Functiile Si Rolul Mass Media In Educatie

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. FUNCȚIILE ȘI ROLUL MASS-MEDIA ÎN EDUCAȚIE

I.1. Funcția educativă în contextul celorlalte funcții ale presei în societate

I.2. Rolul familiei și a școlii în educația pentru folosirea rațională a mass-media

I.3. Impactul informațional negativ asupra minorilor

CAPITOLUL II. ASPECTE EDUCATIVE ÎN PUBLICAȚIILE ZIARUL NAȚIONAL ȘI JURNAL DE CHIȘINĂU. STUDIU DE CAZ

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Mass-media în societatea contemporană reprezintă un fenomen cu puternică influență de informare, modelare și formare de atitudini. Cu siguranță, în această perioadă de dezvoltare informațională și tehnologizată, media în general a atins cote maxime din perspectiva influențării opiniei publice, dar și a educației prin multitudinea de canale mediatice. Multe la număr, diverse ca formă de infiltrare în rândul populației, diverse ca modele de transmitere a informațiilor, media poate fi considerată cea mai puternică sursă de influențare în societate. Un aspect important pentru viitorul generațiilor, cercetat mai amănunțit în această lucrare o reprezintă manifestarea funcției educative a mass-media asupra publicului larg: crearea de comportamente, formarea de opinii, dezvoltarea imaginilor, promovarea culturalizării. În ultimii ani suntem martorii la tot mai multe fapte sociale negative cauzate în mare parte, fie direct, fie indirect de influența informațiilor difuzare de media. Aici ne referim, fără îndoială la creșterea cazurilor de violență în familie, sporirea numărului de abuzuri asupra minorilor, creșterea numărului de suiciduri, cazurilor de viol, creșterea numărului de persoane traficate, droguri, alcoolism ș.a.

Situația în cauză a determinat alegerea temei respective spre a fi cercetată.

Actualitatea temei este determinată de faptul că, în prezent, multe canale media prezintă în fluxul lor informațional materiale prost realizate, fără respectarea principiului educațional, promovând de multe ori fenomene negative pentru publicului larg, în deosebi pentru copii, contribuind la crearea diverselor stereotipurile în societate. Pornind de la faptul, că presa are un rol important asupra formării opiniei publice și dezvoltării indirecte a personalității – funcția educativă trebuie să fie o funcție viabilă implementată în majoritatea produselor informaționale care ajung la publicul larg.

Scopul lucrării îl constituie cercetarea modului în care mass-media reflectă aspectele educative în materialele difuzate societății, atât din punct de vedere al ponderii subiectelor, cât și din punct de vedere al tematicii și genurilor informative în care este încadrată. Astfel, scopul impune următoarele sarcini:

Analiza cantitativă și calitativă, a materialelor promovate de presa scrisă;

Identificarea impedimentelor care duc la abordări dezechilibrate în produsele mediatice;

Analiza comparativă a 2 publicații naționale din perspectiva abordării problematicii educaționale;

Elaborarea recomandărilor și formarea concluziilor generale în contextul promovării aspectului educațional în presa scrisă.

Întru atingerea sarcinilor propuse s-a efectuat o analiză comparativă a 3 publicații naționale și locale din perspectiva volumului, frecvenței, genului, procedeele de abordare a subiectelor pe teme educative, de dezvoltare culturală etc.

Monitorizare publicațiilor „Ziarul Național” și „Jurnal de Chișinău” s-a bazat pe următorii indicatori aplicați în timpul studiului:

frecvența mediatizării problemei;

cantitatea și calitatea materialelor cu tentă educațională;

genurile jurnalistice în care este, de obicei, încadrată problema;

Suportul metodologic al studiului. Studiul a fost efectuat în condiții de cercetare a literaturii de specialitate, au fost aplicate diferite forme metodologice precum: analiza de conținut în ansamblu, analiza comparată, metoda deducerii, analiza sistematică, metoda calitativă, studiul legislativ. Baza empirică include exemple concrete preluate din activitatea jurnalistică din Republica Moldova, date statistice, legi, sondaje de opinie, concluzii, recomandări.

Gradul de studiere a temei investigate. În realizarea studiului teoretic au servit lucrările și analizele teoreticienilor în domeniul mass-media. Ideile și opiniile preluate din literatură au fost indicate cu trimiteri. Problematica aspectelor educative a fost abordată în numeroase lucrări ale experților precum: Ion Albulescu, Ion Budeanu, Ioan Cerghit, Mihai Coman, Gheorghe Cucu, care au abordat tematica efectelor mediatice și aspectele educative ale mass-media. Aceștia au elaborat studii complexe referitor la importanța funcției educaționale în societatea, referitor la rolul mass-mediei în promovarea unor modele sănătoase pentru copii și adolescenți, importanța respectării unui flux de informații care să respecte drepturile copiilor, bunul-simț, modele sociale, standarde și valori.

Noutatea științifică a studiului. Lucrarea de față este axată pe o cercetare complexă a modului în care presa scrisă reflectă aspectele educative, din perspectiva factorului social în societate. Cercetarea oferă o sistematizare a tuturor materialelor care au aspectele educative în perioada ianuarie-aprilie 2014, în publicațiile „Jurnal de Chișinău” și „Ziarul Național”, precum și o analiză calitativă a materialelor selectate.

Structura lucrării. Teza „Aspectele educative în presa scrisă” cuprinde: introducerea, două capitole, care redau conținutul de bază al cercetării, bibliografia și anexele.

Astfel, în introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu și gradul de studiere a temei investigate.

Primul capitol „Funcțiile și rolul mass-mediei în educație”, studiază rolul funcției educative asupra formării opiniei publicii și dezvoltării de comportamente din perspectiva produselor mediatice difuzate către publicul larg. De asemenea, un aspect important îl constituie și fenomenul informațiilor negative asupra copiilor.

Al doilea capitol „Aspecte educative în publicațiile Ziarul Național și Jurnal de Chișinău. Studiu de caz”, se prezintă în corespundere cu scopurile preconizate și reflectă rezultatele monitorizării a celor 2 publicații, menționate mai sus. Acesta conține analiza calitativă și cantitativă a fiecărui ziar în parte, din perspectiva modului în care a fost reflectată funcția educativă. Studiul este încheiat cu o serie de concluzii și recomandări referitor la tema studiată.

CAPITOLUL I.

FUNCȚIILE ȘI ROLUL MASS-MEDIA ÎN EDUCAȚIE

– Granițele dintre jurnalism și educație nu sunt stricte –

Claude-Jean Bertrand

I.1. Funcția educativă în contextul celorlalte funcții ale presei în societate

Mass-media și media în general reprezintă fenomene valoroase pentru timpurile care le trăim și, cu certitudine, putem afirma că sunt pilonii de bază în procesul de transmitere a informațiilor către populație. În lumea actuală, acestea au ajuns la o dezvoltare deosebită fiind bine definite, cu caractere specifice pentru fiecare canal media în parte și cu influență modelatoare (educativă) și mobilizatoare asupra publicului larg de diverse vârste, profesiile și de toate convingerile.

În timp și spațiu, mass-media s-a modelat, cizelat, autoperfecționat astfel încât la momentul dat să putem enunța cu maximă convingere următoarele funcții cu care presa acționează asupra societății:

Funcția de informare

Funcția de corelare (interpretare)

Funcția de socializare (legătură, comunicare)

Funcția educativă

Funcția culturală

Funcția publicitară

Mulți cercetători au identificat și propus un număr important de funcții, justificându-și, de cele mai multe ori coerent, opțiunile. Să mai amintim câteva posibile denumiri de funcții ale presei: de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoștințelor, de depozitare a actualității, de ghid al actualității, de recreere, de purificare, de socializare (oferă material pentru discuțiile interumane), de identitate, de mitologizare (creează modele simbolice), de compensare (oferă experiențe afective)[6].

Importante sunt și funcțiile amintite de Melvin L.DeFleur [8]: funcția presei de construire a semnificațiilor, funcția presei de stabilire a ordinii de zi și funcția mass-media de modelare a limbii.

Funcția educațională poate nu este cea mai importantă funcție în contextul ideii “presa informează, acum și aici”, dar cu maximă convingere putem afirma că este una dintre cele mai importante funcții din perspectiva modelării opiniilor, culturalizării maselor și educarea viitoarelor generații.

Încă din anii ’60, au existat cercetători – precum Joseph Klapper [9], unul dintre pionierii studiului audiențelor și efectelor mass-media – care au înțeles că mijloacele de informare în masă au mai degrabă rolul de a întări comportamentele și atitudinile existente decât de a provoca schimbarea acestora.

Prin diversitatea informațiilor, prin specificul și forța de penetrare a mijloacelor de transmitere, audio-video mai ales, mass-media au o puternică forță de modelare a personalității. În același context, mass-media influențează asimilarea informațiilor de cultură generală și de specialitate, contribuie la educarea artistică a oamenilor, la formarea de opinii, atitudini, convingeri și sentimente din cele mai diverse – științifico-tehnice, profesionale, cultural-artistice, etice, juridice, politice, religioase, manageriale etc. Aceste șanse de schimbări oferite larg societății are forța de mobilizare a comportamentelor oamenilor într-un domeniu sau altul.

Chiar dacă funcția educativă pe care o deține, în raport cu familia și cu școala, nu este pe deplin explicită, mijloacele moderne de comunicare de masă își aduc propria contribuție la socializarea individului. Importanța pe care o au, datorită influențelor exercitate, este unanim recunoscută: “…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații” [5, p. 39].

Totodată, este necesar de menționat că funcția educativă a mass-media în nici într-un caz nu înlocuiește școlile sau grădinițele, ci mai degrabă se alătură acestora, contribuind la realizarea obiectivelor instructiv-educative ale tinerii generații, ale maselor prin conținuturi, mesaje, mijloace, tehnici și soluții specifice. În colaborare cu instituțiile de învățământ, mass-media pot realiza obiective didactice ale învățământului, mai cu seamă ale celui cu frecvență sau la distanță.

Cultura mass-media are conținuturile și valorile sale, limbajele, structurile și efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituită deopotrivă atât din valori spirituale, obiectiv cât și din trăirea lor aievea, dintr-o cultură produsă (conținuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât și din una trăită, asimilată mai mult sau mai puțin activă. În literatura de specialitate unii autori identifică cultura mass-media cu o cultură de masă.

T. Huseni si H. Culea fac, totuși o distincție între acestea. Cultura mass-media ar fi o cultură specializată pentru diferitele canale mass-media, dar ea se încadrează în ansamblu culturii de masă.

Unii cercetători vad mai multe efecte nocive care ar putea sa rezulte de pe urma unui contact frecvent cu televiziunea și cinematograful. Dacă, de exemplu, FR. Bartlett, referindu-se la cinematograf, admite doar existența unor influențe superficiale asupra comportamentului, care s-ar menține doar la nivelul mimetismului, al unei simple imitări trecătoare, alți cercetători consideră că mass-media ar duce la apariția unor fenomene de slăbire a voinței, de depersonalizare, în urma consumului pasiv, nediferențiat al diferitelor filme și emisiuni. D. J. Boorstein susține că acțiunea mass-media ar fi dăunătoare formației morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalități [17].

Funcția educativă este aceea care dă posibilitate publicului de a socializa indivizii prin diverse emisiuni, articole, campanii create în acedia ar duce la apariția unor fenomene de slăbire a voinței, de depersonalizare, în urma consumului pasiv, nediferențiat al diferitelor filme și emisiuni. D. J. Boorstein susține că acțiunea mass-media ar fi dăunătoare formației morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalități [17].

Funcția educativă este aceea care dă posibilitate publicului de a socializa indivizii prin diverse emisiuni, articole, campanii create în acest scop și, implicit, prin obținerea, pe diverse teme, a solidarității sau consensului. Aici menționăm educația și informarea (transmiterea moștenirii sociale și culturale) care sunt distincte, dar între ele există un grad de coerență și unul de complementaritate, astfel încât datele furnizate de informare și curiozitatea stârnită de problemele conștientizate în acest mod, ca și înțelegerea și soluționarea lor sunt favorizate de către educație.

„Educația prin mass-media se alătură căilor tradiționale de modelare a personalității umane, oferind noi posibilități de formare și dezvoltare. Datorită expansiunii pe care au cunoscut-o în ultimul timp, pătrunderii lor în toate mediile socio-culturale, precum și numeroaselor funcții îndeplinite, aceste mijloace de comunicare de masă au devenit un important factor de educație în societatea contemporană” [1].

În afara acestor posibilități educative spontane, eterogene, mass-media sunt utilizate pentru realizarea unei educații explicite, a unei acțiuni declarate în mod intenționat ca fiind educativă. Aceste funcții sunt, fără îndoială, deosebit de importante în societatea modernă. Datorită lor, mass-media reprezintă o forță a progresului, inclusiv în plan educativ. În tot acest proces informațional, mass-media au un rol important, care se poate manifesta de la o simplă familiarizare a celor mici cu legile și normele societății, până la familiarizarea unui individ-imigrant cu întregul sistem de coduri sociale agreat de comunitatea în care dorește să se integreze, și care va fi, mai repede sau mai lent, resocializat. În această ordine de idei, funcția educativă a mass-media are, în procesele pe care le vizăm aici, un caracter manifest-benefic:

„Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în timp, a structurilor culturale. Promovând diferite modele de comportament, presa oferă un set de roluri sociale și un vocabular simbolic; confruntat cu aceste mesaje, care răspund astfel nevoilor sale de modele și de termeni de referință, publicul are posibilitatea să aleagă sau să respingă, să modifice sau să negocieze, să dezbată și să reașeze rolurile și valorile comune. Prin această acțiune, presa apare ca o forță care este în egală măsură conservatoare și inovatoare, stabilizatoare și dinamizatoare, păstrătoare a unor valori tradiționale și generatoare de noi valori” [6, p.83].

Prin urmare, mijloacele media nu influențează doar asupra individului, prezentând modele de comportament, dar au efecte și asupra educației, volumului de cunoștințe, valorilor și normelor unei societăți, precum și a relațiilor sociale umane.

Importanța mijloacelor de comunicare de masă în acest domeniu este pretutindeni recunoscută. Aportul educativ este adus în două moduri: implicit și explicit [5]. Elementul educativ este implicat în realizarea informării, culturalizării sau socializării individului (funcția educativă este, de fapt, încorporată, presupusă în toate celelalte funcții).

Se știe că un conținut prezentat doar oral are un procent de retenție de 70% după trei ore, 10% după trei zile și 1% după trei săptămâni; prezentat doar vizual este reținut doar în proporție de 72% după trei ore, 20% după trei zile și 7% după trei săptămâni, iar prezentarea audio-video se reține în procent de 85% după trei ore, 65% după trei zile și 41% după trei săptămâni [7].

Mijloacele audio-vizuale reușesc să provoace motivația învățării mult mai puternic decât

mijloacele tradiționale. Acestea oferă noțiunilor un suport concret, focalizează atenția, trezesc

interesul și curiozitatea pentru cunoaștere.

După cum scrie Gina Stoiciu: “Tehnicile de comunicare de masă sunt socotite astăzi a fi auxiliare procesului de învățământ, în sensul în care cu ajutorul lor se poate realiza educația permanentă, continuarea instruirii, completarea permanentă a cunoștințelor.

Virtuțile formative ale mijloacelor de comunicare sunt legate de caracterul de permanență și continuitate al contactului cultural realizat cu ajutorul lor”, deci mass-media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogățirea orizontului de cunoaștere, contactul cu valorile culturii și adaptarea la tendințele manifeste în societate.

În concluzie putem afirma că datorită funcției educative pe care o îndeplinesc și incontestabilei contribuții la socializarea indivizilor, mijloacele moderne de comunicare de masă sunt privite ca reprezentând „piatra unghiulară majoră a posibilităților de înfăptuire a educației permanente”.

Mass-media educă transmițând informații, impunând valori, atitudini, modele comportamentale și, în acest fel, contribuind la constituirea codului socio-cultural al individului.

I.2. Rolul familiei și a școlii în educația pentru folosirea rațională a mass-media

Formarea personalității din punct de vedere individual, dar și în contextul societății este influențat de o sumedenie de factori externi și interni. Asupra percepției și formării de opinii acționează mai mulți actori sau structuri, cum ar fi: familia, școala, mass-media și întregul sistem în general. Idee cu idee, explicație cu explicație, toate parvenite din exterior modelează viziunea asupra vieții, determină acțiunile individului, contribuie la formarea unei percepții față de un eveniment, fapt social, persoană sau chiar asupra unui întreg fenomen. Pornind de la ideile sus-menționate putem afirma cu certitudine că educația civică transmisă către individ în mare parte de familie, școală sau mass-media contribuie esențial la formarea unei generații și trebuie aplicată conform unor viziuni pozitive și lecții de viață sănătoase.

Legătura dintre mass-media și dezvoltarea personalității copiilor prezintă numeroase conotații și reacții controversate, deoarece influențele exercitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulții dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință, pot evita mai ușor potențialele efecte negative, copiii se află în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală sau civică, posibilitatea ca efectele să nu fie pe măsura celor așteptate. Adulții, precizează Ioan Cerghit [4], sunt capabili să selecteze critic și să asimileze conținutul mesajelor mass-media, conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, în timp ce copiii sunt ușor de influențat în sens negativ, deoarece capacitățile lor de selecție, analiză, interpretare critică și evaluare sunt limitate. Prin urmare, este foarte important să reflectăm asupra valorii pe care o au asemenea influențe, asupra naturii ambivalente a mass-media.

În acest context, este legitimă afirmația lui Stanciu Stoian: „Legat într-un fel sau altul de societatea în care trăiește, omul se formează după chipul și asemănarea acesteia. Și cum personalitatea fiecărui individ (și personalitatea umană în genere) nu reprezintă altceva decât un sistem de relații sociale concretizate prin trăirea omului într-o anumită societate concretă, într-un sistem cultural anumit, fiecare cultură generează un tip de personalitate anumit” [13].

În termenul «educativ» înglobăm, așadar, toate activitățile vieții sociale care sunt sau pot fi purtătoare de educație și reamintim că aparatul educațional nu deține monopolul educației, iar acest lucru este atât de adevărat încât adesea se merge până acolo că se spune, astăzi, că educația copiilor – inclusiv acea parte limitată a sa, care este instrucția – se face, în cea mai mare parte, în afara școlii.” [10].

Familia reprezintă primul loc unde începe educația. În familie, individul începe să-și formeze vocabularul și modul de a se comporta cu cei din apropierea sa, aici învață acele expresii și moduri de manifestare care îi vor servi în educația ulterioară sau dimpotrivă, acelea de care va putea scăpa cu greu sau deloc. Copiii fiind foarte receptivi la tot ce văd și ce aud, familia trebuie să fie foarte atentă cum se manifestă în prezența lor. Aici nu putem să nu menționăm, că un rol aparte îi revine familiei și în filtrarea informațiile transmise de mass-media către copil. Oferindu-i copilului modele bune, exemple demne de urmat, emisiuni cu conotații puternice pentru dezvoltarea lui, ai posibilitatea să-i implantezi în simțurile sale un filtru-imaginar de selectare a informațiilor bune și cu greutate educativă.

Familia este, de asemenea, primul mediu educativ în care se pun bazele socializării. Încă de la cea mai fragedă vârstă, odată cu primele contacte sociale și experiențe de viață, copilul este supus unui proces continuu de socializare, care, odată cu înaintarea în vârstă, devine un proces de socio-culturalizare, centrat pe transferul unor valori, reguli, norme etc. (Vasile Preda, 1998).

Calitatea educației primite în familie – acei ,,șapte ani de casă”- depinde îndeosebi de nivelul educației al părinților și al celorlalți membri ai familiei ce vin în contact cu copilul, în special sub aspect moral, comportamental. Atunci când copilul aude că se înjură, va înjura și el, dacă vede că se fură , va fura și el, dacă vede că se minte, va minți și el ; dacă cei din jur se poartă respectuos, tot așa va face și el.

Nu mai este deja o opinie faptul că copilul urmează modelul părinților săi, de aceea este foarte important ca copilul să fie educat în familie ce este bine de preluat din mass-media, ce informații merită reținute, iar aceste lecții se transmit, de fapt, prin oferirea propriului exemplu.

Creșterea fluxului informațional în viața cotidiană a copiilor transmis prin intermediul mass-mediei stârnește uneori neliniști, temeri, critici, deoarece, se înregistrează și influențe deformatoare pentru formarea personalității. Indiscutabil, mass-media oferă numeroase posibilități de educare, dar consumul excesiv de mesaje mediatice poate avea consecințe nefavorabile. Dacă le interzicem copiilor vizionarea anumitor emisiuni de televiziune, de exemplu, nu soluționăm în întregime problema influențelor nefaste, pe care le pot avea asupra lor, de aceea este necesară aplicarea unei intervenții educative, care să-i ajute să se folosească în mod rațional și nu abuziv de multiplele canale de comunicare de masă ce le sunt accesibile.

Părinții ar putea contribui la implementarea unei astfel de educații prin: verificarea emisiunilor TV urmărite de copii și stabilirea unui regim temporal de vizionare, în favoarea altor tipuri de activități cotidiene; stabilirea, de comun acord cu copii, în conformitate cu vârsta și cu interesele lor o grilă de emisiuni care merită vizionată; explicarea necesității de selectivitate, evitându-se astfel acele mesaje care pot provoca efecte nedorite; vizionarea emisiunilor împreună cu copiii și inițierea discuțiilor asupra conținutului receptat.

Școala este un alt mediu important pentru individ în perioada de formare a personalității, locul unde începe să trăiască zilnic o parte din timpul său, în cadrul unei comunități ce depășește cadrul familial. În școală copilul trebuie să înceapă să respecte reguli de comportament pentru ași continua educația civică. Rolul educatorilor – învățători și profesori – în formarea ca cetățean a elevului este foarte mare și trebuie ca aceștia să-și cunoască menirea. Calitatea educației civice în școală depinde de educația primită de individ în familie și de comportamentul grupului de învățători sau profesori.

Ca și familia, școala ar trebui să ofere modele și o instruire civică asupra modalităților de utilizare a canalelor mediatice, dar și a utilizării eficiente a întregului flux informațional la care elevul are acces.

Educarea tinerei generații nu este o sarcină exclusivă a școlii. Dezvoltarea personalității copilului este un obiectiv la realizarea căruia contribuie întregul sistem social, prin intermediul mai multor factori implicați. Școala, familia, grupurile de apartenență, mass-media, alte instituții ce își asumă astfel de atribuții influențează atât eforturile de instruire ale copiilor, cât și practicile lor. Acționând convergent, ca un tot unitar, acești factori pot configura un sistem de educație eficace. Coordonarea și integrarea celor trei forme ale educației, care se completează și se potențează reciproc, asigură o dezvoltare coerentă a întregului proces de formare și dezvoltare a personalității individului. Un parteneriat al școlii cu toți ceilalți factori educativi este, deci, nu numai de dorit, ci chiar necesar. Mai mult decât atât, școlii îi revine sarcina de a ordona, sintetiza și valorifica influențele exercitate de aceștia, astfel încât aportul educativ pe care îl aduc să aibă relevanța scontată [19].

Mijloacele de comunicare de masă, precizează Paul Lengrand [11], nu-și vor îndeplini cu eficiență funcția educativă atât timp cât destinatarii mesajelor nu dispun de o pregătire în sensul însușirii, înțelegerii și utilizării adecvate a acestora. Rostul său este de a facilita subordonarea efectelor comunicării de masa realizării dezideratelor educaționale de formare și dezvoltare.

Asupra necesității unei astfel de intervenții pedagogice se expune și Dumitru Salade: „…pentru a beneficia corect de tot acest echipament tehnic de care dispune societatea contemporană și pentru a valorifica pe deplin valențele formative ale acestuia, copilul trebuie sa fie pregătit, instruit, ajutat să-l utilizeze rațional și cu maximă eficiență” [12, p.15]. Dar dacă teoreticienii nu au ignorat astfel de nevoi educaționale, în practica școlară curenta se constată încă un decalaj între rolul jucat de mass-media în viața omului din societatea contemporana și pregătirea sa pentru o valorificare optima a potențialului lor instructiv-educativ, oferita de scoală împreuna cu alți factori responsabili [18].

Utilizarea în exces a canalelor media poate contribui la deformarea anumitor viziuni ce contravin sistemului educațional aprobat de specialiștii din domeniu.

Potrivit specialiștilor, pedagogia actuală insistă pe ideea de a-l pune pe elev în contact direct cu diverse surse de informare, îndemnându-l la căutări, explorări, cercetări personale, care să-l conducă, conform trebuințelor și intereselor sale, la o cunoaștere realizată, pe cât posibil, prin forțele proprii. Astfel orientată, învățarea devine o experiență esențialmente personală, relevantă și eficientă. Instruirea tinerilor nu se mai realizează exclusiv în cadrul formal al școlii, prin lecția profesorului completată de conținutul manualelor școlare.

Gama posibilităților de care aceștia dispun pentru a se informa într-o societate a comunicării generalizate sau, zicând după B. Miège, într-o „societate cucerită de comunicare”, pentru a-și spori cunoștințele, a aprofunda o problemă sau a-și satisface interesele cognitive este mult mai diversificată. De aceea, sarcina profesorului este de a le arăta importanța informării independente recurgând la mai multe surse, oferindu-le, totodată, indicații utile pentru realizarea unui asemenea demers. Este foarte important ca elevul să fie înzestrat cu abilități și priceperi, care să-i permită, mai apoi, informarea rapidă și eficientă. Învățându-l cum să obțină, selecteze, sistematizeze și prelucreze informația, inclusiv cea oferită de către mass-media, îl pregătim, de fapt, pentru viață.

Acționând convergent școala și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele exigențe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.

O sarcină a educației care, după cum precizează Ioan Cerghit [5], este impusă de faptul ca natura, extensiunea și intensitatea influențelor exercitate de mass-media nu sunt condiționate doar de competența celor ce produc mesajele difuzate, de calitatea intrinsecă a acestora, ci depind, în primul rând, de personalitatea receptorilor. Folosirea rațională a mijloacelor de comunicare de masă, cu foloase în plan educativ, este condiționată de o pregătire adecvată a individului, care să-i permită să se informeze eficient, să învețe fără profesor utilizând numeroasele canale de comunicare disponibile, cu atât mai mult cu cât el nu mai dobândește în școală întreaga cunoaștere de care are nevoie în viață.

Asupra pregătirii educative de folosire rațională a mijloacelor media se expune și Bertrand Schwartz: “Aceasta pregătire nu este numai indispensabilă având în vedere locul din ce în ce mai important al mass-media în procesul educațional, ci, cel puțin în egală măsură, în vederea dominării influenței pe care acestea o exercită asupra vieții curente. Într-adevăr, mass-media informează, distrează, leagănă și în același timp violentează în permanență pe individ în viața sa privată și socială și este absolut indispensabil ca el să beneficieze de timpuriu de o educație care să-l pregătească să supună unei selecții personale această masă de mesaje, să-și exercite spiritul critic, cu avantajele care decurg din acestea, în loc de a se lăsa alienat de ele”.

Doar beneficiind de o asemenea educație asupra procesului de selectarea și percepție a informațiilor media primită atât în familie, cât și la școală, o persoana va putea conștientiza implicațiile cognitive și emoționale ale consumului de mesaje mediatice, recepționa selectiv și critic, raporta conținutul de idei și trăirile obținute pe aceasta cale la propriul sistem de valori. În așa mod, ea va fi mai puțin vulnerabilă la influențele negative ale comunicării mediatice, în favoarea dezvoltării nivelului său de cultură generală.

I.3. Impactul informațional negativ asupra minorilor

Conținuturile mesajelor difuzate de mass-media influențează fie direct, fie indirect modul de a gândi, modul de a simți, modul de a acționa al copiilor și al adolescenților.

În societatea contemporană mass-media fac parte, încă de la naștere, fie că vrem sau nu, din mediul natural de dezvoltare al ființei umane. Acestea exercită, uneori involuntar, o influență semnificativă asupra capacității de cunoaștere ce definește personalitatea copilului, a adolescentului și, mai târziu, a adultului. Mass-media exercită o atracție deosebită, în special asupra copiilor și tinerilor, oferindu-le experiența pe care nu au dobândit-o în mod direct dar, mai ales, determinând interese individuale și de grup, consolidând baza motivațională care stă la originea opțiunilor, dezvoltând și întărind atitudini și comportamente [7].

Sute de studii realizate începând cu anii 50 au evidențiat o legătură clară între expunerea la violență în mass-media și comportamentul agresiv. Violența vizionată la TV sau alte media poate contribui la dezvoltarea de comportamente agresive, desensibilizarea la violență, coșmaruri, teama de a fi rănit, scăderea empatiei față de alții (Bushman & Anderson, 2009).

Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini și repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de traumatizante pentru imaginația lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale, consideră A. Todorovici. Așadar, din punct de vedere social, ceea ce este important nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare în masa, ci și forma în care tinerii își reprezintă valorile sau modelele la care ei asociază diferite valori.

O sumedenie de cercetători consideră că între mass-media și deteriorarea morală a vieții sociale există o strânsă legătura. În sprijinul acestor afirmații, cercetătorii supun atenției o serie de acte antimorale si antisociale la care ar fi incitați copiii, adolescenții și tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduită care prin însăși evoluția lor, de la o anumită vârstă se pot impune în viața acestora.

În opinia lui H. Culea, mass-media contribuie la integrarea social-culturală a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea capacitații sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întărește sentimentul responsabilității sociale, sentimentul dăruirii, trebuința comunicării, cultiva aspirații, idealuri.

Jean Rousselet aduce însă și alte date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare. El spune: „unii copii decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe ecrane se răzvrătesc și caută să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intră în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase.’’

Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, susțin ideea că mass-media, și în mod special filmul, pledează în favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului efectuate in 1930 de H. Blumer au relevat ca love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenților era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de alta parte, vedetele însele întrețin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci și prin modul lor de viață. De la promovarea erotismului și până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas.

Fără îndoială, mass-media este considerată a fi responsabilă și de promovarea violenței/brutalității la copii. Multe produse difuzate la TV, radio, pun accentul pe acțiune, violentă, agresivitate, bătaie, crimă, asasinate, hoții, jafuri etc. Aceste aspect sunt deseori întâlnite și în emisiunile de știri ale posturilor de televiziune. Cu cât informația este mai șocantă, cu atât ea este considerată mai importantă și are un impact mai mare asupra publicului larg.

Violența în ficțiune se transpune cu ușurință în acte reale de violență. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arată scene de violență, ci că se creează acel amestec între fictiv și real care duce la confuzie mentală și morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificație a indiferenței față de violenta, atât violența în fapt, cât și violența în ficțiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Violența de pe micul ecran constituie, în opinia lui Glenn G. Sparks (1986), premisa inadaptării sociale în special în rândul copiilor, influența asupra acestora fiind mai puternică deoarece se află într-o stare de rezistență psihologică, morală și socială redusă

Discuțiile privind impactul violenței mediatizate asupra comportamentului copiilor și tinerilor nu au ajuns însă la un punct de vedere unitar. Ioan Drăgan (1996) identifică, în funcție de teza la care subscriu, trei categorii de abordări:

a) Abordări care scot în evidență efectul cathartic al vizionării scenelor de violență, al consumului de mesaje mediatice în general. Indivizii se confruntă, în existența lor cotidiană, cu numeroase situații frustrante, care le pot provoca acte de violență, de agresivitate. Ei se pot elibera de frustrări prin “ participarea simbolică”, imaginară la scenele vizionate pe micul ecran, identificându-se cu protagoniștii acestora. Programele care prezintă scene de violență constituie, de fapt, o supapă pentru eliberarea de înclinații și tendințe agresive, nicidecum un factor generativ al lor.

b) Abordări partizane ale tezei conform căreia mass-media reprezintă o veritabilă sursă de învățare și de stimulare a comportamentelor agresive. Expunerea la scene violente determină o anumită stare emoțională a indivizilor, care va crește posibilitatea manifestării comportamentelor de acest tip.

c) Abordări care susțin teza efectului de întărire, după care scenele de violență prezentate de mass-media nu fac altceva decât să actualizeze și să întărească, în unele cazuri, pulsiunile și tendințele deja existente la indivizi, în funcție de modul în care aceștia au fost educați și socializați. Astfel de tendințe sunt mai accentuate în cazul persoanelor care înregistrează un deficit de stabilitate afectivă și socială, mai puțin integrate în mediul lor de viață. Ceea ce se prezintă pe micul ecran confirmă și întărește norme de acțiune existente deja la nivelul unui grup sau al unui individ. Suscitarea violenței nu depinde atât de mesajele mediatice, cât de alți factori: structura personalității individului, grupurile de apartenență și de referință, situația în care se află, ce determină atât utilizarea, cât și efectele acestor mesaje.

În contextul asigurării unui mediu tv calitativ pentru categoria copiilor și adolescenților, în Rep. Moldova există Legea nr 30 din 7.03.2013 cu privire la protecția copiilor de informația cu impact negativ [21], o lege care vine să orienteze și să stabilească criterii de determinare a informației publice cu impact negativ asupra copiilor, modul de răspândire al acestuia, drepturile și răspunderea persoanelor are pregătesc informația, care o difuzează, a jurnaliștilor, participanților și, nu în ultimul rând, a autorităților care supraveghează mediu mediatic.

Conform Legii, art.3, informația cu impact negativ asupra copiilor reprezintă informația accesibilă public:

a) despre violență, care încurajează agresivitatea și disprețul față de viață;

b) care încuviințează deteriorarea sau nimicirea bunurilor;

c) care aduce în prim plan cadavrul sau corpul unei persoane în agonie fie un corp mutilat ca urmare a unui tratament crud, cu excepția cazurilor în care o asemenea prezentare este necesară pentru identificarea persoanei;

d) cu caracter pornografic;

e) care invită copiii să participe la jocuri de noroc sau la alte jocuri care lasă impresia de câștig ușor;

f) care apreciază pozitiv dependența față de substanțele narcotice, toxice, psihotrope, tutun, alcool, precum și față de alte substanțe care sunt sau pot fi utilizate drept stupefiante, și care încurajează consumul, producerea, răspândirea sau procurarea acestora;

g) care incită la provocarea de leziuni corporale sau la suicid, care descriu mijloacele sau circumstanțele de suicid;

h) care apreciază pozitiv o infracțiune sau care idealizează infractorii;

i) care încurajează comportamente ce jignesc demnitatea umană;

j) care relatează batjocorirea sau înjosirea unui om ori a unui grup de oameni în legătură cu originea etnică, apartenența națională, rasială, sexuală, în legătură cu boala, starea socială, limba vorbită, religia practicată, convingerile sau opiniile împărtășite;

k) care prezintă fenomene paranormale înscenate astfel încât să producă impresia realității;

l) care încurajează violența și exploatarea sexuală, abuzurile sexuale comise asupra copiilor, relațiile sexuale dintre copii;

m) care folosește limbajul licențios și gesturile indecente;

n) care conține sfaturi privind producerea, procurarea sau utilizarea explozivelor, a substanțelor narcotice ori psihotrope, a altor obiecte periculoase pentru viață și sănătate;

o) care încurajează proastele deprinderi alimentare, de igienă și inactivitatea fizică;

p) care demonstrează o ședință de hipnoză în masă, al cărei subiect este auditoriul mijlocului de informare în masă.

O astfel de informație ajunsă la copil poate avea un impact negativ asupra sănătății psihice și fizice, asupra dezvoltării comportamentului, relațiilor cu cei din jur și nu în ultimul rând, asupra dezvoltării spirituale și morale.

De asemenea, legea (Anexa 3) vine să reglementeze și un proces de selectarea a informațiilor publice la care minorii au acces, astfel pentru a permite părinților (tutorilor, curatorilor) copiilor să facă alegerea potrivită, toți radiodifuzorii au obligația să pună la dispoziția publicului informații suficiente privind intervalul orar de difuzare, recomandările și avertizările sonore și vizuale, astfel încât programele vizionate sau ascultate în familie sau numai de către copii să nu afecteze dezvoltarea fizică, mintală, spirituală sau morală a acestora. Aceleași obligații sunt valabile în cazul serviciilor de programe retransmise de către radiodifuzori.

De fapt, un principiu de bază ale protecției și realizării intereselor copiilor în domeniul mediatic este încurajarea difuzării informației care favorizează bunăstarea, bunele norme, acțiuni morale, stimularea dezvoltării fizice și psihice a copiilor. Astfel, se impune a fi o obligație din partea difuzorilor de a transmite informații care să corespundă scopului de influențare pozitivă a copilului.

În acest context, furnizorii de produse mediatice are trebui să țină cont la maximum de importanța respectării principiului moralității în realizarea programelor difuzate către public. De asemenea, ar trebui să respecte la maxim toate prevederile legislative care reglementează asigurarea drepturilor copiilor la informații [21]. Toți cei care activează în domeniul media trebuie să aibă niște prevederi și standarde clare privind informația difuzată și trebuie să aibă grijă ca această informație publică să contribuie la dezvoltarea pozitivă a copiilor.

CAPITOLUL II.

ASPECTE EDUCATIVE ÎN PUBLICAȚIILE ZIARUL NAȚIONAL ȘI JURNAL DE CHIȘINĂU. STUDIU DE CAZ

Perioada monitorizată: 1 ianuarie 2014 – 30 aprilie 2014

Obiectul cercetării: Ziarul Național și Jurnal de Chișinău

Genul de presă urmărit: știrea, reportajul, interviul

Scopurile propuse pentru această analiză sunt:

observarea manierei în care sunt tratate subiectele apărute pe agenda mediatică prin prisma funcției educative;

identificarea tematicilor care necesită indiscutabil abordare prin prisma funcției educative;

formarea unei opinii privind analiza calitativă și cantitativă a materialelor jurnalistice publicate în Ziarul Național și Jurnal de Chișinău.

Agenda mediatică din Republica Moldova, zilnic este bombardată cu sumedenii de evenimente, conferințe, comunicate de presă, astfel încât, instituțiile media nu se pot plânge de crize de subiecte. Luând în considerație situația Republicii Moldova din perspectiva domeniilor de dezvoltare, cele mai multe subiecte pentru mediatizare parvin din domeniile: social, politic și economic. Mai puțin mediatizate pe scară largă sunt domeniile: cultural, IT&-tehnologie, medicină, ecologie ș.a.

Aspectele educative în presa scrisă pot fi găsite în orice domeniu, fie social, fie politic, important este modalitatea expunerii și accentele abordate, astfel încât materialul dat să oferă o valoare informațională care merită reținută, iar o dată citită, să ajute cititorul întru formarea unei opinii corecte, pozitive, cu mesaje motivaționale.

Același eveniment poate fi mediatizat din 2 perspective: cu tentă pozitivă – care urmărește scopul de a informa obiectiv ceea ce se întâmplă, se utilizează limbaj simplu, explicabil, se abordează modalitate deschisă și încurajatoare (Anexa 1) și negativă – care urmărește scopul de a atrage cititori, de a face materialul senzațional cu cuvinte gen “ȘOCANT!”, “TERIBIL”, “ÎNGROZITOR” (Anexa 2).

În societatea actuală, mass-media joaca un rol crucial în viața socială, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență puternică asupra segmentelor societății. Prezenta lor activă se simte în viața financiar – bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar nemijlocit o simțim în viața cotidiană, construind la rândul lor opinii, păreri, comportamente.

Într-un stat democratic, ele au rolul de a informa, comenta și critica, fiind considerate "centrul vital al vieții publice", dar indiferent de scopul menționat mai sus, media are importantul rol de a educa comportamente.

Misiunea instituțiilor media este să pună la dispoziția consumatorului, zi de zi, informații care l-ar ajuta să fie conectat la realitate, informații utile care i-ar schimba rutina zilnică, informații care l-ar motiva să facă schimbări, să intervină, să acționeze, informații care s-ar putea să-i modeleze comportamentul, părerile, informații care să-l distreze, relaxeze.

Mass-media este, pe lângă faptul că este un mijloc de informare în societatea modernă, un factor al educației, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experiențele cognitive și comportamentale ale indivizilor. Acțiunile acestui mediu educogen, ca și ale celorlalte medii: școală, familie, biserică, instituții culturale, trebuie să se conjuge pentru a modela adecvat comportamente și conștiințe în acord cu marile idealuri ale epocii.

În cele ce urmează am să încerc să găsesc cum și cât de aplicată este funcția educativă a mass-media în 2 publicații recunoscute în Republica Moldova.

Analiza cantitativă:

Conform monitorizării efectuate pe parcursul a patru luni, ziarele “Ziarul Național” și “Jurnal de Chișinău” au publicat în totalitate circa 105 materiale jurnalistice care în conținutul lor se regăsesc direct aspecte educative.

Din graficul alăturat, se remarcă faptul că Ziarul Național a publicat un număr mai mare de materiale jurnalistice care fie tematica, fie abordarea, încorporează aspecte educative.

Ziarul Național a publicat în perioada ianuarie – aprilie 2014 circa 70 de materiale jurnalistice (în mare parte știri) care au în contextul lor aspecte educative pentru publicul larg.

Cele mai multe dintre ele au abordat următoarele tematici:

educația școlară

Discuții despre cultura online, publicat la 28.04.2014

„Majoritatea platformelor culturale au fost create și se mențin fie din granturi nesemnificative, fie pe entuziasmul unei mâini de voluntari

Noile media au schimbat fața culturii din spațiul nostru. Odată cu apariția blogurilor și site-urilor personale și de grup, cultura a încetat să mai fie un bun „de elită”, un patrimoniu clasic, la cheremul unor reviste de cultură „oficiale”. Alături de publicațiile de cultură consacrate, care promovează anumite standarde – academice – și o ierarhie de valori în baza unui concept elitist și extrem de selectiv de „cultură înaltă”, platformele culturale web/online vin cu o viziune alternativă, mai „democratică”, asupra producției culturale.”

UTIL // Site-ul de pe care poți afla ce buget are școala ta, publicat la 17.04.2014

„Ce buget are școala din localitatea ta și ce cheltuieli are planificate pe anul 2014 poți afla de pe site-ul budgetstories.md. Astăzi a fost lansată secțiunea „Bugetul școlii 2014”, unde sunt trecute bugetele de care dispun toate instituțiile de învățământ din R. Moldova.

Astfel, părinții și elevii vor avea acces la toate datele financiare și vor putea monitoriza cum vor fi cheltuiți în 2014 banii din bugetul școlii în care învață. De asemenea, doritorii vor putea compara bugetele tuturor instituțiilor de învățământ din R. Moldova.

Pe site, se poate găsi și numărul de elevi de care dispune fiecare instituție de învățământ, dar și câți bani revin unui elev.”

Elevii moldoveni vor fi testați în cadrul unui program internațional, publicat la 16.04.2014

„ Peste 1 400 de elevi din 38 de școli din R. Moldova vor participa astăzi la o testare pilot în cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA). Testarea propriu-zisă va avea loc în anul 2015 și are scopul de a măsura competențele de bază ale elevilor obținute către sfârșitul ciclului gimnazial, în trei domenii: științe, matematică și citire.

În program sunt implicate peste 70 de țări, iar rezultatele evaluării vor demonstra cât de pregătiți sunt elevii la finele clasei a IX-a pentru a-și continua studiile și pentru viață în general. Totodată, studiul arată care e nivelul de pregătire al elevilor comparativ cu semenii lor din alte țări.

Republica Moldova a mai participat în cadrul programului PISA și în anul 2009. Atunci a obținut rezultate slabe la testul internațional. La domeniul de bază – lectura, moldovenii s-au situat pe poziția 65 din 74 de țări participante. La matematică, R. Moldova s-a situat pe poziția 59, iar în domeniul științei – pe poziția 57.”

violența asupra copiilor

R. Moldova: Educație cu pumnul, publicat la 26.04.2014

„Violență: Studiile UNICEF arată că 25% din copii sunt bătuți de propriii părinți, iar 13% sunt pedepsiți pe cale violentă de către profesori.

În ultima perioadă, tot mai multe cazuri de abuz și neglijare a copiilor, inclusiv în mediul școlar, ies la iveală. Experții explică majorarea numărului de cazuri înregistrate prin faptul că elevii, dar și membrii comunităților au început să fie mai receptivi și să semnaleze cazurile de violență pe care le cunosc. Totuși, majoritatea situațiilor în care un copil este neglijat de un cadru didactic rămân a fi ascunse, fiindcă „cu dreptate” se va alege tot profesorul, spun aceștia.”

Raport // Fiecare al cincilea copil din R. Moldova suferă de anemie, iar 75 la sută sunt supuși violenței), publicat la 17.04.2014

„Fiecare al cincilea copil din R. Moldova, cu vârsta de până la 5 ani, suferă de anemie, iar 6 % suferă de retard statural (adică sunt mai scuzi pentru vârsta lor din cauza insuficienței cornice de substanțe nutritive de bază), arată un studiu realizat de Ministerul Sănătății (MS) în parteneriat cu UNICEF, despre situația femeilor și copiilor din R. Moldova în ultimii ani.

Potrivit studiului, discrepanțe se atestă la capitolul nutriției, unde familiile sărace și cele din mediul rural au cele mai mici șanse să consume sare iodată. 23 % din familiile sărace consumă sare iodată, comparativ cu 68% din familiile bogate. Tot aici, copiii cei mai săraci suferă de aproape patru ori mai mult de retard statural în comparație cu cei din familiile prospere. În schimb, copiii din familiile mai înstărite sunt de două ori mai predispuși la supraponderabilitate în comparație cu cei nevoiași.”

sănătate

ATENȚIE! Un medicament falsificat, distribuit în Europa, publicat la 20.04.2014

Atenție la ochișorii copiilor!, publicat la 19.04.2014

„Precauție // Medicii oculiști dau alarma: 3 din 10 pacienți care vin în cabinet să le ceară ajutor sunt copii. Micuții se plâng că nu văd la depărtare, iar specialiștii dau vina pe ignoranța părinților și pe noile tehnologii, care îi țin pe copii cu ochii pironiți în ecrane ore întregi

Potrivit ultimelor date oferite de Centrul Național de Management în Sănătate, numărul copiilor care suferă de diferite tulburări ale vederii crește simțitor de la an la an. Mai mult, micuții au probleme de acutizare a vederii chiar de la vârste fragede. Dacă acum câțiva ani numărul copilașilor care nu vedeau bine era la nivelul sutelor, astăzi în Republica Moldova sunt zeci de mii de preșcolari, școlari și adolescenți care poartă ochelari sau lentile de contact. În anul trecut, aproape 18 000 de copii din toată republica s-au adresat după ajutorul specialiștilor din totalul de peste 70 000 de bolnavi. O treime din ei însă au venit prea târziu, mai arată statisticile. Cifrele ar trebui să ne îngrijoreze, spun medicii. Mai ales că realitatea e mult mai dură: mulți părinți nu își duc copiii la medic decât atunci când boala e avansată.”

integrare

OPINIE // Moldova, un colț de Europa, publicat la 28.04.2014

Aproape 70 de copii ai moldovenilor stabiliți peste hotare vor reveni în R. Moldova pentru a-i cunoaște tradițiile, publicat la 25.04.2014

discriminare

Copiii care suferă de AUTISM, prizonieri în propria minte, publicat la 12.04.2014

Din perspectiva diversității tematicilor, putem menționa că Ziarul Național mediatizează divers faptele sociale, abordând un spectru mare de valori și fenomene, acordându-i omului simplu un flux informațional care să-i acopere necesarul de informații pentru a fi la curent cu toate noutățile. De asemenea, menționez că o mare parte din articolele monitorizate sunt abordate prin prisma aspectelor educative, sesizând în manierea redacțională accente care le-aș putea compara cu: “Dragă cititor, e bine să știi”, “Atenție! Ține minte”, “Acționează!”, “Fii atent!”.

Materialele vizate apar cu o bună frecvență, fiind publicat peste o zi un material cu tentă educativă. Cele mai multe sunt de natura aspectelor pozitive, însă o mare parte rămân a fi și materiale care în conținutul lor depistezi nuanțe negative de exprimare, accente greșite de abordate, erori în păstrarea confidențialității sau involuntar promovarea unor fenomene precum violența asupra copiilor, violența domestică, discriminarea, suicidul ș.a.

“Jurnal de Chișinău” a publicat pe parcursul lunilor monitorizate circa 35 materiale jurnalistice (în mare parte reportaje) care deducem din mesajul lor funcția educativă, în mare parte cu accente de abordare pozitivă.

Articolele vizate mediatizează tematici precum:

educația școlară

Bugetele școlilor pentru anul 2014 sunt disponibile online, publicat la 29.04.2014

“Cu scopul de a promova un sistem de învățământ de calitate și de a stopa colectarea de plăți neformale în școli, Ministerul Educației în comun cu Centrul Analitic Independent Expert-Grup a lansat la 29 aprilie curent o nouă secțiune pe www.BudgetStories.md, „Bugetul școlii 2014”. Astfel, în premieră pentru Republica Moldova, toate bugetele planificate pentru școlile din țară în anul 2014 sunt disponibile online.

Orice vizitator al paginii web „Bugetul școlii 2014” poate vedea de câți bani dispune o anumită instituție de învățământ și câte resurse revin în medie pentru un elev. „Aceste date sunt utile, agregate, dar nu suficiente pentru a face anumite analize”, a subliniat Maia Sandu în cadrul unei conferințe de presă.”

Rezina, codașă a reformei în educație, publicat la 4.04.2014

„Deși recunosc că reforma în învățământ este necesară, consilierii de la Rezina sunt de părerea că școlile mici nu trebuie închise și alocă bani grei pentru întreținerea acestor instituții

În raionul Rezina, fiecare a doua școală dintre cele 35 existente este una mică. Deficitul bugetar al acestor instituții se ridică la circa 1,8 milioane de lei. Deși multe școli de acest fel nu pot asigura condiții adecvate pentru instruire și educație, autoritățile raionului nu se grăbesc să ia exemplul colegilor din alte raioane – să formeze școli de circumscripție și să asigure condiții mai bune pentru copii.”

Incubatorul de copii deștepți, publicat la 23.01.2014

„Numai anul trecut, elevii Liceului Teoretic „Orizont” au obținut 225 de diplome și mențiuni la diferite concursuri și olimpiade, naționale și internaționale. Toate aceste diplome, ce reprezintă un „certificat al calității” acestei școli, sunt și o dovadă a diferenței dintre învățământul privat și cel de stat de la noi.”

protecția mediului ambiant

Sate „frumoase” doldora de gunoiști, publicat la 8.04.2014

„Șeful Inspecției Ecologice Criuleni, Dumitru Rusu, susține că orice primar care este un bun gospodar creează în localitatea sa serviciul comunal

Deși Inspectoratul Ecologic de Stat luptă împotriva gunoiștilor neautorizate, până în prezent, nu au fost obținute succese mari. Satele continuă să fie împânzite cu gunoiști. În 2013, în 1456 de localități au fost depistate 4110 gunoiști, dintre care 3280 au fost lichidate. Amenzile aplicate pentru gunoiștile neautorizate au ajuns la 1 314 900 de lei. Inspectorii pe ecologie dau vina pe aleșii locali, iar aceștia din urmă se justifică prin lipsa mijloacelor financiare.

În fiecare an, în perioada 22 martie–22 mai, Ministerul Mediului, împreună cu Inspectoratul Ecologic de Stat și alte subdiviziuni subordonate ministerului de resort, organizează acțiuni de salubrizare a localităților din Republica Moldova. Anul curent, într-o ședință de guvern, premierul Iurie Leancă a cerut instituțiilor abilitate să se antreneze într-o acțiune care să aibă loc în ultima săptămână din Postul mare, la care ar participa toți cetățenii R. Moldova.”

Curățenia localității depinde de atitudinea oamenilor, publicat la 3.03.2014

„La trei ani de la lansarea proiectului „Un mediu salubru pentru o dezvoltare durabilă”, la Hâncești a fost inaugurat poligonul de colectare a deșeurilor solide. „Urmează să identificăm un mecanism funcțional de contractare de către persoanele fizice a serviciilor de salubrizare, în special cei din mediul rural. Însă cel mai important lucru este să-i învățăm pe oameni să respecte curățenia”, spune Gheorghe Covaș, directorul Întreprinderii Municipale „Autosalubritate” din Hâncești.

Din ziua în care a fost lansat proiectul „Un mediu salubru pentru o dezvoltare durabilă” și până în prezent, au fost construite 53 de platforme de precolectare a deșeurilor menajere solide, au fost instalate 179 de containere, 26 de eurocontainere, 178 de urne stradale, au fost procurate două autospeciale pentru evacuarea gunoiului, a fost cumpărat un buldozer și o presă de balotat plasticul.

Dar cea mai mare și mai costisitoare realizare a fost construcția și darea în exploatare a unui poligon cu o suprafață de trei hectare, unde vor fi colectate deșeurile din patru localități ale raionului Hâncești. Proiectul a costat circa 10,7 milioane de lei, bani alocați din Fondul Național de Dezvoltare Regională.”

Sudul R. Moldova vrea să scape de gunoiștile neautorizate, publicat la 13.03.2014

„Îmbunătățirea calității mediului ambiant și a sănătății populației din centrele raionale este scopul pentru care a fost inițiat unul dintre cele mai ample proiecte ale Agenției de Dezvoltare Regională Sud. Cahul, Cimișlia, Basarabeasca, Cantemir, Ștefan-Vodă, Căușeni și Leova sunt orașele care încearcă să devină mai curate, printr-un management eficient și instructiv al deșeurilor menajere.

Acest proiect este unic în Republica Moldova prin amploarea și impactul pe care urmează să-l aibă. În timp ce suntem sufocați de gunoiști neautorizate, mai multe localități din regiunea de sud au șansa să scape de boala fără leac a satelor și orașelor moldovene – gunoiul aruncat pe oriunde.

Majoritatea localnicilor salută inițiativa de a colecta selectiv deșeurile, chiar dacă unii cred că moldovenii nu vor respecta această condiție. Ludmila Hariton din Cahul este mulțumită că în apropierea blocului de pe strada Viilor unde locuiește au apărut mai multe pubele pentru colectarea gunoiului: „Erau două containere vechi aici, care se umpleau foarte repede. Acum sunt mai multe, iar gunoiul e luat la timp”.”

susținerea persoanelor bolnave, orfane, vulnerabile

„Mă doare sufletul când văd un copil bolnav”, publicat la 18.04.2014

„Veniți să ajutăm un suflet de copil!”

Până în prezent, a organizat câteva proiecte de caritate pentru a ajuta copii bolnavi. „Motivația mea este dorința enormă de a-i vedea sănătoși și fericiți, mă doare sufletul când văd un copil bolnav”, spune Lana. „Organizăm concertul de caritate care va avea loc astăzi la Centrul Comercial Grand Hall pentru susținerea unui băiețel de șapte ani pe nume Cristian Furculiță, care suferă de o maladie gravă – paralizie cerebrală, cu tulburări puternice ale aparatului locomotor, sperăm să fim auziți și văzuți”.

Șase copii orfani au primit, în sfârșit, casa pe care și-au dorit-o, publicat la 4.04.2014

„Da! Există miracole, iar de acest lucru s-au convins și cei șase copii ai familiei Gurin din Clococenii Vechi, Glodeni, rămași orfani de mamă și cu un tată alcoolic, ce i-a părăsit. Săptămâna aceasta, ei au devenit proprietari cu acte în regulă ai casei în care stăteau cu chirie. Minunea a fost posibilă cu sprijinul unei persoane publice, care a dorit să-și păstreze anonimatul.”

sănătate

De ce își neglijează sănătatea femeile din R. Moldova, publicat la 24.02.2014

„Conform datelor Institutului Oncologic, în R. Moldova, circa 180 de femei mor anual de cancer de col uterin

Rata deceselor cauzate de cancerul de col uterin ar putea fi redus dacă persoanele aflate în grupul de risc ar întreprinde măsurile de profilaxie, atenționează medicii oncologi. Deși screening-urile sunt gratuite, numărul femeilor ce fac aceste analize rămâne mic. „

integrare

O fereastră larg deschisă spre Europa, publicat la 29.04.2014

“În ultimele zile a sporit considerabil numărul cetățenilor moldoveni care solicită un pașaport biometric. Ludmila Ispravnic, funcționar în cadrul Î.S. „Registru”, ne asigură că, din luna iulie, coperta pașapoartelor va fi de culoare bordo, Nicolae Platon, șef al Agenției turismului, anunță că cele mai mari agenții de turism din România vin pe piața RM. Pe de altă parte, proprietarii agențiilor de transport nu cred că în timpul apropiat va crește fluxul de pasageri spre statele europene.

„Cetățenii au posibilitate să-și perfecteze un pașaport biometric timp de 3, 6, 24 de ore, 5, 10, 15, 30 de zile, prețul variind de la caz la caz. În acest moment, ca și în trecut, cei mai mulți dintre beneficiarii noștri solicită un pașaport, perfectat în 30 de zile, cu cel mai mic preț, de 700 de lei. Un pașaport perfectat în trei ore îl costă pe solicitant 2280 de lei”.”

Se constată o diferență substanțială în abordarea faptelor sociale din perspectiva acestor 2 publicații, astfel Ziarul Național tinde să prezinte mai multe materiale, dar sunt abordate sărac, lipsește greutatea informațională, deseori fiind elaborate scurte-știri. Spre deosebire de prima publicație, Jurnal de Chișinău, oferă mai puține materiale educative, însă materialele jurnalistice sunt bogate informațional, abordate din perspective pozitive, deseori fiind elaborate reportaje sau investigații.

Reporterii, de multe ori, nu țin cont de datele cu caracter personal al eroilor, mai ales ai minorilor, prezentând direct datele de identificare, numele părinților, uneori și imagini de la evenimente triste, precum suicidul sau violența.

În mare mare parte putem afirma că cele 2 ziare promovează activ tematici educative, însă nu în toate materialele accentele de abordare sunt pozitive. Poate involuntar, sau în goană după senzațional unii reporteri aleg denumiri fiorătoare, înșelătoare, denumiri care din start trezesc în cititor frica, emoții negative, dezamăgire.

Analiza calitativă

Din start se observă calitatea fluxului informațional difuzat de cele 2 publicații, prima fiind o sursă de primă informare, fără informații de meditație, detalii, surse adăugătoare, analiză sau expertiză analitică, în timp ce a doua oferă materiale complexe, bine gândite, redactate, structurate și logic analizate.

Un alt aspect important care trebuie menționat este faptul că acest flux informațional menit să educe publicul, în ambele publicații analizate, deseori se regăsește în diferite categorii/rubrici informaționale, de exemplu:

Jurnal de Chișinău – Secțiunea social – Categoria Jurnal infracțional

sau

Ziarul Național – Rubrica Social.

Rubrici care nemijlocit încearcă să reflecteze toate aspectele educative din categoria evenimentelor sociale și domeniile vieții cotidiene. Eroii acestor materiale sunt cetățenii simpli, iar semnificația evenimentelor reflectate se regăsește ușor în unghiul de abordare. Aspectele educative, de cele mai multe ori se regăsesc în tematici din categoriile: social, cultural. Mai puține materiale cu aspecte educative găsim din domeniu politic sau economic.

Problematica materialelor cu tentă educativă coincide cu problematica societății.

Problemele mediatizate în paginile acestor ziarul se categorisesc în:

Educația școlară

Violența în familie,

Violența asupra copiilor,

Discriminare,

Vagabondaj,

Narcomania,

Infracțiunile,

Traficul de ființe umane,

Suicid,

Sănătate ș.a.

Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea neîntreruptă a unui volum mare de informații, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare și sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informații în mod spontan și difuz, transformându-se într-o formă de educație de completare realizată în mod neinstituționalizat, în timpul liber.

În articolele monitorizate, alături de codul lingvistic întâlnim un cod iconic, ce operează cu imagini, care fie sunt poze-simbol, fie sunt poze de la evenimente, acestea vin în susținerea mesajului transmis prin text. Din păcate și la capitolul iconografic sunt întâlnite nuanțe care s-ar putea numi “"violatoare” minții, care în loc să inspire și să educe, de cele mai multe ori sfidează, sperie, având nuanțe de cruzime, violență și agresivitate.

Puterea mass–media se găsește în informațiile deținute și difuzate, necesare siguranței oamenilor, precum și în nevoia subiectului de destindere, relaxare. Influența mass–media este mai mare când: prestigiul sursei este mai mare; monopolul sursei (unice) este mai puternic; mesajele emițătorului sunt în acord cu opiniile receptorului. Influența mass–media depinde însă și de nivelul cultural al societății, al publicului, de pregătirea pentru cunoașterea funcționării mass–media, precum și de motivațiile, interesele, valorile beneficiarului.

Un alt aspect observat în timpul monitorizării și analizei articolelor de presă a fost sesizarea aspectelor pozitive și negative.

Este de admirat munca unor reporteri care realizează materiale întra-adevăr utile publicului din perspectiva educațională și care promovează anumite valori, idei, încurajări spre acțiune.

Mai jos extrase din materialele jurnalistice monitorizate:

(1) Elevii moldoveni vor fi testați în cadrul unui program internațional // Ziarul Național din 16.04.2014

Peste 1 400 de elevi din 38 de școli din R. Moldova vor participa astăzi la o testare pilot în cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA). Testarea propriu-zisă va avea loc în anul 2015 și are scopul de a măsura competențele de bază ale elevilor obținute către sfârșitul ciclului gimnazial, în trei domenii: științe, matematică și citire.

În program sunt implicate peste 70 de țări, iar rezultatele evaluării vor demonstra cât de pregătiți sunt elevii la finele clasei a IX-a pentru a-și continua studiile și pentru viață în general. Totodată, studiul arată care e nivelul de pregătire al elevilor comparativ cu semenii lor din alte țări.

Republica Moldova a mai participat în cadrul programului PISA și în anul 2009. Atunci a obținut rezultate slabe la testul internațional. La domeniul de bază – lectura, moldovenii s-au situat pe poziția 65 din 74 de țări participante. La matematică, R. Moldova s-a situat pe poziția 59, iar în domeniul științei – pe poziția 57.

PISA este inițiat de către Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și se realizează în țările participante la fiecare trei ani.

Aspecte educative sesizate:

Încurajarea elevilor/tinerilor de a participa la competiții intelectuale naționale și internaționale;

Informarea mediului academic din perspectiva educațională;

Susținerea proiectelor educative și promovarea domeniului educației;

Promovarea participanților la astfel de evenimente.

(2) Incubatorul de copii deștepți / Jurnal de Chișinău/

Numai anul trecut, elevii Liceului Teoretic „Orizont” au obținut 225 de diplome și mențiuni la diferite concursuri și olimpiade, naționale și internaționale. Toate aceste diplome, ce reprezintă un „certificat al calității” acestei școli, sunt și o dovadă a diferenței dintre învățământul privat și cel de stat de la noi.

Săli spațioase, cabinete dotate pentru fizică și chimie, bibliotecă modernă, aparatură necesară pentru desfășurarea orelor, cantină, vestiar – sunt condițiile de cel mai înalt nivel asigurate elevilor ce-și fac studiile la liceul privat pentru băieți „Orizont” de la Durlești.

Fiecare elev își alege un obiect pe care îl studiază aprofundat

Limba în care studiază elevii toate disciplinele reale începând cu clasele primare este engleza. Disciplinele umanistice se studiază în limba maternă – română sau rusă, iar limba turcă este limba străină studiată aici. Profesorii au un grad înalt de calificare. Chiar dacă o parte din elevi și-au început studiile în acest liceu numai în clasele gimnaziale sau liceale, au reușit să se adapteze noilor condiții și cerințe destul de rapid, datorită profesorilor care se implică „altfel” decât în școlile de stat, spun elevii.

„Atunci când nu înțelegem o temă, putem să mergem la consultații, profesorii sunt dispuși să ne ajute să înțelegem suplimentar, la orele ce se desfășoară gratis, în anumite zile”, spune Adrian Ojog, elev în clasa a XI-a. „Fiecare elev are posibilitatea să-și aleagă un obiect ca să-l învețe aprofundat. Așa suntem pregătiți pentru concursurile olimpice. Cei mai îndrăzneți pot să încerce să învețe mai multe obiecte suplimentar și pot concura la mai multe olimpiade”, spune băiatul.

Diferență sesizată de elevi

Diferența dintre școala în care au învățat și acest liceu o simte fiecare elev. Dincolo de dotările tehnice despre care vorbesc, copiii au fost martori ai unor condiții umile în școlile de stat, condiții care ar fi putut fi asigurate indiferent de bugetul pe care îl aveau acestea. Astfel, lipsa dorinței profesorilor de a-i face să înțeleagă temele, și igiena veceurilor(!), aceste probleme au fost menționate aproape de fiecare elev cu care am discutat.

Pentru Dan Negură, care a învățat de mic în Canada, transferul în clasa a noua la un liceu public din Chișinău, liceu care pretinde a fi unul din cele mai bune din capitală, a fost un adevărat șoc. Closetele mizerabile și faptul că profesorii nu încercau să îl ajute când nu înțelegea o temă rămân dileme pentru acest băiat. „Probabil, erau mai interesați să apelez la ei pentru ore suplimentare”, găsește o explicație Dan, care nu a rezistat mai mult de un an la această școală publică. Spune că învățământul în acest liceu privat, deși aici se cere mai multă carte, este mai aproape de cel canadian. E mulțumit de profesorii de aici care, spune băiatul, au o atitudine și un mod de predare mult diferite față de cele practicate la liceul de stat în care a învățat.

Empatia profesorilor, cheia succesului acestui liceu

După ce am discutat cu mai mulți elevi, am înțeles că succesul acestei instituții nu se datorează doar condițiilor civilizate și profesionalismului cadrelor didactice. Empatia profesorilor este cheia succesului acestei instituții în primul rând, vorbesc elevii, conștienți că anume această implicare emoțională a dascălilor le stimulează dragostea pentru carte.

Una din strategiile profesorilor este să-și facă discipolii prieteni, prin diferite forme. Așa cum o făcea învățătorul Creangă, de exemplu, le mai oferă câte o bomboană, merg împreună la un suc și, nu în ultimul rând, sunt ei cei care salută primii, îmi spune Daniel Hanganu, venit și el de la un liceu public. Despre aceeași relație de prietenie între elevi și profesori îmi vorbește și Petru Chimerciuc, care crede că anume această prietenie le inspiră încredere în profesor și, atunci când nu înțeleg tema, au curajul să-i ceară să le mai explice încă o dată, până prind firul. Iar dascălii le mai explică încă o dată tema atunci când elevii le spun că nu au înțeles-o. „Profesorii se apropie și te întreabă ce n-ai înțeles, încearcă să găsească „cheița” pentru fiecare”, spune un alt elev.

Aspecte educative sesizate:

Promovarea mediului academic;

Încurajarea elevilor/absolvenților privind reușitele școlare;

Susținerea elevilor cu merite bune;

Informarea publicului privind reușita școlară a unor elevi/instituții.

(3) 100 000 de copii din familiile social-vulnerabile vor rămâne în familie // Ziarul Național din 10.04.2014

Circa 100 000 de copii, care sunt în situație de risc de a fi separați de familie sau sunt lipsiți de îngrijirea părinților, au șanse sporite de a rămâne în familia lor consolidată sau de a fi plasați într-un mediu familial alternativ adecvat, protector și permanent. Acțiunile sunt lansate în cadrul unui proiect care va susține autoritățile publice centrale și locale pentru a sprijini familiile vulnerabile.

Potrivit unui studiu, fiecare al treilea copil din satele R. Moldova trăiește la limita sărăciei, iar neajunsurile devin tot mai mari odată cu sporirea numărului de copii în familii. La ora actuală, Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei a prezentat Guvernului „Strategia privind protecția copilului”, obiectivele generale ale căreia sunt asigurarea condițiilor necesare pentru creșterea și educația copiilor în mediu familial, prevenirea și combaterea violenței, neglijării și exploatării copiilor. Aceasta urmează să asigure continuarea reformei sistemului de îngrijire rezidențială a copilului, dezvoltarea serviciilor alternative de tip familial și prevenirea separării copiilor de familie.

Stela Grigoraș, președintele AO „Parteneriate pentru Fiecare Copil” (PPFC), a declarat că organizația respectivă a susținut în ultimii ani dezinstituționalizarea a 958 de copii, lucrând cu 15 instituții rezidențiale. Din cele 21 de instituții închise în ultimii ani, PPFC a închis sau transformat în centre de servicii sociale 10 instituții. Prin serviciile de suport familial și comunitar dezvoltate a fost prevenită separarea de familiile lor a 2 000 de copii.

„Lecția învățată pe parcursul ultimilor ani, împreună cu autoritățile locale și centrale, este că statul trebuie să eficientizeze resursele, concentrându-le spre prevenirea intrării familiei în dificultate și consolidarea capacităților acesteia de a-și crește copiii. Acest lucru e posibil prin reconfigurarea sistemului actual și dezvoltarea programelor de suport familial la nivel comunitar”, a declarat Grigoraș.

Aspecte educative sesizate:

Susținerea copiilor în situații de risc;

Promovarea posibilității de susținere a copiilor vulnerabili;

Încurajarea parteneriatelor pentru a sprijini familiile vulnerabile.

Dacă e să analizăm aceste 3 exemple de mai sus din perspectiva aspectelor educaționale, putem afirma că sunt elaborate cu scopul de a promova niște fenomene, niște fapte menite să încurajeze publicul-cititor. Sunt bine redate, cu surse veridice, date statistice – detaliile unei abordări pozitive. Ajungând o astfel de informație la public, inspiră curaj, educă caractere, contribuie la dorința de dezvoltare a personalizații.

De asemenea, publicul este informat despre anumite evenimente din viață publică care i-ar putea fi de folos în viața de zi cu zi, cunoaște oameni care i-ar putea deveni interesați.

O mare parte, însă, din materialele ieșite de sub tipar, din păcate, în mesajul lor transmis indirect, probabil, formulate în goana după senzațional, abordări negative, care influențează comportamente (în exemplele de mai jos):

“(1) Sângera // Doi frățiori de nouă ani au intrat în BECI și au băut vin până nu au mai știut de ei // Ziarul Național din 24.03.2014

Doi băieței de nouă ani dintr-o familie din orașul Sângera au ajuns la spital, după ce s-au intoxicat cu alcool. Potrivit medicilor de la Urgență, frățiorii erau gemeni și s-au gândit să intre în beciul casei ca să bea vin.

În tot acest timp, părinții lor nu erau acasă. Escapada celor doi băieți s-a terminat repede însă. Aceștia nu au putut ajunge până în casă și au adormit pe prispă, unde i-au găsit părinții.

Urgența a fost solicitată tot de aceștia, în jurul orei 17.00. Copiii au fost duși la Centrul Mamei și Copilului pentru un tratament specializat, astăzi însă ei au fost externați, spun medicii.

Potrivit asistenților sociali din orășelul Sângera, familia celor doi copii nu este una social-vulnerabilă. „Ei trăiesc binișor chiar, nu stau la evidența noastră, iar părinților le este rușine și nu vor să spună alte detalii”, au comunicat lucrătorii sociali.”

„(2) DURLEȘTI // Doi elevi s-au luat la BĂTAIE dintr-un motiv STUPID. Un băiat a ajuns la spital // Ziarul Național din 10.04.2014

Doi elevi de la o școală din orășelul Durlești s-au luat ieri la bătaie, pentru că nu puteau decide al cui telefon este mai performant. Potrivit poliției, între cei doi a izbucnit o ceartă, după care minorii au început să se bruscheze. Unul dintre băieți i-a povestit ofițerului că, după ce a fost agresat, a căzut jos.

Elevul lovit are 11 ani. Cearta s-a produs în una din pauze. Medicii de la Urgență însă au fost chemați abia seara, în jurul orei 22.00, de părinții băiatului bătut. Starea copilului se înrăutățise. Echipa medicală care a venit acasă a constatat că elevul avea o comoție cerebrală și o luxație a umărului drept. Copilul este internat acum la Spitalul „Valentin Ignatenco” din capitală.

Toate circumstanțele acestui incident sunt studiate de Inspectoratul de Poliție din sectorul Buiucani. Dacă vor fi găsiți vinovați, părinții agresorului riscă o amendă de la 300 până la 500 de lei.”

(3) Minoră din Criuleni, răpită de pe stradă și violată de trei indivizi // Ziarul Național din 20.03.2014

Caz tragic într-o familie dintr-un sat din raionul Criuleni. O minoră în vârstă de 17 ani a fost violată de către trei tineri din satul Peresecina, raionul Orhei. Cazul a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute.

Minora susține că în seara cu pricina se afla pe o stradă din satul Peresecina când a fost acostată de niște tineri. Aceasta a fost urcată cu forța într-un automobil și dusă într-o casă din localitate. Indivizii care au răpit-o au bătut-o și au întreținut cu ea raporturi sexuale forțate și în formă perversă, transmite radioorhei.info.

La scurt timp după incident au fost reținuți și făptuitorii. Aceștia s-au dovedit a fi trei tineri cu vârste cuprinse între 19 și 27 de ani din satul Peresecina, raionul Orhei.

Pe numele acestora a fost inițiat un dosar penal pentru viol. Pe moment, cei trei se află în arest pentru 72 de ore.

În exemplele de mai sus, cu toate că par a fi la prima vedere relatări pentru informare, mesajele transmise, 80 la sută declanșează emoții de frică, demoralizare, stres, nervozitate, nesiguranță.

De asemenea, astfel de mesaje pot provoca comportamente similare făptașilor. Totodată, se observă clar că aceste materiale jurnalistice promovează nimic altceva decât violența în școli, indiferența părinților, neglijarea, ceea ce nu putem numi aici educarea prin mass-media.

Destul de frecvent este promovat indirect și fenomenul suicidului, mai ales în rândul minorilor (fiind publicate 9 materiale despre acest fenomen):

“(1) ÎNGROZITOR! Un minor din Căușeni a încercat să se SPÂNZURE de patru ori

Caz șocant la Căușeni. Un minor din satul Cârnățeni, raionul Căușeni, a încercat să se sinucidă de patru ori în ultimele săptămâni. Băiatul recurge la acest gest disperat de fiecare dată când comite o infracțiune.

Ultima dată, adolescentul de 16 ani a încercat să se spânzure chiar în prima zi de primăvară. Acesta și-a făcut un laț și l-a agățat de copacul din curtea casei. Din fericire, câțiva copii au observat ce intenționa să facă adolescentul și i-au chemat rudele în ajutor. Acesta a fost salvat din ghearele morții de către cumnatul mamei sale.

„Vin copii de acolo din vale și-mi spun să merg mai repede că Sandu își pune lațul în gât. Zic, Doamne ferește! Când a ieșit cumnatul era cu lațul în gât și începea deja să se facă negru pe față”, a spus, pentru postul local de televiziune, mama tânărului, Lidia Talmzan.

Mama minorului susține că băiatul recurge la acest gest de fiecare dată când comite o infracțiune. Ultima dată, acesta a bătut și înjunghiat un băiat din mahala pe motiv că îl poreclește. „Chiar nu demult și-a făcut un laț. Zice că el oricum o să moară”, mai spune mama.

Necazurile au început acum doi ani, când minorul a refuzat să mai meargă la școală și a început să fure de prin gospodăriile sătenilor. Mai mult, acesta chiar ar fi amenințat că, dacă va fi dus la ore, se va spânzura în fața liceului sau în fața primăriei. Băiatul face parte dintr-o familie social-vulnerabilă.

„Am încercat să-l integrăm, dar din luna octombrie anul trecut acesta nu a mai frecventat școala”, susține directorul Liceului Teoretic „Grigore Grigoriu” din satul Cârnățeni, Natalia Paniș.”

Modul în care presa ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea acestei metode de sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu.

Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul mimetic este cunoscut ca efectul Werther, după numele protagonistul lui Goethe din Suferințele tânărului Werther, care s-a sinucis. Acest risc este mai mare la adolescenții care ar putea idealiza moartea. Reiese că, în timp ce informațiile din mass-media au un efect semnificativ, acelea din mass-media de divertisment sunt echivoce. Opusul efectului Werther este denumit efectul Papageno, în care relatările din presă despre mecanisme eficiente de a face față pot avea un efect protector. Termenul este bazat pe un personaj din opera Flautul fermecat a lui Mozart, care, temându-se că își pierde iubita, vrea să se sinucidă, dar prietenii îl ajută să își revină. Când mass-media respectă normele de prezentare a faptelor, riscul de suicid poate scădea. Totuși, obținerea susținerii din partea acestui sector poate fi dificilă, mai ales pe termen lung. [20]

Pe lângă faptul că se descrie amănunțit detalii înfiorătoare despre procesul de suicid, mai sunt date și date de identificare a părinților, iar minorul deja este expus unui risc de a fi abuzat și neglijat în societate.

Suicidul este o problemă gravă ce ține de sănătatea individului, dar și de întreg domeniu al sănătății publice. Din acest considerent. materialele publicate de mass-media pe această temă trebuie să fie foarte bine documentate, redactate și abordate din perspectiva celor mai bune practici. Indiscutabil, unele cazuri de deces prin sinucidere reprezintă informații de interes public, informații care presa este obligată să le mediatizeze însă modalitatea în care presa prezintă aceste cazuri poate influența comportamentul persoanelor mai sensibile de caracter.

Această influență poate fi de natură pozitivă, prin încurajarea persoanelor cu tendințe sinucigașe să ceară ajutorul specialiștilor, prietenilor, familiei, fie de natură negativă, prin stimularea așa numitei "molipsiri" – fenomen care apare în momentul în care un caz de sinucidere este prezentat în maniera în care ajunge să provoace o altă sinucidere.

Există zeci de studii efectuate în întreaga lume care arată că anumite tipuri de redactare și prezentare a cazurilor de sinucidere pot crește incidența decesului prin sinucidere în rândul categoriilor de persoane vulnerabile din acest punct de vedere. Acest risc sporește direct proporțional cu importanța acordată și cu perioada de timp folosită pentru mediatizarea cazului respectiv. În plus, riscul de apariție a fenomenului de molipsire crește semnificativ dacă articolul de presă descrie detaliat metoda sinuciderii și folosește titluri dramatice și/sau imagini explicite, dar și atunci când un deces prin sinucidere este mediatizat cu insistență sau prezentat ca știre senzațională sau într-o lumină idilică. Prin urmare, o relatare atentă, chiar mai puțin detaliată, poate schimba percepția publicului asupra acestor situații și poate "corecta" miturile despre sinucidere existente, fapt ce poate încuraja persoanele vulnerabile sau pe cele aflate în situații de risc să caute ajutorul celor din jur. [21]

Fiind un aspect sensibil la nivel mondial, nu doar național, au fost elaborate zeci de publicații, recomandări, instrucțiuni pentru mass-media în situația publicării de informații referitoare la cazuri de sinucidere. Printre aceste informații se numără:

evitarea descrierilor explicite,

evitarea transformării unui astfel de caz într-o știre de senzație,

precum, și furnizarea și promovarea informațiilor legate de serviciile / acțiunile de prevenire a sinuciderilor.

Din păcate, aceste aspecte în materialele monitorizate în paginile Ziarului Național și Jurnal de Chișinău nu prea sunt luate în considerație, autorii de astfel de știri au considerat mai util să prezinte publicului faptul suicidului prin principii care sunt mai mult interzise, precum:

descrierea actului sinuciderii, inclusiv publicarea metodei și locului în care s-a produs sinuciderea: “Acesta și-a făcut un laț și l-a agățat de copacul din curtea casei.”

folosirea unor termeni precum "a comis suicid", "s-a sinucis" ori "tentativă eșuată de sinucidere": „Un minor din satul Cârnățeni, a încercat să se sinucidă de patru ori în ultimele săptămâni”, „Un minor din Căușeni a încercat să se SPÂNZURE”

În asemenea materiale se recomandă folosirea sintagmei "a decedat în urma suicidului", pentru a nu se crea vreo legătură între ideea de sinucidere și conceptul de crimă sau păcat.

nu sunt publicate informații referitoare la asistența în caz de tentativă de suicid – de exemplu un număr de telefon la care pot suna persoanele care au intenții sinucigașe sau date de contact ale centrelor de intervenție.

Jean Rousselet aduce însă și alte date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare. El spune: ’’unii copii decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc și caută să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intra în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase.

Vrând, nevrând presa contribuie uneori la declanșarea cazurilor de abuz, la încurajarea violenței, la crearea stereotipurilor în societate, iar lipsa aspectelor educative care ar trebui să fie prezente în fiecare material jurnalistic sunt ligamentul care ar putea schimba cel puțin un comportament.

Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incita la violență, la brutalitate. Violența în ficțiune se transpune cu ușurință în acte reale de violență. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arata scene de violență, ci că se creează acel amestec între fictiv și real care duce la confuzie mentală și morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificație a indiferentei față de violență, atât violența în fapt, cât și violența în ficțiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Cu siguranță faptele sociale trebuie mediatizate și arătate societății în felul în care sunt, altfel am neglija un alt aspect deja, cel de monitorizare obiectivă a tuturor evenimentelor, fie negative, fie pozitive. Societatea trebuie privită de sus, așa cum este ea, cu toate aspectele încorporate, dar! aici și vine necesitatea aplicării funcției educative, de a filtra sau masca în așa fel, încât aceeași informație să ajungă la cetățean, dar cu o abordare prin prisma educației pozitive.

Mijloacele media au ajuns sa aibă un impact puternic asupra indivizilor si sa contribuie la procesul de educare și culturalizare.

În așa fel, Ziarul Național și Jurnal de Chișinău ar face bine dacă vor ține cont și de filtrarea informațiilor accesibile publicului sensibil, în special copiilor. Datoria lor, este să găsească niște momente fie tehnice, fie creative care să restricționeze “inteligent” categoria informațiilor cu tentă negativă.

De rând cu violența și agresivitatea, mass-media în calitate de forță majoră modelatoare de opinii mai are și multe alte efecte negative asupra minții copiilor, printre care: predispunerea la suicid, inhibarea activităților zilnice, limitarea comunicării cu oamenii din jur, complexarea vis a vis de o problemă oarecare, frecvență școlară redusă, calitate proastă a studiilor, afectarea dezvoltării și funcționarii cortexului prefrontal, unde se află sediul unor procese mentale superioare (atenție, motivație, controlul comportamentelor și emoțiilor), confundarea vieții reale cu viața imaginară trăită la TV, ș.a.

Majoritatea cercetărilor au concluzionat că originea violenței, agresivității, și a imoralității la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinții, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu școala, cu societatea. Aceștia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel, incitația mass-media la acte reprobabile ar devenii eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la subiecții supuși și altor influențe care le pot crea stări de dezechilibru. R.Blehei, cercetător psihiatru, afirma că pentru tinerii și adolescenții care prezintă tulburări, televiziunea este o școală pregătitoare pentru delincventă.

Monitorizarea articolelor din presă care tratează teme relevante domeniului educației conduc spre constatările: interesul pentru teme relevante domeniului educației este relativ suficient (în presă); interesul se îndreaptă mai ales spre „senzaționalul” din domeniul educației; imaginea elevului și imaginea profesorului sunt preponderent negative (atât în presă, profesorul apare violent, corupt, protestatar).

Cu toate că unele subiectele sociale sunt mediatizate prin prisma funcției educative, constatăm, cu regret, că aceasta este insuficient promovată în presa națională. Lipsesc cu desăvârșire materialele elaborate calitativ pe o temă anumită privind educarea omului-simplu vis a vis de o problemă oarecare. De asemenea, este de menționat și faptul că nu doar la capitolul cantitate sunt restanțe, dar și la capitolul calitate. Majoritatea materialelor sunt elaborate mai mult sau mai puțin superficial, nedocumentat, nefiind analizat sau expus prim prisma unei gândiri logice.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzii. Mass-media este un generator de informații care, în societatea contemporană ajunge nemijlocit la consumatorul de toate vârstele și convingerile, iar calitatea informațiilor, nu întotdeauna este tocmai cea mai bună. În goana după rating unele instituții, din păcate uită că consumatorul poate fi în primul rând un copil/adolescent care la o vârstă fragedă nu are experiența de a selecta ceea ce i se oferă în meniul media, asimilând ceea ce i se propune. În aceste condiții, producătorii ignorând funcția educativă predispun categoriile mai vulnerabile în alegerea informațiilor bune la violență, boală, suicid ș.a. Întru evitarea tragediilor menționate, presa, dar și părinții, profesorii ar trebui să conștientizeze responsabilitatea lor de a-i învăța pe copiii să folosească timpul liber în mod eficient: lectura unor cărți bune, plimbări în natură, jocuri în aer liber, practicarea unui sport, sau în cel mai rău caz alegerea cu bună știință a programelor cu aspecte pozitive, bune de consumat.

Prin canalele sale, MEDIA poate fi o „armă cu două tăișuri”. Ca factor de progres, influența sa se reflectă în ridicarea calității și standardelor culturale și sociale ale vieții. Ca mijloc de dominare și manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile provocări ale realității de zi cu zi. În absența unei educații media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare „obiectivă” a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potențialul vieții, ci din rutina acesteia. Mass-media pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un om deține mai mult control asupra informației primite, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.

Cu toate că există și păreri pozitive și păreri negative asupra efectelor pe care le are mass-media asupra personalității indivizilor, cele negative tind să aibă un impact mai mare, în principal, din cauza mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocre, a evenimentelor mondene și nu promovarea culturii, a informației și a bunului simț.

Aici se încadrează perfect opinia Cătălinei Crăciun care susține în lucrarea sa “Mass-media ca factor educativ”: Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească cu iscusință de mijloacele de socializare și culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziție. Dintre acestea, mijloacele de comunicare de masă se disting ca importanță, pentru că oferă posibilități incontestabile de realizare a educației permanente. Mass-media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogățirea orizontului de cunoaștere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendințele manifeste în societate. Ori asimilarea informațiilor oferite de media contribuie în mod substanțial la:

Formarea unei opinii;

Formarea unui caracter;

Formarea unui om.

În acest context, subliniez încă o dată importanța rolului pe care o are mass-media în societatea contemporană, dar și necesitatea ține cont de funcția educativă în momentul când producătorii realizează produsele media, asigurându-se că oferă cei bun societății.

Recomandări. Pornind de la rezultatele monitorizării realizate pe cele două publicații din Republica Moldova („Jurnal de Chișinău”, „Ziarul Național”), dar și din cercetările teoretice efectuate în primul capitol, consider că media scrisă nu abordează suficient de bine aspectele educative, iar în aceste condiții ar fi bine să-și elaboreze sau ajusteze un ghid de utilizare a politicii redacțională în ceea ce privește reflectarea materialelor prin prisma funcției educative.

În calitate de a patra putere în stat, media este responsabilă de rând cu celelelalte instituții ale statului de educarea publicului consumator, deoarece ceea ce oferă ei, contribuie în mod direct asupra faptelor și acțiunilor din societate.

Orice producător media este responsabil de fluxul informațional care ajunge la consumator, iar o simplă verificare și filtrare a informațiilor ar contribui în mod esențial la îmbunătățirea “meniului informațional” care este pus zilnic pe tava omului simplu.

Școala și familia, sunt, de fapt, pilonii de bază care stau la educarea tinerii generații, iar abordarea lor vis a vis de educația informațională este mai mult decât importantă. În acest, sens se recomandă ca acești 2 actori importanți să îndeplinească rolul de „supraveghetor”asupra procesului de educare a tinerii generații în contact cu presa. Filtrarea și oferirea unor modele de alegere a consumului informațional asigurați un viitor sigur generațiilor pe care le educați.

Presa trebuie să oglindească mai obiectiv, mai sigur, mai educat ceea ce se întâmplă în societate, iar funcția educativă a mass-media trebuie menținută de rând cu funcția informațională.

BIBLIOGRAFIE

Studii științifice:

Albulescu, Ion. Educația și mass-media. Editura: Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Bertrand, Claude-Jean. O introducere în presa scrisă și vorbită. Editura: Polirom, Iași, 2001

Buteanu, Ion și alții. Competență în mass-media. Editura: Humanitas, București, 2004

Cerghit, Ioan. Filmul în procesul de învățământ. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1970

Cerghit, Ioan. Mass-media și educația tineretului școlar. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1972

Coman, Mihai. Introducere în sistemul mass-media. Editura: Polirom, Iași, 1999

Cucu, George. Educația și mass-media. Editura: Licorna, București, 2000

DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra. Teorii ale comunicării de masă. Editura: Polirom, Iași, 1999

J. Klapper. Efectele mass-media. Ed. Free Press, N.Y, 1960

Ielics, Brigitte. Consumatorii și piața. Editura de Vest, Timișoara, 1999

Lengrand, Paul. Introducere în educația permanentă. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1973

Salade, Dumitru. Educație și personalitate. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1995

Stoian, Stanciu. Educație și societate. Editura Politica, București, 1971

Publicații periodice:

Jurnal de Chișinău, 2014

Ziarul Național, 2014.

Făclia, 2014.

Adrese electronice:

http://dralinpopescu.ro/2009/mass-media-si-sistemul-de-educatie-interactionarea-si-cauzalitatea-reciproca.html

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/EDUCATIA-PENTRU-FOLOSIREA-RATI12125.php

http://ro.scribd.com/doc/133106884/Educatia-Si-Mass-Media

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sinucidere

http://www.gds.ro/relatare_despre_sinucidere.pdf

http://dexonline.ro/

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=347276

ANEXE

Anexa 1. Materiale jurnalistice care au în esența lor aspecte educative pozitive.

Ziarul Național

Jurnal de Chișinău

Anexa 2. Materiale jurnalistice care au în esența lor aspecte educative cu tentă negativă.

Ziarul Național

Jurnal de Chișinău

BIBLIOGRAFIE

Studii științifice:

Albulescu, Ion. Educația și mass-media. Editura: Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Bertrand, Claude-Jean. O introducere în presa scrisă și vorbită. Editura: Polirom, Iași, 2001

Buteanu, Ion și alții. Competență în mass-media. Editura: Humanitas, București, 2004

Cerghit, Ioan. Filmul în procesul de învățământ. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1970

Cerghit, Ioan. Mass-media și educația tineretului școlar. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1972

Coman, Mihai. Introducere în sistemul mass-media. Editura: Polirom, Iași, 1999

Cucu, George. Educația și mass-media. Editura: Licorna, București, 2000

DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra. Teorii ale comunicării de masă. Editura: Polirom, Iași, 1999

J. Klapper. Efectele mass-media. Ed. Free Press, N.Y, 1960

Ielics, Brigitte. Consumatorii și piața. Editura de Vest, Timișoara, 1999

Lengrand, Paul. Introducere în educația permanentă. Editura: Didactica și Pedagogica, București, 1973

Salade, Dumitru. Educație și personalitate. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1995

Stoian, Stanciu. Educație și societate. Editura Politica, București, 1971

Publicații periodice:

Jurnal de Chișinău, 2014

Ziarul Național, 2014.

Făclia, 2014.

Adrese electronice:

http://dralinpopescu.ro/2009/mass-media-si-sistemul-de-educatie-interactionarea-si-cauzalitatea-reciproca.html

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/EDUCATIA-PENTRU-FOLOSIREA-RATI12125.php

http://ro.scribd.com/doc/133106884/Educatia-Si-Mass-Media

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sinucidere

http://www.gds.ro/relatare_despre_sinucidere.pdf

http://dexonline.ro/

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=347276

ANEXE

Anexa 1. Materiale jurnalistice care au în esența lor aspecte educative pozitive.

Ziarul Național

Jurnal de Chișinău

Anexa 2. Materiale jurnalistice care au în esența lor aspecte educative cu tentă negativă.

Ziarul Național

Jurnal de Chișinău