Functionarea Societatii pe Actiuni. Spete

CAPITOLUL I SOCIETATEA PE ACȚIUNI

1.1. Evoluția istorică a societății pe acțiuni

Prezența comerțului, în contextul său istoric, s-a făcut necesară încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei. Comerțul și-a îmbogățit conținutul și formele de exercitare în evoluția sa istorică. ,,Activitatea de comerț, pe măsura dezvoltării societății a suferit profunde modificări, transformându-se dintr-o simplă activitate de intermediere într-o activitate creatoare de utilități . Comerțul este o componentă a pieței prin natura relațiilor pe care el le presupune și prin celelalte atribute care definesc piața și se înscrie în distribuția mărfurilor, este asociat acesteia, atât prin aspectele sale de cumpărare și revânzare a mărfurilor efectuate pentru intermedierea schimbului dintre producători și consumatori, cât și prin operațiunile tehnico-economice pe care le efectuează în deplasarea fizică a mărfurilor.

Societățile pe acțiuni sunt, în ultimă instanță, proprietarele celei mai mari părți a averii mondiale. Dacă până în prima jumătate a secolului XX, averea mobiliară și imobiliară deținută de persoanele fizice o întrecea cea deținută de persoanele juridice, odată cu evoluția economică și cu structurarea pe baza unor norme legale neechivoce a societăților comerciale, valoarea patrimoniilor acestora a depășit-o pe cea a persoanelor fizice.

Realitățile economico-sociale din ultima parte a secolului XX și din primul deceniu al secolului XXI au reliefat o accentuare fără precedent al fenomenului globalizării, cu consecința firească a conturării unei interdependențe semnificative a piețelor financiare din statele dezvoltate și în curs de dezvoltare În ultimii 70 de ani au fost dezvoltate o serie de principii de drept în materia transferului de titluri de valoare, în special de acțiuni care au stat la baza unor reglementări noi în domeniul dreptului comercial, afirmându-se cu putere, din cea de-a doua jumătate a secolului XX în statele capitaliste dezvoltate ale lumii, o nouă ramură de drept conturată prin de norme speciale care reglementează actele juridice încheiate pe piețele de capital. Tranzacțiile încheiate în cadrul piețelor reglementate prezintă o semnificație deosebită pentru orice economie de piață. Din această perspectivă, gradul de evoluție al unei societăți care a adoptat modelul liberal, capitalist de funcționare, este direct influențat de dezvoltarea pieței de capital din statul respectiv. Cu cât se încheie mai multe și mai semnificative acte juridice de transmitere a proprietății pe o piață de capital, cu atât economia de piață respectivă este mai dezvoltată. Societatea americană, care așează piața de capital în centrul funcționării economiei sale, rămâne lider global indiscutabil, în ciuda tuturor criticilor din ultima perioadă legate de b#%l!^+a?eșecul modelului american, acuzat că a generat criza financiară globală.

În România, inspirația franceză și italiană în domeniul dreptului comercial s-a făcut resimțită cu putere. Sub influența legii franceze a societăților comerciale din 1867 (rămasă în vigoare până în 1966) au fost introduse în Codul comercial român din 1887 prevederi privind societățile comerciale pe acțiuni, de o surprinzătoare modernitate pentru acele vremuri, multe dintre ele fiind reluate în Legea societăților comerciale adoptată în 1990 după căderea regimului comunist.

1.2. Noțiunea și caracterele generale ale societății pe acțiuni 

Societatea pe acțiunii este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale. În această formă de societate contează mai mult aporturile asociațiilor decât calitățile acestora. 

Datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social și a estompării calităților personale ale asociațiilor, societatea pe acțiunii este cunoscută și sub denumirea de  societate anonimă. Societatea pe acțiunii este organizată și funcționează pe principiul separației puterilor: organe de deliberare și decizie; organe de administrare ș și reprezentare; organe de supraveghere și control. Datorită rolului important pe care societatea pe acțiunii îl are in viața economică, Legeanr.31/1990 asigura o reglementare cuprinzătoare acestei forme de societate. 

Potrivit art. 3 din lege, societatea pe acțiunii este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimonial social; acționarii sunt obligați numai pana la concurenta capitalului subscris.

Pe baza definiției generale a societății  comerciale și a dispozițiilor legale menționate, societatea pe acțiunii poate fi definită ca acea societatea constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiunii, pentru desfășurarea unei activitati comerciale, în scopul împărțirii beneficiilor, și care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor.

Caracteristicile societății pe acțiunii sunt următoarele :

a) societatea se constituie dint-un număr minim de asociați, denumiți și acționari;

 b) capitalul social este divizat în acțiunii, care sunt titluri negociabile și transmisibile; b#%l!^+a?

c) răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată; ei răspund numai până la concurența capitalului social subscris.

1.3. Constituirea societății pe acțiuni

Constituirea societății pe acțiuni este reglementată de dispozițiile Legii nr.31/1990 care privesc constituirea oricărei societăți comerciale, precum și dispoziții speciale privind aceasta forma de societate. Societatea pe acțiunii se constituie prin voința asociațiilor exprimată în actul constitutiv. Indiferent de modalitatea folosita, pentru constituirea societății pe acțiunii trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege.

1.3.1. Actele constitutive ale societății

Potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiunii se constituie prin contract de societate ți statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate și sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se semnează de catre toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de către fondatori.

Contractul de societate

Contractul de societate trebuie sa se încheie în forma autentică și să cuprindă elementele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31/1990.

Asociații societății pe acțiunii, denumiți acționari, pot fi persoane fizice sau juridice. Orice societate trebuie să aibă o firmă. După cum prevede Legea 31/1990 societatea pe acțiuni se constituie prin contract de societate și statut. El poate fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de lege, elemente analizate deja. Dat fiind acest fapt ne vom opri aici, numai asupra notelor de specificitate ale acestor forme juridice de societăți comerciale.

1. Legea cere să fie îndeplinită condiția minimului de acționari care este 2 , ei putând fi persoane fizice sau persoane juridice

2. Firma societății pe acțiuni se compune dint-un cuvânt sau grup de cuvinte fanteziste însoțite de mențiunea” SOCIETATE PE ACȚIUNI” sau S.A.

3, Actul constitutiv trebuie să prevadă și clauze referitoare la capitalul social subscris și cel vărsat. Legea impune aici și o condiție privind minimul de capital social .Astfel potrivit prevederilor Legii 31/1990, capitalul social al societății pe acțiuni și nu poate fi mai mic de 90.000 lei, echivalent in lei a 25.000 euro. Peste acest minim acționarii pot subscrie oricât. De b#%l!^+a?asemenea, la constituirea societății, capitalul social subscris, vărsat de fiecare acționar nu va putea fi mai mic de 30 % din cel subscris dacă legea nu prevede altfel, restul urmând a fi vărsat în termen de 12 luni de la atribuirea codului unic de înregistrare.

Această condiție este impusă de lege pentru cazul în care societatea pe acțiuni se constituie simultan sau, concomitent, adică pentru cazul în care există cel puțin 2 acționari care acoperă prin aporturile lor întregul capital social și fiecare efectuează vărsăminte de minim 30 % din capitalul subscris în momentul constituirii societății comerciale.

1.3.2. Modalitati de constituire a societăți

Dar, dat fiind faptul că legea condiționează înființarea unei societăți pe acțiuni de existența unui minim de capital social – echivalent in lei a 25.000 euro – și având în vedere că acest plafon poate crea dificultăți în asigurarea lui de către acționari, legea nu îngrădește dreptul de asociere al persoanelor în vederea constituirii unei astfel de forme juridice de societate comercială, dând posibilitatea fondatorilor, adică celor care inițiază constituirea societății pe acțiuni formeze capitalul social și cu contribuțiile altor persoane. Această modalitate de constituire poartă numele de constituire prin apel la subscripția publică. Societatea se poate constitui prin apel la subscripția publică numai dacă întregul capital social a fost subscris, și fiecare acceptant a vărsat în numerar 50 % din valoarea acțiunilor subscrise, restul urmând a fi vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.

A. Constituirea simultană

Constituirea simultana constă într-o procedură simplă de constituire a societății pe acțiunii și este cea mai folosită și în cazul constituirii societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată. Constituirea societății este simultana sau concomitenta, deoarece formarea capitalului socială are loc în acelașii timp cu încheierea actelor constitutive ale societății.

B. Constituirea continuată sau prin subscripție publică

Constituirea societății prin subscripție publica implica următoarele operațiuni:întocmirea și lansarea prospectului de emisiune a acțiunilor; subscrierea acțiunilor; validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutiv a subscriitorilor

(prospectul de emisiune a acțiunilor.

Întocmirea prospectului de emisiune

Prospectul de emisiune este întocmit de fondatorii societății care se constituie (art. 17 din Legea nr. 31/1990), si trebuie sa cuprinda elementele prevazute b#%l!^+a? de art. 8 din Legeanr.31/1990, care sunt elementele actului constitutiv. Potrivit legii prospectul de emisiune trebuie sa îmbrace formă autentică (art.17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

b)Autorizarea publicării prospectului de emisiune.

Pentru a putea fi publicat, prospectul de emisiune trebuie autorizat de organul competent.

c)Publicarea prospectului de emisiune.

 Nu este necesara o publicarea a prospectului de emisiune în Monitorul Oficial, fiind suficientă publicarea în presă.

Subscrierea acțiunilor.

a) Noțiunea subscrierii.

Subscrierea este manifestarea de voință a unei persoane prin care se obligă să devină acționar al societății, prin efectuarea unui aport la capitalul social al acesteia, in schimbul căruia va primi acțiunii de o valoare nominală egală.

b) Modul de subscriere

Subscrierea de acțiunii se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, care trebuie sa poarte viza judecătorului delegat (art. 18 din Legea nr.31/1990), și va cuprinde numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul 

subscriitorului,numărul în litere al acțiunilor subscrise, data subscrierii si declarația expresă ca subscriitorul cunoaște și accepta prospectul de emisiune.

c) Condițiile subscrierii.

Pentru a avea ca efect formarea capitalului social si implicit, constituirea societății,subscrierea acțiunilor trebuie să îndeplinească cerințele legii.

Validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutivă

Adunarea constitutivă

Convocarea se face printr-o înștiințare care trebuie să cuprindă locul și data adunării și arătarea amănunțită a problemelor care vor face obiectul discuțiilor. Adunarea nu poate trece peste doua luni de la data închiderii subscrierii (art. 19 din Legea nr.31/1990)Lista subscriitorilor va fi atașată la locul unde se va tine adunarea, cu cel puțin 5 zile înaltan sau, concomitent, adică pentru cazul în care există cel puțin 2 acționari care acoperă prin aporturile lor întregul capital social și fiecare efectuează vărsăminte de minim 30 % din capitalul subscris în momentul constituirii societății comerciale.

1.3.2. Modalitati de constituire a societăți

Dar, dat fiind faptul că legea condiționează înființarea unei societăți pe acțiuni de existența unui minim de capital social – echivalent in lei a 25.000 euro – și având în vedere că acest plafon poate crea dificultăți în asigurarea lui de către acționari, legea nu îngrădește dreptul de asociere al persoanelor în vederea constituirii unei astfel de forme juridice de societate comercială, dând posibilitatea fondatorilor, adică celor care inițiază constituirea societății pe acțiuni formeze capitalul social și cu contribuțiile altor persoane. Această modalitate de constituire poartă numele de constituire prin apel la subscripția publică. Societatea se poate constitui prin apel la subscripția publică numai dacă întregul capital social a fost subscris, și fiecare acceptant a vărsat în numerar 50 % din valoarea acțiunilor subscrise, restul urmând a fi vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.

A. Constituirea simultană

Constituirea simultana constă într-o procedură simplă de constituire a societății pe acțiunii și este cea mai folosită și în cazul constituirii societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată. Constituirea societății este simultana sau concomitenta, deoarece formarea capitalului socială are loc în acelașii timp cu încheierea actelor constitutive ale societății.

B. Constituirea continuată sau prin subscripție publică

Constituirea societății prin subscripție publica implica următoarele operațiuni:întocmirea și lansarea prospectului de emisiune a acțiunilor; subscrierea acțiunilor; validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutiv a subscriitorilor

(prospectul de emisiune a acțiunilor.

Întocmirea prospectului de emisiune

Prospectul de emisiune este întocmit de fondatorii societății care se constituie (art. 17 din Legea nr. 31/1990), si trebuie sa cuprinda elementele prevazute b#%l!^+a? de art. 8 din Legeanr.31/1990, care sunt elementele actului constitutiv. Potrivit legii prospectul de emisiune trebuie sa îmbrace formă autentică (art.17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

b)Autorizarea publicării prospectului de emisiune.

Pentru a putea fi publicat, prospectul de emisiune trebuie autorizat de organul competent.

c)Publicarea prospectului de emisiune.

 Nu este necesara o publicarea a prospectului de emisiune în Monitorul Oficial, fiind suficientă publicarea în presă.

Subscrierea acțiunilor.

a) Noțiunea subscrierii.

Subscrierea este manifestarea de voință a unei persoane prin care se obligă să devină acționar al societății, prin efectuarea unui aport la capitalul social al acesteia, in schimbul căruia va primi acțiunii de o valoare nominală egală.

b) Modul de subscriere

Subscrierea de acțiunii se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, care trebuie sa poarte viza judecătorului delegat (art. 18 din Legea nr.31/1990), și va cuprinde numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul 

subscriitorului,numărul în litere al acțiunilor subscrise, data subscrierii si declarația expresă ca subscriitorul cunoaște și accepta prospectul de emisiune.

c) Condițiile subscrierii.

Pentru a avea ca efect formarea capitalului social si implicit, constituirea societății,subscrierea acțiunilor trebuie să îndeplinească cerințele legii.

Validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutivă

Adunarea constitutivă

Convocarea se face printr-o înștiințare care trebuie să cuprindă locul și data adunării și arătarea amănunțită a problemelor care vor face obiectul discuțiilor. Adunarea nu poate trece peste doua luni de la data închiderii subscrierii (art. 19 din Legea nr.31/1990)Lista subscriitorilor va fi atașată la locul unde se va tine adunarea, cu cel puțin 5 zile înainte de data adunării.

b) Atribuțiile adunării constitutive.

Adunarea constitutivă verifică respectarea cerințelor legale b#%l!^+a?privind capitalul social;subscrierea întregului capital social;raportul dintre capitalul subscris și cel vărsat, precum și existența vărsămintelor. Decide dacă este cazul, asupra măririi sau micșorării capitalului social, în funcție de rezultatele subscripției. Adunarea constitutiv examineaza și validează raportul de evaluare întocmit de experți.,discută și aprobă operațiunile încheiate de fondatori in contul societății. O alta atribuție a adunării constitutive este numirea administratorilor și cenzorilor societății.

Desfășurarea adunării constitutive.

Adunarea alege un președinte, care va conduce lucrările, precum și doi sau mai mulți secretari. Adunarea constitutivă este legală daca sunt prezenți jumătate plus unul din numărul subscriitorilor (acceptanților).

Drepturile, obligațiile și răspunderile fondatorilor. 

Potrivit art. 31 din Legea nr. 31/1990, fondatorii au dreptul la o cota din beneficiul net al societății constituita prin subscripție publică. Dreptul la o cota din beneficiul societății îl au numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondatori prin actul constitutiv. Dacă societatea se dizolva anticipat, fondatorii au dreptul sa ceara despăgubiri de la societate,cu condiția dovedirii că dizolvarea s-a făcut in frauda drepturilor lor. Fondatorii trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute de Legea nr.31/1990 în scopul constituirii societății pe acțiunii prin subscripție publică. După constituirea societății, fondatorii sunt obligați să predea administratorilor documentele și corespondența referitoare la constituirea societății. Fondatorii răspund pentru actele lor privind constituirea societății prin subscripție publică.

Regulile speciale privind societatea pe acțiunii constituita prin subscripție publică.

Societățile pe acțiunii constituie prin subscripție publica avizata în mod obligatoriu de către Comisia Națională de Valori Mobiliare. Aceste societăți poarta denumirea de societăți deținute public, și reprezintă anumite caracteristici. Acțiunile emise de aceste societăți devin liber transferabile pe o piață reglemenaă (piața bursieră).-Aceste acțiunii se înregistreaza obligatoriu la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare, aparținând Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare-Conducerea și funțtionarea societăților deținute public sunt supuse Legii nr. 31/1990si O.U.G.nr. 28/2002.-Societățile detinute public au obligații speciale pentru asigurarea protecției acționarilor lor, prevăzute de art. 102-119 din O.U.G. nr. 28/2002.-

Formalitățile necesare constituirii societății Evocarea formalităților.

Formalitățile necesare constituirii societății sunt cele prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru constituirea oricărei societăți comerciale: întocmirea actelor constitutive si b#%l!^+a?înregistrarea și autorizarea funcționării societății.

CAPITOLUL II ACȚIUNILE EMISE DE SOCIETATE

2.1 Noțiunea și caracterele acțiunilor

Acțiunile pot fi definite ca fiind titluri reprezentative ale unor fracțiuni egale din capitalul social, care conferă titularului lor calitatea de acționar cu toate drepturile și îndatoririle ce derivă din aceasta. b#%l!^+a?

Pentru prima dată, acțiunile se emit la constituirea societății, ulterior înmatriculării ei. Ele vor purta înscris pe titlu denumirea și durata societății, data actului constitutiv, numărul de înmatriculare a acesteia în Registrul Comerțului, valoarea capitalului social, numărul de acțiuni în care acesta este împărțit, valoarea nominală a fiecărei acțiuni, vărsămintele efectuate, avantajele acordate fondatorilor.

Acțiunile nu vor pute fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea lor nominală.

Noi emisiuni de acțiuni au loc de regulă atunci când societatea pe acțiuni vrea să-și majoreze capitalul social, sau când, traversând perioade de dificultăți financiare are nevoie de lichidități. Legea interzice însă ca emisiunea de noi acțiuni să aibă loc câtă vreme nu au fost plătite acțiunile din emisiunea precedentă.

Din cele precizate deja rezultă că acțiunile se disting prin următoarele caractere generale:

1. Sunt fracțiuni egale ale capitalului social. Legea impune numai o valoare minimă a fiecărei acțiuni (0,1 lei) ceea ce înseamnă că societatea poate emite acțiuni de o valoare nominală mai mare. Având valoarea egală, ele conferă titularilor lor drepturi egale.

2. Acțiunile sunt cesibile – pot fi înstrăinate de către titularii lor fie prin acte între vii, fie prin acte pentru cauză de moarte.

3. Acțiunile sunt negociabile, adică ele pot fi tranzacționate la bursa de valori, iar valoare a lor diferă în timp în funcție de potențialul economic, de starea de prosperitate a societății.

4. Acțiunile sunt indivizibile, caracter menit să asigure buna funcționare a societății. Fiind elemente structurale ale capitalului social, acțiunile trebuie să rămână o certitudine pe toată durata de existență a societății. Acest caracter nu împiedică însă posibilitatea dobândirii unei singure acțiuni de către mai multe persoane, legea cerând coproprietarilor numai să își desemneze un reprezentant dintre ei care să exercite drepturile și obligațiile aferente acțiunii.

5. Acțiunile sunt convertibile, adică acțiunile nominative pot fi transformate în acțiuni la purtător și invers. Puterea de a decide o atare convertibilitate a titlurilor de valoare aparține prin excelență adunării generale a acționarilor.

b#%l!^+a?

2.2. Natura juridică a acțiunilor

 Natura juridica a acțiunilor este definita diferit de doctrina dreptului comercial. În general, se admite ca acțiunile fac parte din categoria titlurilor de credit. Dar datorită faptului ca nu au toate caracterele titlurilor de credit, se considera ca ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participațiune

Acțiunile emise de societatea pe acțiunii sunt de mai multe feluri. În funcție de drepturile conferite – egale sau diferite – , acțiunile se împart în două categorii: acțiunii ordinare și acțiuni preferențiale.

2.3. Felurile acțiunilor

După natura lor juridică, acțiunile pot fi clasificate în acțiuni nominative și acțiuni la purtător.

Acțiunile nominative sunt acele acțiuni care au înscris pe titlu numele, prenumele și domiciliul, sau după caz denumirea și sediul titularului lor. În ce privește transmiterea titlurilor de acest gen de la un titular la altul legea prevede că, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor emitentului, semnată de cedent și cesionar și prin mențiunea făcută pe acțiune.

Acțiunile la purtător sunt cele cu referire la care legea nu cere vreo mențiune specială nici pe titlu și nici în Registrul acționarilor privind datele de identificare ale titularilor lor. Deci drepturile aferente acțiunii se exercită de către persoana care poseda titlul. Din aceste considerente, acțiunile la purtător se transmit în mod valabil prin simpla tradițiune sau remitere a titlurilor de valoare. Deci circulația acțiunilor la purtător se face mult mai ușor decât cea a acțiunilor nominative.

În concluzie, putem spune, ori de câte ori reprezentanții legali ai societății doresc să cunoască cine sunt deținătorii capitalului social, deci ai pachetului de acțiuni al societății comerciale se va proceda la emiterea de acțiuni nominative.

Indiferent de felul lor, acțiunile conferă titularilor lor dreptul de a participa la adunarea generala a acționarilor, dreptul la vot, dreptul la dividende și dreptul asupra părții cuvenite din lichidarea societății, în contextul în care aceștia își îndeplinesc principala lor obligație și anume aceea de a efectua vărsămintele de capital datorate..

În afara acestor acțiunii, considerate a fi acțiunii ordinare, există și acțiunii specifice, b#%l!^+a?respectiv acțiunile preferențiale sau prioritare, fără drept de vot.

 Mențiuni obligatorii în cuprinsul acțiunii

Pentru a fi considerata valabilă, acțiunea va cuprinde mențiunile obligatorii impuse de lege, respectiv:

– denumirea societății emitente;

– durata societății emitente

– data actului constitutiv;

–  numărul din registrul comerțului, sub care a fost înregistrată societatea;

– codul unic de înregistrare al societății;

– numărul Monitorului Oficial în care s-a realizat publicitatea societății constituite;

– capitalul social al societății emitente;

– numărul de acțiunii in care e împărțit capitalul social, numărul de ordine al acestora și valoarea nominală;

–  numărul de acțiunii pentru care s-a realizat vărsământul;

– avantajele rezervate fondatorilor.

Daca acțiunile sunt nominative, suplimentar, în conținutul acțiunii, trebuie să figureze și elementele de identificare ale acționarului (dacă este persoană fizică, numele, prenumele, domiciliul si codul numeric personal, iar daca este persoană juridică denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare).

2.4. Condiții pentru emiterea acțiunilor

Stabilirea felului acțiunilor care vor fi emise de societate.

Potrivit art.91 alin.(2) din Legea nr.31/1990, felul acțiunilor va fi determinat prin actulconstitutive, care trebuie sa prevadă numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător, și numărul pe categorii.

Legea nr. 31/1990 stabilește anumite condiții pentru emiterea acțiunilor 

a) Acțiunile pot fi emise numai după înmatricularea societății în registrul comerțului

 b) Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală

c) Emiterea de acțiunii noi, pentru majorarea capitalului social, este interzisa pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă

b#%l!^+a?

2.5. Transmiterea acțiunilor

Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative se face, de principiu, in baza unei declarații semnate de cedent si cesionar, declarație care se înregistrează în registrul acționarilor.

În cazul în care acțiunile nominative se emit în formă materială (pe suport de hârtie), în vederea transmiterii dreptului de proprietate, alături de declarația semnată de cedent sau cesionar (sau un mandatar al acestora),  trebuie realizata și o mențiune cu privire la cesiune, direct pe titlu (deci în cuprinsul acțiunii), mențiune semnata de cedent și cesionar.

Dispozițiile legale referitoare la modul de transmitere al dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative au caracter dispozitiv, legea permițând părțile să stabilească alte reguli prin actul lor constitutiv (de exemplu, ca declarația sa nu poată fi dată de către mandatari, ci numai în mod personal, de către cedent ți cesionar).

Transmiterea acțiunilor emise in forma dematerializata și care sunt tranzacționate pe o piața de capital, se supun regulilor specifice stabilite conform Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

Subscriitorii, cât și cesionarii ulteriori răspund solidar pentru plata acțiunilor, dreptul la acțiune împotriva acestora prescriindu-se într-un termen de 3 ani de la momentul când s-a făcut mențiunea referitoare la transmiterea acțiunilor în registrul acționarilor.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător, se transmite prin simpla tradițiune, fără nici un fel de formalitate suplimentară.

Acțiunile cu dividend prioritar fără drept de vot

Titularul unei acțiunii cu dividend prioritar beneficiază de:

·  dreptul de a primi propriul sau dividend, înaintea oricăror altor rețineri din beneficiile societății, calculate la încheierea exercițiului financiar;

·  drepturile obișnuite ce reveni oricărui titular de acțiunii ordinare, mai puțin dreptul de a participa la vot in cadrul adunărilor generale.

Acțiunile cu dividend prioritar nu pot depăși 1/4 din capitalul social, iar valoarea lor nominala va fi aceeași cu cea stabilită pentru acțiunile ordinare.

Legea limitează și titularii acțiunilor cu dividend prioritar în sensul că, se interzice deținerea unor asemenea acțiunii pentru cenzori, administratori, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, orice alți reprezentanți ai societății, pentru ca aceștia participă în organele executive si de control ale societății și pot determina voința societății în sensul intereselor proprii determinate de obținerea dividendului prioritar.

Dacă societatea întârzie plata dividendelor, titularii acțiunilor preferențiale vor dobândi b#%l!^+a?drept de vot pana la achitarea efectiva a acestora.

Si in cazul acestor acțiunii speciale, legea permite ca prin hotărârea adunării generale extraordinare natura acțiunilor să se modifice (acțiunile ordinare sa fie convertite in acțiunii cu dividend prioritar si invers).

Titularii de acțiunii cu dividend prioritar au posibilitatea de a se reuni în adunări proprii.

CAPITOLUL III ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR (A.G.A.)

3.1. Considerații generale. Rolul Adunării Generale a Acționarilor

Adunarea generala a acționarilor este organul de deliberare și decizie al societății pe acțiunii, exprimă vointa sociala si decide asupra tuturor problemelor date de lege în competența sa. 

Potrivit legii, adunările generale ale acționarilor sunt ordinare și speciale. Legea stabilește atribuțiile fiecăreia dintre adunările generale, precum și condițiile de cvorum și b#%l!^+a?majoritate pentru luarea deciziilor. 

Aceasta adunare se întrunește cel puțin o data pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercitiului financiar.Are următoarele atributii și obligații: să discute, să aprobe sau să modifice bilantul și să fixeze dividendul; sa aleaga administratorii sicenzorii societății si sa fixeze, în condițiile legii, remunerația acestora; să se pronunțeasupra gestiunii administratorilor; să stabilească bugetul de venituri si cheltuieli si după caz, programul de activitate, pe exercițiul următor; să hotărască închiderea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile societății (art.111 din Legea nr.31/1990). Adunarea generala extraordinară se întrunește, in mod excepțional, când trebuie să ia o hotărâre de o importanță deosebită, care de regulă, reclamă modificarea actului constitutiv al societății. Adunarea speciala este formata din titularii unei anumite categorii de acțiunii.Convocarea si desfasurarea adunarilor speciale, precum si condițiile de cvorum și majoritate pentru luarea hotărârilor sunt guvernate de dispozițiile prevăzute de lege

Potrivit dispozițiilor Legii 31/1990 adunarea ordinară se întrunește cel puțin odată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar. Ea se va ține la ora și locul indicate în convocare. Art. 111 din Legea 31/1990 prevede că „în afara de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată.

Instiintarea acționarilor se face prin publicarea convocarii in Monitorul Oficial, precumsi intr-unul dintre ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societății sau ceamai apropiata localitate.Daca toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi facuta si prin scrisoaresau afisare, in conditiile art. 117 din Legtea nr.31/1990.Termenul pentru intrunirea adunarii generale nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii.

3.2. Felurile adunării generale

Adunarea generală este de două tipuri: ordinară și extraordinară. Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinte mai ridicate de cvorum și majoritate. Dacă adunarea generala ordinara nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute anterior, adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luand hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generala întrunită la b#%l!^+a?a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.

Deci, după cum se poate observa, ceea ce prezintă importanță este capitalul social reprezentat în adunarea ordinară și nu numărul acționarilor (asociaților). Prin majoritatea absolută se înțelege jumătate plus unu.

Adunarea extraordinară, potrivit art. 113 din Legea 31/1990, se întrunește ori de câte ori se dezbat probleme care presupun modificarea actelor constitutive ale societății. Dată fiind importanța acestora pentru existența societății deja create și condițiile de cvorum și majoritate necesare pentru validitatea deliberărilor sunt mai riguroase. Astfel, dacă actul constitutiv nu prevede altfel pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezenta acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin doua treimi din drepturile de vot detinute de acționarii prezenti sau reprezentați.

În actul constitutiv se pot stipula cerinte de cvorum și de majoritate mai mari.

Adunarea generală extraordinară poate delega consiliul de administrație, sau după caz, administratorul unic să îndeplinească atributele sale în ce privește mutarea sediului societății, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reîntregirea lui.

3.3. Convocarea adunării generale

Convocarea adunării generale, indiferent de felul ei, se face de către administratori ori de câte ori este necesar, în conformitate cu dispozițiile actului constitutiv (articolul 117, aliniatul 1). De asemenea, la cererea acționarilor reprezentând 5% din capitalul social, sau mai puțin, dacă actul constitutiv prevede astfel, administratorii sunt obligați să convoace adunarea generală (articolul 119). Convocatorul va trebui să cuprindă în mod obligatoriu data și locul ținerii adunării, ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. Atunci când ordinea de zi cuprinde propuneri pentru modificarea actului constitutiv, textul integral al acestor propuneri va fi cuprins în convocator. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menționa că lista cuprinzând informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcția de b#%l!^+a?administrator se află la dispoziția acționarilor, putând fi consultată și completată de aceștia. Informarea acționarilor se face prin publicarea convocării la Monitorul Oficial al României și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care societatea își are sediul, sau din cea mai apropiată localitate. Dacă acțiunile societății sunt nominative, convocarea se poate face și prin scrisoare sau prin afișare. Termenul de întrunire a adunării generale nu poate fi mai mic de 30 zile de la publicarea convocării.

3.4. Hotărârile adunării generale

Hotărârile se iau prin vot deschis cu excepția cazurilor când sunt aleși sau revocați membrii consiliului de administrație sau cenzorii, precum și când se impune luarea unor hotărâri referitoare la răspunderea lor. Luate cu respectarea legii și a actului constitutiv, hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți acționarii. Ele devin opozabile terților numai după publicarea lor la Monitorul Oficial și menționarea lor în Registrul Comerțului.

Anularea hotărârilor adunării generale se poate face numai pe cale judecătorească, cererea putând fi făcută în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Potrivit articolului 131, aliniatul 2 din Legea 31/1990, cererea de anulare poate fi făcută de oricare din acționarii care nu a participat la adunarea generală sau a votat împotrivă, cerând să se consemneze aceasta în procesul verbal.

Competența de soluționare aparține tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea comercială.

Deși omnipotentă, Adunarea Generală a Acționarilor are totuși anumite limitări în prerogativele sale decizionale. Aceste limitări sunt următoarele:

1. – dispozițiile imperative ale legii:

Adunarea Generală a Acționarilor nu va putea lua decizii care să contrazică normele impuse de lege. Ele se vor consemna în procesul verbal al adunării.

2. – drepturile intangibile și inderogabile ale acționarilor

Acest factor de limitare a atribuțiilor Adunării Generale a Acționarilor are în vedere nevoia de a fi protejate cât mai eficient, din punct de vedere juridic, anumite drepturi esențiale ale acționarilor, cum ar fi:

dreptul la dividende;

dreptul de a participa la Adunarea Generală a Acționarilor;

dreptul de a lua cuvântul;

dreptul de a face sau de a formula păreri (opinii) sau critici; b#%l!^+a?

e) dreptul de a se retrage din societate atunci când consideră că interesele sale legitime sunt încălcate prin hotărârile adoptate de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Adunarea Generală a acționarilor nu va putea adopta hotărâri care să nesocotească (să încalce) aceste drepturi intangibile și inderogabile, deoarece hotărârile respective pot fi anulate la cererea celor interesați.

3. – actul constitutiv al societății (contractul de societate și/sau statutul acesteia) constituie și el un factor de limitare a puterii Adunării Generale a Acționarilor, chiar dacă și el este un produs al voinței acționarilor; câta vreme actul constitutiv al societății este în vigoare – așa după cum a fost adoptat inițial sau a fost modificat ulterior – Adunarea generală a Acționarilor trebuie să respecte prevederile sale în așa fel încât să nu decidă contrar prevederilor sau clauzelor acestui act. Este adevărat că Adunarea Generală a Acționarilor poate să modifice oricând actul constitutiv al societății, dar pentru ca această modificare să aibă loc este nevoie ca ea să fie înscrisă pe ordinea de zi și să fie, apoi, supusă procedurii de autorizare (de către instanța de judecată) și de publicitate (la Monitorul Oficial al României), întocmai cum însuși actul constitutiv a fost supus acestor două proceduri.

3.5. Ședința adunării generale

La ședința adunării generale pot participa toți acționarii societății, fie personal, fie reprezentați de alte persoane în baza unei împuterniciri date pentru respectiva adunare. Nu pot avea calitatea de reprezentanți ai acționarilor, membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, ori funcționarii societății sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Ședința adunării generale se deschide de președintele consiliului de administrație, sau de persoana care îi ține locul. Secretarii de ședința desemnați de președinte dintre acționari, în număr de maxim 3, verifică lista de prezență a acționarilor indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare și îndeplinirea formalităților cerute de lege și actul constitutiv pentru ca adunarea să poată delibera și hotărî valabil. Toate acestea precum și desfășurarea în sine a adunării generale se consemnează într-un proces verbal de ședință care va fi semnat de președinte și secretari.

Pentru a-și putea exercita dreptul la vot în adunarea generală, acționarii trebuie să facă dovada calității lor. Ca regulă, ei își exercită dreptul la vot proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL IV ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII

4.1. Considerații generale

Actul constitutiv al societății pe acțiuni trebuie să prevadă obligatoriu : numele, prenumele, locul nașterii, domiciliul și cetățenia administratorilor persoane fizice, denumirea , sediul , naționalitatea administratorilor persoane juridice, puterile pe care administratorii le au și dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. Deci din dispozițiile legii concluzionăm că administrarea societății pe acțiuni poate fi încredințată și unei pluralități de administratori care, potrivit art. 134 al. 2, se constituie într-un consiliu de administrație condus de un președinte. Legea 441/2006 aduce o serie de modificări substanțiale ale structurii consiliului de administrație al societăților pe acțiuni și statutului administratorilor acestui tip de societăți. Astfel, sunt create două sisteme de administrare a societăților pe acțiuni: sistemul unitar și sistemul dualist (ultimul opțional). b#%l!^+

4.2. Sisteme de administrare

În cazul sistemului unitar, administrarea societății este realizată de consiliul de administrație care prezintă următoarele caracteristici:

– separație între funcția neexecutivă, de control (administrator neexecutiv) și cea executivă (directori), separație obligatorie în cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de audit;

– consiliul de administrație are o serie de competențe de bază, care pe de o parte nu îi pot fi retrase prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor, și pe care, pe de altă parte, consiliul nu le poate delega directorilor societății. – art 142 al 2. Dar, pentru că adunarea generală, după cum am arătat, este organul suprem de decizie și deliberare, în domeniile de competență expres rezervate de lege în sarcina consiliului de administrație ea poate interveni indirect, prin revocarea sau numirea administratorilor, stabilind în acest fel componența consiliului de administrație;

– în cazul delegării funcției executive către directori, administratorii neexecutivi trebuie să constituie majoritatea în consiliul de administrație -art 138 indice 1

– noțiunea de director, concept nou, reprezintă administratorul sau persoana din Consiliul de administrație căreia i-au fost delegate din partea acestuia atribuții de conducere a societății. Noua lege înlocuiește așadar Comitetul de direcție, organ colegial cu atribuții limitate de întrunire și luare a deciziilor, cu directorii, persoane cu activitate și răspundere individuală și nu colegială- art 143 al 5;

– numărul minim de administratori în cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare potrivit art 137 al 2 este 3;

– prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor se poate prevedea că unul sau mai mulți membri ai consiliului de administrație trebuie să fie independenți -art 138 indice 2;

– în cadrul consiliului de administrație pot fi create comitete consultative cum ar fi comitete de audit, comitete de remunerație. Comitetul de audit este obligatoriu pentru societățile supuse auditării. Conform prevederilor art 140 indice 2, poate avea calitatea de membru al comitetului de audit oricare dintre administratorii neexecutivi dar cel puțin unul dintre ei trebuie să aibă „ experiență în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar”. Termenul „experiență” folosit de lege nu implică în mod necesar, ca această persoană să aibă calitatea de auditor, expert contabil, deoarece sarcina comitetului de audit nu este de a realiza auditul intern b#%l!^+a?sau de a întocmi situațiile financiare, ci de a organiza activitatea de audit intern, raportând în acest sens și formulând recomandări și propuneri către Consiliul de administrație și AGA, propuneri ce vor fundamenta decizia acestora de numire a auditorului financiar, de contractare a auditului intern, de alegere a măsurilor menite să îmbunătățească performanța economică a societății. Administratorii care vor forma comitetul pot fi remunerați suplimentar, în raport cu ceilalți membrii ai Consiliului de administrație, pentru activitatea desfășurată în cadrul acestui comitet. Remunerația administratorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre AGA, dar remunerația suplimentară poate fi fixată și prin decizie a Consiliului de administrație – art 153 indice 18 al 2.

– raporturile dintre societate și administratori (directori sau administratori neexecutivi) sunt guvernate de regulile mandatului, neputându-se încheia pentru îndeplinirea acestui mandat un contract de muncă. În consecință, potrivit art 137 indice 1 al 3, administratorii și directorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă pentru îndeplinirea mandatului, ci un contract de administrare/management. Această modificare a regimului juridic atrage o serie de consecințe în plan fiscal și al modului de virare/percepere a contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale. Cu referire la vechimea în muncă, potrivit art 5 al 1 din Legea 19/2000 „În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii…. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute, și care se află într-una dintre situațiile următoare: (….) b) administratorii sau managerii care au încheiat contract de administrare sau management.” În concluzie dreptul la pensie este actualmente stabilit în raport de durata stagiului de cotizare. Aplicarea noului regim al contractului de management pentru directorii cărora li se deleagă atribuții dintre cele aparținând Consiliului de administrație al societății comerciale nu impietează existența sau limitele acestui drept. În același spirit art 137 al 3 arată că „dispozițiile prezentei legi cu privire la consiliul de administrație și care nu privesc sau nu presupun pluralitatea administratorilor se aplică administratorului unic în mod corespunzător”.

Sistemul unitar de administrare al societăților comerciale pe acțiuni

b#%l!^+a?

În cazul în care există mai mulți administratori ei se constituie în consiliul de administrație

Sistemul dualist presupune administrarea societății de către Directorat și de către Consiliul de Supraveghere. Membrii directoratului sunt numiți de Consiliul de Supraveghere neputând fi concomitent și membrii ai acestui consiliu. Ei pot fi revocați oricând de către Consiliul de Supraveghere, sau dacă se prevede astfel în actul constitutiv, de către Adunarea generală a acționarilor. Potrivit prevederilor art 153 indice 2 al 1, și ale art 153 indice 3, Directoratul asigură, în exclusivitate, conducerea societății pe acțiuni exercitând funcția de reprezentare legală. Membrii consiliului de supraveghere sunt numiți de către Adunarea generală a acționarilor-156 indice 6 al 1.Numărul lor este stabilit prin actul constitutiv, neputând fi mai mic de 3 și nici mai mare de 11-art. 156 indice 6 al 3. Alineatul 4 al aceluiași articol arată că ei pot fi revocați oricând de către cei care i-au ales, iar alineatul 10 instituie obligativitatea creării în cadrul consiliului de supraveghere a unui comitet de audit în cazul societăților pe acțiuni supuse auditării.

Sistemul de administrare dualist al societăților comerciale pe acțiuni

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

4.3. Organele colegiale de administrare

Regula: împreună toți membrii directoratului Excepția: prin acord unanim pot împuternici pe unii dintre ei să semneze anumite operațiuni . Componența se alege dintre membrii conform actului constitutiv prin hotărâre a adunării generale cu un număr : minim: 3, maxim: 11 (art. 1536alin.(3)) – unul dintre ei este ales Președinte al Consiliului de Supraveghere(art.1536 alin.5) 4 ani maxim (art.15312 alin.1) Durata mandatului 2 ani, în cazul primilor membri (art.15312 alin.2) – nu pot fi concomitent membri ai directoratului (art. 1538) – nu pot fi salariați ai societății (art. 1538) directoratului (art. 1538) Obs. Obligatoriu cel puțin un membru independent, în cazul societăților obligate la auditare (art.15310 alin.3,4) – se numesc membrii directoratului, nu directori – sunt numiți de către Consiliul de Supraveghere(art.1532 alin.1) – numai persoane fizice (art.15313) Unul este Director general unic (art.1531 alin.4). În cazul mai multor membri, unul este necesar un număr impar, unul din ei desemnat Președinte al Directoratului (art.1532 alin.1)

În cazul societăților care au obligație legală de auditare numărul minim al membrilor directoratului este de 3 (art.1531 alin.5) durata mandatului: 4 ani maxim (art.15312 alin.1 – atribuții conf. art. 1539 – control Directorat (art.1539 lit. a), art. 1531 alin. 2) – reprezintă societatea în raporturile sale cu Directoratul (art.1533 alin.4)

4.4. Directorii executivi

Noțiunea de director (un concept nou) reprezintă administratorul sau persoana din afara Consiliului de administrație căreia i-au fost delegate din partea Consiliului de administrație atribuții de conducere a societății (noua lege înlocuiește comitetul de direcție – organ colegial, cu reguli stricte, rigide de întrunire și luare a deciziei – cu directorii – activitate și răspundere individuală, nu colegială – art. 143 alin. (5); – număr minim de administratori (în cazul b#%l!^+a?societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare) – art. 137 alin. (2); – prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor se poate prevedea că unul sau mai mulți membri ai consiliului de administrație trebuie să fie independenți (legea prevede, cu titlu exemplificativ, criterii de evaluare a independenței administratorilor) – art. 1382

În domeniile de competență expres rezervate de lege în sarcina consiliului de administrație adunarea generală poate interveni doar indirect, prin numirea sau revocarea administratorilor și prin stabilirea, în acest fel, a componenței consiliului de administrație, crearea de comitete consultative în cadrul consiliului de administrație (ex. comitet de audit, comitet de remunerație) – comitetul de audit este obligatoriu pentru societățile supuse auditării; comitetul de audit include un administrator independent, așadar societățile supuse obligației de auditare, așadar consiliul de administrație al societăților pe acțiuni obligate la auditare trebuie să aibă și un administrator independent – art. 1402 – raporturile dintre societate și administratori (directori sau administratori neexecutivi) sunt guvernate de regulile mandatului, neputându-se încheia pentru îndeplinirea acestui mandat un contract de muncă.

. Directoratul – membrii directoratului sunt numiți de consiliul de supraveghere; ei nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere – art. 1532 ;

– membrii directoratului pot fi revocați oricând de către consiliul de supraveghere, sau dacă se prevede astfel în actul constitutiv, de către adunarea generală a acționarilor; – asigură, în exclusivitate, conducerea societății pe acțiuni – art. 1532 alin. (1);

– exercită funcția de reprezentare legală – art. 1533 ; 2 Poate avea calitatea de membru al comitetului de audit oricare dintre administratorii neexecutivi, dar legea impune ca măcar unul dintre ei să aibă „experiență în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.” (art. 1402 alin. (2)).

Termenul „experiență” folosit de lege nu implică, în mod necesar, ca această persoană să aibă calitatea de auditor, expert contabil, întrucât sarcina comitetului de audit nu este cea de a realiza auditul intern sau de a întocmi situațiile financiare, ci de a organiza activitatea de audit intern, audit financiar, raportând în acest sens și formulând recomandări și propuneri către Consiliul de Administrație și AGA, propuneri ce vor fundamenta decizia acestora de numire a auditorului financiar, de contractare a auditului intern, de alegere a măsurilor menite a îmbunătăți performanța economică a societății. Experiența relevantă va fi apreciată de Consiliu în momentul numirii administratorului în poziția respectivă, Consiliul urmând să informeze Adunarea generală a acționarilor cu privire la alegerea sa. Administratorii care vor forma comitetul pot fi remunerați suplimentar, în raport cu ceilalți membri ai Consiliului de b#%l!^+a?administrație, pentru activitatea desfășurată în cadrul acestui comitet (care nu constă în derularea activității de audit intern, ci în organizarea auditului intern și financiar al societății, în monitorizarea și raportarea către Consiliul de administrație și Adunarea generală a acționarilor cu privire la activitatea și concluziile auditorilor interni). Remunerația administratorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a Adunării generale, dar remunerația suplimentară (inclusiv pentru atribuții în cadrul unui comitet) poate fi fixată și prin decizie a Consiliului de administrație (art. 15318 alin. (2)).

Legea nr. 31/1990, în varianta anterioară adoptării Legii nr. 441/2006, prevedea că „Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege„, în consecință elementul de noutate al reglementării recent adoptate este extinderea acestui tip de contract la directori (însă, director în sensul legii 441/2006, administratori sau persoane din afara Consiliului de administrație cu competențe de conducere delegate de la Consiliul de Administrație) . Directorul general și/sau alți directori (dacă aceștia dețin atribuții delegate din partea Consiliului de administrație) vor încheia cu societatea un contract de administrare (management), contract încheiat nu pentru ca sunt cumulate două atribuții de administrator și de director general/director, ci pentru că funcția de director general/director implică delegarea unor atribuții din partea Consiliului de administrație, care obligă la stabilirea unor raporturi caracterizate de principiul revocabilității. b. Consiliul de supraveghere: – membrii consiliului de supraveghere sunt numiți de către adunarea generală a acționarilor – art. 1566 alin. (1);

– numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv, ne putând fi mai mic de 3 și nici mai mare de 11 – art. 1566 alin. (3); – membrii consiliului de supraveghere pot fi revocați oricând de adunarea generală a acționarilor

– art. 1566 alin. (4); – membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului art. 1538 alin. (1); în cadrul consiliului de supraveghere pot fi create comitete consultative (ex.: audit, remunerare, nominalizare); în cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară, crearea unui comitet de audit în cadrul consiliului de supraveghere este obligatorie – art. 15310

Potrivit art. 1371 alin. 3, administratorii și directorii, în sensul Legii nr. 31/1990 nu pot încheia cu societatea un contract de muncă pentru îndeplinirea mandatului, ci un contract de administrare/management. Această modificare a regimului juridic atrage o serie de consecințe în plan fiscal și al modului de percepere/virare a contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale:

a. Impozit (Legea 571/2003 privind codul fiscal) ƒ cuantum: 16% – reținere la sursă

b. Contribuția la asigurările sociale (Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și b#%l!^+a?alte drepturi de asigurări sociale): ƒ administratorii, managerii sunt obligați la plata contribuției (art. 5 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale); ƒ cuantum (art. 18 L19/2000 și art. 22 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor de stat):

– pentru condiții normale de muncă – 29%;

– pentru condiții deosebite de muncă – 34%; c) pentru condiții speciale de muncă – 39% . ƒ plata va fi efectuată integral, de către asigurat, a cotei corespunzătoare condițiilor de muncă (art.21 alin. 4 din Legea nr. 19/2000); ƒ baza lunară de calcul a contribuției: venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut (art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000); ƒ termen de plată a contribuției: până la sfârșitul lunii pentru luna în curs (art. 29 din Legea nr. 19/2000) 4 c. Contribuția pentru asigurările de accidente de muncă și boli profesionale (Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare) ƒ asigurare obligatorie (art. 6 alin. (1) lit. b și art. 96): -ƒ are calitatea de asigurător Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) și contract individual de asigurare; ƒ trebuie depusă declarație de venit și comunicată orice modificare privitoare la venituri; ƒ cuantum: 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat (art. 102); ƒ tipizat contract (Ordin MMSF nr. 450/825/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare; anexa 2);

– Contribuția la asigurările de sănătate (Legea nr. 95/2000 privind reforma în domeniul de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006) ƒ cuantum: 6,5% ƒ baza de calcul : veniturile impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; (art. 257) ƒ obligația virării contribuției: persoana fizică, în mod individual sau societatea: art. 215 alin. (1): „Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.”

– Contribuția pentru concedii medicale (Legea nr. 95/2000 privind reforma în domeniul de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006) ƒ cuantum: 0, 85% (art. 256 alin. 5) – contribuție modificabilă prin legea bugetului de stat; ƒ baza de calcul: veniturile supuse impozitului pe venit (art. 256 alin. 5); ƒ obligația virării contribuției: persoana fizică, în b#%l!^+a?mod individual

– Contribuția de șomaj ƒ cuantum: 3,25% (art. 23 din Legea 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat); ƒ baza de calcul: venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj (art. 28 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă))

– Vechimea în muncă Potrivit art. 5 alin. (1) pct. IV privind Legea nr. 19/2000 „În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: (…) IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute, și care se află în una dintre situațiile următoare: (…) b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;”

Potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, „În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV (respectiv administratori și manageri, n.n.).” Conform art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, „(1) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.” În concluzie, dreptul la pensie, pentru a cărui existență și pentru stabilirea limitelor căruia era folosită anterior Legii nr. 19/2000 vechimea în muncă, este actualmente stabilit în raport de durata stagiului de cotizare. Așadar, aplicarea noului regim al contractului de management pentru directorii cărora li se deleagă atribuții dintre cele aparținând Consiliului de administrație al societății comerciale nu impietează existența sau limitele acestui drept. Consiliul de administrație – competențe Directori (atribuții delegate) Consiliul de administrație – componență AN – administratori neexecutivi AI – administrator independent D – director DEXT- director numit din afara consiliului de administrație Observații: în cazul în care există o delegare de competență către directori, majoritatea administratorilor va fi formată din administratori neexecutivi (art. 1381); o la societățile auditate delegarea de competență către directori este obligatorie (art. 1434); o la societățile auditate, numirea unui administrator independent este obligatorie, acesta făcând parte din comitetul de audit (art. 1402 alin. (2) și (3)).

b#%l!^+a?

CAPITOLUL V CENZORII SOCIETĂȚII

5.1. Rolul cenzorilor

În societatea pe acțiuni, controlul asupra actelor și operațiunilor administratorilor se exercită de către cenzori. Potrivit legii societate pe acțiuni va avea trei cenzori si tot atâția supleanți. 

5.2. Desemnarea cenzorilor

Cenzorii sunt stabiliți prin actele constitutive, care trebuie sa prevadă numele si prenumele, locul si data nașterii, domiciliul și cetățenia cenzorilor, persoane fizice;denumirea, sediul și naționalitatea cenzorilor persoane juridice. Cenzorii au dreptul sa participe la ședințele consiliului de administrație, fără să aibă drept de vot, au dreptul de a obține de la administratori o situație privind mersul activității societății. 

5.3. Modul de lucru al cenzorilor

Potrivit dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 31/1990, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 163 alin. (2), adică cele privind supravegherea gestiunii societății, verificarea situațiilor financiare, precum și propunerile pe care le consideră necesare cu privire la situațiile financiare și repartizarea profitului, cenzorii vor delibera împreună. Cu toate acestea, ei vor putea face, în caz de neînțelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie prezentate adunării generale. Pentru celelalte obligații impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat, art. 165 alin. (2).

5.4. Drepturile și obligațiile cenzorilor

Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiune societății, sa verifice dacă bilanțul și contul de profit si pierderi sunt legal întocmite. Ei mai sunt obligați: b#%l!^+a?

– să facă lunar inspecții casei,

– să convoace adunarea generala ordinară sau extraordinara,

– să ia parte la adunările generale ordinare și extraordinare,

– să constate regulat depunerea garanției de către administratori, 

-să vegheze că dispozițiile legii,contractului de societate sau statutului sa fie îndeplinite de administratori și lichidatori.

Sunt obligați să aducă la cunoștința administratorilor și anumite cazuri adunării generale, neregularitățile în administrație și încălcările dispozițiilor legale și a prevederilor actelor constitutive ale societății.

5.5.Răspunderea cenzorilor 

Potrivit legii, cenzorii trebuie să exercite personal mandatul lor.

Legea nr. 31/1990 în art. 166 alin. (1) prevede că întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. Aceasta înseamnă că la fel ca în cazul administratorilor răspunderea cenzorilor poate fi civilă, penală, contravențională etc

b#%l!^+a?

CAPITOLUL VI OBLIGAȚIUNILE EMISE DE SOCIETATE

6.1. Noțiunea, natura juridică felurile obligațiunilor

Obligațiunile sunt titluri de valoare emise de societate în schimbul unor sume de bani obținute cu titlul de împrumut, care nu modifică nici structura și nici valoarea capitalului social, ci determină o creștere a lichidităților de care dispune societatea, dublată de o creștere corespunzătoare a datoriilor acesteia. Cu alte cuvinte, obligațiunile sunt titluri de valoare reprezentative ale unor fracțiuni egale dintr-un împrumut contractat de pe piața creditului de către societate.

Deci emiterea obligațiunilor nu se face cu intenția de a majora capitalul social ci pentru a procura mijloacele bănești necesare în momente de dificultăți economice.

Am putea spune însă, că, procurarea lichidităților financiare s-ar putea realiza și pe alte căi, cum ar fi o emisiune nouă de acțiuni sau contractarea unor împrumuturi de la societățile bancare, pe termen mai scurt, dar în ambele cazuri există inconveniente majore. Astfel pentru a recurge la primul procedeu, emisiunea de noi acțiuni, legea cere în mod imperativ ca acțiunile din emisiunea precedentă să fie integral plătite. Pe de altă parte va crește numărul acțiunilor, fapt ce ar putea determina scăderea dividendului.

Cât privește cel de-al doilea procedeu, creditul bancar, riscurile pe care societatea și le-ar asuma sunt mult mai mari deoarece aceste împrumuturi acordate pe termen scurt ar putea duce la agravarea situației ei economice datorită dobânzilor mari și a necesității restituirii împrumutului relativ rapide. Ori, în cazul emiterii obligațiunilor, împrumutul astfel contractat are caracterul unui împrumut pe termen lung, termen stabilit de societate ca durată de rambursare. Mai mult tot societatea este cea care își stabilește obligațiile financiare (dobânda) față de creditor și nu invers.

Caracterele generale ale obligațiunilor

Obligațiunile se disting prin următoarele caractere generale:

sunt fracțiuni egale dintr-un împrumut unic b#%l!^+a?

sunt cesibile

sunt indivizibile

sunt convertibile

Obligațiunile pot fi:

garantate cu anumite active și sunt caracterizate de un înalt grad de protecție în cazul în care societatea nu își efectuează plățile;

negarantate caz în care reprezintă împrumuturi pe termen lung și sunt emise de către societăți fără nici o garanție specifică. Emisiunea lor se bazează pe încrederea de care se bucură societatea emitentă;

nominative ce au înscris numele deținătorului și se prezintă sub forme unui certificat nominativ, dând posibilitatea la operațiuni de transfer în registrul emitentului, în cazul unei schimbări a dreptului de creanță;

la purtător ce sunt confecționate și imprimate după norme stricte, având cupoane detașabile;

de tezaur, sunt titluri emise de stat, de administrația publică de stat. Sunt purtătoare de dobânzi, prin al căror plasament mobilizează importante active monetare disponibile necesare acoperirii cheltuielilor bugetare curente. Acestea asigură un nivel al dobânzii competitiv, diferențiat în funcție de durata împrumutului, fapt ce îl atrage pe deținătorul de disponibilități.

Pe lângă obligațiunile clasice întâlnim și tipuri noi de obligațiuni:

obligațiuni cu bonuri de subscriere care combină o obligațiune clasică simplă cu un drept negociabil. Acest drept negociabil permite să se achiziționeze ulterior, la un preț fixat dinainte, acțiuni ale firmei emitente;

obligațiuni de participare în cadrul cărora rata dobânzii și prețul de rambursare sunt fixate la un nivel minim în momentul emisiunii, dar acestea pot fi majorate în conformitate cu rezultatele financiare obținute de debitor. Deținătorul obligațiunii este protejat împotriva pierderii prin garantarea unui câștig minim;

obligațiuni convertibile în acțiuni.

Deținătorul acestui tip de obligațiune are dreptul ca, în cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune (2-4 luni), să-și exprime opțiunea de convertire a titlurilor în acțiuni. Această opțiune se materializează atunci când veniturile din dividende depășesc dobânzile b#%l!^+a?atribuite. Obligațiunile convertibile comportă două tipuri de rată a dobânzii:

o rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligațiunii și data începerii dreptului la convertire, la stabilirea căreia se ține seama de faptul că deținătorul are acest avantaj, fiind mai mică decât cea a pieței;

o rată egală cu dobânda pieței practicată la obligațiunile ce nu vor fi convertite în perioada de opțiune și care, la expirarea acestei perioade, devin obligațiuni clasice sau ordinare;

Obligațiuni indexate , în care emitentul își asumă obligația de a actualiza valoarea acestor titluri în funcție de un indice, de comun acord cu investitorul. Indexarea se aplică:

asupra dobânzii;

asupra prețului de rambursare;

asupra ambelor elemente.

Scopul indexării este acela de a asigura investitorului posibilitatea recuperării reale a capitalului investit și implicit, realizarea unor venituri comparabile cu alte tipuri de plasament;

Obligațiuni cu dobândă variabilă . În acest caz emitentul modifică rata dobânzii pe durata existenței obligațiunii, pentru a asigura o fructificare a plasamentului în conformitate cu condițiile pieței;

Obligațiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit de tip OSCAR. Acestea permit deținătorului să aleagă între a primi cupon de dobândă în numerar sau a primi obligațiuni identice cu cele inițiale.

6.2. Adunarea deținătorilor de obligațiuni

Conform Legii31/1990 art1) ”Deținătorii de obligațiuni se pot întruni în adunare generala, pentru a delibera asupra intereselor lor.”

Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societății care a emis obligațiunile, la cererea unui număr de deținători care să reprezinte a patra parte din titlurile emise și nerambursate sau, după numirea reprezentaților deținătorilor de obligațiuni, la cererea acestora.

Dispozițiile prevăzute pentru adunarea ordinară a acționarilor se aplica și adunării deținătorilor de obligațiuni, în ce privește formele, condițiile, termenele convocării, depunerea titlurilor și votarea.

Societatea emitentă – nu poate participa la deliberările adunării deținătorilor de obligațiuni, în baza obligațiunilor pe care le posedă.

Deținătorii de obligațiuni vor putea fi reprezentați prin mandatari, alții decât administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcționarii societății. b#%l!^+a?

6.3. Rambursarea obligațiunilor

Conform Legii31/1990 obligațiunile sunt rambursate de către societatea emitentă la scadență. Obligațiunile se rambursează la scadență sau anticipat.

Înainte de scadență, obligațiunile din aceeași emisiune și cu aceeași valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorți, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate și anunțată public înainte de data tragerii la sorți. Obligațiunile convertibile pot fi preschimbate în acțiuni ale societății emitente, în condițiile stabilite în prospectul de ofertă publică. În funcție de modul de plată a veniturilor ce se cuvin obligatarilor, obligațiunile pot fi:

1. Obligațiuni obișnuite sau ordinare – care asigură obligatarilor un venit fix sub formă de dobândă. Acestea se emit și se răscumpără la valoarea nominală;

2. Obligațiuni cu primă

– a) se emit la valoarea de emisiune (mai mică) și se răscumpără la valoarea nominală (mai mare), diferența fiind prima de rambursare care se achită la scadență;

-b) se emit la valoarea nominală (mai mică) și răscumpără la scadență la valoarea de rambursare (mai mare), diferența fiind prima de emisiune.

3. Obligațiuni cu loterie – se vând și se răscumpără la valoarea nominală iar unii cumpărători, prin tragere la sorți vor câștiga sume echivalente cu dobânda ce se cuvine tuturor obligațiunilor emise.

6.4. Adunarea generală a obligațiunilor

Adunarea generală a deținătorilor de obligațiuni, organ colectiv care îi reunește pe deținătorii de obligațiuni, întruniți pentru a delibera asupra intereselor lor. Aceasta poate fi convocată pe cheltuiala societății care a emis obligațiunile la solicitarea unui număr de deținători care să reprezinte o pătrime din titlurile emise și nerambursate, sau a reprezentanților deținătorilor de obligațiuni după numirea acestora. Dispozițiile privind formele, condițiile, termenele convocării, depunerea titlurilor și votarea aplicabile în cazul adunărilor ordinare ale acționarilor sunt aplicabile și în cazul adunării deținătorilor de obligațiuni (art. 171 Legea 31/1990).

În adunare, deținătorii de obligațiuni vor putea fi reprezentați prin mandatari, alții decât b#%l!^+a?administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcționarii societății.

Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării deținătorilor de obligațiuni, în baza obligațiunilor pe care le posedă. A.d. de o. legal constituită poate:

a) să numească un reprezentant al deținătorilor de obligațiuni și unul sau mai mulți supleanți, cu dreptul de a-i reprezenta față de societate și în justiție, fixându-le remunerația; aceștia nu pot lua parte la administrarea societății, dar vor putea asista la adunările sale generale – hotărârea se adoptă în mod valabil cu o majoritate reprezentând cel puțin o treime din titlurile emise și nerambursate;

b) să îndeplinească toate actele de supraveghere și de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor – hotărârea se adoptă în mod valabil cu o majoritate reprezentând cel puțin o treime din titlurile emise și nerambursate; iii) să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deținătorilor de obligațiuni, pentru a face față cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în același timp, regulile pentru gestiunea acestui fond – hotărârea se adoptă în mod valabil cu o majoritate reprezentând cel puțin o treime din titlurile emise și nerambursate;

c) să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condițiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deținătorilor de obligațiuni -pentru adoptarea în mod valabil a hotărârii este necesară prezența în adunare a deținătorilor reprezentând cel puțin două treimi din titlurile nerambursate și votul favorabil a cel puțin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare;

d) să se pronunțe asupra emiterii de noi obligațiuni – pentru adoptarea
în mod valabil a hotărârii este necesară prezența în adunare a deținătorilor reprezentând cel puțin două treimi din titlurile nerambursate și votul favorabil a cel puțin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare (art. 172-173 Legea 31/1990).

Hotărârile adoptate de adunare trebuie aduse la cunoștința societății, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor (art. 172 Legea 31/1990). Hotărârile luate de a.d. de o. sunt obligatorii și pentru deținătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile a.d. de o. pot fi atacate în justiție de către deținătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, în condițiile prevăzute de lege pentru atacarea hotărârii adunării generale a acționarilor. Acțiunea injustiție a deținătorului de obligațiuni împotriva societății nu este admisibilă dacă are același obiect cu al acțiunii intentate de reprezentantul deținătorilor de obligațiuni sau este contrară unei hotărâri a adunării deținătorilor de obligațiuni. b#%l!^+a?

6.5. Condițiile emiterii obligațiunilor

Cumpărătorii acțiunilor și/sau obligațiunilor plătesc pentru cumpărarea acestora, iar banii ajung la firma emitenta care îi folosește pentru investiții și dezvoltare. La rândul lor, cumpărătorii de acțiuni și obligațiuni primesc diverse beneficii din partea firmei: dividende pentru acțiuni și dobânzi pentru obligațiuni.

În cazul emisiunilor publice de valori mobiliare (actiuni sau obligatiuni), firma emitentă dictează condițiile în care se face aceasta vânzare (desigur, aceste condiții trebuie să fie și pe placul investitorilor pentru ca vânzarea să aibă succes). Astfel, orice firma își poate diversifica structura de finanțare și include piața de capital în planurile sale.

În conformitate cu prevederile art. 113 din legea31/1990, emiterea de obligațiuni este hotărâtă numai de adunarea generală extraordinară a societății.

Valoarea nominală a unei obligațiuni nu va putea fi mai mică de 2,50 lei (art. 167). Valoarea nominală a obligațiunilor convertibile în acțiuni va trebui să fie egală cu valoarea acțiunilor societății.

Procedura propriu-zisă a emiterii obligațiunilor presupune întocmirea prospectului de emisiune a obligațiunilor și subscrierea obligațiunilor. în acest scop, legea dispune că administratorii societății vor întocmi un prospect de emisiune care trebuie să cuprindă: denumirea, obiectul de activitate, sediul și durata societății; capitalul social și rezervele; data publicării în Monitorul Oficial a încheierii de înmatriculare și modificările ce s-au adus actului constitutiv; situația patrimoniului social după ultimul bilanț contabil aprobat; suma totală a obligațiunilor care au fost emise anterior și a celor care urmează a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominală a obligațiunilor, dobânda lor, precum și indicarea dacă sunt convertibile dintr-o categorie în alta ori în acțiuni ale societății; data la care a fost publicată hotărârea adunării generale extraordinare care a aprobat emiterea de obligațiuni.

Oferta publică de obligațiuni trebuie autorizată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Legea nu impune înregistrarea prospectului de emisiune de obligațiuni în registrul comerțului și nici publicarea lui în Monitorul Oficial. De asemenea, legea nu prevede autorizarea prospectului de către instanța de judecată sau de către directorul registrului comerțului. în atare situație, se va realiza publicitatea prospectului de emisiune astfel încât să se asigure participarea cât mai multor persoane interesate pentru subscrierea obligațiunilor.

Subscrierea obligațiunilor se face prin intermediul societăților de servicii de investiții financiare. Persoanele interesate vor subscrie obligațiunile pe exemplarele prospectului de b#%l!^+a?emisiune.

CAPITOLUL VII REGISTRELE SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI

7.1. Precizării prealabile

Societatea pe acțiuni trebuie să țină anumite registre expres prevăzute de lege. Aceste registre sunt următoarele: registrele acționarilor societății; registrul ședințelor și deliberărilor adunărilor generale; registrul ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului și consiliului de supraveghere; registrul deliberărilor și constatărilor cenzorilor societății și, după caz, ale auditorilor interni; registrul obligațiunilor emise de societate; orice alte registre prevăzute de lege. Fiecare din registrele de mai sus trebuie să cuprindă elementele prevăzute de normele speciale ce le reglementează.

Obligația ținerii registrelor societății diferă în funcție de felul registrelor. Astfel, registrele acționarilor, a ședințelor și deliberărilor adunărilor generale și al obligațiunilor se țin prin grija consiliului de administrație, respectiv a directoratului. Celelalte registre se țin prin grija organului obligat să le țină.

În condițiile art. 180 din Legea nr. 31/1990, societățile comerciale pot să contracteze cu o societate privată de registru independent ținerea registrului acționarilor și a registrului obligațiunilor în sistem computerizat și efectuarea înregistrărilor, precum și a altor operațiuni legate de aceste registre.

7.2. Registrele ținute de societatea pe acțiuni

Registrul ședințelor și deliberărilor adunărilor generale este registrul care ține evidența proceselor verbale întocmite în cadrul ședințelor și al deliberărilor adunărilor generale. Procesele verbale evidențiază ordinea deliberărilor deciziilor luate, a numărului de voturi întrunite și a opiniilor separate.

Evidența obligațiunilor emise în forma dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacționare, precum și cea a acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacționare va fi ținută

conform legislației specifice pieței de capital. b#%l!^+a?

7.3. Obligația ținerii registrelor societăți

Registrul acționarilor și registrul obligațiunilor se pot ține manual sau în sistem computerizat. Obligația ținerii registrelor societății diferă în funcție de felul registrelor. Astfel, registrele acționarilor, a ședințelor și deliberărilor adunărilor generale și al obligațiunilor se țin prin grija consiliului de administrație, respectiv a directoratului. Celelalte registre se țin prin grija organului obligat să le țină.

Societatea comerciala poate contracta cu o societate de registru independent privat tinerea registrului acționarilor și registrului obligațiunilor în sistem computerizat și efectuarea înregistrărilor și a altor operațiuni.

 Administratorii sunt obligați să pună la dispoziția acționarilor registrele prevăzute de lege și să elibereze la cerere, pe cheltuiala acestora, extrase de pe ele.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL VIII BILANȚUL CONTABIL. BENEFICIILE ȘI DIVIDENDELE. FONDUL DE REZERVĂ

8.1. Bilanțul contabil

Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor, cu cel puțin o lună înainte de ziua stabilită pentru ședința adunării generale, bilanțul exercițiului financiar precedent, cu contul de profit și pierderi, însoțit de raportul lor și de documentele justificative.

Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi se vor întocmi în condițiile prevăzute de lege.
Din beneficiile societății se va prelua în fiecare an cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat din orice cauză, va fi completat, cu respectarea prevederilor alin. (1) al Legii 31/1190.
De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută la alin. (1), excedentul obținut prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
Fondatorii, administratorii și personalul societății vor participa la beneficii, dacă aceasta este prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobată de adunarea generală extraordinară. În toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de adunarea generală, pentru fiecare exercițiu financiar.

Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, împreună cu raportul administratorilor și cenzorilor vor rămâne depuse la sediul societății și la cel al sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi cercetate de acționari.
Acționarii vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii de pe bilanțul contabil, de pe raportul consiliului de administrație și al cenzorilor către adunarea generală.
Administratorii sunt obligați ca, în termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună o copie de pe bilanțul contabil, însoțită de contul de profit și pierderi, la administrația financiară, anexând raportul lor, raportul cenzorilor și procesul-verbal al adunării generale. b#%l!^+a?
Un exemplar al bilanțului contabil, vizat de administrația financiară, împreună cu actele menționate la alineatul precedent, vor fi depuse la oficiul registrului comerțului.
Un anunț prin care se confirmă depunerea acestor acte va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății și prin grija oficiului registrului comerțului, pentru societățile comerciale care au o cifră anuală de afaceri de peste 100 miliarde lei.
Aprobarea bilanțului contabil de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor, directorilor sau a cenzorilor.

8.2. Beneficiile și dividendele

Dividendul reprezintă renumerația cuvenită unei acțiuni în decurs de un an și este deasemeni o formă de participare a acționarilor la împărțirea profitului societății comerciale pe acțiuni. Orice deținător de acțiuni are dreptul de a primi dividende din partea societății, dar societatea este autorizată să repartizeze dividende cu respectarea a două condiții:

să dispună de suficient profit încât distribuirea dividendelor să nu afecteze substanța societăți,să nu descrească capitalizarea bursieră permanentă a societății, iar suma dividendelor să nu depășească totalul profitului afectat acestei destinații;

distribuirea dividendelor să nu afecteze lichiditățile financiare ale societățiicomerciale pentru a nu pune în pericol siguranța creditorilor săi ale căror creanțe devin scadente.

8.2.1.Distribuirea dividendelor

Distribuirea dividendelor cu regularitate presupune o politică sănătoasă și de dorit a oricărei societăți comerciale, întrucât se formează un acționariat fidel, care fiind mulțumit de regularitatea și de cuantumul dividendelor primite va avea tendința să păstreze acțiunile căzând în ele plasamente avantajoase. Cu toate că politica de distribuire a dividendelor reduce sursele de autofinanțare, totuși poate atinge dezideratul strategic de maximizare a valorii întreprinderii prin îmbogățirea acționarilor. Societățile comerciale nu sunt obligate juridic să distribuie dividende în fiecare an, fapt pentru care ele pot adopta în anumiți ani o politică de reducere/suspendare a plății dividendelor în favoarea unei politici de autofinanțare. Când o societate distribuie dividende întocmește o declarație de dividend, prin care avizează pe b#%l!^+a?acționari că urmează să aibă loc o distribuire, stabilind data plății și data până la care se face înregistrarea acțiunilor. Declarația de dividend reprezintă amănuntul formal făcut de către societatea pe acțiuni că urmeză să distribuie dividende, adică documentul prin care societatea pe acțiuni se obligă să verse valoarea documentelor declarate. Din acest moment apare obligația plății, ca pasiv al societății, iar contabilizarea acestuia se realizează astfel:

BENEFICII NEREPARTIZATE LIBERE = DIVIDENDE DE PLATĂ

Îndreptățiți a primi dividende sunt doar deținătorii de acțiuni, care se înregistrează în acest scop în registrul acționarilor. Între momentul înregistrării acționarilor și data publicării declarației de dividend prețul acțiunilor pe piață crește, urmând să revină la normal după înregistrare, întrucât dreptul de dividend revine doar celui care a înregistrat acțiunile.

8.2.3.Primul dividend și superdividendul

Statutele societăților pot prevedea vărsarea unui prim dividend statutar, calculat pe baza uneu fracțiuni din beneficiul net. De exemplu, o societate are un capital de 4 milioane divizat în 40.000 acțiuni de 100 u.m.. Un dividend statutar este fixat la 2% ; dacă beneficiul este de 800.000 u.m., acționarii vor primi o sumă globală în valoare de 200.000 u.m. respectiv, 200.000 / 40.000 = 5 u.m. per acțiune. Cel mai adesea, statutele prevăd un prim dividend necumulativ în scopul de a proteja rezultatele viitoare ale societății. Astfel dacă un dividend statutar nu a putut fi vărsat, în prate sau în totalitate, partea neplătită nu va put Ea fi trecută la plată în exercițiul viitor.

8.2.4.Superdividendul

Superdividendul reprezintă suma distribuită acționarilor peste(în plus) primul dividend. În concluzie, seama anumitor conducători de întreprindere de a fi constrânși să verse dividende care se vor supune cash-flow-urilor viitoare ale întreprinderii nu este câtuși de puțin fondată. Rigoarea atașată constituirii statutelor va permite evitarea unor situații penalizatoare. Nu este mai puțin adevărat că acționarii sunt interesați în momentul achiziției titlurilor unei societăți de vărsarea dividendelor; se poate spune, în aceeași măsură, că ei știu de ceea ce să țină cont, respectiv la sumele sperate să le încaseze în anii următori; estimarea randamentului este cel mai bun indicator al politicii duse de întreprindere în materie de distribuție de dividende.

8.2.5.Formele dividendelor

Dividendele pot fi plătite în numerar sau în natură. Se au în vedere și posibilitățile plății dividendelor parțial sau în totalitate în acțiuni cu condiția ca acest lucru să fie prevăzut în statut. b#%l!^+a?Adunare Generală a Acționarilor oferă tuturor acționarilor opțiunea de plată a dividendelor în numerar sau în acțiuni, termenul de opțiune fiind mai mic de trei luni.

Remunerațiile care se acordă acționarilor sub forma de dividende la sfârșitul exercițiului financiar pot lua una din următoarele trei forme:

în bani – această formă este convenabilă atât acționarilor care obțin câștigurile direct și imediat, cât și pentru societatea comercială (presupunând rapiditate și costuri reduse), dar presupune apariția unor fluxuri financiare negative. Se aplică doar cu condiția în care nu micșorează prea mult volumul lichidităților, pentru a nu pune în pericol situația creditorilor.

în acțiuni – remunerarea sub formă de acțiuni se folosește pentru a proteja lichiditățile, sau dacă nu dispun de lichidități, pentru a face plata în bani. În funcție de volumul dividendelor datorate, societatea emite acțiuni acționarilor, care die le păstrează, fie le vând la bursă procurându-și lichiditățile de care au nevoie. Această metodă este avantajoasă pentru societățile care își micșorează fluxurile negative, își conservă lichiditățile existente și obține majorarea capitalului social.

în natură – această formă de remunerare este întâlnită mai rar și se aplică cu acordul acționarilor și doar atunci când societatea produce și desface mărfuri de interes pentru acționarii proprii: cherestea, combustibil, materiale de construcții. Această formă prezintă avantaj pentru că societățile nu-și micșorează lichiditățile și realizează concomitent creșteri corespunzătoare a cifrei de afaceri. Reprezintă totuși avantaj și pentru acționarii care astfel își acoperă unele nevoi de consum individual sau gospodăresc la prețuri avantajoase.

8.2.6.Distribuirea dividendelor

Distribuirea dividendelor de către societățile pe acțiuni sunt operațiuni periodice care concretizează dreptul acționarilor la remunerarea capitalului plasat în acțiuni.

dacă toate acțiunile emise de o societate comercială sunt cu drept de vot, mărimea dividendelor și randamentul acțiunilor vor fi egale pentru toate acțiunile.

dacă societatea comercială a emis atât acțiuni ordinare cât și acțiuni cu drept de proprietate(privilegiu), distribuirea dividendelor se face diferit, în funcție de caracteristicile acțiunilor.

Există mai multe tipuri de acțiuni care pot influența modul de distribuire al dividendelor astfel :

În cazul în care societatea emite acțiuni ordinare și acțiuni cu privilegiul de dividend , acestea din urmă prezintă avantajul certitudinii și stabilirii remunerării, chiar dacă profitul afectat acestei destinații nu este îndestulător; dezavantajul acestor acțiuni rezidă în faptul că b#%l!^+a?nu-și pot spori randamentul peste cel prevăzut în certificatul de acțiune.

Distribuirea dividendelor în cazul în care societatea a emis acțiuni cu privilegiul de dividend cumulativ, au caracteristic faptul că pot fi remunerate retroactiv, cu prioritate pentru anii când nu s-au distribuit dividende; pentru celelalte categorii de acțiuni dividendele nedistribuite sunt pierdute definitiv.

Acțiunile cu privilegiul de participație sunt cele care permit sporirea randamentului acțiunilor cu privilegiul de dividend până la nivelul randamentului acțiunilor ordinare.

8.2.7.Surse de plata a dividendelor

Ca regulă generală, principala sursă de acoperire a dividendelor de plată o reprezintă beneficiul societății, cu condiția să existe suficient beneficiu pentru a nu se consuma din substanța societății comerciale (capitalul social) și să nu fie pusă în pericol lichiditatea financiară. Dacă beneficiul nu este îndestulător, societatea comercială poate apela la surse adiționale (împrumuturi obținute în condiții lejere, creșteri de capital) astfel încât plătind dividendele să se păstreze sau chiar să crească gradul de lichiditate financiară. Dacă plata dividendelor rămâne un beneficiu excedentar care nu se intenționează a fi reinvestit, se poate renunța la anumite finanțări adiționale, contractate anterior. Astfel pentru a putea observa cum care sunt sursele de plată ale acestora vom folosi o serie de prescurtări pentru a le putea detalia sub forma unor egalități. Astfel dacă V = valoarea profitului de finanțat, P = profitul net obținut la sfârșitul exercițiului financiar,D = volumul dividendelor de plată, A = finanțarea adițională, putem evidenția următoarea relație: V = P – D +/- A

În funcție de politica adoptată de fiecare societate această relație poate fi interpretată astfel:

dacă societatea comercială promovează o politică reziduală de dividend : D = P – V , de unde rezultă că A = 0, astfel profitul plus alte surse acoperă finanțarea proiectelor avute în vedere, iar pentru plata dividendelor nefiind nevoie de surse adiționale;

dacă P <( V + D), rezultă că :

V= P – D +A , iar de aici încă două situații:

A = V + D – P

D = P + V – A,

dacă profitul este mic pentru finanțarea proiectelor și pentru plata dividendelor, este necesară apelarea la surse adiționale > dacă P > ( V + D ), atunci:

V = P – D – A , iar din această operație rezultă altele două:

A = P – V – D b#%l!^+a?

D = P – V – A , – se procedează la o răscumpărare de acțiuni pentru echilibrare sau se pot rambursa unele credite obținute anterior.

Volumul dividendelor de plată, determinate în cele trei situații se concretizează cu cheltuielile ocazionate de emisiunea de acțiuni și cu impozitul pe dividende rezultând astfel plăți efective către acționari.

8.2.8.Plata dividendelor

Investitorul, din momentul achiziției sale caută un randament atractiv regulat. Dividendul este rezultatul unui calcul contabil, beneficiul net înainte de repartizare este scindat în mai multe părți: punerea în rezerve legale sau statutare,report din nou și sume distribuibile. Decizia de distribuire a dividendelor este votată de Adunarea Generală Ordinară, în momentul aprobării contului exercițiului încheiat. Spre exemplu, în Franța, dividendul este plătit la nouă luni după încheierea exercițiului financiar. Nici un dividend nu poate fi distribuit atunci când această distribuție ar fi avut ca efect să facă capitalurile proprii inferioare sumei capitalului majorat cu rezervele legale și cele statutare. Plata dividendelor face să scadă cursul acțiunii și deci și pe cel de subscriere a acțiunilor. Valoarea intrinsecă a bonului este într-adevăr diminuată de dividend. Dacă se compară diferite bonuri de subscriere, cele care au valoarea cea mai mare sunt cele care corespund acționarilor care varsă dividendele cele mai reduse.

8.2.9.Creșteri de capital prin plata dividendelor în acțiuni

Această operațiune prezintă un dublu avantaj pentru societatea plătitoare de dividende, și anume:

de a nu debursa imediat lichidități pentru a vărsa dividendele;

de fideliza acționarul, propunându-i-se noi acțiuni.

Dacă plasamentele în obligațiuni sunt remunerate prin dobânzi, plasamentele în acțiuni sunt remunerate prin dividende, care reprezintă o parte din beneficiile reaizate de societatea care au emis acțiuni. Plata dividendelor sau a dobânzilor e însoțită de detașarea unui cupon numerotat, care face parte dintr-o serie de cupoane atașate titlului.

8.3.Fondul de rezervă

Potrivit dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul român a instituit b#%l!^+a?conceptul de “fond de rezervă” ca fiind partea prelevată anual din profitul societății până ce acesta va atinge minimum 20% din capitalul social. La stabilirea tratamentului contabil și fiscal aplicabil fondului de rezervă, menționăm faptul că același legiuitor a utilizat sintagma de “rezervă legală”. Practic, cele două concepte au același înțeles, cu precizarea faptului că în Legea nr. 31/1990 este utilizată sintagma “fond de rezervă”, iar în Legea contabilității nr. 82/1991 și în Codul fiscal este folosită sintagma de “rezervă legală”.

În doctrină, s-a considerat faptul că fondul de rezervă este o prelungire a capitalului social și, deci, el reprezintă, ca și capitalul social, gajul general al creditorilor sociali .

Rezervele legale reprezintă sume calculate și stabilite scriptic în contabilitate care constituie deductibilități legale, în măsura în care sunt constituite cu respectarea procentului maxim de 5% aplicata asupra profitului contabil .

Suma cu care se alimentează anual fondul de rezervă se calculează prin aplicarea cotei minime de 5 la sută la profitul brut (acesta se obține prin scăderea din venitul anual a tuturor cheltuielilor deductibile, la care se adaugă apoi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile și se scad veniturile neimpozabile (art. 22 alin. 1 lit. c din C. fiscal), dar se plătește din profitul net, care se obține prin scăderea impozitului pe profit din profitul brut) .

Din punct de vedere juridic, conform dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul român a statuat în mod imperativ faptul că din profitul societății se va prelua, în fiecare an, cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat din orice cauză, va fi completat corespunzător. Fondatorii vor participa la profit, dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară. În toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de adunarea generală, pentru fiecare exercițiu financiar.

Din punct de vedere contabil, mijloacele fondului de rezervă se utilizează în strictă conformitate cu destinația lor. Astfel, potrivit pct. 247 din OMFP nr. 3055/2009, rezervele legale se recunosc b#%l!^+a?și se înregistrează în contabilitatea societății, în cotele și limitele legale, putând fi utilizate numai cu respectarea condițiile prevăzute de lege.

Datele privind constituirea și utilizarea mijloacelor fondului de rezervă se reflectă detaliat în notele explicative ale situațiilor financiare anuale. Controlul asupra utilizării fondului de rezervă se efectuează de către persoanele abilitate cu acest drept.

Nerespectarea reglementărilor contabile în acest sens, duce la tragerea la răspundere a persoanelor culpabile, respectiv directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplineasca această funcție, în conformitate cu prevederile legii contabilității.

Din punct de vedere fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge 20% din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare.

În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepție, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilități societăților comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acțiuni obținut în urma procedurii de conversie a creanțelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

Exemplu: La sfârșitul primului an de la înființare, o entitate prezintă în bilanț cheltuieli de constituire neamortizate în sumă de 1.000 lei, iar capitalul propriu este în sumă de 2.100 lei, format din: capital social: 500 lei, profitul net al exercițiului curent (inclusiv cel destinat rezervei legale): 1.600 lei.

Rezerva legală de constituit din profitul curent, potrivit prevederilor legale: 100 lei. În această situație, din profitul net al exercițiului de 1.600 lei se poate distribui o sumă maximă de 500 lei (1.600 lei profit net al exercițiului – 100 lei rezerva legală – 1.000 lei cheltuieli de constituire neamortizate).

Analiza textului privind obligația societății de a constitui fondul de rezervă b#%l!^+a?

Dintr-un examen scurt al textului privind obligația societății de a constitui fondul de rezervă, rezultă că:

Este obligatorie constituirea rezervei legale, până ce acesta va atinge minimum 20% din capitalul social.

Sumele repartizate pentru constituirea rezervei legale, până ce acesta va atinge minimum 20% din capitalul social, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Societățile comerciale pot opta pentru constituirea rezervei legale și peste 20% din capitalul social, dar ceea ce depășește această limită nu se mai deduce la calculul profitului impozabil.

La societățile comerciale, rezerva legală se constituie până ce acesta va atinge minimum 20% din capitalul social subscris și vărsat, în timp ce la regiile autonome, rezerva legală se constituie până ce acesta va atinge minimum 20% din patrimoniu.

  Constituirea rezervei legale se face prin preluarea din profitul contabil brut al societății, în fiecare an, a cel puțin 5% până ce acesta va atinge minimum 20% din capitalul social subscris și vărsat. Cota de 5% se aplică asupra diferenței dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, și totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate.

Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului și este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepția celor prevăzute la lit. c) din același articol.

Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcție de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează și în funcție de nivelul capitalului social subscris și vărsat sau al patrimoniului. În situația în care, ca urmare efectuării unor operațiuni de reorganizare, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depășește a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.

În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeași limită nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.

În registrul de evidență fiscală trebuie în scrisă expres suma aferentă rezervei legale atât partea deductibilă, cât și partea nedeductibilă, după caz. Neînscrierea rezervei legale în registrul b#%l!^+a?de evidență fiscală poate determina la control diminuarea eronată a pierderii fiscale.

Cheile de verificare utilizate în activitatea de control a constituirii și utilizării sumelor referitoare la rezervele legale: balanța de verificare a conturilor, bilanțul, contul de profit și pierdere, declarația 101 privind impozitul pe profit, registrul de evidență fiscală.

Profitul contabil rămas după repartizarea rezervei legale se preia la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale în contul 117 „Rezultatul reportat”, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinații legale.

Evidențierea în contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după convocarea adunării generale a acționarilor sau asociaților care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau asociaților, rezerve și alte destinații, potrivit legii.

Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a aprobat situația financiară aferentă exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.

Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.

Dividendele plătite contrar dispozițiilor prezentate mai sus se restituie dacă societatea dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască. Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar celor menționate, se prescrie în termen de trei ani de la data distribuirii lor.  Entitățile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea profitului.

Închiderea conturilor 121 și 129 se efectuează la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanțul întocmit pentru exercițiul financiar la care se referă situațiile financiare anuale.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar și cel reportat, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a b#%l!^+a?acționarilor sau asociaților, respectiv a consiliului de administrație.

În concepția legii penale în vigoare, o infracțiune incriminează „o faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală”. Cu alte cuvinte, definiția infracțiunii denotă cele patru trăsături ale acesteia: fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală, fapta trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, fapta trebuie să prezinte pericol social. Când unei fapte incriminate îi lipsește o trăsătură esențială, ea pierde caracterul penal și nu poate constitui infracțiune. Prin urmare, din punct de vedere practic, dacă fapta descrisă de legea penală nu prezintă trăsăturile esențiale ale infracțiunii, trebuie dezincriminată. Cu alte cuvinte, lipsa vreuneia dintre trăsăturile esențiale menționate anterior duce la inexistența infracțiunii cu toate consecințele ce decurg din ea.

8.4. Răscumpărarea propriilor acțiuni

8.4.1.Principiile care guvernează derularea programelor de răscumpărare 

Programele de răscumpărare a propriilor acțiuni adoptate de către un emitent admis la tranzacționare pe o piață reglementată trebuie să respecte o serie de principii înscrise în „Preambulul” Regulamentului Comisiei Europene nr. 2273/2003. 

În doctrina română, pornind de la dispozițiile art.103 alin. (1) din Legea nr.31/1990R, s-a făcut vorbire de un veritabil principiu al interdicției dobândirii propriilor acțiuni de către societatea emitentă. În condițiile în care răscumpărarea propriilor acțiuni de către societatea b#%l!^+a?emitentă reprezintă o operațiune juridică permisă în anumite condiții, fiind eficientă economic și utilizată relativ frecvent în practică, apreciem că nu se poate susține teza existenței unei legi de bază, a unui principiu al interdicției de dobândire a propriilor acțiuni.

De altfel, interpretând literal textul art. 103 alin. (1), precum și cel al art. 1031 din Legea nr.31/1990R, observăm o diferență esențială de abordare a legiuitorului, sesizată și de autorul sus-menționat. În timp ce dispozițiile art. 103 alin. (1) vizează „subscrierea” acțiunilor de către societatea emitentă, prevederile art. 1031 sunt incidente în cazul „dobândirii” propriilor acțiuni. Concluzia logică ce se impune este aceea că o societate comercială nu va putea să efectueze operațiunea juridică de subscriere a propriilor acțiuni în icio condiție, însă societatea emitentă va putea să dobândească propriile acțiuni în orice alt mod în afara subscrierii. În mod evident noțiunea de „subscriere” vizează achiziționarea unor acțiuni nou emise, fie la constituirea societății, fie cu ocazia majorării de capital social, care fac obiectul unei oferte publice sau private, în timp ce noțiunea de „dobândire” se referă la acțiuni deja emise care se află în circulație, în patrimoniul altor persoane.

8.4.2. Condițiile în care o societate poate dobândi propriile acțiuni 

Regulamentul CE nr. 2273/2003 prevede că programele de răscumpărare a propriilor acțiuni trebuie să respecte prevederile art. 19 alin. 1 din Directiva a II-a a Comunităților EconomiceEuropene, Directiva nr. 77/91/EEC. 

În dreptul român, o societate comercială fie că este admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, fie că este listată într-un alt tip de sistem de tranzacționare, care nu întrunește condițiile de a fi calificat drept piață reglementată, fie că este de tip închis, nelistată, poate dobândi propriile acțiuni, conform art. 1031 din Legea nr. 31/1990R, modificată prin Legea nr. 441/2006, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, numai cu îndeplinirea următoarelor condiții:

– existența hotărârii de autorizare a dobândirii adoptată de adunarea generală extraordinară, care va stabili condițiile acestei dobândiri, în special numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi b#%l!^+a?dobândite, durata pentru care este acordată autorizația și care nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și maximă, precum și perioada în care se va derula programul de răscumpărare a propriilor acțiuni;

– valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris;

– tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;

– plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.

Este necesară exprimarea voinței juridice a acționarilor societății și adoptarea unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor, în virtutea principiului majoritar, în sensul creării unei situații juridice la care se referă dispozițiile art. 134 din Legea nr.31/1990R sau în sensul diminuării capitalului social. A.G.E.A va decide în principiu una dintre operațiunile la care se referă art. 134 din Legea nr.31/1990R, împuternicind consiliul de administrație, în baza art. 114 din același act normativ, să îndeplinească operațiunile și formalitățile necesare punerii în aplicare a hotărârii AGEA.

Se vor putea dobândi doar acțiuni integral liberate, cu condiția ca întregul capital social să fie vărsat.

Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (1) din Legea nr.31/1990R, restricțiile prevăzute la art. 1031 nu se aplică:

   a) acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr.31/1990R, ca urmare a unei decizii a adunării generale de reducere a capitalului social prin dobândirea propriilor acțiuni urmată de anularea lor;

   b) acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;

   c) acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită împotriva unui acționar, debitor al societății;

   d) acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit. 

Aceste restricții nu sunt incidente nici în situația în care sunt aplicabile dispozițiile art. 134 din Legea nr.31/1990R referitoare la obligația societății emitente de a-și răscumpăra propriile acțiuni în cazul în care intervin anumite evenimente importante în funcționarea b#%l!^+a?societății.

8.4.3. Subscrierea acțiunilor de către o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul societății emitente

Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii 
nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, a introdus o interdicție de a subscrie acțiunile unei societăți și pentru persoana interpusă care acționează în contul acelei societăți. Astfel, potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o persoană acționând în nume propriu, dar în contul societății în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile pentru sine, în nume propriu, fiind obligat să achite contravaloarea acestora.

Persoana la care se referă art. 103 din Legea nr.31/1990R poate să fie deopotrivă o persoană fizică, ori o persoană juridică. 

8.3.4. Obiectivele răscumpărării propriilor acțiuni de către o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată 

                       Normele juridice incidente, respectiv art. 3 din Regulamentul CE nr. 2273/2003, prevăd drept singure obiective admisibile ale programului de răscumpărare următoarele:

a)      reducerea capitalului social;

b)      onorarea obligațiilor ce îi revin emitentului ca urmare a emisunii unor titluri de creanță (obligațiuni) convertibile în acțiuni sau derularea unor programe de opțiuni pe acțiuni sau de alocare de acțiuni către salariați sau unei societăți asociate.

8.4.4. Regimul juridic aplicabil subscrierii, deținerii și dobândirii de acțiuni de către o societate controlată de societatea emitentă

            Potrivit dispozițiilor art. 1071 din Legea nr.31/1990R, care reiau prevederile art.24a din Directiva a II a a Consiliului (Directiva 77/91/CEE), „subscrierea, dobândirea sau deținerea de acțiuni ale unei societăți pe acțiuni de către o altă societate la care societatea pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau ale cărei decizii pot fi influențate în mod semnificativ de societatea pe acțiuni este considerată ca fiind efectuată de către societatea pe acțiuni însăși.”

            Cu alte cuvinte, norma legală vizează ipoteza în care societatea emitentă este un b#%l!^+a?acționar care deține controlul asupra unei alte societăți care subscrie acțiunile în cauză. Aceste dispoziții sunt incidente și în cazul în care societatea controlată de emitent se află sub jurisdicția unui alt stat.

            În cuprinsul art. 1071 se face vorbire, în mod indirect de instituția juridică a controlului, prin utilizarea sintagmelor „o altă societate la care societatea pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau ale cărei decizii pot fi influențate în mod semnificativ de societatea pe acțiuni”.

Legea română a societăților comerciale nu definește noțiunea de control. Din interpretarea art. 1071 ar rezulta că această instituție juridică presupune două ipoteze:

a)    deținerea majorității drepturilor de vot în adunarea generală, situație în care de regulă, societatea în cauză are calitatea de calitatea de acționar majoritar;

b)   puterea de a influența semnificativ deciziile societății (spre exemplu, în situația în care, deși un acționar nu deține majoritatea drepturilor de vot, poate să impună adoptarea în adunările generale a deciziilor care corespund intereselor sale, fie pentru nu se poate coagula o majoritate de către ceilalți acționari, fie pentru că a încheiat acorduri cu alți acționari care îi conferă controlul asupra majorității drepturilor de vot.

În legislația română art. 2 alin.1 pct.16 lit.b) din Legea nr.297/2004 privind piața de capital definește instituția controlului ca reprezentând „relația dintre societatea-mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societății-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale.”

În ceea ce privește conținutul instituției juridice a filialei, acesta excede cadrul determinat de dispozițiile legii române a societăților comerciale, căpătând înțelesul conturat de dispozițiile art.2 alin.1 pct.6 raportate la cele ale art. 2 alin.1 pct.27 din Legea nr.297/2004. Astfel filiala este reprezentată de orice societate comercială în cadrul căreia există un asociat sau un acționar persoană juridică care

a) deține direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot la aceasta;

b) poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori alte persoane cu putere de decizie în societatea respectivă;

c) poate exercita o influență semnificativă asupra entității la care este acționar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu entitatea respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entități;

d) este acționar sau asociat al unei entități și: b#%l!^+a?

-. a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei în ultimele două exerciții financiare, sau

-. controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați, majoritatea drepturilor de vot.

8.4.5 Dobândirea acțiunilor „rambursabile” 

            Acțiunile rambursabile sunt acele acțiuni asupra cărora există o opțiune de răscumpărare care poate fi exercitată fie de către emitent, fie de către acționar, fie de către ambii. Legislația română nu prevede acest tip de acțiuni.

Legiuitorul comunitar a prevăzut în cadrul art. 39 din Directiva a II a a Consiliului condițiile în care se pot răscumpăra aceste acțiuni rambursabile. Astfel, în ipoteza în care există posibilitatea conferită de legislația unui stat membru ca societățile comerciale să emită acțiuni rambursabile, este necesar ca legiuitorul național să impună îndeplinirea unor condiții minimale:

 (a) răscumpărarea trebuie să fie permisă prin statutul sau actul constitutiv al societății înainte de subscrierea acțiunilor care urmează să fie răscumpărate;

(b) acțiunile trebuie să fie achitate integral;

(c) condițiile și modul de răscumpărare sunt stabilite prin statutul sau actul constitutiv al societății;

(d) răscumpărarea se poate face doar utilizând sume disponibile pentru repartizare în sau sume obținute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării rambursării în cauză;

(e) o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absența acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acțiunilor răscumpărate trebuie depusă într-o rezervă care nu poate fi repartizată acționarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor; această condiție nu este aplicabilă dacă răscumpărarea se face cu sume obținute dintr-o nouă emisiune realizată în vederea efectuării rambursării în cauză;

(f) dacă se prevede plata unei prime către acționari ca urmare a răscumpărării, prima poate fi plătită doar din sumele disponibile pentru repartizare sau dintr-o altă rezervă decât cea menționată la litera (e) care nu poate fi repartizată acționarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris; rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru majorarea capitalului b#%l!^+a?subscris prin capitalizarea rezervelor sau pentru acoperirea costurilor pe care societatea trebuie să le suporte sau care îi pot fi imputate pentru constituire și, dacă este cazul, înainte ca societatea să fie autorizată să își înceapă activitatea sau a costurilor emisiunii de acțiuni sau obligațiuni sau pentru plata unei prime către deținătorii de acțiuni sau obligațiuni răscumpărabile. 

8.4.6.Modalitatea efectuării operațiunii de răscumpărare a propriilor acțiuni

Operațiunea de răscumpărare a propriilor acțiuni se realizează, în cazul unei societăți admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau într-un sistem alternativ de tranzacționare, ori pe piața Rasdaq, presupune parcurgerea următoarei proceduri: 

a) Stabilirea valorii maxime și minime la care se va realiza răscumpărarea acțiunilor, pe baza unui raport de evaluare sau pe baza unei analize a organelor de conducere ale societății, care va lua în considerare prețul de piață al titlurilor respective;

b) Adoptarea unei hotărâri a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor;

c) Înregistrarea respectivei Hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului;

d) Încheierea unui contract de intermediere cu o societate de servicii de investiții financiare;

e) Efectuarea propriu-zisă a tranzacțiilor de cumpărare a acțiunilor, în contul acestei societăți de pe Piața Rasdaq, cu respectarea limitelor stabilite de către AGEA.

f) Eventual, anularea acțiunilor răscumpărate și diminuarea corespunzătoare a capitalului social. 

Condițiile referitoare la prețul de răscumpărare sunt conținute în art. 1031 din Legea nr.31/1990R și în Regulamentul CE nr.2273/2003.

Astfel: 

a)      Potrivit dispozițiilor art. 1031 din Legea nr.31/1990R, hotărârea A.G.E.A trebuie să stabilească numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizația și care nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și maximă.

b)      Potrivit dispozițiilor art. 5 din Regulamentul CE nr. 2273/2003, în ceea ce privește prețul, la efectuarea unor operațiuni în cadrul unui program de răscumpărare, emitentul nu va putea să cumpere acțiuni la un preț mai mare decât cel al ultimei operațiuni independente sau al ofertei independente actuale celei mai ridicate pe piața pe care se efectuează achiziția, în cazul în care prețul este mai mare. În cazul în care această piață nu este reglementată, prețul ultimei b#%l!^+a?operațiuni independente sau al ofertei independente actuale celei mai ridicate, considerat preț de referință, este cel al pieței reglementate a statului membru în care are loc achiziția.

c)      În cazul în care emitentul achiziționează acțiuni proprii cu ajutorul instrumentelor financiare derivate, prețul de cumpărare al acestora nu poate fi mai mare decât prețul ultimei tranzacții independente anterioare sau, dacă prețul este mai mare, al ofertei independente actuale celei mai ridicate. 

Pentru a răspunde acestor două exigențe legale, este necesar așadar ca Adunarea Generală Extraordinară să stabilească valoarea minimă la care se poate efectua răscumpărarea propriilor acțiuni, neexistând niciun prag legal care să limiteze valoarea inferioară a prețului răscumpărării.

În ceea ce privește valoarea maximă a prețului de răscumpărare, aceasta trebuie să fie inferioară ultimului preț înregistrat pe piață, în care nu au fost implicate persoane inițiate sau persoane afiliate emitentului.

8.4.7. Reguli privind volumul acțiunilor ce fac obiectul operațiunilor de răscumpărare

Volumul total al acțiunilor răscumpărate trebuie să se situeze sub o anumită limită conturată de dispozițiile legale incidente, conținute în Legea nr.31/1990R și în Regulamentul CE nr. 2273/2003.

Conform art. 1031 alin. (1) lit.b) din Legea nr.31/1990R, valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris. Având în vedere faptul că, în cazul societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată, capitalul social este împărțit în acțiuni nominative, ce au o valoare egală, rezultă că operațiunea de răscumpărare nu va putea depăși limita de 10% din totalul acțiunilor emitentului. 

            Conform, prevederilor art. 5 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2273/2003, emitentul nu poate cumpăra mai mult de 25% din cantitatea medie zilnică de acțiuni care sunt tranzacționate pe piața reglementată pe care se efectuează achiziția. Cantitatea medie zilnică se calculează pe baza volumului mediu zilnic de operațiuni realizate în cursul lunii anterioare celei în care programul este făcut public și stabilit pe această bază pe durata autorizată pentru programul respectiv. În cazul în care programul nu se referă la această cantitate, cantitatea medie zilnică se calculează pe baza cantității medii zilnice de acțiuni tranzacționate pe durata a douăzeci de zile de tranzacționare anterioare zilei în care se efectuează achiziția. 

În cazul în care lichiditatea pieței este extrem de slabă, emitentul poate depăși plafonul de 25%, menționat anterior, cu condiția: b#%l!^+a?

(a) să informeze în prealabil autoritatea competentă a pieței respective în legătură cu

intenția de depășire a plafonului;

(b) să anunțe corespunzător publicului această posibilitate de depășire a plafonului;

(c) să nu depășească 50% din volumul mediu zilnic. 

8.4.8  Efectele juridice ale operațiunii de răscumpărare a propriilor acțiuni de către societatea emitentă

            Prin dobândirea propriilor acțiuni de către societatea emitentă, aceasta devine propriul său acționar. Normele legale în vigoare stabilesc însă o serie restricționări ale exercitării drepturilor societății emitente ce derivă din calitatea sa de acționar.

            Astfel, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr.31/1990R, acțiunile dobândite în conformitate cu dispozițiile art. 1031 și 104 nu dau dreptul la dividende pe perioada deținerii lor de către societate. Tot astfel, potrivit art. 105 alin. (2) din Legea societăților comerciale dreptul de vot conferit de acțiunile proprii deținute va fi suspendat pe perioada deținerii lor de către societate.

Trebuie subliniat faptul că textul art. 105 este incident în toate situațiile în care societatea deține propriile sale acțiuni, întrucât dispozițiile art. 1031 și 104 din Legea nr.31/1990R acoperă toate situațiile posibile în care un emitent poate să dobândească propriile acțiuni.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 105 sunt incidente și în situația în care o altă persoană

            Includerea propriilor acțiuni deținute ca elemente de active bilanțiere impune specificarea în pasivul bilanțului a unei rezerve de valoare egală valorii la care sunt înregistrate propriile acțiuni deținute, rezervă ce nu poate fi distribuită, chiar dacă excede nivelului de 20% din capitalul social prevăzut de art. 183 alin. (1) teza a II a din Legea nr.31/1990R. 

            Dreptul de proprietate al societății emitente asupra propriilor acțiuni este, de asemenea, limitat de dispozițiile legale incidente. Conform art. 1041 alin. (1) din Legea nr.31/1990R, acțiunile care sunt dobândite cu încălcarea condițiilor legale trebuie înstrăinate în termen de un an de la dobândire.

8.3.9. Obligația de înstrăinare 

Potrivit dispozițiilor art. 1041. alin. (1) din Legea nr.31/1990R acțiunile dobândite cu încălcarea condițiilor imperative impuse de lege trebuie înstrăinate în termen de un an de la b#%l!^+a?dobândire.

În ipoteza în care valoarea nominală a propriilor acțiuni dobândite de către societate fără respectarea limitelor prevăzute de art. 1031 (respectiv dobândite printr-un transfer cu titlu universal, acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită împotriva unui acționar, debitor al societății, respectiv acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit), fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății, inclusiv valoarea nominală a acțiunilor proprii existente deja în portofoliul societății, depășește 10% din capitalul social subscris, acțiunile depășind acest procent vor trebui înstrăinate în termen de 3 ani de la dobândire.

În cazul în care acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele sus-menționate, aceste acțiuni trebuie anulate, societatea fiind obligată să își reducă în mod corespunzător capitalul social subscris.

8.3.10. Obligațiile de informare

    Conform prevederilor art. 1051 din Legea nr.31/1990R consiliul de administrație este ținut să includă în raportul ce însoțește situațiile financiare anuale următoarele informații cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor acțiuni:

   a) motivele dobândirilor efectuate pe durata exercițiului financiar;

   b) numărul și valoarea nominală a acțiunilor dobândite și a celor înstrăinate pe durata exercițiului financiar și procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă;

   c) în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acțiunilor;

   d) numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor dobândite și deținute de către societate și procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă. 

8.3.11. Obligația efectuării tuturor tranzacțiilor de răscumpărare a propriilor acțiuni pe piața reglementată unde se află listate respectivele titluri 

Tranzacțiile prin care societatea emitentă își răscumpără propriile acțiuni nu pot să fie efectuate decât pe piața reglementată în cadrul căruia au fost admise la tranzacționare aceste acțiuni.

Inițierea operațiunii de răscumpărare a propriilor acțiuni de către societatea emitentă produce, de regulă, efecte inevitabile asupra valorii de piață a acestora, datorită apariției pe piața respectivă a unui cumpărător important cel puțin din perspectiva volumului ordinelor de cumpărare introduse în sistemul de tranzacționare.

În aceste condiții, în cazul societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată se impune desfășurarea acestei operațiuni în condiții de deplină transparență, prin informarea b#%l!^+a?promptă și completă a tuturor investitorilor, autorității administrative (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) și a operatorului de piață cu privire la prezența în piață, în calitate de cumpărător, a societății emitente.

În ipoteza în care acțiunile respective sunt admise la tranzacționare atât pe o piață reglementată, cât și într-un alt sistem de tranzacționare, iar societatea emitentă decide să deruleze operațiunea de răscumpărare doar în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare, vor fi aplicabile regulile ce guvernează răscumpărarea propriilor acțiuni pe o piață reglementată. 

Există o situație de excepție. Potrivit art. 81 lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005 privind autorizarea și funcționarea depozitarului central, caselor de compensare și contrapărților centrale, depozitarul central poate efectua transferuri directe de proprietate asupra valorilor mobiliare, ca efect al: 

c) Cesionării de către emitent a acțiunilor proprii către personal. Această excepție își are doar rațiuni economice, fiind vorba de politica societății emitente de stimulare a propriilor angajați prin acordarea de acțiuni gratuite sau la un preț inferior prețului de piață. Legea societăților comerciale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 441/2006, prevede că răscumpărarea propriilor acțiuni în vederea distribuirii acestora către salariați trebuie să îndeplinească toate condițiile legale stipulate pentru răscumpărarea de către un emitent a propriilor acțiuni. Potrivit art. 1031 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, răscumpărarea propriilor acțiuni nu se va putea efectua decât în temeiul unei hotărâri AGEA, valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris, pot fi răscumpărate doar acțiuni integral liberate, iar plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.

8.3.12 Fondurile din care se realizează răscumpărarea acțiunilor proprii

Conform art. 1031 alin. (1) lit.d) din Legea nr.31/1990R, răscumpărarea  se poate face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.

Potrivit art.183 din Legea nr.31/1990R, rezervele legale trebuie menținute la nivelul de 20% din capitalul social. De asemenea, conform art. 183 alin. (2) din Legea nr.31/1990R, dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat din orice cauză, va fi completat până la atingerea limitei minime de 20%. b#%l!^+a?

În ipoteza în care societatea nu a înregistrat profit nu va fi îndreptățită să desfășoare operațiunea de răscumpărare a propriilor acțiuni, chiar dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiții, inclusiv autorizarea dată de către adunarea generală extraordinară.

8.3.13.Situațiile prevăzute de art. 134 din Legea nr.31/1990R 

            Dispozițiile art. 134 din Legea nr.31/1990R reglementează patru cazuri  excepționale în care societatea emitentă este obligată să procedeze la răscumpărarea propriilor acțiuni, ca urmare a cererilor adresate de acționari, în ipoteza în care este adoptată o hotărâre a adunării generale care decide:

   a) schimbarea obiectului principal de activitate;

   b) mutarea sediului societății în străinătate;

   c) schimbarea formei societății;

   d) fuziunea sau divizarea societății. 

Potrivit dispozițiilor art. 134, condițiile în care este antrenată obligația societății de răscumpărare a propriilor acțiuni sunt următoarele:

a)         adoptarea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor (este vorba de o hotărâre a AGEA) având drept obiect fie mutarea sediului societății în străinătate, fie schimbarea obiectului principal de activitate, fie schimbarea formei societății, fie fuziunea sau divizarea societății;

b)        exprimarea unui vot împotriva acestei hotărâri a adunării generale de către acționarul care solicită retragerea;

c)         depunerea la sediul societății a unei declarații scrise privind retragerea din societate;

d)        exercitarea dreptului de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii AGEA privind mutarea sediului în străinătate, schimbarea obiectului principal de activitate sau a formei societății, respectiv de la data adoptării hotărârii AGEA privind fuziunea sau divizarea.

În cazul fuziunii sau divizării, ținând cont de formularea legală, apreciem că dreptul la un preț legal există pentru acționarii tuturor societăților implicate în operațiunile de fuziune, respectiv de divizare, existente la momentul adoptării hotărârilor AGA. Așadar, vor beneficia de acest drept și acționarii societăților care își continuă existența ca urmare a operațiunilor de fuziune sau divizare, nu numai acționarii societăților care urmează să dispară ca urmare a acestor operațiuni.

Acționarii care doresc să-și înstrăineze acțiunile către societate în temeiul art. 134, b#%l!^+a?trebuie să depună declarația scrisă de retragere în termen de 30 de zile. Acest termen începe să b#%l!^+a?curgă de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile modificării elementelor esențiale ale societății (mutarea sediului în străinătate, obiectul principal de activitate sau forma societății) și de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul fuziunii sau divizării.

Termenul este de decădere, întrucât după expirarea sa se stinge însuși dreptul subiectiv și nu doar dreptul la acțiune. Pe cale de consecință acest termen de 30 de zile nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu poate opera instituția repunerii în termen.

Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar eliberate potrivit art. 97, în cazul în care societatea nu a emis acțiuni în formă materială. Această normă legală nu are niciun efect juridic, întrucât, potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transferă prin declarație făcută în registrul acționarilor, în cazul societăților închise și, în cazul societăților listate, pe baza principiului livrare-contraplată, în cadrul sistemului de compensare-decontare al pieței reglementate, potrivit art. 145 din Legea 
nr. 297/2004. În aceste condiții, păstrarea certificatului de acționar de către acesta după exercitarea dreptului de retragere nu are nici o consecință, acesta neputând să înstrăineze a doua oară acțiunile sale în baza acestui certificat de acționar.

Dreptul la un preț legal al acționarului care solicită retragerea din societate în condițiile art. 134, se naște din momentul în care acesta depune la societate declarația de retragere, conform art. 134 alin. (3).

Legea nu prevede niciun termen în care societatea este ținută să plătească acționarului care a depus declarația de retragere, în conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. (3), contravaloarea acțiunilor sale.

Acționarul care exercită dreptul la un preț legal prevăzut de dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 trebuie să înstrăineze toate acțiunile emitentului, neputând să efectueze o vânzare parțială și să-și păstreze calitatea de acționar.

Societatea va dobândi în mod automat acțiunile vândute de către acționarii care se retrag din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Ținând cont de dispozițiile art. 104 alin. (2) din Legea 
nr. 31/1990, în cazul dobândirii de către societate a propriilor acțiuni conform art. 134 nu se

aplică restricțiile vizate de prevederile art. 1031 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, nu va fi necesară convocarea unei noi adunări generale extraordinare care să autorizeze dobândirea propriilor acțiuni de către societate.

De asemenea, nu operează în cazul retragerii acționarilor din societate în condițiile art. b#%l!^+a?134 și prevederile art. 1031 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care impun o limită maximă de 10% din capitalul social a valorii acțiunilor proprii dobândite de către societate. Tot astfel, pot face obiectul răscumpărării și acțiuni care nu sunt integral liberate.

Operează însă și în cazul răscumpărării acțiunilor în cadrul procedurii de retragere reglementate de art. 134 dispoziția legală inserată în art. 1031 alin. (1) lit. d) care impun ca prețul de răscumpărare să fie achitat doar din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară aprobată, cu excepția rezervelor legale.

Acțiunile dobândite în condițiile art. 134 și cu încălcarea dispozițiilor art. 1031 din Legea nr. 31/1990, vor trebui înstrăinate în termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, în modul stabilit de adunarea generală extraordinară.

Cele neînstrăinate în acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligată să reducă corespunzător capitalul social. 

Prețul de retragere sau prețul legal va fi determinat ca valoare medie ce rezultă din aplicarea acel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării, conform dispozițiilor art. 134 alin. (4) din Legea societăților comerciale 
nr. 31/1990.

Prețul acțiunilor va fi stabilit de către un expert autorizat independent. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39 din Legea nr. 31/1990, la cererea consiliului de administrație. Judecătorul delegat va numi unul sau mai mulți experți din lista experților autorizați, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii formulate de către consiliul de administrație.

  Actuala reglementare legală indică faptul că prețul legal va fi valoarea medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

Costurile acestei evaluări se suportă de către societate, conform art. 134 alin. (5) din Legea nr.31/1990R.

În reglementarea în vigoare până la data de 1 decembrie 2006, se stipula că prețul legal trebuia determinat prin folosirea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare.

Conform actualelor dispoziții ale art. 134 din Legea 
nr. 31/1990, evaluatorul independent va trebui să aplice cel puțin două metode de evaluare prevăzute de legislația în vigoare. Față de reglementarea anterioară, în actualul text al art. 134 se realizează o trimitere vagă și generală la metodele de evaluare prevăzute de legislația în vigoare.

Trebuie subliniat faptul că în prezent nu există o normă legală expresă care să stipuleze metodele de evaluare care trebuie aplicate în stabilirea prețului acțiunilor unei societăți comerciale. 

8.3.14. Situația prevăzută de  art. 242 din Legea nr.297/2004 

            Potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea privind piața de capital, acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implică alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor, potrivit art.133 din Legea nr.31/1990 (actualul art. 134).

    Ipoteza avută în vedere de art. 242 din Legea nr. 297/2004 necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

– o societate admisă la tranzacționare este implicată într-o operațiune de fuziune sau divizare;

– operațiunea de fuziune sau divizare conduce la alocarea de acțiuni necotate.

Așadar, este de remarcat că, potrivit legislației pieței de capital, nu orice operațiune de fuziune sau divizare a unei societăți listate conduce automat la dreptul acționarului minoritar de a reclama de la societate plata unui preț legal.

Dispoziția legală a art. 242 din Legea nr. 297/2004 este aplicabilă în următoarele cazuri: b#%l!^+a?

– o societate cotată își încetează existența în urma unei operațiuni de fuziune prin absorbție sau de divizare, acționarii săi urmând să primească în schimbul acțiunilor deținute la societatea dizolvată (societate cotată) acțiuni la o societate necotată (societatea absorbantă în cazul fuziunii sau societățile nou create ca urmare a diviziunii);

– în situația în care o societate cotată fuzionează prin contopire cu o altă societate, iar noua societate rezultată nu este admisă la tranzacționare, acționarii societății tranzacționate pe o piață reglementată urmând să primească acțiuni la noua societate.

Prevederile art. 242 din Legea nr. 297/2004 nu se aplică în cazul în care la momentul fuziunii prin absorbție, societatea absorbantă este tranzacționată pe piața de capital.

Având în vedere introducerea în cadrul Legii nr. 31/1990 a unei prevederi suplimentare, respectiv a art. 134 alin. (1) lit. d), care stipulează posibilitatea exercitării dreptului de retragere din orice societate pe acțiuni a acționarilor care au votat împotriva unei divizări sau fuziuni, se pune întrebarea dacă suntem în prezența unei abrogări implicite a textului art. 242 din Legea pieței de capital nr. 297/2004.

În primul rând trebuie precizat faptul că noua reglementare a Legii nr. 31/1990 a lărgit cadrul persoanelor care pot beneficia de plata unui preț legal al acțiunilor deținute la emitenți care sunt implicați într-o operațiune de divizare sau de fuziune. Astfel, nu doar acționarii societăților listate beneficiază de dreptul la un preț legal în cazul fuziunii sau divizării. Apoi, așa cum am arătat, acționarii tuturor societăților existente la momentul adoptării hotărârilor AGEA de aprobare a fuziunii sau divizării beneficiază de dreptul de retragere, indiferent dacă aceste societăți rămân sau nu în ființă după realizarea fuziunii sau divizării și indiferent dacă operațiunea de fuziune sau divizare conduce la alocarea de acțiuni necotate.

În ceea ce privește prețul de răscumpărare al acțiunilor de către societatea emitentă, Legea nr. 297/2004 face trimitere la dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, menționate mai sus, care impun efectuarea unei evaluări de către un expert independent pe baza a două metode recunoscute de legislația în vigoare, respectiv de standardele internaționale de evaluare.

b#CAPITOLUL IX Spețe

9.1. Convocarea Adunării Generale a SC ”Trinom” SA privind aprobarea unei linii de credit

CONVOCATOR

Consiliului de Administrație al S.C. ”Trinom”S.A. Pașcani

În temeiul Legii nr. 31/1990 republicată, CONVOACĂ

ADUNAREA GENERALĂ ORDINARĂ și EXTRAORDINARĂ A ACȚIONARILOR în ziua de 17 aprilie 2012, ora 11.00, respectiv ora 12.00, la sediul societății din Pașcani, str.Victoriei, nr. 5, pentru toți acționarii înregistrați în Registrul Acționarilor la sfârșitul zilei de 02.04.2012 stabilita ca data de referinta.

ORDINEA DE ZI PENTRU ADUNAREA GENERALĂ ORDINARĂ ESTE:

Prezentarea, discutarea și aprobarea Raportului Consiliului de Administrație pentru anul 2011.

Prezentarea, discutarea și aprobarea Raportului auditorului financiar pentru anul b#%l!^+a?2011.

Prezentarea, discutarea și aprobarea bilanțului contabil, a contului de profit și pierderi pentru anul 2011.

Prezentarea, discutarea si aprobarea programului de investitii pentru anul 2012.

Aprobarea datei de 15.05.2012 ca dată de înregistrare pentru identificarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor A.G.O.A.

Prezentarea, discutarea și aprobarea Bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2012.

Aprobarea repartizarii profitului realizat in anul 2011 pentru completarea rezervelor legale, acoperirea pierderilor din anii precedenti si pentru completarea altor rezerve.

Acoperirea din rezerve constituite a pierderilor rezultate din rascumpararea actiunilor proprii.

Aprobarea numirii auditorului financiar si a pretului ofertat de acesta ca urmare a expirarii termenului contractual.

Descarcarea de gestiune a administratorilor pentru activitatea desfasurata in anul 2011.

11. Aprobarea persoanei imputernicita sa publice Hotararea A.G..O.A. in Monitorul Oficial al Romaniei, sa o inscrie la Registrul Comertului Arges, sa reprezinte societatea si sa achite taxele aferente pe numele societăților.

ORDINEA DE ZI PENTRU ADUNAREA GENERALĂ EXTRAORDINARĂ

ESTE :

Aprobarea modificării actului constitutiv al societății, astfel:

SECTIUNEA II: STATUTUL SOCIETĂȚII va avea următoarele modificări : 

art.8. (1) Societatea poate emite: acțiuni, obligațiuni emise, drepturi de preferință la subscriere de acțiuni, drepturi de conversie a unor creanțe în acțiuni.

2) Acțiunile societății sunt nominative, dematerializate, înscrise în cont. Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mică decât valoarea nominală. Acțiunile sunt indivizibile.Acțiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.

Capitalul social nu va putea fi majorat și nu se vor putea emite noi acțiuni până când nu vor fi fost integral plătite cele din emisiunea precedentă.

Deținerea de acțiuni implică adeziunea la actul constitutiv cu toate b#%l!^+a?notificările survenite. Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală.

(3) Corespunzător capitalului social subcris, au fost emise un număr de 1.118.291 actiuni nominative, indivizibile, in valoare nominală de 2,50 lei, dematerializate.

Registrul acționarilor va fi tinut de catre societate.

(4) Cesiunea actiunilor.

Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzători solidar de plata acțiunilor timp de 3 ani, socotiți de la data cand s-a făcut mențiunea de transmitere în registrul acționarilor.

In cazul decesului unui actionar, mostenitorii acestuia devin de drept continuatorii sai in contractul de societate.

Transmiterea acțiunilor se menționează în registrul acționarilor, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată fiind transmis prin contract de cesiune, semnat de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Mențiunea de transmitere se operează în registrul acționarilor sub semnătura administratorului unic sau al președintelui consiliului de administrație al societății .

Cesiunea actiunilor către persoane din afara societății, se poate face numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor și cu respectarea dreptului de preferință al acționarilor existenți în registru, opțiunea privind cesiunea trebuind să fie exprimată în scris la administrația societății . Dreptul de preferință se exercită în decurs de o lună , de la data cand s-a făcut publică oferta cedentului , iar în cazul neexercitării, administratorii au obligația ca în termen de o lună de la constatarea acestui fapt să convoace adunarea generală a acționarilor pentru aprobarea cesiunii.

Aprobarea prelungirii liniei de credit in suma de pana la 500.000 EURO, mentinerii garantiilor constituite in favoarea BRD-GSG Curtea de Arges si imputernicirea pentru semnarea contractelor de credit, a contractelor de ipoteca si a contractelor de garantie reala mobiliara, semnarea si avalizarea biletelor la ordin, pe doamna Valentina Nedelea, identificata cu CI seria AS nr. 555839 si CNP [anonimizat].

Aprobarea datei de 15.05.2012 ca dată de înregistrare pentru identificarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor A.G.E.A.

Aprobarea persoanei imputernicita sa publice Hotararea A.G.E.A. in Monitorul Oficial al Romaniei, sa o inscrie la Registrul Comertului Arges, sa reprezinte societatea si sa achite taxele aferente pe numele societăților. b#%l!^+a?

Actionarii care detin cel putin 5% din capitalul social, au dreptul in cel mult 15 zile de la data publicarii convocarii sa introduca puncte pe ordinea de zi a adunarii generale si sa prezinte cel tarziu cu o zi lucratoare inainte de data adunarii proiectele de hotarare aferente noilor puncte. Actionarii isi pot exercita aceste drepturi in scris prin servicii de curierat sau mijloace electronice. Fiecare actionar are dreptul sa adreseze intrebari privind punctele de pe ordinea de zi a adunarii generale.

Documentele referitoare la problemele de pe ordinea de zi, formularele care se vor folosi pentru votul prin corespondenta, formularele de procuri speciale, buletinele de vot, proiectele de hotarari pot fi consultate si solicitate/procurate de la sediul societăților incepand cu data de 17.03.2012. Actionarii se vor putea prezenta personal la adunarea generala, isi vor putea numi un reprezentant sau vor putea vota prin corespondenta. Reprezentarea acționarilor se poate face si prin alte persoane decat actionarii, cu exceptia administratorilor, pe baza de procuri speciale, care se vor depune in original la sediul societăților pana la data de 15.04.2012 inclusiv. In acelasi termen buletinele de vot prin corespondenta completate si semnate de actionar se vor depune la sediul societăților personal sau prin posta recomandat cu confirmare de primire pe care sa fie trecuta adresa expeditorului.

Dacă la prima convocare nu sunt îndeplinite condițiile de cvorum prevăzute se convoacă o a doua A.G..A. pentru data de 18.04.2012, la aceeași adresă, oră și cu aceeași ordine de zi ca și pentru prima adunare.

9.2. Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor

Societății RIPOT S.A. SUCEAVA privind efectuarea demersurilor legale necesare admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată (BVB)

Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Societății RIPOT S.A. SUCEAVA

Nr. 1 ./Data 22.01.2015

Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor Societăților RIPOT SA cu sediul în SUCEAVA str. STR.I.S.BACH 4, SUCEAVA, România, CIF RO 787311, nr. de ordine în Registrul Comerțului J32/219/1991, capital social subscris și vărsat 742.437,5 lei s-a întrunit în ședință în data de 22.01.2015 ora 12, la sediul societății AL-COMSIB SA din SUCEAVA str. P-ta Tălmaciu nr. 1-3, jud SUCEAVA. b#%l!^+a?

Convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor („AGEA”) s-a realizat, potrivit prevederilor legale și statutare, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al societății, prin publicarea convocatorului în Monitorul Oficial Partea a IV a nr. 7587/22.12.2014 si in Ziarul Tribuna nr 7257/20.12.2014, precum și cu înștiințarea instituțiilor pieței de capital.

La ședința AGEA au avut drept de participare toți acționarii societății înregistrați la data de referință de 9 ian.2015 în registrul acționarilor societății ținut și operat de Depozitarul Central.

La ședința AGEA au fost prezenți acționari și reprezentanți ai acționarilor deținând împreună 252.629 acțiuni, pentru care s-au exprimat voturi valabile, reprezentând _ 85,07 % din capitalul social potrivit listei de prezență anexată procesului verbal al ședinței.

În urma deliberărilor pe marginea punctelor aflate pe ordinea de zi menționată în convocator a fost adoptată, conform dispozițiilor legale și statutare următoarea b#%l!^+a?

HOTĂRĂRE:

Art.1 S-a luat la cunoștință de conținutul Raportului CA privind cadrul juridic aplicabil tranzacționării acțiunilor pe o piața reglementata, respectiv a tranzacționării in cadrul sistemului alternativ de tranzacționare(ATS) precum si cu privire la piețele reglementate si sistemele alternative de tranzacționare pe care pot fi tranzacționate acțiunile societăților, in conformitate cu Legea 151/2014 si pus la dispoziția acționarilor pe situl societăților în condițiile art.117.2 din Legea nr.31/1990 republicata, cu modificările si completările ulterioare

Art.2 S-a luat la cunoștință de lipsa cadrului legal de funcționare a pieței RASDAQ, în conformitate cu Legea 151/2014.

Art.3 Se aproba /se respinge efectuarea demersurilor legale necesare admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată (BVB), în conformitate cu Legea 151/2014 și a tuturor reglementarilor legale

Voturi valabil exprimate deținute de acționarii prezenți 252.629, din care:

Pentru……….…………………..Împotrivă…………..252.629……Abțineri………………….

Art.4 Se aproba / se respinge efectuarea demersurilor legale necesare admiterii la tranzacționare pe Sistemul Alternativ de Tranzacționare -Categoria de Baza, in conformitate cu b#%l!^+a?Legea 151/2014 și a tuturor reglementarilor legale

Voturi valabil exprimate deținute de acționarii prezenți 252.629, din care:

Pentru………252.629……..Împotrivă………………………………Abțineri………………………

Art 5. În caz de aprobare la articolele 3 sau 4 se aproba / se anulează pct.5 din ordinea de zi nemaiavând obiect, in caz contrar se aproba / se resping condițiile de retragere din societate a acționarilor așa cum sunt prevăzute de legislația în vigoare .

Voturi valabil exprimate deținute de acționarii prezenți ………………, din care:

Pentru……………..Împotrivă………………………………Abțineri………………………

Art 6. Se aproba cu unanimitate de voturi, mandatarea d-nei Tatu Ana Maria sa efectueze toate procedurile si formalitățile prevăzute de lege pentru aducerea la îndeplinire a Hotărârii AGEA , sa depună și să preia acte si sa semneze in acest scop in numele Societăților, în relațiile cu Registrul Comerțului, ASF, BVB, precum si alte entități publice sau private. Mandatarul sus menționat va putea delega puterile acordate conform celor de mai sus, oricărei persoane după cum consideră necesar.

Art 7. . Se aprobă cu unanimitate de voturi stabilirea datei 10.02.2015 ca data de înregistrare pentru identificarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor adoptate de prezenta Adunare Generala a Acționarilor. și a datei de 09.02.2015 .ca data „ex date

9.3. Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societății ”Briscom” SA privind desemnarea unui nou auditor financiar

HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE ORDINARE A ACȚIONARILOR Briscom S.A.

nr. 1/26.02.2015

Adunarea generală ordinară a acționarilor Briscom S.A., o societate pe acțiuni constituită și care funcționează conform legislației din România, având sediul social în Pitești, Calea Chișinăului, nr. 176, județ Argeș, România, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Pitești, având

număr de înregistrare J22/533/1991, având cod unic de înregistrare (CUI) 1989343 și un capital social subscris și vărsat de 57.124.984 lei, împărțit în 114.249.968 acțiuni nominative dematerializate, având o valoare nominală de 0,5 lei fiecare (Societatea), convocată în mod corespunzător în conformitate cu prevederile legale și prevederile actului constitutiv al Societății, potrivit convocatorului din data de 13.02.2015, întrunită în mod legal la data menționată mai sus în conformitate cu prevederile cerute de lege și cu prevederile actului constitutiv al Societății (Actul Constitutiv), în prezența a …. acționari – prezenți și reprezentați – având un număr de [●] de drepturi de vot (actiuni cu drept de vot) – reprezentând [●]% din numărul total de [●] drepturi de vot (acțiuni cu drept de vot) b#%l!^+a?

A HOTĂRÂT:

Revocarea actualului auditorului statutar al societății și numirea noului auditor statutar al Societății, ERNST & YOUNG ASSURANCE SERVICES S.R.L., cu sediul în București, sector 1, Bdul. Ion Mihalache, nr. 15-17, Clădirea Bucharest Tower Center, etaj 21, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/5964/1999, CUI 11909783, membru al Camerei Auditorilor Financiari din Romania cu autorizație nr. 77/15.08.2001, reprezentată prin d-na Anamaria Cora în calitate de administrator, auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din Romania cu certificat nr. 1593/16.08.2005, pentru o perioadă de un an, respectiv pentru auditarea situațiilor financiare la data de 31.12.2014.

Hotărârea a fost aprobată cu votul „pentru” al acționarilor reprezentând [●]% din voturile exprimate în adunare.

Această hotărâre a fost redactată și semnată în 3 (trei) exemplare originale.

Bibliografie

Anghelache Gheorghe, Cartea societatilor comerciale, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 2000

S. Angheni, Drept comercial, coordonator, Ed. All Beck , București, 2004

O.Căpățână, Societățile Comerciale, Ed.Lumina Lex, București, 1996

Cărpenaru, S., Drept comercial roman, Editura Atles SRL, Bucuresti, 1992

Cărpenaru S., Predoiu C., David S., Piperea Gh. – Legea societăților comerciale, comentariu pe articole, ediția 4, Editura C.H. Beck, București 2009

C.Cucu, M-V.Gavriș, C-G Bădoiu, C.Haraga, „Legea societăților comerciale nr.31/1990. Repere bibliografice.Practică judiciară. Decizii ale Curții Constituționale.Adnotări”, Editura Hamangiu, 2007

I.L. Georgescu, Drept comercial român, Vol. II, Ed. All Beck Restitutio, 2002

I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol I, Ed. All Besck Restutio, București, 2002

Y.Guyon, Droit des affaires, tome, 12 edition, ED. Economica, Paris, 2003

C. Micu, Organizarea administrației societăților pe acțiuni. Sistemul unitar, în Revista Română de Drept a Afacerilor, nr.2/2007

Patriche, D., Ionescu, V., Popescu, M.- ,,Economia comerțului, Editura Uranus, București, 2002, p 12

C.Predoiu în Legea societăților comerciale.Comentariu pe articole” de St.D.Cărpenaru, S.David, C.Predoiu, Gh.Piperea, ”, Ediția a IV a, Ed.C.H.Beck, București, 2009

S.Popa, Societățile comerciale, Ed. Universitară, București, 2008, p. 109 I.Schiau, T.Prescure, Legea societăților comerciale nr.31/1990. Analize și comentarii pe articole, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009

L. Săuleanu, Societățile comerciale.Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

L. Săuleanu, Societățile comerciale.Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

Șaguna D., Șova D. – Drept fiscal, Ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, București 2008, pag. 113

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 026 din 31.01.1977

www.ase.ro

http://www.rubinian.com

Monitorul Oficial

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Bibliografie

Anghelache Gheorghe, Cartea societatilor comerciale, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 2000

S. Angheni, Drept comercial, coordonator, Ed. All Beck , București, 2004

O.Căpățână, Societățile Comerciale, Ed.Lumina Lex, București, 1996

Cărpenaru, S., Drept comercial roman, Editura Atles SRL, Bucuresti, 1992

Cărpenaru S., Predoiu C., David S., Piperea Gh. – Legea societăților comerciale, comentariu pe articole, ediția 4, Editura C.H. Beck, București 2009

C.Cucu, M-V.Gavriș, C-G Bădoiu, C.Haraga, „Legea societăților comerciale nr.31/1990. Repere bibliografice.Practică judiciară. Decizii ale Curții Constituționale.Adnotări”, Editura Hamangiu, 2007

I.L. Georgescu, Drept comercial român, Vol. II, Ed. All Beck Restitutio, 2002

I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol I, Ed. All Besck Restutio, București, 2002

Y.Guyon, Droit des affaires, tome, 12 edition, ED. Economica, Paris, 2003

C. Micu, Organizarea administrației societăților pe acțiuni. Sistemul unitar, în Revista Română de Drept a Afacerilor, nr.2/2007

Patriche, D., Ionescu, V., Popescu, M.- ,,Economia comerțului, Editura Uranus, București, 2002, p 12

C.Predoiu în Legea societăților comerciale.Comentariu pe articole” de St.D.Cărpenaru, S.David, C.Predoiu, Gh.Piperea, ”, Ediția a IV a, Ed.C.H.Beck, București, 2009

S.Popa, Societățile comerciale, Ed. Universitară, București, 2008, p. 109 I.Schiau, T.Prescure, Legea societăților comerciale nr.31/1990. Analize și comentarii pe articole, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009

L. Săuleanu, Societățile comerciale.Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

L. Săuleanu, Societățile comerciale.Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

Șaguna D., Șova D. – Drept fiscal, Ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, București 2008, pag. 113

Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 026 din 31.01.1977

www.ase.ro

http://www.rubinian.com

Monitorul Oficial