Functia Publica. Aspecte Generale Si Management

=== e90aaed03fa0b7f4567f1ca78a562c1d6c86a5c7_501327_1 ===

FUNCȚIA PUBLICĂ. ASPECTE GENERALE ȘI MANAGEMENT

CUPRINS

Capitolul 1 – Funcția publică – delimitări conceptuale

1.1 Administrația publică la nivelul Uniunii Europene

1.2 Funcțiile publice în România

1.3 Agenția Națională a Funcționarilor Publici

1.4 Clasificarea funcțiilor publice. Categoriile de funcționari publici

Capitolul 2. Managementul în administrația publică

2.1 Managementul calității în administrația publică

2.2 Managementul funcției publice

Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie

CAPITOLUL 1. FUNCȚIA PUBLICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Este bine cunoscut faptul că nivelul Uniunii Europene, funcția publică reprezintă cel mai marcat segment component al sistemului politico-administrativ, prin prisma interferențelor de natură socio-culturală, funcția publică fiind ușor afectată de procesul constant al integrării europene.

Având în vedere faptul că nu s-a reușit stipularea competențelor comunitare în domeniul organizării funcției publice în Uniunea Europeană în nici unul dintre tratatele europene existente, se poate afirma cu certitudine că Uniunea Europeană deține competența de a reglementa funcția publică la nivelul statelor sale membre, ca nici competența reformării ori a reorganizării diverselor administrații publice și structuri administrative din cadrul statelor sale membre.

Chiar dacă așa cum se cunoaște, Comunitatea Europeană nu are competențe în domeniul reglementării funcției publice, totalitatea serviciilor naționale din statele membre ale Uniunii Europene sunt indirect influențate de integrarea europeană, în principal datorită obligativității adaptării la diversele exigențe ale transpunerii și implicit a aplicării dreptului comunitar în cadrul diverselor sisteme administrative și respectiv sisteme juridice.

Dezvoltarea diverselor conexiuni dintre administrațiile naționale ale statelor membre, ca și ale administrațiilor regionale și implicit locale din cadrul acestora, ca și intensificarea coordonării și a cooperării la nivelul acestor servicii, la care se adaugă competența sporită a Uniunii Europene în domeniul legislativ, dar și executiv, implică acordarea unei atenții deosebite administrațiilor publice din statele membre, cu toate caracteristicile specifice acestora.

Serviciul managementului public din cadrul O.C.D.E. (respectiv Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică) a reușit ca în ultimii ani să se remarce prin activitatea deosebită pe care a derulat-o, acesta publicând numeroase lucrări și studii de specialitate în domeniul dedicat administrațiilor publice din statele membre ale Uniunii Europene.

În domeniul definirii conceptului administrației publice europene, se remarcă o incapacitate a uniformizării delimitărilor conceptuale, între numeroasele servicii publice europene existând diverse similitudini, dar și diferențe remarcate atât la nivel structural, cât și la nivelul dedicat culturii administrației publice.

În cadrul fiecărui stat membru al Uniunii Europene, politica administrativă reprezintă un factor primordial în domeniul practicii unitare dedicate administrației la nivelul U.E., complexul structurilor etatice determinând de altfel o caracteristică importantă a administrației publice din Uniunea Europeană.

Chiar dacă, în cadrul fiecărui stat al Uniunii Europene, se remarcă structuri unice, pot fi delimitate diversele asemănări dintre elementele structurale. Astfel, în fiecare stat membru al Uniunii Europene există minim un nivel administrativ sub guvernarea centrală, de regulă fiind două sau trei nivele, organizate sub forma municipiilor ori a comunelor.

În domeniul dedicat nivelului administrativ poziționat între nivelul central al administrației și celor local, se remarcă distincția dintre nivelul regional al guvernării (care în unele state exercită competențe de natură legislativă), nivelul provincial al guvernării (departament) și forma guvernării inter-municipale.

1.1 Administrația publică la nivelul Uniunii Europene

Termenul „administrației publice” definește totalitatea organismelor ce se află în relație de subordonare directă cu puterea politică, acestea poziționându-se, în contextul procesului politic fluctuant, în serviciul executivului. Privită prin prisma doctrinară, administrația publică reprezintă complexul tuturor teoriilor, ca și al proceselor manageriale, juridice și politice, ce este utilizat în vederea funcționalității diverselor mandate ale guvernării legislative, a guvernării executive, ca și a guvernării judecătorești, principalul scop urmărit fiind asigurarea diverselor reglementări, servicii, ca și segmente ale acestora, la nivelul întregii societăți.

În ceea ce privește rolul deținut de către administrația publică, acesta constă în punerea în practică a diverselor politici ce sunt elaborate, administrația publică prezentându-se, la nivel general, sub forma diverselor ministere ce se află sub autoritatea ministrului (cu precizarea că se remarcă ministere mari – integrate, dar și ministere reduse, ce sunt în principal specializate cu formularea diverselor politici, în vreme ce agențiile din cadrul acestora au rolul punerii în practică a aceste politici).

La nivel Uniunii Europene, se remarcă următoarea delimitare a funcțiilor publice:

Categoriile de personal – La nivelul unor state europene, această subdiviziune a posturilor, pe diverse categorii de personal ce au un statut juridic diferit, reprezintă o caracteristică primordială a organizării funcției publice. Spre exemplu, funcția publică este structurată pe trei nivele de guvernare, respectiv nivelul federal, nivelul land și nivelul local, posturile ce au un statut juridic diferit fiind incluse în aceleași organisme. Aceste trei categorii de personal sunt incluse în categoria funcționarilor de profesie cu statutul dreptului public (respectiv Beamte – o categorie minoritară), angajații cu statutul dreptului privat (respectiv Angestellte) și categoria lucrătorilor (Arbeiter). Aceeași situație, în cazul posturilor administrației publice, se remarcă și în Danemarca, respectiv în Italia. În primul caz, se întâlnesc trei categorii de personal ce sunt angajate într-o funcție publică a administrației publice, respectiv:

Funcționarii

Personalul angajat pe baza convențiilor colective

Personalul angajat cu contracte de muncă individuale – aplicate înalților funcționari ce sunt renumerați în mod deosebit

În cel de-a doilea caz, odată cu așa numita relație de „privatizare” a relației de angajare specifică majorității funcționarilor publici, s-a trecut la reglementarea posturilor avându-se în vedere legislația muncii, puțini fiind numărul funcționarilor ce și-au menținut statutul dreptului public în administrație (înalții demnitari din ministere, judecătorii, diplomații, prefecții, profesorii universitari).

Nivelele administrative – Se cunoaște faptul că structurile unui stat influențează modul de organizare al unei administrații publice, în unele state europene aceasta fiind organizată avându-se în vedere nivelurile de guvernare. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă Franța, în cadrul căreia administrația publică divizează funcțiile publice în:

Funcții publice teritoriale

Funcții publice spitalicești, ce includ așa numitele „corpuri” ori cadre ce sunt angajate fie la nivel local, fie la nivel regional

Și în cadrul administrației publice belgiene, se remarcă mai multe nivele de guvernare, ce generează funcții publice federale, funcții publice ale regiunilor/comunităților și funcții publice locale (dedicate municipalităților și provinciilor). Regiunile Bruxelles, Wallonia și Flandra, ca și comunitatea flamandă, comunitatea germanofonă și comunitatea franceză au propriile funcții publice, unele măsuri fiind însă aplicabile tuturor persoanelor ce funcționează ca funcționari publici pe teritoriul Belgiei.

În Suedia, se remarcă funcțiile publice centrale, funcțiile publice ale comunităților și funcțiile publice locale, în vreme ce în Finlanda se distinge guvernul local, ca și guvernul central. În Marea Britanie se remarcă de asemenea guvernul local și guvernul central, funcția publică (respectiv Civil Service) și forțele armate (respectiv military) subordonându-se administrației centrale. În vreme ce administrația publică britanică include cu precădere serviciile sociale și poliția, funcțiile publice sunt dedicate agențiilor și personalului din cadrul diverselor ministere.

Sub-sectoarele – La nivel european, diversele administrații publice, ce sunt organizate în sectoare funcționale, se remarcă în state precum Italia, Irlanda, ca și în Țările de Jos, unde se întâlnesc sectoarele de stat și sectoarele administrației publice, respectiv funcția publică (ce include personalul din cadrul ministerelor centrale), apărarea, guvernul local, poliția, sănătatea publică, întreprinderile publice necomerciale, ca și învățământul.

1.2 Funcțiile publice în România

În țara noastră, organizarea unității administrativ teritoriale, ca și funcționarea acesteia, se realizează în conformitate cu prevederile incluse în conținutul Legii administrației publice locale, lege ce reglementează și regimul general dedicat autonomiei locale. Conform acesteia, la nivelul oricărei unități administrativ-teritoriale din cadrul administrației publice, se remarcă funcționarea, ca și organizarea în baza unor principii slar delimitate, precum:

Principiul descentralizării

Principiul legalității

Principiul autonomiei locale

Principiul eligibilității autorităților din cadrul administrației publice locale

Principiul deconcentrării diverselor servicii publice

Principiul consultării cetățenilor în domeniul dedicat soluționării problemelor locale ce au un interes deosebit

În ceea ce privește funcționarul public, prin lege, acesta este definit ca fiind persoana ce este numită într-o funcție publică, în condițiile legislației. Aceeași legislație prevede că orice funcționar public, ce a fost eliberat din funcția pe care o deținea, din diverse motive dar care a rămas în corpul de rezervă al funcționarilor publice, își menține în continuare calitatea de funcționar public.

În conformitate cu prevederile articolului 2, alineatul (3) al Legii 188/1999, în executarea diverselor prerogative ce le sunt conferite de puterea publică pe care o dețin, funcționarii publici ce activează în cadrul diverselor instituții ale administrației publice din România au diverse atribuții, respectiv:

Să pună în executare toate legile și restul actelor normative

Să elaboreze diverse proiecte de acte normative, dar și alte reglementări specifice autorității sau instituției publice pe care o reprezintă, dar și să asigure avizarea acestora

Să elaboreze proiectele dedicate strategiilor și politicilor, a programelor și a studiilor, a analizelor și statisticilor ce sunt necesare pentru realizarea și implementarea diverselor politici publice, ca și a documentației ce este necesară în cadrul executării legilor, pentru realizearea unei bune competențe a autorității sau instituției publice

Să asigure o consiliere, respectiv un control, ca și a auditului intern public

Să gestioneze cât mai eficient atât resursele umane, cât și diversele resurse financiare

Să realizeze o colectare a creanțelor bugetare

Să reprezinte interesele autorității sau instituției publice, în raporturile pe care aceasta le are cu diverse persoane fizice sau persoane juridice, de drept comun sau privat, atât din România cât și din străinătate, în limita competențelor ce îi sunt stabilite de către conducătorul autorității sau instituției publice

Să reprezinte interesele autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea în instanțe

Să realizeze diverse activități ce sunt conforme cu prevederile strategiei dedicate informatizării administrației publice

Lista completă a tuturor funcțiilor publice, ce sunt prevăzute de legea anterior menționată poate fi regăsită în Anexa 1 a prezentei lucrări de diplomă, denumită „Funcția publică. Aspecte generale și management”.

Prin lege, Corpul funcționarilor publici reprezintă totalitatea funcționarilor publici ce fac parte din cadrul autorităților administrative autonome, dar și din cadrul diverselor autorități și instituții publice ale administrației publice centrale, respectiv locale.

De asemenea, lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și alte servicii publice poate fi consultată în conținutul Anexei 2 a prezentei lucrări.

În ceea ce privesc principiile care stau la baza exercitării unei funcții acestea sunt clar menționate de legiuitor în conținutul articolului 3 al Legii 188/199:

Principiul legalității, imparțialității, obiectivității

Principiul transparenței

Principiul eficienței și al eficacității

Principiul responsabilității – în conformitate cu prevederile legii

Principiul orientării către cetățeni

Principiul stabilității în exercitarea funcției publice

Principiul subordonării ierarhice

Prin lege, se bucură de statut speciale funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în cadrul unor diverse servicii speciale, cum ar fi :

Structurile de specialitate din cadrul Parlamentului României

Structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale

Structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ

Serviciile diplomatice , ca și cele consulare

Autoritatea Vamală

Poliția, ca și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative

Diverse alte servicii publice, ce sunt stabilite prin lege

1.3 Agenția Națională a Funcționarilor Publici

A.N.F.P. (respectiv Agenția Națională a Funcționarilor Publici) este instituția care asigură managementul funcțiilor publice, dar și managementul funcționarilor publici, ea fiind înființată prin Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în M. O. nr. 365/2007. Legea, cu modificările și completările ulterioare, prevede și atribuțiile diverse ce îi revin Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, activitatea acestei instituții fiind reglementată de Hotărârea de Guvern nr. 1.000/2006.

A.N.F.P. este condusă de către un președinte și un vicepreședinte (aceștia având rang de secretar de stat, respectiv rangul de subsecretar de stat), cei doi fiind propuși de către ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, numirea acestoa realizându-se prin decizie a primului-ministru al României.

Printre atribuțiile principale ce îi revin Agentiei Naționale a Funcționarilor Publici se pot enumera:

Elaborarea cadrului legislativ ce vizează funcția publică, ca și funcționarii publici

Monitorizarea și controlul privind aplicarea diverselor reglementărilor în domeniu

O centralizare a diverselor necesități de instruire ce îi privesc pe funcționarii publici din diversele instituții ale administrației publice

Gestionarea tuturor programelor privind funcția publică, în vederea realizării unui management al funcției și al funcționarilor publici

Colaborarea, ca și dezvoltarea diverselor relații de colaborare cu alte instituții din România, ca și de peste hotare, în vederea îmbunătățirii pregătirii profesionale a funcționarilor publici

Elaborarea, ca și furnizarea diverselor programe de formare și de perfecționare profesională, pentru întreg personalul ce face parte din cadrul administrației publice

Administrarea bazei de date ce include evidența la nivel național a funcțiilor publice, ca și a funcționarilor publici din România

Principalii beneficiari ai activităților ce sunt derulate de către A.N.F.P. sunt funcționarii publici, cetățenii, dar și diversele autorități și instituții publice.

Astfel, pentru funcționarii publici, A.N.F.P. realizează :

O monitorizare permanentă a modului de aplicare a prevederilor incluse în Legea nr. 188/1999, ca și în legislația secundară aferentă, în vederea respectării principiului transparenței în domeniul dedicat organizării, respectiv a dezvoltării carierei într-o funcție publică

Perfecționarea pregătirii profesionale a tuturor funcționarilor publici

Diversele mecanisme dedicate recompensării performanțelor individuale ale funcționarilor publici

Planificarea carierelor în diversele funcții publice, prin intermediul diverselor planuri de ocupare a acestora (acestea fiind elaborate de către A.N.F.P.), avându-se în vedere respectarea strictă a principiului egalității de șanse, a principiul profesionalismului, ca și a principiului competenței și al motivării

Premisele unui sistem unitar și transparent dedicat salarizării funcționarilor publici, de tip motivant, dar și predictibil

A.N.F.P. deține și rolul eficientizării managementului funcției publice, respectiv pe cel al funcționarilor publice, instituția asigurând continuitatea și celeritatea serviciului public, în paralel cu stabilirea diverselor norme deontologice în cadrul raporturilor existente între cetățeni și funcționarii publici din diversele instituții ale administrației publice locale

În plus, A.N.F.P. asigură și respectarea diverselor reglementările legale ce privesc funcția publică, ca și pe funcționarii publici, instituția instituind și diversele mecanisme dedicate unei comunicări eficiente la nivel inter-instituțional. De asemenea, Agenția Națională a Funcționarilor Publici coordonează, prin prisma metodologică, compartimentele de Resurse Umane din cadrul tuturor autorităților și instituțiilor publice din țara noastră.

1.4 Clasificarea funcțiilor publice. Categoriile de funcționari publici

În conținutul articolului 7 din Legea 188/1999 este stabilită și clasificarea funcțiilor publice, respectiv:

Funcțiile publice generale – includ totalitatea atribuțiilor și a responsabilităților ce au caracter general și comun pentru toate autoritățile și instituțiile publice, pentru îndeplinirea competențelor de tip general

Funcțiile publice specifice – reprezintă totalitatea atribuțiilor și a responsabilităților ce au caracter specific diverselor autorități și instituții publice, ce sunt stabilite pentru îndeplinirea competențelor lor specifice ori care necesită responsabilități și competențe specifice

Funcțiile publice de clasa I

Funcțiile publice de clasa II

Funcțiile publice de clasa III

Funcțiile publice de stat – acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul ministerelor, al organelor de specialitate ale administrației publice centrale, dar și în cadrul diverselor autorități administrative autonome.

Funcțiile publice publice teritoriale – sunt acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul instituției prefectului, a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ce fac parte din administrația publică centrală a unităților administrativ – teritoriale.

Funcțiile publice locale – sunt acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul aparatului propriu al autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora.

În condițiile legii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate dispune echivalarea funcțiilor publice specifice cu funcțiile publice generale, fie prin statute speciale, fie la propunerea autorităților și instituțiilor publice.

Prin lege, funcțiile publice sunt împărțite în trei clase, ce sunt definite în raport cu nivelul studiilor ce sunt necesare pentru ocuparea respectivei funcției publice, respectiv:

Funcțiile de clasa I – includ funcțiile publice pentru ocuparea cărora se solicită studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungã durată, de asemenea absolvite cu diploma de licență sau echivalentă

Funcțiile de clasa a II‐a – cuprind totalitatea funcțiile publice pentru a cãror ocupare sunt cerite studii superioare de scurta durată, cu diplomă de absolvire

Funcțiile de clasa a III‐a – includ funcțiile publice pentru ocuparea cărora sunt necesare studii liceale, respectiv studii medii liceale, ce sunt finalizate cu diploma de bacalaureat

În funcție de nivelul atribuțiilor conferite titularului funcției publice, funcțiile publice pot să fie delimitate in trei mari categorii, respectiv :

Funcțiile publice corespunzãtoare categoriei Înalților funcționari publici

Funcțiile publice corespunzãtoare categoriei funcționarilor publici de conducere

Funcțiile publice corespunzãtoare categoriei funcționarilor publici de execuție

Se impune a se preciza și faptul că functionarii publici numiți în funcțiile publice din clasele a II‐a și a III‐a pot pot să ocupe numai funcții publice de execuție.

Conform prevederilor articolului 11 al Legii 188/199, în România funcționarii publici pot să fie:

Funcționari publici definitivi – sunt funcționarii publici debutanți, care au efectuat perioada de stagiu prevãzutã de lege și au obținut rezultat corespunzãtor la evaluare. De asemenea, în această categorie intră și persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupãrii funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și respectiv, 6 luni (în funcție de nivelul studiilor absolvite)

Funcționari publici debutanți – sunt acele persoane care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant

În categoria Înalților funcționari publici sunt încadrate toate persoanele care sunt numite în una dintre urmãtoarele funcții publice:

Secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;

Secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

Prefect;

Secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

Subprefect;

Inspector guvernamental.

Prin lege, în categoria funcționarilor publici de conducere sunt incluse toate persoanele ce sunt numite într-una dintre urmãtoarele funcții publice:

Director general și director general adjunct din aparatul autoritãților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora

Director și director adjunct din aparatul autoritãților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

Secretarul unitãții administrativ‐teritoriale;

Director executiv, ca și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitãțile administrativ‐teritoriale, în cadrul instituției prefectului, în cadrul aparatului propriu aferent autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

Șef serviciu, ca și în cadrul funcțiilor publice specifice asimilate acesteia;

Șef birou, ca și în cadrul funcțiilor publice specifice asimilate acesteia.

Sunt denumiți funcționari publici de execuție din clasa I toți funcționarii publici ce sunt numiți în funcții publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.

Funcționarii publici de execuție din clasa a II‐a includ toate persoanele numite în funcția publică generalã de referent de specialitate, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia. În categoria funcționarilor publici de execuție din clasa a III‐a sunt incluse toate persoanele numite în funcția publică generalã de referent, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

Toate funcțiile publice de execuție sunt împărțite, în condițiile legii, pe diferite grade profesionale, dupã cum urmeazã:

Grad superior, ca fiind nivel maxim

Gradul principal

Gradul asistent

Gradul debutant

Înalții funcționari publici

Prin lege, Înalții funcționari publici sunt funcționarii publici care realizeazã managementul de nivel superior în administrația publica centrală, dar și în autoritãțile administrative autonome. Pentru a putea ocupa o funcție publică corespunzãtoare acestei categorii, persoana respectivă trebuie să îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiții:

Să aibă cetãțenia română și domiciliul în România;

Să cunoască limba română, scris și vorbit;

Să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniți;

Să dețină capacitate deplină de exercițiu;

Să aibă o stare de sãnãtate corespunzãtoare funcției publice pentru care candideazã, atestată pe baza de examen medical de specialitate;

Îndeplinește condițiile de studii prevãzute de lege pentru funcția publică;

Îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice;

Nu a fost condamnată pentru sãvârșirea unei infracțiuni contra umanitãții, contra statului sau contra autoritãții, de serviciu sau în legatură cu serviciul, care impiedică înfãptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni sãvârșite cu intenție, care ar face‐o incompatibilã cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

Nu a fost destituită dintr‐o funcție publică sau nu i‐a încetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

Nu a desfãșurat activitate de poliție politică, astfel cum aceasta este definitã prin lege

Este absoluntă a studiilor universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungã durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

Are cel puțin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice;

A absolvit programele de formare specializatã pentru ocuparea unei funcții publice corespunzãtoare categoriei inaltilor funcționari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;

A promovat concursul național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici.

Toții înalții funcționari publici care sunt eliberați din funcția publica au dreptul la compensații materiale, stabilite în conformitate cu legea privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.

Evaluarea înalților funcționarilor publici

Prin lege, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici se face anual, în condițiile legii. De asemenea, evaluarea generalã a înalților funcționari publici se face o dată la 2 ani, în scopul confirmãrii cunoștințelor profesionale, a aptitudinilor și a abilitãților necesare exercitãrii funcției publice.

Inalții funcționari publici au obligația să urmeze anual diverse cursuri de perfecționare profesionalã, în condițiile legii. Atât evaluarea anuală a Înalților funcționari publici cât și evaluarea generală a acestora este realizată de cãtre o comisie de evaluare, ai cărei membri sunt numiți prin decizie a primului‐ministru, la propunerea ministrului internelor și reformei administrative.

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

2.1 Managementul calității în administrația publică

Se cunoaște faptul că, în cadrul procesului dedicat consolidării și dezvoltării unei administrații publice cât mai eficientă, ce este caracterizată de un grad maxim de transparență și orientată spre cetățeni, toate statele membre ale Uniunii Europene s-au preocupat în ultimii ani de promovarea și respectiv de introducerea în cadrul sectorului public a diverselor elemente specifice managementului calității, sens în care au fost s-a reușit elaborarea și ulterior implementarea unor numeroase proiecte dedicate reformării sectorului public, principal obiectiv urmărit constând în implementarea managementului calității la nivelul tuturor sectoarelor publice.

T.Q.M. (respectiv Managementul Calității Totale) a fost implementat în faza inițială în cadrul sectorului privat, principalul scop al acestuia vizând maximizarea rezultatelor ce erau obținute în cadrul afacerilor derulate de diverși întreprinzători, prin intermediul unei monitorizări integrale, completată de o estimare a cumului de activități, ce erau derulate la nivelul unei organizații.

La nivel conceptual, se impune a se menționa faptul că noțiunea calității nu reprezintă un element de noutate în cadrul administrației publice, aceasta fiind caracteristic administrației publice încă in perioada de început a modernului stat administrativ, noțiunea calității fiind asociată corectitudinii formale, respectării procedurilor și a normelor, ca și fiabilității, pe fondul eliminării deciziilor de tip arbitrar.

Momentul apariției conceputului calității în cadrul administrației publice este strâns legat de necesitatea așa numitului „impuls pentru calitate” ce a început să se impună încă de la finele secolului trecut, treptat calitatea reușind să se impună drept „termen de referință” în cadrul retoricii contemporane. Astfel, în mod gradual, calitatea a ajuns să se poziționeze în topul priorităților statelor europene, în domeniul dedicat modernizării administrative, ea reprezentând un subiect de actualitate și în cadrul „sferei O.C.D.E”, moment în care Managementul Calității Totale a început să fie perceput drept un instrument de tip „holistic”, ce s-a impus ulterior și la nivelul sectorului administrativ.

De-a lungul anilor, conceptului calității i-au fost conferite numeroase definiții, dintre care merită amintite:

Calitatea reprezintă o îmbunătățire a „modului de a guverna”, în paralel cu eficientizarea diverselor acțiuni publice

Caracterul reprezintă un caracter adecvat sau o oportunitate

Calitatea reprezintă ansamblul standardelor și caracteristicilor produsului, prin raportare la capacitățile acestuia de a satisface toate necesitățile cunoscute ori presupuse

Calitatea reprezintă nivelul la care complexul caracteristicilor ajung să satisfacă cerințele impuse, nivel ce poate fi de mai multe tipuri, respectiv poor (slab), good (satisfăcător) sau excellent (foarte bun)

În domeniul dedicat standardelor calității, se remarcă o limitare a cunoștințelor clienților, inclusiv în cazul statelor în cadrul cărora informările privind acestea se poziționează în topul listei priorităților.

Conform O.E.C.D., în cadrul oricărei organizații ce face parte din sectorul public, calitatea serviciilor oferite are o importanță deosebită, motiv pentru care, pentru obținerea performanțelor, se impune elaborarea și implementarea unor strategii dedicate managementului calității.

În domeniul managementului calității se remarcă mai multe caracteristici, dintre care amintim:

Calitatea implică responsabilizarea, ca și implicarea tuturor membrilor dintr-o organizație

Calitatea poate fi definită numai de către clienți

Calitatea are drept principal obiectiv obținerea satisfacției clienților

Calitatea are capacitatea de a influența toate activitățile unei organizații

În domeniul dedicat evaluării funcționabilității instituțiilor din administrația publică se remarcă C.A.F., un instrument dezvoltat de statele Uniunii Europene în perioada 1999-2000, drept cadru comun al evaluării administrației publice (incluzând și îmbunătățirea activității acesteia) ce are la bază diverse concepte fundamentale, cărora le-au fost adăugate criteriile de evaluare și diagrama caracteristice modelului E.F.Q.M.

C.A.F. conferă cadrul facil, gratuit și simplist auto-evaluării diverselor organizații publice de la nivelul statelor Uniunii Europene, prin intermediul său reușindu-se folosirea bunelor practici în domeniu, ca și a evaluărilor E.I.P.A. (tip benchmarking).

Se impune a se menționa și faptul că procesul dedicat activității de promovare la nivelul administrației publice nu poate fi confundat cu procesul de implementare a modernizării administrației publice, cele mai multe dintre reformele în domeniu fiind caracterizate de un anumit defazaj între principiile teoretice și implementările practice ale acestora.

S-a remarcat faptul că strategiile dedicate implementării acestui proces, ca și intensitatea acestuia, au diferit de la un stat la altul, acestea fiind influențate direct de un complex de factori, dintre care se remarcă tradiția administrativă și juridică la nivel național, ca și gradul centralizării efective.

În cadrul strategiilor dedicate reformării administrației publice s-a avut în vedere identificarea, respectiv elaborarea principalelor măsuri dedicate asigurării modernizării instituțiilor din administrația publică, ca și o optimizare a procesului decizional, în paralel cu îmbunătățirea considerabilă a managementului calității resurselor umane.

Ca și stat membru al Uniunii Europene, și țara noastră a elaborat mai multe strategii dedicate managementului calității la nivelul administrației publice (vezi Anexa 3), cu evidențierea politicilor și a obiectivelor urmărire de administrația centrală în domeniul dedicat obținerii calității în administrația publică.

Astfel, primul demers dedicat promovării managementului calității în administrația publică a constat în introducerea diverselor instrumente dedicate managementului calității, anul 2004 fiind momentul în care a fost implementat C.A.F., ca și fază pilot, în câteva direcții ale M.A.I., ca și la nivelul A.N.F.P. (Agenția Națională a Funcționarilor Publici). Următorul an s-a optat pentru implementarea C.A.F. în cadrul tuturor instituțiilor din administrația publică românească, Ministerul Afacerilor și Internelor fiind desemnat responsabil atât pentru implementarea acestuia, cât și pentru promovare.

Prin intermediul U.C.R.A.P. (Unitatea centrală pentru reforma în administrația publică), Ministerul Administrației și Internelor a reușit să introducă un cadrul comun dedicat evaluării administrației publice din țara noastră, implementarea instrumentului de auto-evaluare realizându-se voluntar (fără impunere guvernamentală), cu susținerea U.C.R.A.P.

În ceea ce privește promovarea instrumentului de auto-evaluare, aceasta s-a demarat încă din cursul anului 2005, an în care s-au organizat numeroase sesiuni dedicate instruirii funcționarilor publici din cadrul sistemului administrației publice românești.

În plus, M.A.I. a reușit să elaboreze și „Ghidul de implementare a C.A.F.”, ca și diverse broșuri, în conținutul cărora au fost abordate sistemele de notare, structura C.A.F., prezentarea diverselor avantaje ale acesteia, modul de aplicare, strategiile dedicate implementări C.A.F., experiențele altor state în domeniu, etc).

În vederea asigurării managementului calității în administrația publică românească, ca și pentru consolidarea acestuia, au fost elaborate, în diversele documente strategice adoptate (a se vedea Anexa 3) numeroase măsuri dedicate în special îmbunătățirii calității la nivelul serviciilor publice, dintre care merită a fi amintite:

Introducerea standardelor de calitate dedicate monitorizării și evaluării diverselor servicii publice, ca și a activităților derulate de funcționarii publici

Stabilirea numărului standard de funcționari publici în funcție de standardele de calitate aferente fiecărui serviciu public

Stabilirea sistemului de planificare strategică dedicat fiecărei autorități publice, avându-se în vedere serviciile publice pe care aceasta le conferă cetățenilor

Conturarea schemelor motivaționale dedicate creșterii nivelului de calitate a serviciilor publice oferite populației, în paralel cu stimularea inovației

Elaborarea „Cartei cetățenilor”, cu ulterioara implementare a acesteia, în vederea introducerii, ca și a evaluării diverselor standarde de calitate la nivelul serviciilor publice

Implementarea ghidului de evaluare dedicat autoevaluării instituționale, prin raportare la C.A.F.

Dezvoltarea gradului de eficientizare a serviciilor publice de tip electronic, prin intermediul diverselor intervenții publice

În domeniul managementului calității în administrația publică din România se remarcă mai multe obiective, respectiv:

Diminuarea considerabilă a birocrației la nivelul administrației publice

Introducerea conceputului de calitate la nivelul tuturor serviciilor publice, prin intermediul profesionalizării funcțiilor publice

Modernizarea diverselor structuri instituționale

Furnizarea unor servicii publice calitative și profesionale către populație

Dezvoltarea administrației publice, cu orientare către cetățeni

De-a lungul anilor, atât I.N.A. (Institutul Național de Administrație), cât și alte instituții (A.N.F.P., U.C.R.A.P, Centre Regionale de Formare, etc) au organizat numeroase sesiuni dedicate formării funcționarilor publici în domeniul dedicat cu precădere managementului calității în administrația publică, ca și a familiarizării cu principalele instrumente specifice acestuia.

2.2 Managementul funcției publice

În conformitate cu prevederile articolului 21 al Legii 199/1999 „crearea și dezvoltarea unui corp de funcționari publici profesionist, stabil și imparțial se înființează, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică”.

În ceea ce privește Planul de ocupare a funcțiilor publice, prin lege, acesta stabilește:

Numărul maxim al funcțiilor publice ce sunt rezervate promovãrii funcționarilor publici

Numărul maxim al funcțiilor publice care urmează să fie rezervate în scopul promovării rapide

Numărul maxim al funcțiilor publice care urmează să fie prin recrutare

Numărul maxim al funcțiilor publice care urmează să fie înființate

Numărul maxim al funcțiilor publice care urmează să fie supuse reorganizării

Numărul maxim de funcții publice pe fiecare clasă, categorie, ca și pe grade profesionale

Numărul maxim al funcțiilor publice de conducere și al funcțiilor publice ce sunt corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici

Plan de ocuparea funcțiilor publice se elaborează anual, ulterior consultării sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici, mai exact:

De Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în baza diverselor propuneri ale ordonatorilor principali de credite, vizând autoritățile și instituțiile publice din cadrul administrației publice centrale – cu aprobare prin hotărâre a Guvernului României

De către primar ori, dupã caz, de către președintele consiliului județean, prin intermediul aparatului de specialitate, pentru diversele autorități și instituții publice din cadrul administrației publice locale – cu aprobare prin hotărârea consiliului local, respectiv hotărârea consiliului județean.

Planul de ocupare a funcțiilor publice este întocmit la nivel centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite, ca și pe fiecare instituție aflată în subordinea acestuia ori care este finanțatã prin bugetul său.

În conținutul legii se prevede că, pentru autoritãțile și instituțiile publice din administrația publică localã, proiectul planului de ocupare a funcțiilor publice este transmis Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu 45 de zile înainte de data aprobãrii. Iar în situația în care Agenția Nationala a Funcționarilor Publici constată anumite neregularitãți în structura proiectului planului de ocuparea funcțiilor publice, autoritãțile sau instituțiile publice au obligația să îl modifice, pe baza observațiilor pe care le primesc de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, avându-se în vedere prevederile legii.

O importanță deosebită este acordată procesului de formare a funcționarilor publici, proces ce se dovedește a fi unul destul de complex și în cadrul căruia se încearcă evidențierea mai multor aspecte, precum :

Tipurile principale de formare profesională la nivelul funcționarilor publici, prin intermediul cărora se poate realiza o îmbunătățire a activității derulate la nivelul instituției administrației publice, în paralel cu creșterea competențelor și a abilităților funcționarilor publici

Nivelul la care se poziționează adevăratele nevoi de formare ale funcționarilor publici în cadrul administrației publice

Evidențierea formelor principale dedicate identificării nevoilor de formare profesională în cazul funcționarilor publici ce activează în diversele instituții ale administrației publice

Evidențierea tipului pregătirii profesionale (mai precis pregătirea teoretică, pregătirea practică) ce este utilizat în cadrul procesului de formare profesională a funcționarilor publici ce activează în diversele instituții ale administrației publice

Evidențierea caracteristicilor principale aferente diverselor cursuri de formare profesională, ce sunt urmate periodic de către diversele categorii de funcționarii publici

Numeroasele activități ce sunt legate de pregătirea, ca și de îndrumarea profesională a funcționarilor publici, sunt considerate a fi preocupări/sarcini fundamentale pentru orice manager public, știut fiind faptul că oricare ar fi tipul, ca și dimensiunea unității administrativ teritoriale atât rezultatele, cât și performanțele organizaționale ale acesteia sunt direct dependente nu doar de calitatea muncii funcționarilor publici, ci și de modul îndeplinirii sarcinilor de către aceștia, în vederea atingerii diverselor obiective organizaționale ce au fost propuse la nivelul instituției.

În ciuda faptului că uneori se remarcă interpretări variabile ale conceptului formării profesionale a funcționarilor publici, la modul general acesta poate fi considerat ca fiind procesul planificat prin intermediul căruia se reușește dezvoltarea deprinderilor și cunoștințelor în rândul funcționarilor publici ce acționează într-o instituție.

Procesul de formare a funcționarilor publici din cadrul administrației publice include totalitatea activităților ce sunt dedicate dobândirii diverselor cunoștințe și aptitudini ce le sunt necesare funcționarilor publici pentru a-și exercita funcțiile, identificând soluții optime la diversele situații sesizate în cadrul activităților zilnice.

Prin prisma scopului urmărit, obiectivul formării funcționarilor publici constă în :

Dezvoltarea diverselor abilități, cunoștințe ca și a deprinderilor individuale ale funcționarilor publici din cadrul unităților administrativ-teritoriale

Satisfacerea atât a necesităților curente ale instituției administrației publice (în domeniul dedicat resurselor umane) cât și a necesităților viitoare ale acesteia

O creștere a eficienței diverselor activități ce se derulează la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale

Creșterea eficacității tuturor activităților ce sunt derulate de către funcționarii publici în cadrul unității administrativ teritoriale în care activează

Creșterea performanțelor înregistrate de către fiecare unitate administrativ-teritorială

În ceea ce privește scopul formării funcționarilor publici, acesta constă în principal în dezvoltarea performanțelor în activitate ale funcționarilor, cu eliminarea eventualelor deficiențe ce au fost constatate de-a lungul timpului.

Prin prisma obiectivelor specifice, activitatea de formare a funcționarilor publici are în vedere:

Susținerea funcționarilor publici în vederea soluționării în interiorul unității administrativ teritoriale a ulterioarelor nevoi din domeniul resurselor umane constatate

Dezvoltarea cunoștințelor funcționarilor publici, ca și a deprinderilor și competențelor acestora, în vederea îmbunătățirii performanțelor individuale

Diminuarea timpilor de studiu pentru funcționarii publici recent angajați și responsabilizarea, respectiv eficientizarea acestora într-un timp mai redus

Standardizarea anumitor practici, ca și a metodelor de muncă

Identificarea cerințelor necesare în vederea implementării corecte și eficiente a diverselor practici/metode cu eficiență dovedită

Furnizarea modalităților practice privind creșterea ori îmbunătățirea nivelului cunoștințelor și a deprinderilor în vederea derulării unor activități cu un coeficient ridicat de performanță

Prin prisma formei de desfășurare, procesul de formare a funcționarilor publici din cadrul unităților administrativ teritoriale are următoarea clasificare:

Programele de formare ce sunt organizate și derulate de către furnizorii de formare profesională – respectiv programe de perfecționare

Programele de formare ce sunt organizate și se derulează în cadrul autorităților și a instituțiilor publice – precum specializări la locul de muncă, stagii practice, participări la diverse seminarii, conferințe, colocvii, workshop-uri, etc

Programele de formare ce se organizează și derulează în vederea implementării proiectelor cu finanțare externă, a programelor europene ce sunt dedicate dezvoltării domeniului resurselor umane de la nivelul unităților administrativ teritoriale

Diverse alte forme de pregătire, așa cum sunt acestea menționate de legislația dedicată domeniului funcționarilor publici

Apreciind că orice activitate de formare a funcționarilor publici din cadrul unităților administrativ-teritoriale, ar trebui (după caz) să fie finanțată din bugetul propriu ori din bugetul respectivei autorități, prin prisma formei de finanțare, se pot încadra în această categorie :

Programele de formare ce sunt urmate de către un funcționar public ca urmare a inițiativei acestuia

Programele de formare ce vizează interesul unității administrativ-teritoriale

Programele de formare în domeniul, ca și în specializările ce se regăsesc în fișa postului funcționarului public

Programele de formare ce sunt identificate drept necesare, ca urmare a diverselor evaluări ale performanțelor profesionale (evaluări de tip individual) ale funcționarului public

În aceeași categorie că pot fi incluse și programele de formare ce sunt urmate la inițiativa funcționarului public, cu acordul instituției ori al conducătorului autorității publice, în domeniile regăsite în fișa postului, dar neidentificate ca fiind necesare în cadrul evaluării performanțelor individuale profesionale.

În ceea ce privește evaluarea nevoilor de formarea funcționarilor publice, procesul complex prin intermediul căruia sunt colectate diversele informații ce privesc nevoile unității administrativ-teritoriale (implicite sau exprese) ce pot fi îmbunătățite/remediate prin intermediul formării, aceasta reprezintă condiția necesară și obligatorie în cadrul oricărui proces de formarea funcționarilor publici.

Prin prisma pregătirii profesionale, nevoia formării are în vedere ulterioarele obiective, ca și aspirațiile ce vizează îmbunătățirea performanțelor funcționarilor publici ori ce sunt necesare în vederea corectării diverselor deficiențe înregistrate în cadrul activităților funcționarilor publici care nu reușesc să întrunească un anume standard al performanței.

În ceea ce privește procesul evaluării nevoilor de formarea funcționarilor publici, acesta include:

Procesul colectării informațiilor

Procesul analizei informațiilor ce au fost colectate

Elaborarea planului de formare

Prin intermediul procesului dedicat evaluării diverselor necesități de formare se reușește protejarea valorilor unității administrativ teritoriale, resursele dedicate formării fiind utilizate numai pentru scopurile acestea, cu cheltuirea eficientă ori eficace (prin prisma rezultatelor ce sunt obținute).

În plus, această evaluare este deosebit de importantă în cadrul procesului de identificarea soluțiilor optime pentru rezolvarea diverselor deficiențe sesizate la nivel profesional de către trainerul respectiv, ce a fost desemnat cu formarea.

În absența identificării tuturor nevoilor și a cerințelor de formare, procesul de formarea funcționarilor publici, ca și cel de pregătire pot reprezenta nu doar risipă de energie și timp, ci și risipirea unor importante resurse financiare și chiar resurse materiale.

În domeniul nevoilor de formarea funcționarilor publici, se identifică:

Nevoia formării la nivelul unității administrativ-terioriale

Nevoia formării la nivelul ocupațional

Nevoia formării la nivelul individului

O importanță deosebită în cadrul procesului privind formarea funcționarilor publici este dedicată identificării diverselor metode prin intermediul cărora pot fi evidențiate respectivele nevoi de formare ale funcționarilor, aceasta constituind, de altfel, o preocupare constantă și prioritară la nivelul conducerii unității administrativ teritoriale, știut fiind faptul că, în funcție de metoda folosită pot fi evidențiate și diversele aspecte ce sunt legate de respectivele nevoi.

În ceea ce privește modalitățile și metodele prin care pot fi identificare diversele nevoi de formarea funcționarilor publici, orice unitate administrativ-teritorială are la îndemână mai multe opțiuni, respectiv:

Aplicarea chestionarelor

Rapoartele de evaluare ce privesc performanțele funcționarilor publici

Propunerile ce sunt înaintate de conducerile diverselor compartimente funcționale

Analiza fișelor de post ale funcționarilor publici

Diversele oferte ale furnizorilor de formare

Recomandările venite din partea agenților guvernamentale ori a centrelor guvernamentale dedicate formării

Recomandările ce sunt formulate de comisiile de specialitate parlamentare ori guvernamentale

În domeniul metodelor ce sunt utilizate pentru identificarea diverselor nevoi de formare, cele mai eficiente și eficace sunt considerate a fi:

Metodele ce sunt centrate pe identificarea diverselor probleme – au în vedere identificarea problemelor/deficiențelor în randamentul/performanțele funcționarului public, cu explorarea și analizarea simultană a cauzelor acestora, respectiv dacă sunt generate de anumite carențe sesizate la nivelul deprinderilor/cunoștințelor funcționarilor publici și implicit care deprinderi/cunoștințe se impun a fi îmbunătățite

Metodele ce vizează compararea diverselor competențe individuale ale funcționarilor publici cu competențele necesare în vederea realizării diverselor sarcini de serviciu – sunt recomandate în cazul funcționarilor publici noi angajați, ele presupunând identificarea modului în care profilul competențelor individuale ale funcționarului public este compatibil cu diversele competențe ce sunt necesare în vederea îndeplinirii activităților din sarcina sa, în cele mai bune condiții

Procesul de evaluare a formării funcționarilor publici din cadrul unei unități administrativ-teritoriale, ce reprezintă o preocupare constantă la nivelul managerilor instituției publice, având în vedere consumul important de resurse financiare, resurse umane, resurse materiale, reprezintă analizarea și evaluarea rezultatelor ce au fost obținute ca urmare a formării, cu stabilirea eficienței respectivelor programe de formare în care au fost incluși funcționarii publici.

În cadrul acestei evaluări sunt incluse complexul activităților ce au în vedere evidențierea atât a aspectelor pozitive, cât și a aspectelor negative ce vizează acel timp de formare, cu reliefarea :

Diverselor aspecte ce țin de procesul de învățare

Metodologiilor, ca și a metodelor de învățare/predare

Tipul cunoștințelor ce au fost dobândite de funcționarii publici

Tipul deprinderilor însușite de către funcționarii publici

În cadrul fiecărui proces de evaluarea programelor de formarea funcționarilor publici, în categoria componentelor primordiale sunt incluse atât valorile, cât și beneficiile rezultate ca urmare a acestor formări, ceea ce face ca modul de evaluare să determine viziuni și interese diverse, ce se pot transforma în forme de protejarea imaginii, respectiv intereselor.

Evaluarea formării funcționarilor publici se realizează nu prin prisma strategică, ci prin cea operațională, diversele informații ce sunt obținute fiind utilizate pentru evaluarea funcționarilor publici și optimizarea procesului de formarea acestora, mai puțin în luarea unor decizii de tip strategic ce vizează investițiile în domeniul dedicat resurselor umane.

Cea mai cunoscută și utilizată metodă de evaluarea programelor de formarea funcționarilor publici este cea a sondajelor de opinie (sondaje post-absolvire), în cadrul cărora funcționarii publici ce au urmat un curs ori un program de formare completează un chestionar special conceput în acest sens.

Evaluarea formării funcționarilor publici poate fi realizată pe mai multe nivele, respectiv:

Nivelul evaluării reacțiilor inițiale ale funcționarilor publici în raport cu procesul formării

Nivelul evaluării procesului de învățare – gradul de însușire de către funcționarii publici a deprinderilor și cunoștințelor ce le-au fost predate

Nivelul evaluării comportamentale – care este gradul de influențare comportamentală la nivelul funcționarilor publici ca urmare a acestei formări și în ce măsură acesta are un efect pozitiv la nivelul derulării activităților ulterioare ale funcționarilor publici

Nivelul evaluării rezultatelor și al impactului formării – în ce grad formarea funcționarilor publici a influențat performanțele ulterioare ale acestora

Eficiența formării funcționarilor publici poate fi cuantificată nu doar la nivel individual, ci și la nivel de grup, respectiv la nivel de instituție administrativ-teritorială, principalele elemente ce sunt avute în vedere incluzând:

Diversele modificări comportamentale ale funcționarilor publici

Cunoștințele, atitudinile și deprinderile însușite de funcționarii publici

Evaluarea formării funcționarilor publici răspunde la întrebări de genul:

Care au fost scopurile urmărite?

Ce părți au fost implicate în formare?

Care au fost tehnicile și metodele de colectarea datelor?

Ce metode de analiza datelor rezultatelor obținute au fost folosite?

Care sunt resursele pentru realizarea evaluării?

Care este periodicitatea realizării evaluării formării ?

Ce măsuri de îmbunătățirea procesului formării pot fi identificate și implementate?

STUDIU DE CAZ PRIVIND FUNCȚIA PUBLICĂ ȘI MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

În ultima parte a prezentei lucrări de diplomă, denumită „Funcția publică – Aspecte generale și management”, dedicată STUDIULUI DE CAZ, se va realiza o prezentare a principalelor noutăți legislative în domeniul dedicat funcției publice, ca și managementului în administrația publică, sesizate în ultimele luni.

În acest sens, se remarcă faptul că o importantă modificare adusă funcției publice în țara noastră este imprimată prin intermediul Strategiei pentru dezvoltarea funcției publice pentru perioada 2016/2020, adoptată de către Guvernul României la data de 27 iulie a anului 2016.

În cadrul Strategiei pentru dezvoltarea funcției publice pentru perioada 2016/2020 (S.D.F.P.) au fost incluse mai multe acțiuni, pentru care legiuitorul a fixat și termenele țintă, în vederea:

Îmbunătățirii performanței profesionale a funcționarilor publici

Îmbunătățirii nivelului de transparență în rândul funcționarilor publici

Prevenirii corupției

Implementării integrității și independenței politice la nivelul administrației publice

Realizării unor servicii publice cu mult mai bune

Unei perspective durabile, dedicate carierei

Îmbunătățirii percepției cetățenilor privind administrația publică

S.D.F.P. reușește să promoveze atât direcțiile, cât și principiile de acțiune ce sunt incluse în cadrul Strategiei pentru Consolidarea Administrației Publice 2014/2020 (S.C.A.P.), în paralel cu reflectarea, detalierea și completarea perspectivei dedicate resurselor umane din administrația publică, așa cum acestea sunt regăsite în cadrul S.C.A.P..

Pentru implementarea S.D.F.P. dedicată dezvoltării funcției publice a fost alocat un buget estimativ în valoarea de 554.310,6 mii lei, acesta încadrându-se în cadrul bugetului ce a fost aprobat pentru S.C.A.P. 2014/2020, el fiind influențat de gradul de accesare al fondurilor europene, care și de diversele priorități guvernamentale în domeniul dedicat resurselor umane din administrația publică. Atât finanțarea diverselor obiective ce sunt incluse în S.D.F.P. , cât și finanțarea acțiunilor ce au fost planificate în cadrul acestei strategii se realizează avându-se în vedere încadrarea în cadrul prevederilor bugetare ce sunt aprobate la nivel anual, prin intermediul legilor bugetare anuale, ca și din diverse alte surse, ce sunt legal constituite.

În topul acțiunilor ce sunt incluse în cadrul S.D.F.P. se poziționează asigurarea până la finele acestui an, a unui cadru instituțional și de management pentru resursele umane din cadrul administrației publică, care să se remarce prin stabilitate, coerență și transparență.

Începând cu anul 2018 și până la finalul S.D.F.P. , respectiv în anul 2020, legiuitorul a estimat că nu se va mai impune modificări de fond în domeniul legislației primare dedicate cadrului instituțional, respectiv de reglementare în domeniul dedicat funcției publice, prognosticându-se modificări de fond doar la nivelul legislației secundare, respectiv al normelor de aplicarea cadrului instituțional și de reglementare, ca și o reducere la jumătate a numărului de avize dedicate modificării structurii de funcții publice ori reorganizării activității în cadrul diverselor instituții și autorități publice pe perioada unui an calendaristic.

De asemenea, tot în conținutul S.D.F.P., se regăsește și delimitarea clară a rolului, ca și a mandatului ce îi revine Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), în paralel cu o consolidare a capacității administrative a acesteia. Astfel, A.N.F.P. își menține atribuțiile ce sunt incluse în cadrul legislativ anterior, mandatul său crescând și cu posibilitatea acordării asistenței necesare diverselor instituții publice ce se află în curs de organizare ori în curs de reorganizare, în paralel cu monitorizarea implementării tuturor proceselor aferente, instituția având și capacitatea de a veni cu diverse propuneri în acest sens.

Tot în cadrul S.D.F.P. se prevede și o implementare a unui sistem informatic la nivel național dedicat evidenței ocupării în cadrul administrației publice, pentru toate categoriile de funcții ori de posturi, avându-se în vedere extinderea, ca și adaptarea sistemului electronic național de evidența ocupării în cadrul administrației publice, așa cum acesta a fost prevăzut în conținutul Strategiei pentru Consolidarea Administrației Publice 2014/2020. În acest sens, legiuitorul a apreciat că cel târziu până la finele acestuia an, în cadrul acestui registru electronic vor trebui să se regăsească un minim de 80 % din volumul total al funcțiilor publice ce sunt vizate de către S.D.F.P.

În același timp, se va extinde și adapta și sistemul informatic R.E.V.I.S.A.L., ce se află sub gestiunea Inspecției Muncii, în acest fel reușindu-se colectarea, ca și furnizarea diverselor date ce privesc personalul contractual ce este plătit din fondurile publice, ca și parte a sistemului național dedicat colectării datelor privind piața muncii și persoanele active incluse în aceasta, estimându-se o comparație cu structura sistemului informatic regăsit în interiorul A.N.F.P., ca urmare a dezvoltării și implicit implementării diverselor mecanisme dedicate interoperabilității acestor două sisteme.

S.D.F.P. mai prevede în conținutul său și înființarea unei structuri de guvernanță de tipul „consiliului”, percepută drept structură independentă, principalul rol al acesteia constând în avizarea diverselor strategii ce privesc funcția publică, ca și resursele umane și respectiv formarea în cadrul administrației, în paralel cu evaluarea modului de îndeplinire a principalelor obiective ce au fost asumate în acest domeniu.

În conținutul S.D.F.P., în domeniul resurselor umane, se regăsesc mai multe direcții de acțiune ce au în vedere introducerea, până la finele anului 2019, pentru totalitatea categoriilor de funcții, a cadrelor de competență, respectiv a standardelor ocupaționale actualizate, acestea constituindu-se în baza dedicată proceselor de recrutare, de evaluare și de formare.

În paralel, se urmărește și evaluarea și inclusiv testarea fezabilității introducerii concursului național drept unică bază de intrare în cadrul corpului funcționarilor publici, ca și pentru consilierea și orientarea profesională specializată, dedicată dezvoltării unei cariere în cadrul administrației publice și al funcției publice. În acest sens, se remarcă informatizarea parțială a noilor proceduri dedicate recrutării și selecției funcțiile publice, acestea fiind adaptate scopului, ca și nivelului aferent funcției, în paralel cu orientarea spre diversele aspecte ce sunt apreciate ca fiind relevante prin prisma competențelor diverselor persoane ce se arată interesate.

Mai mult, se are în vedere elaborarea unor noi mecanisme dedicate planificării activităților, ca și evaluării performanțelor profesionale individuale, respectiv de promovare.

S.D.F.P. și-a propus de asemenea, nu doar echitate, ci și transparență și inclusiv predictibilitate în cadrul politicilor salariale ce sunt finanțate din fondurilor publice, estimându-se ca la finalul acesteia, respectiv în anul 2020, diferența procentuală sesizată între salariile în plată pentru funcțiile similare să fie de maxim 30 %, prin stabilirea unei relații directe între venitul obținut și performanțele individuale, respectiv organizaționale, în paralel cu eliminarea sistemele specifice, remarcate în anumite sectoare. În acest sens, se are în vedere elaborarea, ca și implementarea unui cadru metodologic dedicat transparenței, monitorizării și controlului salarizării, a sporurilor, ca și a altor drepturi salariale remarcate în domeniul funcției publice, prin corelare cu revizuirea Legii cadru nr. 284/2010 ce vizează o salarizare unitară la nivelul personalului ce este plătit din fondurile publice.

De asemenea, în cadrul S.D.F.P. se estimează că până la finele anului următor, sistemul dedicat formării și perfecționării profesionale a funcționarilor din cadrul administrației se va restructura, prognosticându-se reînființarea Institutului Național pentru Administrație (I.N.A.), care ar urma să furnizeze diverse programe de formare, având un curriculum standard repartizat pe diverse arii de competență specifice. Institutul Național pentru Administrație urmează să își deruleze activitatea sub directa coordonare a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, el având diverse relații de colaborare la nivel instituțional cu A.N.F.P.

În domeniul eticii și integrității în exercitarea funcției publice, incluzând aici și prevenirea corupției la nivelul administrației, S.D.F.P. și-a propus ca până la finele lui 2020 să se remarce o reducere cu minim 30 % a numărului total al incidentelor vizând integritatea, ce sunt înregistrate și respectiv raportate la nivel național. În acest scop, diversele acțiuni ce sunt prevăzute în cadrul S.D.F.P. au în vedere:

O susținere a responsabilității, ca și a responsabilizării în cadrul funcției publică – avându-se în vedere o transparentizare a diverselor informații de interes public, cu precădere în domeniile considerate ca fiind sensibile, precum achizițiile publice, investițiile publice, rezultatele detaliate (respectiv plățile) ale execuțiilor bugetare

Diverse evaluări preliminare, ca și analize detaliate dedicate impactului determinat de politicile publice

Diverse rapoarte de monitorizarea politicilor publice, respectiv de evaluare ex-post a acestora

Consolidarea statutului, ca și a rolului consilierului de etică

Dezvoltarea diverselor capacități instituționale dedicate implementării mecanismelor de consiliere privind problemele de etică

Introducerea unor noi reguli, actualizate, dedicate conduitei și având la bază diverse criterii și proceduri evidențiate în mod clar

Definirea așa-numitelor funcții ori posturi apreciate ca fiind „sensibile”

Stabilirea unui sistem coerent dedicat evidenței și managementului acestor funcții și posturi „sensibile”

S.D.F.P. este inclusă în categoria așa numitelor strategii tematice dedicate administrației publice românești, în vederea îmbunătățirii guvernării aceasta fiind inclusă în cadrul Planului de acțiuni dedicate îndeplinirii condiționalității ex-ante vizând existența cadrului strategic de politică în vederea consolidării eficienței administrative a tuturor statelor ce sunt membre ale Uniunii Europene, incluzând și reforma administrației publice.

Demn de menționat este faptul că elaborarea S.D.F.P. s-a realizat avându-se la bază diverse analize și studii tematice ce au avut ca și obiect cadrul instituțional al managementului resurselor umane din cadrul administrației publice, ca și sistemele de recrutare, de formare și implicit de evaluare.

O altă noutate legislativă în domeniul funcției publice și a managementului în administrația publice, ce poate fi inclusă în conținutul Studiului de caz al prezentei lucrări de diplomă este recenta lege ce a fost aprobată de către Parlamentului României, care modifică și completează Legea nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici.

Conform acestei noi legi adoptată de aleșii români, se remarcă modificarea conținutului articolului 2 din cadrul Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici, noțiunile și termenii conținuți în acesta având semnificații noi, precum:

Funcția publică – ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, ce sunt stabilite  în temeiul legii, în vederea realizării diverselor prerogative de putere publică de administrația publică centrală, de administrația publică locală, ca și de diversele autorități ale administrative autonome

Funcționarul public – persoana căreia i se încredințează o funcție publică, acesta reprezentând statul român, urmare a învestirii cu exercițiul prerogativei puterii publice

Prerogativa puterii publice – ansamblul competențelor ce sunt acordate prin lege tuturor funcționarilor publici din a căror exercitare rezultă diverse fapte și acte ce sunt în legătură directă și implicit exclusivă cu realizarea rațiunii de existență instituțiilor, ca și a autorităților publice, în numele statului și în interesul acestuia, ce sunt destinate servirii satisfacerii interesului general ce este determinat

Corpul funcționarilor publici – totalitatea persoanelor ce sunt numite într-o funcție publică

Stabilitate în funcția publică – interesul societății românești privind crearea unui corp profesionist al funcționarilor publici ce au capacitatea de a asigura securitatea, ordinea, ca și prosperitatea societății românești, în numele statului

Cariera în funcția publică – evoluția profesională a persoanei în perioada deținerii statului funcționarului public

Perfecționarea profesională – procesul dedicat îmbunătățirii continue a abilităților, ca și a competențelor profesionale specifice funcționarilor publici, în vederea creșterii performanțelor profesionale ale acestora

Formarea profesională a funcționarilor publici – procesul de instruire dedicat dezvoltării competențelor și abilităților ce sunt necesare încredințării unei anumite funcții publice

Corpul de rezervă – totalitatea persoanelor ce au fost eliberate dintr-o funcție publică din diverse motive ce nu le sunt neimputabile

De asemenea, legea anterior menționată reușește să modifice și conținutul articolului 4 al Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publice, încredințarea unei funcții publice realizându-se în baza unui act de numire, în paralel cu îndeplinirea, de către respectiva persoană, a unor condiții precum:

Deținerea cetățeniei română, cu domiciliul pe teritoriul țării

Cunoașterea limbii române, atât scris, cât și vorbit

Vârsta minimă împlinită de 18 ani

Deplina capacitate de exercițiu

Starea sănătate conformă cu funcția publică pentru care aceasta candidează, stare ce este atestată pe bază unui examen medical de specialitate

Nu este inclus în nici o structură de conducere la nivelul partidelor ori al diverselor formațiuni politice

Îndeplinește toate condițiile specifice în vederea ocupării respectivei funcții publice

Nu este condamnată pentru comiterea unei infracțiuni contra umanității, ori contra statului, contra autorității, unei infracțiuni de serviciu ori în legătură cu acesta, unei infracțiuni pentru împiedicare înfăptuirii justiției, unei infracțiuni de fals ori, unor fapte de corupție, exceptând cazul în care se constată intervenția reabilitării

Nu este destituită din cadrul unei funcții publice ori, în ultimii șapte ani, nu i-a fost încetat contractul individual de muncă datorită unor motive disciplinare

în ultimii 7 ani;

De asemenea, se remarcă introducerea unui nou articol, respectiv 131, acesta precedându-i articolului 13 al Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici, ce prevede că:

Funcțiile publice de conducere, ca și cele ce sunt corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, ce sunt stabilite la nivel de adjunct, le conferă calitatea înlocuitorului de drept funcționarilor publici ce ocupă una dintre diversele funcțiile publice ce sunt corespunzătoare și prevăzute în conținutul articolelor 12 și 13 ale Legii privind Statului funcționarilor publici

În situația în care la nivelul instituției ori al autorității publice se constată existența mai multor funcții publice, ce sunt stabilite la nivel de adjunct, decizia privind care adjunct urmează să preia calitatea înlocuitorului de drept este luată de către funcționarul public ierarhic superior direct

Dacă funcțiile publice de la nivelul ierarhic superior direct ale adjuncților se constată a fi vacante, numirea pe aceste funcții publice se va realiza de către persoana competentă să desemneze adjunctul ce va prelua diversele atribuții ale posturilor respectiv

Modificări ale Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici sunt sesizate și în conținutul articolului 16, respectiv al alineatelor 1 și 2, care urmează să își modifice cuprinsul, în sensul:

Înalții funcționari publici, prin intermediul întregii lor activități, trebuie să asigure supremația legii, ca și respectarea drepturilor și a libertăților persoanelor, dar și egalitatea acestora în fața legii, respectiv tratamentul juridic nediscriminatoriu acordat tuturor participanților în cadrul procesului administrativ, oricare ar fi calitatea acestora

Pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, precum:

Condițiile ce sunt menționate în conținutul articolului 4 al Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici

Absolvirea studiilor universitare de licență, absolvite cu diplomă, respectiv a studiilor superioare de lungă durată, ce sunt absolvite cu diplomă de licență ori echivalenta acesteia

Minim cinci ani de vechime în cadrul specialității studiilor ce sunt necesare în vederea exercitării respectivei funcții publice

Absolvirea programelor de formare specializată dedicate ocupării unei funcții publice ce este corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici

Minim un an de experiență în diverse posturi de conducere din cadrul sectorului

Promovarea concursului de intrare în categoria înalților funcționari publici

De asemenea, și alineatul 1 al articolului 18 al Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici este modificat de noua lege adoptată de către Parlamentul României, noua formă precizând că intrarea unei persoane în categoria înalților funcționari publici este făcută numai printr-un concurs ce este organizat în condițiile legislației, de o comisie independentă, permanentă, ce este formată dintr-un număr de șapte membri, ce sunt numiți print-o decizie a primului ministru al României, mandatele acestora fiind fixe, cu o durată de zecea ani și jumătate, membrii fiind numiți prin rotație.

Modificări importante în conținutul Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici sunt regăsite și în cadrul articolului 23, care include specificațiile dedicate planului de ocuparea funcțiilor publice, în noua versiune acesta stabilind:

Numărul maxim al funcțiilor publice ce vor fi ocupate prin intermediul concursului

Numărul maxim al funcțiilor publice ce urmează să fie înființate

Numărul maxim al funcțiilor publice ce urmează să fie supuse reorganizării

Numărul maxim al funcțiilor publice pe fiecare clasă, respectiv categorie și grade profesionale

Numărul maxim al funcțiilor publice de conducere, ca și al funcțiilor publice ce sunt corespunzătoare categoriei dedicate înalților funcționari publici.

De asemenea, în conținutul articolului de lege, anterior menționat, se precizează și faptul că scopul planului de ocuparea funcțiilor publice constă în stabilirea anuală a numărului maxim al funcțiilor publice pe fiecare categorie, clasă și pe grad profesional, ca și în previzionarea modalităților privind ocuparea funcțiilor publice la nivelul fiecărei autorități ori instituții publice.

În plus, în același text de lege, se prevede că planul de ocuparea funcțiilor publice este elaborat anual, ulterior consultării sindicatului reprezentativ al funcționarilor publici de la nivelul autorității ori instituției publice ori, după caz, cu diverșii reprezentanți ai funcționarilor publici, respectiv:

Ordonatorii principali de credite – în cazul aparatului propriu, ca și pentru diversele autorități și instituții publice ce se află în subordinea ori în coordonarea acestora, în situația autorităților, ca și a instituțiilor publice din cadrul administrației publice centrale

Primar ori, după caz, președinte al consiliului județean, prin intermediul aparatului de specialitate, în privința autorităților și instituțiilor publice din cadrul administrației publice locale.

Mai mult, acest plan de ocuparea funcțiilor publice urmează să fie aprobat, pentru următorul an, până cel târziu ultima zi a anului calendaristic în curs, prin:

Intermediul actului administrativ al ordonatorului principal de credite – în cazul prevăzut în cadrul alin. (3) lit. a) al textului de lege anterior menționat

Intermediul unei dispoziții de primar, respectiv de președinte al consiliului județean – în cadrul alin. (3) lit. b) al textului de lege anterior menționat

De asemenea, noua lege de modificare Legii privind Statutul funcționarilor publici prevede că planul de ocuparea funcțiilor publice:

Se poate modifica semestrial – în baza răspunderii ordonatorului principal de credite, avându-se în vedere aplicarea textului de lege anterior menționat

Ca și modificările ce îi sunt aduse, ulterior aprobării anuale, este comunicat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în maxim 15 zile din momentul emiterii actului administrativ privind aprobarea acestuia

De asemenea, noua lege autorizează Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru a asigura o plasare a persoanelor ce au absolvit diverse programe organizate, în condițiile impuse de lege, ulterior consultării ordonatorilor principali de credite, în vederea obținerii statutului de manager public dedicat funcțiilor publice de manager public, avându-se în vedere limita funcțiilor publice ce sunt vacante și rezervate în vederea ocupării prin concurs, așa cum acestea sunt prevăzute în cadrul Planurilor de ocuparea funcțiilor publice, ce sunt comunicate de către autorități și implicit instituții publice, avându-se în vedere legislația privind funcția publică ce este specifică managerului public.

Modificări importante în conținutul Legii nr. 188/1999 vizând Statutul funcționarilor publici sunt regăsite și:

În cadrul articolului 34, conform căruia funcționarii publici pot să fie aleși ori numiți în cadrul unei funcții de demnitate publică doar după încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile legii

În cadrul articolului 44, conform căruia:

Funcționarii publici nu au posibilitatea de a face parte din cadrul structurilor de conducere ale diverselor partidelor ori formațiuni politice

Le este interzis înalților funcționari publici să facă parte din diversele partide politice, ca și din organizații în interiorul cărora este aplicabil regim juridic identic celor al partidelor politice, ca și din diversele fundații ori asociații ce funcționează pe lângă diversele partide politice

Funcționarii publici au obligativitatea ca în exercitarea diverselor lor atribuții să se abțină în a-și exprima ori manifesta convingerile politice, în orice mod

În cadrul articolului 45, în care se precizează că :

Funcționarii publici răspund, în condițiile legii, de îndeplinirea diverselor atribuții ce le revin prin prisma funcției publice deținute, ca și a diverselor atribuții ce le sunt delegate.

 În cadrul exercitării funcției publice, ori funcționar public are obligația de a îndeplini sarcinile pe care le primește de la superiorii săi ierarhici.

Funcționarii publici au dreptul de a refuza, în scris și motivat, să îndeplinească sarcinilor pe care le primesc de la superiorii ierarhici, în situația în care le consideră ca fiind ilegale. În astfel de situații, respectivului funcționar public în revine îndatorirea de a aduce la cunoștința respectivului superior ierarhic al persoanei ce i-a stabilit această sarcină, situația respectivă

În cadrul articolului 52, în care se precizează că nu reprezintă forme ale perfecționării profesionale și nu se pot finanța din cadrul bugetului de stat ori al bugetului local diverse studii universitare de licență, respectiv studiile universitare de masterat, ca și studiile universitare de doctorat

În cadrul articolului 55, în care se precizează că ocuparea diverselor funcții publice se poate realiza numai în condițiile acestei legi

În cadrul articolului 56, în care se precizează că ocuparea funcțiilor publice se realizează prin intermediul:

Promovării

Transferului

Redistribuirii

Concursului

Altor modalități ce sunt în mod expres menționate de actuala lege

În cadrul articolului 57, în care se precizează că :

Stabilirea condițiilor minime ale vechimii în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție are în vedere:

Un an vechime în specialitatea studiilor ce sunt necesare pentru exercitarea funcției publice, în cazul ocupării funcțiilor publice de execuție la gradul profesional asistent din clasa I

Opt luni pentru ocuparea diverselor funcții publice de execuție în gradul profesional asistent din clasa a II-a

Șase luni pentru ocuparea diverselor funcții publice de execuție în gradul profesional asistent din clasa III-a

Patru ani de vechime în specialitatea studiilor ce sunt necesare exercitării funcției publice în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție în gradul profesional principal

Șapte ani de vechime în specialitatea studiilor ce sunt necesare exercitării funcției publice în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție în gradul profesional superior

Stabilirea condițiilor minime ale vechimii în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere are în vedere:

Doi ani de vechime în specialitatea studiilor ce sunt necesare în exercitarea funcției publice, pentru ocuparea diverselor funcții publice de conducere precum șef birou, șef serviciu, respectiv secretar al comunei, ca și a diverselor funcții publice specifice ce sunt asimilate acestora

Trei ani de vechime în specialitatea studiilor ce sunt necesare pentru exercitarea funcției publice, în vederea ocupării diverselor funcții publice de conducere, altele decât cele anterior menționate

Să fi fost numiți ca și funcționari publici definitivi în cadrul unei funcții publică din clasa I

Să dețină minim un an de vechime în cadrul unei funcții publice din clasa I

În cadrul articolului 58, în care se precizează că respectivul concurs pentru ocuparea diverselor funcții publice ce sunt vacante în cadrul autorităților, ca și al diverselor instituțiilor publice se organizează:

De comisia ce este prevăzută prin actuala lege, în conținutul alineatului 1 al articolului 18, cu asigurarea Secretariatului tehnic al acesteia de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici

De A.N.F.P. în vederea ocupării diverselor funcții publice de conducere generale, respectiv și specifice, exceptând funcțiile de secretar al unității administrativ-teritoriale, funcțiile de șef serviciu și funcțiile de șef birou, ca și asimilate acestor funcții

De diverse autorități și instituții publice în vederea ocupării funcțiilor publice vacante, exceptându-le pe cele anterior menționate

De asemenea, în conținutul articolului 58 se mai regăsește și precizarea că diversele funcții publice ce sunt vacante și pentru care este organizat concurs sunt date publicității cu cel puțin 30 de zile înaintea datei de organizarea concursului. Doar în situații excepționale, acest termen se poate reduse, în condițiile legislației, în cazul concursului ce este organizat pentru ocuparea diverselor funcții publice de execuție ce sunt în mod temporar vacante. În acest caz, diversele norme dedicate condițiilor de organizare, ca și de desfășurarea concursului, ca și diversele condiții de validarea rezultatelor concursului sunt stabilite prin intermediul unui Regulament, ce este aprobat printr-o hotărâre a Guvernului României.

În cadrul articolului 65, în care se precizează că în vederea participării la un concurs ori la un examen de promovare într-un grad profesional imediat superior celui pe care îl deține, orice funcționar public trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiții, precum:

Minim doi ani de vechime în gradul profesional aferent funcției publice din care acesta promovează

Obținerea, în ultimii doi ani calendaristici, a minim calificativului „bine” în cadrul evaluării anuale a performanțelor individuale

Să nu fi fost sancționat disciplinat neradiat

În cadrul articolului 69, în care se precizează că evaluarea diverselor performanțe profesionale individuale ale tuturor funcționarilor publici se realizează pe parcursul unui an calendaristic, în vederea evidențierii modului de îndeplinire a diverselor obiective individuale

În cadrul articolului 77, în care, la alineatul 3) se precizează că în categoria sancțiunilor disciplinare intră:

Mustrarea scrisă

Reducerea drepturilor salariale cu un procent variind între 5 – 20 %, aplicat pe o perioadă de maxim un an

Retrogradarea din gradul profesional al respectivei funcții publice deținute ori, după caz, o retrogradare într-o funcție publică ce este inferioară și vacantă, în situația funcționarilor publici de conducere, ca și a înalților funcționari publici, pentru perioade de maxim trei ani

Destituirea din respectiva funcție publică deținută

Demn de menționat este faptul că, la scurt de la adoptarea acestei legi de către Parlamentul României, președintele țării, Klaus Iohannis, a formulat o cerere de re-examinare a acesteia, invocând temeiul alineatului 2 al articolului 77 din cadrul Constituției României.

Concluzionând, se remarcă faptul că în perioada următoare se preconizează o îmbunătățire a performanțelor profesionale a diverselor categorii de funcționari publici, principalele direcții de acțiuni, ca și toate delimitările în domeniu fiind incluse în conținutul Strategiei pentru dezvoltarea funcției publice pentru perioada 2016/2020, ce a fost adoptată de către autoritățile române în urmă cu un an.

Pe lângă aceasta, se urmărește nu doar prevenirea corupției în cadrul administrației publice, fenomen des reclamat în ultimii ani, ci și o îmbunătățire a nivelului de transparență în rândul funcționarilor publici, în paralel cu inducerea unei perspective durabile, special dedicată carierei funcționarilor publici.

Nu în ultimul rând, se are în vedere și implementarea integrității și independenței politice la nivelul administrației publice, îmbunătățirea tuturor serviciilor ce sunt dedicate cetățenilor, ca și îmbunătățirea considerabilă a percepției acestora în raport cu administrația publică.

CONCLUZII

Atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național, funcția publică reprezintă cel mai marcat segment al sistemului politico-administrativ prin prisma interferențelor de natură socio-culturală. Administrația publică din România are rolul de a pune în practică diversele politici, aceasta prezentându-se, la nivel general, sub forma diverselor ministere aflate sub autoritatea ministrului.

În România, în conformitate cu prevederile legii, în executarea diverselor prerogative ce le sunt conferite de puterea publică pe care o dețin, funcționarii publici ce activează în diversele unități administrativ teritoriale au mai multe atribuții, prima dintre acestea fiind aceea de a pune în executare toate legile și restul actelor normative în vigoare.

De asemenea, funcționarii publici trebuie să elaboreze diverse proiecte de acte normative, dar și alte reglementări specifice autorității sau instituției publice pe care o reprezintă, cu asigurarea avizării acestora, în paralel cu elaborarea proiectelor de strategii și a politicilor, a programelor și a studiilor, a analizelor și statisticilor ce sunt necesare pentru realizarea și implementarea diverselor politici publice, precum și a documentației ce este necesară în cadrul executării legilor, pentru realizearea unei bune competențe a autorității sau instituției publice.

În cadrul unităților administrativ teritoriale din România, funcționarii publici asigură consilierea, controlul și auditul intern public, cu gestionarea eficientă a resurselor umane și a celor financiare, ca și cu colectarea diverselor creanțe bugetare.

În plus, ei reprezintă diversele interese ale autorității sau instituției publice, în raporturile pe care aceasta le are cu diverse persoane fizice sau persoane juridice, de drept comun sau privat, atât din România cât și din străinătate, în limita competențelor ce îi sunt stabilite de către conducătorul autorității sau instituției publice, în paralel reprezentând și interesele autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea în instanțe.

Indiferent de tipul instituției din administrația publică, se impune în permanență o analizare complexă a vieții economice-sociale, în vederea îndeplinirii cu maximă eficiență și operativitate a tuturor pretențiilor (în continuă creștere) remarcate din partea cetățenilor. Se impune astfel ca toate instituțiile ce sunt incluse în cadrul administrației publice să manifeste nu doar un grad ridicat de activitate, ci și de creativitate în vederea corelării cât mai operative cerințele impuse în cadrul diverselor obiective avute în vedere.

Numeroasele modificări majore ce sunt sesizate în mod constant la nivelul societății contemporane se regăsesc și în cadrul instituțiilor din administrația publică, motiv pentru care se impune un grad mai ridicat al capabilității acestora de adaptabilitate într-un timp rezonabil la toate transformările sociale sesizate, în vederea răspunderii în mod prompt și eficace la toate exigențele actuale.

În societatea contemporană, diversele organizații din cadrul administrației publice sunt poziționate într-un univers de tip concurențial, acestea adoptând unele comportamente specifice organizațiilor private, aflate în concurență, ce au în vedere diversele transformări remarcate în cadrul managementului modern.

Concepția vizând activitățile de management ce se derulează la nivelul unei societăți se poate extinde și în situația diverselor instituții din cadrul administrației publice, avându-se în permanență în vedere diversele particularități specifice administrației publice. Această oportunitate rezidă cu precădere din faptul că aparatul complex existent în cadrul sistemului administrativ din România se găsește în postura dedicată prestatorilor de servicii sociale, postură din care se impune în mod constant nu doar o promovare a diverselor strategii de marketing specifice acestor tipuri de activități, ci și un management cât mai performant, adaptat nevoilor și provocărilor actuale.

De asemenea, se impune necesitatea ca în cadrul oricărei instituții din administrația publică să se stabilească o relație cât mai corectă cu cetățenii, promovându-se o așa numită legătură de parteneriat, bazată pe diversele servicii publice incluse în sfera de activitate a instituției publice.

Prin prisma acesta, succesul în cadrul instituțiilor administrației publice poate fi determinat avându-se în vedere în primul rând identificarea tuturor nevoilor cetățenilor, cu ulterioara satisfacere a acestora într-un mod cu un grad ridicat de eficientizare. Se impune ca toate instituțiile din cadrul administrației publice să își adapteze în permanență activitățile specifice la diversele cerințe ale comunităților, acesta fiind de altfel un aspect definitoriu pentru buna derulare a diverselor activități specifice administrației publice.

În marea majoritate a cazurilor, relațiile dintre instituțiile administrației publice și cetățeni se limitează numai la transmiterea diverselor mesaje dinspre aceste instituții publice înspre segmentele vizate, în cele mai multe dintre situații fiind destul de dificil de evaluat ulteriorul feedback ce a fost obținut.

Din acest considerent, în practică, se recomandă utilizarea periodică a sondajelor de opinie, acestea având capacitatea de a conferi toate informațiile concise și clare privind diversele aspecte relevante pentru activitățile ce se derulează în cadrul instituțiilor administrației publice, implicit imaginea de ansamblu a acestora.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

I.Alexandru, M. Cărăușan, S. Bucur, Drept Administrativ, București, Editura Lumina Lex, 2011

G. Moldoveanu, C. Dobrin, Managementul calității în sectorul public, Editura A.S.E.,București

Autori străini :

V. Beale, C. Pollitt, Charters at the grass-roots: A first report,in Local Government Studies, no.20, 1994

G. Braibant, „Existe-t-il un systeme europeen de fonction publique?”, Revue Francaise d-Administartion Publique, no.75, 2005

D. Bossaert, et. all,,Funcția publică în Europa celor 15.Noi tendințe și evoluții, București, Editura Economică, 2012

T. Bovaird, E. Löffler, Moving from Excellence Models of Local Service Delivery to Benchmarking of „Good Local Governance”, in International Review of Administrative Sciences, no. 1. 2002

T. Bovaird, E. Löffler. S. Parrado-Díez, Developing Local Governance Networks in Europe, in Baden-Baden: Nomos, 2002

C. Engel, Instrumentele managementului calității în țările candidate din Europa Centrală și de Est, Editura Economică, București, 2004

C. Engel, Common Assessment Framework – the State of Affairs”, EIPASCOPE, Maastricht, 2002

H. Daemon, L. Schaap, Citizen and City. Developments in fifteen local democracies in Europe, in Delft: Eburon, 2003

A.Massey, Editorial: Quality Issues in the Public Sector, in Public Policy and Administration

C.Pollitt, G. Bouckaert, Quality Improvement in European Public Services. Concept,Cases and Commentary, in London: Sage Publications, 1995

C.Pollitt, G, Bouckaert, Public management Reform. A Comparative Analysis, Oxford, in Oxford University Press, 2000

I.Ziller, Administrations comparees. Les systemes politico- administratifs de l Europe de Douze, Editions Montcherestien, Paris, 2011

Alte documente consultate:

Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014/2020

Strategia pentru dezvoltarea funcției publice pentru perioada 2016/2020

Legea 215/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 204/23.04.2001

Legea nr. 188/8 decembrie 1999, privind Statutul funcționarilor publici

OECD, Starting Strong I- Early Childhood Education and Care, OECD, 2001, Paris

Norma ISO 9004-2

Standardul ISO 9000: 2000, Sistemele de managementul calității

Tratatul de la Amsterdam

Site-uri consultate:

http://www.elth.pub.ro/~mcleante/14%20SE/standarde/SR%20EN%20ISO%209004.pdf

http://www.elth.pub.ro/~mcleante/14%20SE/standarde/SR%20EN%20ISO%209004.pdf

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/215-2001.php

http://lege5.ro/Gratuit/gezdinzxgi/legea-nr-188-1999-privind-statutul-functionarilor-publici

http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Formare/Hot%C4%83r%C3%A2re%201000%202006(r1).pdf

http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2014/07/amsterdam-1997.pdf

http://www.oecd.org/

http://administratorulpublic.ro/articol/208/despre-ucrap.html

http://www.eipa.nl/

http://www.eipa.eu/files/CAF_RO_CAF%202013.pdf

http://www.prefecturabucuresti.ro/resurse/diverse/carta_cetateanului.pdf,

http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/guvernul-a-aprobat-strategia-pentru-dezvoltarea-functiei-publice-sdfp-pentru-2016-2020

http://www.mdrap.ro/userfiles/strategie_adm_publica.pdf

http://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/cerere-de-reexaminare-asupra-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-188-1999-privind-statutul-functionarilor-publici