Functionarea Guvernului

LUCRARE DE LICENȚĂ

GUVERNUL

Cuprins

Introducere

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

Procedura de învestitură a Guvernului

Componența Guvernului

Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

Funcțiile și atribuțiile Guvernului

Funcționarea Guvernului

Încetarea funcției de membru al Guvernului

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Introducere

Guvernul datorită programului său de guvernare acceptat de Parlament,asigură îndeplinirea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice,după cum specifică Constituția in mod expres rolul politic și administrativ.

Pornind de la prescripțiile constituționale privind organizarea și funcționarea Guvernului României,care specifică natura juridică a Guvernului și îl caracterizează ca fiind autoritate publică a puterii executive,care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură îndeplinirea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.

Guvernul prin trăsăturile,atribuțiile și conținutul său constituie una dintre cele mai importante și deosebite instituții ale statului.

Din faptul că ea este cea care conduce efectiv societatea și o organizează,reiese importanța acestei puteri.

Drept urmare,ea se află cel mai mult și cel mai direct în legătură cu cetățeanul.

Din acest motiv,Guvernul sau executivul îi interesează în cea mai mare parte pe cetățeni,întrucât de activitatea și eficiența acestuia se leagă în mare măsură îndeplinirea aspirațiilor și interesele lor.

În teoria și practica politică această instituție este cunoscută sub denumirea de „executiv”,caz aflat în legatură directă cu separarea puterilor în stat sau mai nou de „administrație de stat”, „administrație politică”, „autoritate administrativă”.

3

Introducere

Guvernul face parte din sistemul organelor sistemului administrației publice,ocupând în acest sistem locul principal,ca organ suprem al sistemului,concluzie la care se poate ajunge în baza prevederilor art.101 alin.(1) din Constituție,potrivit cărora „Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice”.

În funție de calitatea pe care o au în Guvern membrii acestuia,pot fii:

-guverne politice

-guverne tehnocratice

-guverne militare

Guvernul politic:

În constituirea membrilor unui astfel de guvern primează componența politică, aceștia fiind membrii marcanți ai partidului sau formațiunii politice aflate la putere.Prin excelență ei sunt oameni politici,fiind numiți miniștri.

Într-un asemenea guvern calitatea de membru înseamnă o dublă responsabilitate: una profesională, ce provine din administrarea și gestionarea treburilor ministerului și a guvernului; una politică, care este în legatură directă cu partidul sau formațiunea politică din care face parte și o reprezintă.

În multe situații responsabilitatea profesională este mai puțin expresivă,decât responsabilitatea politică.

Sprijinirea politică a unui astfel de guvern este foarte evidentă, ea vine numai din partea partidului sau a puterilor care dețin majoritatea în parlament, așadar a puterii.Este o sprijinire prin excelență politică.

4

Introducere

Guvernul tehnocratic:

Sunt tipuri de guverne relativ noi apărute în practica politică.Ele se constituie în situații deosebite cum ar fii o criză politică prelungită și acută care face imposibilă susținerea în continuare a unui guvern politic.

În această situație se apelează la un guvern de specialiști,fie pentru a continua guvernarea în vechea structură politică, fie in cele mai multe cazuri pentru a gestiona treburile politice până la constituirea noului guvern și a pregăti și realiza alegerile generale anticipate sau la termen. Ele se deosebesc de guvernele politice prin următoarele elemente:

-membrii acestor guverne nu sunt oameni politici ci specialiști în domeniile vieții sociale,economice,culturale și politice.

-nefiind înregimentați politic, membrii unui asemenea guvern nu sunt purtătorii unei responsabilități politice, ci numai a uneia profesională, aceasta decurgând din gestionarea și administrarea corectă și eficientă a obligațiilor ce le revin din calitatea lor de membrii ai guvernului.

-neavând coloratură politică, membrii guvernului tehnocratic nu vor promova un anume program politic.

-neangajarea politică a guvernului tehnocrat va face ca susținerea sa să nu vină numai dintr-o anumită parte a parlamentului, ci aceasta va fi corelată cu interesele imediate sau de perspectivă ale forțelor politice parlamentare, ale modului cum deciziile, măsurile întreprinse și aplicate de respectivul guvern vor corespunde cu interesele particulare ale partenerilor politici și generale ale societății.

5

Introducere

Guverne militare:

Guvernele militare sunt instalate de grupuri ale armatei. De regulă acestea se impun prin forță, în urma unei lovituri de stat. Șeful guvernului și membrii acestuia sunt ofițeri, ei dețin și exercită puterea în numele armatei.

Guvernarea se realizează prin mijloace militare,decrete, ordonanțe, instituții.În istorie au fost însă și cazuri când unele guverne militare au întreprins măsuri democratice:naționalizare,reforme agrare, limitări ale capitalului străin, încurajări ale celui autohton,etc.

După numărul partidelor politice care participă la formarea guvernului, acesta poate îmbrăca următoarele tipuri:

Guvern monocolor format din reprezentanții unui singur partid politic,cel care deține majoritatea în parlament și puterea.

Guvernele de coaliție sunt constituite din reprezentanții mai multor partide politice, care fie că au format o coaliție electorală și au câștigat alegerile sau pentru a obține majoritatea în parlament și a forma guvernul sunt nevoite să se alieze.

Guvernele de uniune națională se formează în situații deosebite:

-o criză politică acută care nu dă posibilitate la constituirea unui alt tip de guvern;

-stare de război, mari tensiuni și conflicte sociale, calamități naturale etc.;

-Guvernele de uniune națională se formează din reprezentanții celor mai importante partide și formațiuni politice ale societății.

6

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

1.Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

Ca autoritate publică,de putere a statului,izvoarele istorice ale Guvernului se regăsesc în perioada absolutismului,în supranumitele „curia regis” (fostele consilii ale regelui),întâlnite în multe din țările Europei occidentale.

Izvoarele acestei instituții,în Țările Române,provin din „sfatul domnesc”,instituție politică caracteristică organizării feudale de pe teritoriul țării noastre.

Ministerele din Țările Române au fost formate pentru prima dată prin Regulamentele Organice (1831 în Muntenia și 1832 în Moldova).Însă instituțiile au căpătat rolul mai apropiat de ceea ce înseamnă ministerele din epoca modernă pe măsură ce,au început să se contureze departamentele,la nivelul administrației centrale,ca forme organizatorice ale statului,fiind răspunzătoare de administrarea unor domenii de activitate pe întreg teritoriul țării.Am putea spune că fără ca miniștri să alcătuiască Guvernul,au fost create ministerele,conduse de ei,care au funcționat ca atare.

Constituția din 1866,fără să prevadă o reglementare amănunțită a Guvernului,cuprindea un capitol distinct intitulat „Despre domn și miniștri”,în care se stipula că miniștrii erau numiți,revocați sau trimiși în judecată de către Domn.

Conform Constituției din 1923 care conținea mai multe referiri în legătură cu Guvernul,precizăm că „Guvernul exercită puterea executivă în numele regelui”și că „miniștrii reuniți alcătuiesc Consiliul de Miniștri,care este prezidat,cu titlul de președinte al acestuia,de către acela care a fost însărcinat de rege cu formarea Guvernului”.

7

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

În anul 1938 s-a instaurat dictatura regală,prin constituție, puterea executivă exercitându-se în numele regelui,nu de către Guvern,ci de către miniștri.

Guvernul a fost aproape inexistent în această perioadă, caracterul lui fictiv în timpul dictaturii militaro-fasciste devenind mai expresiv,când Constituția a fost suspendată,președintele Consiliului de Miniștri învestindu-se cu puteri depline.

După 23 august 1944,prin Decretul nr.1626/1944,completat cu Decretul nr.1849/1944,cele mai multe din prevederile Constituției din 1923 au fost repuse în viguare,Consiliul de Miniștri având principalul rol politic al țării.

Guvernul prin Constituția din anul 1948, era caracterizat ca „organul suprem executiv și administrativ al Republicii Populare Române”și era alcătuit din „președintele Consiliului de Miniștri,din miniștri și din unul sau mai mulți vicepreședinți care impreună,formează Consiliul de Miniștri”.Din elaborarea acestor prevederi constituționale reiese că legiuitorul constituant din acea vreme a înțeles să pună semn de egalitate între Consiliul de Miniștri și Guvern,precum și între președintele Consiliului de Miniștri și primul-ministru.

Potrivit Constituției,Consiliul de Miniștri a căpătat un rol important în conducerea și planificarea economiei.

Constituția din 1952 cuprindea un capitol distinct intitulat „Organele administrației de stat ale Republicii Populare Române”.Din punct de vedere al terminologiei,dispozițiile constituționale utilizau numai noțiunea de Consiliu de Miniștri,precizând expres cine mai intră în compunerea acestuia înafară de președinte,vicepreședinți și

8

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

miniștri1.

După cum precizează Constituția din anul 1965,Consiliul de Miniștri era „organ suprem al administrației de stat”,asigurând „conducerea generală a activității executive pe întreg teritoriul țării”.Prin îndatoririle sale,Consiliul de Miniștri era subordonat partidului unic,condus de șeful statului,demonstrând mai expresiv accentele impuse de devenirea tot mai totalitară a regimului comunist în România.

Întreaga putere de stat a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Nationale,după Revoluția din decembrie 1989,prin Proclamația către țară din 22 decembrie al aceluiași an,dizolvându-se structurile de putere existente și fiind demis Guvernul.

După Revoluție prima reglementare organică de referitoare la constituirea,organizarea si funcționarea Guvernului a fost „Decretul-Lege nr.10/1989”2 .Aceste legalizări au rămas în viguare când a fost adoptată în decembrie 1990,Legea nr.37 privind funcționarea și organizarea Guvernului3.În luna aprilie 2001 a fost adoptată Legea nr.90 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor4,care a abrogat vechea legiuire în materie.

_______________________

1I. Muraru, Constituțiile române, Culegere, Tipografia Universității București, 1980, p.78-79.

2Decretul-Lege nr.10/1989 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 31 decembrie 1989.

3Legea nr.30/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.137 din 8 decembrie 1990.

4Legea nr.90/2001 a fost publicată în Monitorul Oficidecembrie al aceluiași an,dizolvându-se structurile de putere existente și fiind demis Guvernul.

După Revoluție prima reglementare organică de referitoare la constituirea,organizarea si funcționarea Guvernului a fost „Decretul-Lege nr.10/1989”2 .Aceste legalizări au rămas în viguare când a fost adoptată în decembrie 1990,Legea nr.37 privind funcționarea și organizarea Guvernului3.În luna aprilie 2001 a fost adoptată Legea nr.90 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor4,care a abrogat vechea legiuire în materie.

_______________________

1I. Muraru, Constituțiile române, Culegere, Tipografia Universității București, 1980, p.78-79.

2Decretul-Lege nr.10/1989 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 31 decembrie 1989.

3Legea nr.30/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.137 din 8 decembrie 1990.

4Legea nr.90/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.164 din 2 aprilie 2001 și a fost modificată prin Legea nr.161/2003, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.64/2003 și Legea nr.23/2004

9

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

În cadrul Titlului III destinat autorităților publice,din Constituția României, cuprinde două capitole distincte, respectiv Capitolele III și IV,norme de principiu cu privire la structura,rolul,investitura și actele Guvernului,la îndatorirea membrilor săi și la încetarea mandatului,la raporturile cu Parlamentul și la alte probleme care îi definesc natura juridică și locul în sistemul autorităților publice din România.

Statutul constituțional al Guvernului este definit de art.102 din Constituție,legiuitorul constituant oprindu-se la soluția reglementării exprese a rolului politic și administrativ al acestuia.

Art.102 alin.(1) din Constituție prezintă că „Guvernul,potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”5.Tot în art.102 alin.(2) statuează că, „În îndeplinirea atribuțiilor sale ,Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate”.

Aceste dispoziții consființesc deci,rolul Guvernului de factor politic în realizarea politicii interne și externe a țării și de autoritate a administrației publice centrale,cu competență materială generală,constituantul român recurgând la teza doctrinei occidentale contemporane,după care „Guvernul este parlamentar prin origine și guvernamental prin funcție”6.

_______________________

5Potrivit art.20 din Constituția Franței, Guvernul are sarcina de a hotărî politica națiunii, potrivit art.45 alin.(3)din Constituția Olandei, acesta deliberează asupra politicii generale,iar conform art.82 din Constituția Greciei,Guvernul determină politica generală a țării.

6A. Hauriou,Droit constitutionnel et institutions politiques,Paris, Ed.Montchrestien,1967, p.210.

10

Evoluția reglementării Guvernului în legislația română

Guvernul,pe plan statal,are rolul de a profesa conducerea generală a administrației publice,instaurându-se pentru aceasta raporturi juridice de drept administrativ care pot fi : de subordonare ierarhică ,de colaborare sau de tutelă administrativă.

Guvernul cooperează și cu organismele sociale nestatale (sindicate, patronate, partide politice, biserică), pentru îndeplinirea programului de guvernare „acceptat”de Parlament,întrucât programul său cuprinde toate domeniile vieții economice și sociale.

Prin aceasta legiuitorul constituant a consacrat un principiu general al activității Guvernului de realizare a sarcinilor sale,care garantează transparența lui,Guvernul nefiind o autoritate plasată în afara societății civile și cu atât mai puțin,deasupra acesteia.

Cooperarea această exclude însă existența oricăror raporturi de subordonare dintre formele organizatorice ale societății civile și Guvern.

11

Procedura de învestitură a Guvernului

2.Procedura de învestitură a Guvernului

Procedura de învestitură a Guvernului simbolizează multitudinea de acte și fapte juridice,dar și procedurile corespunzătoare cerute de Constituție,pentru a fi în fața unei echipe Guvernamentale legitime și constituționale.

Procedura de învestitură a Guvernului,conform Constituției, conține patru etape:

1.Desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru

Desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru se face în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori,dacă nu există o asemenea majoritate,a partidelor reprezentate în Parlament.Aceasta este o etapă esențialmente politică în care șeful statului,exercitând funcția de mediere,organizează consultări politice cu partidele reprezentate în Parlament,în scopul obținerii unui sprijin majoritar pentru persoana care va candida la funcția de prim-ministru.Candidatul la funcția de prim-ministru poate fi desemnat din rândul parlamentarilor,dar poate fi și din afara Parlamentului,poate fi membru al unui partid politic,dar poate fi și un tehnocrat.

2.Cererea votului de încredere din partea Parlamentului de către candidatul la funcția de prim-ministru

În etapa aceasta se fac consultări politice între partidul sau alianța politică ce a susținut desemnarea sa și candidatul la funcția de prim-ministru,în vederea efectuării listei complete a noului Guvern și a Programului de guvernare.

12

Procedura de învestitură a Guvernului

Consultarea se întinde pe o perioadă de 10 zile.Lista Guvernului și a Programului de guvernare,cu acordul candidatului la funcția de prim-ministru se redactează în cadrul acestor consultări.

Dacă candidatul la funcția de prim-ministru,nu reușește să întocmească lista Guvernului și să redacteze Programul de guvernare,în termenul de 10 zile prevăzut de Constituție,el va depune mandatul încredințat de Președintele României.

Președintele României poate retrage mandatul acordat candidatului la funcția de prim-ministru,după împlinirea termenului de 10 zile,în special dacă impasul creat este sigur,iar candidatul desemnat nu și-a depus mandatul,reținând astfel în mod abuziv,desfășurarea procedurii de formare a noului Guvern.Președintele în cazul acesta va începe noi consultări pentru alegerea unei alte persoane pentru funcția de prim-ministru.

3.Acordarea votului de încredere de către Parlament

Votul de încredere se acordă în ședință comună prin hotărâre,pe baza Programului de guvernare și a listei Guvernului,prezentate de candidatul la funția de prim-ministru,de către cele două Camere ale Parlamentului.

Aprobarea în bloc atât a listei Guvernului,cât și a Programului de guvernare este prevăzută de votul de încredere acordat de Parlament.Tot votul de încredere acordat de Parlament marchează încheierea „contractului de guvernare” între Parlament și candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru.

Procedura de învestitură reîncepe în cazul neacordării votului de încredere,prin organizarea de noi consultări politice de către

13

Procedura de învestitură a Guvernului

Presedintele României,pentru desemnarea unui nou candidat la funcția de prim-ministru.

4.Numirea Guvernului de către Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament

Prin numirea Guvernului de către șeful statului,încheierea procedurii de învestire,are drept consecință formarea unor raporturi juridice între Guvern și Parlament,precum și între Guvern și Presedinte.

Începând cu acest moment Guvernul obține dreptul la inițiativă legislativă și dreptul de a participa la lucrările Parlamentului,iar Parlamentul poate efectua controlul parlamentar asupra Guvernului și își poate retrage încrederea acordată.

Conlucrarea dintre Guvern și Președintele României,începe tot din acest moment prin formele și modalitățile: revocarea și numirea unor membri ai Guvernului,participarea Președintelui României la unele ședințe ale Guvernului,consultarea Guvernului și contrasemnarea decretelor Președintelui României de către primul-ministru.

Guvernul și fiecare din membrii săi își exercită mandatul numai după depunerea jurământului prevăzut de lege în fata Președintelui României.La data depunerii jurământului de către membrii Guvernului încetează mandatul Guvernului anterior.

Jurământul membrilor Guvernului este același cu cel al Președintelui,soluție legislativă firească,întrucât cele două autorități fac parte din aceeași putere și sunt expresia structurii bicefale a puterii executive: șeful statului și Guvern.

14

Componența Guvernului

3.Componența Guvernului

Guvernul este compus din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică.Mai pot face parte din Guvern și miniștri-delegați,cu misiuni speciale pe lângă pe lângă primul-ministru,fiind prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.Viața politică din România a impus și a experimentat anumite soluții după intrare în viguare a Constituției.Cu privire la aceste soluții au fost adoptate diverse formule referitoare la componența,structura și organizarea internă a Guvernului,numărul membrilor Guvernului oscilând între 22 și 28 fiind redus la 27 în anul 1997 și în anul 1998 fiind din nou redus la 18.

După alegerile din noiembrie 2000,Guvernul a avut în componență un numar de 27 membri,dintre care primul-ministru,24 de miniștri și 2 miniștri-delegați.După remanierea guvernamentală din luna iunie 2003,acest numar s-a redus la 21,dintre care primul-ministru,14 miniștri și 6 miniștri-delegați.Ca urmare a remanierii guvernamentale din luna martie 2004 ,Guvernul are 24 de membrii și anume primul-ministru,3 miniștri de stat,din care 2 îndeplinesc și funcția de ministru,13 miniștri și 7 miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru.

Guvernul este stabilit în mod explicit prin hotărârea Parlamentului,adică prin hotărârea de acordare a încrederii sau prin hotărârea de modificare a structurii sau componenței politice a Guvernului,ca urmare a remanierii guvernamentale,în lipsa unei norme de natură constituțională ori de natură organică prin care să se precizeze numărul de membri ai Guvernului.

15

Componența Guvernului

Primul-ministru pe planul puterii executive, conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia,cu respectarea îndatoririlor legale care le revin.Guvernul este reprezentat de către primul-ministrun în relațiile acestuia cu Președintele României, Parlamentul,Curtea Constituțională,Consiliul Legislativ,Curtea de Conturi,Înalta Curte de Casație și Justiție,celelalte autorități și instituții publice,sindicatele,partidele și alianțele politice,alte organizații guvernamentale și neguvernamentale,dar și în relațiile internaționale.

Vicepreședintele Consiliului Suprem de Apărare al Țării este prim-ministrul și exercită toate îndatoririle care derivă din această calitate.

Primul-ministru elibereaza din funcție și numește:

-conducătorii organelor de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului,cu excepția persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;

-personalul din cadrul Cancelariei primului-ministru;

-secretarii și subsecretarii de stat;

-subprefecții;

-alte persoane care îndeplinesc funcții publice;

Primul-ministru predă Camerei Deputaților si Senatului declarații și rapoarte referitoare la politica Guvernului și răspunde la întrebările și interpelările care îi sunt puse de către deputați sau senatori.El poate numi un membru al Guvernului să răspundă la întrebările și interpelările adresate Guvernului în funție de domeniul de activitate care formează obiectul interpelării,de către deputați sau senatori.

16

Componența Guvernului

Decretele emise de către Președintele României,sunt contrasemnate de către prim-ministru,în cazul în care Constituția specifică obligativitatea contrasemnării acestora.

Primul-ministru poate constitui prin decizie,comisii,consilii sau colective interministeriale,în scopul rezolvării unor probleme operative.

Orice alte îndatoriri prevăzute de constituție și lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului sunt îndeplinite de primul-ministru.

Primul-ministru emite decizii,în condițiile legii în indeplinirea atribuțiilor ce-i revin.

Cu privire la noua categorie de membri ai Guvernului și anume „miniștrii de stat”,considerăm necesare câteva precizări:

În primul rând reamintim dispozițiile art.3 alin(2) din Legea nr.90/20017,potrivit cărora „Din Guvern pot face parte și miniștri de stat,precum și miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru,prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere”.

Din redactare,reiese că acest text are în vedere procedura de învestitură a Guvernului,finalizată cu acordarea votului de încredere,când miniștri de stat se regăsesc pe lista membrilor Guvernului chiar de la învestitura acestuia.

_______________________

7Art.3 alin.(2) din Legea nr.90/2001 a fost modificat prin Legea nr.23/2004,publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I nr.187 din 3 martie 2004.

17

Componența Guvernului

În art.37 alin.(2) din lege8,este prevăzută o altă normă care face referire la miniștri de stat potrivit căreia „Primul-ministru poate solicita Parlamentului ca unii dintre miniștri să aibă și calitatea de ministru de stat pentru coordonarea activității unor ministere”.

Rezultă deci,că în această ultimă situație,este reglementată posibilitatea primului-ministru că,pe durata exercitării mandatului Guvernului,adică ulterior acordării votului de încredere de către Parlament,să solicite organului legislativ al țării că unii dintre miniștri să aibă și calitatea de ministru de stat.S-ar concluziona că în acest caz,calitatea de ministru de stat nu o poate avea decât persoana care exercita și funcția de ministru,cu alte cuvinte,numai un ministru poate să dețină și calitatea de ministru de stat.

Ținând seama de această ultimă dispoziție legală,ar rezulta că miniștri de stat nici nu ar reprezenta o nouă categorie de membri ai Guvernului,de vreme ce ei trebuie să fie în primul rând miniștri pentru a putea să aibă și calitatea de ministru de stat.

În urma remanierii guvernamentale din luna martie 2004,au fost numiți 3 miniștri de stat,dintre care doi aveau calitatea de ministru,conducând Ministerul Economiei și Comerțului,respectiv Ministerul Administrației și Internelor,cel de-al treilea coordonând activitățile din domeniile apărării naționale,integrării europene și justiției,fără însă a îndeplini și funția de ministru.

Menționând că un grup de 54 de deputați și un grup de 54 de senatori au declanșat controlul de constituționalitate asupra

_______________________

8Alin.(2) al art.37 a fost introdus prin Legea nr.23/2004.

18

Componența Guvernului

dispozițiilor referitoare la componența Guvernului din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.90/20019.

Președintele Camerei Deputaților a considerat nefondată critica formultată,întrucât această funcție este stabilită prin lege organică,așa cum cere dispoziția constituțională.Enumerarea funcțiilor are caracter exemplificativ,funcția de ministru fiind comună oricărui cabinet.Este la latitudinea primului-ministru ca având acordul Parlamentului,să-și organizeze cabinetul potrivit intereselor și priorităților naționale.

În punctul său de vedere,președintele Senatului că autorii au pus în discuție numai funcția ministrului de stat,nu și pe cea a ministrului-delegat.

Guvernul a menționat în punctul său de vedere că „pot avea calitatea de miniștri și alte persoane,cum ar fi miniștri de stat,miniștri fara portofoliu,miniștri delegati dacă prin legea organică se prevăd asemenea funcții”.

Curtea Constituționala,examinând sesizarea,punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului,precum și dispozițiile criticate,facând comparație cu textul inițial al legii,a statuat că noutatea constă în introducerea funției de „ministru de stat” și „miniștri delegați cu însărcinări speciale pe lânga primul-ministru” printre funcțiile care intră în alcătuirea Guvernului.

Curtea a considerat că legiuitorul constituant a reglementat modul de alcătuire a Guvernului într-o manieră simplă, care permite

______________________

9Deciziile Curții Constituționale nr.88 și 89 din 3 martie 2004, publicate în Monitorul Oficial al României,Partea I,nr.226 din 15 martie 2004.

19

Componența Guvernului

acestei autoritați publice că,în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de către Parlament,să propună o structură în raport cu obiectivele pe care trebuie să le realizeze.Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manieră rigidă modul de alcătuire al Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.

De asemenea,Curtea a mai apreciat că utilizarea de către legiuitorul ordinar a categoriilor de „miniștri de stat” sau de „miniștri delegați cu însarcinări speciale pe lângă primul-ministru” are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniștrilor și anume dacă dețin sau nu portofolii ministeriale,specificul atribuțiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii și specializării activitații ministerelor.

Miniștri de stat „coordonează sub conducerea nemijlocită a primului-ministru,realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate,scop în care concluzează cu miniștri care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc”conform art.53 alin.(4) din Legea nr.90/200110 care face referire la atribuțiile miniștrilor de stat.

În concluzie miniștrii de stat pot propune sau recomanda Guvernului, ori ministrului cu care concluzează în respectivul domeniu de activitate să adopte unele măsuri pentru îmbunătățirea activității în realizarea Programului de guvernare dar nu pot emite acte juridice cu caracter obligatoriu.

De asemenea trebuie menționat și faptul că miniștrii de stat

________________________

10Alin.(4) al art.53 a fost introdus prin Legea nr.23/2004.

20

Componența Guvernului

nu dispun de un veritabil aparat de lucru,așa cum acesta este organizat în cadrul ministerelor ci de unul restrâns.

În ceea ce privește ministrul de stat,ministrul economiei și comerțului și ministrul de stat,ministrul administrației și internelor,aceștia sunt ajutați în activitatea lor,pe lângă secretarii de stat și de un consilier de stat,aceste posturi fiind cuprinse în numărul total de posturi aprobat pentru fiecare minister.

Referitor la categoria „miniștrilor-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru”,care la prima vedere s-ar părea că reprezintă și ea expresia dispoziției constituționale care statuează că din Guvern fac parte și „alți membri stabiliți prin lege organică”,în literatura de specialitate s-a arătat că aceasta nu este totuși în strictă conformitate cu dispozițiile constituționale.

În primul rând,din norma constituțională nu reiese în nici un fel faptul că ceilalți membrii ai Guvernului(alții decât miniștrii) trebuie să aibă „însărcinări speciale pe lângă primul-ministru”,așa cum prevede legea,cu atât mai mult cu cât legea nu precizează ce ar trebui să se înțeleagă prin expresia „însărcinări speciale”.Or,această dispoziție i-ar putea plasa pe „miniștrii-delegați” într-un gen aparte de raporturi juridice pe care nu le au și ceilalți membrii ai Guvernului.

În al doilea rând,având în vedere că miniștrii-delegați ocupă funcții de demnitate publică în cadrul altor ministere(în actualul Guvern,în cadrul Ministerului Integrării Europene,Ministerului Economiei și Comerțului), conducând anumite activități în cadrul acestora rezultă că miniștrii-delegați se află într-o categorie specială de raporturi juridice și cu ministrul căruia i se subordonează , chiar

21

Componența Guvernului

dacă are și calitatea de membru al Guvernului.

O situație aparte a fost creată în urma remanierii guvernamentale din anul 2003,când prin Ordonanța de urgență nr.64/2003 a fost înființată Autoritatea Națională de Control11,organ de specialitate al administrației publice centrale,cu personalitate juridică,în subordonarea Guvernului,condusă de ministrul-delegat pentru coordonarea autorităților de control.De această dată,ministrul-delegat nu-și mai desfașoară activitatea în cadrul unui minister răspunzând de o anume activitate,ci este chiar conducător ,dar al unui organ de specialitate prin subordonarea Guvernului.

La rândul său,Autoritatea Națională de Control,are în subordine Garda Națională de Mediu,Inspectoratul de stat în Construcții,Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor,adică acele instituții publice cu atribuții de control la nivel național.

Prin același act normativ,ministrul pentru coordonarea autorităților de control asigură directa coordonare și pentru următoarele instituții publice și activități:

-Agenția Națională de Control al Exporturilor,instituție publică cu personalitate juridică în subordonarea Ministerelor Afacerilor Externe;

_________________

11Autoritatea Națională de Control a fost înființată prin art.16 din Ordonanța de urgență nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea,organizarea,reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului,a ministerelor,a altor organe de specialitate ale administrației publice centrale și a unor instituții publice,publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.464 din 29 iunie 2003,modificată prin Ordonanța de urgență nr.90/2003,Ordonanța Guvernului nr.16/2004 și prin Ordonanța de urgență nr.11/2004.

22

Componența Guvernului

-Inspecția Muncii,instituție publică cu personalitate juridică în subordonarea Ministerului Muncii,Solidarității Sociale și Familiei;

-activitatea de inspecție sanitară din cadrul Ministerului Sănătății;

-alte instituții,autorități publice și activități stabilite prin decizie a primului-ministru.

Ținând seama de aceste reglementări la nivel de lege,s-ar putea aprecia că activitatea ministrului-delegat care conduce Autoritatea Natională de Control se circumstanțiază noțiunii de „însărcinări speciale”,din acest punct de vedere el având altă poziție,chiar și față de ceilalți miniștrii-delegați.

Potrivit Ordonanței de urgență nr. 11/2004, ministrul-delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională și urmărirea aplicării acquis-ului comunitar are un aparat de lucru care face parte din structura Cancelariei primului-ministru și care îndeplinește următoarele atribuții principale:

-verificarea sesizărilor cu privire la conflictul de interese,potrivit prevederilor Titlului IV al Cărții I Legea nr. 16/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;

-asigurarea coordonării luptei antifraudă și de protejare afectivă și echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România,în calitate de punct unic de contact cu Oficiul European de Luptă antifraudă (OLAF);

-exercitarea controlului asupra activităților autorităților și

23

Componența Guvernului

instituțiilor publice centrale și locale,dispuse de primul-ministru;

-verificarea sesizărilor primite de primul-ministru;

-îndeplinirea oricăror alte atribuții stabilite prin acte normative sau prin decizii ale primul-ministru.

Pornind de la componența actuală a Guvernului, putem spune ca cei 7 miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru funcționează,astfel:

-4 miniștri-delegați își desfașoară activitatea în cadrul unor ministere;

-un ministru-delegat este conducătorul autorității Naționale de Control,denumirea acestuia fiind „ministru-delegat pentru coordonarea autorităților de control”;

-un ministru-delegat este șef al Departamentului pentru Relația cu Parlamentul din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;

-un ministru-delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională și urmărirea aplicării acquis-ului comunitar;

Cu privire la componența Guvernului,s-ar mai putea adăuga și ideea că din aceasta ar putea să facă parte eventual și „miniștrii fară portofoliu”, deoarece nici Constituția, nici legea organică în materie nu precizează,când se referă la miniștri, că aceștia trebuie să fie cu portofoliu.

Menționăm însă, că această noțiune nu este expres utilizată de legislație,nici unul dintre membrii Guvernului nefiind definit ca atare.

24

Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

4.Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

În concordanță cu principiile și prevederile constituționale, dispozițiile art.(2) din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor statuează că pot fi membrii ai Guvernului persoanele care:

-au cetățenia română și domiciliul în țară;

-se bucură de exercițiul drepturilor electorale;

-nu au suferit condamnări penale;

-nu se găsesc într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în Cartea I Titlul IV din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,prevenirea și sancționarea corupției,cu modificările și completările ulterioare12 .

Potrivit art.105 din Constituție „Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate,cu excepția celei de deputat sau de senator.De asemenea,ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcții publice de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică”.

Excepția de la interdicția membrilor Guvernului de a exercita o altă funcție publică de autoritate,referitoare la posibilitatea de a fi deputat sau senator,se justifică prin dispozițiile simetrice ale art.71

______________________

12Lege nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,prevenirea și sancționarea corupției a fost publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I,nr.279 din 21 aprilie 2003 și a fost modificată prin Ordonanța de urgență nr.40/2003.

25

Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

alin(2) din legea fundamentală,potrivit cărora calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate,cu excepția celei de membru al Guvernului.

Incompatibilitățile prevăzute de Constituție pot fi modificate numai prin revizuirea acesteia.Alte incompatibilități se pot stabili prin lege organică,soluție care se justifică prin aceea că o asemenea lege reprezintă,prin semnificația sa,o prelungire a textelor constituționale.

Incompatibilitățile au ca scop asigurarea obligativității în executarea unei funcții publice și evitarea concentrării,de către una și aceeași persoană,a unor prerogative excesive.

În redactarea inițială,Legea nr.161/2001 cuprindea în art.4 alin(1) dispoziții referitoare la incompatibilitățile funcției unui membru al Guvernului.Aceste dispoziții au fost însă abrogate prin Legea nr. 161/2001, cunoscută sub denumirea de legea anticorupție, lege organică ce cuprinde în cartea I Titlul IV al acestei legi,funcția de membru al Guvernului este incompatibiă cu:

a)orice altă funcție publică de autoritate,cu excepția celei de deputat sau de senator al altor situații prevăzute de Constituție;

b)o funcție de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial;

c)funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director,administrator,membru al consiliului de administrație sau cenzor la societăților comerciale,inclusiv băncile sau alte instituții de credit,societățile de asigurare și cele financiare,precum și la instituțiile publice;

d)funcția de președinte sau de senator al adunărilor generale

26

Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

ale acționarilor sau asociațiilor la societățile naționale;

g)calitatea de comerciant persoană fizică;

h)calitatea de membru al unui grup de interes economic;

i)o funcție publică încredințată de un stat străin,cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte.

Într-un mod excepțional,Guvernul poate aproba participarea unor membri ai săi ca reprezentanți ai statului în adunarea generală a acționarilor ori ca membri în consiliul de administrație al regiilor autonome,companiilor sau societăților naționale,instituțiilor publice ori al societăților comerciale,inclusiv băncile sau alte instituții de credit,societățile de asigurare și cele financiare,de interes strategic sau în cazul în care au interes public impune aceasta.

Singurele activități care au calitatea de membru al Guvernului sunt cele de domeniu didactic,al cercetării științifice și al creației literar-artistice.

Persoanele care exercită funcția de membru al Guvernului sunt obligate ca la data depunerii jurământului să declare că nu se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

În cazul în care ,în timpul exercitării mandatului,apare unul dintre cazurile de incompatibilitate,constatarea acestei situații se face de către primul-ministru,care va dispune măsurile necesare pentru încetarea stării de incompatibilitate.

Ca principii care stau la baza prevenirii conflictului de interese legea enumeră imparțialitatea, integritatea transparența deciziei și supremația interesului public.

27

Condiții și incompatibilități pentru membrii Guvernului

Pentru respectarea acestor norme imperative,membrii Guvernului sunt obligați să nu emită un act administrativ,să nu încheie un act juridic,să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate,care produce un folos material pentru sine sau pentru soțul sau rudele de gradul I.

Fapta săvârșită de respectivele persoane prin încălcarea obligațiilor referitoare la conflictul de interese,aceasta constituie abatere administrativă,în cazul în care nu este o faptă mai gravă.

Dacă în urma verificărilor rezultă că cel în cauză a realizat foloase materiale prin săvârșirea abaterii administrative ,primul-ministru dispune sesizarea organelor de urmărire penală competente sau a comisiilor de cercetare a averii,constituite pentru declararea și controlul averii demnitarilor,magistraților,a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Decizia primului-ministru poate fi atacată la Curtea de Apel București-Secția de contencios administrativ ,în termen de 15 zile de la comunicare.

Hotărârea judecătorească irevocabilă sau după caz,decizia primului-ministru,neatacată în termen legal se publică în Monitorul Oficial al României,Partea I.

Persoana care a săvârșit o astfel de abatere administrativă este decăzută din dreptul de a exercita o funcție publică timp de 3 ani de la data publicării hotărârii judecătorești sau a deciziei primului-ministru.

În cazul conflictului de interese,primul-ministru poate fi sesizat de orice perdoană sau se poate sesiza din oficiu.

28

Funcțiile și atribuțiile Guvernului

5.Funcțiile și atribuțiile Guvernului

Potrivit art. 1 alin(5) din Legea nr.90/2001,pentru realizarea programului său de guvernare,Guvernul exercită urmatoarele funcții:

a)funcția de strategie,prin care se asigură elaborarea strategiei de putere în aplicarea Programului de guvernare;

b)funcția de reglementare,prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;

c)funcția de administrare a proprietății statului,prin care se asigură administrarea proprietății publice,precum și gestionarea serviciilor pentru care statul are responsabilitate;

d)funcția de reprezentare,prin care se asigură,în numele statului român,reprezentarea pe plan intern și extern;

f)funcția de autoritate de stat,prin care se asigură urmarirea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul apărării,ordinii publice și siguranței naționale precum și în domeniile economic și social și al funcționării instituțiilor și organismelor care își desfășoară activitatea în subordonarea Guvernului.

Încercând o grupare a atribuțiilor reținem următoarele categorii:

a)Atribuții privind administrația publică:

-exercită conducerea generală a administrației publice;

-conduce și controlează activitatea ministerelor și a celorlalte programe de specialitate din subordine;

-înființează,cu avizul Curții de Conturi,organe de specialitate în subordinea sa;

29

Funcțiile și atribuțiile Guvernului

-poate constitui organisme cu caracter consultativ pentru rezolvarea problemelor din competența sa;

-poate constitui consilii,comisii și comitete interministeriale în scopul elaborării și corelării de politici în diferite domenii și ramuri de activitate.

b)Atribuții privind activitatea normativă:

-inițiază proiecte de legi și le supune Parlamentului spre adoptare;

-elaborează proiectul de lege privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și le supune spre adoptare Parlamentului;

-emite hotărâri pentru organizarea executării legilor;

-emite ordonanțe în baza unor legi speciale de abilitare;

-asigură executarea de către autoritățile administrației publice a legilor.

c)Atribuții în domeniul economico-social

-aprobă strategiile în programele de dezvoltare economică a țării pe ramuri și domenii de activitate;

-asigură realizarea politicii în domeniul social, potrivit Programului de guvernare,inclusiv a programelor de protecție a mediului înconjurător și de asigurare a echilibrului ecologic,de construire de locuințe din fondurile statului,de creștere a calității vieții,precum și de realizare a politicii privind, salariile, pensiile, acordarea ajutoarelor materiale și ale drepturilor bănesti;

-asigură administrarea propietății publice și private a statului.

30

Funcțiile și atribuțiile Guvernului

d)Atribuții privind apărarea națională

-asigură apărarea ordinii de drept,a liniștii publice și siguranței cetățenilor precum și a drepturilor cetățenești;

-indeplinește măsurile având ca scop apărarea țării, organizarea și înzestrarea forțelor armate.

e)Atribuții în domeniul relațiilor internaționale

-asigură realizarea politicii externe a țării,precum și integrarea României în structurile europene și internaționale;

-negociază tratatele,acordurile internaționale care angajează statul român;negociază și încheie,în condițiile legii,tratate,convenții și alte înțelegeri internaționale la nivel guvernamental.

f)Alte atribuții

-acordă,retrage și aprobă renunțarea la cetățenia română;

-cooperează cu organizmele sociale interese pentru îndeplinirea atribuțiilor sale;

-îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau care decurg din sarcinile și funcțiile sale.

31

Funcțíonarea Guvernului

6.Funcționarea Guvernului

Majoritatea constituțiilor democratice contemporane nu prevăd decât câteva principii în legătură cu desfașurarea activității Guvernului și acestea aproape exclusiv legate de sarcinile primului-ministru.

Guvernul României își desfășoară activitatea în ședințe.

El trebuie să se întrunească de două ori pe lună sau ori de câte ori este necesar,la convocarea primului-ministru sau a unui ministru desemnat de acesta.

Ședințele Guvernului sunt conduse de către primul-ministru.

În cadrul acestor ședințe se dezbat probleme ale politicii interne și externe,precum și probleme privind conducerea generală a administrației publice iar după dezbaterea acestora se adoptă măsurile corespunzătoare.

Președintele României poate participa la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă,apărarea țării și asigurarea ordinii publice.

Întrucât nu este membru al Guvernului,Președintele României prezidează ședința la care participă însă fără drept de vot la adoptarea hotărârilor și a ordonanțelor.

În calitate de invitați,la sedințele Guvernului pot participa,șefi de departamente,conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorități administrative econome,secretari de stat ce nu erau membrii ai Guvernului precum și orice alte persoane a căror prezență este considerată utilă,la solicitarea primului-ministru.

32

Funcționarea Guvernului

Dezbaterile din ședințele de Guvern și modul de adoptare a hotărârilor sau altor măsuri,se consemnau în stenograma ședinței,certificată de către Secretarul general al Guvernului,fiind necesar un cvorum de ședință de jumătate plus unu din membri,iar hotărârile și „regulamentele”13 se adoptau prin votul deschis al majorității simple a celor prezenți ,dar nu mai puțin de o treime din numărul total al membrilor .

Membrii Guvernului pot propune proiecte de legi în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă a acestuia,de asemenea pot propune proiecte de hotărâri sau de ordonanțe de care răspundeau14.

Legea nr.90/2001 menține spiritul dispozițiilor de natură tehnico-administrativă referitoare la invitați15și la evidență16 dar vine cu modificări în ceea ce privește normele cu implicații politice.

_____________________

13În redactarea inițială,textul cuprindea referiri și la regulamente,o categorie distinctă de acte care se elaborau numai „potrivit deciziei primului-ministru”,dispoziții abrogate prin Constituție,care vorbește despre hotărâri și ordonanțe.De asemenea în ediția anterioară s-a interpretat că prin Constituție a fost abrogată și sintagma „cu acordul primului-ministru”din art.6 alin.(1)al Legii nr.37/1990.Față de litera și spiritul Constituției,primul-ministru nu are vot dublu(cum prevăd unele constituții,în caz de balotaj)și cu atât mai puțin un drept de veto.El are un vot în cadrul Guvernului,cu particularitatea că este și cel care conduce lucrările,firește,dacă la ședință nu participă Președintele Republicii, care,cum s-a arătat,nu are drept de vot,el putând influența decizia Guvernului exclusiv prin forța argumentelor sau prin raporturile sale personale,bazate de ce nu,pe identitate de afinități politice.

14Față de dispozițiile Constituției,în ediția anterioară am arătat că membrii Guvernului puteau propune și proiecte de ordonanțe „privind ramura sau domeniul de activitate de care răspund”,soluție care este prevăzută expres de art.26 alin.(2)din Legea nr.90/2001.Mai mult noua reglementare dă dreptul membrilor Guvernului de a propune acestuia și proiecte de legi.

15 Art.25 alin.(3)din Legea nr.90/2001.

16 Art.25 alin.(4)din Legea nr,90/2001.

33

Funcționarea Guvernului

Astfel,ședințele Guvernului se convoacă și sunt conduse de primul-ministru,iar Guvernul se întrunește săptămânal sau de căte ori este nevoie,cu precizarea că,în cadrul ședințelor,nu se dezbat orice probleme,ci numai „probleme ale politicii interne și externe a țării,precum și aspecte privind conducerea generală a administrației publice,adoptându-se măsurile corespunzatoare”.17

Spre deosebire de Legea nr.37/1990,Legea nr.90/2001 nu precizează un cvorum obligatoriu de ședință,dar se precizează că hotărârile și ordonanțele se adoptă în prezența majorității membrilor săi18 ,ceea ce înseamnă că nu are relevanță câți membrii ai Guvernului participă la ședință în perioada discuțiilor,relevanță are numărul acestora atunci când se trece la vot pentru adoptarea unei hotărâri sau a unei ordonanțe,sens în care legea stabilește regula consensului: „Hotărârile și ordonanțele se adoptă prin consens.Dacă nu se realizează consensul,hotărăște primul-ministru”.19

În cazul încetării mandatului său,în condițiile prevăzute de constituție,până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern,Guvernul în exercițiu continuă să îndeplinească numai actele

___________________

17Art.25 alin.(1)din Legea nr.90/2001.

18Art.27 alin.(1)teza I din Legea nr.90/2001.

19Este vorba de prevederile art.27 alin(1)teza II din Legea nr.90/2001,prevederi care ridică unele semne de neconstituționalitate.Suntem de părere că actuala formulă,cu decizia finală a primului-ministru,este mai susceptibilă de o critică,sub aspectul neconstituționalității,decât formula dreptului de veto al primului-ministru din vechea reglementare.Constituția spune clar,în art.108: „Guvernul și nu primul-ministru,adoptă hotărâri și ordonanțe”.Pentru salvgardarea textului,dar în consonanță cu spiritul art.108 din Constituție,ar trebui să interpretăm că,atunci când nu se realizează consensul,fiind „balotaj”,este hotărâtoare poziția primului-ministru.

34

Funcționarea Guvernului

cu caracter individual sau normativ necesare pentru administrarea treburilor publice,fără a promova politici noi.

În acest timp,Guvernul nu poate iniția proiecte de legi și nu poate emite ordonanțe.

În ceea ce privește raporturile care se stabilesc între Guvern și autoritățile administrative autonome,acestea sunt raporturi de colaborare și nu de subordonare.

În realizarea funcției sale de conducere generală a administrației publice,Guvernul exercită controlul ierarhic asupra ministerelor,organelor administrației publice centrale de specialitate din subordinea sa dar și asupra prefecților.

În exercitarea controlului ierarhic,Guvernul are dreptul să anuleze actele administrative ilegale sau inoportune emise de autoritățile administrației publice din subordinea sa,precum si actele prefecților.

Potrivit Constituției,Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București.

35

Încetarea funcției de membru al Guvernului

7.Încetarea funcției de membru al Guvernului

Potrivit dispozițiilor atr.106 din Constituție,funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri:

-demisie;

-revocare;

-pierderea drepturilor electorale;

-stare de incompatibilitate;

-deces;

-alte cazuri prevăzute de lege.

Demisia este un act de voință unilaterală prin care un membru al Guvernului renunță din propia inițiativă la funția pe care o deține în Guvern.

În literatura de specialitate se consideră că despre demisie ar trebui să ia act nu numai primul-ministru ci și Președintele României,singurul abilitat de constituție să declare vacantă funcția de membru al Guvernului și să numească,în condițiile legii,un alt membru în funcția vacantă.

Cu privire la revocarea din funcția de membru al Guvernului,Legea nr. 90/2001 prevede că această masură se ia în caz de „remaniere guvernamentală”, prin decret al Președintelui României,la propunerea primului-ministru.

Revocarea nu are semnificațía unei sancțiuni,ci a unei măsuri juridice,care reflectăun joc politic al forțelor ce formează echipa guvernamentală,pe când suspendarea are caracterul unei sancțiuni,în sensul larg al termenului,mai exact al unei măsuri de siguranță.Suspendarea intervine „pe terenul răului înfăptuit”,fiind una

36

Încetarea funcției de membru al Guvernului

dintre sancțiunile prin care se concretizează răspunderea administrativ-disciplinară.

Remanierea reprezintă înlocuirea unor membrii ai Guvernului cu alte persoane care nu se găsesc în lista inițială aprobată de Parlament prin acordarea votului de încredere.

Prin legea de revizuire a Constituției s-a întărit controlul Parlamentului asupra Guvernului în ceea ce privește remanierea guvernamentală.

În acest fel,în măsura în care remanierea guvernamentală are ca efect schimbarea structurii sau compoziției politice a Guvernului,procedura este condiționată de aprobarea prealabilă a Parlamentului,acordată la propunerea primului-ministru.

Numai în baza acestei aprobări,Președintele României poate numi persoanele propuse de primul-ministru în funcția de membrii ai Guvernului.

Cu privire la revocarea din funcție,se intărește soluția din art.85 al Constituției,menționându-se că aceasta se face de Președintele României,prin decret, la propunerea primului-ministru,arătându-se apoi ,că această masură intervine în caz de remaniere guvernamentală.

Atunci când remanierea guvernamentală are semnificațía unei restructurări a Guvernului sau,după caz, a schimbării compoziției politice,revocarea poate interveni numai pe baza aprobării Parlamentului,acordată la propunerea primului-ministru.

Referitor la pierderea drepturilor electorale de către un membru al Guvernului, menționăm că acestă măsură poate fi

37

Încetarea funcției de membru al Guvernului

determinată,fie de punerea lui sub interdicție pentru debilitate,fie de condamnarea sa prin hotărâre judecătorească,definitivă și la pedeapsa complementară a pierderii drepturilor electorale,iar pierderea drepturilor electorale poate opera și ca efect al pierderii cetățeniei române.

Aspectele legate de încetarea calității de membru al Guvernului prin deces nu necesită precizări suplimentare.

Cât priveste persoana primului-ministru,acesta nu poate fi demis de către Președintele României iar pentru evitarea oricăror interpretări,prin Legea de revizuirea a Constituției acest lucru a fost consacrat în mod expres.

În toate cazurile de încetare a calității de membru al Guvernului,Președintele României,pe baza propunerilor de către primul-ministru,ia act de situația ivită și declară vacantă funcția de membru al Guvernului,urmând a se derula procedurile legale pentru numirea unui alt membru al Guvernului.

Alta este poziția Președintelui României,în ipoteza în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau,în ipoteza declarării averii sale,în tot sau în parte,ca fiind dobândită în mod ilicit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.În aceste situații,Președintele României emite la propunerea primului-ministru,un decret de demitere din funcție a respectivului membru al Guvernului.

38

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

8.Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

Dreptul public contemporan a depășit paradigmele clasicei trinități,reglementând rolul prioritar al Guvernului în conducerea politicii interne și externe,utilizând în acest sens aparatul administrativ de care dispune,pe de o parte și respectiv,amplificând activitatea adunărilor parlamentare de a controla acțiunea guvernului,pe de altă parte.20

Constituția României,receptând acest spirit,consacră,în art.111 alin.(1),obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice de a prezenta informări Parlamentului,precizând expres că această operație reprezintă o dimensiune a controlului parlamentar: „Guvernul și celelalte organe ale administrației publice,în cadrul controlului parlamentar al activității lor,sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților,de Senat sau de comisiile parlamentare,prin intermediul președinților acestora.În cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat,solicitarea informării este obligatorie.”

Cu privire la această instituție se impun câteva precizări:

-controlul sub forma obligației de a prezenta informații privește atât Guvernul,cât și orice organ al administrației publice,atât de la nivel central,cât și de la nivel local;

-este vorba,prin excelență,de un control politic,cu toate consecințele ce decurg de aici;

___________________

20A se vedea vol.I al tratatului (ed.1993), p.49-52 și opiniile acolo citate din doctrina occidentală contemporană.

39

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

-solicitările făcute de către Camere sau comisii nu pot depăși sfera activității guvernamentale și a administrației publice;

-obligația de a prezenta informații și documente există numai dacă cererea vine din partea președinților Camerelor sau comisiilor,și nu din partea unui parlamentar;

-solicitarea informațiilor și documentelor trebuie să vizeze situații ce țin obiectiv de natură controlului parlamentar și nu interese personale ale parlamentarilor;

-obiectul controlului îl reprezintă doar informațiile și documentele care pot fi publice.

Mijloacele prin care Parlamentul se poate informa asupra activității Guvernului și a celorlalte autorități ale administrației publice sunt diverse:întrebări și interpelări,comisii de anchetă,rapoarte din partea unor autorități publice cum ar fi Curtea de Conturi,Avocatul Poporului,Consiliul Legislativ,Consiliul Suprem de Apărare a Țării și primul-ministru.

Cu privire la „întrebare” aceasta constă într-o solicitare de răspuns adresată Guvernului sau oricăruia dintre membrii săi,ori altor conducători ai organelor ai administrației publice centrale,dacă un fapt este adevărat,dacă o informație este exactă,dacă înțelege să comunice datele sau informațiile solicitate sau dacă are intenția să ia vreo măsură într-o problemă determinată.

Întrebările pot fi scrise sau orale iar la prezentarea întrebării,deputatul sau senatorul va preciza dacă dorește să primească răspunsul în scris sau oral,în ședința publică.Cei întrebați au obligația de a răspunde la întrebare în acel moment(în scris sau oral) sau poate

40

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

declara că pot prezenta răspunsul în zilele următoare,precizând cu exactitate data.

În ceea ce privește „interpelarea” aceasta este tot o cerere adresată Guvernului sau unor membrii ai acestuia prin care un grup parlamentar,unul sau mai mulți deputați sau senatori solicită explicații asupra politicii Guvernului în anumite probleme interne sau externe.

Interpelările se fac numai în scris,arătându-se numai obiectul lor,fără nici o dezvoltare,se citesc în ședință publică,se înscriu în registru și se afișează în sala de ședințe.

În ședința stabilită pentru dezvoltarea interpelării se dă mai întâi cuvântul celui care a formulat interpelarea și apoi reprezentantului primului-ministru sau ministrului.

Controlul Parlamentului asupra administrației publice se poate exercita și prin intermediul comisiilor de anchetă,care se pot constitui fie de către fiecare cameră,fie în comun de ambele Camere.

Cu privire la constituirea comisiilor de anchetă,în Regulamentele celor două Camere se prevede că inițierea constituirii unor comisii de anchetă trebuie să aparțină cel puțin unor treimi din numărul membrilor Camerei,iar constituirea acesteia se face cu votul majorității deputaților sau senatorilor.

Rolul comisiilor de anchetă aste acela de a asigura Parlamentului o informare cât mai completă,specializată și pertinentă asupra unei anumite probleme,față de care acestea să-și exprime în final poziția sa.

Concluziile și măsurile cuprinse în raport nu produc prin ele însele efecte juridice,dar pot constitui fundamental politic de la care să

41

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

pornească o inițiativă legislativă,o remaniere guvernamentală,o moțiune de cenzură ori declanșarea unei anchete judiciare.

În acțiunile lor,comisiile de anchetă pot solicita informații de la autoritățile publice,pot audia unele persoane,pot folosi specialiști și experți în elaborarea rapoartelor.

Curtea Constituțională, analizând constituționalitatea dispoziției din Regulamentul Camerei Deputaților, care prevede dreptul comisiei de anchetă de a cita „orice persoană”, a decis că anumiți demnitari și funcționari publici,cum sunt Președintele României și judecătorii,nu pot fi controlați prin comisii de anchetă.

Ancheta parlamentară reprezintă unul din cele mai specializate mijloace de control parlamentar aupra Guvernului și a administrației publice,constituirea comisiilor de anchetă fiind admisă de către Constituție pentru fiecare Cameră.

Camerele iși pot constitui comisii comune,ceea ce înseamnă că ele iși pot constitui și comisii de anchetă comune.

Regulamentele Camerelor prevăd necesitatea unei treimi din membrii Camerei pentru a iniția constituirea unei comisii de anchetă,fiind necesar pentru înființarea acestora votul majorității deputaților sau senatorilor.

Este o constantă a dreptului parlamentar actual,a dreptului public în general,faptul că o comisie parlamentară,fie ea și o comisie de anchetă,nu reprezintă un subiect de drept public distinct de Parlament.

Comisiile sunt structuri cu caracter organizatoric intern,ele,într-un fel sau altul,pregătesc terenul pentru exercitarea de

42

Controlul exercitat de Parlament asupra Guvernului

către Parlament a prerogativelor sale,între care și controlul asupra activității Guvernului,a celorlalte organe ale administrației publice.

Prin urmare ,activitatea comisiilor de anchetă nu poate fi decât o activitate de informare asupra activității Guvernului sau a altor organe ale administrației publice,activitate ce se finalizează cu un raport supus dezbaterii Camerei.

În funcție de natura și complexitatea problemei anchetate,Camera poate adopta o anumită atitudine printr-o moțiune,poate rezulta o inițiativă legislativă,dar este posibil ca dezbaterea,în sine,să reprezinte finalitatea anchetei,nefiind de neglijat impactul politic în cadrul electoratului a anchetei respective.

Când există indicii că s-au răvășit fapte ilicite,rapoartele comisiilor de anchetă reprezintă puncte de plecare pentru anchete administrative specializate,ori pentru anchete judiciare,ne referim concret la ancheta penală.

La fel de bine,pe baza concluziilorcomisiei de anchetă se poate ajunge la o remaniere guvernamentală sau chiar la o moțiune de cenzură.

Sub nici o formă nu poate fi vorba de anularea unor acte administrative sau de destituiri de persoane prin votul Comisiei sau al Camerei.

43

Concluzii

Concluzii

1.Conform art.102 alin(1) din Constituție,Guvernul potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”.

Alineatul (2) al aceluiași articol definește că, „În îndeplinirea atribuțiilor sale Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate”.

Aceste dispoziții consfințesc deci ,rolul Guvernului de factor politic în realizarea politicii interne și externe a țării și de autoritate a administrației publice centrale,cu competență materială generală, constituantul român recurgând la teza doctrinei occidentale contemporane,după care Guvernul este parlamentar prin origine și guvernamental prin funcție.

Dispozițiile art 102 din Constituție folosesc noțiunea de acceptare și nu pe cea de aprobare tocmai pentru a releva faptul că Parlamentul nu se face copărtaș la actul guvernării,la modul în care se realizează Programul, ci dă numai „unda verde” liniilor sale directoare,Programul de guvernare fiind un document politic care aparține în exclusivitate Guvernului.

Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor precizează natura juridică a Guvernului și îl definește în art.1 alin.(1) ca fiind autoritatea publică a puterii executive,care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.

44

Concluzii

2.Potrivit Constituției ,procedura de învestitură a Guvernului cuprinde 4 etape:

-desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru;

-solicitarea de către candidatul la funcția de prim-ministru a votului de încredere din partea Parlamentului;

-acordarea votului de încredere de către Parlament;

-numirea Guvernului de către Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

Încheierea procedurii de învestire,prin numirea Guvernului de către șeful statului,are drept consecință nașterea unor raporturi juridice între Guvern și Parlament,precum și între Guvern si Președintele României.

Din acest moment,Guvernul dobândește dreptul de inițiativă legislativă și dreptul de a participa la lucrările Parlamentului,iar Parlamentul poate exercita controlul parlamentar asupra Guvernului și îi poate retrage încrederea acordată.

Guvernul în ansamblul său și fiecare dintre membrii săi își exercită mandatul numai după depunerea jurământului prevăzut de Constituție în fața Președintelui României.La data depunerii jurământului de către membrii Guvernului încetează mandatul Guvernului anterior.

3.Componența Guvernului este prevăzută de dispozițiile art.102 alin.(3)din Constituție și de art.3 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

În acest sens legea fundamentală statuează că Guvernul este alcătuit din prim-ministru,miniștri și alți membri stabiliți prin lege

45

Concluzii

organică fară a stabili expres numărul membrilor Guvernului.

Sub aspectul componenței Guvernului,legiuitorul constituant a prevăzut existența unor raporturi juridice egale între toți membri săi,inclusiv în raport cu cei stabiliți prin lege organică,consacrând o formulă de Guvern fară scară ierarhică interioară.

Legea nr.90/2001 nu se referă nici ea la numarul membrilor Guvernului însă introduce în componența Guvernului și miniștri de stat ,precum și asa-numiții miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru.

În acest sens art.3 alin(2) din această lege statuează că „din Guvern pot face parte și miniștri de stat,precum și miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru,prevăzuți în lista Guvernului prezentată pentru acordarea votului de încredere”.

În același timp trebuie reținut că atât Constituția,cât și Legea nr.90/2001,nu stabilesc numărul ministerelor și nominalizarea acestora.

4.Potrivit art.105 din Constituție, funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate,cu excepția celei de deputat sau senator.De asemenea ea este incompatibililă cu: exercitarea unei funcții de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial, funcția de președinte,membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale inclusiv băncile sau alte instituții de credit,societățile de asigurare și cele financiare ,precum și la instituțiile publice; funcția de președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociațiilor la societățile comerciale;

46

Concluzii

funcția de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale;funcția de manager sau membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome,companiilor și societăților naționale; calitatea de comerciant persoană fizică; calitatea de membru al unui grup de interes economic; o funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte.

Legea nr.161/2003 reglementează și o excepție de la cazurile de incompatibilitate,prevăzut în art.84 alin.(3)că în mod excepțional, Guvernul poate aproba participarea unor membri ai săi ca reprezentanți ai statului în adunarea generală a acționarilor ori ca membri în consiliul de administrație al regiilor autonome, companiilor sau societăților naționale,instituțiilor publice ori al societăților comerciale,inclusiv băncile sau alte instituții de credit,societățile de asigurare și cele financiare,de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta.

Singurele activități care pot fi exercitate de persoanele care au calitatea de membru al Guvernului sunt cele din domeniul didactic,al cercetării științifice și al creației literar-artistice.

Persoanele care exercită funcția de membru al Guvernului sunt obligate,la data depunerii jurământului,să declare că nu se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

În cazul în care în timpul exercitării mandatului apare unul din cazurile de incompatibilitate ,constatarea acestei situații se face de către primul-ministru,care va dispune măsurile necesare pentru încetarea stării de incompatibilitate.

47

Concluzii

5.Potrivit art.1 alin.(5) din Legea nr.90 /2001, pentru realizarea programului său de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcții :

-funcția de strategie

-funcția de reglementare

-funcția de administrare a proprietății statului

-funcția de reprezentare,prin care se asigură

-funcția de autoritate de stat

Referitor la atribuțiile Guvernului,încercând o grupare a acestora cuprinse în Legea nr.90/2001,s-ar putea reține următoarele categorii de atribuții:

-atribuții privind administrația publică

-atribuții privind activitatea normativă

-atribuții în domeniul economico-social

-atribuții privind apărarea națională

-atribuții în domeniul relațiilor internaționale

-alte atribuții

Fiind o autoritate a administrației publice centrale cu structură colegială,Guvernul își desfașoară activitatea în ședințe.

În cadrul acestor ședințe se dezbat probleme ale politicii interne,probleme ale politicii externe,precum și probleme privind conducerea generală a administrației publice.

Dezbaterile din ședințele Guvernului,modul de adoptare a actelor precum și orice alte măsuri stabilite se înregistrează pe bandă magnetică și se consemnează în stenograma ședinței,certificată de șeful Cancelariei primului-ministru.

48

Concluzii

În exercitarea atribuțiilor sale,Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența majorității membrilor săi,prin consens.În cazul în care nu se realizează consensul soluția este decisă de către primul-ministru.

Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri sau de ordonanțe și proiecte de legi în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă a Guvernului.

6.În concordanță cu principiile și prevederile constituționale, dispozițiile art.2 din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor statuează că pot fi membri ai Guvernului persoanele care:

-au cetățenie română și domiciliul în țară

-se bucură de exercițiul drepturilor electorale

-nu au suferit condamnări penale

-nu se găsesc într-unul din cazurile de incompatibilitate

7.Potrivit dispozițiilor art.106 din Constituție,funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri:

-demisie

-revocare

-pierderea drepturilor electorale

-stare de incompatibilitate

-deces

-alte cazuri prevăzute de lege

În toate cazurile de încetare a calității de membru al Guvernului,Președintele României ,pe baza propunerilor primului-ministru,ia act de situația ivită și declară vacantă funcția de membru al

49

Concluzii

Guvernului ,urmând a se derula procedurile constituționale și legale pentru numirea unui alt membru al Guvernului.

Cu privire la încetarea mandatului Guvernului,dispozițiile art.110 alin.(1) din Constituție statuează că „Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale”.

Guvernul al cărui mandat a încetat ca urmare a validării alegerilor parlamentare generale sau ca urmare a demiterii este competent să îndeplinească în continuare numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice ,până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

8.Dispozițiile art.111 alin.(1) din Constituție prevăd că Guvernul și celelalte organe ale administrației publice,în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora.

În cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat ,solicitarea informării este obligatorie.

Mijloacele prin care Parlamentul se poate informa asupra activității Guvernului și a celorlalte autorități ale administrației publice sunt diverse:

-întrebări și interpelări

-comisii de anchetă

-rapoarte din partea unor autorități publice

50

Bibliografie

Bibliografie:

-Drept Administrativ : partea specială – Mircea Preda, Benonica Vasilescu – București:Lumina Lex,2004

-Tratat de drept administrativ : Antonie Iorgovan – Ed. a 4-a rev. – București:ALL Beck,2005-2 vol

-Tratat de drept administrativ român : partea generală – Valentin I. Prisacaru – Ed. a 3-a -București:Lumina Lex,2002

51

Bibliografie

Bibliografie:

-Drept Administrativ : partea specială – Mircea Preda, Benonica Vasilescu – București:Lumina Lex,2004

-Tratat de drept administrativ : Antonie Iorgovan – Ed. a 4-a rev. – București:ALL Beck,2005-2 vol

-Tratat de drept administrativ român : partea generală – Valentin I. Prisacaru – Ed. a 3-a -București:Lumina Lex,2002