistemului terestru depind supraviețuirea tuturor speciilor,calitatea vieții și reușita tuturor activităților omenești. Ceea ce face actualmente omul pe Pământ se află în cea mai deplină contradicție cu această condiție esențială. Pe scurt ne aflăm într-o criză care primejduiește posibilitatea de a locui ecosfera și supraviețuirea speciei umane’’(Barry Commoner, citat de Bonnefous,1976).

Agresiunile puternice care se produc,cu precadere în prezent asupra mediului natural și care îngreunează din ce în ce mai mult viața omului, punându-i în pericol chiar existența, au dus la necesitatea luării de măsuri ferme la nivel național și internațional pentru atenuarea efectelor negative determinate de despădurire și poluare pentru instaurarea unor relații om- biosferă demne de cuceririle științifice și tehnice din epoca actuală.

Lucrarea urmărește să explice modul în care se poate ține cont de efectele ecologice în procesul decizional cu impact asupra pădurii. Studiul de caz din această lucrare s-a făcut la Ocolul Silvic Pitești din cadrul Direcției Silvice Argeș, analizându-se caracteristicile pădurii în Ocolul Silvic Pitești, factorii care influențeză formarea prețurilor masei lemnoase, diagnosticarea activităților economice și metodologia de fundamentare a prețului masei lemnoase la nivel de ocol.

Pe lângă lemn, pădurea oferă și servicii protective de utilitate publică a căror supraveghere și ameliorare continuă, reprezinta o preocupare permanentă a administrației silvice și a autorității publice și constituie ansamblul de priorități ale economiei mediului. În capitolul Fundamentarea prețului masei lemnoase. Studiu de caz- prețul masei lemnoase la "Ocolul Silvic Pitești" am evidențiat o analiză diagnostic a activității realizate în ultimii trei ani la Ocolul Silvic Pitești precum și modalitatea prin care prețul masei lemnoase se formează pornind de la un nivel stabilit în prealabil de Direcția Silvică Argeș.

Deoarece masa lemnoasă reprezintă o materie primă regenerabilă, dar nu și inepuizabilă, este necesară asigurarea și exploatarea durabilă a pădurii, managementul durabil al oricărui teren forestier trebuind astfel să se contureze valențe noi, depășindu-și statutul de simplu concept. Dezvoltarea economică fără precedent din ultima perioadă ,care a avut loc fără a se ține cont de efectele pe care aceasta le-a produs asupra elementelor de mediu, iar politicile economice neraționale din domeniul forestier au avut drept consecință, diminuarea acestuia prin tăierea masivă a pădurilor, dublată de neluarea măsurilor pentru reîmpădurirea zonelor exploatate.

Acțiunea umană necontrolată, manifestată asupra naturii mai ales în ultimele decenii, prin dezvoltarea industrială fără precedent, a declanșat alarma asupra pericolului în care se află mediul înconjurător și a determinat întreaga omenire să-și canalizeze eforturile în vederea menținerii echilibrului natural, în care pădurea, elementul principal din structura fondului forestier, joacă un rol deosebit de important.

La această situație au mai contribuit și politicile economice neraționale practicate în ultimele decenii în domeniul forestier , care au avut drept urmare diminuarea acestuia prin tăierea masivă a pădurilor, dublată de neluarea măsurilor pentru reîmpădurirea zonelor exploatate, dar și existența unui cadru juridic necorespunzător de reglementare a activităților specifice desfășurate în acest domeniu.

Conservarea naturii și protecția mediului înconjurător, nu sunt în contradicție cu legea dezvoltării economice. Contrar aparențelor, protecția mediului ambiant reprezintă astăzi o cerință primordială a reproducției lărgite și a creșterii economice. Problema care se pune însă cu atâta vehemență este aceea de a armoniza obiectivele dezvoltării economice cu obligația de a păstra nealterat mediul de viață al omului, ceea ce presupune o îmbinare organică a criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin ecologic și social.

CAPITOLUL I

Evaluarea practicii actuale privind fundamentarea prețului masei lemnoase

1.1. Principii generale și particularitățile prețului masei lemnoase

Pădurea, ca subsistem al spațiului geografic al României, este perfect integrată în acesta, aflându-se într-o indiscutabilă legătură cu celelalte subsisteme. În prezent, România se înscrie în categoria țărilor cu un grad mediu de acoperire, respectiv 26,77% din suprafața totală, ocupând locul 10 pe baza suprafeței forestiere și locul 2 din punct de vedere al producției medii la hectar (după Elveția). Fondul forestier este organizat pe unități de producție și divizat pe ocoale silvice, brigăzi silvice și cantoane de pază.

Potrivit unor aprecieri, în ultimii 200 de ani suprafața împădurită a înregistrat o scădere cu aproape 4 milioane de hectare. În anul 1948 fondul forestier ocupa 6,487 milioane hectare, iar în 1999 s-a ajuns la 6,339 milioane hectare. Datorită acestui fapt se ajunge la concluzia că numai în ultimii 50 de ani a avut loc o reducere a fondului silvic cu 148 mii hectare, ceea ce înseamnă în medie, 2800 ha/an.

Patrimoniul forestier al României se extinde pe o suprafață de 6,341 milioane hectare, din care pădurile dețin 6,339 milioane hectare, ceea ce semnifică, în medie, 0,28 ha pădure/locuitor.

Punctat fiind faptul că lemnul este încă produsul principal al gestiunii pădurilor, este evidentă orice preocupare în direcția cuantificării valorii acesteia, indiferent de nivelul de referință (ocol, direcție silvică, sau autoritate publică). Orice fluidizare a fluxurilor monetare presupune ca, în cele din urmă, cineva să cedeze, astfel spus, să nu mai țină la preț. Raportarea obsedantă la prețul lemnului pe alte piețe nu este o soluție, cum nu sunt soluții nici subevaluarea sau supraevaluarea acestei avuții naționale.

Dar prețul lemnului, în sine, nu este singura problemă a silviculturii și analizându-l, o serie de alte aspecte de natură tehnico-economică își dovedesc covârșitoarea influență pe care o au asupra rezultatelor economice ale unităților silvice și asupra stabilității funcționale a pădurilor.

Nuanțarea diferitelor aspecte ale prețurilor este necesară deoarece, funcțiile prețului pot fi ordonate diferit după importanța lor, în diferite zone, totodată aceste funcții fiind determinate, în cele din urmă, de cheltuielile de transport.

Funcția de protecție socială a prețului lemnului de foc, este prioritară în zona de câmpie și practic inexpresivă în zona de munte. Funcția de conservare a resurselor naturale regenerabile și a biodiversității are, în schimb, o importanță maximă în zona de câmpie, fiind mult mai diminuată în zona de munte. Un aspect ce a devenit tot mai important odată cu diminuarea posibilităților de export, este acela al protejării, prin preț, chiar a industriei din aval, aspect ce este mult controversat, dar care trebuie privit în adevărata sa complexitate, deoarece subevaluarea lemnului riscă să devină un clișeu.

În contextul particularităților pieței lemnului problema formării prețurilor, cu precădere în domeniul activităților silvice are specificitatea sa. Astfel, în silvicultură sunt utilizate în mod concret două concepte care au în vedere atât aspectele economice cât și cele ecologice, și anume: renta pe picior, legată, mai ales de masa lemnoasă exploatată și scoasă la vânzare de către proprietarii privați și prețul lemnului pe picior utilizat cu precadere pentru exprimarea valorică a masei lemnoase provenită din pădurile proprietate publică a statului, și care fac obiectul vânzării.

Prețul lemnului pe picior constituie acea valoare pe care direcțiile și ocoalele silvice o utilizează în raport cu agenții economici cu capital de stat, mixt sau privat, care solicită participarea la licitații sau negocieri directe pentru a-și procura un volum de masă lemnoasă ajunsă la starea de exploatabilitate, sub formă de arbori sau arborete aflați în stoc, care formează obiect al vânzării și, de regulă se găsesc în pădure, nedoborâți, adică pe picior.

Având în vedere faptul că pădurile au trecut, în urma actului naționalizării, în proprietatea statului, prețul de vânzare a lemnului pe picior s-a determinat (și se determină în continuare pentru această categorie de păduri), pornindu-se de la cheltuielile făcute cu gospodărirea pădurilor.

Acest preț de vânzare îndeplinește, cel puțin din punct de vedere teoretic, o serie de funcții economice, între care se înscriu5:

-acoperirea cheltuielilor efectuate cu producerea lemnului

-stimularea cultivatorilor de păduri pentru producerea speciilor solicitate pe piață

-stimularea exploatării pădurilor situate în condiții grele de accesibilitate

-asigurarea unei folosiri raționale a lemnului.

Una din condițiile primordiale pentru ca prețul lemnului pe picior să îndeplinească funcțiile economice este ca, în determinarea mărimii sale valorice să se pornească de la o evidență exactă, reală, a cheltuielilor făcute cu gospodărirea pădurilor.

De asemenea, să se stabilească clar mărimea cotei din profit destinată în continuare unităților silvice, dar nu în ultimul rând, pentru calcularea prețului lemnului pe picior este necesară stabilirea, pe baze științifice, a coeficienților cu ajutorul cărora să se realizeze diferențierea prețului lemnului, pe specii și pe sortimente.

Modalitatea de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamentele silvice, scopurile acesteia stabilindu-se în concordanță cu obiectivele ecologice, social-economice și cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor.

Amenajamentele silvice elaborate la nivelul ocoalelor silvice se fundamentează pe norme tehnice și de amenajare stabilite de către autoritatea publică centrală, care răspunde de silvicultură și respectă următoarele principii:

-continuitatea recoltării lemnului

-eficacitatea funcțională a pădurii

-asigurarea conservării și ameliorării biodiversității

-economice.

Având în vedere această perspectivă, rezultă că în țara noastră factorii cu responsabilități în domeniul forestier (Autoritatea Publică Centrală, RNP-Romsilva, ICAS, specialiști de cercetare și cadre didactice universitare) au elaborat și construit Strategia dezvoltării silviculturii românești pe termen mediu și lung pe perioada 2000-2020. Obiectivul fundamental și primordial al strategiei durabile a silviculturii românești , este reprezentat de protejarea și gestionarea durabilă a fondului forestier național.

1.2. Prețul masei lemnoase și managementul ecosistemelor forestiere

1.2.1. Stabilirea prețului masei lemnoase

Mărimea prețului masei lemnoase pe picior sau fasonată se stabilește în procesul de valorificare anuală a unei părți din masa exploatabilă a pădurii proprietate puse

Mărimea prețului masei lemnoase pe picior sau fasonată se stabilește în procesul de valorificare anuală a unei părți din masa exploatabilă a pădurii proprietate publică, rezultată în urma recoltării și destinată vânzării agenților economici specializați prin licitație sau negociere directă.

Desfășurarea activității de valorificare, prin licitație și/sau negociere directă a masei lemnoase pe picior sau fasonate, se realiează în concordanță cu Regulamentul de vânzare a masei lemnoase de care deținătorii fondului forestier aflat în proprietate publică către operatori economici specializați și atestati, aprobat prin H.G. nr.85/2004, modificată și completată cu H.G.nr.1174/2006.

În cadrul procesului de valorificare a masei lemnoase au dreptul să participe numai agenții economici atestați pentru activitățile de exploatare forestiere, care motivează faptul că dispun de mijloace materiale, financiare și forță de muncă specializată.

Conform Codului Silvic, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual prin ordin al conducătorului autorității publice centrale,care răspunde de silvicultură. În baza acestuia, prin decizii ale conducătorului RNP-Romsilva se aprobă prețul de pornire al fiecărei licitații organizată care, de cele mai multe ori, este superior celui stabilit de MADR.

Drept urmare, prețul stabilit pentru vânzarea lemnului pe picior prin licitații este rezultatul confruntării cererii cu oferta, el nefiind un preț dictat de proprietari, acceptat de cumpărători, în speță de RNP-Romsilva care domină piața acestui produs. Deci, prin valorificarea lemnului pe picior prin intermediul licitațiilor, nivelul producției nu este determinat de costuri, prețul de vânzare nefiind impus, dar este acceptat de cumpărători.

Din experința ultimului deceniu, prețul practicat pe piața autohtonă a lemnului depinde de diverși factori printre care:

– calitatea masei lemnoase oferită și condițiile de exploatare(volumul arborelui mediu, specia, distanța de scos apropiat, procentul de lemn de lucru, volumul total al partizilor);

– modalitatea de valorificare și nivelul concurenței(metodologia de desfășurare a licitațiilor și a negocierilor, numărul agenților economici interesați să cumpere lemn pe picior);

– condițiile economice generale și concurența la un moment dat(gradul și ritmul de dezvoltare ale unităților producătoare și de construcții, piața internațională a produselor lemnoase ș.a).

În raport cu tipul de piată pe care se postează o unitate, prețul se află și sub incidența unor factori externi acesteia:

– intervențiile guvernului pentru a corecta diferitele imperfecțiuni ale pieței și a proteja diferite categorii de producători și consumatori;

– politicile marilor firme, care, prin puterea lor economică influențează nivelul prețurilor practicate pe piață.

1.2.2. Importanța stabilirii unui preț corect de pornire la licitațiile de masă lemnoasă

Punerea la vânzare prin licitație a lemnului, simplifică, numai aparent, problema comercializării acestuia, deoarece există două pericole iminente : supra și subevaluarea, chiar prin prețul de pornire – în cazul licitațiilor deschise sau a prețului de rezervă- în cazul licitațiilor deschise. Supraevaluarea are ca și consecințe (bineînțeles în ceea ce privește silvicultura) neefectuarea lucrărilor de regenerare sau de conducere – partizile sunt scoase la vânzare de două ori la licitație, multe fiind vândute prin negociere, prin urmare cu o intârziere ce poate fi de un an, iar subevaluarea creează neplăceri în finanțarea lucrărilor necesare a fi executate în fondul forestier. De aceea, o problemă fundamentală este estimarea acelui preț de pornire care să nu fie nici prea mare încât să nu atragă licitatori, nici prea mic, cu condiția să acopere cheltuielile de cultură.

Vânzarea lemnului la un preț corect are totodată și o dimensiune strategică, ce punctează normalizarea structurii fondului de producție sau menținerea unor recolte constante, odată realizat dezideratul normalizării pădurii.

1.2.3.Valorificarea produselor forestiere

România are un fond forestier comsiderabil, respectiv 6,4 milioane hectare de pădure, în care există 1,35 mld. m.c. masă lemnoasă, într-o structură armonios organizată: 32% fag, 30% rășinoase, și 38% stejar și alte specii. Lemnul reprezintă una din cele mai importante resurse regenerabile cu ciclu lung, pe baza căruia s-au dezvoltat numeroase activități de prelucrare.

Activitățile de exploatare forestieră și de prelucrare a lemnului (inclusiv industria celulozei și hârtiei) asigură circa 3,0% din produsul intern brut. Din această pondere, aproape 0,6 % reprezintă contribuția sectorului primar (silvicultura, economia vânatului și exploatarea forestieră).

Industria de prelucrare a lemnului și cea de producere a mobilei dețin fiecare o pondere de aproximativ 3,0% în producția industrială, iar industria celulozei și hârtiei 1,2%.

Unica restricție a acestor industrii își are originea în cerința dezvoltării durabile și anume, aceea de protejare a resursei forestiere.

Această restricție poate fi însă suplinită prin schimbarea structurii sortotipodimensionale a producției și creșterea ponderii producției de mobilă în defavoarea celei de semifabricate (cherestea, furnire etc.). De altfel, caracterul limitat al resursei interne exploatabile a început deja să se manifeste. Deși în ultimii ani volumul maxim de masă lemnoasă aprobat pentru exploatare (prin hotărâre de guvern) a fost în creștere, volumul exploatat efectiv s-a diminuat (Tabelul nr.1)

Ritmul anual de creștere al masei lemnoase în industrie Tabelul nr. 1 %

Sursa: Comisia Națională de prognoză

1.2.4. Formarea prețului lemnului pe picior

Lemnul pe picior semnifică unul dintre principalele produse ale activității de cultură a pădurilor, se livrează agenților economici când ajunge la maturitate și în felul acesta se decide potrivit amenajamentelor silvice exploatarea unor arborete. În mod obișnuit acest lemn, care reprezintă o marfă, se tranzacționează pe baza unui preț denumit taxă forestieră (T) sau preț de livrare a lemnului pe picior (L).

Pentru detalierea acestei categorii de preț, se pornește de la exprimarea valorică a cheltuielilor de producție în fiecare produs.

Valoarea (V) mărfii, în cazul în care lemnul a ajuns la maturitatea de a fi recoltat, este dată de relația:

V = mp + s + p , în care:

mp – valoarea mijloacelor de producție consumate;

s – nivelul salariilor celor angajați în această acțiune;

p – plus valoarea.

Costul (Pc) semnifică o parte a valorii, adică Pc = mp + s , caz în care Pc este mai mic decât valoarea mărfii. În cost (Pc) se includ: materii prime și materiale, combustibil, energie, salarii și contribuții asupra acestora, amortizarea fondurilor fixe, taxe, dobânzi și alte cheltuieli bănești.

Taxa forestieră (T) este utilizată frecvent în economia centralizată și are următoarea structură:

T = P + 0,012 P + R unde:

R – este renta diferențiată, care se varsă la bugetul de stat;

P – reprezintă cheltuielile generale efectuate de ramura silviculturală pentru producția de lemn.

Taxa forestieră medie (Tm) pentru un mc de lemn pe picior reprezintă raportul T/V , unde V este ceea ce se consideră producția de lemn a unităților silvice. Este vorba de volumul în mc al posibilității anuale a pădurilor stabilită prin amenajamentele silvice. Taxa forestieră medie (Tm) se diferențiază în funcție de zone, specii, sortimente, distanțe de transport, felul tăierilor etc.

Între prețul de livrare (L) și taxa forestieră (T) nu există deosebiri din punct de vedere funcțional. Deosebirile constau în modalitatea prin care se determină elementele componente ale lui T. În acest caz, se are în vedere ca taxa forestieră să contribuie la folosirea rațională a fondului forestier, chestiune care nu s-a asigurat integral în condițiile unei economii puternic centralizate.

Punerea în aplicare a taxelor forestiere în România a creat dificultăți unităților silvice. În multe unități de profil din regiunea de câmpie cheltuielile de producție ale lemnului nu au putut fi acoperite la nivelul taxelor forestiere în uz. Comparativ cu prețurile lemnului pe picior practicate în țările din vestul Europei, prețul lemnului gros a fost identificat la noi de 10 – 12 ori mai mic decât în Franța, Italia, Belgia etc.

1.2.5.Managementul ecosistemelor forestiere

Obiectul managementului forestier îl reprezintă procesul social de conducere a activităților și de utilizare eficientă a metodelor și tehnicilor specifice în vederea ocrotirii și apărării fondului forestier împotriva faptelor ilicite ce se pot comite în legătură cu acesta, în condiții de eficiență economică,conservarea genofondului și a biodiversității, menținerii valorilor peisagistice și de protecție a habitatelor. În mod special în managementul forestier se are în vedere determinarea scopurilor activităților de perspectivă imediată și îndepărtată, cu precizarea că se ține cont de posibilitățile potențiale ale sectorului forestier și resursele corespunzătoare ce este absolut necesar să fie asigurate. Prin intermediul acestui tip de management, sunt stabilite concret modalitățile de planificare, organizare, antrenare, coordonare și control-evaluare a activităților specifice în vederea implementării măsurilor de gospodărire durabilă a resurselor patrimoniului forestier, dar și de identificare a celor mai eficiente modalități de combatere a faptelor ilicite, reducerea și recuperarea prejudiciilor produse fondului forestier.

Elementele componente din cadrul structurii fondului forestier național, reprezentate prin păduri, terenuri destinate împăduririi, terenuri care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, terenurile cu destinație forestieră neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, precum și vegetația forestieră din afara fondului forestier național, fac obiectul activității de apărare și ocrotire desfășurată în baza legii, de către instituțiile abilitate.

Obiectivul general al managementului forestier constă în coexistența armonioasă a factorului uman, societății și naturii, în condițiile satisfacerii nevoilor vitale ale generațiilor prezente și fără a prejudicia viitorul. Scopul principal al managementului forestier și al programelor de reîmpădurire ar trebui să fie acela de a permite pădurilor să-și îndeplinească multiplele funcții ecologice vitale de care să poată beneficia oamenii care depind de pădure ca sursă de venit, adăpost, hrană, lemn de foc, medicamente și alte nevoi de bază.

1.3. Evoluția prețului masei lemnoase

În țara noastră, înainte de 1990, prețul produselor lemnoase s-a stabilit centralizat, prin utilizarea unor metode administrative rigide, care nu permiteau funcționarea normală a pieței, inclusiv a întreprinderilor. După 1989, în pofida privatizării rapide a terenurilor agricole și forestiere, reformele întreprinse în primii ani ai tranziției au avut un puternic efect dezechilibrator al pieței resurselor lemnoase, manifestat prin creșterea considerabilă a prețurilor pe piața lemnului și a produselor prelucrate din lemn, în condițiile menținerii unui nivel redus al prețului lemnului pe picior, fapt care a afectat eficiența în silvicultură.

Până in 1997, în țara noastră s-a exercitat un control al prețurilor pe principalele produse forestiere, după care s-a trecut la liberalizarea lor, eliminându-se orice formă de control asupra nivelului și dinamicii acestora. Prin aceste condiții de liberalizare a prețurilor s-a avut în vedere facilitarea creării unei economii forestiere competitive, performante, stimularea cererii și ofertei de bunuri economice, intrarea pe piața lemnului a unor operatori economici. În ciuda acestor intenții, o astfel de politică forestieră nu a stimulat însă activitatea agenților economici specifici economiei forestiere, mai ales a silvicultorilor. Prețurile de licitație utilizate în silvicultură nu reflectă, nici în prezent, nivelul real al cheltuielilor de producție din sectorul de activitate forestieră, nu permite obținerea unui anumit venit net, acesta deoarece prețurile libere practicate de catre întreprinderile din amontele și avalul economiei forestiere la inputurile utilizate de unitățile din economia forestieră sunt ridicate.

În prezent, în economia forestieră se operează, de regulă, cu un sistem de prețuri, relativ simplificat, și anume:

– prețuri de licitație/negociere în silvicultură

– prețurile inputurilor, la care agentii economici din domeniul economiei forestiere achiziționează factori de producție materiali de la diverși ofertanți, de regulă, din amontele silviculturii. Ele pot fi prețuri libere, de piață sau prețuri administrate, ultimele constituind o pârghie importantă de intervenție a statului, prin utilizarea diferitelor mecanisme, în scopul reducerii prețului efectiv plătit de operatorii din silvicultură.

– prețurile de producție, fundamentate pe costurile de producție ale căror caracteristică în silvicultură este că pot fi determinate cu o precizie mai mare doar în perioada de postrecoltare, avându-se în vedere fluctuațiile de productivitate generate de influențele favorabile sau nefavorabile ale factorilor naturali sau climatici. De asemenea, la nivelul gospodăriilor familiale forestiere apar o serie de dificultăți legate de evaluarea anumitor factori de producție, cum ar fi munca și pământul.

– prețurile pe piața țărănească, prețurile medii de vânzare a produselor lemnoase și nelemnoase, calculate de INS. Ele sunt considerate prețuri libere, deoarece exprimă evoluția raportului cerere-ofertă.

Datorită particularității principalului produs al pădurii mai exact – lemnul, se impune necesitatea fundamentării unui preț minimal, ce nu trebuie să coboare sub nivelul cheltuielilor efectuate pe parcursul unui ciclu de producție( 80-100-120 ani), cu gospodărirea pădurilor. Acest preț trebuie să reprezinte punctul de pornire a licitației masei lemnoase ce urmează a fi recoltată și valorificată de către proprietarii de păduri private, dar și de către stat.

În România, nivelul prețului masei lemnoase a înregistrat o serie de fluctuații, de aceea, după anul 1999 s-au înregistrat creșteri majore, cu precădere în anii 2006-2013, acest lucru a stârnit o serie de nemulțumiri mai ales din partea celor ce își desfășoară activitatea în cadrul industriei de mobilă.(Tabel nr.2)

Trendul crescător al prețului lemnului manifestat în ultimii ani a impus necesitatea și urgentarea realizării unor analize,dar și elaborarea pe baza acestora, a unor recomandări, pentru reforma metodei de stabilire a prețului lemnului, pentru a dezvolta un sistem mai transparent, astfel încât cheltuielile pentru servicii publice să poată fi demonstrate, iar veniturile returnate către stat pentru vânzarea lemnului, cunoscute.

Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă în perioada 2006-2013 Tabel nr.2

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 1.Evoluția prețului mediu al masei lemnoase in perioada 2006-2013

Sursa: Institutul Național de statistică

Analiza evoluției prețului mediu al masei lemnoase evidențiază informații cu privire la nivelul prețurilor practicate pe piața lemnului, nivel ce are ca punct de plecare prețul de referința stabilit de Regia Națională a Pădurilor –Romsilva( Fig.1).

Prețul unui metru cub de lemn pe picior exploatat din pădurile României în conformitate cu Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Nationala a Padurilor – Romsilva a crescut în ultimii ani, în pofida crizei economice.

Această situație iese în evidență pe fondul reorientării firmelor din domeniul forestier către alte piețe de desfacere decât cele tradiționale. Un alt motiv îl reprezintă faptul că în cadrul licitațiilor organizate de către direcțiile silvice identificăm agenți economici participanți, mai puțini, dar puternici.

Prețurile masei lemnoase, în funcție de zona geografică, sunt mai ridicate sau mai scăzute. În zona de munte prețurile apar ca fiind inexpresive, pe când funcțiile prețului în zona de câmpie apar ca prioritare.

Funcția de conservare a resurselor naturale regenerabile și a biodiversității are o foarte mare importanță în zona de câmpie, dar cu mențiunea că este mult mai diminuată în zona de munte.

Identitatea dintre mijlocul de producție și produs (și anume arborele) se află într-o strânsă dependență deoarece arborele este pe rând atât produs cât și mijloc de producție. Dacă cererea evoluează într-un ritm alert de creștere, atunci se înregistrează tendința de a depăși cota de tăiere ceea ce duce la epuizarea resursei, iar dacă cererea scade masa lemnoasă se acumulează, iar oferta crește în raport cu cererea la nivelul prețului curent.

CAPITOLUL II

Criterii de fundamentare a prețului masei lemnoase

2.1. Criterii economice

Existenta unui preț mediu la nivel național, în funcție de care se stabilește prețul de pornire a licitațiilor, are ca efect o inadaptare a ofertei de masă lemnoasă pe picior la condițiile concrete ale pieței, iar consecințele acestei inadaptări sunt pierderi economice suportate de patrimoniul forestier național. De exemplu, diferențele foarte mari ale prețului de adjudecare a unor partizi, în raport cu prețul de pornire a licitațiilor, provoacă agenții economici din exploatările forestiere să se înțeleagă între ei pentru licitarea formală sau nelicitarea unor partizi, în scopul adjudecării lor la un preț cât mai mic. În felul acesta concurența reală nu mai este prezentă, iar Romsilva și implicit patrimoniul forestier național suferă pierderi importante18.

În nici o țară cu economie de piață, prețul masei lemnoase pe picior nu este controlat pe cale administrativă de către organismele guvernamentale. În etapa actuală, dat fiind interesul guvernului pentru protecția concurenței, prețul mediu al lemnului pe picior la nivel național se stabilește prin negociere cu organismele guvernamentale. Un argument pentru existența unor prețuri controlate ar fi situația de monopol în care se găsește Romsilva, dar, Romsilva nu este un monopol adevărat. Oferta ei este inelastică, iar interesele culturale împiedică reducerea cantității de masă lemnoasă pusă în vânzare pe piață în scopul măririi prețurilor.

Prețul care se obține pentru masa lemnoasă pe picior depinde de o mulțime de factori printre care:

cerere și ofertă

factori legați de modul de punere în vânzare și concurența pe piață :

metodologia de desfășurare a licitațiilor și negocierilor

numărul de societăți comerciale interesate să cumpere lemn pe picior;

factori legați de condițiile economice generale și conjunctura economică specifică sectorului forestier la un moment dat :

gradul și ritmul de dezvoltare a industriei de prelucrare a lemnului și construcțiilor pe plan național;

piața internațională de produse lemnoase;

restricțiile guvernamentale

certificarea managementului forestier

1. Cererea și oferta de masă lemnoasă ca factori de influență asupra prețului masei lemnoase

Cererea și oferta, prin definiție, sunt reprezentate de conexiunile care se stabilesc între cantitatea de produs care se cumpără și se vinde pe piață la un anumit preț. Cererea și oferta sunt deci relațiile, mai mult sau mai puțin funcționale, care se stabilesc pe piață între cantitatea de produs și prețul acestuia și se reprezintă în mod grafic prin curbe. Intersecția dintre cele două curbe corespunde prețului pe piață pentru produsul luat în studiu. Cererea este reprezentată prin curbă descrescătoare, adică pe măsură ce prețul crește, cantitatea care se cumpără pe piață scade. Oferta este reprezentată printr-o curbă crescătoare, ceea ce înseamnă că pe măsură ce prețul crește cantitatea pe care doresc să o vândă agenții economici crește și ea. Având în vedere particularitățile producției forestiere din cadrul Romsilva, oferta acesteia se va reprezenta printr-o dreaptă verticală, ceea ce înseamnă că ea este complet inelastică în raport cu prețurile, iar cererea este reprezentată printr-o curbă descrecătoare (Fig.2).

Fig. 2 Cererea și oferta: efecte asupra prețului pe piață

Sursa: Revista Bucovina Forestieră

Această inelasticitate a ofertei este consecința faptului că Romsilva, dat fiind modul în care se stabilește cota de tăieri, nu-și poate ajusta cantitatea de lemn pe picior pe care o oferă spre vânzare la un moment dat, în scopul obținerii unor prețuri mai bune. După cum se poate remarca în fig. 1, toate modificările ofertei (O1) sau ale cererii (C1, C2) conduc la modificări ale nivelului prețului (p1, p2, p3) în raport cu prețul de echilibru inițial (p0). Dar oferta de masă lemnoasă picior se caracterizează și printr-un preț de pornire a licitațiilor fixat (prețul mediu al lemnului pe picior la nivel național). Ca urmare, în planul pOQ, oferta va fi reprezentată prin semidreapta verticală care își are originea în punctul A din fig.2, întrucât prețul lemnului pe picior nu trebuie să scadă sub valoarea p0. Din datele înregistrate cu ocazia licitațiilor de masă lemnoasă din anul 2012 și din cele estimate pentru anul 2013 rezultă că nu se vinde întreaga cantitate de masă lemnoasă planificată a se recolta și pusă în vânzare prin negociere și licitație, iar prețul obținut este mai mare decât prețul mediu al lemnului pe picior stabilit la nivel național (punctul B în Fig. 3)15.

Fig. 3 Situația privind cererea și oferta de lemn pe picior

Sursa: Revista Bucovina Forestieră

Curba cererii și cea a ofertei sunt de fapt rezultate în urma agregării mai multor curbe ale cererii, respectiv ale ofertei, corespunzătoare fiecărui tip de lemn pe picior. În primul rând, masa lemnoasă pusă în vânzare se diferențiază după volumul arborelui mediu. Cererea este diferită în funcție de grosimea sortimentelor ce vor rezulta.

De asemenea, cererea variază și în funcție de interesul pe care îl au agenții economici de a cumpăra lemn dintr-o anumită specie. Mai mult, în anumite condiții, anumite specii pot rămâne nevândute datorită inexistenței agenților economici care ar dori să le cumpere. În aceste condiții, prețul obținut pentru sortimentele valoroase duce la un preț mediu pe piață mai mare decât prețul mediu al lemnului pe picior pe țară, iar cantitatea rămasă nevândută provine mai ales din sortimente pentru care nu există cerere pe piață, sau datorită dificultăților legale pe care le întâmpină Romsilva la vânzarea lemnului sub nivelul prețului mediu pe țară.

2.Factori legați de modul de punere în vânzare și concurența pe piață :

Metodologia de desfășurare a licitațiilor și negocierilor

Vânzarea masei lemnoase prin licitație

Vânzarea masei lemnoase pe picior/ fasonată se realizează de către organizatori prin licitație publică, cu preselecție, de tipul: licitație cu strigare, licitație în plic închis și licitație mixtă. Pentru fiecare licitație organizată și pentru fiecare partidă/lot/piesă, tipul de licitație se stabilește de conducerea RNP – Romsilva/comitetul director al unității organizatoare, cu prilejul aprobării prețurilor de pornire a licitației, și va fi făcut cunoscut prin intermediul anunțului de licitație.

Prețul de pornire a licitației pentru masa lemnoasă pe picior/ fasonată se fundamentează pe nivelul prețului pe specii, aprobat prin decizie a directorului general al RNP – Romsilva.

Prețurile se aprobă de comitetul director al direcției silvice/ICAS și se exprimă în:

a) lei/metru cub sau lei/UM, volum fără coajă lemnului de lucru, în cazul lemnului pe picior și al sortimentelor industriale de lemn;

b) lei/metru cub sau lei/UM, lemn cu coaja, în cazul lemnului despicat pentru industrializare și al lemnului de foc.

Vânzarea masei lemnoase prin negociere

Masa lemnoasă pe picior/fasonată care nu se vinde în urma organizării și desfășurării licitațiilor se poate vinde prin negociere. Masa lemnoasă pe picior/fasonată poate fi oferită spre vânzare, prin negociere, numai după ce aceasta a făcut obiectul cel puțin al unei licitații. La vânzarea prin negociere pot participa numai persoanele juridice care au fost admise pentru licitație.

Prețul masei lemnoase pe picior prevăzute se stabilește prin negociere în funcție de specie, de structura dimensională și de calitatea lemnului, dar nu va fi mai mic decât nivelul prețului pe specii, aprobat prin decizie a directorului general al RNP – Romsilva, și nici mai mic decât prețul de contractare a partizii pe suprafața căreia au apărut produse accidentale.

În cazul negocierii vânzarii masei lemnoase fasonate, prețul de adjudecare nu poate fi mai mic decât suma dintre prețul de pornire la licitație și totalul cheltuielilor efectuate pentru exploatarea, fasonarea, sortarea și depozitarea masei lemnoase.

Diminuarea sub acest nivel de preț de adjudecare se poate face numai după cel puțin două licitații și cu aprobarea comitetului director al direcției silvice/ICAS.

Vânzarea directă a masei lemnoase

RNP – Romsilva, unitățile și subunitățile acesteia pot vinde în mod direct, fără licitație și fără negociere, persoanelor fizice și unităților de interes local finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat – școli, grădinițe, creșe, unități sanitare, unități militare și de poliție, primării și altele asemenea -, pentru consumul propriu, la prețul aprobat de comitetul director, lemnul de foc, precum și lemnul de lucru fasonat cu diametrul la mijloc mai mic de 24 cm, iar alte sortimente de lemn de lucru fasonat numai după ce au facut obiectul unei licitații.

Prețurile de vânzare directă a masei lemnoase se fundamentează pe principiile eficienței economice și economiei de piață și se aprobă de comitetul director al direcției silvice/ ICAS.

Numărul de societăți comerciale interesate să cumpere lemn pe picior

Prețurile tot mai mari la care a fost adjudecată masa lemnoasă la licitații conduc la nemulțumiri din partea agenților economici din domeniu, fiind aduși în pragul falimentului. Aceștia acuză presiuni și concurența neloială a unor agenți economici care deservesc interesele unei “mafii a lemnului”.

Agenții economici au solicitat să fie luate măsuri, arătându-se nemulțumiți de faptul că prețul masei lemnoase a crescut artificial, din cauza concurenței foarte mari la licitații, dar și a supralicitării nejustificate de către unele firme.

Una dintre cauzele care stau la baza acestei situații este existența unui număr exagerat de mare de firme atestate, multe din acestea cu activitate “la negru”, strigări de prețuri nejustificate la licitații, dar și alte cauze. Agenții economici cer chiar plafonarea prețurilor și micșorarea prețurilor de pornire a licitațiilor (care sunt convenabile, după cum au recunoscut alți agenți economici), însă asemenea măsuri nu pot fi luate, pentru că la rândul lor, Direcțiile Silvice sunt tot agent economici și funcționează după condițiile economiei de piață.

3.Factori legați de condițiile economice generale și conjunctura economică specifică sectorului forestier la un moment dat

Gradul și ritmul de dezvoltare a industriei de prelucrare a lemnului și construcțiilor pe plan național

Industria de prelucrare a lemnului din România se bazează pe un fond forestier ce ocupă 26,7% din suprafața totală a țării de 238.391 Km2 și pe o populație de 21,6 mil. locuitori.

Speciile lemnoase principale sunt fagul, care ocupă circa 30%, rășinoasele 30,0%, stejarul 19,2% și 20,8% diverse specii tari și moi. În ultimii ani se constată o creștere accentuată a volumului de masă lemnoasă recoltat din specii de rășinoase 43%, fag 28% și stejar 9%.

Începutul industriei de prelucrare a lemnului din România este de după anul 1900. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial în România funcționau 73 fabrici de mobilă, în care lucrau aproximativ 83 de tâmplari. După anul 1950, și în special între anii 1960-1980, capacitățile de producție s-au dezvoltat într-un ritm accelerat.

La sfârșitul anului 1989 industria lemnului era organizată în întreprinderi și combinate de prelucrare a lemnului complexe (integrate), cuprinzând două mari activități industriale:

a. Industria de exploatare forestieră și prelucrare primară a lemnului

b. Industria mobilei

În prezent întreg sectorul industriei lemnului este privatizat, iar la nivelul acestuia sunt înregistrate aproximativ 11.310 societăți comerciale din care: 3.860 în industria mobilei și 7.450 în activitatea de prelucrare primară a lemnului.

4.Restricțiile guvernamentale

Piața lemnului în România depinde de o mulțime de factori, restricțiile guvernamentale fiind unul din factorii cu influență majoră asupra prețului masei lemnoase. Guvernul intrevine pe piață prin intermediul unor politici de stabilire a unui preț mediu de pornire în cadrul formelor de adjudecare a masei lemnoase(licitații, negocieri, vânzări directe), preț care nu poate fi modificat de nici o instituție și care trebuie acceptat de toți participanții la formele de adjudecare a masei lemnoase. Restricțiile impuse de stat se referă și la faptul că exploatarea partizilor adjudecate de agenții economici poate începe numai după contractarea și eșalonarea la tăiere a masei lemnoase, pe bază de autorizație de exploatare.

Statul adoptă și măsuri de stopare a tăierilor ilegale prin intermediul unor acte normative, aplicând deasemenea și un sistem de amendare a celor care exploatează fraudulos masa lemnoasă.

Tăierile ilegale acordă prețului o evoluție ascendentă, întrucât această evoluție va determina creșterea cheltuielilor cu regenerarea și cu paza pădurilor, însă cei interesați de masa lemnoasă vor apela la vânzătorii care oferă lemnul la prețul cel mai mic și anume, cei care exploatează ilegal masa lemnoasă.

5.Certificarea managementului forestier

Resursele forestiere trebuie gestionate astfel încât să satisfacă nevoile sociale, economice, ecologice și culturale ale generațiilor prezente și viitoare. Conștientizarea publicului privind distrugerea și degradarea pădurilor a condus la cerința acestuia ca prin cumpărarea de produse din lemn să nu contribuie la distrugerea pădurilor ci, dimpotrivă, să aibă garanția că generațiile viitoare vor putea beneficia de acestă resursă valoroasă. Certificarea a apărut și s-a dezvoltat ca răspuns la această cerință. Certificarea managementului forestier este un act voluntar, procesul de certificare putând fi așadar demarat numai la solicitarea proprietarului/ administratorului pădurii respective și reprezintă evaluarea modului de administrare și gospodarire a unei păduri în raport cu un standard acreditat. În prezent certificarea este un mecanism de piață, există cerere și ofertă pentru lemnul certificat FSC și implicit un interes crescut în producerea și comercializarea produselor certificate ceea ce determină și un preț mai ridicat al masei lemnoase oferite spre exploatare.

2.2 Criterii sociale

Pe lângă criteriile economice care se manifestă cu o influență considerabilă asupra prețului masei lemnoase, întâlnim și diverși factori de natură socială care își pun amprenta asupra nivelului la care se adjudecă masa lemnoasă.

Legătura dintre structura cererii și evoluția prețului

Este demonstrat faptul că fiecare act de achiziție trebuie să genereze o satisfacție, o mulțumire a clientului și de unde poate intui că aceasta este mult mai mare când apare un nou tip de produs din lemn. Mai nou consumatorul acordă o mare atenție raportului preț – calitate, existând o mare cerință pentru produsele din lemn ce respectă acest raport. Acest nou tip de client se adresează instituțiilor unde știe că va găsi răspunsuri la întrebările sale și unde mai ales pretinde să fie ascultat. El este mai selectiv și face eforturi să cheltuiască mai puțin fără a renunța la calitate, chiar dacă se va angaja într-o cercetare de piață pentru a cumpăra aceleași modele la prețuri mai mici.

Se pune tot mai acut problema protecției din punct de vedere economico-social a resurselor forestiere, iar prețul este singurul mijloc prin care poate fi realizat acest obiectiv.

Prețul lemnului pe picior nu este o problemă de contabilitate, datorită particularităților întregului proces de producție forestieră. Modalitățile alternative de estimare a prețului corect reflectă mai mult decât puncte de vedere diferite, ele se polarizează în raport cu cele două teorii ale valorii:

valoarea subiectivă dată de raritatea resursei

valoarea obiectivă datorată exclusiv muncii socialmente necesare exploatării și/sau utilizării unei resurse.

Astfel, cumpărătorul vrea să știe cât își poate permite să plătească pentru lemn și să aibă un profit pe care îl consideră satisfăcător din operațiile de procesare. Cumpărătorul este preocupat de costuri și în mod normal dorește să-și acopere costurile de producție a lemnului, dacă acestea sunt cunoscute ,mai mult, să aibă profit. De asemenea, vânzătorul trebuie să țină cont de sortimentele de care este interesat cumpărătorul care urmează să prelucreze lemnul și să-și vândă produsele la anumite niveluri ale prețului curent în condițiile pieței. Actualul preț de vânzare se stabilește în mediul concurențial între vânzător și cumpărător, urmând procesul uzual de stabilire a prețului de piață. Influența relativă a unei părți depinde de puterile lor financiare și de situația curentă a cererii și ofertei.

Accesibilitatea

Diferențierea prețului lemnului în raport de accesibilitate a fost și este o cerință mereu formulată de agenții economici de exploatare, deoarece afectează direct costurile de producție și implicit prețul pe care trebuie să-l plătească cumpărătorii pentru achiziționarea materialului lemnos.

Accesibilitatea se exprimă în modul cel mai clar și scurt prin desimea rețelei instalațiilor de transport a cărei cost de realizare se reflectă în nivelul amortizărilor, iar întreținerea în bune condiții necesită costuri mari de producție. Distanțele mai mici de colectare determină costuri de exploatare mai reduse. Pe de altă parte, realizarea unor distanțe scurte de colectare, necesită o desime mai mare a rețelei de transport a cărei amortizare și întreținere trebuie să se reflecte în prețul lemnului.

Tăierile ilegale

Pentru a stabili impactul tăierilor ilicite asupra comunităților locale este necesar să se facă distincție între efectele imediate ale acestora și cele pe termen lung.

Efectele imediate de la utilizarea masei lemnoase recoltate ilegal pot fi benefice pe moment, deoarece permit rezolvarea unor probleme de actualitate. Printre acestea menționăm asigurarea cu lemne de foc a păturilor social-vulnerabile, obținerea unor resurse financiare (inclusiv mijloace de existență) din comercializarea lemnului. Totodată, se constată că recoltarea ilicită nu permite aplicarea regimului silvic de către autoritățile specializate, aceasta având drept consecință degradarea resurselor forestiere și apariția problemelor în gospodărirea durabilă a pădurilor.

Prezența ignorării duce la nerespectarea legislației și diminuarea controlului asupra procesului de regenerare a pădurilor.

Lipsa unei culturi ecologice și a unei atitudini raționale față de resursele forestiere cauzează efecte negative în relația om-pădure, în special convețuirea armonioasă pe termen lung. Trebuie să fie recunoscut faptul că dobândirea masei lemnoase prin depășirea normelor prevazute, dar sub supravegherea colaboratorilor silvici, este mai puțin dăunătoare decât orice alt proces necontrolat, deseori haotic, de recoltare a produselor pădurii.

Tăierile ilegale influențează și nivelul prețului masei lemnoase în sensul creșterii, având în vedere faptul că acestea conduc la creșterea cheltuielilor cu regenerarea și paza pădurilor. Cei ce dobândesc ilegal masa lemnoasă, o vând la un nivel al prețului sub cel a pieței, iar masa lemnoasă ce se dorește a fi exploatată prin metodele cunoscute rămâne practic neexploatată.

2.3. Criterii ecologice

În condițiile gospodăririi durabile a resurselor, acoperirea nevoilor de lemn se realizează concomitent cu creșterea volumului altor bunuri, decât lemnul și a seviciilor ecoprotective, care se obțin din și prin existența pădurilor. Pădurea are legi proprii de creștere și dezvoltare și se află în raporturi de condiționare reciprocă cu mediul în care se dezvoltă. Este puternic influențată de condițiile de mediu și exercită, în același timp, o influență considerabilă asupra vieții oamenilor. Pădurea ca ecosistem natural prezintă o mare complexitate, grație organizării sale superioare, infinitelor conexiuni biocenotice, care determină o puternică stratificare a funcțiilor pe care le îndeplinesc. Asigurarea cu lemn și alte produse ale pădurii pentru producția industrială și nevoi locale, nu se poate, așadar concepe fără restricții de ordin ecologic și social. Evaluarea economică a resurselor forestiere contribuie la trecerea de la o gospodărire silvică orientată pe producția de lemn la una bazată pe utilizarea complexă a pădurii. În multe țări europene, o astfel de preocupare a devenit realitate economică. Acesta pe considerentul că funcțiile de protecție exercitate de păduri au calitatea de a menține la timpul prezent valori economice care, deteriorate odată cu declinul pădurilor, nu mai pot fi obținute prin lucrări ulterioare de reconstrucție ecologică decât cu foarte mare greutate, cu mari cheltuieli și într-o perioadă îndelungată de timp. Apreciind cum se cuvine pământul și, în egală măsură, pădurile, se poate da măsura cuvenită efortului economic și tehnic al tuturor activităților de conservare și dezvoltare a fondului forestier național.

În formarea prețului masei lemnoase intervin diverse criterii printre care și cele ecologice. Prețul masei lemnoase ar trebui să reflecte nu doar funcția economică și cea de producție, ci și celelalte funcții, precum cea de protecție și cea socială. Se pune astfel problema reflectării acestor funcții în nivelul prețurilor. Prețul masei lemnoase nu trebuie confundat cu valoarea acesteia, întrucât prețul reprezintă doar o consecință a costurilor înființării și gestionării pădurilor, pe când valoarea acestora înglobează pe lângă aceste costuri și beneficiile oferite, beneficii care nu pot fi cuantificate prin intermediul indicatorilor economici.

La nivel economic, prețul este reflectat de funcția de producție și de cea economică, însă acesta își pune amprenta și asupra celorlalte funcții ale pădurii.

Pădurea și funcțiile de protecție a mediului

Funcția hidrologică și de protecție a apelor

Această funcție constă în însușirea pădurii de a atenua scurgerea apelor la suprafață, de a spori

debitul apelor subterane, de a asigura cursurilor de apă care o străbat un debit constant și limpezime sporită.

Funcția de protecție a apelor are o serie de influențe favorabile, dintre care menționăm:

Micșorarea volumului de apă care se scurge la suprafața solului;

Reducerea vitezei scurgerilor de apă la suprafața terenului, cu importante efecte atenuante asupra debitelor de viitură;

Creșterea cantității de apă infiltrată în straturile inferioare ale solului în terenurile împădurite

Creșterea debitului mediu anual al râurilor;

Reducerea debitelor maxime ale viiturilor determinate de ploile torențiale.

Zona montană este împădurită în proporție de 60%, și furnizează 2/3 din volumul apelor scurse participând cu 45% la balanța hidrologică. Cantitatea de precipitații reținută de pădure este influențată de frunziș, ramuri, dar și de vârsta pădurii, mărimea coronamentului și anotimp.

Funcția antierozională a pădurii

Pădurile constituie “haina naturală”, protectoare, a formării și evoluției învelișului de soluri în zona forestieră. Împreună cu vegetația forestieră aceasta îndeplinește de asemenea o foarte importantă funcție antientropică, prin faptul că intervin activ în conservarea formelor de relief, împotriva eroziunilor de suprafață și de adâncime, pentru evitarea alunecărilor de teren.

Zonele cele mai afectate de aceste procese sunt cele intens defrișate la începutul secolului al XX-lea în Munții și Subcarpații Vrancei, Subcarpații Getici, Podișul Central Moldovenesc, etc.

Funcția de protecție contra factorilor climatici

Fiecare pădure își creează un microclimat propriu, de tip forestier, cu un caracter de adăpost, moderat termic, și cu un grad de umiditate atmosferică sporit datorită evapotranspirației intense, și a intensității reduse a vântului. Masivele forestiere măresc turbulența atmosferică și reduc viteza vântului, iar prin procesul de evaporare îmbogățesc atmosfera cu mari cantități de vapori de apă și sporesc cantitatea precipitațiilor. Perdelele de protecție ajută la reducerea substanțială a vitezei vântului și a evaporării la nivelul solului, fapt ce duce la creșterea temperaturii acestuia în spatele perdelelor.

În România acest tip de păduri, pădurile de protecție, ocupă o suprafață relativ mică, aproximativ 1700 hectare, ele regăsindu-se în special în pădurile de stepă, în pădurile din zona litorală și în perimetrele cultivate agricol.

Funcția de asanare, de “purificare” a atmosferei

O importanță covârșitoare o are funcția antipoluantă, igienico-sanitară a pădurii, de purificare a atmosferei în care cocseriile, furnalele, platformele petrochimice, combinatele de îngrășăminte, fabricile de lianți descarcă cantități uriașe de substanțe poluante sub formă de gaze, pulberi și vapori.

Fondul forestier joacă rolul de “agent” sanitar și deține o serie de calități determinate de bogăția coronamentului, procesul de fotosinteză și unele procese metabolice care au loc în aparatul folicular al tuturor componentelor verzi ale fitocenozei, și anume: suprafață activă eficientă, “filtru” biologic absorbant, “ecran acustic” viu, prin care se realizează “igienizarea” sau “purificarea” atmosferei.

Pădurile sunt adevărate fabrici de oxigen, iar frunzișul arborilor și arboretelor constituie un filtru care reține particulele de praf și pulberile de cele mai variate tipuri, care la fiecare ploaie puternică sunt curățate.

Dacă avem în vedere funcția de “ecran acustic”, aceasta ajută la atenuarea zgomotului, fiind cu atât mai eficient cu cât este mai “complet” și “compact”, adică, cu cât arborii sunt mai deși, cu atât acesta este mai absorbant. S-a concluzionat că rășinoasele reprezintă cea mai eficientă specie.

Funcțiile sociale ale pădurii

Funcția recreativă a pădurii

Această funcție reprezintă însușirea pădurii de a proteja și fortifica sănătatea, de a asigura un nivel superior stării psihice, și de a reface capacitatea de muncă a oamenilor prin mediul ambiant deosebit de favorabil pe care il creează.

O alta modalitate de a percepe funcția recreativă este reprezentată de destinația socială, prezentă prin practicarea vânătorii, pescuitului sportiv, turismului itinerant sau drumeției.

Funcția estetico-peisagistică

Indiferent de locul unde își face apariția, pădurea introduce întotdeauna elemente de natură estetică și psihologică. Pădurea se arată ca un element dominant de peisaj-armonios și deosebit de frumos, fiind ca un scut viu pentru spațiul geografic românesc.

Prin formele de viață complexe, și variate, prin frumusețea specifică și schimbătoare de la un anotimp la altul, pădurea a furnizat literaturii populare și culte, artelor cât și marilor poeți nesecate izvoare de inspirație.

Funcția științifică a pădurii

Pădurea, ca orice altă componentă a lumii materiale, constituie obiect al cercetării științifice în cele mai diverse scopuri, și poate furniza o cantitate însemnată de informație științifică. Natura informațiilor oferite de pădure este foarte variată. Astfel, putem avea informații de ordin sistematic, structural, fiziologic, genetic, filogenetic, când este vorba de organisme, sau informații referitoare la structură, la producție și protecția mediului sau la raporturi între componentele biocenozei în cazul populațiilor și biocenozelor.

În secolul nostru, funcția științifică are o importanță deosebită, deoarece, cunoașterea profundă a însușirilor pădurii este indispensabilă pentru dezvoltarea silviculturii și utilă unui număr mare de sectoare economice.

CAPITOLUL III

FUNDAMENTAREA PREȚULUI MASEI LEMNOASE. STUDIU DE CAZ: PREȚUL MASEI LEMNOASE LA OCOLUL SILVIC PITEȘTI

3.1. Caracteristicile resurselor forestiere din Ocolul Silvic Pitești

Ocolul Silvic Pitești, cu sediul în localitatea Pitești din județul Argeș, face parte din Direcția Silvică Argeș. Direcția Silvică Argeș prin Ocolul Silvic Pitești, administrează fondul forestier proprietate publică a statului și fondul forestier proprietate a persoanelor fizice și juridice, conform prevederilor Codului Silvic – Legea nr. 46/2008 și își desfășoară activitatea potrivit regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009. Potrivit atribuțiilor și prevederilor legale, Ocolul Silvic Pitești – subunitate fără personalitate juridică a Direcției Silvice Argeș, poate administra sau poate presata servicii silvice, pe bază de contracte, pentru pădurile altor proprietari sau deținători, persoane fizice și juridice.

La sfârșitul anului 2013, Ocolul Silvic Pitești administra o suprafață de 6,718 mii ha pădure (Anexa nr. 1) apartinând statului, pe bază de contracte de administrare o suprafață totală de 1,282 mii ha fond forestier aparținând persoanelor fizice și o suprafață de 4,254 mii ha fond forestier aparținând altor proprietari pe baza de contracte de prestari servicii silvice.

Funcțiile pădurii

Corespunzător funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinească pădurile din cuprinsul Ocolului Silvic Pitești, au fost stabilite obiectivele social-economice și ecologice (Anexa nr 2).

Fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Ocolul Silvic Pitești, avea la data de 31.12.2013 o suprafață totală de 6.718 ha, fiind structurat pe următoarele categorii principale de folosințe silvice( Tabel nr.3):

Structura categoriilor de folosință silvică Tabelul nr. 3

Sursa: Ocolul Silvic Pitești Argeș

De remarcat este faptul că pădurile ocupă 96,38% din suprafața fondului forestier, ceea ce indică o utilizare corespunzătoare a terenurilor forestiere.

Conform datelor statistice, după anul 1989 s-au produs modificări majore în structura și mărimea fondului forestier proprietate publică a statului administrat de Ocolul Silvic Pitești prin reducerea abruptă a suprafeței fondului forestier proprietate publică a statului, consecința aplicării legilor retrocedării și în principal a Legii nr. 247/2005. Dacă la finele anului 2005 ocolul mai deținea 62,18% din fondul forestier, proporția s-a redus in 2013 la 40% și se estimează diminuarea la 35,73% prin finalizarea retrocedărilor.

Repartizarea teritorială a fondului forestier aflat în administrarea regiei este neuniformă.

Sub raport funcțional, la finele anului 2013, 50,49% din pădurile proprietate publică a statului administrate de Ocolul Silvic Pitești erau încadrate în grupa funcțională I, a pădurilor cu funcții speciale de protecție – a apelor, a solului, contra factorilor climatici industriali dăunători, de recreere, de conservare a genofondului și ecofondului forestier.

Stejarul este specia cea mai bine reprezentată, cu o podere de 34,87% în pădurile aflate în prezent în proprietatea statului, urmată de fag cu 31,86%.(Tabel nr.4)

Structura pădurilor pe specii și grupe de specii Tabelul nr. 4

Sursa: Ocolul Silvic Pitești Argeș

Creșterea curentă medie anuală a pădurilor este estimată la 5,4 mc/an/ha, respectiv 7,46 mc/an/ha la rășinoase, 5,44 mc/an/ha la fag, 3,49 mc/an/ha la cvercinee, 2,99 mc/an/ha la celelalte specii de foioase de esență tare și 5,25 mc/an/ha la celelalte specii de foioase de esență moale.

Repartizarea pădurilor pe clasă de vârstă arată un deficit de arborete exploatabile și preexploatabile și un excedent de arborete tinere, situația fiind consecința exploatărilor de masă lemnoasă peste posibilitatea pădurilor înainte de anul 1990.

Starea de sănătate, evaluată prin sistemul de monitoring forestier, încadrează pădurile în categoria celor moderat afectate, fiind pe ansamblu mai bună decât decât cea a altor țări europene. Mai afectate sunt pădurile din sudul ocolului, datorită deficitului de precipitații și temperaturilor ridicate înregistrate o perioadă îndelungată de timp.

3.2. Diagnosticarea activităților economice

3.2.1. Structura activităților Ocolului Silvic Pitești

Principalele activități desfășurate în cadrul Ocolului Silvic Pitești sunt:

1. Exploatarea masei lemnoase;

2. Îngrijirea, paza și protecția fondului forestier pe care îl administrează împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, braconajului, combaterea bolilor și dăunătorilor (aplicarea lucrărilor de îngrijire și a tratamentelor corespunzătoare fiecărei etape de dezvoltate a arboretelor);

3. Reîmpădurirea suprafețelor exploatate cu puieți obținuți în cadrul pepinierei proprii aflate în localitatea Pucheni;

4. Întreținerea drumurilor aflate în patrimoniul public al statului;

5. Vânătoarea – gestionează fondurile de vânătoare aflate în raza ocolului, asigurarea hranei, a adăpostului, a zonelor de liniște și de înmulțire a acestuia în scopul repopulării;

6. Recoltarea fructelor de pădure și a ciupercilor în scopul valorificării lor atât pe piața internă cât și la export.

În cadrul activității de combatere a bolilor și dăunătorilor se realizează o serie de lucrări de protecție astfel:

• protecția pepinierilor și a culturilor tinere împotriva paraziților vegetali prin stropirea acestora cu substanțe chimice 300 l/ha;

• executarea unor lucrări de protecție numite și lucrări de minim sanitar:

– împrejmuirea arboretelor cu gard viu (21 puieți/m, format din 4 raduri de puieți salcâm);

– strângerea și îndepărtarea resturilor lemnoase și vegetale din sanț;

– tăierea ierburilor înalte de pe taluzul șanțului;

– săparea și îndepărtarea pămâmtului căzut în șanț;

– executarea sondajelor pentru stabilirea gradului de infestare cu cărăbuși, soluri mijlocii.

Aceste activități se desfășoară atât cu personal propriu cât și prin intermediul prestatorilor de servicii, agenți economici cu care ocolul are încheiate contracte de prestări servicii.

Figura 3.1. Structura veniturilor pe activități în total venituri în anul 2011

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

În anul 2011 Ocolul Silvic Pitești obține venituri în valoare totală de 2.417.585 lei.(Fig.3.1)

Ponderea cea mai mare în aceste venituri o deține activitatea de exploatare a masei lemnoase, paza și protecția pădurilor cu venituri în sumă de 2.201.372 lei, locul doi este ocupat de activitatea din pepiniere cu venituri în sumă de 124.166 lei, urmată fiind de recoltarea și achiziționarea fructelor de pădure cu venituri în sumă de 68.554 lei, iar ultimul loc este ocupat de activitaea de vânătoare cu venituri în sumă de 10.031 lei.

Cheltuielile aferente acestor activități în anul 2011 sunt mai mari decât veniturile obținute, rezultatul financiar al acestei perioade fiind o pierdere în sumă de 269.644 lei(Fig.3.2).

Activitatea care generează pierderea cea mai mare este paza și îngrijirea deoarece este un ocol de deal și datorită condițiilor din teren (trupuri de pădure fărămițate, înconjurate de așezări rurale) unitatea are nevoie de personal numeros pentru a asigura paza, împotriva tăierilor ilegale, a incendierilor și a braconajului. Aici un pădurar poate asigura paza pentru 300 ha, pe când la un ocol de munte un pădurar poate asigura paza pentru 1000-1200 ha.(Anexa nr. 3)

Figura 3.2.Structura cheltuielilor pe activități în total activități în anul 2011

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Analizând situația cheltuielilor realizate pe activități se observă că ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu personalul reprezentând 40% din volumul cheltuielilor de producție, de asemeni o pondere apropiată ca și valoare o au cheltuielile cu lucrări și servicii executate de terți reprezentând 39% din totalul cheltuielor de producție și sunt concretizate în: cheltuieli cu exploatarea masei lemnoase, respectiv doborârea și fasonarea lemnului aflat pe picior.

Singura activitate profitabilă din anul 2011 o reprezintă valorificarea masei lemnoase pentru nevoile locale ale populației. În 2011 Ocolul Silvic Pitești obține din această activitate un profit în sumă de 314.793 lei. (Anexa nr.4)

Figura 3.3. Structura veniturilor pe activități în total venituri în anul 2012

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

În anul 2012 veniturile totale obținute sunt în sumă de 2.461.991 lei din care veniturile privind îngrijirea și protecția pădurilor sunt în sumă de 2.238.140 lei, celelalte activități având o pondere redusă(Fig.3.3).

Cheltuielile aferente acestor venituri sunt în sumă de 2.985.218 lei, rezultatul financiar al activității din acest an fiind o pierdere de 523.227 lei. (Anexa nr. 5)

Figura 3.4. Structura cheltuielilor pe activități în total activități în anul 2012

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Analizând componența cheltuielilor efectuate în anul 2012 se observă că își păstrează ponderea ridicată în totalul cheltuielilor, cheltuielile cu personalul și cele cu lucrările și serviciile executate de terți, cu mici modificări(Fig.III.4). Astfel, cheltuielile cu personalul au crescut cu 4% în 2012 față de 2011 iar cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți au scăzut cu 1,3%. ( Anexa nr.6). În baza legislației actuale, începând cu anul 2012, a fost retrocedată la proprietari particulari o suprafață totala de 1.500 ha pădure, aceasta reprezentând aproximativ 10% din suprafața totală a ocolului reducând astfel simțitor veniturile încasate de către unitate.

Figura 3.5. Structura veniturilor pe activități în total venituri în anul 2013

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

În anul 2013 veniturile totale realizate sunt în sumă de 2.255.508 lei(Fig.3.5). Ponderea cea mai mare o dețin veniturile obținute din îngrijirea și protecția pădurilor în sumă de 1.403.630 lei, reprezentând aproximativ 63% din veniturile realizate din aceeași activitate în anul 2011 și 2012.

Se remarcă în schimb o creștere a veniturilor din activitatea de pepinieră, valoarea lor fiind de 396.570 lei și din valorificarea altor produse ale pădurii în sumă de 416.333 lei.(Anexa nr. 7)

Figura 3.6. Structura cheltuielilor pe activități în total activități în anul 2013

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Volumul cheltuielilor în anul 2011 ating suma totală de 3.091.357 lei, ponderea cea mai mare o deține activitatea principală de îngrijire și protecție(Fig.3.6). Deși realizează profit din activitatea de valorificare a altor produse în sumă de 416.330 lei la nivel de unitate, rezultatul financiar este o pierdere în sumă de 835.849 lei.

Din situația cheltuielilor realizate pe activități se observă că cea mai mare pondere o au de asemeni cele două categorii de cheltuieli și anume cheltuielile cu personalul în procent de 46,6% și cheltuielile cu lucrări și servicii executate de terți în procent de 38,8%, acestea fiind mai mari cu aproximativ 2,6% față de anul 2012 și cu 6,6% față de anul 2011 la cheltuielile cu personalul.

( Anexa nr.8)

În cei trei ani analizați, cheltuielile materiale reprezentate prin

-materiale de plantat ( puieți);

-piese schimb( lanțuri, fierăstraie mecanice, cabluri, trolii);

-obiecte inventar ( fierăstraie mecanice, țapine, atomizoare);

-combustibili ( benzină, motorină, uleiuri);

-furaje pentru animale (fân, porumb , sare);

dețin o pondere mică în totalul cheltuielilor de aproximativ 10%.

3.2.2. Analiza economico-financiară

Analizând balanțele de verificare pentru anii 2011, 2012, 2013 rezultă următoarele:

Balanțele de verificare la Ocolul Silvic Pitești Tabelul nr. 5

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Analiza economico-financiară s-a făcut pe baza balanțelor de verificare deoarece Ocolul Silvic este subunitate de bază a Direcției Silvice Argeș, a cărei evidență contabilă se încheie doar la nivel de balanță. Direcția Silvică este cea care centralizează balanțele tuturor ocoalelor silvice și întocmește bilanțul.

Figura 3.7. Evoluția veniturilor totale în perioada 2011, 2012, 2013.

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Din datele menționate în Tabelul nr. 3 constatăm că veniturile totale au cunoscut o ușoară creștere în 2012 față de 2011 cu 1,8% iar în 2013 o scădere cu 8,4% față de 2012 și cu 6,8% față de 2011(Fig.3.7).

Figura 3.8. Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2009, 2010, 2011.

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Cheltuielile totale aferente veniturilor realizate în anul 2012 sunt în creștere cu 11,08% față de 2011, iar în 2013 în creștere cu 3,55% față de 2012(Fig.3.8).

Figura 3.9. Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2011, 2012, 2013.

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

În 2013 producția vândută (masă lemnoasă) scade față de 2012 cu 40% și cu 42,5% față de 2011, datorită amenajamentului silvic ce trebuie respectat conform Codului Silvic, fiind evidentă astfel scăderea cifrei de afaceri în 2013 față de ceilalți 2 ani astfel: în 2012 cu 4,3% față de 2011 și în 2013 cu 36% față de 2012(Fig.3.9). Se remarcă deasemeni creșterea veniturilor din variația stocurilor, crescând de 8 ori față de anul 2011 determinată de activitatea de pepinieră din cadrul Ocolului Silvic.

Unitatea realizează și alte venituri din exploatare prin valorificarea lemnului confiscat în urma tăierilor ilegale de către persoanele neautorizate să presteze acestă activitate, precum și venituri din activitatea de pază a pădurilor particulare aflate în raza ocolului având încheiate în acest sens un număr de 323 de contracte de pază cu proprietari particulari. Un element de venit specific activității de silvicultură și exploatare forestieră îl reprezintă veniturile din împăduriri. Acestea se constituie pentru regenerarea fondului forestier (realizarea împăduririlor conform planurilor anuale) prin alocarea unei sume anuale din veniturile rezultate din exploatarea masei lemnoase.

În perioada analizată în evidențele financiar contabile sunt înregistrate provizioane pentru deprecierea creanțelor-clienți în sumă de 174.179 lei (clienții incerți) și provizioane pentru deprecierea creanțelor – debitori diverși, în sumă de 17.186 lei, sumă care în 2013 este înregistrată ca venituri din provizioane.

Figura 3.10. Evoluția rezultatului brut – pierdere înregistrată în perioada 2011, 2012, 2013.

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Cheltuielile de exploatare aferente anilor analizați depășesc valoarea totală a veniturilor realizate. Se observă astfel că această unitate obține ca rezultat financiar anual pierdere în toți cei trei ani și că aceasta crește semnificativ de la un an la altul astfel: în anul 2011 pierderea este de 269.644 lei, în 2012 pierderea este de 523.227 lei, iar în 2013 pierderea ajunge la 835.849 lei, adică este de trei ori mai mare față de 2011(Fig.3.10).

Indicatori economico-financiari Tabelul nr. 6

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Indicatorul lichidității curente reprezintă raportul dintre datoriile curente și valoarea activelor curente, iar lichiditatea imediată reprezintă raportul între active curente-stocuri și datoriile curente, valoarea cea mai mică este înregistrată în 2013.

Viteza de rotație a debitelor – clienți reprezintă raportul între soldul mediu clienți și cifra de afaceri înmulțit cu numărul zilelor din an. Acesta a înregistrat valori cu ușoare creșteri de la un an la altul.

Indicatorul „viteza de rotație a creditelor-furnizori” se calculează ca raport între soldul mediu furnizori și achizițiile de bunuri (fară servicii), înmulțit cu numarul de zile din an, valoarea acestui indicator scade de la un an la altul deoarece datoriile față de furnizori sunt din ce în ce mai mici.

Viteza de rotație a activelor imobilizate reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și valoarea activelor imobilizate. Chiar dacă valoarea activelor imobilizate nu a cunoscut o creștere foarte mare, acest indicator scade deoarece cifra de afaceri în 2013 este cu 40% mai mică decât în 2011.

Viteza de rotație a activelor totale -acest indicator se calculează ca fiind raportul dintre cifra de afaceri și valoarea totală active, în 2013 având valoarea cea mai mică de asemeni ca urmare a cifrei de afceri foarte scăzute.

Gradul de îndatorare reprezintă raportul dintre datoriile curente și activul bilanțier. Acesta cunoaște o creștere de la an la an, deoarece valoarea sumelor ce urmează a se deconta între Ocolul Silvic Pitești și celelalte subunități și Direcția Argeș cresc de la 1.168.248 lei în 2011, la 1.670.227 lei în 2012, la 2.268.427 lei în 2013.

Productivitatea muncii reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și numărul mediu de salariați și se prezintă cu valori mai mici de la un an la altul ca urmare a scăderii cifrei de afaceri. Aceasta din urmă a înregistrat o scădere ca urmare a scăderii veniturilor din producția vândută.

3.2.3. Imobilizări corporale

Situația activelor imobilizate Tabelul nr. 7

Sursa: Documente contabile Ocolul Silvic Pitești

Ocolul Silvic Pitești deține în dotare construcții a căror valoare crește în anul 2013 prin achiziționarea unui nou canton(Tabelul nr.7):

Principalele instalații tehnice și mașini din dotarea unității sunt:

Ocolul Silvic Pitești nu deține în dotare utilaje grele – ifroane, acestea sunt împrumutate când este cazul de la alte ocoale silvice.

3.3. Fundamentarea prețului masei lemnoase. Studiu de caz – prețul masei lemnoase la Ocolul Silvic Pitești

3.3.1. Prețul masei lemnoase la Ocolul Silvic Pitești

Prețul lemnului pe picior constituie acea valoare pe care direcțiile și ocoalele silvice o utilizează în raporturile cu agenții economici cu capital de stat, mixt sau privat, care solicită participarea la licitații sau negocieri directe pentru a-și procura un volum de masă lemnoasă ajunsă la starea de exploatabilitate, sub formă de arbori sau arborete aflați în stoc, care formează obiect al vânzării. În societățile bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, prețul se formează pe piață, ca rezultat al acțiunii legii valorii, în procesul de concurență, prin oscilațiile raportului dintre cererea și oferta de mărfuri. Când cererea este mai mare decât oferta, prețul are tendință de crestere, iar când oferta este mai mare decât cererea, prețul scade.Prețul trebuie să reflecte în componența sa cheltuielile de producție dar și un nivel așteptat al profitului.

În unitățile silvice, care gestionează pădurile ce aparțin statului, prețul masei lemnoase se stabilește de Regia Națională a Pădurilor, fiind mai apoi transmis direcțiilor silvice județene și mai departe ocoalelor silvice, sub denumirea de preț de aprovizionare pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor pentru masa lemnoasă pe picior oferită spre vânzare.

Aceste prețuri sunt stabilite diferențiat pe sortimente dimensionale astfel:

lemn gros 1, cu diametrul mai mare de 40 cm;

lemn gros 2-3, cu diametrul cuprins între 24-40 cm;

mijlociu 1-3, cu diametrul cuprins între 12-24 cm;

lemn subțire, cu diametrul mai mic de 12 cm

lemn foc și crăci

Prețurile stabilite, se diferențiază și în funcție de distanța medie de scos apropiat, determinată pe baza măsurătorilor din teren, dintre centrul suprafeței parchetului și cea mai apropiată cale de transport cu caracter permanent.(Anexele 9-13)

Prețurile de vânzare a materialului lemnos către populație sunt diferențiate deasemenea și în funcție de zone( câmpie, deal, munte), pe specii și categorii dimensionale, reflecând astfel și conținutul social al acestora.(Anexa 14)

Utilizând mărimea cheltuielilor efectuate de Ocolul Silvic Pitești drept cheltuieli de producție a lemnului, se determină prețul de înscriere în actul de punere în valoare a masei lemnoase. În cuprinsul cheltuielilor se includ:

cheltuieli efectuate cu regenerarea pădurilor( împăduriri, regenerări naturale);

cheltuieli ce reprezintă completări la împăduririle executate în anii anteriori, pe o durată de 6-8 ani, atunci când semințișul sau plantația închide starea de masiv, dobândind independență biologică și își creează mediul specific pădurii;

cheltuielile aferente lucrărilor de întreținere a plantațiilor tinere

cheltuielile cu corectarea torenților

cheltuielile efectuate cu personalul

cheltuieli aferente construcțiilor silvice-cigenetice, sedii de brigăzi și cantoane

cheltuieli cu utilajele și instrumentele necesare procesului de producție

În cazul luat în studiu, totalul cheltuielilor de producție este egal cu 3506000 lei, la care se adaugă cheltuielile făcute cu înființarea culturii forestiere, completările și întreținerea culturilor tinere până la închiderea stării de masiv, obținându-se astfel un total al cheltuielilor de 3528000 lei/ha/an.

Raportând totalul cheltuielilor la producția de masă lemnoasă ce se obține la sfârșitul ciclului de producție, de 400 m3 , se obține un preț de 136 lei/m3 .(Anexa 15)

Acest preț este un preț mediu al masei lemnoase pe picior, la acest preț fiind necesar să se adauge 10-15% avans pentru reluarea producției forestiere.

Prețul obținut, de 136 lei/m3 , corectat cu avansul reluării producției, se diferențiază cu un coeficient valoric de diferențiere pe specii, în funcție de însușirile tehnologice ale lemnului, coeficient care variază între 1,96-3,4 ori față de specia considerată cea mai valoroasă.

În continuare, prețul obținut se corectează cu un coeficient valoric al diferenței dimensionale, prezentat mai înainte, între diferitele sortimente ce pot rezulta deoarece parchetele ce se exploatează au poziții diferite, date de distanța locului de recoltare, până la calea de transport, în funcție de măsurătorile și mărimea distanței de scos apropiat.( Tabelele 8, 9, 10)

Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, în metedologia de determinare a prețului de producție a masei lemnoase, ia în considerare cheltuielile totale ale unităților teritoriale(direcții silvice județene) pe o perioadă îndelungată(20 de ani) și făcând raportul dintre totalul cheltuielilor și volumul exploatat, determină un preț de producție mediu(74-80 lei m3).

Acest preț este corectat cu elementele arătate mai sus, ținând cont de criteriile valorice pe specii și categorii dimensionale, sociale și de poziție. În acest fel, aceste prețuri sunt unice pe tot teritoriul țării, reprezentând prețul masei lemnoase de la care se pleacă în procesul de comercializare.

Stabilirea coeficienților de diferențiere pe specii și categorii dimensionale- situație comparativă

Tabel 8 lei/mc

Sursa: R.N.P-Romsilva

Determinarea coeficienților de diferențiere pe specii și categorii dimensionale- în prețuri unice R.N.P-Romsilva

Tabel 9 lei/mc

Sursa: R.N.P-Romsilva

Determinarea coeficienților de accesibilitate- prețuri R.N.P.-Romsilva Tabel 10

Sursa: R.N.P-Romsilva

3.3.2.Comercializarea produselor specifice fondului forestier

Lemn și produse din lemn

Vânzarea lemnului pe picior prin licitații și negocieri directe, cu prețul de pornire al partizilor calculat după criterii stabilite prin decizia Comitetului Director conferă Ocolului Silvic Pitești o mare responsabilitate.

Achiziția de servicii de exploatare de masă lemnoasă pe picior, oferite de firmele particulare atestate în acest sens, la prețuri acoperitoare pentru cheltuielile reale, se dorește a fi o modalitate de relansare a exploatării masei lemnoase cu utilaje moderne și cu productivitate marită.

Diferența dintre volumul contractat pe picior și în prestații și cota de tăiere, a fost exploatată în regie, cu formația proprie de exploatare.

Vânzarea lemnului fasonat la drum auto sau în depozite, provenit din exploatarea în regie proprie sau în prestații a masei lemnoase pe picior, se face exclusiv prin organizarea de licitații și/sau negocieri în baza regulamentului. Fiecare piesă de lemn cu diametru mai mare de 20 cm la rășinoase și 24 cm la foioase este marcată cu o placuța de ordine ce conține indicativul direcției și codul ocolului silvic din care provine masa lemnoasă respectivă. Măsura are ca scop transparența actului comercial privind calitatea și cantitatea contractată, precum și îmbunatațirea modului de gestionare a lemnului.

III.3.3.Recoltarea masei lemnoase

În anul 2013 s-a aprobat recoltarea din pădurile proprietate publică a statului administrate de regie a unui volum maxim de 14,69 mii mc masă lemnoasă pe picior, repartizată pe destinații astfel:

0,92 mii mc spre vânzare pe picior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind vânzarea masei lemnoase destinate operatorilor economici;

3,79 mii mc pentru prestări de servicii, operatorilor economici atestați în activitatea de exploatare forestieră pe bază de licitații sau de negociere directă;

9,97 mii mc pentru nevoile proprii ale administratorului pădurilor proprietate publică a statului si pentru aprovizionarea populației din mediul rural.

Din volumul maxim de 14,69 mii mc, care putea fi recoltat din păduri aflate în proprietatea publică a statului, în cursul anului 2011 s-au exploatat 14,69 mii mc (100%).

Pentru menținerea unui ritm de exploatare satisfăcător, în condițiile climatice foarte dificile ale anului 2013, s-au adoptat o serie de măsuri, dintre care cele mai importante sunt:

prelungirea perioadei de recoltare și colectare a lemnului pentru unele partizi, cu perioada in care au fost consemnate acte de calamitate;

înlocuirea partizilor blocate de calamitățile naturale, cu alte partizi în care existau condiții de exploatare prin modificarea borderourilor actelor de punere în valoare, cu respectarea posibilității prevăzută de amenajamentele silvice;

reașezarea operativă a cotelor de masă lemnoasă pe ocoale silvice, cu respectarea amenajamentelor silvice, urmărindu-se recoltarea volumului aprobat pe total ocol.

Pe categorii de destinații ale masei lemnoase, situația se prezintă astfel:

masa lemnoasă destinată operatorilor economici a fost recoltată în proporție de 100%, astfel:

0,92 mii mc de către agenții economici care au cumpărat masă lemnoasă pe picior;

masa lemnoasă destinată aprovizionării populației din mediul rural a fost deasemenea exploatată în proporție de 100%, astfel :

3,79 mii mc de către agenții economici atestați în activitatea de exploatare forestieră prin prestații de servicii;

9,97 mii mc de către ocol – masă lemnoasă pe picior din partizi rămase neadjudecate de operatorii economici.

În condițiile redimensionării proprietății statului și a restructurării continue a directiei pe fondul aplicării legilor retrocedării, recoltarea integrală a cotei anuale de masă lemnoasă devine un deziderat de bază, menit să asigure resursele necesare funcționării corespunzătoare a ocolului. De altfel, în ultimul an, gradul de realizare a cotei de masă lemnoasă a fost de 100%, în anul 2013.

Pentru anul 2014 Ocolul Silvic Pitești are alocată o cotă de 14,3 mii mc, stabilită prin recalcularea posibilității actuale a pădurilor proprietate publică a statului.

Având în vedere posibilitățile de exploatare ale ocolului și semnalele date în urma licitațiilor efectuate, putem afirma ca în acest s-a exploatat integral cota de masă lemnoasă alocată unitatii, acționand în următoarele direcții:

licitațiile pentru vânzarea masei lemnoase pe picior sau pentru prestări servicii de exploatare au fost organizate la timp și cu maximum de operativitate, astfel încât aceste proceduri nu au condus la întârzieri în emiterea autorizațiilor de exploatare față de perioadele admise pentru efectuarea lucrărilor de exploatare;

partizile rămase neadjudecate după derularea procedurilor legale de licitație/negociere, au fost autorizate pentru exploatare cu forțe proprii;

eșalonarea parchetelor la exploatare conform contractelor încheiate cu agenții economici, a avut în vedere evitarea aglomerării ultimelor luni ale anului, când de regulă apar fenomene meteorologice negative ce dereglează activitatea în parchete.

contractele de furnizare a masei lemnoase pe picior și cele pentru prestări servicii, includ clauze asiguratorii care să permită rezilierea acestora în situația întârzierii exploatării din vina agenților economici;

s-a manifestat aceeași exigență în respectarea termenelor de exploatare și a regulilor silvice de exploatare, atât în parchetele contractate cu agenții economici cât și în cele exploatate în regie proprie.

3.3.4.Valorificarea pe piața internă a produselor specifice fondului forestier

Lemnul și produsele din lemn reprezintă peste 80% din cifra de afaceri a Ocolului Silvic Pitești, drept pentru care se va acorda o deosebită atenție fiecărei categorii de lemn in parte. Astfel, lemnul pe picior este evaluat atent astfel încat să se evite subevaluări sau supraevaluări a cantității sau calității masei lemnoase trecute în APV, deoarece acestea pot provoca sincope nedorite în derularea contractelor de vânzare-cumpărare. Acest aspect se realizează prin implementarea inventarierii cu plăcuțe de plastic numerotate pentru produsele principale.

Dezvoltarea depozitelor finale trebuie privită cu atenție, acestea fiind oportun a se constitui pe vechi amplasamente ale unităților agricole și industriale cu suprafețe betonate și împrejmuite astfel încat asigurarea cerințelor de mediu și PSI să se facă cu investiții minime.

Se menține și se dotează corespunzător formația proprie de exploatare astfel încât să se asigure recoltarea integrală a masei lemnoase neadjudecată de firmele prestatoare.

În acest sens formația de exploatare se va atesta conform legii și va executa prestații la terți în vederea asigurării unui front permanent de lucru.

Strategia comercializării lemnului fasonat vizează eliminarea intermediarilor dintre Ocolul Silvic Pitești și consumatorii finali ai lemnului (fabrici de cherestea, fabrici de celuloză). Astfel se va promova constituirea de loturi mari estimative din același sortiment și grupă de specii provenite din mai multe partizi pentru a veni în întâmpinarea cererilor pe un an de zile ale utilizatorilor finali de lemn.

Harta județului Argeș Anexa 1

Obiectivele economice și sociale ale pădurilor din cuprinsul O.S.Pitești Anexa nr. 2

Sursa: Ocolul Silvic Pitești

Situația rezultatelor financiare pe activități 2011 Anexa nr.3 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2011 Anexa nr.4 LEI

Situația rezultatelor financiare pe activități 2012 Anexa nr. 5 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2012 Anexa nr.6 LEI

Situația rezultatelor financiare pe activități 2013 Anexa nr.7 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2013 Anexa nr. 8 LEI

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.9)

Gradul I de accesibilitate: 0-250 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.10)

Gradul I de accesibilitate: 251-500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.11)

Gradul I de accesibilitate: 501-1000 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.12)

Gradul I de accesibilitate: 1001-1500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.13)

Gradul I de accesibilitate: peste 1500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Lista prețurilor la materialul lemnos ce se vinde la populație începând cu 01.01.2013 (Anexa14) lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

D.A.= drum auto DEP= depozit

1.Prețurile nu conțin T.V.A.

2.Diametrul se măsoară la jumătate și nu se scade coaja

3.Lemnul provenit din confiscări se vinde la prețul din depozit

4.Pinul din zona I și II se vinde la prețurile de la diverse moi, iar cei din zona III se vinde la prețurile de la rășinoase

FIȘĂ DE CALCUL (Anexa 15)

1-Cheltuieli totale de producție…………………………………………………………………..3506 mii lei/an

2-Cheltuieli cu împădurirea, completări la plantație și regenerări naturale, până la închiderea stării de masiv, conform devizului:

-împăduriri………………………………………………………………………………………13 mii lei/an

-completări……………………………………………………………………………………..4 mii lei/an

-întreținerea culturilor………………………………………………………………………..5 mii lei/an

Total cheltuieli 3528 mii lei/ an

Totalul cheltuielilor, care reprezintă cheltuieli de producție anuale se multiplică cu vârsta la care arboretul ajunge la sfârșitul ciclului de producție, de o sută de ani. Făcând raportul cheltuielilor totale la suprafața de producție, se obține:

Rezultatul obținut se multiplică cu o sută de ani, obținându-se astfel 54500 lei, la momentul exploatării. Această sumă se raportează la producția de masă lemnoasă ce se obține la sfârșitul ciclului de producție, vârsta exploatării.

Considerând producția arboretului pe un ha de clasa II/ III de producție se obține:

Go: (517 m3/ ha + 401 m3/ha) / 2 = 459 m3/ ha

Fa: (593 m3/ ha + 466 m3/ha) / 2 = 529 m3/ ha

Ca: (373 m3/ ha + 325 m3/ ha) / 2 =349 m3/ha

Făcând media mediilor speciilor participante pe aceeași suprafață de producție, cea a unui ha, rezultă:

(459 m3/ ha+ 529 m3/ha+ 349 m3/ha) / 3 =446m3/ha, la exploatare, cantitate ce se referă la o consistență plină, de aceea, această cifră, se corecteză cu scăderea consistenței, în calcul luându-se cantitatea de 400 m3/ ha. Raportând cheltuielile totale la producția de masă lemnosă realizată la vârsta exploatării, se obține:

Valoarea obținută mai sus reprezintă prețul masei lemnoase la sfârșitul ciclului de producție. Mai departe, acest preț mediu, se corectează cu coeficienții de diferențiere a valorii speciilor, mai mari la stejar, în acest caz fiind cea mai valoroasă specie și prețuri mai mici pentru speciile fag și carpen. După aceasta, prețurile se corectează cu coeficienții de diferențiere pe categorii dimensionale, precum și în funcție de accesibilitate, distanțe până la centrele de consum și pe zone: câmpie, deal și munte.

Bibliografie

Bădileanu Marina- Economia protecției mediului înconjurător, Ed. Sylvi, București, 2002, pag. 145

Bran Florina, Candea Melinda – Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a stațiului geografic , Ed. Universitară, 2006, pag 173, pag 179, pag 181, pag.183

Cătănoiu I., Teodotrecu N. – Comportamentul consumatorului. Teorie și practică, Ed.Economică, București,1997, pag.41, pag.43

Drăgoi Marian- Economie Forestieră, Ed.Economică, București, 2000, pag.81

Enescu Valeriu- Silvicultură durabilă, Ed. Agris, București, 2002, pag. 16

Ionel Marian – Stabilirea prețului produsului la maturitate, Tribuna economică, v. 18, nr. 50, 2007, pag. 80-81

Machedon Ion- Funcțiile de protecție ale pădurilor: evaluare economică, Ed.Ceres, 1996, pag.35, pag.36, pag.39

Machedon Ion- Parteneriate ale Regiei Naționale a Pădurilor în economia de piață, Ed.Economică, 2005, pag.162

Machedon, Ion –  Istorie și actualitate în managementul silvic romanesc, Ed. Economică, 2005, pag. 38

Milescu Ioan, Alexe Alexe- Economie forestieră, Ed. Ceres, București, 1982, pag.90-93

Moțiu Petrică Tudor – Bazele Producției Lemnului, Ed. Editura Universității din Oradea, 2009, pag.14-15, pag.19

Năstase Mircea; Zahiu Letiția –  Economia întreprinderii, Ed. ASE, 2002

Negrei, Costel – Instrumente și metode în managementul mediului, Ed. Economică, 1999, pag.20-41

Popovici Veronica ; Micu Adrian – Stabilirea prețului produsului la maturitate, Tribuna economică, v. 18, nr. 39, 2007, pag. 60-61

Rojanschi, Vladimir ; Bran, Florina – Abordări economice în protecția mediului, Ed. ASE, 2003, pag.56

Turcu Marius- Perfecționarea managementului forestier în perspectiva integrării în structurile economice ale U.E., vol.II, Ed. ASE, pag.376-377

Turcu Marius- Piața lemnului în România- teză de doctorat, coord.prof.univ.dr. Sandu Costache, ASE, 2008, pag. 65, pag.73

Valerian Marocico- Cercetări privind piața lemnului pe picior în România- Revista Bucovina Forestieră, nr.1/1995, pag. 3-4

Vlad Ion- Silvicultura pe baze ecosistemice, Ed.Academiei Române, 1997, pag.45

Voicu Mircea- Exploatarea forestieră și prelucrarea lemnului, Tribuna Economică, vol.17, nr. 30, 2006, pag.74-75

Balanțe de verificare pentru anii 2009, 2010, 2011 – Ocolul Silvic Sturzeni

Documente financiar-contabile care au stat la baza întocmirii balanței de verificare

– Ocolul Silvic Sturzeni

***Buletin Forestier, nr.2/2010, elaborat de Forest Law Enforcement & Governance, pag.16

***Raport privind starea economică și socială a sectorului de prelucrare a lemnului și a mobilei, publicat în 2010 de către Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului România

***Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva publicat în Monitorul Oficial 804 din 2 decembrie 2010 (M. Of. 804/2010)

***http://www.certificareforestiera.ro/pag/certificare_fsc.htm

***http://www.digi24.ro/stire/Hoții-de-lemn-iși-fac-de-cap-prin-padurile-Romaniei_5481

***http://www.rosilva.ro/documente/o635.pdf

Bibliografie

Bădileanu Marina- Economia protecției mediului înconjurător, Ed. Sylvi, București, 2002, pag. 145

Bran Florina, Candea Melinda – Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a stațiului geografic , Ed. Universitară, 2006, pag 173, pag 179, pag 181, pag.183

Cătănoiu I., Teodotrecu N. – Comportamentul consumatorului. Teorie și practică, Ed.Economică, București,1997, pag.41, pag.43

Drăgoi Marian- Economie Forestieră, Ed.Economică, București, 2000, pag.81

Enescu Valeriu- Silvicultură durabilă, Ed. Agris, București, 2002, pag. 16

Ionel Marian – Stabilirea prețului produsului la maturitate, Tribuna economică, v. 18, nr. 50, 2007, pag. 80-81

Machedon Ion- Funcțiile de protecție ale pădurilor: evaluare economică, Ed.Ceres, 1996, pag.35, pag.36, pag.39

Machedon Ion- Parteneriate ale Regiei Naționale a Pădurilor în economia de piață, Ed.Economică, 2005, pag.162

Machedon, Ion –  Istorie și actualitate în managementul silvic romanesc, Ed. Economică, 2005, pag. 38

Milescu Ioan, Alexe Alexe- Economie forestieră, Ed. Ceres, București, 1982, pag.90-93

Moțiu Petrică Tudor – Bazele Producției Lemnului, Ed. Editura Universității din Oradea, 2009, pag.14-15, pag.19

Năstase Mircea; Zahiu Letiția –  Economia întreprinderii, Ed. ASE, 2002

Negrei, Costel – Instrumente și metode în managementul mediului, Ed. Economică, 1999, pag.20-41

Popovici Veronica ; Micu Adrian – Stabilirea prețului produsului la maturitate, Tribuna economică, v. 18, nr. 39, 2007, pag. 60-61

Rojanschi, Vladimir ; Bran, Florina – Abordări economice în protecția mediului, Ed. ASE, 2003, pag.56

Turcu Marius- Perfecționarea managementului forestier în perspectiva integrării în structurile economice ale U.E., vol.II, Ed. ASE, pag.376-377

Turcu Marius- Piața lemnului în România- teză de doctorat, coord.prof.univ.dr. Sandu Costache, ASE, 2008, pag. 65, pag.73

Valerian Marocico- Cercetări privind piața lemnului pe picior în România- Revista Bucovina Forestieră, nr.1/1995, pag. 3-4

Vlad Ion- Silvicultura pe baze ecosistemice, Ed.Academiei Române, 1997, pag.45

Voicu Mircea- Exploatarea forestieră și prelucrarea lemnului, Tribuna Economică, vol.17, nr. 30, 2006, pag.74-75

Balanțe de verificare pentru anii 2009, 2010, 2011 – Ocolul Silvic Sturzeni

Documente financiar-contabile care au stat la baza întocmirii balanței de verificare

– Ocolul Silvic Sturzeni

***Buletin Forestier, nr.2/2010, elaborat de Forest Law Enforcement & Governance, pag.16

***Raport privind starea economică și socială a sectorului de prelucrare a lemnului și a mobilei, publicat în 2010 de către Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului România

***Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva publicat în Monitorul Oficial 804 din 2 decembrie 2010 (M. Of. 804/2010)

***http://www.certificareforestiera.ro/pag/certificare_fsc.htm

***http://www.digi24.ro/stire/Hoții-de-lemn-iși-fac-de-cap-prin-padurile-Romaniei_5481

***http://www.rosilva.ro/documente/o635.pd

Harta județului Argeș Anexa 1

Obiectivele economice și sociale ale pădurilor din cuprinsul O.S.Pitești Anexa nr. 2

Sursa: Ocolul Silvic Pitești

Situația rezultatelor financiare pe activități 2011 Anexa nr.3 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2011 Anexa nr.4 LEI

Situația rezultatelor financiare pe activități 2012 Anexa nr. 5 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2012 Anexa nr.6 LEI

Situația rezultatelor financiare pe activități 2013 Anexa nr.7 LEI

Situația cheltuielilor realizate pe activități 2013 Anexa nr. 8 LEI

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.9)

Gradul I de accesibilitate: 0-250 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.10)

Gradul I de accesibilitate: 251-500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.11)

Gradul I de accesibilitate: 501-1000 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.12)

Gradul I de accesibilitate: 1001-1500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Nivelul prețurilor pe specii și pe sortimente dimensionale( preț de apv) pentru fundamentarea prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă pe picior oferită la vânzare de către unitățile RNP-Romsilva (Anexa nr.13)

Gradul I de accesibilitate: peste 1500 m Lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

Lista prețurilor la materialul lemnos ce se vinde la populație începând cu 01.01.2013 (Anexa14) lei/mc

Sursa: RNP-Romsilva, Direcția Silvică Argeș

D.A.= drum auto DEP= depozit

1.Prețurile nu conțin T.V.A.

2.Diametrul se măsoară la jumătate și nu se scade coaja

3.Lemnul provenit din confiscări se vinde la prețul din depozit

4.Pinul din zona I și II se vinde la prețurile de la diverse moi, iar cei din zona III se vinde la prețurile de la rășinoase

FIȘĂ DE CALCUL (Anexa 15)

1-Cheltuieli totale de producție…………………………………………………………………..3506 mii lei/an

2-Cheltuieli cu împădurirea, completări la plantație și regenerări naturale, până la închiderea stării de masiv, conform devizului:

-împăduriri………………………………………………………………………………………13 mii lei/an

-completări……………………………………………………………………………………..4 mii lei/an

-întreținerea culturilor………………………………………………………………………..5 mii lei/an

Total cheltuieli 3528 mii lei/ an

Totalul cheltuielilor, care reprezintă cheltuieli de producție anuale se multiplică cu vârsta la care arboretul ajunge la sfârșitul ciclului de producție, de o sută de ani. Făcând raportul cheltuielilor totale la suprafața de producție, se obține:

Rezultatul obținut se multiplică cu o sută de ani, obținându-se astfel 54500 lei, la momentul exploatării. Această sumă se raportează la producția de masă lemnoasă ce se obține la sfârșitul ciclului de producție, vârsta exploatării.

Considerând producția arboretului pe un ha de clasa II/ III de producție se obține:

Go: (517 m3/ ha + 401 m3/ha) / 2 = 459 m3/ ha

Fa: (593 m3/ ha + 466 m3/ha) / 2 = 529 m3/ ha

Ca: (373 m3/ ha + 325 m3/ ha) / 2 =349 m3/ha

Făcând media mediilor speciilor participante pe aceeași suprafață de producție, cea a unui ha, rezultă:

(459 m3/ ha+ 529 m3/ha+ 349 m3/ha) / 3 =446m3/ha, la exploatare, cantitate ce se referă la o consistență plină, de aceea, această cifră, se corecteză cu scăderea consistenței, în calcul luându-se cantitatea de 400 m3/ ha. Raportând cheltuielile totale la producția de masă lemnosă realizată la vârsta exploatării, se obține:

Valoarea obținută mai sus reprezintă prețul masei lemnoase la sfârșitul ciclului de producție. Mai departe, acest preț mediu, se corectează cu coeficienții de diferențiere a valorii speciilor, mai mari la stejar, în acest caz fiind cea mai valoroasă specie și prețuri mai mici pentru speciile fag și carpen. După aceasta, prețurile se corectează cu coeficienții de diferențiere pe categorii dimensionale, precum și în funcție de accesibilitate, distanțe până la centrele de consum și pe zone: câmpie, deal și munte.