.fundamentarea Deciziilor de Alocare a Factorilor de Productie
Cuprins:
Bibliografie:
Coord. I. Alecu “Management în agricultură”
Ghe. Bășanu, M. Pricop “Managementul aprovizionării și desfacerii”
C. Cojocaru, Ghe. Iosif “Note de curs – Analiza economico-financiară”
Drobotă Niță “Economie politică”, București 1993
C-tin și Aura Gogoneață “Economie politică – Teorie micro și macroeconomică. Politici economice”, Editura Didactică și Pedagogică, București
T. Moga “Management – note de curs”
O. Moldovanu “Managementul operațional al producției”
O. Nicolescu, I. Verboncu “Management”, Editura Economică
prof. Rotaru “Economia și organizarea producției alimentare – Note de curs”
P. Șerban “Analiza activității economico-financiare”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1996
E. Topală “Fezabilitate și restructurare”, Editura Semne 1996
R. Voicu “Organizarea și strategia dezvoltării unităților agricole – Note de curs”
L. Zahiu “Economia și organizarea unităților agricole”
“Economia întreprinderii”
Actele principale ale S.C. “LACTA” S.A. Giurgiu privind modul de constituire și funcționare, înscrierile de mențiuni pentru completarea obiectului de activitate și modificarea capitalului social
Organigrama agentului economic
Documente financiar-contabile
Bilanțuri anuale 1994-1997
Rapoarte anuale de gestiune
Fișele tehnologice și instrucțiuni de fabricație
Diverse raportări statistice, raporturi operative
Documente din arhiva S.C. “LACTA” S.A. Giurgiu
=== CAPITOLUL I ===
CAPITOLUL I:
REZULTATE ECONOMICE ȘI DE PRODUCȚIE LA NIVELUL S.C. “LACTA” S.A. GIURGIU
1.1. Descrierea unității. Obiect de activitate
Societatea comercială LACTA S.A. își desfășoară activitatea în Județul Giurgiu, Str. Gloriei nr. 2, în conformitate cu legile române și cu statutul, nu are filiale și nu aparține vreunui holding.
De-a lungul timpului, această societate a suferit numeroase transformări.
În anul 1958 a luat ființă Baza de Colectare și Industrializare a laptelui Giurgiu, subordonată Întreprinderii de Industrializare a Laptelui Ilfov. Unitatea dispunea de o secție unică de producție lapte consum, produse proaspete și brânzeturi, care asigurau necesitățile de consum ale județului Giurgiu, cât și cerințele pieței București-ului. Baza de colectare și producție avea în subordine 7 centre de colectare și industrializare.
Având în vedere condițiile minime asigurate prin spațiile de folosință ca spațiu de industrializare și depozitare, s-a impus proiectarea și construirea unei fabrici de produse lactate de capacitate 25.000 l cu secții de fabricație lapte consum, produse proaspete, brânzeturi, pasteurizare, depozitare și secții de producere a frigului tehnologic, distribuirea aburului tehnologic și energiei electrice.
În anul 1972 a fost pusă în funcțiune Fabrica de Produse Lactate Giurgiu și s-a recurs la o schimbare a rețelei de colectare lapte, centrele de colectare și fabricație fiind organizate într-o nouă structură.
Odată cu reorganizarea teritorială, are loc înființarea Întreprinderii de Industrializarea Laptelui Giurgiu. Înființată ca întreprindere de sine stătătoare, aceasta funcționa ca punct de aprovizionare cu lapte materie primă a Întreprinderii de Industrializarea Laptelui București.
În anul 1986 a fost finalizată investiția privind construirea unei secții de înghețată cu o capacitate de 770 t/an. S-au derulat în paralel o serie de lucrări cuprinse într-un plan de modernizare pentru care au fost achiziționate utilaje și anume: trecerea centralei termice de la centrele Vedea, Stâlpu și Mihăilești pe combustibil solid, dotarea centrului Vedea cu un echipament complet de instalație solară, modernizarea APL (Aprovizionare – Producție – Livrare) Giurgiu prin amenajarea unei secții de producere a untului.
Începând cu anul 1990, I.I.L. Giurgiu și-a obținut identitatea odată cu transformarea în societate comercială de industrializare a laptelui și comercializare a produselor lactate, prin ruperea centralizării față de Centrala Industrializării Laptelui București.
Resursele de materie primă au fost industrializate în unitățile proprii și datorită câștigării pieței de desfacere atât în municipiul Giurgiu, cât și în București, producția industrială de lapte consum și alte sortimente din gama produselor proaspete, a crescut mult.
Având în vedere acest fapt, s-a trecut la un program de investiții și modernizări prin forțe proprii, care a însemnat eliminarea sistemului de ambalare și livrare a produselor lactate în ambalaje recuperabile din sticlă, cu cel de ambalaje nerecuperabile din material plastic din import.
Dotarea a început în anul 1994, cu achiziționarea a două linii de preambalat lapte la pungi și o linie de preambalat produse vâscoase. De asemenea, a fost revizuit parcul auto cu dotarea cu două mijloace de transport lapte și dotarea depozitului de păstrare lapte consum cu agregate de răcire cu freon ecologic și a depozitului de brânză telemea.
Societatea comercială LACTA este constituită ca societate pe acțiuni, persoană juridică română, fiind înmatriculată la Camera de Comerț și Industrie a Județului Giurgiu sub numărul J52/13/1991 cod SIRUES 52/1173713. Societatea are numărul de înregistrare fiscală R1292426/22.11.1992.
Pentru desfășurarea activității sale, societatea a obținut licențe pentru următoarele: colectarea, transportul și prelucrarea materiei prime și a semifabricatelor; fabricarea laptelui de consum și a produselor acidofile; fabricarea brânzei proaspete de vaci, a cremelor, a smântânii de consum și a frișcăi; fabricarea brânzeturilor; fabricarea înghețatei.
Obiectul de activitate îl reprezintă asigurarea materiei prime, industrializarea materiei prime, industrializarea, conservarea și comercializarea laptelui, a produselor lactate și complementare, prestări servicii către terți, operațiuni de import-export în activitatea proprie.
S.C. LACTA S.A. funcționează pe bază de autorizație sanitară eliberată de Centrul de Medicină Preventivă al Județului Giurgiu.
Materia primă prelucrată este salubră și, de asemenea, este asigurată sanitatea elementelor încorporate în produsele finite.
Alimentarea cu energie electrică, energie termică, frig industrial, aer instrumental, gaze naturale, apă potabilă, apă pentru incendiu și remiză este asigurată în condiții optime desfășurării activității.
Societatea îndeplinește toate condițiile legale de funcționare pentru reprezentare în fața organelor publice și private. Situația juridică este clară și lipsită de probleme care ar putea împiedica procesul de privatizare și asociere cu alți parteneri.
S.C. “Lacta” S.A. nu are contractate credite bancare pe termen lung, mediu sau scurt, însă, mediul economic în care funcționează este în perioada de tranziție un mediu turbulent.
1.2. Baza tehnico-materială
S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu deține titlul de proprietate asupra imobilelor, fiind în curs de obținere și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Valoarea totală a imobilizărilor corporale era la ultimul bilanț încheiat (31.12.1997) de 5.878.569 mii lei, ponderea clădirilor și a construcțiilor speciale fiind de 55,5%, iar ponderea mașinilor, utilajelor și mijloacelor de transport fiind de 42,7%. Imobilizările corporale care determină profitabilitatea procesului productiv sunt învechite fizic și moral, nefiind însă necesară o retehnologizare urgentă, ci doar o modernizare în vederea automatizării utilajelor de producție.
În valoarea terenurilor sunt incluse suprafețele următoarelor amplasamente: sediul societății din Giurgiu, inclusiv spațiile productive 10.611 mp, centrul de colectare și prelucrare lapte Vedea 2.309 mp, centrele de colectare și/sau prelucrare de la Stâlpu, Mihăilești, Bucșani, Călugăreni, Comana, Tântava, Joița, Bolintin Vale, suprafața totală fiind de 64.627 mp.
S.C. Lacta S.A. Giurgiu are ca obiect de activitate colectarea și industrializarea laptelui și comercializarea produselor lactate.
Activitatea de colectare se desfășoară în centrele și punctele de colectare amplasate în toate localitățile județului Giurgiu. Acestea sunt arondate unor rute de colectare, după cum urmează: Ruta Gostinu cu 9 puncte de colectare; Ruta Bolintin vale cu 9 puncte de colectare; Ruta Vedea cu 11 puncte de colectare; Ruta Putineiu cu un punct de colectare; Ruta Răsuceni cu 7 puncte de colectare. Centrele și punctele de colectare au în dotare bidoane de aluminiu, bazine de aluminiu sau inox pentru stocare lapte. Analizele chimice de determinare a calității laptelui pentru parametrul grăsime se execută cu ajutorul unor centrifuge acționate manual sau electric.
Transportul laptelui materie primă la locul de industrializare se realizează cu mijloace de transport specializate cu capacitate de 4,5 t și 5,2 t.
Activitatea de industrializare se desfășoară în:
Atelierul de produse lactate din Giurgiu, care are în dotare secțiile de:
fabricație lapte consum;
produse proaspete, brânzeturi, secția înghețată;
centrul de fabricație brânzeturi cu pastă opărită Vedea;
centrul de fabricație brânzeturi în saramură Stâlpu, Mihăilești, Bucșani.
Atelierul de produse lactate situat în Giurgiu, are în dotare următoarele:
secția de recepție-pasteurizare;
secția fabricație lapte consum;
secția fabricare produse proaspete;
secția fabricație brânzeturi;
depozite frigorifice pentru lapte consum, produse proaspete, brânzeturi;
laborator de determinări fizico-chimice și microbiologice;
săli temperare produse;
spații depozitare ambalaje;
vestiar filtru;
spălătorie;
spații de spălări cisterne;
pavilion administrativ;
centrală frigorifică;
punct de distribuire abur tehnologic și preparare apă caldă;
punct TRAFO;
spații atelier reparații mecanice;
spații atelier reparații electrice;
spațiu atelier reparații auto.
Utilajele din dotarea secțiilor de fabricație pot fi clasificate în următoarele categorii:
utilaje pentru transport materie primă (pompe);
utilaje pentru stocare lapte (bazine Al 500-2000 l, tancuri inox, izoterme 5000-15000 l);
utilaje pentru tratarea termică a laptelui (vane de pasteurizare 1000-1500 l, instalație de pasteurizare lapte 5000 l/h și 10000 l/h);
utilaje de preambalare lapte la pungi tip PVC și de preambalat produse vâscoase;
utilaje de amestecat produse vâscoase (pastificator, malaxor);
utilaje pentru ventilație spații fabricație: aeroterme, ventilatoare, baterii de ventilatoare.
Laptele materie primă este descărcat din mijloacele de transport cu ajutorul unor pompe autoabsorbante de 15.000 l/h, este dirijat în bazine inox paralelipipedice pentru recepția calitativă și apoi într-un tanc inox izoterm, pentru depozitare tampon.
Laptele colectat este supus operației de degresare, în vederea corectării conținutului de grăsime în funcție de produsul fabricat.
Laptele de consum, după pasteurizare și normalizare, este dirijat la mașinile de preambalat și depozitat pentru livrare. Din categoria produselor proaspete fac parte laptele bătut, iaurtul, smântâna de consum. Laptele dirijat la aceste produse suferă un proces de pasteurizare la vană, însămânțare, preambalare și termostatare.
Procesul tehnologic de fabricație a brânzeturilor cuprinde operațiunile de normalizare, pasteurizare la vană, răcire, coagulare, prelucrare coagul, formare, sărare umedă și uscată, maturare, depozitare în vederea livrării.
Analizele cerute privind determinarea unor indici de calitate caracteristici laptelui materie primă și produselor lactate, se execută în laboratorul de determinări fizico-chimice și de microbiologie, unde se vehiculează reactivi chimici cum ar fi: acid sulfuric concentrat, acid azotic 30%, săruri de sodiu, potasiu, bicromat de potasiu, acid clorhidric etc.
Aburul tehnologic necesar produselor termice este asigurat de CET Giurgiu și distribuit printr-un punct de distribuție propriu.
Unitatea are în dotare o centrală frigorifică, cu capacitatea de 200.000 Gcal, având în dotare 5 compresoare, din care 3 deservind partea de instalație cu detentă directă și 2 deservind partea de instalație cu detentă indirectă ce asigură răcirea agenților intermediari apă răcită și saramură de clorură de calciu tehnică necesară răcirii laptelui de vacă pasteurizat și răcirii spațiilor frigorifice necesare refrigerării produselor lactate.
Utilajele din dotare sunt de proveniență românească, fiind verificate la termenul scadent de reprezentantul ISCIR.
Celelalte centre în care se desfășoară activitatea de producție au în dotare, pe lângă secțiile de fabricație și depozitare, punct termic propriu de producere a aburului tehnologic și centrală frigorifică.
În toate secțiile de producție sunt asigurate condiții corespunzătoare de iluminat, ventilație, temperatură optimă de lucru.
Echipamentul de producție și de lucru este asigurat la toate categoriile de muncitori conform normativelor, fiind respectate normele de producție a muncii.
Societatea are în exploatare coloană auto cu un număr de 30 mijloace de transport și personal de execuție calificat. Dintre instalațiile cu grad ridicat de pericol în exploatare sunt cele de producere a frigului și a aburului tehnologic, a căror exploatare și întreținere este executată de personal calificat.
Având în vedere existența centralei frigorifice de la APL Giurgiu și centrele de fabricație, societatea a executat o serie de determinări a concentrațiilor de noxe, în vederea stabilirii măsurilor urgente de eliminare a scăpărilor de noxe și de stabilire a nivelelor de sporuri la salarizare.
1.3. Capitalul social
La data constituirii societății comerciale “Lacta” capitalul inițial a fost de 41.249 mii lei împărțit în 8.250 acțiuni nominative de 5.000 lei fiecare, capital în întregime subscris de statul român în calitate de acționar unic.
În 1994, ca urmare a reevaluării are loc o majorare a capitalului social, ajungând la 4.760.675 mii lei, numărul acțiunilor fiind de 190.427, valoarea unei acțiuni fiind de 25.000 lei fiecare.
În temeiul Legii nr. 15/1991 și Legii nr. 58/1991 a avut loc transmiterea acțiunilor către FPS și FPP V Oltenia, înființându-se Adunarea Generală a Acționarilor.
Evoluția capitalului social
Tabel 1
Transmiterea capitalului către cei doi proprietari s-a făcut astfel:
Tabel 2
Structura capitalului social
Tabel 3
1.4. Managementul resurselor umane la S.C. “Lacta” Giurgiu
1.4.1. Structura organizatorică
Desfășurarea activității unei unități economice sub multiplele ei aspecte coincide cu exercitarea funcțiunilor sale și presupune concentrarea și realizarea unei structuri organizatorice care să favorizeze realizarea obiectivelor pe care și le-a propus. Este vorba de constituirea unor elemente structurale ale unității economice cu caracter de execuție și funcționale, care să contribuie la obținerea producției.
Totalitatea componentelor de producție, servire și funcționale de organizare a managementului participativ, modul de constituire și de grupare a lor ca și relațiile dintre ele stabilite pe niveluri ierarhice formează structura organizatorică a unei unități economice.
Punctul de plecare în crearea structurii organizatorice îl constituie funcțiunile unității economice. Realizarea activității pe care le presupune fiecare funcțiune solicită formarea unor compartimente specifice în domeniul fiecărei societăți. Delimitarea funcțiunilor are loc prin gruparea activității după anumite criterii. Acest tip de organizare are în vedere problemele de muncă fizică și intelectuală care sunt supuse studiului pentru a fi cunoscute. În continuare, are loc regruparea compartimentelor de muncă ținând seama de asemănarea sau caracterul complementar dintre ele, de pregătirea personalului chemat să-l realizeze ca și de specificul metodelor și tehnicilor reclamate de desfășurarea activității. Pe această bază se pot constitui elemente structurale ale compartimentelor, posturilor și funcțiilor.
Structura de management reunește ansamblul posturilor, compartimentelor și relațiilor organizatorice astfel constituite încât să asigure condiții economice, tehnice și de personal necesare desfășurării procesului activității de conducere și ale personalului de execuție.
Elementele componente ale structurii de management sunt: postul, funcția, compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhică, nivelul ierarhic.
Structura organizatorică actuală a S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu ține seama de natura și complexitatea proceselor de producție. Variabilele organizaționale mai importante sunt:
complexitatea tehnologică dată de numărul mare de operații tehnologice;
riscul profesional generat de gradul de mecanizare.
S.C. “Lacta” S.A. dispune de organigramă funcțională (prezentată mai sus) în care sunt stabilite subordonările ierarhic-funcționale.
Structura organizatorică a societății cunoaște periodic procese de adaptare în vederea asigurării unei conduceri cât mai elastice și operative.
1.4.2. Structura managerială
Conducerea societății “LACTA” S.A. se realizează într-o structură piramidală care cuprinde:
a) Managementul de vârf constituit din manager – director general. Conducerea executivă este asigurată de directorul general împreună cu directorul tehnic și contabilul șef. Directorul tehnic are în subordonare compartimentul cercetare-producție, prognoze, statistici, compartimentul mecano-energetic, investiții. Contabilul șef are în subordine biroul financiar, contabilitatea, prețurile, analize economice, control financiar preventiv și revizorii gestiunii.
Pentru exercitarea controlului specific al utilizării valorilor materiale și financiare, precum și al gestiunilor, societatea dispune de o comisie formată din 3 cenzori.
Posibilitatea de îmbunătățire a actului de conducere se regăsește în trecerea la o autonomie reală, ca efect al privatizării. Un aspect pozitiv în sprijinul metodei de conducere promovată îl reprezintă motivația și dorința personalului de schimbare a formei de proprietate, optând pentru cumpărarea acțiunilor sau asocierea cu un partener străin în vederea recapitalizării.
b) Managementul mediu este constituit din șefii de departamente funcționale, astfel:
Șeful compartimentului cercetare, producție, prognoză, statistică are în subordine problemele tehnice și de producție, analiza tehnică, aplicarea tehnologiilor noi, consumuri, decontarea producției, secția fabricație produse lactate;
Șeful compartimentului mecano-energetic-investiții are în subordine probleme legate de reparații capitale, curente, organizare și funcționare, atelier mecano-electric, centrala termică și de frig, cabinet protecția muncii;
Șeful compartimentului comercial aprovizionare-desfacere are în subordine probleme de aprovizionare materii prime și materiale, biroul aprovizionare-desfacere, transporturi (magazii tehnico-materiale, depozit frig și produse finite), autobaza, autospeciale, formație reparații auto, magazine;
Șeful compartimentului financiar-contabil are în subordinea sa biroul financiar, biroul contabilitate, prețuri, analize economice.
Toate aceste activități sunt cuprinse în organigrama aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor.
c) Managementul verigilor de bază constituit din maiștri și alte cadre cu atribuții similare pentru organizarea și supravegherea pe formații și schimburi de lucru.
Metodele de conducere aplicate au la bază:
managementul participativ prin larga antrenare a conducătorilor verigilor medii la pregătirea și adoptarea deciziilor;
conducerea cu utilizarea bugetului de venituri și cheltuieli ca instrument de orientare generală a activității;
conducerea prin programe de fabricație, reparații, lucrări, în cadrul unor grafice cu termene;
receptivitatea și adaptarea la cerințele pieței, fiind necesară o abordare mai sistematică a pieței potrivit conceptului de marketing modern.
1.4.3. Analiza forței de muncă
Pentru realizarea obiectului de activitate S.C. “Lacta” S.A. dispune de personal calificat necesar.
Forța de muncă utilizată în perioada analizată este redată mai jos:
Structura și dinamica personalului
Tabel 4
Se remarcă faptul că ponderea personalului TESA a scăzut de la an la an, iar ponderea de 9% din total personal prezintă un nivel rezonabil fiind o garanție a bunei organizări, a urmării evidențelor pe compartimente.
Situația pregătirii profesionale a muncitorilor este de asemenea o garanție a unor posibile performanțe viitoare, așa cum rezultă din următoarele situații:
Tabel 5
Se remarcă ponderea ridicată a muncitorilor calificați (peste 80%) dar și o pondere relativ mică a muncitorilor direct productivi (între 20-25%) ceea ce conduce la concluzia că numărul muncitorilor antrenați cu activități auxiliare este relativ mare.
Dacă se face o comparație între fluctuația forței de muncă la nivelul societății și la nivelul activității de industrie se observă că reducerea de la nivelul activității de industrie a urmat proporția reducerii la nivelul societății. Ca urmare a variației mici a volumului producției generată în principal de resursele de materie primă în anul 1994 au fost disponibilizați pentru șomaj numai 17 muncitori, în anul 1995 doar 5 muncitori, iar în următorii ani muncitorii au fost reangajați în anumite perioade, pentru a se face față fluctuației de materie primă, astfel că la sfârșitul anului 1997 erau 165 muncitori. În anul fiscal 1996, societatea a lucrat cu 167 muncitori cu contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată și 17 colaboratori cu contract civil.
Disponibilizarea mică a salariaților către șomaj a fost o excepție față de majoritatea societăților comerciale cu profil de industrializare a laptelui, unde datorită lipsei de materie primă au fost operate disponibilizări importante către șomaj.
În ceea ce privește personalul cuprins în statul de funcțiuni, structurat în scopul asigurării atât a consumului redus al fondului de salarii cât și acoperirea cu personal corespunzător a întregului volum al activității, se disting următoarele funcții pe nivele de pregătire:
Tabel 6
Factorul cheie pentru societate îl reprezintă specializarea și calificarea personalului în activitatea de colectare, recepție și pasteurizare a laptelui, fabricarea de produse lactate proaspete, brânzeturi etc.
Privatizarea societății prin cumpărarea acțiunilor de către salariați reprezintă un argument în menținerea personalului cu experiență în domeniu, în condiții avantajoase. Un aspect pozitiv îl constituie repartizarea corespunzătoare a personalului existent pe posturi, distribuția pe meserii fiind corelată cu obiectul de activitate.
Se remarcă o bună organizare a activității și încercarea de a crea un climat favorabil muncii în echipă, factor important în creșterea competitivității firmei.
Alte puncte forte în analiza resurselor umane constau în:
politica de remunerare corespunzătoare aspirațiilor salariaților;
ponderea ridicată a muncitorilor calificați;
nu s-au înregistrat conflicte de muncă;
fidelitatea personalului de specialitate față de societatea comercială;
ponderea mică a personalului TESA;
asigurarea echipamentului de protecție necesar conform cerințelor postului.
În cadrul S.C. “Lacta” S.A. nu există o organizație sindicală. La negocierea contractului colectiv de muncă, înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Municipiului Giurgiu au participat salariații prin reprezentanții lor.
Contractele individuale de muncă s-au negociat cu fiecare salariat în parte de către reprezentanții patronatului și salariați și aceste contracte prevăd: durata, funcția și locul de muncă, condiții de încadrare, condiții de muncă, salariu brut lunar, plata orelor suplimentare, sporuri, durata concediului de odihnă, obligații generale ale părților.
Analiza productivității muncii
Forța de muncă reprezintă factorul decisiv al procesului de producție și constituie principala forță de producție a societății întrucât: produce și reproduce factorii obiectivi ai producției, este creatorul și animatorul mijloacelor de producție; are rolul hotărâtor în obținerea valorilor de întrebuințare, fiind singurul factor de producție capabil să creeze valori noi, joacă un rol hotărâtor în organizarea și conducerea procesului de producție. Transformarea efectivă a forței de muncă în factorul hotărâtor al creșterii economice are loc numai în măsura în care pregătirea sa temeinică este îmbinată cu utilizarea ei rațională. Folosirea rațională a factorului uman se află într-o strânsă corelație cu celelalte elemente ale mecanismului economiei naționale: volumul și calitatea factorilor materiali; repartizarea teritorială a factorilor de producție, modernizarea structurii industriei; introducerea progresului tehnic; așezarea relațiilor dintre oameni pe principii morale; folosirea stimulentelor materiale și morale.
Fiind o categorie economică complexă și dinamică, productivitatea muncii poate fi definită ca fiind însușirea muncii concrete de a crea în cadrul unor anumite relații social-istorice, o anumită cantitate de valori de întrebuințare într-o unitate de timp, cu o intensitate normală a muncii, reflectând în ultimă instanță, eficiența cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă. Ea exprimă atât influențele factorilor privind creșterea și perfecționarea forțelor de producție, cât și influența relațiilor sociale de producție.
Dacă la nivel macroeconomic, creșterea productivității muncii sociale creează modificări în structura valorică a produsului social, la nivel microeconomic, creșterea productivității muncii individuale schimbă raportul dintre munca vie și munca materializată încorporată în valoarea unitară a produselor, conducând la reducerea costului unitar.
În cadrul S.C. “Lacta” S.A. productivitatea muncii a crescut an de an, ca urmare a retehnologizării procesului de fabricație.
Productivitatea muncii
Tabel 7
După cum se observă, cifra de afaceri a crescut foarte mult, la fel și producția fizică, aceasta înregistrând o mică scădere doar în 1997. Productivitatea muncii în expresie valorică a crescut de la 14.780 mii lei/om în 1994 la 74.275 mii lei/om în 1997. În dinamică, aceasta a crescut de la 109,5% în 1995 față de 1994 la 150% în 1996 față de 1995.
Pentru a se efectua o analiză eficientă a situației din unitate, indicatorul productivitatea muncii în expresie fizică trebuie avut în vedere, deoarece la cea în expresie valorică intervine prețul și implicit inflația.
Producția fizică din tabel se referă la produsul lapte consum, care deși a crescut, productivitatea a scăzut, în condițiile în care numărul mediu de salariați a fost de 165.
Sporirea productivității muncii are influențe multiple, afirmându-se ca sursă principală de creștere a volumului producției și o sursă de bază a reducerii costurilor pe unitatea de produs, având consecințe economice asupra tuturor indicatorilor financiari ai activității firmei.
1.5. Manifestarea funcției comerciale
1.5.1. Piața de aprovizionare a S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu
Piața laptelui și produselor lactate în România se confruntă în prezent cu un puternic impact al cererii, superior producției, mai ales la sortimentul de strictă necesitate: lapte de consum, precum și produse proaspete, destinate îndeosebi unei anumite categorii de consumatori, pentru care nu există alternative de substituire cu alte produse. Deși efectivul matcă a scăzut față de 1989 cu circa 20%, ca urmare a schimbării structurii de proprietate, creșterea producției cu aproximativ 30% a făcut posibilă menținerea relativ constantă a producției totale de lapte.
Producția de lapte pe cap de animal în Județul Giurgiu a depășit în fiecare an media pe țară, de asemenea ponderea animalelor din sectorul privat. De exemplu, în anul 1994 producția de lapte pe total județ a fost de 867.000 hl, din care S.C. “Lacta” a achiziționat 66.835 hl, reprezentând 7,7%, existând, deci, resurse disponibile care pot fi atrase în viitor.
Trebuie să se țină seama și de procentul de 69,7% populație rurală, care determină prelucrarea în propriile gospodării a unei ponderi mari a laptelui materie primă.
La nivelul societății “Lacta” s-a achiziționat lapte din 3 surse: Societăți Comerciale (foste I.A.S.-uri), Asociații Private și Gospodăriile Populației.
Structura și dinamica surselor de achiziție
Tabel 8
Situația preluărilor de lapte de vacă materie primă înregistrează la S.C. “Lacta” Giurgiu evoluții diferite, de la an la an. Astfel, în anul 1995 s-au colectat 84.455 hl de lapte, această cantitate scăzând la numai 63.360 hl în anul 1997. În dinamică, s-a înregistrat o scădere de la 126,4 la 79,6.
Este remarcabilă creșterea constantă a ponderii achiziției de materie primă de la gospodăriile populației de la 62% în anul 1994 la 76,9% în anul 1997, iar rezultatele bune ale societății se datorează corectitudinii și receptibilității față de rezolvarea problemelor producătorilor particulari.
În anul 1995, cantitatea de lapte colectată de la fostele I.A.S.-uri reprezenta 26,5% din total, de la Asociațiile Private 3,3%, iar de la Gospodăriile Populației 70,2% din totalul cantității de lapte colectat. Aceste rezultate au fost posibile ca urmare a interesului manifestat de societate pentru urmărirea extinderii punctelor de colectare din Județul Giurgiu.
Asigurarea necesarului de materie primă în viitor este dependentă de rezolvarea la nivel național a modalităților de susținere a dezvoltării producției de lapte în gospodăriile populației și micile ferme particulare.
1.5.2. Piața de desfacere
S.C. “Lacta” S.A. realizează următoarele patru grupe de produse:
lapte de consum,
produse lactate proaspete,
unt,
brânzeturi.
Structura și dinamica vânzărilor pentru perioada 1994-1997
Tabel 9
Analizând structura și dinamica vânzărilor pentru ultimii ani, se constată că în anul 1995 au avut loc creșteri satisfăcătoare la toate grupele de produse: 157,9% la lapte de consum, 147,7% la produse proaspete și 126,8% la brânzeturi.
Aceste creșteri s-au datorat faptului că în 1995 s-au achiziționat 84.455 hl de lapte, cea mai mare cantitate achiziționată din ultimii ani, în condițiile în care conjunctura economică a industriei laptelui a fost defavorabilă și ca urmare, majoritatea unităților de stat din sector au înregistrat involuții ale vânzărilor de produse.
În anul 1997, S.C. “Lacta” S.A. a înregistrat scăderi ale vânzărilor de lapte consum și la produse proaspete, dar a înregistrat o creștere de 173,4% la brânzeturi și a produs 8 t de unt.
Pentru realizarea unor vânzări cât mai mari, apare ca necesară îmbunătățirea strategiei sub toate formele practicate până în prezent, precum și aplicarea de noi modalități de desfacere cât mai atractive pentru populație.
Strategia de aprovizionare cu materie primă, în special din sectorul privat, a făcut posibilă disponibilizarea de lapte materie primă și pentru alte unități a căror situație privind aprovizionarea a fost dramatică. Astfel, în anul 1997, S.C. “Lacta” S.A. a livrat lapte materie primă către următoarele unități: “Miorița” București 2.700 hl, “Comaico” 30 decembrie 1.500 hl, “Galacta” Galați 3.400 hl, “Oltina” Slatina 1.200 hl și “RomPaulo” București 1.800 hl.
De menționat și faptul că S.C. “Lacta” deține și magazine proprii prin care vinde o mare parte a produselor fabricate, ceea ce are ca efect creșterea profitabilității produselor.
Principalii beneficiari ai produselor societății sunt:
pentru consumuri colective: spitale, grădinițe, unități militare, așezăminte, fundații;
pentru desfacerea cu amănuntul, societăți comerciale care preiau marfa conform comenzii de la rampa de desfacere: S.C. “Muntenia” Giurgiu, S.C. “Ana Co Ana” București, S.C. “Lira” București, S.C. DLC București.
S.C. “Lacta” S.A. nu a înregistrat reclamații în ceea ce privește calitatea produselor sau termenul de livrare a lor. Toate produsele s-au încadrat în condițiile tehnice de calitate organoleptice și fizico-chimice. Cumpărătorii și-au dovedit preferința pentru produsele realizate de societate, în special în condițiile concurențiale create de apariția numeroșilor agenți comerciali particulari cu același profil de activitate.
1.5.3. Activitatea de marketing
La nivel național, ca principale puncte critice prin care trece laptele în drumul său de la producător la consumator, la nivelul agriculturii, cel mai important factor limitativ al producției de lapte l-a reprezentat furajarea, punctele critice manifestându-se în egală măsură în ceea ce privește aspectele cantitative și calitative, precum și aprovizionarea ritmică în raport cu necesitățile biologice.
Reducerea la jumătate a preluărilor de materie primă a atras după sine micșorarea cantităților de produse finite destinate consumului cu implicații directe în desfășurarea activității comerciale, iar utilizarea capacităților de producție s-a făcut în proporție de 20-30%. Acest fenomen s-a produs concomitent cu majorarea autoconsumului în mediul rural, precum și comercializarea pe piața liberă, ceea ce a avut un impact negativ asupra aprovizionărilor cu lapte a marilor aglomerări urbane.
Activitatea de colectare a laptelui se realizează prin rețeaua de achiziție formată din puncte și centre zonale de colectare, care în proporție de 90% nu dispun de sisteme de răcire a laptelui, fapt care influențează negativ calitatea produselor finite.
Piața urbană este aprovizionată de către industria prelucrătoare cu un singur sortiment de lapte de consum pasteurizat cu 1,8% grăsime, care satisface marea majoritate a consumatorilor tradiționali, în ceea ce privește accesibilitatea ca preț.
Pentru buna desfășurare a activității de colectare și prelucrare în veriga industrializării se impun:
modernizarea tehnologică a întreprinderilor prin investiții și utilări cu linii tehnologice de mare productivitate și dotarea centrelor de colectare cu agregate care să asigure răcirea laptelui;
îmbunătățirea tehnologiilor de fabricație în vederea obținerii unor produse cu conservabilitate ridicată, care să permită afluirea de produse lactate din zonele cu producție mare spre cele cu producție scăzută;
diversificarea gamei sortimentale a produselor lactate, urmărind înscrierea în tendințele mondiale actuale de modernizare a alimentației, care să răspundă cerințelor nutriționale și tradiționale ale consumatorilor;
antrenarea producătorilor agricoli la privatizarea societăților comerciale de industrializare, prin cumpărarea de către aceștia a unui pachet de acțiuni, pe aceleași criterii ca salariații societății comerciale.
S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu pentru a crește volumul vânzărilor în special a celor direct către consumator și a face față concurenței, în strategia managerială s-a avut în vedere achiziționarea de linii de preambalat lapte, de instalații de răcire a laptelui, introducerea de noi produse în gama sortimentală și îmbunătățirea modului de ambalare și de prezentare a produselor finite.
Rolul ambalajului produselor alimentare este triplu: de a închide etanș pentru a asigura integritatea produsului până la consumator; de a asigura igiena astfel încât factorii externi să intervină în proporție cât mai mică și de a garanta sațietatea produsului alimentar; de a asigura informarea corectă a consumatorului privind data fabricației, termenul de garanție, compoziție, conținu net etc. Ambalarea produselor a cunoscut importante modificări:
la produsul lapte de consum s-a trecut la ambalarea în pungi de polietilenă de 1 l închise etanș prin termosudare;
iaurtul se ambalează în pahare închise etanș prin termosudare cu folii de aluminiu; la fel și smântâna;
laptele bătut se ambalează în pungi de polietilenă de 0,5 și 1 l;
o variantă nouă a unui sortiment de lapte superior este laptele pasteurizat cu 2,5% grăsime, ambalat în folie multistrat și cutie de carton tip “Brenac”, pentru care se asigură conservabilitate de până la o săptămână, cererea fiind în permanentă creștere.
Aceste sisteme noi de ambalare au contribuit nu numai la asigurarea integrității produsului, aspect comercial îmbunătățit, condiții de sanitate superioare, dar au și facilitat cumpărătorului achiziționarea produselor, nemaifiind nevoiți să transporte sticlele și borcanele necesare schimbului sau să le cumpere de fiecare dată.
În condițiile concurențiale care au apărut, activitatea de marketing trebuie extinsă, realizându-se o analiză permanentă a preferințelor consumatorilor privind gama sortimentală, atât la produsele proaspete, cât mai ales la brânzeturi.
O importanță prea mică a fost acordată cunoașterii și recunoașterii calității produselor fabricate sub marca “Lacta” Giurgiu prin reclame, expoziții promoționale. În condițiile în care, așa cum se prelimină, cantitățile de lapte materie primă vor crește, problema desfacerii produselor finite trebuie privită în conjunctura corespunzătoare în vederea întăririi și lărgirii piețelor de desfacere.
Satisfacerea complexelor nevoi ale populației, sub aspectul exigențelor de ordin calitativ, impune realizarea unui nivel superior de servire a consumatorului, din ce în ce mai pretențios în fața noilor transformări specifice economiei de piață la care încearcă să se adapteze.
1.6. Gradul de utilizare al capacităților de producție
O situație cu totul aparte față de majoritatea unităților de industrializare a laptelui o reprezintă la S.C. “Lacta” S.A. creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție.
Astfel, la lapte consum gradul de utilizare a crescut de la 69,6% în anul 1995 la 90,2% în anul 1996, dar înregistrează o scădere de până la 76,8% în anul 1997. Creșterea gradului de utilizare s-a datorat și îmbunătățirii structurii calitative a sortimentelor de lapte consum prin introducerea laptelui pasteurizat 2,5% grăsime. La brânzeturi, gradul de utilizare a crescut de la 30-31% în 1995-1996 la 53,7% în 1997. Acest fapt s-a datorat creșterii volumului de lapte, în condițiile în care capacitatea de producție este de 400 t brânzeturi.
Capacitatea de producție la înghețată nu a fost folosită, fabrica fiind păstrată în condiții optime de conservare, strategia fiind cea mai avantajoasă până la realizarea condițiilor pentru apariția pe piață a noi sortimente care să contracareze concurența numeroșilor agenți particulari.
Aceste rezultate reies și din tabelul următor:
Tabel 10
1.7. Rezultate economice și financiare la S.C. “Lacta” S.A.
1.7.1. Analiza financiară pe bază de bilanț
Bilanțul contabil a apărut ca model de armonizare și eficientizare a relațiilor dintre pasiv și activ, cheltuieli și venituri.
În condițiile economiei de piață problematica bilanțului și a contului de profit și pierderi este tot mai actuală, având în vedere că aceste informații de sinteză au ca destinatari atât managerii întreprinderii, cât și o serie de beneficiari externi.
Asigurând un flux informațional pertinent, sistematizat și periodic asupra evoluției mijloacelor economice, a modului de constituire a resurselor financiare și a utilizării acestora precum și profitului sau pierderii obținute, bilanțul contabil furnizează conducerii unităților patrimoniale elementele de bază pentru selectarea direcțiilor de dezvoltare, a modelelor de optimizare a procesului de producție și desfacere, a politicii investiționale. Astfel, informațiile oferite de acest calcul periodic de sinteză al contabilității fundamentează procesul decizional, iar prin urmărirea modificărilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale, se efectuează controlul acestui proces prin compararea rezultatelor obținute cu parametrii luați în considerare la adoptarea deciziilor.
Cadrul informativ al bilanțului, vizează și raporturi de cauzalitate dintre mijloacele economice asigurate și obligațiile create, dintre utilizarea unor resurse și reproducția acestora, dintre creșterea sau reducerea valorilor patrimoniale și a rezultatelor financiare înregistrate.
Referitor la S.C. “Lacta” S.A. aceasta a desfășurat în ultimii ani o activitate economico-financiară cu rezultate pozitive. Aceste rezultate reies și din activul și pasivul bilanțurilor contabile din anii 1994-1997.
Din analiza elementelor de activ se observă o creștere a acestora de 1,5 ori în 1997 față de 1994, ajungând în cifre absolute de la 5.137.278 mii lei în 1994 la 7.799.338 mii lei în 1997.
Referitor la active, ponderea activelor fixe în totalul activelor a scăzut de la 93,2% în 1994 la 75,3% în 1997. Valoarea activelor fixe a crescut de la 4.684.518 mii lei în 1995 la 5.878.569 mii lei, înregistrându-se o creștere de 1,25 ori. Ponderea activelor circulante în totalul activelor a crescut de la 6,7% în 1994 la 24,6% în 1997. În cifre absolute activele circulante au crescut de la 343.724 mii lei la 1.920.769 mii lei, adică de 5,6 ori. În cadrul acestora a crescut atât valoarea stocurilor, cât și a creanțelor și disponibilităților bănești.
Tabel 11
În anul 1996, la sfârșitul exercițiului financiar, S.C. “Lacta” S.A. nu deținea imobilizări necorporale, totalul imobilizărilor corporale realizându-se în proporție de 107,5% față de anul 1995, cu o creștere de 9,8%, ca urmare a faptului că societatea a valorificat active corporale respectând regulile impuse de legislația cu privire la o licitație, iar pe de altă parte a achiziționat utilaje specifice industriei laptelui, a imobilizărilor corporale ieșite din patrimoniul societății.
În totalul activelor circulante, ponderea stocurilor crește de la 43,3% în anul 1994 la 44,5% în anul 1997, ponderea disponibilităților bănești crește de la 25% în 1994 la 43% în 1997, iar creanțele scad de la 32% în 1994 la 12% în 1997. În cadrul stocurilor ponderea cea mai mare o dețin stocurile materiale de 38% în anul 1994, iar în anul 1997 produsele finite și semifabricatele dețin ponderea cea mai mare, adică mai mult de jumătate (51,7%) din valoarea stocurilor. În anul 1996 din totalul creanțelor de 623.464 mii lei, suma de 586.810 mii lei reprezintă valori de încasat în care ponderea o dețin clienții cu 202.660 mii lei și subvenții de la bugetul statului în valoare de 358.025 mii lei, iar suma de 34.212 mii lei reprezintă facturi emise pentru clienții cu o vechime de peste 1 an, considerați răi platnici. Tot în anul 1996 realizarea în procent de 323,77% pe total stocuri se datorează creșterii producției la sortimentul cașcaval și brânză telemea, precum și ambalajelor de polietilenă necesare procesului tehnologic imediat următor pe de o parte, iar pe de altă parte creșterii prețurilor la materii prime, energie electrică, termică și indexării salariilor. Totalul capitalului propriu la sfârșitul anului 1996 se realizează în valoare de 5.208.084 mii lei, urmare a repartizării profitului în exercițiul financiar 1996 la fondul de dezvoltare precum și a utilizării acestuia la începutul anului, format din amortizare în sumă de 80.894 mii lei pentru achiziții de mijloace fixe în anul 1997.
S.C. “Lacta” S.A. avea datorii, la sfârșitul anului 1997, în sumă totală de 2.040.532 mii lei, în care ponderea cea mai mare o dețineau furnizorii de materie primă și materiale, dar aceste datorii au fost achitate, ca urmare a faptului că societatea dispune de disponibilități în contul curent, la scadență fiind achitați și ceilalți furnizori, precum și alte datorii față de bugetul statului.
Din această analiză se desprinde concluzia că S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu a avut o activitate eficientă din punct de vedere economic și financiar, creșterea disponibilităților bănești și a creanțelor fiind premise de onorare a obligațiilor de plată. Activitatea pozitivă este demonstrată și de faptul că finanțarea mijloacelor circulante s-a realizat din surse proprii, fără a se apela la credite, ci numai la utilizarea surselor atrase.
Aceste rezultate reies și din analiza financiară pe verticală:
Analiza financiară pe verticală (%)
Tabel 12
ACTIVE
PASIVE
Indicatori financiari
Calculul și valorile principalilor indicatori financiari: de lichiditate, solvabilitate, ai echilibrului financiar, de gestiune, de rentabilitate reies din tabelul prezentat în continuare.
Așadar, indicatorii lichidității au valori aproape normale, rata lichidității generale scăzând de la 1,09 în 1994 la 0,94 în 1997, iar rata lichidității imediate scade de la 0,62 la 0,52, înregistrând valori peste 1 doar în anul 1995.
Indicatorii solvabilității: rata datoriilor este mai mică decât 1, dar cu tendință de creștere de la an la an, ajungând în 1997 la 0,26, rata solvabilității patrimoniale are valori cuprinse între 0,73 și 0,93, dar cu tendință de scădere.
Indicatorii echilibrului financiar: rata independenței financiare este în creștere ajungând la 0,35 în 1997 față de numai 0,06 în 1994.
Indicatorii de gestiune: viteza de rotație a activelor totale are valori sub 1 în anii 1994-1996, înregistrând valoarea normală de 1,57 abia în anul 1997; viteza de rotație a activelor circulante în cifra de afaceri înregistrează valori normale ajungând chiar la 6,38 în anul 1997, iar viteza de rotație a activelor fixe înregistrează valori sub 1 în anii 1994-1996, în anul 1997 înregistrând valoarea de 2,08.
Indicatorii de rentabilitate: marja profitului crește de la 1,38% în 1994 la 10,22% în 1996, înregistrând o ușoară scădere în 1997, iar rentabilitatea generală crește de la 1,11% în 1994 la 6,50% în anul 1997.
1.7.2. Analiza contului de profit și pierderi
În perioada analizată 1994-1997, S.C. “Lacta” S.A. a înregistrat profit care a crescut de la 37.479 mii lei în 1994 la 14.246.529 mii lei în 1997. Realizările în plus, atât la venituri cât și la cheltuieli se datorează pe de o parte creșterii productivității muncii, iar pe de altă parte situației inflaționiste.
Din Tabel 14 rezultă că veniturile totale au crescut an de an ajungând în 1997 la 15.516.279 mii lei, cu 213,1% mai mult decât în 1994. Ponderea cea mai mare în veniturile totale o dețin veniturile din exploatare cu peste 98%.
Referitor la cheltuielile totale, acestea au crescut cu 214,5% în 1997 față de 1994 ajungând în sumă absolută la 14.246.529 mii lei. Și aici, ponderea cea mai mare o înregistrează cheltuielile din exploatare cu peste 99%, societatea neavând cheltuieli financiare.
Profitul brut are o dinamică bună ajungând la aproape 200% în 1997 față de 90,4% în 1995. Impozitul pe profit a crescut foarte mult și cu toate acestea profitul net a crescut de la 30.155 mii lei în 1994 la 926.193 mii lei în 1997. În dinamică, profitul net a crescut foarte mult în 1995 față de 1994, iar în 1997 a crescut față de 1996 cu 31,4%.
Structura și dinamica veniturilor, cheltuielilor și profitului
Tabel 14
Repartizarea profitului net s-a făcut astfel:
Tabel 15
În anul 1996, dividendele cuvenite FPS au avut o pondere de 39,9%, restul de 60,1% referindu-se la dividende de plătit altor acționari. În anul 1997 suma dividendelor de plătit este de 208.558 mii lei din care 125.456 mii lei cuvenite acționarilor sau asociaților.
După cum se observă societatea a repartizat din profit o sumă din ce în ce mai mare pentru fondul de dezvoltare. În anul 1997 față de 1994, fondul de dezvoltare a crescut de 21,2 ori, această creștere reflectând faptul că societatea este preocupată de efectuarea unor investiții, care să ducă la creșterea veniturilor și, implicit a profitului.
Indicatori economici
Tabel 16
Dinamica și structura cifrei de afaceri
Tabel 17
Cifra de afaceri a crescut în cifre absolute de la 2.172.586 mii lei în 1994 la 12.255.456 mii lei în 1997, în dinamică creșterea dintre cei doi ani fiind de 110,7%. În totalul cifrei de afaceri producția vândută deține ponderea cea mai mare fiind cuprinsă între 57,7% și 69,8%, iar vânzările din mărfuri sunt cuprinse între 30,2% și 42,3%. Vânzările din mărfuri au o evoluție descendentă în favoarea evoluției ascendente a producției vândute.
Creșterea acestor indicatori a fost influențată în mică măsură de creșterea prețurilor și într-o măsură considerabilă de efectul unui management de bună calitate.
Caracterizarea generală din punct de vedere economico-financiar a S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu poate fi considerată ca satisfăcătoare cu posibilități de îmbunătățire a eficienței și rentabilității. Rentabilitatea a avut o evoluție ascendentă de la 1,4% în 1994 la 9,6% în 1996, în ultimul an de analiză înregistrând o ușoară scădere.
Datorită creșterii productivității muncii, cheltuielile la 1000 lei venituri au scăzut cu 68,2 lei în anul 1997 față de anul 1994, în anul 1996 înregistrându-se 912,3 lei. A crescut, de asemenea, eficiența fondurilor fixe între anul 1997 și 1994 fiind o diferență de 2.121,8 lei venituri la 1000 lei cheltuieli.
Aceste rezultate bune se explică prin faptul că societatea a lucrat eficient, obținând profit din ce în ce mai mare și, în condițiile în care nu s-a apelat la credite de orice natură, deci nu se datorează dobânzi și returnare de credit. Echilibrele financiare sunt satisfăcătoare și cu posibilități de îmbunătățire:
fondul de rulment net global este în creștere;
trezoreria este pozitivă majorându-se disponibilitățile bănești de care dispune societatea;
acoperirea activelor circulante se face numai din fonduri proprii și surse atrase;
capitalul propriu finanțează în totalitate activele societății;
obligațiile sunt mai mari decât creanțele, dar cu trezoreria existentă se poate face față cheltuielilor.
Se constată puncte slabe în sectorul zootehnic și anume o instabilitate economică și conjunctura nesigură a investițiilor în acest sector.
=== CAPITOLUL III ===
CAPITOLUL III:
OPTIMIZAREA DECIZIILOR DE ALOCARE A FACTORILOR DE PRODUCȚIE
Funcționarea în condiții de eficiență a unităților economice, în contextul economiei de piață, reprezintă un obiectiv important care contribuie la definirea și realizarea scopului fundamental al activităților. Aceasta înseamnă că, unitățile economice de stat, private sau mixte să-și dimensioneze și să-și așeze activitatea proprie pe criterii economice care au în vedere gospodărirea cu maximă exigență a tuturor resurselor de care dispune sau și le procură (financiare, tehnice, materiale, umane) acțiune prin care își asigură eficientizarea rezultatelor producției specifice, sporirea competitivității pe piața internă și externă.
Elementul determinant al unei asemenea acțiuni îl reprezintă fenomenul concurențial specific economiei de piață care stimulează și impulsionează agenții economici să aplice toate măsurile și deciziile care contribuie la realizarea produselor, executarea lucrărilor și prestațiilor la costuri cât mai mici. Astfel, se asigură valorificarea rezultatelor obținute din activitatea lor la prețuri mai reduse, care în raport cu cele ale altor ofertanți sunt mai avantajoase pentru solicitanți și permit, în același timp, obținerea unei marje de profit stimulatoare pentru continuarea funcționalității agenților economici respectivi.
Acțiunea în acest sens și, implicit, supraviețuirea în concurența cu ofertanții de același profil necesită cunoașterea de către manageri a căilor și mijloacelor a căror operaționalizare contribuie la îmbunătățirea activității unităților economice pe plan intern și extern.
De regulă, contextul socio-economic favorizant pentru funcționarea rentabilă în orice condiții este întâmplător și de scurtă durată.
Stabilitatea în timp a funcționării nu se poate asigura dacă nu se manifestă constant preocupări permanente pentru rentabilizarea activității în condițiile în care oferta este mai mare și presează agenții economici prin tendința de scădere a prețurilor de vânzare a produselor sau de execuție a diferitelor lucrări și prestații.
Amplificarea profitului se poate asigura pe mai multe căi: cea mai importantă și cu caracter larg de aplicabilitate este cea care are în vedere realizarea activității unității economice cu cheltuieli cât mai mici în raport cu agenții economici de profil similar.
Rezultatele financiare ale unității economice se vor îmbunătăți astfel, asigurându-se sursa investițională certă pentru dezvoltarea și extinderea activității proprii, pentru stimularea suplimentară a salariaților – element motivațional eficient în captarea interesului acestora pentru a lucra mai bine, mai conștient și responsabil, cu un dezvoltat simț economic în folosirea resurselor care le sunt puse la dispoziție. Totodată, așa se formează sursa de finanțare a extinderii activității de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, pentru accentuarea muncii creativ-inovative, ca și pentru aplicarea efectivă în practică a rezultatelor pozitive ale acestor acțiuni de mare eficacitate pentru sporirea rentabilității activității generale a agenților economici.
Așadar, în contextul general al necesității funcționării agenților economici în economia de piață în condiții de rentabilitate și competitivitate, un loc central îl ocupă folosirea cu maximă economicitate a resurselor, a factorilor de producție.
3.1. Posibilități de creștere a gradului de folosire al capacității de producție
Capacitatea de producție a unei întreprinderi de industrie alimentară reprezintă producția maximă ce poate fi obținută într-o anumită perioadă de activitate respectându-se o anumită structură precum și calitatea precisă a producției în condițiile folosirii depline, extensive și intensive a utilajelor tehnologice și suprafața de producție corespunzătoare regimului optic de fabricație, precum și a unei organizări raționale a producției și a muncii.
Producția poate fi privită ca un ansamblu de operațiuni de utilizare și transformare a factorilor de producție în vederea obținerii de bunuri. Utilizarea factorilor de producție presupune o anumită combinare a lor.
Combinarea factorilor de producție reprezintă un mod specific de unire a acestora, ce poate fi privit sub aspect cantitativ, structural și calitativ. Criteriul de apreciere a raționalității și eficienței combinării este natura însăși a activității economice.
Combinarea factorilor de producție este determinată de caracterul relativ limitat al acestora, de amplificarea și diversificarea crescândă a trebuințelor. Ca urmare, se adoptă acea combinare care asigură eficiența economică maxim posibilă, în condițiile date, întreprinzătorul, prin activitatea sa, va combina factorii de producție în așa fel încât să se poată adapta la exigențele pieței și să obțină un profit maxim.
Combinarea factorilor de producție este expresia a două laturi, proprii oricărei activități, una tehnică și alta economică. Din punct de vedere tehnic, combinarea este specifică fiecărui proces de producție, obținerea oricărui bun economic presupune unirea resurselor de muncă de o anumită structură și calificare cu mașini, instalații, materii prime, materiale. Unirea de natură tehnică a factorilor de producție are și un substrat economic concretizat într-un cost de producție minim și un profit maxim.
Combinarea factorilor de producție este posibilă ca urmare a divizibilității și adaptabilității.
Divizibilitatea unui factor de producție înseamnă posibilitatea de a se împărți în unități simple, în subunități omogene fără a fi afectată calitatea factorului respectiv.
Adaptabilitatea reprezintă capacitatea de asociere a unei unități dintr-un factor de producție cu mai multe unități din alt factor de producție.
Când factorii de producție se caracterizează în același timp prin divizibilitate și adaptabilitate au loc două procese concomitente, organic legate între ele, caracteristice combinării factorilor de producție: complementaritatea și substituibilitatea.
Complementaritatea reprezintă procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative, structurale și calitative ale factorilor de producție care participă la producerea unui anumit bun economic.
Substituibilitatea este definită ca fiind posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producție printr-o cantitate dată dintr-un alt factor de producție, în condițiile menținerii aceluiași nivel al producției.
Prin natura lor, factorii de producție au o anumită specializare. De exemplu, un lucrător poate produce numai o anumită categorie de bunuri economice sau numai un anumit bun, ori numai o componentă a acestuia. Mașinile, utilajele, instalațiile pot fi utilizate în procese specifice producției. Această specializare limitează posibilitățile de substituire a factorilor de producție. Specializarea contribuie la creșterea cantității de bunuri și dezvoltarea schimbului, numai dacă se desfășoară în conformitate cu legea avantajului comparativ. Potrivit acestei legi, atunci când un factor de producție este specializat în acel domeniu în care are cel mai mare avantaj comparativ sau cel mai mic dezavantaj comparativ, producția este maximă.
Specializarea factorului muncă reprezintă diviziunea muncii. Avantajele rezultate din diviziunea muncii se concretizează în:
economia de timp. Această economie rezultă din eliminarea pierderilor de timp ocazionate de trecerea de la un proces la altul sau de la o operație la alta. Economia de timp se obține și din scurtarea perioadei pentru însușirea cunoștințelor necesare efectuării unui singur proces sau a unei singure operații, deci reducerea timpului necesar pregătirii profesionale.
economia de capital. Ca urmare a specializării muncii, bunurile de capital sunt utilizate la cel mai înalt grad posibil. În această situație, o anumită cantitate de bunuri poate fi obținută cu o cantitate mai mică de bunuri de capital.
creșterea eficienței economice. Specializarea muncii corespunzător legii avantajului comparativ determină creșterea cantității de bunuri economice realizate cu un anumit volum de factori de producție.
Adâncirea specializării muncii are o serie de limite, acestea fiind impuse de dimensiunile pieței, condițiile tehnice și condițiile economice.
Din punct de vedere economic, cea mai importantă funcție a întreprinzătorului o constituie asigurarea unei combinări optime a factorilor de producție, combinare care stă la baza asigurării folosirii optime a capacității de producție. Îndeplinirea acestei funcții presupune luarea unor decizii privind:
stabilirea volumului cheltuielilor, pe care urmează să le efectueze pentru achiziționarea unor cantități determinate de factori de producție, în funcție de nivelul prețului de piață al acestor factori, în scopul obținerii unui volum maxim de bunuri. Cu alte cuvinte, maximizarea cantității de bunuri realizate cu un volum dat al cheltuielilor de producție.
determinarea nivelului producției, respectiv a cantității de bunuri pe care dorește să o producă și combinarea în anumite proporții, a factorilor de producție, care să-i asigure cel mai redus cost, adică minimizarea costului de producție. De asemenea, managerul trebuie să aibă în vedere perioada de timp în care urmează a se realiza decizia aleasă.
Factorii care condiționează determinarea și utilizarea capacității de producție în industria alimentară sunt:
caracteristicile tehnico-productive ale diferitelor verigi de producție;
fondul de timp maxim disponibil;
indicatorii de utilizare intensivă a capacităților de producție;
calitatea materiilor prime;
structura sortimentului de producție;
calitatea produsului obținut;
organizarea producției și a muncii.
Ținând cont de acești factori, de combinarea, substituirea și specializarea factorilor de producție, capacitatea de producție în cadrul societății analizate, în perioada actuală și în perioada viitoare, se prezintă astfel:
Tabel 1
Pentru perioada viitoare, se estimează că gradul de folosire al capacităților de producție va ajunge la 90% pentru lapte consum, 62,5% pentru înghețată și 70% pentru brânzeturi. Acest lucru va fi posibil datorită investițiilor care se vor realiza, mai ales cele privitoare la îmbunătățirea liniilor tehnologice.
3.2. Posibilități de creștere a producției
O direcție importantă de perfecționare a managementului actual este intensificarea componentei operaționale a muncii de previziune, organizare, coordonare, antrenare și control în cadrul unității economice. În oricare unitate se poate identifica managementul operațional al cercetării-dezvoltării, al producției, al activității comerciale, al activității financiar-contabile, al activității de personal.
Managementul operațional al producției reprezintă un proces de stabilire conștientă și de atingere a obiectivelor derivate cu ajutorul a cinci funcții manageriale fundamentale, utilizând în mod eficient resursele informaționale, umane, materiale și financiare. Obiectivul fundamental al managementului operațional al producției fizice din punct de vedere al termenelor de livrare, cantităților și structurilor sortimentale contractate.
Realizarea obiectivului fundamental presupune asigurarea ritmicității fabricației. Elaborarea programelor de producție presupune trei etape:
elaborarea programului centralizator la nivelul unității;
elaborarea programului la nivelul secțiilor de fabricație;
elaborarea programelor operative în cadrul secțiilor de fabricație.
Problema care se pune, în orice condiții, este cea a folosirii optime a resurselor, adică a determinării locului și proporției de utilizare a fiecărei resurse disponibile la un moment dat, în așa fel încât să se asigure o producție ridicată cu eficiența economică pe care o programăm.
Soluțiile optime trebuie să țină seama de restricțiile impuse, de necesitatea realizării echilibrului dinamic în utilizarea lor.
Sporirea producției are loc nu numai prin creșterea volumului de resurse ci și prin schimbarea structurii acestora, astfel încât fenomenul de limitare a producției ce apare la un moment în alocarea unor cantități sporite de resurse să fie înlăturat prin mutații structurale și cantitative în resursele folosite și în tehnologiile practicate.
Prin folosirea economică a resurselor se previne:
antrenarea nejustificată economic a unui efort financiar valutar mare pentru cumpărarea, transportul, depozitarea, stocarea unei cantități sporite de materiale;
impactul cu piața de materii prime al cărei potențial este limitat, situație care îngreunează procesul de asigurare a resurselor.
Totodată, se asigură obținerea aceluiași efect cu un efort financiar mai mic antrenat pentru aprovizionarea și gospodărirea resurselor, sau a unui efect mai mare cu același efort de cumpărare și asigurare a resurselor.
Direcțiile de acțiune pentru folosirea economică a resurselor sunt multiple:
fundamentarea tehnico-economică a industriilor de consum și valorificare a resurselor;
ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor, lucrărilor și serviciilor;
modernizarea structurii de producție din profilul de fabricație.
A acționa în aceste direcții înseamnă în același timp:
respectarea disciplinei tehnologice de fabricație, a documentațiilor tehnice de execuție a produselor și lucrărilor;
asigurarea unui control eficient asupra modului de folosire a resurselor;
organizarea rațională a procesului de îndrumare-coordonare a salariaților pe fiecare subsistem al structurii de producție;
alimentarea ritmică, completă și complexă cu materii prime, materiale de calitate, a tuturor subunităților de consum sau prelucrare.
Folosirea rațională, economică a resurselor determină consecințe economice favorabile semnificative asupra indicatorilor principali folosiți în aprecierea activității economico-productive și financiare a întreprinderii.
Principalii indicatori de apreciere a activității economice a întreprinderii asupra cărora se transmit consecințele economice favorabile ale diminuării consumurilor sunt: volumul producției fizice, productivitatea muncii, costurile de producție.
În industria laptelui, ca principale măsuri de creștere a eficienței activității pot fi enumerate următoarele:
modernizarea tehnologică a întreprinderilor prin investiții și utilări cu linii tehnologice de mare productivitate și dotarea centrelor de colectare cu agregate care să asigure răcirea laptelui;
îmbunătățirea tehnologiilor de fabricație în vederea obținerii unor produse cu conservabilitate ridicată, care să permită afluirea de produse lactate din zonele de producție mare spre cele cu producție scăzută;
diversificarea gamei sortimentale a produselor lactate, urmărind înscrierea în tendințele mondiale actuale de modernizare a alimentației, care să răspundă cerințelor nutriționale și tradiționale ale consumatorilor;
antrenarea producătorilor agricoli la privatizarea societății comerciale de industrializare prin cumpărarea de către aceștia a unui pachet de acțiuni, pe aceleași criterii cu salariații societății.
S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu a avut în vedere aceste obiective majore și a elaborat o strategie bazată pe efectuarea mai multor investiții, care să cuprindă activitatea de colectare-prelucrare, activitatea de producție și activitatea financiar-contabilă.
Comitetul Director al S.C. “Lacta” S.A. a aprobat și a realizat, în ultimii doi ani, următorul program de investiții și modernizări:
achiziționarea unui separator lapte pentru dotarea centrului de fabricație brânzeturi;
achiziționarea unei instalații de preambalat produse lactate în pahare rotunde cu grafică și închidere prin termosudare;
achiziționarea unui telefon cu trei linii de interfață și telefoane mobile precum și a unui calculator și a unui program de prelucrare a datelor de evidență contabilă, facturare și sinteză economico-financiară;
achiziționarea unei instalații de răcire monobloc pentru dotarea depozitului frigorific pentru lapte consum;
achiziționarea a două autocisterne izoterme din import;
achiziționarea unei instalații de răcire pentru dotarea unei autoizoterme aflată în exploatare la parcul auto;
achiziționarea unei instalații de producere abur tehnologic de joasă presiune pentru dotarea uneia din cele două centre de producție;
achiziționarea a trei instalații de răcire a laptelui pentru dotarea centrelor de colectare mai importante și a două ventilatoare speciale pentru dotarea celor două termostate de la APL Giurgiu;
modernizarea sălilor din fluxul de fabricație brânzeturi.
Toate aceste obiective s-au realizat din surse proprii de finanțare, fără a apela la credite bancare.
În continuare, se preconizează realizarea altor investiții care să faciliteze reușita următorului plan de afaceri:
Realizarea unei producții diversificate de 200 tone înghețată începând cu anul 1998.
Realizarea produsului cașcaval numai în folie cryovac prin extinderea tehnologiei de maturare în folie a cașcavalului la întreaga producție anuală începând cu 1998.
Introducerea în fabricație a liniei de ambalare a laptelui concentrat pentru cafea, miere, gemuri preambalate la 15-25 grame/buc, începând cu 1999.
Introducerea în fabricație a sortimentului de iaurt cu fructe și lapte cu cacao, începând cu anul 1998.
Creșterea constantă a volumului cifrei de afaceri cu 192% în anul 2000 față de 1997.
În condițiile în care vor fi realizate aceste obiective strategice ale societății, structura de producție viitoare este următoarea:
Prognozarea structurii de producție
Tabel 2
În perioada viitoare, se preconizează a se realiza creșteri de producție la majoritatea produselor, creșteri între 108 și 200%.
Aceste creșteri vor fi posibile ca urmare a faptului că societatea intenționează să achiziționeze lapte materie primă de circa 69.000 hl lapte, din care:
asociații 6.200 hl,
I.A.S. 10.100 hl,
gospodăriile populației 52.700 hl.
În încercarea de a realiza obiectivele propuse și respectând cu strictețe liniile tehnologice de fabricație a produselor din care să rezulte numai produse competitive din punct de vedere al calității, cantității și prețului, societatea va realiza venituri din ce în ce mai mari, care-i vor permite și asimilarea de noi produse.
Program de asimilare produse noi în 1998
Tabel 3
Costurile cu asimilarea sunt cuprinse între 17.000 mii lei și 25.000 mii lei, iar eficiența economică de valorificare între 6.000 și 10.000 lei/hl.
3.3. Posibilități de reducere a costului de producție
Procesul de producție al oricărui bun presupune un consum de resurse economice, deci un anumit cost. Cu un volum dat de resurse economice se poate obține o cantitate determinată dintr-un anumit bun. Efortul unităților economice în diminuarea costurilor de producție trebuie îndreptat, în primul rând, către reducerea cheltuielilor materiale a căror pondere este în general mare; astfel, se asigură sporirea competitivității pe piață a produselor prin prețuri mai mici, și în același rentabile.
Minimizarea costului înseamnă reducerea cheltuielilor pe unitatea de efect util, realizarea unui cost minim pe unitatea de rezultat, și are o deosebită importanță economică.
În primul rând, limitele resurselor de materii prime și energie, ale resurselor economice în general, îndeamnă la raționalitate în utilizarea lor.
În al doilea rând, minimizarea costului de producție are un rol determinant în maximizarea profitului. Obținerea de profit depinde de capacitatea producătorilor de a fabrica bunuri de calitate superioară la un cost cât mai redus, pe care să le vândă la prețuri competitive, valorificând, astfel, în mod corespunzător factorii de producție de care ei dispun. Însă, micșorarea costului și vinderea mărfurilor la un preț competitiv nu trebuie să vizeze interesele producătorilor rupte de satisfacerea intereselor clienților.
Importanța reducerii costului crește și mai mult dacă ținem seama de faptul că, în economia de piață, producătorii n-au posibilitatea să acționeze după dorință nici asupra prețurilor factorilor de producție pe care-i cumpără și nici asupra prețurilor la care-și vând propriile mărfuri. De aceea, în condițiile concurenței, în vederea obținerii unui profit cât mai ridicat, producătorii acționează asupra costului, în sensul reducerii lui.
În al treilea rând, nivelul mai redus al consumului de factori cerut de producerea unor bunuri și, pe această bază, posibilitate ca încasările să fie mai mari decât costurile constituie motivația transferului de resurse spre anumite ramuri, care duce la mărirea ofertei; în acest fel, costul de producție influențează oferta de bunuri. Producătorul alege acel nivel al producției la care profiturile sunt cele mai ridicate. În măsura în care acționează asupra ofertei, costul influențează prețul concurențial. Astfel, diminuarea costului pe unitatea de efect util stă la baza posibilității de micșorare a prețurilor.
În al patrulea rând, micșorarea costului pe unitatea de produs în interiorul fiecărei țări reprezintă calea de asigurare a competitivității produselor și de realizare a unor schimbări economice eficiente pe piața internațională.
Reducerea costului de producție implică raționalitate în orientarea și mobilizarea eforturilor, spirit de competiție, cunoaștere bazată pe calcul economic. O componentă esențială a calcului economic o reprezintă optimul producătorului. Aceasta înseamnă acea modalitate de realizare a producției, prin care producătorul urmărește ca la un cost de producție dat să maximizeze producția obținută, adică să producă cât mai mult posibil.
În activitatea concretă de reducere a costului, producătorii iau în considerare mai multe elemente: își aleg procesul de producție dintr-o infinitate de procese de producție eficiente, și anume acel proces de producție care este eficient nu numai din punct de vedere tehnic, ci și economic, adică atunci când el este cel mai puțin costisitor pentru o producție dată; urmăresc să cumpere factori de producție, pe cât posibil, la prețurile cele mai mici, fără a neglija calitatea și să reducă costurile de funcționare a acestora; caută să micșoreze consumul de factori pe unitatea de rezultat, prin mărirea randamentelor lor, care presupun sporirea eficienței utilizării mijloacelor materiale și creșterea productivității muncii, asigurarea reducerii costurilor în toate fazele muncii, în domeniul gestiunii și conducerii; realizarea obiectivelor stabilite, ținând seama de resursele disponibile, de condițiile de producție existente, în contextul restricțiilor de ordin economic; aplicarea metodei analiza valorii trebuie să ducă și la identificarea produselor care generează consumuri energetice mari și a produselor care aduc pierderi, să imprime caracter preventiv activității de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul și evidență, să întărească calculația pe produs.
Micșorarea costurilor necesită ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor, perfecționarea echipamentului tehnic, a tehnologiilor de fabricație, a activității de administrare, gestiune și conducere, stimularea materială. Perfecționările factorilor de producție au loc în condițiile în care introducerea în producție a rezultatelor creației științifico-tehnice necesită luarea în calcul nu numai a efectelor, ci și a costului acesteia.
În general, însă, pe măsura progresului științei și tehnicii se creează posibilitatea micșorării costurilor pe unitatea de produs.
Societatea comercială “LACTA” S.A. Giurgiu a depus eforturi susținute pentru reducerea costului de producție, mai ales prin reutilări și modernizări. Pentru perioada viitoare, se apreciază că acest cost al producției va crește, dar nu în măsura în care să afecteze eficiența activității economice.
Prognozarea costului de producție, prețului de vânzare și profitului
Tabel 4
Pentru cele trei produse analizate, costul de producție va avea o creștere între 20-30%, prețul de vânzare va crește între 25-32%, iar profitul va crește în proporție de 41-47%. Costul de producție va crește și ca urmare a faptului că producția va crește cu 17%, la unele produse ajungând chiar la 50%.
Pentru reducerea costului de producție societatea a elaborat un program de investiții care cuprinde:
Modernizarea sectorului de pasteurizare a laptelui de la APL Giurgiu, prin dotarea cu instalație de pasteurizare din import cu capacitatea de 10.000 l/h.
Efecte:
creșterea perioadei de garanție a produselor lactate proaspete de la 48 ore la 5-15 zile;
creșterea cantităților de produse proaspete livrate cu circa 30%.
Creșterea eficienței răcirii laptelui pasteurizat, prin dotarea sectorului de pasteurizare a laptelui de la APL Giurgiu cu instalație frigorifică pentru obținerea “apei gheață”.
Efecte:
reducerea consumului de energie electrică cu 20%;
reducerea a trei posturi de frigotehniști.
Completarea parcului auto cu una autoizotermă 3 tone dotată cu instalație frigorifică.
Efecte:
reducerea consumului de carburanți cu 40% la transportul produselor lactate către unitățile de vânzare din municipiul Giurgiu;
asigurarea și păstrarea calității produselor lactate comercializate.
Dotarea centrelor de colectare a laptelui cu instalații de colectare și răcire a laptelui cu capacitatea de 1.050 litri fiecare.
Efecte:
asigurarea calității laptelui materie primă conform normelor Uniunii Europene;
creșterea performanțelor de calitate ale produselor lactate fabricate;
reducerea capacității de transport al laptelui materie primă cu 30%
Modernizarea fabricației produselor iaurt și smântână în pahare cu capacitatea de 150 grame.
Efecte: creșterea cantităților de produse preambalate cu 25%
Dotarea secțiilor de fabricație brânzeturi cu vane orizontale cu manta pentru prelucrarea laptelui, având capacitatea de 1000 litri fiecare.
Efecte:
creșterea randamentului la fabricația brânzeturilor cu 6%;
reducerea ciclului de fabricație.
Achiziționarea unui spațiu comercial în municipiul Giurgiu cu suprafața de 60 m2.
Efecte:
dezvoltarea rețelei de desfacere și prezentare a produselor lactate;
creșterea cu 5% a vânzărilor de produse lactate.
Dotarea laboratorului uzinal cu aparat de determinare a calității laptelui tip Milk-tester.
Efecte: exactitate și rapiditate în determinarea parametrilor de calitate ai laptelui.
Toate aceste investiții se ridică la suma de 3.714.900 mii lei și vor fi realizate din surse proprii de finanțare.
3.4. Efecte economice ale optimizării factorilor de producție
S.C. “Lacta” S.A. Giurgiu a realizat în anul 1997 un profit brut de 1.269.750 mii lei. Pentru perioada viitoare, se preconizează că se vor obține venituri totale în sumă de 28.421.850 mii lei și anume:
venituri din exploatare 28.221.850 mii lei,
venituri financiare 150.000 mii lei,
venituri excepționale 10.000 mii lei,
iar cheltuielile totale în sumă de 26.654.150 mii lei, structurate astfel:
cheltuieli exploatare 26.614.150 mii lei,
cheltuieli financiare –
cheltuieli excepționale 40.000 mii lei.
Cheltuielile de exploatare au fost clasificate după natura și nevoile societății astfel:
cheltuieli cu mărfurile 7.265.400 mii lei;
cheltuieli cu materiale 14.638.500 mii lei, din care:
cheltuieli cu materia primă 11.765.000 mii lei,
cheltuieli cu materiale consumabile 1.943.500 mii lei,
cheltuieli cu energia electrică, termică, apă 850.000 lei,
alte cheltuieli materiale 80.000 lei;
cheltuieli cu lucrări și servicii 1.030.000 mii lei.
Societatea și-a propus să realizeze un profit brut în sumă totală de 1.767.700 mii lei, structurat astfel:
profit brut exploatare 1.607.700 mii lei,
profit financiar 150.000 mii lei,
profit excepțional 10.000 mii lei.
Din profitul net, societatea intenționează să repartizeze la fondul de dezvoltare suma de 547.987 mii lei, adică 50% pentru a se continua lucrările de investiții.
În anul 1997 societatea a realizat investiții în sumă de 1.337.000 mii lei, iar pentru perioada viitoare dorește să realizeze investiții în sumă de 3.714.900 mii lei. Aceste investiții au o importanță deosebită asupra creșterii veniturilor și a profitului. Din tabelul alăturat rezultă că veniturile totale vor crește cu 83,1%, cheltuielile totale vor crește cu 86,8%, iar profitul brut cu 39,2%. Singurul indicator care va înregistra o scădere va fi rentabilitatea, însă datorită investițiilor care se vor realiza aceasta va crește la 10%. Productivitatea muncii înregistrează o creștere foarte bună de la 74.275 mii lei/om la 113.476 mii lei/om, adică o creștere de 52,7%, ca urmare a retehnologizării. Vânzările de mărfuri vor crește, de asemenea producția vândută, ce va determina o creștere a cifrei de afaceri cu 50%.
Evoluția principalilor indicatori economici
Tabel 5
Aceste rezultate vor fi înregistrate în perioada viitoare mai ales în condițiile în care obiectivele propuse vor fi realizate, fără a apela la credite bancare. Dacă se va recurge la aceste credite, atunci cheltuielile financiare vor crește și profitul nu va mai fi cel estimat, dar oricum societatea va desfășura o activitate eficientă, care să-i asigure acoperirea cheltuielilor și obținerea de beneficii importante.
Introducere:
Importanța factorilor de producție în economia de piață
Dezvoltarea societății are ca suport activitatea economică – proces care se realizează prin utilizarea în condiții de raționalitate și eficiență a factorilor de producție.
Întreprinderile sunt unități economice de bază ale economiei naționale, răspândite în teritoriu datorită răspândirii resurselor de producție, în special a resurselor primare limitate. Ca unitate de bază, întreprinderea are rolul de a administra cu eficiență maximă resursele de care dispune în vederea realizării obiectivelor stabilite de managementul individual sau colectiv. Întreprinderea este o unitate de producție și economică dispunând de resurse, patrimoniu propriu, autonomie juridică și organizare internă specifică; este un centru de decizie, cu contabilitate proprie și cont la bancă; este în relații cu piața întrucât produce mărfuri și servicii pentru piață, achiziționează factori de producție pe care îi combină în proporții diferite cu resursele proprii; desfășoară activitate economică diversificată și fără ingerința statului în activitatea sa; își gestionează resursele și producția astfel încât să obțină în final venituri ridicate și profit maxim.
În economia de piață, desfășurarea activității pe baza autogestiunii economico-financiare impune fundamentarea economică atât a stabilirii necesarului de resurse și a alocării pe activități, cât și a combinării și utilizării, în așa fel încât să se asigure sporirea producției, recuperarea cheltuielilor și obținerea unor profituri în condiții de rentabilitate ridicată.
Pentru a obține bunuri într-o unitate economică se utilizează în procesul de producție, potrivit cerințelor acestuia, anumite elemente de natură diversă: materiale, umane, alături de cele naturale.
De altfel, resursa este definită ca o rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. În măsura în care ele sunt atrase în procesul de producție devin factori de producție. Prin factori se înțelege un element care contribuie la un rezultat, prin factori de producție se desemnează o componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea de bunuri materiale și de care depinde dezvoltarea acesteia.
Rezultatele de producție și economice ale unei unități depind și de volumul, cantitatea și structura acestor factori, de nivelul de alocare și de combinarea lor în procesul de producție.
Există o mare varietate de factori începând cu cei naturali, care intervin în producția agricolă, precum și cei creați de om (factori artificiali) până la intervenția directă sau indirectă a omului în procesele de producție. Utilizarea lor rațională are ca premisă cunoașterea acestora, a modului în care influențează producția, a posibilităților de combinare și substituire.
În mod sintetic, factorii de producție se regăsesc în cei trei: natura, munca și capitalul. Literatura de specialitate adaugă în ultimele decenii și managementul practicat.
În economia de piață factorii de producție se află în proprietatea agenților economici, care, în mod liber, își asumă fie direct, fie indirect responsabilitatea utilizării lor în activități impuse de piață, cu respectarea reglementărilor existente.
Munca, instrumentele de producție, energia, informația, obiectele supuse prelucrării, unele elemente ale naturii, activitatea de organizare, conducere, coordonare etc. sunt factori de producție, care, în diferite proporții și combinații, se regăsesc în orice activitate economică.
Munca – factor originar, primar de producție – reprezintă activitatea umană specifică, manuală și/sau intelectuală prin care oamenii își folosesc aptitudinile, cunoștințele și experiența, ajutându-se în acest scop de instrumente corespunzătoare, mobilul acestei activități fiind producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuințelor lor imediate și de perspectivă.
Din totdeauna munca a fost factorul activ și determinant al producției, al activității economice, în general. Orice progres al individului și societății, al factorilor de producție, al activității economice este legat de muncă.
Informația, ca sumă a cunoștințelor veridice, ordonate, însușite și folosite, devine un element de cea mai mare importanță atât pentru desfășurarea și caracterizarea muncii, cât și pentru potențarea celorlalți factori de producție. Pe măsura îmbogățirii conținutului muncii pe seama asimilării informației, a perfecționării celorlalți factori de producție crește rodnicia muncii, sporesc continuu rezultatele obținute.
Pământul sau factorul natural al producției se referă la toate resursele brute din natură care pot fi folosite la producerea bunurilor și serviciilor. Pământul este principalul mijloc de producție din agricultură, este limitat și tinde să devină restrictiv pentru activitatea economică.
În sens economic contemporan, capitalul – factor de producție reprezintă ansamblul bunurilor economice acumulate – eterogene și reproductibile – a căror utilizare face posibilă, prin reîntoarcerea lor în producție, sporirea randamentului factorilor primari de producție sau cel puțin duce la ușurarea muncii.
Pentru că servesc activității economice din care se obțin alte bunuri și servicii, elementele care formează capitalul mai sunt numite capital tehnic sau bunuri de producție. După modul specific în care se consumă și se înlocuiesc, componentele capitalului real se grupează în: capital fix și capital circulant.
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului productiv format din bunuri de lungă durată ce servesc ca instrumente ale muncii oamenilor în mai multe cicluri de producție, care se consumă treptat și se înlocuiesc după mai mulți ani de utilizare.
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului productiv care se consumă în întregime în decursul unui singur ciclu de producție și care trebuie înlocuit cu fiecare nou circuit economic.
Abilitatea întreprinzătorului este apreciată ca un tip special de resursă umană, care se referă la capacitatea de a combina în modul cel mai eficient natura, munca și capitalul, la creativitatea și inițiativa de a produce bunuri și de a găsi noi căi de comercializare a acestora, la asumarea riscului în a întreprinde acțiuni economice etc.
Locul fiecărui factor, modul în care se combină cu ceilalți diferă în timp, în special ca urmare a progresului tehnic, precum și în spațiu, decurgând din logica internă și particularitățile activității, ale bunurilor și serviciilor la a căror obținere participă.
Cunoașterea schimbărilor care intervin în legătură cu locul și rolul factorilor de producție în diferite activități prezintă importanță pentru fiecare agent economic, pentru fundamentarea deciziilor atât de către cei implicați în formarea și furnizarea lor, cât și de către cei care-i consumă.
În condițiile economiei de piață, esențial pentru întreprindere este faptul că își poate stabili singură planul economic pe baza situației date a pieței. Principiile fundamentale care stau la baza oricărui agent economic liber sunt principiul autonomiei economice și funcționale și principiul maximizării profitului.
=== Tabel 1 + Grafice (Capitol II) ===
Evoluția și dinamica producției fixe
Tabel 1
=== Tabel 13 (Capitol I) ===
Tabel 13
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .fundamentarea Deciziilor de Alocare a Factorilor de Productie (ID: 132344)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.