FUNDAMENTALISM ȘI TERORISM RELIGIOS NON -ISLAMIC. [617038]

1

FUNDAMENTALISM ȘI TERORISM RELIGIOS NON -ISLAMIC.
STUDIU DE CAZ: MIȘCAREA GUSH EMUNIM

GRIGO RE I. BUDA

Cercetarea istoriei terorismului internațional reprezintă, în opinia noastră, un
demers mai mult decât necesar, în contextul evoluțiilor recente la ni vel mondial și a
intensificării atacurilor teroriste în diverse părți ale lumii, atacuri cărora le cad victime
civili și militari, adulți și copii, musulmani și nemusulmani.
”Historia magistra vitae” este un dicton de care decidenții politici , militari și din
domeniul de Intelligence trebuie să țină seama, cu atât mai mult cu cât adversarul pare
că a învățat lecția și învață să -și perfecționeze metodele, pornind tocmai de la experiența
câștigată de -a lungul timpului.
In studiul de față ne -am propus să r ealizăm o scurtă prezentare a
fundamentalismului religios iudaic din a doua jumătate a secolului XX, reprezentat de
mișcarea Gush Emunim (Blocul Credincioșilor), cu consecințele sale nefaste, atât în ceea
ce-i privește pe palestinieni, cât și pe evreii isr aelieni.
Considerăm că pentru înțelegerea corectă a fundamentalismului religios
contemporan, precum și a formelor sale de manifestare violentă, prin atacuri de tip
terorist, trebuie studiate cât mai aprofundat, toate formele de fundamentalism religios,
creștin iudaic islamic, cu atât mai mult cu cât fondul psihologic pare să fie același în toate
cazurile.
***

Terorismul ca formă de manifestare a fundamentalismului religios reprezintă una
dintre temele cele mai discutate și mai prezente, atât în dezbateri le științific e, cât și în
cele politic e, militar e și nu numai . Cauzele sunt evidente: valul de atacuri teroriste care au
lovit întreaga lume occidentală, în special după 11 septembrie 2001, a creat o stare de

2 psihoză în rândul populației, de unde, în mod i nerent, a apărut și nev oia de explicare a
fenomenului și de găsire a unor soluții adecvate de a face față acestuia .
Conform periodizării făcute de D.C. Rapaport (”teoria valurilor”)1, începând cu
anul 1979 ne -am afla în cel de -al patrulea val al evoluție i terorismului, respectiv valul
religios. Desigur, ca orice încercare de periodizare a evoluțiilor în plan istoric,
periodizarea propusă este criticabilă, în contextul în care în această perioadă lumea s -a
confruntat nu doar cu terorismul de tip religios (islamic, cu preponderență) , ci și cu cel
laic, în diverse părți ale lumii. Un raport recent al EUROPOL, pentru anul 2018,
evidenția ză că în această perioadă, în Uniunea Europeană s -au înregistrat 83 de atacuri
etno-naționaliste, 24 jihadiste, 19 ale extre mei stângi și un atac al extremei drepte2.
Totuși, impactul major al atacurilor jihadiste, atât în Europa, cât și în alte părți ale
lumii, în special în ceea ce privește numărul de victime rezultate în urma acestor atacuri,
îndreptățesc , credem noi, termenul de ”religios” atribuit acestui al IV -lea val al
terorismului internațional.
Pe de altă parte, trebuie să remarcăm faptul că acest val religios al terorismului
internațional nu trebuie să aibă în vedere doar terorismul jihadist, ca formă de
manifesta re a fundamentalismului islamic, ci și terorismul generat de mișcări
fundamentaliste creștine sau iudaice.
Grupările fundamentaliste religioase își asumă calitatea de agenți morali ai
societății , astfel că toate domeniile segmentele societății trebuie să poarte amprenta
religioasă3.
În fapt, așa cum s -a și subliniat în literatura de specialitate, dogmele religioase
radicale nu sunt altceva decât ”echivalentul spiritual al formelor extreme ale ideologiilor
politice”4.
Teroriștii religioși susțin că acțion ează conform unor motivații religioase, folosesc
un limbaj și concepte religioase pe care, însă, le reinterpretează într -un cod propriu pentru
a-și justifica acțiunile5

1 https://oxfordre.com/politics/view/10. 1093/acrefore/9780190228637.001.0001/acrefore -9780190228637 –
e-24, accesat la 04.09.2019.
2 European Union Terrorism Situation and Trend Report 2019, disponibil online:
https://www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/european -union -terrorism -situation -and-
trend -report -2018 -tesat-2018 , accesat la 8.09.2019.
3 Cristian Barna, Jihad în Europa. În nume le Califatului Terorii , Editura Top Form, București, 2016 , p. 22 .
4 Maria -Cristina Aboboaie, Sociologia terorismului , Editura Lumen, Iași, 2014, p. 83

3 În ceea ce privește grupările fundamentaliste creștine și acțiunile cu caracter
teroris t organizate de acestea, acestea pot fi întâlnite cu precădere în SUA, unde au apărut
o serie de mișcări de extremă -dreaptă , cu o ideologie ce își arogă pretinse filiații
creștine. Un prim exemplu este Identitatea Creștină, apărută în anii 70, cu un pute rnic
caracter rasist și antisemit6.
O altă mișcare fundamentalistă este Patriotismul Creștin, apărută după 1990, în
contextul sfârșitului Războiului Rece și al destrămării Uniunii Sovietice7.
Consecințele activității acestor mișcări de extremă -dreaptă au fost extrem de
grave. Atacul din Oklahoma City, din 19 aprilie 1995, s -a soldat cu 168 de victime, din
care 15 copii. Atentatorul era T imothy McVeigh, aflat în strânsă legătură cu Identitatea
Creștină8.
Caracter terorist a căpătat și l upta anti -avort desfă șurată de diverse organizații
extremiste americane ce își găsesc resursele ideologice în textele biblice . Aceste acțiuni
s-a soldat cu asasinarea mai multor medici americani care practicau această procedură
medicală9.

Nici mediul iudaic nu a fost ferit d e apariția și dezvoltarea unor mișcări
fundamentaliste, în contextul mai larg al conflictului israelo -palestinian
De altfel, trebuie spus faptul că printre conflictele politico -militare contemporane
care poarta o puternică încărcătură religioasă este, în mod indiscutabil, și conflictul
israelo -palestinian. Deși , din motive pragmatice, se încearcă de către ambele p ărți, sa se
treac ă într-un plan secund această încărcătură religioasă, ea există și trebuie avută în
vedere , atât în demersurile ce vizează î nțelegerea fenomenului, cât și în eforturile de
soluționare a conflic tului.
Ingredientele de factură religioasă ale conflictului sun bine cunoscute:

5 Olga Dănilă, Visarion Neagoe, Terorismul. O abordare psihosociologică , Editura Militară, București,
2011, p. 33.
6 Randall D. Law, Istoria terorismului. De la asirieni la jihadiști , Editura Corint, București, 2017, p. 506.
7 Ibidem , p. 508.
8 Ibidem, pp. 510-511.
9 Peter R. Neumann, Radicalized . New jihadists and the Threat to the West , I.B. Tauris, London. New York,
2016 , pp. 32 -33

4  Conflictul pune față în față două popoare de religii diferite, iudaica si musulmană,
a căror conștiință națio nală este puternic marcată de această apartenență
religioasă;
 Teritoriul aflat în dispută are o încărcătură religioasă extraordinară, mai ales in
cazul Ierusalimului, dar nu numai ; Muntele Templului are valențe simbolice
pentru toate cele trei religii mono teiste, iudaism, creștinism și islam;
 Percepția acestui conflict de către lumea creștină, sau de către o parte a acesteia,
este și ea marcată de convingeri religioase: întemeierea Israelului modern este
văzută ca o împlinire a profețiilor biblice, fapt ce precede revenirea lui Mesia pe
Pământ .
Trebuie subliniat faptul că politica americană din ultimele decenii de sprijinire a
Israelului a fost, într -o mare măsură, influențată de această percepție de tip mesianic,
influență venită dinspre cercurile conser vatoare americane. Un exemplu recent în acest
sens este decizia de mutare a ambasadei SUA la Ierusalim, decizie susținută intens de
grupările religioase conservatoare10 .
Constituirea statului evreu modern a însemnat îndeplinirea idealului sionist, a
unui sionism secular, dar care s -a hrănit din tradiția religioasă iudaică. Încă de la
începuturile mișcării sioniste, dezideratul constituirii unui stat evreu se confruntă cu o
reacție de tip fundamentalist iudaic venit din tabăra ultra -ortodoxă, care susținea (unii
mai susțin și azi) că reîntemeierea statului va fi posibilă doar atunci cân d Mesia va veni
să izbăvească poporul evreu și sa restaureze regatul davidic. Acest curent ultra -ortodox a
căpătat o formă instituțională prin fondarea organiza ției Agudat Yi srael, în anul 1912, de
către evreii ultra -ortodoc și germani. Influența acestei organizații era destul de mare,
motiv pentru care, în 1947, pentru a preveni o reacție publică de opozi ție față de
întemeierea statului Israel, conducerea Agenției Evreiești a trimis o scrisoare conducerii
Agudath (printre semnatarii scrisorii aflându -se și David Ben Gurion ), în care se afirmă
că statul evreu ce se va înființa va respecta în mare parte practicile religioase evrei ești.
Acest document este considerat a fi primul a cord asupra menținerii status -quo-ului

10 Amelia Ilinca, Importanța Ierusalimului în conflictul israeliano -palestinian. Considerații legate de
decizia de a recunoaște Ierusalimul – capitala Israelului, pp. 11 -12, în Policy Paper nr. 26 / 2018,
disponibilă online: http://www.idr.ro/publicatii/Policy%20Paper%2026.pdf , accesat la 03.09.2019 .

5 religios în statul evreu11. Rabinatului i se vor recunoaște o serie de prerogative importante
în ceea ce privește jurisdic ția asupra unor domenii importante ale vieții social -economice
israeliene , cum sunt căsătoria ș i divorțul. Partidele religioase au avut un cuvânt greu de
spus și în legătură cu decizia în ceea ce privește recunoașterea calității de evreu, acest
lucru fiind condiționat de apartenența efectivă la religia iudaică, dar și în legătură cu
respectarea Sha batului, cu respectarea regulilor kashrutului etc.12 .

Momentul care marchează însă nașterea efectivă a fundamentalismului religios
(sau, mai bine -spus, a fundamentalismului politico -religios) iudaic este considerat a fi
Războiul de șase zile, din 1967 . Victoria armatei israeliene asupra armatelor statelor
arabe le -a reamintit evreilor de descrierile biblice ale luptelor purtate de strămoșii lor în
antichitate, lupte în care ”groaza D omnului ” cuprindea pe adversari, care erau astfel
înfrânți si, nu de pu ține ori decimați.
Cucerirea Iudeii și Samariei, părți importante ale Israelului antic si, mai ales,
cucerirea în întregime a Ierusalimului, inclusiv a Orașului Vechi unde se află E splanada
Templului, a co ntribuit la crearea convingerii că epoca mesianică venise. Rabinii au
început să sfințească pământul antecesorilor lor și să facă din el obiectul adorării
religioase. Consecința a fost că oricine, în viitor, a r fi fost predispus să renunțe la o
părticică cât de mică din acest pământ sacru era considerat trădător și inamic al poporului
evreu. Un important reprezentant al al fundamentalismului iudaic, Rabbi Yehuda Kook,
afirma in anul 1968: “Vă spun explicit că Tora ne interzice să cedăm chiar și un inch din
pământul nostru eliberat. Nu există nici o cuce rire aici și noi nu ocupăm teritorii
străine; noi ne întoarcem la noi ac asă, la moștenirea antecesorilor noștri . Nu exisă nici
un pământ arab aici, doar moștenirea Dumnezeului nostru și cu cât lumea se va
obișnui mai mult cu acest gând, cu atât va fi mai b ine pentru ei și pentru noi toți “ 13.
În cadrul fundamentalismului iudaic se consideră că există doi poli: un
fundamentalism conservator , al haredim -ilor, reprezentat de Heturei Karta (Păzitorii
cetății) și un fundamentalism inovator, revoluționar repre zentat de Gush Emunim (Blocul
Credincioșilor). Fundamentalismul conservator a manifestat reticență față de implicarea

11 Rolef Susan Hattis, Political dictionary of the state of Israe l,Jerusalem, 1993, p. 12.
12 Shmuel Esenstadt, Israeli Societ y, London, Weidenfeld and Nicolson, 1967, p. 290 -291.
13 Israelipalestinian.procon.org -view.answers.php?question , accesat la 02.09.2019.

6 în viața politică, motiv pentru care influența sa asupra conflictului israelo -palestinian a
fost destul de redusă. Este adevărat însă c ă ideologia acestui grup și modul său de acțiune
au stârnit și stârnesc î ncă vii dezbateri în viața politică i sraeliană . Principalele teme de
discuție sun legate de refuzul haredim -ilor de a se înrola în armată dar și de statutul lor de
“întreținuți social ”, în contextul în care statul subvențion ează destul de consistent aces te
comunități în care bărbații î și dedică timpul, aproape exclusiv, studierii textelor sacre și
rugăciunii (fiind astfel neproductivi din punct de vedere economic). Totuși un aspect
particular trebuie sa -l menționăm în favoarea lor, respectiv faptul că în anumite zone
(Ierusalim, î n special) aceasta comunitate a haredim -ilor asigura un echilibru demografic
atât de necesar în contextul în care sporul demografic în rândul populației arabe es te
foarte ridicat.
Revenind la a șa-numitul fundamentalism inovativ, acesta consideră existența
statului evreu ca un semn al începuturilor epocii mesianice . Astfel, acesta manifestă o
atitudine de respect față de instituțiile statului, văzut ca rezultat al voinței divine. Chiar și
secularizarea statului este interpretată tot ca un element în planul lui Dumnezeu de
mântuire a poporului evreu14.

Politologul american Ian S. Lustick , în studiul intitulat For the Land of The Lord:
The Worldwiew of Jewish Fundam entalism: The Breath of Consensus, identifică șapte
teme majore care stau la baza fundamentalismului iudaic15:

I. ”Anormalitatea ” poporului evreu; este astfel contestată teoria fondatorilor
sionismului secular, conform căreia problema evreiască și problema
antisemitismului vor fi rezolvate atunci c ând poporul evreu va fi un popor ca
si celelalte popoare, o na țiune între națiuni, cu un stat al său, propriu;din
contră, fundamentaliștii susțin unicitatea poporului evreu, faptul ca acesta nu
este la fel ca celel alte popoare. Această unicitate este una eternă și este dată de
legământul sinaitic, eveniment major cu consecințe pentru întreaga umanitate.

14 Sandu Frunza, Fundamentalism religios si noul conflict al religiilor , Cluj -Napoca Ed. Limes, 2003,
p.103.
15 http://www.sas.upennn.edu/penncip/lustik/lustik14.html , accesat la 02.09.2019.

7
II. Înțelegerea antagonismului relațiilor arabo -israeliene; acest antagonism este
văzut ca un episod crucial din cadr ul bătăliei Israelului cu forțele răului; la fel
ca și antisemitismul, ostilitatea lumii arabe rezidă î n reacția la misiunea divină
a Israelului. S -a afirmat chiar că fertilitatea păm ântului israelian este
condiționată de stă pânirea evreiască asupra sa. Pa lestinienii sunt considera ți a
fi emanația distructivă și periculoasă a ostilității arabe față de evrei.

III. Izolarea internațională a Israelului este interpr etată ca o dovadă a faptului că
poporul evreu este poporul ales, sloganul fundamentalist fiind “ Ceea ce
contează nu este ceea ce fac neevreii, ci ceea ce sunt evreii“.

IV. Imposibilitatea ajungerii la o pace negociată , pornind de la faptul că însăși
conflictul arabo -israelian este considerat a fi unul anormal, cu o p uternică
încărcătură spirituală; prin urmare, eforturile de pace tradiționale sunt
considerate inutile. O pace reală se va obține numai atunci când întreg
pământul lăsat moștenire antecesorilor se va afla sub stapânire evreiască, iar
acest lucru va anticip a epoca mesianică.

V. Importanța cru cială a pământului lui Israel , sub sloganul “ Pământul lui
Israel pentru poporul lui Israel, în concord anță cu T orah lui Israel “. Din
această perspectivă, Legământul sinaitic este văzut ca având la bază o triadă
relațională: Dumnezeu – pământul -poporul . Sfințenia pământului este dată de
faptul că el este locuit de Dumnezeu, iar alegerea sa a fost făcută încă înainte
de alegerea poporului.

VI. Istoria în desfășurare este văzută ca o cale de descoperire a procesului de
izbăvire; istoria este înțeleasă ca un mijl oc prin care Dumnezeu comunică cu
oamenii, iar înțelegerea corectă a istoriei echivalează cu înțelegerea voinței
divine. Însăși Holocaustul este considerat a fi un mijloc prin care Dumezeu a
constrân s poporul ales să se întoarcă în Țara Sfântă. Evenimentel e politico –

8 militare contemporane, respectiv războaiele israelo -arabe , sunt considerate tot
ca o avertizare a poporului în vederea reconcilierii cu condiția sa de
anormalitate, de separare de restul lumii, de acceptare a destinului său special
dat de Legămâ nul sinaitic.

VII. Credința și dedicarea ideologică a evreilor văzută ca factor determinant în
desfășurarea istoriei; poporul evreu este văzut ca un colaborator al lui
Dumnezeu în acțiunea acestuia de a “repara lumea “, proces ce va culmina cu
izbăvirea totală și cu instaurarea regatului mesianic.

“Instituționalizarea “ curentului fundamentalist iudaic are loc în anul 1974, acest
lucru fi ind și o consecință a crizei ap ărută în societatea israeliană după războiul de Yom
Kipur . Pentru prima data în acel război s -au înrolat în unit ăți combatante, evrei ortodocși,
fapt ce le conferă acestora o mai mare încredere și legitimitate în cadrul societății
israeliene. Această nouă generație de evrei religioși au încercat să ofere și o nouă
perspectivă asupra societății is raeliene, una teologică, în care se propune o renaștere
spirituală care să aibă la bază comuniunea cu pământul eliberat16.
Inițial, gruparea Gush Emunim era o facțiune în cadrul Partidului Național
Religios, dar, la scurt timp după constituire, ca urm are a divergențelor cu privire la
viitorul Samariei și Iudeii, s -au despris din partid, declarându -se mișcare independentă17
Încă de la începuturile existenței sale gruparea Gush E munim se remarcă prin
tentativele de înființare a unor colonii evreiești în I udea și Sama ria, pe Înalțimile Golan și
în Gaza. Aceste demersuri s -au lovit însă de opoziția intransigentă a guvernului laburist
israelian. Situația se schimbă după schimbarea de guvern din 1977, cân la putere ajuge
partidul de dreapta , Likud. La scurt timp după preluarea puterii, noul g uvern acordă un
statut oficial unor așezări evreiești din Teritorii. Este de remarcat faptul că în septembrie
1977, ministrul agriculturii, Ariel Sharon, anunță un plan de înființare a unor așezări
evreiești în Iudeea și Samaria, care să cuprindă peste 1 mil. de evrei. Pâna în 1984, la
sfârșitul celei de -a doua guvernări de dreapta, numărul așezărilor evreiești din T eritorii

16 http://www.sas.upennn.edu/pen ncip/lustik/lustik14.html , accesat la 02.09.2019.

17 https://www.aclu.org/sites/default/files/field_document/ACLURM018956.pdf

9 era de 113, cu o populație totală de 46.000 locu itori. Colaborarea dintre Gush E munim și
Likud se î nrăutățește în contextual negocierilor de pace cu E giptul și a semnării
Tratatului de pace cu acesta. Compromisurile pe care guvernul israelian este obligat să le
facă, inclusiv în ceea ce privește coloniile evreiești, au stârnit recții în rândul
fundament aliștilor evrei care acuză guvernul de trădare. Un aspect interesant al
dezbaterilor de la acea vreme l -a constituit problematica drepturilor pe care statul trebuie
sa le acorde arabilor israelieni. Fundamentali știi evrei contest ă vehement posibilitatea
acordării de drepturi colective acestora, susțin ând posibilitatea acordării doar de drepturi
individuale18.

Baza socială a mișcării fundamentaliste Gush Emunim a constituit -o, desigur,
locuitorii din coliniile întemeiate în Teritorii. Marea majoritate erau d in categoria
superioară a clasei de mijloc, tineri bine educati , în bună parte de origine ashkenază. Este
interesant faptul ca printer membrii mișcării s -au aflat și personae provenind din rândurile
unor grup ări politice nereligioase, cum ar fi mișcarea s ionistă de stânga dar și din cea de
dreapta (Herut). Numitorul comun al acestora era idealul preluării contraolului asupra
întregului teritoriu al Erez Israelului.
O evoluție interesantă a grupărilor fundamentaliste s -a înregistrat după Camp David
și ret ragerea din Sinai, în sensul sporirii violențelor împotriva locuitorilor palestinieni.
Între 1980 și 1984 au fost înregistrate 380 atacuri, soldate cu 23 de morți și 191 răniți. Au
fost de asemenea semnalate 41 de atacuri împotriva unor instituții musulman e sau
creștine. Violențele respective au fost atribuite, în principal, unui număr de trei grupări
teroriste : Meir Khane și “Kach “, grupările legate de activitatea de pe Muntele Templului
și Gruparea clandestin Gush E munim . Una dintre cele mai periculoas e acțiuni a fost ce
legata de tentativ a de dinamitare a m oscheii al -Aqsa, de pe Muntele T emplului, în 1980.
O tentativă similară a fost dejucată în 1984, aceasta din urma acțiune fiind atribuită
grupării Gush E munim19.

18 http://www.sas.upennn.edu/penncip/lustik/lustik13.html , accesat la 02.09.2019.

19 http://www.sas.upennn.edu/penncip/lustik/lustik14.html , accesat la 02.09.2019.

10 După 1984 Gush E munim își pierde infl uența în cadrul societății israeliene, însă o
parte din ideile sale au fost preluate și menținute pe agenda publică de către partidele
politice religioase.
Dintre aceste partide amintim Iudaismul Unit al Torei, înființat în 1992, partid ce
reprezintă int eresele evreilor ultra –ortodocși ș i care în actuala legislatură deține un număr
de 5 locuri în Kneset si Partidul Shas, partid inființat în 1984, ca o reacție la reprezentarea
insuficientă a intereselor evreilor sefarzi. În legătură cu acest din urmă parti d putem sa
remarcăm pozitia relativ moderată față de conflictul israelo -palestinian, fiind dispus la
concesii. Totuși, acesta se pronunță împotriva înghețării construirii de locuințe în teritorii
și este susținătorul Ierusalimului unit, ca și capitală et ernă a statului evreu .
Un punct critic a fost atins în anul 1995, când, în contextual negocierilor de pace și a
semnării Acordurilor de la Oslo, este asasinat premierul IsraeluluiYitzhak Rabin, de către
un radical de dreapta , cu o puternică amprentă relig ioasă iudaică, Ygal Amir . Este de
remarcat faptul că încă din 1994 o serie de rabini extremiști din Cisiordania și SUA au
început să utilizeze doi termini radicali, respective ”din rodef” (legea urmăritorului, care
face trimitere la o persoană care o urmăr ește pe alta pentru a o ucide) și ”din moser”
(”legea informatorului” , cu aplicabilitate la evreul care dă în mod repetat informații
despre alți evrei) În ambele situații se dădea permisiunea uciderii celui vinovat de
respectivele fapte20.
La ultimele ale geri parlamentare ce au avut loc în 2019, partidele ultranaționaliste
religioase (Uniunea Partidelor de Dreapta), o parte din membrii acestora fiind discipoli ai
rabinului Meir Kahane, au obținut un număr redus de locuri, respectiv 5, ceea ce denotă o
aparentă diminuare a influenței fundamentalismului iudaic în cadrul societății israeliene.
Totuși, dacă avem în vedere numărul de locuri obținut de celelalte partide de dreapta, mai
moderate, precum și cele religioase tradiționale, Iudaismul Unit al Torei -7, Shas -8, vom
constata că există încă un potențial pericol de radicalizare, limitele dintre curentele
politico -religioase fiind ușor de străbătut.
Ehud Spizak evidențiază două aspect legate de activitatea grupării Gușs Emunim: în
primul rând, este vorba de un process de ”violentizare” a democrației israeliene, ceea ce
denotă faptul că democrația israeliană nu poate fi izolată de realitatea ned emocratică a

20 Itamar Rabinovich, Yitzhak Rabin. Soldat, lider, om de stat, Editura Corint, București, 2018, p. 271.

11 războiului arabo -israelian. În al doilea rând, se poate observa faptul că religia și ”visele
religioase extremiste ” sunt prezente în societatea israeliană21
În concluzie, putem spune că amprenta religiei asupra conflictului israelo -palestinian
este suficient de puter nică, deși se constată ca , cel puțin la nivelul conducerii politice ale
părților implicate , se încercă o estompare , o ținere in plan secundar a acest or reverberații
de natură religioasa . O posibilă explicație a fenomenului ține de influența mediului
intern ațional asupra acestui conflict. Aceste influențe ale normelor internaționale
combinate cu realitățile interne au facut ca dreapta religioasă evreiscaă să devină mai
reținută, mai sceptică în legătură cu ideoligia de tip mesianic. Problematica securității a
căpătat o mai mare pondere în preocupările politicienilor, inclusiv in rândul celor din ai
dreptei religioase . Într-un mediu internațional în care identitățile naționale sunt construite
aproape exclusiv pe fundamente laice, este dificil de acceptat ca u n stat, fie cel evreu, fie
cel Palestinian, ar avea șanse să fie recunoscut dacă religia ar căpăta un rol dominant în
definirea sa .

21 Ehud Spizak, Fundamentalism, Terrorism and D emocracy. The Case of the Gush Emunim Underground,
p. 20, disponibil online: https://www.aclu.org/sites/default/files/field_document/ACLURM018956.pdf ,
accesat la 012.09.2019.

12 BIBLIOGRAFIE
A. Lucrări de specialitate
1. Aboboaie, Maria -Cristina, Sociologia terorismului , Editura L umen, Iași, 2014.
2. Barna, Cristian, Jihad în Europa. În numele Califatului Terorii , Editura Top
Form, București, 2016.
3. Dănilă, Olga, Visarion Neagoe, Terorismul. O abordare psihosociologică , Editura
Militară, București, 2011.
4. Esenstadt, Shmuel, Israeli Soci ety, London, Weidenfeld and Nicolson, 1967.
5. Hattis, Rolef Susan, Political dictionary of the state of Israel, Jerusalem, 1993.
6. Randall D. Law, Istoria terorismului. De la asirieni la jihadiști , Editura Corint,
București, 2017.
7. Rabinovich, Itamar, Yitzhak Rabin. Soldat, lider, om de stat, Editura Corint,
București, 2018 .
A. Surse electronice
1. https://oxfordre.com/politics/view/10.1093/acrefore/ 9780190228637.001.0001/acr
efore -9780190228637 -e-24
2. https://www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/european -union –
terrorism -situation -and-trend -report -2018 -tesat-2018
3. Israelipalestinian.procon.org -view.answers.php?question
4. Ian S. Lustick, For the Land of The Lord: The Worldwiew of Jewish
Fundamentalism: The Breath of Consensus , disponibil on -line:
http://www.sas.upennn.edu/penncip/lustik , accesat la 012,09.2019.
5. Ehud Spizak, Fundamentalism, Terrorism and Democracy. The Case of the Gush
Emunim Underground, p.20, disponibil online:
https://www.aclu.org/sites/default/files/field_document/ACLUR M018956.pdf ,
accesat la 012.09.2019.
6. Amelia Ilinca, Importanța Ierusalimului în conflictul israeliano -palestinian.
Considerații legate de decizia de a recunoaște Ierusalimul – capitala Israelului,
pp. 11 -12, în Policy Paper nr. 26 / 2018, disponibilă o nline:
http://www.idr.ro/publicatii/Policy%20Paper%2026.pdf , accesat la 03.09.2019.