Fundamentarea Deciziei DE Creditare
FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE
Cuprins
Pagină
Introducere……………………………………………………………………………………..3
Capitolul I. Locul societăților bancare în sistemul bancar din România…………………4
Sistemul bancar românesc……………………………………………………….4
Băncile comerciale și funcțiile acestora…………………………………………5
1.3 Activitățile desfășurate de bănci…………………………………………………………………7
1.4 Rolul și importanța băncilor………………………………………………..……9
Capitolul II. Creditul– accepțiuni generale……………………………..………………….11
Definirea și clasificarea creditului………………………………………………11
Trăsăturile și elementele creditului bancar…………………………………..…13
Funcțiile și importanța creditului………………………………………………14
Capitolul III. Desfășurarea procesului de creditare…………………………..…..………17
3.1 Riscurile în activitatea bancară………………………………………………………………….17
3.2 Portofoliul de credite………………………………………………………………………………..19
3.3 Scoringul bancar……………………………………………………………………………………..23
Etapele procesului de acordare a creditului bancar……………………….……24
3.5Fundamentarea deciziei de creditare……………………………………………..28
Capitolul IV: Studiu de caz……………………………………………………………………………………….31
4.1 Analiza financiară ……………………………………………………………………………………31
4.2 Elaborarea metodologiei de agregare……………………………………………………………34
4.3 Analiza comparativă între sistemele de rating ale BRD și BCR……………………….37
4.3.1 Metodologia de rating a BRD……………………………………………………………38
4.3.2 Metodogia de rating a BCR……………………………………………………………….39
4.3.3 Analiza comparativă între sistemele de rating BCR și BRD………………….41
Concluzii, propuneri……………………………………………………………………………………………………44
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….46
Anexe……………………………………………………………………………………………………………………….48
Introducere
În timp ce lumea afacerilor este tot mai competitivă, profitul celor implicați în viața economică devine tot mai dependentă de eficiența operațională a activității specific desfășurate. Pentru asigurarea funcționării în condiții optime, aceștia trebuie să aplice, să respecte și să cunoască cerințele și condițiile economiei de piață folosind cât mai rezonabil și eficient produsele și serviciile oferite de către instituțiile bancare. Pentru succesul entități economice, activitatea bancară ocupă un loc esențial. Băncile pot influența deciziile agenților economici asupra unor oportunități de afaceri care pot maximiza profitul acestora și standardul de performanță prin finanțarea investițiilor necesare dezvoltării acestora.
Această lucrare este structurată în patru capitole, incluzând studiul de caz.
Primul capitol denumit ,,Locul societăților bancare în sistemul bancar din România”, cuprinde noțiuni teoretice cu privire la activitățile, funcțiile, rolul și importanța băncilor într-o societate.
Al doilea capitol denumit ,,Creditul – accepțiuni generale”, aduce în prim plan creditul bancar care constituie sursa de finanțare esențială pentru dezvoltarea întreprinderilor și a econimiei, analizat din punct de vedere al importanței,funcțiilor îndeplinite, trasăturilor și elementelor caracteristice.
Al treilea capitol denumit ,,Desfășurarea procesului de creditare”, dezvăluie ideea centrală a lucrării și anume metodele utilizate de către bănci pentru evaluarea riscului de creditare și al profilului solicitantului de credite, etapele procesului de acordare al creditului, iar în final fundamentarea deciziei de acordare al creditului bancar.
Ultimul capitol este constituit dintr-un studiu de caz care reprezintă o analiză comparativă asupra societății SC Boromir Prod SA, care prin calculul unor indicatori cantitativi și calitativi evidențiază un întreg proces de fundamentare a deciziei de creditare din perspectiva a două instituții de credit diferite din România.
La finalul lucrării am introdus anexe, reprezentând situațiile financiare ale societății analizate SC Boromir Prod SA, deoarece pe baza acestora au fost calculați și analizați principalii indicatori financiari, acestea având un rol esențial în realizarea studiului de caz.
Prin această lucrare am încercat să pun în evidență modul de desfășurare al unui proces de creditare, dificultatea luării unor decizii corespunzătoare, prin intermediul cărora se asigură conducerea optimă a unei activități de creditare, aceste decizii reprezentând rezultatul unui proces complex de analiză și evaluare al performanțelor unei entități economice.
Capitolul I. Locul societăților bancare în sistemul bancar din România
Sistemul bancar românesc
,,Economia de piață presupune existența unui sistem bancar care asigură mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor spre desfășurarea unor activități economice eficiente. Sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concentrare de resurse bănești a persoanelor fizice și juridice și de canalizare a acestora printr-un proces reglementat de alocare către activități utile și profitabile.”
,,Analiza sistemelor bancare contemporane evidențiază că acestea sunt structurate pe două nivele, respectiv banca centrală și băncile de rang secundar. Această structură pe două nivele o regăsim și în cadrul sistemului bancar românesc, și anume: Banca Națională a României (BNR) și instituțiile de credit.” ,,Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Instituția de credit este o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu sau care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică.”
Structura de organizare actuală a sistemului bancar românesc apare ca un segment consolidat și stabil, având un nivel al lichidității, capitalizării și solvabilității în conformitate cu cerințele prudențiale, chiar dacă pe parcursul ultimilor ani a avut loc o creditare accelerată. Putem afirma că aceasta constituie consecința unui continuu proces de dezvoltare, corelare și restructurare cu standardele internaționale din acest domeniu, în situația influenței capitalului privat și străin. Reglementările bancare au trecut printr-un proces lung de îmbunătățire și de adaptare la cerințele etapelor de dezvoltare economică, ele formând una dintre condițiile cele mai importante pentru existența unui sistem bancar solid și sănătos.
,,Sectorul bancar din România, din care fac parte 41 de bănci, finanțează preponderent economia românească, asigurând aproximativ 92% din totalul finanțărilor acordate de sistemul financiar românesc. Sistemul bancar s-a dovedit a fi rezilient pe perioada crizei, continuând să acorde finanțare economiei României.”
Băncile comerciale și funcțiile acestora
,,Băncile comerciale sunt instituții financiare care activează ca operatori pe piața monetară și desfășoară un profitabil ,,comerț cu bani”. Ei sunt principalii intermediari în relația economii – investiții. Prin activitatea pe care o prestează, băncile comerciale dețin informații clare în ceea ce privește activitatea și situația financiară a agenților economici pe care îi creditează, totodată îi pot consilia și influența deciziile acestora asupra anumitor oportunități de afaceri. Standardul de performanță a societăților poate fi influențat de băncile comerciale, atât a celor care beneficiază de credite, cât și a celor care beneficiază de produse de cash – management bancar. Băncile comerciale joacă un rol foarte important în activitatea întreprinderilor, prin finanțarea investițiilor necesare dezvoltării acestora. În vederea realizării unor investiții pentru dezvoltarea întreprinderii, agenții economici se folosesc de economiile proprii sau apelează la surse străine.”
,,Băncile comerciale sunt organizate ca societăți comerciale și urmăresc obținerea unui profit. Spre deosebire de banca centrală, băncile comerciale emit monedă scripturală la cererea agenților economici care devin debitori ai băncilor respective prin procedeul scontului sau al acordării de credite (avansuri). La cererea clienților, băncile comerciale trebuie să transforme o parte din moneda lor scripturală în monedă legală. Ca urmare, pentru a emite o anumită cantitate de monedă scripturală, băncile comerciale trebuie să posede o rezervă de monedă legală, corespunzătoare, fie să obțină moneda legală respectivă de la banca centrală. Rezultă că potențialul de creație monetară al băncilor comerciale este limitat, fiind dependent de voința băncii centrale – instanță supremă a sistemului bancar.”
,,Din anul 2000, băncilor li s-a asociat și termenul de ,,instituție de credit”, dar acest termen nu reflectă întreaga activitate bancară, deoarece ascestea nu acordă numai credite, ci și efectuează operațiuni de atragere de depozite.
Din punctul meu de vedere, denumirea cea mai adecvată care poate defini o bancă este cea de instituție de intermediere financiară, deoarece o bancă se ocupă cu intermedierea de capitaluri bănești între agenții economici.”
,,Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea și controlul sunt la fel ca și la societățile pe acțiuni, băncile dispun de un for suprem de conducere (Adunarea Generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (Președinte, Consiliu de Administrație, comitet de direcție), de organe proprii de control (comisie de cenzori și controlul intern al băncii). Funcțional, spre deosebire de societățile comerciale, total independente în elaborarea propriului management, băncile sunt obligate să pună în activitatățile sale reglementări care sunt emise de BNR pentru punerea în aplicare a politicii de plăți, monetare, valutare, de credit, de supraveghere a societăților bancare și asigurare a prudenței bancare.”
,,Funcțiile pe care o bancă le poate îndeplinii sunt următoarele:
a. Funcția de depozit, care constă în:
efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen, constând în atragerea resurselor bănești de la persoanele fizice și juridice, în vederea păstrării și fructificării lor.
efectuarea de operațiuni de depozitare și trezorerie pentru obținerea de valori aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice.
b. Funcția de investiții presupune:
acordarea de credite în lei și valută persoanelor fizice și juridice din țară și din străinătate;
participarea ca acționar la înființarea de instituții bancare sau nebancare din țară și din străinătate;
achiziții de active financiare în nume propriu.
c. Funcția comercială are în vedere:
realizarea de încasări și plăți, în valută și în lei, generate de activitatea de import, export, prestări servicii, turism, operații cu caracter financiar și alte operații legate de încasări și plăți între persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de valută, efecte de comerț, exprimate în lei și valută;
efectuarea operațiilor de schimb valutar;
participarea la tranzacții externe, de plăți și de credit;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de aur și metale prețioase;
prestarea de servicii bancare, expertize tehnice, economice și financiare, consultanță;
organizarea lansării de obligațiuni.
Activitățile desfășurate de bănci
,,România a foce ascestea nu acordă numai credite, ci și efectuează operațiuni de atragere de depozite.
Din punctul meu de vedere, denumirea cea mai adecvată care poate defini o bancă este cea de instituție de intermediere financiară, deoarece o bancă se ocupă cu intermedierea de capitaluri bănești între agenții economici.”
,,Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea și controlul sunt la fel ca și la societățile pe acțiuni, băncile dispun de un for suprem de conducere (Adunarea Generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (Președinte, Consiliu de Administrație, comitet de direcție), de organe proprii de control (comisie de cenzori și controlul intern al băncii). Funcțional, spre deosebire de societățile comerciale, total independente în elaborarea propriului management, băncile sunt obligate să pună în activitatățile sale reglementări care sunt emise de BNR pentru punerea în aplicare a politicii de plăți, monetare, valutare, de credit, de supraveghere a societăților bancare și asigurare a prudenței bancare.”
,,Funcțiile pe care o bancă le poate îndeplinii sunt următoarele:
a. Funcția de depozit, care constă în:
efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen, constând în atragerea resurselor bănești de la persoanele fizice și juridice, în vederea păstrării și fructificării lor.
efectuarea de operațiuni de depozitare și trezorerie pentru obținerea de valori aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice.
b. Funcția de investiții presupune:
acordarea de credite în lei și valută persoanelor fizice și juridice din țară și din străinătate;
participarea ca acționar la înființarea de instituții bancare sau nebancare din țară și din străinătate;
achiziții de active financiare în nume propriu.
c. Funcția comercială are în vedere:
realizarea de încasări și plăți, în valută și în lei, generate de activitatea de import, export, prestări servicii, turism, operații cu caracter financiar și alte operații legate de încasări și plăți între persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de valută, efecte de comerț, exprimate în lei și valută;
efectuarea operațiilor de schimb valutar;
participarea la tranzacții externe, de plăți și de credit;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de aur și metale prețioase;
prestarea de servicii bancare, expertize tehnice, economice și financiare, consultanță;
organizarea lansării de obligațiuni.
Activitățile desfășurate de bănci
,,România a fost imediat după 1990 în situația în care un sector bancar în care nu existau disponibilități era în imposibilitatea de a acorda credite. Incertitudinile din economie pot determina băncile comerciale să își micșoreze activitatea pentru că nu pot să acorde credite. Ca orice activitate economică și cea bancară este supusă riscurilor. Esențial pentru activitatea bancară este obținerea profitului. Însă această întreprindere este prin excelență una pe termen lung, și ca atare o bancă comercială nu acționează în sensul erodării capitalului debitorului (clientului).”
,,Ca instituție și activitate, ea a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, datorită nevoii oamenilor de a efectua diverse tranzacții. Ele au o activitate diversă care se poate modifica în funcție de cererea existentă pe piață, în funcție de propriile posibilități și bineînțeles de obiectivele propuse. Activitatea de bază tradițională a unei bănci comerciale este structurată în: operațiuni pasive, operațiuni active, operarea transferurilor monetare.”
,,a. Operațiunile pasive cuprind: formarea fondurilor proprii, constituirea depozitelor, operațiuni de refinanțare.
Formarea fondurilor proprii prezintă importanță prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea de acțiuni. Potrivit reglementărilor bancare, capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral și în formă bănească, la momentul subscrierii, fiind obligatorie menținerea unui nivel minim al capitalului social.
Constituirea depozitelor (la vedere, cu preaviz, la termen) reprezintă cea mai importantă operațiune de pasiv a băncilor comerciale, fiind o principală modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar în economie și de fructificare a acestora prin intermediul sistemului bancar.
Operațiunile de refinanțare intervin atunci când băncile își „consumă” fondurile proprii și resursele atrase prin depozite și constau în procurarea resurselor de la banca centrală.”
,,b. Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt acordarea de credite, avansuri în contul curent, operațiuni cambiale și achiziția de efecte publice.
Acordarea de credite se face de către băncile comerciale către clientelă pe termen scurt, mediu și lung.
Avansuri în contul curent reprezintă credite acordate de bănci în descoperire de cont (credite overdraft).
Operațiunile cambiale sunt următoarele: scontarea, acordarea de credite pe gaj de efecte comerciale și pensiunea. Scontarea este operațiunea prin care băncile comerciale cumpără de la agenții economici efecte comerciale, în schimbul cărora acordă credite de scont. Credite pe gaj de efecte comerciale se acordă numai atunci când băncile apreciază pozitiv solvabilitatea beneficiarului efectului, dar are rezerve referitoare la capaciatea de plată a celorlalți semnatari ai efectului de comerț. Pensiunea reprezintă operația prin care o bancă preia în gestiune efectele comerciale, sau publice cu condiția răscumpărării lor la scadență de către posesorul inițial.
Achiziția de efecte publice reprezintă plasarea de fonduri pe piața financiară prin cumpărarea de efecte publice, cu scopul revânzării acestora și al obținerii de venituri.”
,,c. Operarea transferurilor monatare prin care băncile oferă servicii privind plățile prin transferul fondurilor atât electronic cât și prin instrumente de plată în numele și la cererea clienților lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision care variază în funcție de valoarea sumei și tehnica de transfer a banilor. Acest comision aduce venit băncii.”
,,Băncile, persoane juridice române, și sucursalele băncilor străine pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:
acceptarea de depozite;
contractarea de credite, operațiunile de factoring și scontarea efectelor de comerț, inclusiv forfetare;
emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;
plăți și decontări;
leasing financiar;
transferuri de fonduri;
emiterea de garanții și asumarea de angajamente;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit), valută, instrumente financiare derivate, metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase, valori mobiliare;
intermedierea în plasamentul de valori mobiliare și oferirea de servicii legate de acesta;
administrarea de portofolii ale clienților, în numele și pe riscul acestora;
custodia și administrarea de valori mobiliare;
depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;
închirierea de casete de siguranță;
consultanță financiar-bancară;
operațiuni de mandat.
Băncile pot desfășura activitățile prevăzute de legislația privind valorile mobiliare și bursele de valori prin societăți distincte, specifice pieței de capital, care vor funcționa sub reglementarea și supravegherea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu excepția activităților care, potrivit legislației, pot fi desfășurate în mod direct de către bănci. Operațiunile de leasing financiar vor fi desfășurate de către bănci, prin societăți distincte, constituite în acest scop.”
,,Conform declarației lui Florin Dănescu, președintele executiv al Asociației Române a Băncilor (ARB), băncile comerciale din România susțin financiar în proporție de 92% economia, iar 40% din totalul creditelor acordate se adresează sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, în timp ce la nivel european procentul este de 75%.”
În concluzie, băncile sunt instituții care constribuie la dezvoltarea economiei unei țări, prin finanțarea persoanelor fizice, juridice și chiar a statului. Ele sunt supuse supravegherii Băncii Naționale a României (BNR) a cărei funcții constă în autorizarea, supravegherea și reglementarea prudențială a instituțiilor de credit.
Rolul și importanța băncilor
,,Rolul și importanța băncilor în economie sporesc pe măsura amplificării fluxurilor financiare, naționale și mondiale, ca o consecință a dezvoltării generale a societății omenești. Produsele și serviciile financiar – bancare capătă independență față de cele materiale, lumea devenind mai mică datorită accelerării circulației bunurilor materiale și informațiilor, avântul tehnologiei și mijloacele de comunicare au amplificat rolul băncilor de ,,sistem circulator” al resurselor monetare, pe de o parte și, pe de altă parte, de principal finanțator al investițiilor în economie. Locul și rolul băncilor în mediul economic, structura lor sunt determinate și de creația monetară, factor specific al funcționalității acestora în economie. Băncile s-au afirmat esențial ca instituții monetare, ca intermediari financiari, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor înseși care sporesc masa mijloacelor de plată și volumul circulației monetare. În această calitate, băncile transformă activele monetare în monedă, emisiunea de bancnote reprezentând forma principală a creației monetare și cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.”
,,În literatura de specialitate se relevă faptul că, în epoca contemporană, locul și rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediari. Băncile pot avea calitatea de:
intermediari principali în relația economii – investiții, sens în care băncile ocupă un loc esențial în procesul de redistribuire și valorificare a capitalurilor în economie;
intermediari monetari – respectiv calitatea băncilor de a pune în circulație creanțe asupra lor înșiși care duc la sporirea masei mijloacelor de plată, a volumului circulației monetare.
,,Rolul important al băncilor comerciale în economie este dat nu numai de calitatea lor de intermediari financiari, ci și de funcțiile pe care le îndeplinesc:
centre de efectuare a plăților pentru clienții persoane fizice sau juridice;
acordarea de asistență și consiliere financiară pentru agenții economici, a căror prosperitate este importantă pentru bănci în relația de parteneri de afaceri;
centre de informare și evidențe asupra mișcărilor de fonduri și valute;
participante la constituirea sau majorarea capitalului social al unor socități comerciale, până la maxim 20% din capitalul social al firmei sau agentului economic respectiv.”
,,Rolul și funcțiile sistemului bancar în contextul actual s-au nuanțat prin redefinirea caracteristicilor fundamentale ale băncilor: intermediari în economie, creatoare de bani pe calea creditului, producători de informație financiară, investitori masivi în tehnologia informațională, principalele instituții prin care este pusă în practică politica monetară.”
Capitolul II. Creditul – accepțiuni generale
2.1 Definirea și clasificarea creditului
Creditul reprezintă un contract încheiat între bancă și o persoană fizică sau juridică, prin intermediul căruia banca acordă firmelor, respectiv persoanelor fizice o anumită sumă de bani, pentru o anumită perioadă de timp. Creditul trebuie restituit la scadență integral sau în rate eșalonate, însoțit de plata unei dobânzi stabilite de bancă în contract. În România, creditul bancar constituie o componentă deosebit de importantă a plasamentelor bancare. Există o serie de categorii de credite, cea mai răspândită fiind creditul bancar. Acesta reprezintă o sursă de finanțare esențială pentru dezvoltarea întreprinderilor și a econimiei în general.
,,Definirea creditului, scria economistul italian Amedeo Gambino, rămâne într-adevăr o chestiune dintre cele mai controversate, iar belgianul Fernand Baudhuin susține că nu lipsesc definiții ale creditului și că aproape fiecare economist propune propria-i definiție. Sistematizând numeroase opinii exprimate, putem structura trei concepții privind fundamentele definirii creditului: creditul ca încredere, creditul ca formă a relațiilor de schimb și creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire. Unii economiști apreciază că idea de încredere ar reprezenta principalul conținut al creditului. Profesorul belgian Baudhuin este împotriva acestei delimitări, prezentând încrederea în lucrarea sa ,,Creditul și banca” publicată în 1962, doar ca o condiție necesară pentru ca relația de credit să aibă loc.”
Eu sunt de acord cu afirmațiile profesorului Fernand Baudhuin, deoarece, din punctul meu de vedere, încrederea este importantă, dar nu are o semnificație atât de complexă încât să poată fi considerată conținutul principal al unui credit.
,,Creditul bancar este o noțiune complexă, ce implică diferite modalități de definire și tratare, în funcție de punctul de vedere din care este privit.
Astfel la nivelul economiei, creditul este considerat o instituție economică, prin intermediul căreia se asigură redistribuirea resurselor financiare din zonele (sau de la entitățile) ce dispun de un excedent de resurse spre zonele sau entitățile ce au un deficit de resurse în efortul lor de dezvoltare.”
,,Creditele care pot fi contractate de către clienții băncilor – persoane fizice sau juridice pot fi clasificate după mai multe criterii, și anume:
Din punct de vedere al beneficiarului:
Credit acordat persoanelor fizice;
Credit acordat persoanelo juridice;
Credit acordat statului.
Din punct de vedere al destinației:
Pentru capital de lucru;
Pentru stocuri sezoniere;
Pentru nevoi temporare ivite pe parcurs;
Pentru investiții.
Din punct de vedere al clauzelor de rambursare:
Amortizabil
-în rate egale – metoda anuităților
-în tranșe egale și dobândă pe rată
-în tranșe egale și dobândă pe sold
b. Neamortizabil – integral la scadență
4. În funcție de calitatea creditului:
a. Credite performante – reprezintă pentru bancă acea categorie de credite în curs de execuție, a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii și-au achitat în momentul respectiv toate datoriile față de bancă;
b. Credite nerambursate la scadență – reprezintă creditele neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. ”
,,Din punct de vedere al obiectului creditului
Creditul comercial – este o formă de împrumut practicată între vânzător și cumpărător, atunci când vânzarea mărfurilor este făcută pe credit, adică predarea ei este separată în timp de plata prețului;
Creditul bancar – este creditul care se acordă agenților economici sub formă bănească de către instituții specializate.
Din punct de vedere al scadenței:
Credite pe termen scurt (mai mic de un an);
Credite pe termen mediu (până la 5 ani);
Credite pe termen lung (până la 25 ani).
Din punct de vedere al modului de acordare:
Prin cont curent;
Prin cont separat de împrumut.
După modul de garantare:
a. Credit real – acoperit cu garanții reale
b. Credit personal – acoperit cu garanții personale, acesta se acordă în baza încrederii, a prestigiului celui împrumutat.”
Trăsăturile și elementele creditului bancar
,,Pentru a evidenția trăsăturile creditului bancar, este necesară prezentarea elementelor incluse în relațiile de credit, elemente ce se referă la: participanții la raportul de credit, promisiunea de rambursare, garantarea creditului, scadența creditului, dobânda sau prețul creditului. Aceste elemente definesc creditul bancar, particularitățile și trăsăturile lui.”
,,Participanții la raportul de credit prezintă o mare diversitate în ceea ce privește apartenența la structurile social – ecnomice, motivele angajării în raport de credit și durata angajării sale. Participanții la raportul de credit sunr clasificați după următoarea structură: agenții economici, populația și statul.
Agenții economici în calitate de creditori, manevrează importante disponibilități monetare, din fluxul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce pot fi angrenate în procesul de creditare. Agenții economici au calitate de debitori prin creditele temporare pentru desfășurarea activității și pentru dezvoltare.
Populația are calitate de creditor atunci când resursele disponibile sunt plasate la bănci sau cumpără obligațiuni și titluri lansate de diferite entități economice guvernamentale (ex.: bonuri de tezaur). În calitate de debitor, populația împrumută resurse pentru anumite nevoi : investiții imobiliare, bunuri de consum, bunuri de folosință îndelungată, pentru plata anumitor servicii (studii, sănătate).
Statul, apare în calitate de debitor, alături de întreprinderi și populație, prin contractarea creditului public, pentru finanțarea deficitelor bugetare. Calitatea statului de creditor (pentru anumite acțiuni, dezvoltări) este foarte puțin prezentă.”
Promisiunea de rambursare reprezintă un element foarte important al raportului de credit, presupunând angajarea unei garanții. Riscul de nerambursare și riscul de imobilizare, sunt riscuri probabile care apar în raportul de credit:
riscul de nerambursare, constă în posibilitatea ca debitorul să fie incapabil să plătească din cauza dificultăților sectoriale, conjuncturii sau altor deficiențe;
riscul de imobilizare, apare la bancă sau la deținătorul de depozite, care este incapabil să satisfacă cererile titularilor de depozite datorită unei gestiuni nereușite a creditelor acordate.
Garantarea creditului se efectuează atât prin garanții reale cât și prin garanții personale. Garanția reală se bazează pe gajarea cu bunuri materiale și hârtii de valoare, care odată vândute se recuperează sumele necesare achitării împrumutului. Garanția personală este reprezentată de promisiunea unei terțe persoane de a rambursa împrumutul în cazul în care debitorul este incapabil să restituie băncii suma împrumutată.
Termenul de rambursare, este o trăsătură a raportului de credit, care poate varia de la termene scurte (24 de ore) până la termene lungi (50 de ani). Creditele pe termen scurt sunt caracterizate prin rambursarea integrală la scadență. Creditele pe termen mediu și lung sunt rambursate eșalonat, de aceea la scadențele intermediare (lunare, trimestriale), se rambursează o dată cu dobânda și o parte a creditului.
Dobânda reprezintă o sumă de bani pe care debitorul se angajează să o plătească creditorului, în schimbul sumei de bani luate cu împrumut.
Funcțiile și importanța creditului
,,În economie, creditul are un rol deosebit de important pentru buna funcționare a mecanismului economic în ansamblul sau, în reluarea pe o scară lărgită a proceselor de producție, repartiție, consum. Sintetizând, trăsăturile relațiilor de credit pun în evidență finanțarea agenților economici pe seama disponibilităților latente ale economiei și emisiunii monetare în condițiile rambursabilității și perceperii de dobândă. Acestea pot fi exprimate prin intermediul unor funcții specifice. Funcțiile creditului ca expresie a dezideratelor fundamentale față de existența și menirea operațională a relațiilor de credit, constau în mobilizarea, ameliorarea calitativă a disponibilităților bănești și realizarea emisiunii monetare, redistribuirea, reflectarea și stimularea eficienței activității agenților economici. Succint funcțiile creditului pot fi puse în evidență astfel:”
Figura nr. 2.1 – Funcțiile creditului într-o exprimare concisă
Sursa: Maricica Stoica ,,Management bancar”, Editura Economică, București, 1999
a. Funcția de mobilizare a disponibilităților bănești și de redistribuire a acestora, se manifestă prin aceea că disponibilitățile bănești latente în activitatea agenților economici, instituțiilor, populației, statului, surplusul de astfel de disponibilități sunt concentrate de bănci și alte instituții financiare și de credit și redistribuite ulterior celor care au nevoie temporară sau pe termen mediu și lung de ele, sub forma unuia sau altuia din tipurile de credit. Constituind depozite și acordând în baza acestora și a resurselor proprii credite, băncile și instituțiile financiare și de credit, pun în operă funcția de mobilizare și de redistribuire a creditului.”
b. Funcția de emisiune a creditului – prin intermediul acestei funcții se realizează crearea de noi mijloace de plată în economie, se realizează sporirea masei monetare. Băncile, prin rolul lor deosebit de intermediari financiari, au capacitatea de a spori masa monetară prin emisiune de monedă scripturală. Aparent, capacitatea acestora de a face emisiune este nelimitată, dar această emisiune trebuie corelată cu necesitățile reale ale economiei.
c.,,Funcția de reflectare și stimulare a eficienței activității agenților ocupă un loc marginal în asigurarea resurselor de finanțare a activității acestora. Există un raport invers între eficiența în activitatea economică și necesarul de fonduri. Cu cât eficiența economică a unei activități este mai ridicată, iar celelalte condiții sunt constante, cu atât necesarul de fonduri este mai redus. Cu cât nevoia de credit este mai mare, cu atât eficiența economică este mai scăzută.”
,,Prin natura lui, creditul îndeplinește o serie de funcții social-economice pozitive:
Creditul facilitează sporirea capitalului real, favorizând o mai bună utilizare a factorilor de producție existenți. Prin intermediul creditului, resursele banești existente pot fi valorificate în sensul sporirii producției naționale, din pasive devin active.
Contribuie la concentrarea activităților economice în unități mari. Facilitează distribuirea și redistribuirea resurselor bănești între diferite întreprinderi și ramuri economice, orientându-le spre unitățile mai bine situate pe piață, sporindu-le forța concurențială, profitul încasat și patrimoniul de care dispun.
Accelerează tranzacțiile comerciale. Creditul ușurează desfacerea mărfurilor pe scara mare. Comerciantul detailist obține mărfuri pe credit în schimbul unui efect comercial pe care comerciantul angrosist o poate sconta la o bancă, dacă nu poate aștepta restituirea sumei de către debitorul său.
Sporește viteza de rotație a monedei și contribuie la dimensionarea ei. Banii de credit contribuie și la sporirea cantității mijloacelor de plată în economia națională, influențând și în sensul modificării structurii lor.
Exercită o influență benefică asupra consumului, prin posibilitatea cumpărării pe credit și a plății în rate a unor bunuri de folosință îndelungată.”
Băncile își elaborează norme de creditare proprii în vederea organizării activității de creditare. Băncile comerciale sunt organizate pentru realizarea următoarelor funcții importante:
funcția de transfer, prin intermediul conturilor clienților se derulează un număr însemnat de operațiuni în valută și în lei;
funcția de intermediere prin care sunt atrase resursele financiare disponibile temporar pe piață și plasarea acestora în condiții de eficacitate pentru bancă.
,,Prin funcțiile pe care le îndeplinește, creditul generează o serie de efecte favorabile reprezentate de sporirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului, concentrarea capitalului, reducerea cheltuielilor pe care le produce circulația monetară, adaptarea elastică a masei de bani în circulație la necesarul economiei.”
Capitolul III: Desfășurarea procesului de creditare
3.1 Riscurile în activitatea bancară
În lucrarea sa cuprinzătoare „Gestiunea riscurilor bancare”, Luminița Roxin apreciază că „atunci când definesc riscul și gestiunea riscului, cei mai mulți autori se concentrează asupra funcțiilor clasice ale băncilor, de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la active bancare, pierderi cauzate de riscuri de piață, de credit sau de lichiditate.”
,,Importanța managementului riscului este, în special în activitatea bancară, definitorie. Identificarea și mitigarea continuă a riscurilor posibile sunt o componentă importantă în activitatea zilnică a unei instituții financiar-bancare. În ultimii ani și, pe alocuri, chiar și în prezent, managementul riscului în sistemul bancar a confruntat cele mai serioase situații din istorie.”
,,Riscurile semnificative sunt definite ca fiind riscurile cu impact însemnat asupra situației patrimoniale și/sau reputaționale a instituțiilor de credit, respectiv:
riscul de credit – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale;
riscul de țară – risc asociat riscului de credit, care este determinat de condițiile economice, sociale și politice ale țării de origine a împrumutatului;
riscul de transfer – componentă a riscului de țară, care apare atunci când obligația împrumutatului nu este exprimată în moneda locală a acestuia;
riscul de piață – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar;
riscul de preț – componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor valorilor mobiliare, mărfurilor și instrumentelor financiare derivate;
riscul valutar – componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale cursului valutar;
riscul ratei dobânzii – componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale ratei dobânzii;
riscul de lichiditate – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ce rezultă din imposibilitatea instituțiilor de credit de a onora în orice moment obligațiile de plată pe termen scurt, fără ca aceasta să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de instituțiile de credit;
riscul operațional – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care este determinat de factori interni (derularea neadecvată a unor activități interne, existența unui personal sau unor sisteme necorespunzătoare etc.) sau de factori externi (condiții economice, schimbări în mediul bancar, progrese tehnologice etc.).”
,,Noul pachet de reglementări, cunoscut sub numele de Basel III, abordează într-o manieră integrată problematica riscurilor, complexitatea acestora, punând accent pe aspectele ce au fost evidențiate de actuala criză financiară, cu rol evident de implementare graduală și performantă și de creare de valoare adăugată la nivelul întregului sistem financiar bancar. Scopul Acordului Basel III este de a oferi pe piață o imagine mai bună a lichidității instituțiilor de credit cu privire la riscurile asumate, creditând.”
,,Acordul Basel III impune rate de solvabilitate mai ridicate, capital de mai bună calitate, reguli de lichiditate și cerințe de îmbunătățite de gestiune a riscurilor, ceea ce va conduce la instituții bancare mai robuste și la întărirea rezilienței sistemelor financiare. Un alt element important al Acordului Basel III este reprezentat de rata de îndatorare (leverage ratio), stabilită ca o rată simplă de solvabilitate, ce va acționa ca un element de limitare a mărimii totale a bilanțurilor băncilor, având în vedere incertitudinea privind calitatea metodelor utilizate de bănci pentru calculul necesităților lor de capital.”
,,Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F), se înființează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanțată, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, prin preluarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. În exercitarea atribuțiilor și prerogativelor conferite de prezenta ordonanță de urgență, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor, participanților și operațiunilor pe aceste piețe și are ca obiective:
asigurarea stabilității, competitivității și bunei funcționări a piețelor de instrumente
financiare, promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase;
promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților;
asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și protejarea
intereselor participanților și ale beneficiarilor.”
3.2 Portofoliul de credite
Portofoliul de credite se constituie în momentul acordării creditelor de către bancă. Calitatea acestuia și probabilitatea transformării acestor credite în credite neperformante reprezintă o problemă foarte importantă. Pentru gestionarea riscului de transformare a creditelor în credite neperformante, banca va efectua analiza și clasificarea portofoliului de credite. Portofoliul de credite constituie ansamblul plasamentelor bancare constituite prin credite acordate la un anumit moment de către o bancă comercială.
Fiecare bancă își asumă riscuri în momentul în care acordă credite și cu siguranță toate băncile înregistrează anumite pierderi la nivelul portofoliului de credite, în momentul în care unii debitori nu își onorează obligațiile. Dacă operațiunile de creditare sunt gestionate cu profesionalism și organizate cu atenție, pierderile portofoliului de credite pot fi minimizate, indiferent de nivelul riscurilor asumate. Trebuie să existe în permanență, un echilibru între profitul aferent portofoliului de credite și risc, ceea ce asigură atât existența unui management sănătos susținut de bancă în creditarea clienților săi cât și o evoluție corespunzătoare pe piața bancară națională și internațională.
,,Clasificarea creditelor și a plasamentelor se efectuează prin aplicarea simultană a criteriilor: serviciul datoriei, performanța financiară, inițierea de proceduri judiciare.
Serviciul datoriei se referă la capacitatea unui debitor de a-și onora datoria la scadență, exprimată în număr de zile de întârziere la plată de la data scadenței;
Performanță financiară arată soliditatea financiară și potențialul unui agent economic, rezulată în urma analizei unor factori cantitativi și calitativi;
Inițierea de proceduri judiciare se referă la darea de către instanță a unei hotărâri pentru deschiderea procedurii falimentului și pentru declanșarea procedurii de executare silită față de persoanele juridice sau fizice.”
Băncile grupează clienții din afara sectorului instituțiilor de credit în categorii de performanță financiară, într-o ordine descrescătoare calității acesteia care se notează de la A la E. Evaluarea performanței financiare pentru un debitor, persoană fizică, se efectuează conform criteriilor impuse de instituțiile de credit prin norme interne, începând de la clasificarea debitorului pe anumite categorii de risc de nerambursare, elaborată de acestea. Evaluarea performanței financiare pentru o persoană juridică, din afara sectorului instituțiilor de credit se efectuează conform unor norme interne ale băncilor, pe baza unui punctaj atribuit anumitor factori cantitativi (lichiditate, profitabilitate, solvabilitate, și risc) și anumitor factori calitativi care vizează elemente legate de modul de conducere a societății analizate, de calitatea acționariatului, calitatea managementului, moralitatea comercială, de garanțiile primite, de condițiile de piață etc.
După realizarea evaluării performanțelor financiare, firmele sunt introduse în una din categoriile de performanță notate de la A la E. Corelația dintre punctajul obținut și categoria de performanță este arătată în tabelul de mai jos:
Tabel nr. 3.1 ,,Categoriile de performanță fianciară”
Sursa: http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=124243
,,Categoria A – performanțele financiare ale clientului sunt foarte bune și permit achitarea la data scadentă a ratei și a dobânzii. Deasemenea se prefigurează menținerea la un nivel înalt și în perspectivă a performanțelor financiare.
Categoria B – performanțele financiare ale clientului sunt bune sau chiar foarte bune, însă nu se pot menține la același nivel într-o perspectivă mai îndelungată.
Categoria C – performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar cu o evidentă tendință de înrăutățire.
Categoria D – performanțele financiare sunt scăzute și prezintă o ciclicitate evidentă la intervale scurte de timp.
Categoria E – performanțele financiare prezintă pierderi și există perspectiva clară că nu pot fi achitate nici ratele, nici dobânzile.”
,,Serviciul datoriei, coroborat cu performanțele financiare, în condițiile inițierii procedurilor judiciare, permit clasificarea creditului astfel:
Tabelul nr. 3.2,,Criteriile de încadrare pentru expunerile din credite, pe categorii de clasificare”
Sursa: http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=124243
Pentru acoperirea pierderilor din credite, băncile sunt obligate să-și constituie provizioane. Sumele aferente se includ pe cheltuieli și sunt raportate la BNR. Nivelul provizioanelor în funcție de clasificarea creditelor sunt următoarele:”
Tabelul nr: 3.3 ,,Coeficienții de provizionare pentru fiecare categorie de clasificare”
Sursa: http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=124243
a. Creditele standard sunt acele credite care nu presupun deficiențe și riscuri care ar putea compromite administrarea datoriei, în modul convenit în contractul de credit. În situația acestor credite, rambursarea se realizează în timpul și la termenele convenite.
b. Creditele în observație sunt acele credite acordate unor debitori care înregistrează rezultate economico-financiare foarte bune, dar care se confruntă temporar cu anumite dificultăți în rambursarea ratelor scadente și a dobânzilor aferente.
c. Creditele substandard sunt acele credite care înregistrează dificultăți și riscuri care compromit lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului și/sau capacității de plată a beneficiarului creditului. Principala caracteristică ale acestora este reprezentată de posibilitatea ca banca să-și asume unele pierderi, ca rezultat al imposibilității de recuperare integrală a împrumutului.
d. Creditele îndoielnice sunt acele credite în cazul cărora restituirea este incertă pe baza condițiilor, valorilor, și garanțiilor existente. Aceste active sunt acelea care practic sunt neprotejate sau protejate într-o măsură insuficientă de valoarea realizabilă a garanției lor.
e. Creditele pierdere sunt împrumuturile care nu pot fi rambursate, prin urmare consemnarea lor în continuare ca active bancare nu poate fi garantată.
Concluziile care rezultă din analiza calității portofoliului de credite vor fi luate în considerare la acordarea de noi credite în următoarele perioade, astfel:
Pentru societățile care în urma analizei au fost grupate în categoria de performanță A, aprobarea creditelor solicitate de către acestea implică cel mai mic risc pentru bancă, iar perspectivele și situația economico-financiară asigură în cel mai înalt grad condițiile pentru plata dobânzilor la termen și restituirea creditelor.
În situația agenților economici din categoriile de performanță B și C, decizia de aprobare a creditelor prezintă argumente favorabile suficiente, dar totodată și unele motive de îngrijorare, mai ales din perspectiva activității economico-financiare a acestora
Aprobarea creditelor pentru entitățile economice încadrate în ultimele două categorii implică un grad înalt al riscului pentru bancă în situația agenților economici din categoria D, iar în cazul agenților economici încadrați în categoria E se pot înregistra chiar și pierderi datorită imposibilității de rambursare a ratelor scadente și a plății dobânziilor.
3.3 Scoringul bancar
Pentru obținerea unui credit, scoringul constituie un element primordial. Informațiile sunt transformate în puncte, care mai departe influențează decizia băncii de a aproba sau respinge cererea de creditare a debitorului, avansul solicitat, valoarea creditului angajat, costul acestuia (comisioane, dobândă), gradul de acoperire cu garanții ,gradul de îndatorare.
,,Credit scoring-ul este un instrument folosit în evaluarea profilului solicitantului de credit. Este de fapt un studiu bazat pe analize statistice cu caracter istoric. Acestea permit modelări ale unor comportamente specifice ale diferitelor segmente de clienți, dar și fundamentarea pe baze științifice a răspunsului afirmativ/negativ, care va fi formulat pentru o anume cerere de acordare de credit. Utilizând credit scoring-ul, creditorul poate să aprecieze într-un mod rapid, obiectiv și consistent creditele anterioare, și să calculeze probabilitatea ca împrumutul să-i fie restituit conform angajamentului. Întrebuințarea credit scoring-ului nu doar mărește acuratețea analizei creditelor anterioare, ci o realizează sporind eficiența și consistența procesului în curs de desfășurare. Credit scoring-ul dă posibilitatea companiilor să ofere "credibilitate imediată" unui solicitant de credit, lucru imposibil până acum câțiva ani.”
,,Metoda constă într–o notație de apreciere a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului, care sunt apoi agregate într-o notă totală. Aplicarea sistemului credit scoring are în vedere compararea punctajului obținut de solicitant cu limita stabilită pentru acordarea creditului. Acest rezultat constituie numai o bază pentru decizia de creditare, aceasta din urmă revenind Comitetului de Credite. Stabilirea punctajului minim pentru acordarea creditului se realizează pornind de la o bază de date ce cuprinde clienții băncii care au beneficiat de credite în trecut.”
,,Un aspect important în implementarea unui sistem de rating performant îl reprezintă sistemul de colectare a datelor. În acest sens trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
Accesul la date – pentru a fi eficient sistemul de acces al datelor trebuie să ofere posibilitatea accesării acestora (citirea, scrierea și updatarea lor) cu un minim de intervenție din partea factorului uman;
Calitatea datelor – un sistem performant trebuie să fie capabil să „repare” date lipsă sau incorecte, să identifice modalități de a îmbunătăți colectarea datelor și să reducă redundanța datelor;
Managementul procesului – sistemul de management al calității datelor trebuie să fie capabil să integreze și să monitorizeze calitatea datelor provenite din diferite sisteme pentru a oferi o versiune corectă a acestora.”
3.4 Etapele procesului de acordare a creditului bancar
,,Organizarea procesului de creditare este o activitate complexă, în cadrul căreia mobilizarea resurselor bănești necesare satisfacerii unor nevoi de fonduri ale agenților economici, crearea de noi mijloace de plată în economie, dirijarea acestora în strânsă concordanță cu cerințele pieței, utilizarea lor și controlul asupra tuturor acestor laturi sunt concepute după anumite criterii și realizate într-un anumit cadru organizatoric, pe baza unor reglementări precise ale statului. În organizarea procesului de creditare, în cadrul unei economii libere, un rol deosebit revine băncilor care, delimitând intervenția lor, determină poziții date pentru agenții economici cu care vin în contact și cu care stabilesc raporturi.”
Prin intermediul construcției unui sistem de creditare bancară trebuie să fie rezolvate două mari categorii de probleme. Prima categorie se referă la definirea principiilor de creditare, iar ce-a de a doua categorie vizează metodele, aspectele de natură tehnico-organizatorică, instrumentele și tehnicile prin care se realizează creditarea bancară.
,,Creditul acordat clientelei este stabilit pe bază contractuală printr-o politică adecvată de negociere a creditului, adoptată de toate băncile cu respectarea următoarelor principii:
Prudența bancară, ca principiu fundamental al politicii unei bănci;
Solvabilitatea și credibilitatea clienților beneficiari de credite;
Creditul bancar este purtător de dobândă fluctuantă în raport cu dobânda de pe piața interbancară. Creditul acordat unui singur client nu poate depăși un anumit procent din capitalul social plus rezerva băncilor (de ex.: 20%);
Creditul bancar se acordă numai pe bază de garanții;
Situația financiară a debitorului beneficiar de credite este supusă verificării de către bancă pe toată durata creditării, beneficiarii fiind obligați să depună la bancă bilanțul și situația patrimonială;
Activitatea de angajare și acordare a creditelor de toate formele, cât și activitatea de asumare a riscului creditării au la bază resursele proprii și atrase ale băncii;
Încadrarea în strategia generală a băncii, prin menținerea pe linia politicii monetare a BNR și obținerea unui profit cât mai mare, evitarea riscului și gestionarea eficientă a resurselor.”
,,Banca efectuează investigații pentru a defini potențialul clienților care vor fi creditați, realizând o analiză asupra unor aspecte care, într-o mare măsură, dau conținutul însăși regulilor de creditare bancară:
Caracterul clientului, descris prin integritate, onestitate, educație și reputație socială, modul de respectare a promisiunilor în afaceri;
Competența clientului se referă la legalitatea și profitabilitatea afacerilor desfășurate, chiar și a celei care urmează a se credita, prudența în afaceri, strategiile de piață, politicile privind solvabilitatea, lichiditatea și trezoreria firmei, situația financiară prezentă și viitoare, garanția unui management competent al afacerii;
Capitalul clientului, stabilindu-se proporția de participare a clientului cu capital propriu la finanțarea afacerii și, implicit, gradul de creditare al acesteia;
Calitatea relațiilor cu mediul de afaceri, urmărindu-se implicit relația cu băncile, modul de onorare al obligațiilor față de aceasta, serviciul datoriei;
Calitatea garanției creditului, prin intermediul căreia se precizează dacă există sau nu capacitatea de rambursare a creditului din afacere fără a fi nevoie să se apeleze la giranți, dacă sunt oferite garanții adecvate și suficient de substanțiale pentru a se asigura soliditatea creditului.”
,,Conform figurii de mai jos, solicitarea creditului și rambursarea creditului (prima și ultima etapă a derulării procesului de creditare) sunt inițiate de către client și receptate de către bancă. Celelalte trei etape ale derulării procesului de crditare, respectiv: analiza și evaluarea creditului, aprobarea creditului, acordarea creditului, sunt inițiate de bancă în interesul clientului și în beneficiul ambelor părți (bancă și client).”
Figura nr. 3.1 – ,,Etapele derulării procesului de creditare”
Sursa: Daniela Haranguș ,,Băncile și managementul operațiunilor bancare”, Editura ArtPress, Timișoara, 2006
a. Solicitarea creditului constituie prima etapă în cadrul căreia clientul care intenționează să obțină un credit bancar, după selectarea cu atenție a ofertelor băncilor, prezintă o cerere de credite băncii comerciale agreate, care de obicei este un formular tipizat, ce urmează să fie completat cu toate datele necesare. Documentele care atestă obiectul de activitate al clientului și calitatea juridică, împreună cu situații de împrumuturi și disponibilități bănești la alte bănci, de declarații de venituri și de alte documente necesare evaluării performanței și vocației la credite a clientului solicitant vor însoți cererea de credite la solicitarea băncii.
b.,,Analiza de acordare a creditelor se efectuează diferit de bancă, luându-se în considerare măsura în care aceasta își poate cunoaște clientul. Dacă solicitantul creditului nu este un client permanent al băncii atunci trebuie să se obțină referințe satisfăcătoare despre integritatea sa morală, despre situația financiară a acestuia, care trebuie să corespundă pretențiilor băncii pentru a putea evita riscul. În cazul în care clientul este unul vechi, analiza are la bază comportamentul anterior al acesuia etalat în raporturile cu banca, referitor la creditele avute anterior, la serviciul datoriei, respectiv a modului în care aceasta a respectat graficul de rambursare a ratelor și a efectuat plata dobânzilor. În cazul în care acesta a avut un comportament adecvat, orice înnoire a unui credit se va face luând în considerare, pe de o parte, comportamentul anterior, iar pe de altă parte obiectivele planului său de afaceri.”
Banca efectuează o analiză nonfinanciară, după analiza economico-financiară a clientului. Această analiză o completează pe cea economico-financiară susținând rezultatele dobândite după efectuarea analizei financiare, fiind utilă pentru realizarea unei imagini cât mai exacte despre agentul economic. Analiza nonfinanciară se desfășoară într-un cadru mai puțin formal, în urma unor vizite realizate la sediul clientului și prin intermediul unor discuții cu conducerea, acționarii și salariații firmei. Analiza creditului constituie un proces care trebuie să se desfășoare periodic și anume înainte de acordarea creditului pentru fundamentarea deciziei de creditare și apoi la diferite intervale de timp în funcție de scadența creditului, de obicei în momentul în care rapoartele financiare ale agentului economic sunt puse la dispoziție.
Aprobarea creditului este a treia etapă a procesului de crditare.
În cadrul acestei etape, după analizele efectuate și în conformitate cu procedurile și regulile de aprobare a creditelor prevăzute în normele metodologice de creditare ale băncilor comerciale, banca poate decide aprobarea sau respingerea documentației de solicitare a creditului, depusă de către debitor. Aprobarea creditelor în cadrul băncilor comerciale se face de către comitetele de credite, constituite la nivelul fiecărei unități operative a băncii (sucursală, filială, agenție), în funcție de competențele de aprobare a creditelor, stabilite de Consiliul de administrație al Centralei băncii respective, care reprezintă persoana juridică. Competențele de aprobare fac referire la volumul maxim de credite care poate fi aprobat unui client solicitant de către instituțiile bancare teritoriale, fiecare dintre aceste instituții deținând un anumit nivel de competență. Aprobarea ceditelor presupune semnarea contractului de credite de către bancă și clientul beneficiar.
d.,,După aprobarea cererilor de credite de către Comitetele de credite sau Direcțiile din cadrul Centralelor băncilor, în limitele de competență stabilite prin normele interne, se trece la etapa acordării creditelor. Achitarea plăților din aceste împrumuturi pot să înceapă numai după semnarea contractului de credite, întocmirea tuturor documentelor legale privind constituirea garanțiilor asiguratorii acceptate de bancă și prezentarea polițelor de asigurare a acestora la o societate românească de asigurări cu cesiunea drepturilor de creanță în favoarea băncii. Plata creditelor se va face fie integral, la o anumită dată, fie eșalonat, în tranșe, conform prevederilor din contractul de credite și a gajurilor de acordare și rambursare, anexe la contract.”
e. Rambursarea ratelor împrumutului are loc la data scadentă care este prevăzută în contractul de creditare. Daca se înregistrează întârzieri în rambursarea ratelor, acestea sunt trecute la credite restante, asupra cărora se vor calcula dobânzi penalizatoare conform prevederilor contractului de creditare.
3.5 Fundamentarea deciziei de creditare
,,Decizia reprezintă o verigă în procesul de creditare fiind un moment crucial al acestui proces. Luarea unor decizii corespunzătoare, prin care să se asigure conducerea optimă a unei activități de creditare, reprezintă rezultatul unui proces complex: cunoașterea solicitantului de credit, evaluarea garanțiilor acestuia, precum și analiza viabilității afacerii propuse spre creditare.
Dar ce înseamnă a decide acordarea creditului pentru echipa managerială a băncii?
A decide înseamnă a alege ținând cont de criteriile anterior prezentate, între a acorda sau nu creditul, cu eventuala impunere a unor condiții suplimentare solicitantului de credit. Momentele decisive în derularea operațiunilor de creditare le reprezintă: fundamentarea deciziei de creditare și ulterior, gestionarea eficientă a creditelor acordate de bancă. Fundamentarea deciziei de creditare intervine ca moment distinct înainte de etapa aprobării creditelor, respectiv a treia din cele cinci etape ale derulării procesului de creditare. La fundamentarea deciziei de acordare al unui credit, băncile comerciale țin seama de următoarele aspecte: derularea negocierii creditului, depunerea documentelor solicitate de bancă, principiile de conduită ale solicitantului de credit, evaluarea bonității clientului.”
a.,,Derularea negocierii creditului vizează elemente privind evaluarea creditelor și volumul maxim de credit ce poate fi acordat solicitantului. Este foarte important cunoașterea și definirea de către bancă al unui cuantum al creditului care să fie considerat normal, în acest fel evitându-se riscul de nerambursare, care poate apărea în situația în care se solicită un credit mai mare. Dar, acest credit nu poate fi diminuat sub nivelul minim, deoarece acesta ar periclita din start derularea normală a activității clientului și i-ar împiedica dezvoltarea. Cererea clientului trebuie susținută și de un cash-flow prin care se cuprind lichiditățile curente, veniturile și cheltuielile, precum și câștigul net prevăzut a se realiza, pentru ca instituția de credit să se asigure de corecta dimensionare a volumului creditului. Prognoza trebuie să cuprindă toate sumele atrase de client, inclusiv creditul solicitat, precum și toate plățile ce vor include în mod necesar și dobânzile datorate băncii pentru acest credit.”
b. Documentele solicitate de bancă trebuie depuse la termenele și în condițiile specificate de către aceasta, constituind un element extrem de important pentru fundamentarea deciziei de creditare. Întreprinderea este obligată să depună o documentație complexă care cuprinde: statutul societății, cererea de credit, hotărârea judecătorească de înființare, certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului, contractul de societate, ultimul bilanț contabil vizat de Administrația Financiară, balanțele de verificare pe ultimele 4 luni, contul de profit și pierdere, lista bunurilor materiale dar și a valorilor care pot constitui garanții pentru împrumutul acordat.
,,Solicitantul creditului împreună cu inspectorul băncii discută asupra activităților solicitantului, despre capitalurile de care acesta dispune, sursele de aprovizionare, piața de desfacere, cheltuielile și veniturile previzibile, creditele necesare, astfel ca inspectorul bancar să își formeze o imagine globală asupra stării economice a solicitantului. Inspectorul băncii verifică dosarul clientului sub aspectul legalității. Astfel, va analiza datele din bilanț privind evoluția creditelor totale curente și restante, evoluția disponibilităților la zi în conturile deschise la alte bănci, evoluția raportului creanțe de încasat/datorii de plătit pe structură și vechime, evoluția operațiunilor în devize, evoluția beneficiilor sau pierderilor societății.”
c.,,Principiile de conduită ale solicitantului de credit ce trebuie manifestate în cursul tratativelor solicitării unui credit, de către reprezentantul companiei ce solicită creditul, sunt următoarele:
Prezentarea corectă a necesităților de finanțare posibilă a firmei pentru ca sprijinul băncii să fie eficient și adaptat nevoilor firmei;
Onestitate și promptitudine în avertizarea băncii asupra unor probleme pe care le consideră vulnerabile, pentru a obține o opinie profesionistă din partea băncii și soluții adecvate la problemele ridicate;
Invitarea reprezentantului băncii la sediul firmei pentru a-i cunoaște activitatea;
Întreținerea unor relații și raporturi bune de colaborare cu banca, deoarece aceasta reprezintă cosilierul cel mai avizat, și este interesată în obținerea performanței de către firma creditată.”
d. Evaluarea bonității clientului constituie performanța financiară a acestuia,respectiv capacitatea de a-și onora datoriile, fiind determinată pe baza informațiilor din situațiile financiare ale clientului care să corespundă perioadei de calcul:
anual, pe baza bilanțului contabil și contului de profit și pierdere
semestrial, pe baza raportării semestriale.
Indicatorii financiari pentru determinarea bonității sunt: lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea generală, gradul de îndatorare. În urma concluziilor analizei efectuate, banca trebuie să negocieze cu clientul: volumul creditului, termenul de rambursare, durata de acordare, dobânda, cuantumul ratelor, perioada de grație.
Capitolul IV: Studiu de caz
Societatea SC Boromir Prod SA
Prin analiza financiară a clientului o bancă urmărește să cuantifice și să stabilească riscul de insolvabilitate, riscul de lichiditate, riscul performanței clientului și riscul legat de managementul activelor. Această analiză este efectuată pe baza informațiilor financiare din bilanț, cont de profit și pierdere, raport de gestiune și balanța de verificare.
4.1 Analiza financiară
În continuare am prezentat analiza financiară a societății SC Boromir Prod SA formată dintr-un sistem de indicatori, care pot fi folosiți pentru încadrarea clientului în una dintre categoriile de performanță financiară.
Pentru fiecare indicator am stabilit un punctaj, iar pe baza notei totale am realizat clasificarea performanței financiare.
Tabel nr.: 4.1 Sistem de indicatori calculați pentru anul 2011
Sursa: Prelucrare personală
Tabel nr.: 4.2 Sistem de indicatori calculați pentru anul 2012
Sursa: Prelucrare personală
Analiza economică urmărește evaluarea rezultatelor puterii economice a clientului prin cuantificarea creșterii reale a cifrei de afaceri, a profitului net și dimensiunea economică a activității.
Tabel nr.: 4.3 Indicatori calculați pentru anul 2011
Sursa: Prelucrare personală
Tabel nr. 4.4 Indicatori calculați pentru anul 2012
Sursa: Prelucrare personală
Banca efectuează o analiză nonfinanciară, după analiza economico-financiară a clientului. Această analiză o completează pe cea economico-financiară susținând rezultatele dobândite după efectuarea analizei financiare, fiind utilă pentru realizarea unei imagini cât mai exacte despre agentul economic.
Tabel nr.: 4.5 Criteriile nefinanciare de analiză a bonității clientului
Sursa: Prelucrare personală
4.2 Elaborarea metodologiei de agregare
Societatea SC Boromir Prod SA prezintă următoarele caracteristici:
Tabel nr. 4.6 Informații generale despre client
Sursa: http://www.bvb.ro/
Informațiile financiare sunt următoarele:
Tabel nr.: 4.7 Informații financiare din bilanțul contabil
Sursa: http://www.bvb.ro/ (anexa nr. 1)
Tabel nr.: 4.8 Informații financiare din contul de profit și pierdere
Sursa: http://www.bvb.ro/ (anexa nr. 2)
Pe baza informațiilor specifice societății SC Boromir Prod SA și utilizând informații cu caracter general precum rata inflației și cursul de schimb au fost evaluate criteriile care compun sistemul de rating.
Tabel nr.: 4.9 Criteriile componente ale sistemului de rating
Sursa: Prelucrare personală
Valorile criteriilor de rating au fost notate în conformitate cu metodologia de rating valorile criteriilor sistemului de rating. Notele obținute pentru fiecare indicator în parte sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel nr.: 4.10 Notele obținute pentru fiecare indicator în parte
Sursa: Prelucrare personală
Ratingul pe cele trei aspecte ale activității societății Boromir Prod este următorul:
Tabel nr.: 4.11 Ratingul obținut pentru fiecarea criteriu în funcție de punctaj
Sursa: Prelucrare personală
4.3 Analiza comparativă între sistemele de rating ale BRD și BCR
Sistemele de rating comercial urmăresc notarea agenților economici în sens general, dar sistemele de rating folosite de bănci urmăresc evaluarea unei solicitări de credit, iar în final estimarea probabilității de nerambursare a împrumutului solicitat. Astfel, băncile folosesc pe langă criterii generale care vizează caracteristicile clientului și informații specifice solicitării de credit cum ar fi: destinația fondurilor cerute, valoarea sumei creditului solicitat, sursa de rambursare și valoarea de piață a garanției.
În continuare am prezentat metodologiile de rating ale Băncii Române de Dezvoltare (BRD), respectiv Băncii Comerciale Române (BCR) și testarea acestora pe baza caracteristicilor socității Boromir Prod.
Astfel, societatea SC Boromir Prod SA a solicitat atât BRD, cât și BCR suma de 800 mil. RON, dispunând de un imobil în valoare de 970 mil. RON pe care acceptă să îl ipotecheze în favoarea băncii care îi va da curs favorabil solicitării sale, iar rambursarea creditului se va realiza pe baza cash-flow-ului din operare. În ultima parte a acestui capitol voi realiza o analiză comparativă între sistemele de rating ale BRD și BCR pe baza caracteristicilor socității Boromir Prod.
4.3.1 Metodologia de rating a BRD
Sistemul de rating al BRD are în vedere atribuirea unei anumite categorii de performanță în funcție de criteriile prezentate mai sus. Caractristicile acestuia sunt evalutate pe baza elementelor descriptive pentru criteriile calitative sau pe baza intervalelor valorice pentru indicatorii cantitativi.
În conformitate cu specificul sistemului de rating al BRD, caracteristicile socității Boromir Prod au fost notate după cum urmează:
Tabel nr. 4.12 Criteriile de performanță notate conform sistemului de rating BRD
Sursa: Grila de creditare. Norme metodologice BRD
SC Boromir Prod SA înregistrează un punctaj de 42 puncte pentru criteriile cantitative și un punctaj maxim pentru criteriile calitative de 30 puncte. Punctajul total al companiei este de 82 de puncte, înregistrându-se conform grilei de creditare a BRD în categoria A de performanță. Având în vedere aceste rezultate, este foarte probabil ca societatea SC Boromir Prod SA să prezinte performanțe solide pe tot parcursul derulării contractului de creditare.
.
4.3.2 Metodogia de rating a BCR
Sistemul de rating de credite al BCR este creat pentru a asigura o abordare cât mai complexă a riscului aferent creditelor acordate, prin încorporarea celor două dimensiuni ale sale generate de:
Caracteristicile clientului se fundamentează pe baza unei analize cuprinzătoare, care acoperă toate aspectele acestuia: generale și financiare.
Caracteristicile creditului se constituie pe baza informațiilor care vizează creditul propriu-zis și prezintă o imagine concludentă despre acesta: garanții, condiții de eligibilitate și sursa de rambursare.
,,Clienții BCR sunt clasificați în 11 categorii în funcție de obiectul principal de activitate, astfel încât pentru fiecare categorie în parte există intervale valorice diferite pentru indicatorii, ROE, lichiditatea generală, active pe datorii și datorii pe capital propriu. Ratingul de credite se calculează pentru toți clienții solicitanți de credite, pe baza situațiilor financiare și a altor informații relevante. Notarea propriu-zisă se realizează prin marcarea căsuței corespunzătoare pentru fiecare criteriu care caracterizează clientul și creditul. Pentru același criteriu nu se poate marca decât o singură căsuță rezervată astfel încât, pentru fiecare client se marchează 14 căsuțe, tot atâtea câte criterii cuprinde ratingul. Ratingul clientului se calculează ca medie ponderată a notelor obținute cu greutatea specifică fiecărui criteriu în parte. Nivelul cel mai bun al ratingului este 1, iar cel mai slab 5, astfel un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.”
În conformitate cu specificul sistemului de rating al BRD, caracteristicile SC Boromir Prod SA au fost notate după cum urmează
Tabel nr.: 4.13 Criteriile de performanță notate conform sistemului de rating BCR
Sursa: Grila de creditare. Norme metodologice BCR
14
CR=Σ CRi x wi = 3 x 0,1 + 1 x 0,06 + 1 x 0,06 + 1 x 0,07 + 4 x 0,08 + 5 x 0,02 + 3 x 0,08 + 1 x 0,1 + 2 x 0,08 + 4 x 0,09 + 2 x 0,03 + 2 x 0,09 + 2 x 0,1 + 2 x 0,04 = 2,29
Conform metodologiei BCR, ratingul SC Boromir Prod SA este 2,29.
4.3.3 Analiza comparativă între sistemele de rating ale BCR și BRD
Analiza comparativă a sistemelor de rating folosite de către BRD și BCR se fundamentează pe baza condițiilor specifice SC Boromir Prod SA. Începând cu rezultatul generat de fiecare metodologie, am realizat o comparație între cele două sisteme de rating, pe baza asemănărilor și deosebirilor existente între acestea. Astfel, trebuie evidențiate următoarele:
conform metodologiei BRD, punctajul obținut de SC Boromir Prod SA este 82 dintr-un total de 100, ratingul fiind de categorie “A”;
conform metodologiei BCR, punctajul obținut de SC Boromir Prod SA este 2,29 pe o scală de la 1 la 5.
Datorită diferențelor care apar între cele două sisteme de rating, nu se poate compara nivelul rezultatului agregat și nivelul componentelor. Așadar, trebuie identificate metodele de echivalare între punctajele obținute în urma realizării sistemului de rating ale BRD și BCR. În primul rând, este important de menționat diferența de scală corespunzătoare modalității de exprimare a rezultatului agregat.
Spre deosebire de metodologia BRD care cuantifică bonitatea SC Boromir Prod SA la 82 de puncte (pe baza unei scale de la 1 la 100), metodologia BCR cuantifică bonitatea SC Boromir Prod la 2,29 de puncte (pe baza unei scale de la 1 la 5). Aceasta reprezintă diferența metodologică ce trebuie depășită prin transformarea scalei BCR din sistemul 1-5 puncte în sistemul BRD 1-100 puncte pe baza formulei:
CRBCR= 5 – RBCR x100
5-1
CRBCR- echivalentul ratingului BCR în termenii scalei 1-100
RBCR- ratingul BCR în termenii scalei 1-5 puncte
CRBCR= 5 – 2,29 x 100= 67,75 puncte.
5-1
Astfel, în urma echivalării, rezultatul BCR de 2,29 puncte pe scala de la 1 la 5 echivalează cu un rezultat de 67,75 de puncte pe o scală de la 1 la 100, fiind încadrat în categoria de performață B. Spre deosebire de BRD care acordă un punctaj maxim criteriilor cantitative, exceptând rentabilitatea financiară care înregistrează valori scăzute, BCR analizează compania prin prisma unui număr mai mare de criterii cantitative penalizând sever societatea datorită rentabilității scăzute, trendului cifrei de afaceri și ponderii exportului în cifra de afaceri.
În timp ce BRD acordă un punctaj maxim societății pentru criteriile calitative, BCR înregistrează valori scăzute ale nivelului de rating datorită calității acționariatului, dar mai ales condițiilor de piață în care societatea își desfășoară activitatea.
Această analiză comparativă a ratingului BRD cu ratingul BCR asupra cazului SC Boromir Prod SA evidențiază asemănarile și deosebirile conceptuale.
Cele mai importante asemănări conceptuale au în vedere următoarele elemente:
ambele societăți bancare notează agentii economici în funcție de criterii calitative și cantitative;
ambele bănci utilizează ca și criterii cantitative lichiditatea generală, ROE și două rate de solvabilitate, respectiv gradul de îndatorare rata de solvabilitate în cazul BRD și active pe datorii, respectiv datorii pe capital în cazul BCR;
atât BRD cât și BCR utilizează ca și criterii calitative managmentul și calitatea acționariatului;
atât BRD cât și BCR acceptă cererea de solicitare a creditului societății SC Boromir Prod SA
Principalele deosebiri conceptuale au în vedere următoarele aspecte:
în timp ce metodologia BRD notează bonitatea agenților economici pe baza unui sistem unic de evaluare, metodologia BCR utilizează interval valorice diferite în funcție de obiectul principal de activitate al clientului;
spre deosebire de BCR care utilizează o metodă neliniara de agregare a notelor fiecărui criteriu în parte, metodologia BRD acordă aceeași importanță tuturor criteriilor de evaluare;
intervalele valorice specifice ratingului BCR sunt mai exigente decât în cazul BRD pentru criteriile ROE și lichiditatea generală;
spre deosebire de metodologia BRD care notează bonitatea societăților pe baza a 9 criterii, metodologia BCR utilizează un număr mai mare de 14 criterii, diferența rezultată fiind determinată de criteriile calitative;
în timp sistemul de rating al BCR conține un număr mai mare de diferențe privind criteriile calitative precum strategia, caracteristicile pieței în care solicitantul își desfășoară activitatea și realitatea raportărilor contabile, BRD prezintă ca și diferență doar moralitatea comercială.
În concluzie, există la nivelul sistemelor de rating ale celor două bănci atât asemănări cât și deosebiri semnificative, iar punctajul agregat poate înregistra diferențe chiar mai evidente în cazul unor valori mai reduse a indicatorilor ROE și lichiditatea generală.
Concluzii și propuneri
În ultmii ani, sectorul bancar a obținut un rol foarte important în evoluția situației globale și totodată în domeniul dezvoltării durabile, din cauza poziției pe care acesta o ocupă pe scena economică. Băncile dețin o influență semnificativă, iar acestea au căpătat din ce în ce mai multe drepturi, guvernând într-o măsură, viețile a miliarde de oameni. În dezvoltarea durabilă, băncile constituie unul dintre actorii cheie. Acest lucru este accentuat de faptul că băncile exercită un rol fundamental în performanța economică și în toate formele de industrie și comerț.
Riscul constituie o prezență constantă în cadrul activității unei instituții de credit. Acesta reprezintă un fenomen care produce efecte negative, astfel se pot înregistra pierderi sau diminuări ale profitului, care afectează întreaga funcționalitate a băncilor. Implementarea unor tehnici de management al riscurilor bancare produc avantaje importante pentru instituția bancară, dar lipsa acestora pot aduce consecințe grave. Aceste tehnici de evaluare și de management se află în plină dezvoltare, ele fiind utilizate tot mai mult în managementul performant al instituțiilor de credit, pentru a se preveni și limita cât mai mult efectele negative rezultate în urma asumării acestor riscuri.
Riscul este prezent în fiecare activitate desfășurată în bancă producând sau nu pierderi, în funcție de condițiile în care se manifestă, de aceea decizia de creditare reprezintă o responsablitate enormă, care trebuie constituită în urma unui proces complex de analiză atât al unor factori cantitativi cât și calitativi.
Din punctul meu de vedere cel mai mare risc cu care se confruntă o instituție bancară este riscul de credit. Riscul de creditare reprezintă posibilitatea ca debitorii să nu își onoreze obligațiile la scadență, datorită degradării situației financiare a acestora.
Portofoliul de credite se constituie în momentul acordării creditelor de către bancă. Oricare ar fi nivelul riscurilor asumate, pierderile portofoliului de credite pot fi minimizate dacă operațiunile de creditare sunt gestionate și organizate cu profesionalism. Evaluarea performanței financiare ale unui agent economic se efectuează pe baza unor norme interne ale instituțiilor de credit, pe bază punctajului atribuit unui anumit număr de factori cantitativi (lichiditate, solvabilitate, profitabilitate și risc) și calitativi care se referă la anumite aspecte legate de moralitatea comercială, modul de administrare a entității analizate, calitatea managementului, de calitatea acționariatului, de garanțiile primite și de condițiile de piață. După realizarea evaluării performanțelor financiare, firmele sunt introduse în una dintre categoriile de performanță notate de la A la E. Evaluarea performanțelor financiare este esențială pentru fundamentarea deciziei de creditare.
Deasemenea, o bază importantă pentru constituirea unei decizii de creditare o constituie credit scoringul. Modelele de credit-scoring constituie un mod de a controla, identifica și cuantifica riscul. Metoda în sine implică o ierarhizare a entităților economice care au primit un rating corespunzator nivelului de performanță economico-financiară. Acestă metodă este prezentată și în studiul de caz, din perspectiva a două bănci diferite, asupra societății SC Boromir Prod SA.
În urma analizei comparative, atât BRD care a încadrat societatea în categoria de performanță A, cât și BCR care a încadrat societatea în categoria de performanță B, au luat decizia de a acorda creditul solicitat.
Eu consider că mediul în continuă schimbare, în care se aflǎ bǎncile presupune existența unor riscuri variabile și complexe, care reprezintă o provocare pentru managementul bancar. De aceea, propunerile mele vizează implementarea unor metode care să asigure gestionarea și prevenirea în permanență a riscurilor asociate activităților bancare. Tehnicile de evaluare și de management al riscurilor bancare trebuie să se afle într-o continuă dezvoltare, sa fie folosite tot mai des în determinarea performanțelor financiare. Instituțiile bancare trebuie să dispună de proceduri și politici de limitare și control a riscurilor, iar sistemul de determinare și măsurare al acestora trebuie să cuprindă toate sursele de risc semnificative.
Bibliografie
Articole:
1. Dănescu Florin , Basel III a intrat în linie dreaptă, în revista ,,Piața financiară”, nr.7-8, 2013, p. 41
2. Bichi Cristian , Viitorul reglementării sistemelor bancare , în revista ,,Piața financiară”, nr.11, 2013
3. Stănescu Cornel, Managementul riscului, în revista ,,Piața financiară”, nr.11, 2013
Cărți:
1. Bențe Corneliu ,,Gestiunea și contabilitatea instituțiilor de credit”, Editura Universitatea din Oradea, 2013
2. Dănilă Oana Miruna ,,Economie teoretică și aplicată”, Editura Academia de Studii Economice, București, 2012
3. Dedu Vasile ,,Gestiune și audit bancar”, Editura Economică, București, 2008
4. Haranguș Daniela ,,Băncile și managementul operațiunilor bancare”, Editura ArtPress, Timișoara, 2006
5. Moinescu Bogdan ,,Creditare bancară. Note de curs”, București, 2008
6. Nedelescu Mihai, Stãnescu Cristina ,,Produse și servicii bancare”, Editura Universitară, București, 2012
7. Nițescu Dan Costin, Dedu Vasile,, Economie teoretică și aplicată”, Editura Academia de Studii Economice, București, 2012
8. Nițu Ion „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, București, 2000
9. Oprițescu Marian ,,Monedă și credit”, Editura Sitech, Craiova, 2009
10. Popescu Mihai ,,Produse și servicii bancare”, Editura Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2007
11. Rotaru Constantin ,,Managementul performanței bancare” Editura Expert, București, 2001
12. Roxin Luminița „Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
13. Sichigea Nicolae, Berceanu Dorel,, Management bancar”, Editura Universitatea din Craiova, Craiova, 2011
14. Stoica Maricica ,,Management bancar”, Editura Economică, București, 1999
15. Treanca Ioan,,Metode și tehnici bancare”, Editura Casa Cărții de Știință , Cluj Napoca, 2000
16. Turcu Ion ,,Operațiuni și contracte bancare. Tratat de drept bancar”, Editura Lumina Lex, București, 2004
17. Turliuc Vasile, Cocriș Vasile ,,Monedă și credit”, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009
Pagini web:
1.http://www.presalocala.com/2011/12/04/rolul-bancilor-in-sistemul-bancar/, Consultat la 20.02.2014
2.http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actid=2, Consultat la 15.02.2014, 21.02.2014
3.http://conference.dresmara.ro/conferences/2007/25_Baranga_Dan.pdf, Consultat la 12.02.2014
4.http://www.brcv.ro/capitolul-ii-activitati-permise-bancilor-l-147.htm, Consultat la 02.03.2014
5.http://www.capital.ro/florin-danescu-arb-bancile-comerciale-asigura-92-din-totalul-finantarilor-in economie 1887.html, Consultat la 05.03.2014
6.http://suntladrept.files.wordpress.com/2011/06/curs-7-8-drept-financiar.pdf, Consultat la 15.06.2014
7.http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Creditare_bancara_1.pdf, Consultat la 18.04.2014
8.http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/moneda_si_credit.pdf, Consultat la 18.04.2014
9.http://www.deu.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/moneda_si_credit.pdf, Consultat la 15.06.2014
10. http://www.financiarul.ro/2008/09/13/ce-inseamna-credit-scoring/, Consultat la 23.05.2014
11.http://www.ase.ro/upcpr/profesori/979/GB%202.%20Riscul%20de%20credit%20I.pdf, Consultat la 23.05.2014
12. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/proiect_ASF_10122012.pdf, Consultat la 24.05.2014
Anexe
Anexa nr.: 1 Bilanțul contabil al SC Boromir Prod SA
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Anexa nr.: 2 Contul de profit și pierdere al societății SC Boromir Prod SA
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Anexa nr.: 3Datele informative ale societății SC Boromir Prod SA
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Sursa: http://www.bvb.ro/
Anexa nr.:4 Situația activelor imobilizate și situația amortizării activelor imobilizate ale societății SC Boromir Prod SA
Sursa: http://www.bvb.ro/
Bibliografie
Articole:
1. Dănescu Florin , Basel III a intrat în linie dreaptă, în revista ,,Piața financiară”, nr.7-8, 2013, p. 41
2. Bichi Cristian , Viitorul reglementării sistemelor bancare , în revista ,,Piața financiară”, nr.11, 2013
3. Stănescu Cornel, Managementul riscului, în revista ,,Piața financiară”, nr.11, 2013
Cărți:
1. Bențe Corneliu ,,Gestiunea și contabilitatea instituțiilor de credit”, Editura Universitatea din Oradea, 2013
2. Dănilă Oana Miruna ,,Economie teoretică și aplicată”, Editura Academia de Studii Economice, București, 2012
3. Dedu Vasile ,,Gestiune și audit bancar”, Editura Economică, București, 2008
4. Haranguș Daniela ,,Băncile și managementul operațiunilor bancare”, Editura ArtPress, Timișoara, 2006
5. Moinescu Bogdan ,,Creditare bancară. Note de curs”, București, 2008
6. Nedelescu Mihai, Stãnescu Cristina ,,Produse și servicii bancare”, Editura Universitară, București, 2012
7. Nițescu Dan Costin, Dedu Vasile,, Economie teoretică și aplicată”, Editura Academia de Studii Economice, București, 2012
8. Nițu Ion „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, București, 2000
9. Oprițescu Marian ,,Monedă și credit”, Editura Sitech, Craiova, 2009
10. Popescu Mihai ,,Produse și servicii bancare”, Editura Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2007
11. Rotaru Constantin ,,Managementul performanței bancare” Editura Expert, București, 2001
12. Roxin Luminița „Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
13. Sichigea Nicolae, Berceanu Dorel,, Management bancar”, Editura Universitatea din Craiova, Craiova, 2011
14. Stoica Maricica ,,Management bancar”, Editura Economică, București, 1999
15. Treanca Ioan,,Metode și tehnici bancare”, Editura Casa Cărții de Știință , Cluj Napoca, 2000
16. Turcu Ion ,,Operațiuni și contracte bancare. Tratat de drept bancar”, Editura Lumina Lex, București, 2004
17. Turliuc Vasile, Cocriș Vasile ,,Monedă și credit”, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009
Pagini web:
1.http://www.presalocala.com/2011/12/04/rolul-bancilor-in-sistemul-bancar/, Consultat la 20.02.2014
2.http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actid=2, Consultat la 15.02.2014, 21.02.2014
3.http://conference.dresmara.ro/conferences/2007/25_Baranga_Dan.pdf, Consultat la 12.02.2014
4.http://www.brcv.ro/capitolul-ii-activitati-permise-bancilor-l-147.htm, Consultat la 02.03.2014
5.http://www.capital.ro/florin-danescu-arb-bancile-comerciale-asigura-92-din-totalul-finantarilor-in economie 1887.html, Consultat la 05.03.2014
6.http://suntladrept.files.wordpress.com/2011/06/curs-7-8-drept-financiar.pdf, Consultat la 15.06.2014
7.http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Creditare_bancara_1.pdf, Consultat la 18.04.2014
8.http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/moneda_si_credit.pdf, Consultat la 18.04.2014
9.http://www.deu.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/moneda_si_credit.pdf, Consultat la 15.06.2014
10. http://www.financiarul.ro/2008/09/13/ce-inseamna-credit-scoring/, Consultat la 23.05.2014
11.http://www.ase.ro/upcpr/profesori/979/GB%202.%20Riscul%20de%20credit%20I.pdf, Consultat la 23.05.2014
12. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/proiect_ASF_10122012.pdf, Consultat la 24.05.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fundamentarea Deciziei DE Creditare (ID: 121323)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.