Funcțiile de Compatibilitate și de Curba Beveridge

INTRODUCERE

Piața muncii, împreună cu elementele componente ale acesteia, au condus la diferite dezbateri pe scena politică din țara noastră, dar au și creat destul de multă îngrijorare în rândul populației, iar acest lucru se datorează apariției crizei la nivelul țării noastre.

Criza economică a produs dezechilibre pe piața muncii, conducând la rate ale șomajului destul de ridicate, ceea ce face ca o țintă a ratei șomajului conformă cu Tratatul de la Maastricht, și implicit cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană să fie greu de realizat.

O rată a șomajului destul de ridicată atrage după sine și mulți oameni care nu au un loc de muncă, dar care se află în căutarea unui loc de muncă – cel puțin așa ar trebui să existe pe o piață, și nu oameni care se află în șomaj voluntar.

În această lucrare, am încercat, să fac o analiză asupra pieței muncii din România, folosindu-mă de principalele instrumente de apreciere a funcționării acesteia – renumita curbă Beveridge și funcțiile de compatibilitate.

Prin urmare, în primul capitol am realizat o perspectivă de ansamblu asupra funcțiilor de compatibilitate și asupra curbei Beveridge, din perspectiva mai multor autori, dar și asupra relațiilor pe care le implică instrumentele precizate.

Capitolul II conține o analiză a șomajului, ținând cont de mai multe variabile care il determină, iar capitolul III conține reprezentarea grafică a relației negative dintre șomaj și locurile de muncă vacante.

Capitolul 1. NOȚIUNI DE SPECIALITATE PRINVIND CURBA ȘI TEORIA

Criza financiară care a cuprins majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene a dus, printre multe altele, și la pierderi semnificative de venit și locuri de muncă, iar dificultatea dezvoltării eficienței utilizării resurselor materiale, financiare, dar mai ales cele umane a ajuns stringentă.

Aceast subiect se reflectă în cea mai actuală lucrare efectuată la nivelul Comisiei Europene (“Europe 2020.A European Strategy for smart, sustainable and inclusive growth, COM 2010” ) în legatură cu efectele crizei asupra economiilor statelor membre ale Uniunii Europene și la posibilele măsuri de evitare a scenariilor pesimiste prin utilizarea unor măsuri de susținere a creșterii economice de durată, deștepte și de factură incluzivă.

În raportul “New Skills for New Jobs: Action now”, ( EU 2010 ) este propusă o soluție în legatură cu domeniul pieței muncii care țintește dezvoltarea compatibilității dintre cerințele acesteia și calificările oferite de sistemul de învațământ actual, cu accent pe încurajarea antreprenoriatului și creativității.

Această temă a fost tratată și la nivel internațional în lucrările mai multor autori, printre care se numară:Nickell, Nunziata, Quintini și Ochel (2002), Pissarides și Petrongolo (2001), Ahtonen (2004), Wall and Zoega (2002), Valleta (2005), Kenne(2005), Bachmann și Burda (2007), Kenne(2005).Aceștia au făcut trimitere la curba Beveridge și la funcțiile de compatibilitate pentru a recunoaște factorii care impulsioneză apariția dezechilibrelor dintre cererea și oferta existentă pe piața forței de muncă la un moment dat.

În 2001, Petrongolo și Pissarides au realizat o lucrare de referință în care au studiat instrumentele ce pot fi folosite pentru studierea dezechilibrelor care apar pe piața muncii.Legătura dintre chestiunile teoretice în legătură cu funcțiile agregate folosite în studierea dezechilibrelor macroeconomice (matching function) și curba Beveridge (cel mai folosit instrument în acest scop) a fost studiată în totalitatea în lucrarea celor doi autori menționați anterior.Aceștia au abordat chestiuni legate de modul de definire a funcțiilor, investigând rezultatele dobândite în studiile empirice până în anul 2000, chestiunile de măsurare, si noționale pe care folosirea acestor instrumente le indică.

Îmbunătățiri modelelor propuse inițial au adus și alte studii empirice desfășurate la nivel local și regional, prin adăugarea în analiză a unor variabile de control, deosebite în funcție de caracteristica locală sau regională.

FUNCȚIILE DE COMPATIBILITATE

Funcțiile de compatibilitate, sau “matching functions” au ajutat la analiza problemei compatibilității dintre carcateristicile pe care le cer angajatorii și cele pe care le oferă cei care sunt în căutarea unui loc de muncă.

Procesul de “matching” poate fi dezbătut plecând de la ipotezele următoare:

-agenții se încadrează în categoria celor care au așteptări raționale și se angajează în activități de căutare care presupun anumite cheltuieli.Muncitorii folosesc resursele de care dispun pentru pentru activități de căutare a unui loc de muncă, de strângere a informațiilor și de aplicare a acestora pentru locurile vacante, în timp ce firmele utilizează resurse pentru afișarea locurilor de muncă vacante, pentru publicitate, pentru căutarea angajaților și pentru trainingul acestora.

-firmele și muncitorii sunt suficienți de omogeni și de mulți, dar sunt și neutri la risc

-cuplarea locurilor de muncă vacante și a muncitorilor se face într-o modalitate aleatorie, iar după această fază pornește procesul de negociere bilateral a prețului muncii – salariul

-procesul de matching este expus fricțiunilor de ordine locațională și informațională

-rata de actualizare a viitoarelor beneficii se apreciază ca fiind dată.

Obiectul de cercetare al funcției de compatibilitate este procesul care face posibilă întâlnirea dintre cererea de forță de muncă ( V-numarul locurilor de mună vacante ) și oferta de forță de muncă (U-numărul șomerilor care caută un loc de muncă ) și este dată de relația:

M=m(U, V).

Această funcție este una care suportă ipoteza randamentelor de scară constante, deoarece majoritatea studiilor empirice efectuate pe această temă au demonstrat “ că aceasta este o funcție omogenă de gradul I și este non-negativă, crescătoare în ambele argumente “ și concavă.Pentru a exista procesul de “matching”, este necesar ca atât numărul șomerilor, cât și cel al locurilor de muncă vacante sa fie diferit de 0, astfel:

m(0, V)=m(U, 0)=0.

În varianta discretă, funcția are relația următoare :

m(U, V) min m(U, V), “ unde U și V sunt stocuri la începutul perioadei, iar m arată fluxul întâlnirilor dintre cererea și oferta de forță de muncă ”.

Efectul de “restrângere a pieței forței de muncă” este dat de raportul Ɵ=, și arată numărul de locuri de muncă ce revin unui șomer.

Probabilitatea ca un șomer să își găsească un loc de muncă, se calculează, conform omogenității de gradul I a funcției, astfel:

p(Ɵ)=, această funție fiind denumită “probabilitate de tranziție sau rata de risc (hazard rate) “.

În schimb, probabilitatea ca un loc de muncă vacant să fie ocupat de un șomer, este data de relația:

q(Ɵ)=.

Conform Revisteri Române de Statistică, durata media a șomajului sau a locurilor de muncă vacante este reprezentată de inversele celor două funcții de mai sus, acest lucru putând avea loc cu condiția ca acestea să se desfășoare într-un mediu staționar.

Aceeași Revistă Română de Statistică, este de părere că elsticitatea funcției în raport cu șomajul scoate în evidență externalitatea pozitivă produsă de muncitorii firmelor și se notează cu ƞU, în timp ce externalitatea pozitivă produsă de firme se notează cu ƞV și reprezintă elasticitatea în raport cu locurile de muncă vacante.

Externalitățile negative produse de șomeri, respective de firme, unele asupra altora se calculează ƞU -1 ( pentru șomeri ), și ƞV -1 ( pentru firme ).

Majoritatea studiilor empirice au confirmat faptul că funcția înregistrează randamente de scară constante, iar daca s-ar produce randamente de scară crescătoare, datorită pozitivității foarte puternice a externalităților, ar exista mai mult decât un singur echilibru.

1.2 SCURT ISTORIC PRIVIND CURBA BEVERIDGE

Curba Beveridge sau curva UV a fost realizată în anul 1958 de către Christopher Dow și Leslie Arthur Dicks-Mireaux.Aceștia au fost interesați de măsurarea surplusului de cerere pe piața bunurilor, ghidați fiind de piața fiscală a lui Keynes, și lăsând în loc secund rata de șomaj pe piața muncii până când excesul de cerere devine inobservabil.Începând cu anul 1958, aceștia au avut în 12 ani date de la Guvernul Britanic, însă apoi a trebuit ca aceștia să strângă datele despre schimbările apărute mai apoi pe piața muncii.Dow și Dicks-Mireaux au prezentat problema șomajului într-un spațiu UV, adică o relație între șomaj și locurile de muncă vacante, trasând apoi o curbă a acestei relații funcționale, ca o hiperbolă rectangulară, iar apoi au făcut pe baza acesteia diferite observații.Curba Beveridge le-a permis economiștilor să implementeze o metodă analitică, care mai târziu a devenit cunoscută drept “analiza Beveridge”, ce presupune deficitul de cerere sau ciclitatea ratei șomajului(relație directă).

În prima jumătate a anilor 1970, această metodă a fost restructurată de către economiștii Institutului Național Economic în Londra.De aici a rezultat și o nouă clasificare tradițională corespunzătoare noii teorii – împărțirea șomajului în:

-șomaj fricțional

-șomaj structural

-somaj deficient.

Atât curba Beveridge, cât și curba Phillips conțin noțiuni macroeconomice ale echilibrelor pe piețe, însă unele noțiuni nu sunt foarte cuprinzătoare, iar altele se contrazic.Este de preferat ca această curbă Beveridge să se adreseze neconcordanței dintre șomaj șii locurile de muncă disponibile, ambele aspecte fiind agregate în piața muncii.

Curba Beveridge a fost numită după William Beveridge, în 1980.Beveridge, însă, nu a desenat acea curbă definitorie, ceea ce înseamnă că numele original rămâne încă ascuns.

1.3 RELAȚIA DINTRE PIAȚA MUNCII ȘI CURBA BEVERIDGE

Atunci când discutam despre piața muncii,este inevitabil de discutat și despre cel mai eficient instrument care apreciază eficacitatea funcționării pieței muncii, ținând cont de compatibilitatea dintre cererea și oferta de muncă, și anume,așa numita “curbă Beveridge”.

Din punct de vedere formal,aceasta poate fi definită ca fiind acea “cale descrisă de toate îmbinările de rate ale șomajului si ale locurilor de muncă vacante atunci când șomajul este fix, respectiv când fluxul intrărilor în șomaj este egal cu fluxul ieșirilor”.

Modelul curbei Beveridge poate fi obținut pornind de la relația de echilibru a funcției de compatibilitate,dacă discutam din punct de vedere matematic.

Diferența dintre intrările în șomaj(de λ ori rata ocupării, 1-u) și ieșirile, deoarece persoana în cauză și-a găsit un loc de muncă reprezintă dinamica ratei șomajului(u), care este dată de relația:

u=I(1-u)-(u,v)

Dacă p= este rata de găsire a unui loc de muncă,iar m=pu,la echilibru,rata șomajului este constantă,și dacă egalăm u cu 0,ajungem la următoarea relație:

u=

Curba Beveridge expune relația negativă ce se constituie între rata șomajuluiși rata locurilor de muncă vacante,relație ce se formează în timp, iar reprezentarea grafică în spațiul u-v este specifică acesteia.

Figura 1. Reprezentarea curbei Bveridge

Sursa:CEDEFOP și ILO(2010)

În momentul în care rata locurilor de muncă vacante(v) crește,atunci va crește si rata de ocupare a locurilor de muncă vacante(m),dar și rata de găsire a unui loc de muncă(p),iar rata șomajului(u) scade.

Poziția economiei pe curbă ne ofera o idee cu privire la situația pieței forței de muncă.Dacă poziția curbei se orienteză mult spre stânga, concluzia este aceea că numărul șomerilor este compatibil cu numărul locurilor de muncă vacante, dar o curbă orientată mult spre dreapta ne spune că există un dezechilibru intre numarul șomerilor și numarul locurilor de muncă vacante si un șomaj de echilibru înalt.

Ca urmare a evoluției economiei, numărul locurilor vacante,cât și șomajul se schimbă periodic, iar faza în care se află economia în ciclul de afaceri poate fi indicată de poziția pe curbă.

Un factor care poate influența schimbarea poziției curbei Beveridge poate să fie perioada economică prin care trcere o țară la un moment dat;astfel dacă țara analizată se află în perioada de recesiune, atunci curba se orientează mult spre dreapta jos, recesiunile fiind asociate în general cu un șomaj ridicat și locuri de muncă vacante foarte puține, dar în perioada de expansiune, curba se deplasează mult spre stânga sus.

Un alt factor care poate influența scchimbarea poziției curbei poate fi un răspuns la factorii structurali, deoarece o creștere a șomajului de echilibru ne este indicată de o mișcare a curbei spre dreapta, în timp ce o scădere a ratei șomajului ne este indicata de “migrarea” curbei spre stânga.

Figura 2. Translațiile curbei Beveridge

1.4 FACTORII CARE DETERMINĂ DEZECHILIBRE PE PIAȚA MUNCII

Sintetizarea de o manieră consistentă a procesului complicat al întâlnirii dintre cererea si oferta de muncă este avantajul important al folosirii funcțiilor de compatibilitate în cercetarea dezechilibrelor care există pe piețele naționale sau regionale ale muncii. Ele folosesc ca variabile numarul de firme care se află în cautare de forță de muncă, numărul de lucratori aflați in căutarea unui loc de muncă și un set de numeroase argumente de control care ajută la evaluarea numarului de locuri de muncă constituite în timp la un anumit moment.

“ Prin liniarizarea sau preschimbarea funcțiilor de compatibilitate si a funcției care compune curba Beveridge în funcții log-liniare pot fi prelucrate econometric și poate fi testat un complex de premise în legătură cu factorii care își pun amprenta asupra procesului de matching,acesta fiind un alt avantaj al acestor funcții ”.

Bouvet analizează influența unui numar de patru categorii de factori asupra modificarilor curbei Beveridge, care apar în timp,in lucrarea sa:Belgia, Germania, Olanda, Spania și Marea Britanie au fost cele cinci state europene pentru care s-a construit modelul și 60 de regiuni NUTS I și II din cadrul țărilor menționate în perioada 1975-2004.

Cele patru categorii de factori sunt:

1.configurația șomerilor și a forței de muncă

2.factori institutionali

3.șocurile structurale

4.ciclul de afaceri.

CONFIGURAȚIA ȘOMERILOR ȘI A FORȚEI DE MUNCĂ

-șomajul pe termen lung,din această categorie făcând parte persoanele aflate în șomaj pe o perioadă mai mare de un an,exercită efectul denumit “șomaj de tip hysteresis”în literatura de specialitate.Șomerii pe o perioadă îndelungată de timp experimentează o acțiune de degradare a capitalului uman,asa cum se petrece și în cazul îmbătrânirii demografice a populației.Calificările acestora încep sa nu mai răspundă cerințelor pretinse de locurile de muncă vacante.Șansele de găsire a unui loc de muncă sunt mai mici comparabil cu cele ale tinerilor.Un sentiment care poate apărea în timp este acela de demoralizare și abandonare la cautarea unui loc de muncă, iar factorii aceștia influențează creșterea ratei șomajului;

-o consecință negativă asupra procesului de matching il poate avea ponderea persoanelor de sex feminim și a celor tinere în numărul total forței de muncă,deoarcere aceștia sunt judecați ca fiind mai puțin atașați de locurile lor de muncă;

-un efect,de data aceasta pozitiv,de creștere a eficienței procesului de matching se așteaptă a fi ponderea persoanelor de sex feminin în numarul total al șomerilor,ținandu-se cont de disponibilitatea mai mare a acestora de a se angaja în cadrul unor ocupații cu timp de lucru parțial sau cu contracte pe perioade determiate,acest fapt contribuind la reducerea șomajului total.

FACTORII INSTITUȚIONALI

-nivelul de stabilitate al șomajului tinde să fie afectat de contractele colective de muncă, de legislația de protecție a ocupării, de reglementarea salariului minim garantat, respectiv existența și influența sindicatelor(asociațiilor profesionale), precum si de sistemul de definire a salariilor, în sesnul creșterii acestuia.

-”sistemul de atribuire a indemnizațiilor de șomaj se speră să determine nivelul de echilibru al șomajului din mai multe direcții:al nivelului indemnizației, duratei de acordare, gradului de acoperire și limitele în care sistemul funcționează”.Cu cât perioada de atribuire a indemnizației de șomaj este mai scurtă,cu atât se așteaptă ca perioada de șomaj sa fie mai mică.” Gradul de acoperire al indemnizației de șomaj se află în legătură directă cu nivelul acesteia și aspiră să aibă aceeași urmare asupra ieșirilor din șomaj ca și gradul indemnizației “.Conform studiilor empirice, s-a demonstrat faptul că cerințele precise de conferire a indemnizației de șomaj simbolizează un important factor al duratei șomajului.

ȘOCURILE STRUCTURALE

– o influență negativă asupra șomajului de echilibru tinde sa o aibe gradul de dispersie regională a ocupării,în sensul producerii incompatibilității dintre calificările solicitate de locurile de muncă vacante si cele posedate de forța de muncă;

– acelați efect negativ asupra șomajului de echilibru se așteaptă să îl aibe și schimbările structurale,fapt ce va conduce la o creștere a șomajului la același nivel al locurilor de muncă vacante si la o deplasare a poziției curbei Beveridge către partea dreaptă;

– o consecință adversă celor doi factori anterior menționați îl va avea creșterea productivității totale a factorilor, determinând o mișcare a curbei Beveridge către origine, refelctând reducerea șomajului.

CICLUL DE AFACERI

-situația economică a unei tări, adică dacă acea țara se află în vreme de recesiune sau de boom economic, la un moment dat poate fi indicată și de poziția pe curba Beveridge.O măsură a acestei situații o reflectă diferența dintre PIB real și PIB potențial(output gap).Țara sau regiunea analizată se află într-o perioadă de exapnsiune economică dacă PIB-ul real este deasupra celui potențial, și se prevede ca rata șomajului să se reducă la o cotă dată a ratei locurilor de muncă vacante,fapt ce va fi indicat de poziția pe curba Beveridge în partea stângă sus.

1.5 ANALIZA REZULTATELOR STUDIILOR EMPIRICE

Corelația negativă care se stabilește între rata șomajului și rata locurilor de muncă vacante este pusă în evidență, de regulă, de o funcție asociată curbei Beveridge, și anume o funcție de tip Cobb-Douglas.

Bouvet (2009) utilizează un model econometric cu date de tip panel și efecte fixe în care variabila dependentă este rata șomajului, iar ca variabile independente sunt folosite rata locurilor de muncă vacante și pătratul acesteia (pentru a identifica forma curbei), respectiv componența forței de muncă și a șomajului Xit, factorii instituționali Zit, evoluția ciclică a afacerilor outputgapit, schiimbările structurale Wit, pentru a surprinde influența celor patru categorii de factori asupra șomajului.

uu= αi + β1 + β2vit + β3v2it + β4Xit + β5Zit + β6outputgapit + β7Wit + εit

În urma cercetărilor efectuate de Bouvet,s-a dovedit că la nivelul unei țări unicul factor cu influență semnificativă asupra ratei șomajului este șomajul de lungă durată (ceea ce confirmă consecința șomajului de tip “ hysteresis”),iar în cazul regiunilor au manifestat un impact semnificativ, în sensul ipotezelor formulate și celelalte variabile privitoare la conformația șomajului și a forței de muncă.

Pe lângă factorii instituționali care influențează poziția curbei Bveridge la nivel territorial, în mod semnificativ, se află și cresterea productivității totale a factorilor, dar și ciclul de afaceri.

Regiunile în care activează legi care stabilesc salariul minim garantat, împreună cu un sistem “ darnic ” de atribuire a indemnizației de șomaj, anunță o poziție a curbei departe de origine.Totuși, un output-gap pozitiv și creșterea productivității totale a factorilor produce schimbări către origine ale curbei Beveridge, în sensul reducerii șomajului.

Pentru țările OCDE și pentru perioada 1960-1990 a fost realizată testarea ipotezelor privitoare la efectul factorilor instituționali asupra evoluției șomajului de către Nunziata, Nickell, Ochel și Quintini (2002).” În scopul acesta, autorii s-au folosit de un model econometric de tip log-liniar cu date de tip panel, acolo unde variabilele independente sunt rata șomajului din anul precedent uit-1, rata ieșirilor din șomaj sit, rata locurilor de muncă vacante vit și setul de variabile de control Zit (factorii instituționali), iar ca variabilă dependentă a fost folosită rata șomajului uit: “ :

lnuit=αi + αt + β1lnuit-1 + β2lnvit + β3lnsit + β4Zit + εit

În urma rezultatelor obținute, s-a putut afirma că pentru un număr însemnat de state OCDE, factorii instituționali justifică o parte semnificativă din schimbările în evoluția șomajului:Franța, Italia, Belgia,Spania, Marea Britanie, Danemarca, etc. Noua Zeelandă, SUA și Germania au fost țări care au avut un model cu foarte variat față de cel menționat mai sus.

Dintre variabilele instituționale, o contribuție de aproximativ 26% la creșterea șomajului a avut-o creșterea taxării muncii, în timp ce modificările sistemului de acordare a indemnizațiilor de șomaj au avut contribuția cea mai mare (aproximativ 39%).Legile de protecție a muncii au contribuit cu 16% la creșterea șomajului, iar variabila referitoare la organizațiile sindicale explică 19% din această creștere.

Concluzia este că șomajul de lungă durată probat în perioada 1960-1990 de țările OCDE s-a datorat într-un procent destul de însemnat factorilor instituționali, iar dintre aceștia, în cea mai mare parte, sistemul de atribuire a indemnizațiilor de șomaj și taxării muncii.

Pentru situația zonelor din Marea Britanie a fost testat modalitate în care șocurile structurale, mai exact, gradul de specializare a ocupării și schimbările în structura ocuparii influențează eficiența funcționării pieței muncii de către Robson, în anul 2006.Robson a folosit pentru studiul său 12 regiuni, iar analiza a fost întreprinsă pe o perioadă de 15 ani, cuprinsă între anii 1986 si 2000.

Ipotezele pe care se bazează analiza sunt următoarele:

– se așteaptă ca diferențele dintre calificările la locul de muncă și cele posedate de forța de muncă să fie mult mai intense în momentul în care angajarea are loc între domenii diferite ale economi, ceea ce va produce o eficacitate mai scăzută a procesului de “matching”;

– un alt lucru care încurajează reducerea efectului de “matching” este situația în care se așteaptă ca indivizii care sunt în căutarea unui loc de muncă să fie favorizați de angajatori în defavoarea șomerilor.Amplificarea schimbărilor structurale va duce și la o dezvoltare a competiției tolerate de care cei aflați în căutarea unui loc de muncă, dar și la o intensificare a procesului de căutare a unui nou loc de muncă de către forța de muncă deja angajată;

– șomajul de fricțiune apare datorită schimbărilor structurale din economie, care conduc la replasare a forței de muncă între sferele industriale, ca rezultat a mișcării forței de muncă dinspre sectoarele în regres către cele în dezvoltare;

– gradul de specializare regională a ocupării se așteaptă să aibă drept efect creșterea eficienței procesului de “matching”.Situația poate fi explicată prin faptul că specializarea intr-un sector anume implică acumularea regională a unui număr de muncitori care posedă calificările pe care angajatorii au pretenția să le găsească la viitorii lor angajați.

Pentru a determina locurile de muncă vacante, dar și numărul șomerilor, au fost utilizate două funcții de compatibilitate de tip log-linear au fost folosite, care au următoarea formă:

ln Mit = k + Ɵln Uit + Øln Vit + λlnLilienit + µlnCARSit + φXit + ɽTRENDi + εit

ln Fit=k’ + Ɵ’ln Uit + Ø’ln Vit + λ’lnLilienit + µ’lnCARSit + φ’Xit + ɽ’TRENDi + ε’it

Verificarea ipotezelor precizate a dus la concluzia cum că efectul schimbărilor structurale este mult mai slab în cazul procesului de găsire a unui loc de muncă de către șomeri, și mult mai puternic în cel de ocupare a unui loc de muncă vacant.Ca justificare ar putea fi faptul că schimbările structurale provoacă creșterea discrepanțelor dintre calificările cerute de angajatori și cele oferite de angajați.

Impactul pozitiv pe care curba Beveridge il are asupra “vieții economice” a fost demonstrat și în data de 11 octombrie 2010 când Academia Regală de Științe a Suediei a oferit Premiul Nobel pentru Economie lucrării intitulate “Pentru o teorie care ajută la înțelegerea modului în care șomajul este afectat de politicile guvernamentale” americanilor Peter A. Diamond, de la M.I.T și Dale T. Mortensen, de la Northwestern University,Evanston și britanicului de origine cipriotă Christopher A. Pissarides, de la London School of Economics and Political Science.

Aceștia au creat niste modele matematice care ușurează analiza piețelor și relația dintre cererea și oferta de forță de muncă.

Conform Comitetului Suedez, cei trei au fost recompensați pentru munca lor care explică “cum șomajul, locurile de muncă vacante și salariile sunt influențate de reglementări și politică.”

Academia Suedeză de Știință a precizat faptul că economiștii au fost răsplătiți pentru “analizele piețelor cu rigidități”.

O concluzie a teoriilor acestora este faptul că “ indemnizațiile de șomaj destul de darnice conduc economia la un nivel mai înalt al șomajului și fac să crească perioada procesului prin care șomerii se străduiesc să găsească un loc de muncă, iar angajatorii caută muncitori pentru angajare”.

CAPITOLUL 2. ANALIZA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA

2.1 DEFINIREA CONCEPTELOR CHEIE ÎN ANALIZA PIEȚEI MUNCII: PIAȚA MUNCII, OCUPAREA ȘI ȘOMAJUL

Pentru oricare societate în care am trăi, dar mai ales pentru țările dezvoltate a avea o stabilitate social- politică, dar și un echilibru macroeconomic reprezintă principalul obiectiv al acestora, iar acest lucru poate fi asigurat prin ocuparea forței de muncă.

2.1.1 PIAȚA MUNCII ȘI OCUPAREA

Ludwig von Mises considera piața muncii ca fiind un “ proces, deși are caaracter dinamic, și este pusă în legătură cu fenomenul de diviziunea muncii și cu proprietatea privată”.Însă, Richard Lipsey este de părere că “ piața este un teritoriu unde vânzătorii și cumpărătorii negociază în vederea schimbului de mărfuri ”.

Piața muncii este reprezentată de doi mari actori ai economiei- angajații și angajatorii- iar în cadrul acesteia se întâlnesc, confruntă și negociază din punct de vedere economic, cererea- descrisă de angajatori, și oferta de forță de muncă- exprimată prin potențialii angajați.În condițiile date, ecuația conține următoarele elemente

-cel care face angajări este identificat ca fiind clientul

-cel care oferă forță de muncă- salariatul- este furnizor

-forța de muncă este obiectul tranzacțional

-salariul este prețul muncii pe care o depune un angajat.

Organizația Internațională a Muncii explică fenomenul ocupării pe baza a șase criterii importante, care sunt enunțate în felul următor :

– “ criteriul unei munci cu o durată de cel puțin o oră în perioada de referință “, perioadă care poate varia de la o zi până la o saptămână- criteriul scoate în evidență relația ce se stabilește între timpul lucrat și volumul producției, asigură verificarea amănunțită în ceea ce privește amploarea subocupării forței de muncă și permite “definirea șomajului ca lipsă totală a muncii “

– “ criteriul formare- ocupare ” face referire la faptul cum că dacă formarea profesională se desfășoară în interiorul întreprinderii, atunci cei care au luat partea la aceasta contribuie la producerea de bunuri și servicii pentru cel puțin o oră în perioada în care s-a desfășurat activitatea; în această situație, cei care contribuie trebuie apreciați ca având ocupare, netinându- se cont de persoana, fie ea fizică sau juridică, care îi plătește

– “ criteriul legăturii formale cu locul de muncă ” pe baza căruia orice persoană care este angajată în baza unui contract de muncă este considerată ocupată, chiar daca aceasta, din diferite motive, absentează

– “ criteriul subocupării vizibile “ se referă la individul care este forțat să își caute, pe lângă serviciul actual, un alt serviciu, datorită unei durate a muncii mai mică decât cea normală

– “ criteriul subocupării invizibile “ face referire la o productivitate a muncii scăzută, care atrage după ea o renumerație mică, din cauza unei folosiri a aptitudinilor și a competențelor forței de muncă destul de joase

– “ criteriul căutării unei munci salariate sau nesalariate “ – instrument care ajută la recunoașterea unei stări de șomaj, manifestat prin forme active de căutarea a unui loc de muncă.

Prin urmare, ocuparea este “ starea la care are dreptul o persoană activă, în vârstă de muncă, de a desfășura o activitate productivă sau de a presta un serviciu, pe un loc de muncă precizat într-un contract de muncă sau contract de pregătire profesională, timp de cel puțin o o oră pe zi sau săptămână, într-o instituție, întreprindere, inclusiv întreprinderea proprie sau într-o activitate economică familială, în regim salarial sau nesalarial ”.

Ocuparea are mai multe accepțiuni economice și cunoaște mai multe definiri paralele, astfel:ocuparea deplină este, de fapt, supraocuparea, pe când subocuparea este caracterizată prin șomaj, iar un echilibru între cele două este definit de ocuparea optimă, iar o ocupare eficientă este redată de folosirea eficientă a forței de muncă, în schimb o folosire rațională a forței de muncă este redată prin o ocupare rațională.

2.1.3 ȘOMAJUL

Șomajul este definit conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) ca fiind un “ proces economic datorat crizelor sau recesiunilor economice, care prevede că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca efect a decalajului dintre cererea și oferta de muncă ”.

Există numeroase forme ale șomajului:

– una dintre formele în care se manifestă șomajul face referire la perioadele din an în care munca oferită de forța de muncă nu este căutată de angajatori, și care poartă numele de „ șomaj sezonier ”

– o altă formă pe care o poate lua șomajul este dată de situația în care economia se află într-o perioadă de recesiune, ca mai apoi să vină o perioadă în care șomajul se poate reduce semnificativ și poate ajunge chiar să dispără; aceast șomaj se poate manifest ape o perioadă cuprinsă între 2 și 3 ani

– cea mai periculoasă formă pe care o poate lua însă șomajul, cu repercusiuni grave asupra întregului sistem economic este șomajul denumit ca fiind “ cronic “, deoarece nici măcar în perioadele de creștere economică relativă rata șomajului nu se reduce absolut deloc.

Pe lângă aceste trei forme pe care le poate lua șomajul, literatura de specialitate mai adduce în atenție alte două forme pe care le poate lua șomajul si care descriu situațiile în care oameni ce pot munci nu își doresc acest lucru, deoarece resursele material de care dispun le sunt de ajuns pentru a supraviețui, acest tip de șomaj purtând denumirea de “ șomaj voluntar “, dar și situații în care oamenii își doresc sa muncească, dar nu găsesc locuri disponibile pentru a se angaja, iar acest șomaj se numește “ șomaj involuntar “ sau “ șomaj forțat “.

O clasificare mai amplă a șomajului poate fi realizată folosind mai multe criterii:

– după sex, vârstă și pregătirea persoanelor afectate, există șomaj feminin, juvenil și șomaj intelectual

– în funcție de cauza producerii șomajului întâlnim șomaj conjunctural, șomaj tehnologic și șomaj structural

– în funcție de sfera de cuprindere există șomaj de ofertă, șomaj de excludere, șomaj de inserție și șomaj de reconversiune.

– în funcție de criteriul duratei, avem șomaj de scurtă durată și șomaj de lungă durată

– în funcție de durată există șomaj sezonier, șomaj total și șomaj parțial.

Reducerea șomajului și realizarea unei ocupări depline reprezintă obiectivele principale ale unei țări, fapt ce se poate realiza print-o politică economică care să asigure un echilibru între cererea și oferta de forță demuncă de pe piața muncii.

2.2 TRĂSĂTURI ȘI CARACTERISTICI ALE PIEȚEI MUNCII DIN ROMÂNIA

2.2.1 TRĂSĂTURILE PIEȚEI MUNCII DIN ROMÂNIA

Prima trăsătură a pieței muncii se referă la cererea de muncă, care este pe termen scurt, invariabilă, deoarece este nevoie de implementarea unor noi activități pentru a crea locuri de muncă, dar și pentru dezvoltarea celor prezente.

Cea de-a doua trăsătură se referă la celălalt element definitoriu pentru piața muncii, și anume, oferta de muncă, care se formează într-o perioadă de timp destul de îndelungată, timp necesar pentru instruirea tinerilor care ajung la vârsta legală de a se angaja.

O altă trăsătură pune amprenta pe mobilitatea forței de muncă, care este una redusă, datorită preferințelor oamenilor de a se angaja într-o anumită zonă, din diferite motive care țin de latura socială a acestora(oamenii sunt atașați de oamenii și locurile în care trăiesc), chiar dacă beneficiile pe care le aduc alte locuri de muncă, din alte zone sunt mai numeroase decât cele pe care le oferă zona în care trăiesc.

România este o țară care încă își mai ghidează activitatea economică bazându-se pe concepțiile oamenilor,sau pe obiceiurile zonei din care provin, acest lucru influențând puternic oferta de muncă, iar pe lângă acest fapt, oferta de forță de muncă este influențată și de vârsta oamenilor sau de starea sănătății.

O ultimă trăsătură se referă la “ eterogenitatea cererii și a ofertei de muncă “, mai exact, disproporționarea dintre compozițiile acestora fac ca înlocuirea între elementele ei să fie scăzută.

2.2.2 CARACTERISTICI ALE PIEȚEI MUNCII DIN ROMÂNIA

Piața muncii din țara noastră a străbătut un lung drum, plecând de la o economie de piață planificată și ajungând la o economie de piață concurențială, fapt care i-a provocat transformări destul de însemnate.În legătură cu acest aspect cu impact major asupra economiei românești au fost întreprinse diferite studii în care s-a dovedit că piața muncii din țara noastră redă situația generală a economiei românești, dar și pe cea demografică, incluzând și legile și instituțiile care se ocupă cu stabilirea raporturilor de muncă.

La nivelul pieței muncii, România se confruntă cu grave probleme la capitolul forță de muncă, cauzate de nivel de trai scăzut ce se înregistrează în țara noastră, de speranța de viață redusă, dar și de eficacitatea scăzută a organizării activității economice.Datorită faptului că locul de muncă nu mai este unul care se bucură de o protecție ridicată, dar și pentru că a avut loc o urgentare a restructurării, piața muncii a avut de înfruntat probleme sociale.

Un colaps al locurilor de muncă a fost înregistrat în diferite sectoare ale industriei, cu precădere în sectoare clasice ale economiei, care creau locuri de muncă din cauza cererii de muncă restricționate.

În perioada de tranziție, România s-a confruntat cu puternice disponibilizări datorită gradului înalt de privatizare și restructurare al economiei.

Țara noastră are o lipsă acută de muncitori calificați, mai ales în sectoarele serviciilor, construcțiilor, agricol, dar și în industria textilă, unde se manifestă un fenomen al migrației, deoarece muncitori din România preferă să desfășoare astfel de activități în țări precum Spania, Germania sau Italia.Acești muncitori preferă să muncească în străinătate datorită condițiilor de muncă favorabile, dar și a salariului pe care îl primesc, deoarece țara noastră nu este în concordanță cu țările Uniunii Europene în ceea ce priveste acest instrument de măsurare a productivității muncii angajaților.

Universitatea din Oradea, împreună cu Oficiul pentru migrarea Forței de Muncă sunt de părere că “ piața muncii din România se destructurează, se decolorează și se polarizează față de nevoile de dezvoltare locală “, ceea ce se poate traduce prin trimiterea persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani în pensionări, fie ele medicale, sau cu compensații, dar și neconcordanța între ceea ce a fost pregătit să facă un angajat (calificarea acestuia) și ceea ce face cu adevărat la locul de muncă.Polarizarea scoate la suprafață inexistența forței de muncă la nivelul celor care sunt supra- calificați, dar și la nivelul celor care sunt sub- calificați.

2.3 METODOLOGII FOLOSITE PENTRU MĂSURAREA ȘOMAJULUI

În funcție de activitatea economică la care iau parte, populația unei țări este de două feluri și se poate defini astfel:

– populație activă, care reprezintă toate persoanele care compun o societate, indiferent de sex, care prestează munca necesară producerii bunurilor și serviciilor.Aceasta se împarte, la rândul ei în populație ocupată și populație în șomaj.

– populație inactivă, care se definește prin totalul tuturor persoanelor, indiferent de sex sau vârstă, chiar dacă au o vârstă superioară sau inferioară celei precizate pentru a fi apreciate ca fiind active.

Populația activă împreună cu populația inactivă formează populația totală de la nivelul unei țări.

Pentru a putea estima șomajul din punct de vedere statistic, se folosesc diferite surse administrative, provenite din evidențele agențiilor teritoriale din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, care oferă date referitoare la șomerii înregistrați, dar și Ancheta asupra Forței de Muncă în Gospodării, care mai este numită și AMIGO, și care reprezintă o sursă statistică și care oferă date cu privire la șomerii BIM.

Cu ajutorul recensămintelor populației s-a putut preciza atât populația activă totală, cât și cea ocupată totală, practică folosită de România începând cu anul 1995 asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO).

Prin balanța forței de muncă, la nivel fiecărui an, se constată populația activă civilă și populația ocupată civilă, astfel:

– populația activă totală implică persoanele care au depăși vârsta legală pentru a putea presta muncă, dar care totuși reprezintă forță de muncă necesară producerii bunurilor și serviciilor;

– populația activă civilă implică clasele de persoane enunțate mai sus, excepție făcând persoanele din cadrul armatei;

– populația ocupată totală “ cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii ”;

– populația ocupată civilă “cuprinde persoanele în, sub și peste vârsta aptă de muncă (16 ani), ce dispun de un loc de muncă în cadrul căruia desfășoară o activitate aducătoare de venit, cu excepția cadrelor militare și persoanelor asimilate acestora, precum și a salariaților organizațiilor politice și obștești”.

La nivelul țării noastre, se folosesc două mari metode pentru a putea determina situația existentă pe pița muncii, și anume:

2.3.1 ANCHETA AMIGO

Conferă efectuarea unei comparații cu alte țări, atât la nivel național, cât și la nivel teritorial, dar și la nivel internațional.

AMIGO a fost folosită pentru prima dată în luna martie a anului 1994, iar în anul următor, în aceași lună a fost folosită din nou, fiind o cercetare de tip “cross section”, dar începând cu anul 1996 are loc ca o cercetare continuă, care oferă indicii referitoare la situația economică și la piața muncii cu peridiocitate trimestrială.

La nivelul Uniunii Europene, pe lângă datele pe care le oferă AMIGO pentru măsurarea populației ocupate totale, mai oferă și indicii cu privire la șomerii în sens BIM- șomerii “ definiți conform recomandărilor Biroului Internațional al Muncii “.

Pentru a putea determina populația ocupată totală, șomajul în sens BIM și populația activă totală se folosesc informațiile obținute în urma intervievării persoanelor de 15 ani și peste această vârstă, pe baza unui eșantion format din 28000 de gospodăriiși se calculează ca medii trimestriale sau anuale.

2.3.2 ANCHETA BFM

Are loc cu ajutorul datelor statistice din Balanța Forței de Muncă se formează indicatori comparabili în timp, atât la nivel național, cât și la nivel regional și se realizează cu ajutorul datelor furnizate de statistica demografică și statistica forței de muncă, care cuprinde AMIGO și ancheta anuală asupra costului forței de muncă în întreprinderi.

2.4 ANALIZA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA

2.4.1 RATA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA

Criza economică care a pus stăpânire pe țara noastră se în asupra impactului pe care l-a avut asupra ratei șomajului, mai exact a creșterii de 1,5 pp care a fost înregistrată în perioada 2008-2010.

2004 a fost anul cu cea mai ridicată rată a șomajului înregistrată de țara noastră pentru perioada analizată, aceasta reușind să se redreseze, atingând nivelul minim pentru perioada analizată în anul 2008; însă România nu a reușit să mențină acest nivel, deorece în anul 2011 a crescut cu 1,6 pp față de anul 2008.

Figura 3. Rata șomajului din țara noastră

Sursa:Eurostat

Rata șomajului în România a suferit mari transformări, astfel în anul 2014 a scăzut cu 0.3 pp față de anul anterior.

În ceea ce privește rata șomajului pe medii de rezidență, trebuie precizat că aceasta a fost mai înaltă în mediul urban (valoarea maximă fiind atinsă în anul 2002 – 11.2%), iar în rândul populației din mediul rural, rata șomajului a atins nivelul minim de 2,8% în anul 2001 și nivelul maxim de 6,2% în anul 2004.

O rată a șomajului în sens BIM sub media europeană (10,4% ) a fost înregistrată în țara noastră în anul 2012, ce însuma o valoare de 7%, care, chiar dacă a fost mai scăzută cu 0,4 pp față de anul precedent, era cu mult sub nivelul înregistrat în țările UE puternic afectate de criză (Grecia – 24,3 %, Spania – 25 %, Portugalia – 15,9 % ).

Raportul de dependență economică – reprezintă numărul persoanelor inactive și în șomaj ce revin la 1000 persoane ocupate a fost, în anul 2014 – 1313‰, având o incidență mult mai mare în cazul femeilor – 1.704‰ – decât în cazul barbaților – 1.008‰.

În ceea ce privește raportul de dependență economică pe medii de rezidență, conform INS, acesta s-a manifestat mai pregnant în mediul rural ( 1.330‰ ), în comparație cu mediul urban (1.299‰ ).

Ceea ce produce multe dificultăți în ceea ce privește o țintă în legătură cu o rată a șomajului conformă cu cerințele Tratatului de la Maastricht sunt reprezentate de tinerii NEETs, ce semnifică creșterea numărului de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani, care nu sunt ocupați în formare sau educație, iar politicile privind ocuparea ar trebui sa îi acorde o atenție deosebită acestui grup vulnerabil.

Dacă în anul 2007, anul premergător declansării crizei, 13,3% dintre tineri făceau parte din acest grup, în anul 2012, rata acestora s-a ridicat la 16,8%, ceea ce era peste media UE 27 de 13,2%.

Gradul de excluziune socială, dar și de sărăcie crește în același timp cu creșterea numărului de personae care nu sunt ocupați, și nici care nu participă la nicio formă de învățământ.

2.4.2 RATA ȘOMAJULUI PE TERMEN LUNG

Rata șomajului pe termen lung este redată de raportul dintre numărul șomerilor BIM aflați în șomaj de 12 luni și peste 12 luni și populația activă totală.

Din cauza crizei lungi, aceasta se află în creștere.

Pentru anul 2014, nivelul șomajului de lungă durată a avut o valoare sub media europeană.La nivelul anului 2012, incidența șomajului de lungă durată a înregistrat valoarea de 45,3%.Per total, incidența șomajului de la nivelul țării noastre este cu mult sub media europeană de 44,4%.

Tabel 1. Dinamica ratei șomajului pe termen lung în comparație cu UE 27

Sursa:Eurostat

În schimb, la numai 2 ani de la data analizată mai sus, rata șomajului a scăzut cu numai 0,2 pp, iar incidența somajului de lungă durată – ponderea persoanelor aflate în șomaj de un an și peste un an în totalul șomerilor – a fost de 41,1 %, ceea ce înseamnă că a scăzut cu mai bine de 4pp în comparație cu anul 2012, acest lucru reprezentând un progres important pentru piața muncii din țara noastră, cu toate că rămânde destul de ridicată.

Dacă discutăm despre situația șomajului de lungă durată pe diferențe de vârstă, din datele furnizate de Eurostat reiese faptul că în anul 2014, acesta a fost mai pronunțat în cazul bărbaților, în comparație cu femeile, diferența fiind de 0,7 pp.

Conform Institutului Național de Statistică, rata șomajului pe termen lung în 2014 a avut o incidență mult mai mare în mediul urban, având o rată de 42,1%, decât în mediul rural, unde a înregistrat o rată de 39,2%.

Pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani, rata șomajului pe termen lung s-a situate în jurul valorii de 14,3%, în timp ce incidența șomajului în rândul acestora a înregistrat valoarea de 59,7%.

2.4.3 RATA ȘOMAJULUI ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL

Conform Anchetei AMIGO, nivelul educational se grupează în:

nivel scăzut – ISCED 0-2 – care se caracterizează prin: personae fără școală absolvită, atât primară, cât și gimnazială; din învățământul gimnazial fac parte și absolvenții școlilor profesionale, complementare sau de ucenici, desfășurate pe o perioadă de 2 ani, cu condiția ca numărul total al anilor de studio să fi fost de cel mult 10 ani;

nivel mediu – ISCED 3-4 – care este reprezentat de persoanele care au absolvit un liceu, fie el profesional, complementar, de ucenici, postliceal de specialitate, tehnic de maiștri;

nivel superior – ISCED 5-6 : persoanele încadrate în această categorie sunt cele care au absolvit un stagiu universitar de lungă sau de scurtă durată, postuniversitar, doctoral sau postdoctoral.

Conform INS, rata șomajului cu cel mai mare nivel înregistrat se manifestă în rândul personae cu niveluri scăzute și medii ale studiilor, în timp ce pentru persoanele cu niveluri superioare se înregistrează o rată a șomajului din ce în ce mai scăzută.

Astfel, în urma analizei efectuate, reiese faptul că începând cu anul 2009, acolo unde România a înregistrat o rată a șomajului în funcție de educație de 7% (cu 0,2 pp mai mica ca cea din anul 2004 ), aceasta s-a redresat, reușind să obțină în anul 2014 o rată cu 0,6 pp mai mică ca în anul de referință.

Tabel 2. Rata șomajului în funcție de nivelul educațional

Sursa:Eurostat

2.4.4 RATA ȘOMAJULUI PE DIFERENȚE DE GEN, PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI LA NIVEL TERITORIAL

Tabel 3. Situația ratei șomajului pe diferențe de gen

Sursa:Eurostat

În urma datelor furnizate de Eurostat, se pare că femeile sunt mai favorizate în ceea ce privește rata șomajului, acestea înregistrând niveluri mult mai scăzute decât bărbații.Astfel, în anul 2013, șomajului în rândul bărbaților a fost cu 1,2 pp mai mare decât șomajul în rândul femeilor.

Cât despre tinerii cu vârsta sub 25 de ani se poate observa și în graficul de mai jos că rata șomajului i-a afectat puternic, deoarece începând cu anul 2004 acesta a depăsit media europeană cu privire la acest capitol (18,4 %).

După anul 2008, se accentuează rata șomajului în rândul tinerilor care fac parte din grupul celor sub 25 ani, atingând în anul 2014 un nivel record de 24 %.

Puțin mai avantajate din acest punct de vedere, sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 74 ani, care, se pare că, a reusit să înregistreze o medie mai mica ca în anul 2004, dar mult mai mare ca în anul 2008.

Figura 4. Rata șomajului pe grupe de vârstă

Sursa:Eurostat

Din datele furnizate de Eurostat reiese faptul că dintre toate regiunile țării noastre, regiunea cu cea mai mică rată a șomajului înregistrată în anul 2014 este regiunea Nord – Vest, în scădere cu 0,3 pp față de anul anterior, iar regiunea Sud – Est a obținut cea mai mare valoare, în creștere cu 0,9 pp față de anul precedent.

Tabel 4. Dinamica ratei șomajului în plan teritorial

Sursa:Eurostat

2.5 CAUZELE ȘOMAJULUI DIN ȚARA NOASTRĂ

2.5.1 CAUZA DEMOGRAFICĂ

În legătură cu acest aspect, un impact major asupra ocupării îl au umătoarele:

-scăderea continuă a populației totale

Figura 5. Populația totală a României

Sursa: Eurostat

Ceea ce este evident în graficul de mai sus, în perioada 2005-2014, populația țării noastre a pierdut mai mult de un milion de persoane, ceea ce înseamnă pentru România o reducere a populației de 5 puncte procentuale.Este important de menționat că în a doua jumătate a perioadei dezbătute, ritmul de scădere s-a mai atenuat, dar, această situație nu a îmbunătățit mai deloc situația României, fiind prezentă o tendință de scădere, fapt care nu este în conformitate cu tendința Uniunii Europene în ansamblu, deoarece în perioada 2012-2015 nivelul populației a crescut cu aproximativ 12,8 milioane persoane.

Conform Institului Național de Statistică, țara noastră a stat prost și la capitolul nașterilor, “ reușind ” să mențină un spor natural negativ pe toată perioada de timp analizată.Totuși, a avut o perioadă de câțiva ani, între anii 2005 – 2009 în care reușise să își revină, scăzând de la -1,9‰ la 1,6‰ , dar care, în anul 2010 a fost suspendată de o rată a sporului natural de -2,2‰.Începând cu acest an, sporul natural înregistrat de România, a început să sufere căderi abrupte.Dacă în anul 2010 a îndurat o cădere în valoare de 6 puncte procentuale, în anul 2011, a mai pierdut încă 4 puncte procentuale, valoare sporului semnalată atunci fiind de -2,6‰.Aceste schimbări majore pentru țara noastră sunt în contradicție cu sporul natural anual înregistrat de țările din UE 27, care s-a menținut permanent cu o tendință pozitivă.

Chiar dacă în luna februarie a anului 2015, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, numărul copiilor născuți în țara noastră a fost de 9.602, cu 2723 de copii născuți mai mult ca în aceeași lună a anului precedent, sporul natural s-a menținut tot negativ.

Din cauza scăderii populației tinere, ponderea populației în vârstă de muncă în populația totală a manifestat o dispoziție de creștere, în urma datelor furnizate de Eurostat.

În anul 2012, ponderea populației în vârstă de muncă, care conform Institutului Național de Statistică reprezintă persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani care măsoară șomajul în sens BIM, a înregistrat o valoare de 70%.Ceea ce pentru țara noastră a reprezantat o creștere, pentru media UE 27, a reprezentat o scădere.

Persoanele cu vârsta cuprinsă între 0-19 ani înregistrează cele mai mari valori în ceea ce privește scăderea ponderii populației tinere în totalul populației, având o valoare de 23,9%, în anul 2005 scăzând până în anul 2012 la o valoare de 20,4%, acest având urmări asupra creșterii ocupării, dar și asupra politicilor de asigurări și asistență socială.

Conform Eurostat, ponderea populației active în totalul populației de la nivelul țării noastre a avut următorul traseu:

Figura 6. Populația activă din România

Sursa:Eurostat

2.5.2 TENDINȚE ALE OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ

România a înregistrat în anul 2012 o rată de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 ani, în valoare de 64,8%, care a fost mai mare doar cu un punct procentual în comparație cu anul precedent, menținundu-se sub media țărilor din UE 27, care a fost de 68,5%.

Confrom datelor furnizate de Eurostat, rata de ocupare în rândul tinerilor a avut valori mai mari în comparație cu rata de ocupare în rândul femeilor, diferența fiind de aproximativ 1,5 pp, așa cum se poate observa și în tabelul de mai jos.

Tabel 5. Ocuparea forței de muncă pe diferențe de gen

Sursa:Eurostat

În legătură cu rata de ocupare a persoanelor vârstinice, cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 ani, putem spune că aceastaa a vut un traseu ascendent, chiar dacă pe parcurs a mai înregistrat fluctuații, fapt ce poate fi observat și în graficul de mai jos.

Figura 7. Populația ocupată de persoanele vârstnice

Sursa:Eurostat

Chiar dacă a crescut în anul 2014 până la valoarea de 43.1%, cu 1,3 pp față de anul anterior, totuși, rata de ocupare în rândul persoanelor în vârstă rămâne sub media UE 27, care a înregistra o valoare de 52% în anul de referință.

Persoanele cu handicap și persoanele de etnice romă fac parte din grupul persoanelor vulnerabile, care cu greu își găsesc un loc de muncă în comparație cu restul populației.

Persoanele cu handicap ocupă aproximativ 4% din populația totală a țării noastre.Din totalul populației cu dizabilități din România, aproximativ 13% dintre aceasta au un loc de muncă.Din cauza problemelor care îi împiedică să urmeze o formă de învâțământ, numai jumătate dintre acest grup cu probleme au terminat ciclul gimnazial, iar pentru persoanele cu handicap grav, statisticile sunt și mai îngrijorătoare, pentru că mai bine de 60% din totalul persoanelor cu handicap abia au putut termina maxim 8 clase.

Despre populația română de etnie romă e important de știut că în urma ultimului recensământ relizat, s-au depistat că pe teritoriul României trăiesc 619 mii persoane, ce ocupă 3,2% din populația totală a țării.Dar, nivelul de pregătire profesională este foarte scăzut în rândul acestora în comparație cu restul populației, ceea ce înseamnă că aceștia ocupă o pondere destul de mare în rândul muncii la negru.Astfel, conform unui studiu, 28% din populația de etnie romă era inactivă, 36% era ocupată și încă 36% își căutau un loc de muncă.

În ceea ce privește distribuția populației ocupate pe activități ale economiei naționale, trebuie precizat că la nivelul anului 2012, în sectorul agricol erau concentrate 29% din totalul persoanelor ocupate, în industrie și construcții se înregistrau 28,6%, iar în servicii 42,4%.

“ Pe medii de rezidență, structura populației ocupate după statutul profesional este diferită în urban: 91,4% din persoanele ocupate aveau statutul de salariat, celelalte categorii având ponderi reduse 6,0% lucrător pe cont propriu și membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative, 0,9% lucrător familial neremunerat și 1,7% patron, iar în rural salariații reprezentau doar puțin peste o treime din forța de muncă ocupată 38,0%, lucrătorii pe cont propriu și membrii ai unei societăți agricole sau ai unei cooperative erau 34,6%, lucrătorii familiali neremunerații 26,8% și 0,6% patroni. ”

Un alt indicator care măsoară ocuparea este rata sărăciei în muncă, care reprezintă, conform definiției date de Eurostat”, ponderea persoanelor ocupate cu vârsta de 18 ani și peste cu un venit disponibil aflat sub limita de risc de sărăcie threshold, care este stabilită la valoarea de 60% din media venitului național disponibil, după transferurile sociale “.

Tabel 6. Rata sărăciei în muncă in comparație cu UE 27

Sursa:Eurostat

Așa cum se poate observa în tabelul de mai sus, această rată a înregistrat în anul 2013 o valoare de 51,1%, cu 4,6 pp mai mult decât media UE 27.

2.5.3 PARTICIPAREA ȘI ALOCĂRILE FINANCIARE PENTRU INTERVENȚIILE PUBLICE PE PIAȚA MUNCII

Un factor care nu trebuie trecut deloc cu vederea și care își pune puternic amprenta asupra politicilor active de ocupare a forței de muncă este faptul că în țara noastră, la nivelul anului 2009, doar 3,3 % dintre ei care doresc să lucreze iau parte la măsurile active pe piața muncii, în comparație cu media UE 27 de 29,3 %.

Tabel 7. Participarea populației la măsurile active de pe piața muncii

Sursa:Eurostat

“ Insuficiența resurselor financiare și umane la nivelul serviciilor locale de ocupare ar putea explica progresele modeste în domeniul politicilor active pe piața muncii “.

Pe baza datelor furnizate de Eurostat, se observă o tendință descrescătoare în totalul participării și alocărilor financiare pentru intervențiile publice pe piața muncii ( așa – numitele LMP ), începând cu anul 2008.

Tabel 8.Intervențiile pe piața muncii

Sursa:Eurostat

Niveul de 0,286 % înregistratat în anul 2012 este unul îngrijorător pentru piața muncii din România.

Politicile pe piața muncii ar trebui să aibă în vedere garantarea unor resurse satisfacător pentru politicile active, însă și asigurarea unui sistem eficient pentru a monitoriza efectele acestor cheltuieli.

CAPITOLUL 3. ANALIZA FRICȚIUNILOR PE PIAȚA MUNCII DIN ROMÂNIA

Începând cu anul 2008, România a traversat o criză economică, criză ce a afectat și piața muncii, iar modificarea curbei Beveridge a fost determinată de o serie de factori instituționali care sunt caracteristici funcționării pieței muncii, a volumului mare de migrație și a labilității inter și intra-sectoriale a forței de muncă, factori care pot fi descriși astfel:

-legi care protejează ocuparea (LPO), care sunt compuse din anumite reguli care impulsionează nivelul securității ocupării, adică uzanțe pentru agențiile de plasare se scurtă durată, pentru contractele pe termene fixe, dar și pentru alte forme care prejudiciază dezvoltarea unei compatibilități eficiente.

Severitatea legislației de protecție a ocupării nu face altceva decât să afecteze într-un mod negativ eficiența armonizării locurilor de muncă, prin intermediul companiilor care sunt mai precaute decât de obicei în legătură cu ocuparea unor locuri de muncă libere, acest lucru determinând efecte în diminuarea rapidității cu care cei fara un loc de muncă revin pe piața muncii.

-mobilitatea geografică restrânsă, explică de ce pentru perioade mai lungi de timp, în unele regiuni există un un grad al șomajului extrem de ridicat, pe acea piață existând multe persoane care își caută un loc de muncă, iar in alte regiuni existe numeroase locuri de muncă vacante, dar pentru care nu candidează nimeni, pentru care nu există lucrători dispuși să ocupe acel loc de muncă.Explicația pentru acest fenomen este dată de opțiunile lucrătorilor în ceea ce privește domiciliul sau locația în care în care se află locul de muncă, luând în considerare aspecte ce țin de numarul de kilometri distanță de unde se află locul de muncă față de casa acestuia, de mijloacele de transport pe care le au la dispoziție si de alte aspecte ce țin de răspunderile pe care le au față de familiile lor.

-sistemul asigurărilor de șomaj se află într-o relație de directă proporționalitate cu disponibilitatea unui șomer de a ocupa un loc de muncă, deoarece cu căt beneficiile pe care le obține dacă rămâne în șomaj sunt mai mari, cu atât este mai mare și dorința acestuia de a nu își dori să muncească.Beneficiile se măsoară în nivelul de renumerație a șomerului, de perioada în care primește banii, de gradul de satisfacere a necesităților acestuia și de implicarea statului în găsirea unui loc de muncă care să facă față capacităților intelectuale și fizice ale șomerului, dar care să îi ofere un salariu mai mare decât indemnizația de somaj, pentru că dacă salariul este mai mic, șomerul nu va fi deloc atras de acceptarea postului oferit și de renunțarea la șomaj.

-politici active pe piața muncii, sau așa numitele “PAPM”, cu scopul de a oferi “asistență activă șomerilor care își vor îmbunătății șansele de a obține un loc de muncă.De exemplu,serviciile de ocupare publică pot contribui la întâlnirea dintre șomeri și locurile de muncă disponibile anunțate de agenții economici(“job brokerage”).”Angajatorii pot cere de la potențialii angajați anumite calificări de care aceștia nu dispun, acest lucru implicând o instruire particulară, sau calificări care din cauza timpului îndelungat în care nu au fost folosite să se fi degradat, această situație generând o problemă pentru acele persoane care se află în șomaj de lungă durată.

Cu o situație similară se pot confrunta și elevii care termină o școală și care nu dispun de calificările cerute de forța de muncă, pentru ca sunt destule locuri de muncă care necesită persoane cu anumite calificări și la care nu se înghesuie nimeni să se angajeze, deoarce sistemul de învățământ nu le-a oferit o pregatire în acel domeniu, sau potențialii angajați au mers pe studierea unor școli pentru care nu există o cerere de forță de muncă majoră.

Raportul dintre numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante și numărul mediu anual total al locurilor de muncă – ce este reprezentat de locurile de muncă vacante + locurile de muncă ocupate – reprezintă rata medie anuală a locurilor de muncă vacante, și se calculează, conform Institututlui Național de Statistică astfel:

unde: RLVa = rata media anuală a locurilor de muncă vacante;

LVa = numărul mediu annual al locurilor de muncă vacante;

LOa = numărul mediu annual al locurilor de muncă ocupate.

Pentru a putea face a analiză a locurilor de muncă vacante, va trebui să mă folosesc de denumirea activităților, conform codurilor CAEN – clasificarea activităților din economia țării noastre – și de simbolurile folosite de Instittutul Național de Statistică, astfel:

Tabel 9. Activități conform CAEN

Sursa:INS

Ocupațiile din România se clasifică conform unui nomenclator numit COR, astfel:

Tabel 10. Grupele majore de ocupații

Sursa:INS

Conform Institututlui Național de Statistică, rata locurilor de muncă vacante se prezintă astfel:

Tabel 11. Rata locurilor de muncă vacante pe trimestre

Sursa:INS

Așa cum se poate observa pe baza datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, cea mai mică valoare dintre anii analizați s-a manifestat în anul 2009, anul imediat următor declanșării crizei, ceea ce reprezintă un lucru bun pentru țara noastră, după ce în anul declanșării crizei România a avut o rată a locurilor de muncă vacante destul de ridicată.

Tabel 12. Rata locurilor de muncă vacante pe activități

Sursa:INS

3.1 LOCURILE DE MUNCĂ VACANTE ÎN ANUL DECLANȘĂRII CRIZEI

În urma datelor furnizate de Ins se poate observa că în primul trimestru al primului an de analiză, rata locurilor de muncă a înregistrat valoarea de 2,14%, cu 0,32pp mai mult ca în trimestrul anterior.

În urma analizei întreprinse, cea mai mare cerere de forță de muncă a avut loc în rândul sănătății și asistenței sociale, pe când, cele mai mici valori ale locurilor de muncă vacante, au aparținut meseriilor din cadrul energiei electrice, termice, gaze și apă.

Astfel, în primul trimestru al anului 2008, printre meseriile cele mai cerute de angajatori se numără cele ce aparțin grupei majore 2(3,44%), fiind urmate de meseriile care aparțin grupei majore 3(2,19%).În schimb, meseriile cu cea mai scăzută rată în ceea ce privește disponibilitatea locurilor de muncă au fost meseriile care aparțin grupei majore 1(1,35%), dar și ocupațiile care aparțin grupei majore 5 ( 1,77% ).

În trimestrul II, rata locurilor de muncă vacante a fost mai puțin cu 0,12pp față de semestrul anterior, înregistrând valoarea de 2,02%.

Așa cum se poate observa și în tabelul atașat, cea mai mare cerere de forță de muncă a fost înregistrată în sectorul administrației publice și apărare, iar cele mai reduse niveluri ale cererii de forță de muncă s-a înregistrat în domeniul industriei extractive.

Printre meseriile cele mai căutate de angajatori au fost, exact aceleași meserii ca în trimestrul I, și anume cele ce aparțin grupei majore 2(3,18%), și cele care aparțin grupei majore 3(2,21%).

Meseriile care aparțin grupei majore 1(1,19%) și ocupațiile care aparțin grupei majore 6(1,46%) au reprezentat meseriile cu cea mai scăzută disponibilitate a locurilor de muncă.

Trimestrul III al anului 2008 a înregistrat o rată a locurilor de muncă vacante de 2,06%, cu 0,04pp mai mult ca în trimestrul II.

Din baza de date a INS se observă că cele mai cerute ocupații de către angajatori au fost, exact ca în cele două trimestre analizate anterior, cele din sectorul administrației publice și apărare, iar cele mai reduse rate ale cererii de forță de muncă s-a înregistrat în domeniul industriei extractive.

Ocupațiile care aparțin grupei majore 1(3,31%), împreună cu ocupațiile care aparțin grupei majore 3 și cele care aparțin grupei majore 9(2,22%) au fost printre meseriile cele mai căutate de angajatori.

Ocupațiile care aparțin grupei majore 1(1,13%) împreună cu cele care aparțin grupei majore 5 ( 1,58% ) au fost meseriile cu cea mai redusă rată a disponibilității.

Ultimul trimestru al anului 2008 aduce o rată a locurilor de muncă vacante de 1,53%, cu 0,53pp mai puțin față de trimestrul anterior.

Ocupațiile din domeniul de sănătate și asistență socială au fost cele care au înregistrat cea mai mare cerer de forță de muncă, în timp ce meseriile din sectorul industriei extractive au înregistrat cele mai mici valori ale cererii de muncă.

Meseriile aparținând grupei majore 2 (2,76%) și cele care aparțin grupei majore3(1,90%) au reprezentat meseriile cele mai cerute de angajatori.

Ocupațiile care aparțin grupei majore 1(1,00%), împreună cu ocupațiile care aparțin grupei majore 8(1,07%) au înregistrat cea mai scăzută disponibilitate a locurilor de muncă.

Când discutăm despre planul regional, statisticile spun că în primul trimestru regiunea București-Ilfov a avut cea mai mare rată a locurilor de muncă vanacte, în timp ce cea mai mica rată s-a regăsit în regiunile Nord-Vest și Sud-Vest Oltenia, în trimestrul II păstrându-se aceleași statistici(fără, însă, regiunea Nord-Vest).În trimestrul III, București-Ilfov rămâne regiunea cu cea mai mare rată a locurilor de muncă vacante, iar cea mai mică se mută în Sud-Est,iar în ultimul trimestru Nord-Vest deține cea mai înaltă rată a locurilor de muncă vacante, în timp ce regiunea Nord-Vest a înregistrat cea mai redusă valoare.

3.2 ANUL 2009 – EFECTELE CRIZEI

Efectele crizei asupra pieței muncii, și implicit asupra ratei de ocupare se pot observa cel mai bine într-o analiză a acestora pe anul 2009, unde tendința de scădere care a început în ultimul trimestru al anului anterior se continuă.

Astfel, pe primul trimestru al anului 2009, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat valoarea de 1,27%, cu 0,26 pp mai puțin față de semestrul anterior, și în scădere cu 0,87pp față de același semestru al anului 2008.

Conform INS, cea mai înaltă cerere de forță de muncă s-a regăsit în ocupațiile din sănătate și asistență socială, în timp ce ocupațiile din sectorul industriei extractive au înregistrat cele mai scăzute niveluri ale cererii de muncă.

Meseriile cele mai cerute de către angajatori au fost cele care fac parte din grupa majoră 2 – 2,42% – și cele din grupa majoră 6– 1,62% .

Ocupațiile din grupa majoră 8( 0,82%) și cele din grupa majoră 7( 0,89%) au fost cele care au înregistrat cele mai scăzute rate ale disponibilității locurilor de muncă.

Conform datelor furnizate de INS, pe trimestrul II cea mai mare cerere de forță de muncă a avut loc în ocupațiile de sănătate și asistență socială, pe când în activitățile din industria extractivă s-au înregistrat cele mai mici valori ale cererii de forță de muncă.

Printre meseriile cele mai cerute de angajatori se numără cele din grupa majoră 2 (1,32% ) și cele din grupa majoră 6 ( 1,27% ).

Ocupațiile din cadrul grupei majore 1– 0,55% – au înregistrat cea mai redusă disponibilitate a locurilor de muncă vacante, împreună cu meseriile din grupa majoră 7 ( 0,63 % ).

Trimestrul III a înregistrat o rată a locurilor de muncă vacante de 0,8%, mai puțin cu 0,09pp mai puțin decât în semestrul II și cu 1,26pp mai puțin decât în semestrul III al anului trecut.

În urma datelor frunizate de INS se poate observa că cererea de forță de muncă a fost mai pronunțată în ocupațiile din sănătate și asistență socială, iar cererea cea mai puțin pronunțată s-a regăsit în meseriile din cadrul industriei extractive, iar cele mai cerute meserii de către angajatori au fost cele din grupa majoră 2 ( 1,11% ) și cele din grupa majoră 3 ( 1,05 % ).

Meseriile din grupa majoră 1 ( 0,44 % ) și cele din grupa majoră 4 ( 0,53 % ) au înregistrat cea mai scăzută disponibilitate a locurilor de muncă.

Pe trimestrul IV al anului 2009, rata loocurilor de muncă vacante a atins valoarea de 0,5%, cu 0,30 pp mai puțin față de trimestrul III și cu 1,03 pp mai puțin față de semestrul IV al anului 2008.

În meseriile din domeniul sănătății și al asistenței sociale s-a regăsit cea mai înaltă cerere de forță de muncă, în timp ce cea mai scăzută rată a locurilor de muncă vacante a fost în industria extractivă.

Printre meseriile cele mai căutate de angajatori se numără cele din grupa majoră 2 – 0,69% – și cele din grupa majoră 5 – 0,59%, iar ocupațiile din grupa majoră 1 ( 0,32% ), împreună cu cele din grupa majoră 7 ( 0,36% ) au fost meseriile cu cea mai scăzută disponibilitate a locurilor de muncă.

Despre planul regional, statisticile ne spun că exact ca în primul trimestru al anului 2008, București-Ilfov este regiunea cu cea mai mare rată a locurilor de muncă vacante, în timp ce Nord-Vest obține cea mai scăzută rată, situație care se păstrează și în trimestrul II, cu precizarea că, de data aceasta, regiunea Nord-Est a fost cea care a înregistrat cea mai ridicată rată a locurilor de muncă vacante.În trimestrul III se păstrează acceași situație ca în trimestrul anterior, iar în ultimul trimestru rata cea mai ridicată a locurilor de muncă vacante a fost în regiunea Nord-Est, la popul opus situându-se regiunea Sud-Est.

3.3.SITUAȚIA ACTUALĂ

Situația actuală se prezintă astfel:

-primul trimestru aduce o rată a locurilor de muncă vacante în valoare de 0,9%, iar cele mai ridicate niveluri ale ratei locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în domeniul altor activități de servicii, în timp ce ratele cele mai scăzute s-au regăsit în furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat, iar ocupațiile din domeniul administrației publice au avut cele mai însemnate creșteri ale numărului de locuri vacante, în timp ce ocupațiile din sectorul de distribuție a apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare au scos la suprafață o atenuare a indicatorului studiat.Despre grupele majore de ocupații, statisticile ne informează că ocupațiile din grupa majoră 2(1,28%) au înregistrat cea mai mare cerere de forță de muncă, în timp ce la popul opus se aflau ocupațiile din grupa majoră 1(0,55%);

-trimestrul II a avut o rată a locurilor de muncă vacante cu 0,06pp mai puțin decât în trimestrul precedent, situându-se în jurul valorii de 0,84%, ratele cele mai ridicate fiind în alte activități și servicii, iar cele mai scăzute în domeniul industriei extractive.Grupa majoră 2(1,17%) a înregistrat cea mai înaltă cerere de forță de muncă, pe când cea mai scăzută s-a regăsit în activitățile ce aparțin grupei majore 1(0,56%);

– în trimestrul III, valoarea ratei locurilor de muncă vacante s-a situate în jurul valorii de 0,92%, cu 0,08pp mai mult față de trimestrul anterior, ratele cele mai ridicate fiind în administrația publică, iar cele mai mici rate în industria extractivă. Grupa majoră 2(1,31%) a înregistrat cea mai înaltă cerere de forță de muncă, pe când cea mai scăzută s-a regăsit în activitățile ce aparțin grupei majore 6(0,36%);

– în trimestrul IV, rata locurilor de muncă vacante scade cu 0,01pp față de trimestrul III, oprindu-se la valoarea 0,91%, iar în ceea ce privește ratele cele mai ridicate, respective, cele mai scăzute, situația este similară cu cea din trimestrul precedent.Aceeași situație ca în trimestrul trecut se prezintă și în ceea ce privește rata și locurile de muncă vacante pe grupe majore de ocupații(grupa majoră 2 – 1,28%, iar grupa majoră 6 – 0,38%).

În plan regional, situația arată cam așa:

-primul trimestru înregistrează cea mai mare rată a locurilor de muncă vacante în regiunea Vest, situația care se repetă și în celelalte trei trimeste, pe când cea mai mica se află în Sud-Est(situația se repeat și în trimestrul III), iar în trimestrul II cea mai scăzută rată se înregistrează în regiunea Sud-Vest Oltenia(situația se repetă și în ultimul semestru).

3.4 CURBA BEVERIDGE PENTRU ROMÂNIA

Printre cauzele care influențează apariția dezechilibrelor de pe piața muncii, amintim neconcordanța între numărul șomerilor și numărul locurilor vacante care există într-o economie la un moment dat.

Ceea ce se poate observa prin reprezentarea curbei Beveridge este faptul că în condițiile în care în țara noastră procesul de macrostabilizare a parcurs un drum lent, comptatibilitatea dintre numărul șomerilor si numărul locurilor de muncă vacante este una redusă.

Toata lumea știe că înainte de declanșarea crizei, mai exact pe la debutul anului 2008, economia țării noastre trecerea printr-o perioadă de expansiune.Însă, în momentul în care criza a început să își facă apariția, Guvernele nu au știut cum să reacționeze și să împiedice instalarea acesteia, iar acest lucru a făcut ca efectele sale să se simtă și pe piața muncii.

Perioada dintre trimestrul II al anului 2009 și până în trimestrul I al anului 2010 avea să scoată la suprafață o deteriorare în ceea ce privește compatibilitatea dinter locurile de muncă vacante și numărul șomerilor.

La nivelul anului 2010 se manifestă fluctuații serioase ale compatibilității, pentru că în ciuda faptului că în primele două trimestre ale anului menționat, situația părea să se îmbunătățească, și compatibilitatea să urmeze drumul cel bun, iată că după această perioadă, aceasta urmează să ia calea de dinainte de cele două trimestre amintite anterior.

În momentul în care autoritățile observă că decursul curbei Beveridge este unul deficitar, începe să propună diferite măsuri, printre care unele își fac treaba, și altele nu.

Figura 8. Reprezentarea curbei Beveridge pentru România

Sursa:INS

CONCLUZII

Instrumentele cele mai utile și cele mai utilizate pentru a măsura eficacitatea funcționării pieței muncii, din prisma compatibilității dintre însușirile indivizilor care își caută un loc de muncă, și caracteristicile locurilor de muncă vacante sunt reprezentate de funcțiile de compatibilitate și de curba Beveridge.

Ca principal avantaj al funcțiilor de compatibilitate – cel mai important – este faptul că acestea sunt compuse din relațiile care se stabilesc pe piața muncii, și le analizează într-o manieră completă și destul de ușor de cercetat, deoarece se folosesc de un număr destul de mic de variabile.

Astfel, plecând de la numărul de persoane care își caută un loc de muncă, de la fimele care iși caută forță de muncă și de la un numar de variabile de control, se ajunge la numărul de locuri de muncă vacante existente într-o economie.

Instrumentul cel mai folosit pentru a evidenția relația negativă ce se stabilește între numărul de locuri vacante și rata șomajului este reprezentarea grafică a curbei Beveridge, care furnizează informații suplimentare cu privire de starea pieței muncii și factorii care influențează funcționarea acesteia într-un mod cât mai eficient.

Atât autorii români, cât și cei străini s-au fost de funcțiile de compatibilitate, dar și de curba Beveridge pentru a verificare anumite premise care au dus la formarea unor dezechilibre pe piața muncii, atât la nivel național, cât și regional.

Astfel, după instalarea crizei în țara noastră, firmele au început să facă disponibilizări, și astfel oameni foarte pregătiți au rămas fără un loc de muncă.Dar ce ne facem cu cei care nu sunt la fel de bine pregătiți din punct de vedere profesional, educațional?!

Pe acest grup vulnerabil ar trebui să se sprijine politicile asupra pieței muncii, pentru ca sunt numeroși oameni care nu au unde să se angajeze, deoarece nu au nicio specializare.Iar acest lucru se întâlnește în zonele rurale, în zonele defavorizate, care se află în pragul sărăciei.

Politicile trebuie făcute pentru ca acești oameni să fie ajutați să se integreze, să meargă la școală, să își dorească să muncească, iar Guvernul din România are impresia că îi ajută, oferindu – le acea indemnizație de șomaj și ajutoare, din cauza căreia avem atât de mulți asistați sociali și o rată a șomajului destul de ridicată, pentru că oameni se gândesc că nu are rost să muncească, dacă primesc niște bani degeaba – tocmai de accea a apărut și fenomenul de șomaj voluntar.

Un alt grup vulnerabil de care ar trebui să țină cont Guvernul este grupul tinerilor absolvenți, care, fără experiență, nu se pot angaja niciunde, pentru că nu le este oferită nicio șansă.Ar trebui ca Guvernul să întervină pentru a le schimba mentalitatea firmelor de a angaja numai oameni cu experiență, pentru că experința se câștigă muncind.

O altă măsură care poate fi luată în situația dată este, ca după terminarea studiilor, tinerii să beneficieze de stagii de practică, care să se desfășoare pe o perioadă de cel puțin șașe luni, în care tinerii să capete experiență pentru a putea “ intra în pâine “, iar indemnizația de șomaj să le fie oferită pentru că prestează muncă, nu pentru că stau degeaba.

Corupția omniprezentă din România, dar și faptul că nu sunt create îndeajuns de multe locuri de muncă ( Guvernul a lăsat acest aspect pe mâna firmelor care au privatizat tot ce exista în țara noastră ) sunt aspecte pe care trebuie să le ia în considerare Guvernul României atunci când implementează diferite politici pe piața muncii.

Sunt foarte multe de spus cu privire la diminuarea ratei șomajului din țara noastră, dar acest lucru poate fi făcut numai dacă autoritățile în măsură să realizeze aceste lucruri ar fi atente la anumite aspecte care țin de piața muncii.