Functia Culturala a Media

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea Comunicare și Relații Publice

FUNCȚIA CULTURALĂ A MEDIA.

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A FORMATELOR

DIN RADIO ȘI TELEVIZIUNE

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Stefania Bejan

Absolvent:

Andrei Baban

Februarie, 2016

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………………………………………………3

CAP 1. MASS MEDIA ȘI ROLUL SĂU ÎN CULTURĂ……………………………………………………..5

Conceptul de mass-media. Funcții și disfuncții ………………………………………………………………5

Efectele mass media asupra publicului…………………………………………………………………………13

Implicațiile culturale ale media……………………………………………………………………………………17

CAP 2. RADIO ȘI TELEVIZIUNEA, MIJLOACE DE CULTURALIZARE……………………….20

2.2 Principalele posturi de radio și televiziune cu caracter cultural ………………………………………21

2.3 Elemente de influență culturală prin radio și televiziune…………………………………………………23

CAP 3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ A TVR CULTURAL ȘI A RADIO ROMÂNIA CULTURAL………………………………………………………………………………………………………………….24

3.1 Rolul radioului în societatea contempornă……………………………………………………………………24

3.2 Rolul televiziunii în perpetuarea culturii………………………………………………………………………30

3.2.1 Importanța TVR Cultural pentru publicul consumator de cultură promovată în audio-vizual…………………………………………………………………………………………………………………………….30

3.2.2 Preluarea misiunii TVR Cultural de alte canale ale TVR………………………………………..34

3.3 Asemănări și deosebiri dintre formatele TVR Cultural și Radio România Cultural…………36

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………42

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..46

Introducere

Nevoia oamenilor de a descoperi mediul înconjurător este una reală și poate fi realizată prin intermediul informațiilor primite prin mass-media. Oamenii analizează majoritatea evenimentelor cotidiene sau cele din viitorul existeței sale bazându-se pe prognozelor realizate, informațiilor economice, politice sau sociale difuzate de mass- media.

Din copilărie ne asumăm conceptul de model, unica perspectivă fiind comportamentul, cultura, etnicitatea, personalitatea celor din jur, mai exact ale părinților. Mult mai târziu, pe măsură ce fiecare din noi ne individualizăm structura psiho-socio-culturală, mass-media se transformă într-un punct de reper, devine instrumentul nostru „formator” de modele, constituind ansamblul de canale care au posibilitatea de a educa, de a culturaliza și de a garanta divertismentul lor unei mase considerabile denumite public.

Am ales tema ”Funcția culturală a media. Analiză comparativă a formatelor din radio și televiziune” deoarece, conștientizând impactul pe care îl are media asupra noastră, am încercat determinarea gradului de culturalizare, de insuflare a unor valori, de educare a publicului, pe care l-ar putea avea radioul și televiziunea prin formatele lor. Acestea sunt cele care influențează indivizii în alegerea unor modele culturale, în dezvoltarea acestora, prin operații educațional-neutre. În orice produs media, întâlnim negreșit, dorința instituțiilor culturale, organizații care produc și distribuie bunuri și servicii de același fel, de a educa, de a culturaliza publicul căruia i se adresează. Mass-media nu sunt doar determinate de societatea de masă, cultura de masă și comunicarea de masă, ci și de efectele pe care le are asupra publicului prin utilizarea cu finețe, a tuturor funcțiilor, cu precădere a celei socializatoare, de educare și culturalizatoare. Prin ajutorul acordat de mijloacele de comunicare de masă, acestea pot uneori să impună pe ordinea de zi anumite subiecte și să genereze conformism, iar alteori pot să dea amploare dezbaterii și să favorizeze pluralismul opiniilor.

În societatea actuală, mass-media joacă un rol important în viața socială, devenind o putere în continuă dezvoltare și indispensabilă populației, cu o influență puternică asupra tuturor segmentelor societății. Prezența activă a mass-mediei se face simțită în viața financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, evoluția tehnologiei, viața politică, dar și în viața cotidiană. Mass-media influențează realitatea prin faptul că are capacitatea de a construi o anumită realitate cu ajutorul mesajelor pe care le transmite. Mijloacele de comunicare de masă fac o selecție a problemelor care apoi sunt difuzate, acordându-le diferite grade de importanță.

Suntem, probabil, condamnați la comunicare, intrați definitiv sub zodia acestui vechi și modern concept, obligați să ne privim în apele oglinzilor propuse de mass-media și încălziti de un soare mediatic pe care de cele mai multe ori îl confundăm cu soarele autentic al vechii lumi.

Lucrarea este structurată în trei capitole: Cap 1. Mass media și rolul său în cultură ce atinge probleme teoretice ale conceptului de media cu funcțiile și disfuncțiile aferente, efectele mediei asupra publicului dar și impactul acesteia asupra culturii. Cap 2. Radio și televiziunea ca mijloace de culturalizare are în prim plan evidențierea elementelor de influiență a radioului și al televiziunii cât și prezentarea principalelor formate ale acestora. Cap 3. Analiză comparativă a TVR Cultural si a Radio România Cultural este un capitol mai amplu în care dezbatem mai multe subiecte cum ar fi rolul televiziunii în perpetuarea culturii și importanța TVR Cultural și Radio România Cultural în societatea comtemporană, de asemenea am realizat și o analiză comparativă a formatelor, cu specific cultural, de radio și televiziune.

Cap 1. Mass media și rolul său în cultură

Conceptul de mass-media. Funcții și disfuncții.

Prin definiție, comunicare de masă reprezintă un proces prin care un grup specializat colectează, produce sau prelucrează, difuzează mesaje către un public numeros, eterogen, în flux continuu, cu ajutorul unor canale tehnice, în regim concurențial și bazându-se pe un sistem normativ.

Aceasta își face apariția în secolul nostru după primul razboi mondial, odată cu dezvoltarea mijloacelor tehnice. Ea asigură transmiterea unui mesaj către un public divers și numeros, care îl receptează simultan, fiind despărțit spațio-temporal de sursă. Emițătorul, în acest caz, poate fi un profesionist al comunicării, un ziarist sau o organizație de comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar, aceasta fiind și prima caracteristică a comunicării de masă: emitatorul este o "persoană instituționalizată", de obicei, un grup de persoane, un mare producator de mesaje.

Din punct de vedere al relațiilor stabilite între partenerii comunicării, dar și al numărului lor, putem distinge câteva tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonală, a dialogului interior, comunicarea cu noi însine, o comunicare de profunzime, realizată de cele mai multe ori în tacere, în meditație, în reculegere.

Comunicarea interpersonală, între doi indivizi (one-to-one). Este bazată pe dialog, o formă completă de comunicare, realizată prin intermediul privirii, gestului și mai ales, al cuvântului. Caracteristica esențială este reciprocitatea comunicării, în conexiunea inversă (feed-back-ul).

Comunicarea de grup, este o formă a comunicării interpersonale, presupune un schimb permanent de idei, un dialog sau o conversație fără nici un intermediar.

Comunicarea publică (one-to-many) presupune un singur emițător și mai mulți receptori; în cazul acesteia este vorba despre discurs, care intră în sfera retoricii, ca arta producatoare de persuasiune.

În cazul comunicarii colective, se vorbește despre comunicarea de masă, despre mass-media.

Comunicarea de masă, ca și concept, a implicat o varietate de opinii, teorii și modele. Prezentam în cele ce urmează câteva dintre opiniile care definesc comunicarea de masă:

Lazar precizează: "Comunicarea de masă este un proces social organizat. Cei care lucrează pentru media, fie ca este vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte dintr-o mare întreprindere care este reglementată și organizată ca orice alta întreprindere din societate. Imaginea ziaristului independent, izolat în fața mașinii sale de scris, este la oră actuală depășită. Fiecare jurnalist, fie că lucrează pentru un cotidian, pentru radio sau TV, aparține unui ansamblu de salariați din întreprinderea respectivă și execută o muncă bine definită în ansamblul unei echipe"

Georges Friedmann crede că sub neologismul mass-media se ascunde o nouă realitate, în același timp tehnica, socială și etică – un nou tip de om este în cauza, care vrea sa se exprime și care într-adevar se va naște. O lectură critică presupune cunoașterea progresivă a tehnicii noilor mijloace de comunicare, posibilității lor de semnificare, în raport cu mediul socio-cultural în care ele se desfașoară.

Marshall McLuhan reduce paradigma lui Lasswell la doi termeni: ce se spune? (mesaj + mijloc de comunicare) și cine? (producător + receptor). El afirma: Societățile se deosebesc între ele mai mult prin natura mijloacelor prin care comunică oamenii decât prin conținutul comunicării.

Denis McQuail ajunge la următoarea cuncluzie: În primul rând, există o diferență fundamentală privind participanții, si anume faptul că actorii în cazul comunicării de masă sunt adesea colectivități nu indivizi, iar comportamentul pe care trebuie să-l analizăm are, în consecință, un caracter colectiv. Comunicarea de masă este complexă și se desfașoară la scara mare, ea presupune conectarea unor grupuri organizate de producători cu persoane care reprezintă auditorii și care sunt tratate drept colectivități de catre comunicatori, deși ele nu se consideră astfel. Mijloacele de comunicare de masă sunt numite așa, precizeaza McQuail, în parte pentru că sunt destinate reproducerii de masă, în parte pentru că sunt adecvate comunicării cu "o masa" de indivizi – un conglomerat nediferențiat intern de persoane, unite de interesul comun pentru un anumit (tip de) mesaj ți împartașind o serie de alte trăsături comune.

Conținutul comunicării de masă este multiplicat și fabricat. Mass-media este un sistem relativ deschis, mesajele fiind publice, adică pot fi receptate de toți oamenii, iar conținutul lor are subiecte din sfera publică cum ar fi evenimentele de larg interes, probleme asupra cărora trebuie să se exprime opinia publică, persoane care joacă un rol public recunoscut.

Din partea unor cercetători, au fost tentative de imaginare a unei societăți moderne fără mass-media. Aceștia recunoșteau ulterior că, deși critic al comunicării de masă, văzându-i acesteia numai neajunsurile și bilele negre, nu poți imagina existența umană actuală și viitoare, altfel decât însoțită, sau chiar poate profund influențată de mass-media.

Funcțiile sistemului mass-media la nivel social consolidează stabilitatea sa, mai ales atâta timp cât societatea le impune ca fiind necesare, cu toate shimbările tehnologice ale unor mijloace, cu toate modificările impuse de noile realități științifice închinate comunicării, sistemul mediatic va continua să supraviețuiască.

Semnificația, locul dar și funcțiile mass-media în societate au fost studiate cu minuțiozitate, și au fost proiectate teorii noi ale comunicării pline de reflecții inteligente.

Problema funcțiilor constituie una din cele mai discutate chestiuni teoretice ce sunt legate de existența mass-media. Șase funcții sunt considerate dominante:

Funcția de informare

Majoritatea mesajelor primite zilnic, în cadrul interacțiunii continue pe care am "contractat-o" cu mass-media, sunt informații ce au un caracter neutru, informații generale adresate mai putin sensibilității noastre și nevoilor noastre curente. Elementul vital al erei informaționale este comunicarea. Introducerea unei tehnologii informaționale din ce în ce mai sofisticate nu a făcut decât să revoluționeze acest proces simplu.

Parazitarea funcției de informare este realizată prin:

a)mimetismul mediatic, un fenomen modern, un efect al crizei de supraproducție mediatică, denumită și suprainformare.

b) hiper-emoția este tot o consecință a suprainformării. Televiziunea, cea mai importantă printre celelalte mijloace de informare în masă, are predilecție către spectacol și eveniment, a reînviat inclinațiile mai vechi ale presei tipărite pentru hiper-emotie. În România, cea mai evidentă cultivare a hiper-emotiei o susținea emisiunea "Surprize, surprize" a Andreei Marin, de pe TVR1.

Funcția de corelare (interpretare)

Funcția de corelare a fost mereu caracterizată de interpretarea și judecata de valoare prin filtrele cărora trec faptele și întamplarile din realitate. Granița dintre informație și opinie a fost întotdeauna greu de stabilit, de aceea ziarele conțin pagini speciale cu opinii, doar pentru a separa istoria evenimentelor de părerile posibile ocazionate de aceste evenimente. Identic procedează și mijloacele audiovizuale, prin talk-show-uri, emisiuni de analiză, apelarea la colaboratori externi ce comentează faptelor din realitatea politică, financiară, sportivă. Cronica, pamfletul, analiza, documentarele radio și cele de televiziune sunt de asemenea expresii ale funcției de interpretare (corelare), la fel ca rubricile destinate opiniei cititorilor în ziare, la radio sau la televizor.

Funcția de comunicare (de "legatura")

Funcția de comunicare sau de "legatură" este numită și funcție de integrare socială, deoarece se consideră că a comunica înseamna și a integra. Socializarea poate fi în același timp învățare culturală, condiționare și adaptare culturală, interiorizare și incorporare. Comunicarea este fermentul acestui proces, de aceea mass-media este considerată agentul socializarii. Media le furnizează, democratic, seturi întregi de subiecte de meditație, de conversație și tot media le dă valori pe care, apoi, le împărtășesc; realizează țesături fine de interese comune, distribuie informații și reprezentări culturale. Pentru Romania, cel mai cunoscut și spectaculos exemplu de solidarizare, de existență a "legaturii", creată de mass-media, a fost campania PRO TV, "Nouă ne pasă" , din primavara lui 2000, de ajutorare a oamenilor din nordul țării afectați de inundații. A fost un succes mediatic enorm. Sute de mii de cetațeni au ținut să participe la această campanie.

Funcția educativ-culturală

Lumea intelectuală a admis că întreg comportamentul uman este dirijat de norme culturale. Mass-media influențează indirect conduita umana prin implicarea în difuzarea suporturilor culturale pe care se sprijină întreaga istorie a omenirii și a modelelor culturale dominante în societate. Transmiterea moștenirii culturale înseamnă transmiterea valorilor și a modelelor sociale de la grupuri către indivizi, de la o generație la alta și numără printre consecințele sale creșterea coeziunii sociale, integrarea socială a indivizilor, impunerea normelor culturale, amortizarea tendinței indivizilor de a se lăsa luați în stăpânire de indistincție.

Funcția educativ-culturală este aceea care dă măsura capacității mass-media de a socializa explicit indivizii, prin emisiuni, articole, campanii create în acest scop și, implicit, prin obținerea, pe diverse teme, a solidarității sau consensului. Publicul nu este prizonierul unui canal media, el are mereu posibilitatea opțiunii, a selecției, iar continuarea unei "relații" cu un canal sau altul depinde doar de oferta acestuia, de confirmările și gratificațiile pe care le produce. Așadar valorile și conținuturile culturale propuse de mass-media vor urma nevoilor sociale ale consumatorilor. Integrarea activă în societate realizată prin perseverența mass-media este o finalizare a educării și a transmiterii valorilor culturale.

Mass-media are un rol important, de la familiarizarea celor mici cu legile și normele societății în care s-au nascut, până la familiarizarea imigrantului cu întregul sistem de coduri sociale agreat de comunitatea în care dorește să se integreze, și care va fi, mai repede sau mai lent, resocializat.

Funcția educativ-culturală a mass-media are un caracter manifest-benefic. Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în timp, a structurilor culturale. Promovând diferite modele de comportament, media oferă un set de roluri sociale și un vocabular simbolic; confruntat cu aceste mesaje, care răspund astfel nevoilor sale de modele și de termeni de referință, publicul are posibilitatea să aleagă sau să respingă, să modifice sau să negocieze, să dezbată și să reașeze rolurile și valorile comune. Prin această acțiune, presa apare ca o forță care este în egală măsura conservatoare și inovatoare, stabilizatoare și dinamizatoare, păstrătoare a unor valori tradiționale și generatoare de noi valori.

Functia de divertisment

Mass-media reprezintă o sursă de divertisment importantă pentru că implică costuri bugetare mai mici pentru indivizi. Accesibilitatea este un atribut important al mediilor. Prin mass-media se pot realiza identificările dorite, oricât de spectaculoase. Functia de divertisment asociată a fost denumită și recreativă.

Industria divertismentului mediatic s-a impus peste tot în lume pentru că atrage publicul si publicitatea. Teviziunea detine momentan prim-planul, datorită posibilităților sale de a crea "mărcile" de divertisment cele mai complete și mai căutate de public.

Funcția publicitară

Publicitatea ridică probleme științifice însemnate, dezvoltând un limbaj propriu, delimitând domenii de cercetare și având metode și tehnici proprii, ca și dorința de a fi independență în demersuri. Aceasta are drept obiectiv să facă cunoscute și să pună în valoare un produs sau o marcă, un serviciu sau o activitate, o instituție sau o cauză importantă, un grup sau o persoană. Publicitatea îmbracă deseori forma concretă a unui anunț, dar ea poate să utilizeze și mijloace din afara mass-media: publicitatea la locul de vânzare, promovare, targuri, expoziții, publicitate directaă prin poșta (mailing), publicitate prin telefon (phoning) sau editări publicitare".

În dezbaterea cu privire la relația dintre mass-media și cultură se manifestă două tendințe divergente: de susținere, respectiv de contestare a rolului pozitiv de informare și formare a mijloacelor de comunicare în masă.

Susținătorii rolului pozitiv al mass-media apreciază ca utilă comunicarea mediatică, remarcând bogația de informații și conținuturi culturale autentice, apte de a educa, a instrui și a delecta publicul elevat. Ei consideră că efectele resimțite sunt concretizate în fenomene cu o semnificație profund umanistă: apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democrației etc. De asemenea, susținatorii mass-media opinează ca în acest mod sunt promovate la scară largă valori general-umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea, fiind de parere ca, de fapt, consecințele nefaste ar fi rezultatul unei maniere greșite de utilizare a mijloacelor de comunicare în masă. Sunt incriminate, astfel, conținuturile mesajelor transmise și instituțiile care le propaga, acordându-se și publicului o parte de vină pentru modul în care receptează mesajul și pentru nevalorificarea acestuia la nivelul unui act de cultură și de cunoaștere autentică.

Pe poziții opuse se afla cei care susțin că prin massmedia sunt transmise numai contținuturi informaționale și culturale de nivel inferior, adaptate capacității de înțelegere și sensibilității unei mase amorfe de oameni.

Unii autori sunt de părere că majoritatea emisiunilor de televiziune urmăresc să capteze atenția consumatorilor, să se infiltreze în spiritul lor, provocând suficiență, pasivitate intelectuală, credulitate, stereotipii, clișee, false comprehensiuni. Un impact alienant și manipulator; gândirea este adormită, iar deosebirile dintre oameni, dintre cultura și subcultură sunt nimicite.

Un alt pericol semnalat de cercetătorii în domeniu se referă la problemele care pot să apară pe plan moral. Este adusă în prim-plan promovarea și imitarea, ca modele, a unor pseudo-personalități, ca și dispariția reperelor și inversarea scării valorice. Pentru a capata atenția publicului, producătorii recurg la un soi de dramatizare, punând în scenă evenimente cărora le exagerează importanța, gravitatea. Ei reușesc, în acest fel, să producă în rândul publicului false reprezentări, fantasme sau fobii. Lumea trecută prin filtrul jurnaliștilor se prezintă în forma senzaționalului și spectacularului. Elementele de profunzime și de stabilitate sunt adeseori neglijate.

Ruperea din context, timpul redus de prezentare și perspectiva personală de abordare pot conduce la o deformare a percepției publicului asupra evenimentelor. Cu toate că pretenția de obiectivitate este foarte des afirmată, mass-media angajează, prin selecția și ordonarea informațiilor pe criterii de actualitate, proximitate, psihoafective sau ideologice, propria viziune asupra lumii. Informația oferită publicului este rezultatul unui efort de prelucrare și interpretare, nicidecum o oglindire instantanee a evenimentelor vieții cotidiene. Este posibil, de asemenea, că cei care lucrează în acest domeniu să utilizeze cu bună știință omisiunea, distorsionarea realității sau partizanatul în scopul dezinformării sau manipulării dictate de interese ascunse.

Chiar dacă mass-media nu-și propun în mod deliberat să creeze iluzii sau să induca în eroare, apreciază acest fapt este inevitabil, deoarece selecția și distorsionarea știrilor sunt produsul unor factori care nu pot fi înlăturati, eventual controlați: constrângerile din momentul pregătirii, timpul limitat de prezentare, ignorarea amănuntelor, la care se adaugă factori economici și politici. Cei mai expuși pericolului dezinformării și manipulării se dovedesc a fi indivizii care nu dispun de informatii suficiente provenite și din alte surse, de capacitatea de analiză și de judecata critică, de capacitatea de a-și forma o perspectiva proprie asupra lumii. Copiii și tinerii aflați în plin proces de formare ar putea fi incluși cu usurință în această categorie.

Mediatizarea violenței poate fi considerată o disfuncție a media. Mijloacele moderne de comunicare "acceseaza" instinctele și pulsurile primare ale indivizilor, nevoia de divertisment, plăcerile și dorințele acestora pentru a-i influența, chiar manipula (inclusiv prin transmiterea de mesaje subliminale), cu scopul obținerii de profit din "vanzarea" violenței. Consecința este, deseori, vizibilă. Tânărul care recurge la violență ca urmare a programelor pe care le-a vazut este deja un leit-motiv uzat și neinteresant. Chiar și cei moderați consideră că, dacă televiziunea nu creeaza situații de violența și criminalitate, ea le amplifică.

Subminarea interesului față de școală este o altă disfuncție a media. Fascinați de televiziune, de confort, aceștia își pierd interesul pentru educație, alocând tot mai putin timp studiului, instruirii. Am constatat că acei copii care urmăresc excesiv programele TV au note mai mici decât ceilalți. Televiziunea captivează, iar urmărirea ei genereaza, imprima nevoi sau motivații și modalități de petrecere a timpului liber, opțiuni culturale noi.

Criza lecturii este strâns legată de ascensiunea televiziunii și dezvoltarea programelor tot mai atractive și ingenioase. Chiar și socializarea a fost afectată de consumul exagerat de programe TV, ceea ce conduce la o dezvoltare deficitară a personalității umane, chiar o inversare a valorilor morale.

Făcând o prezentare a problemelor născute de folosirea mass-media, dar și de avantajele oferite de acestea, putem afirma că:

media a fost contestată pentru:

– pervertirea valorilor culturale ale publicului;

– contribuția adusă la degradarea morală generală;

– dirijarea maselor către superficialitatea politică;

– descurajarea creativității;

– stimularea creșterii ratei delincvenței.

media este de un real folos pentru că:

– demască păcatul și corupția;

– acționează ca gardieni ai libertății noastre de exprimare;

– aduce un anumit grad de cultură pentru un număr mare de oameni;

– asigură o distracție zilnică nedaunatoare pentru mase;

– informează despre evenimentele care au loc în lume;

– ridică standardul de viata al indivizilor.

Efectele mass media asupra publicului

Efectele mass-media se pot resimți în diferite zone ale societății. Denis McQuail susține că mass-media pot acționa asupra indivizilor, a grupurilor, a instituțiilor , a întregii societăți si că ea poate afecta personalitatea umană în dimensiunea cognitiva (schimbarea imaginii despre lume), dimenisunea afectivă (modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini) sau dimeniunea comportamentală (modificările felurilor în care actionează indivizii și fenomene de mobilizare socială). Din alta perspectivă, mass-media poate avea o influența pe termen scurt sau poate avea nevoie de un interval de timp mai amplu pentru a deveni operațională.

În bibliografia de specialitate se consideră că influența mass-media poate conduce la realizarea acordului, identificarea sau internalizarea valorilor sau sensurilor transmise.

Acordul este definit ca fiind acceptarea constientă a influenței unui mesaj; pornind de la ideea că există, între valorile pe care le promoveaza mesajul respectiv și opiniile pe care le are, o anume convergență, individul aderă la continutul mesajului. Adeziunea nu durează, ea putând fi supusă reevaluărilor; este întâmplătoare și nu atinge personalitatea individului în cauză. De exemplu acordul cu privire la poziția unui anumit lider politic poate dispărea atunci când publicul gasește elemente noi în evaluările celor ce discută viața politică sau în acțiunile și limbajul liderului respectiv. S-a demonstrat în cercetări că mediatizare în exces a unei persoane publice poate avea un efect invers celui dorit, efectul bumerang, ce duce la plictis și dezinteres din partea publicului.

Identificarea definește asumarea valorillor promovate de sau prin sursa mass-media și ca rezultat imitarea comportamentului pe care aceasta îl promovează. Procesele de identificare sunt evidente mai ales în domeniul divertismentului: tinerii se îmbracă ca vedetele preferate și adopta atitudini și moduri de a vorbi ale acestora, familiile își decorează casa conform unor stiluri propuse de diverse reviste de specialitate. De cele mai multe ori, în televiziune, regizorii show-urilor încearcă să creeze personaje cât mai familiare publicului-țintă, ușurând astfel identificarea și distribuind mesaje ce încearcă să atragă publicul; încearcă să obțină astfel „fidelizarea publicului”, fie pentru creșterea rețelelor publicitare, fie pentru a crește audiența și a consolida sprijinul electoral când este vorba de rațiuni politice.

Internalizarea presupune asimilarea valorilor si a modelelor de comportament difuzate de mass-media și transformarea lor în valorile care constituie concepția despre lume și în modul de a se comporta și de a actiona al indivizilor. Ca exemple a cazurilor de internalizare putem aminti schimbările de comportment consumatorist după o anume campanie publicitară (achiziționarea de piese vestimentare, cumpărarea unui nou model de televizor, P.C, etc), schimbarea orientărilor politice în urma unei campanii de promovare a unui anume lider sau partid politic.

În viața reală efectele pe care mass-media le are asupra indivizilor se concretizează într-o mare varietate de forme; cercetătorii vorbesc de teorii ale efectelor slabe, teorii ale efectelor limitate și teorii ale efectelor puternice pe care mass-media le exercita asupra receptorilor.

Teoriile efectelor puternice sunt:

Modelul „stimul-raspuns” ce poate fi aplicat cu succes numai în situatii excepționale, în care canalele obișnuite de comunicare socială sunt blocate iar sursele mass-media sunt credibile ; în cazurile acestea mesajele au subiecte cu impact emoțional, oferă răspunsuri convenabile și au o forță de securizare puternică, fapt pentru care sunt acceptate rapid și necritic de către public. Există doua tipuri de situații ce favorizează emergența unui efect „stimul-raspuns”: dezordinea socială și campaniile de influențare a publicului.

Modelul „hegemonic” .Conform acestui model clasele dominante își exprimă puterea nu atât prin măsuri represive cât prin metode de persuasiune de tip cultural-simbolic; astfel prin intermediul sistemului educativ și al canalelor de informare în masă își impun ideologia sub forma unor adevăruri general valabile. Si pentru că mass-media servește la promovarea unor interese de clasa devine astfel unealta a unor tendințe hegemonice, avansate de cei ce dețin puterea.

Modelul „dependenței”. Oamenii au nevoie de mass-media pentru că trăiesc și sunt angrenați în sisteme care nu pot funcționa fără datele oferite prin comunicarea de masă. Așadar nu mai este vorba de o relație bilaterală media-individ, ci de una trilaterală: media-instituții sociale-individ. Media oferă informații indivizilor pentru a înțelege ce se întâmplă, o informație greșită ar putea crea panică și disconfort, în vreme ce una corectă poate calma populația; în astfel de condiții responsabilitatea jurnaliștilor este foarte mare, iar reacțiile necontrolate nu ar trebui să existe.

Modelul „spirala tacerii” a fost lansat de către cercetatoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann care susține că media are o putere deosebită de a influența opiniile indivizilor, fiind instrumentul prin care societatea controlează comportamentul fiecarui individ în parte. Modelul „spiralei tacerii” susține că atunci când se discută subiecte controversate, direcția pe care o va adopta opinia publică va fi sculptată de media.

Teoriile efectelor limitate:

Modelul „fluxului in doi pasi” presupune că mesajul este filtrat, în drumul către public, de un factor mediator, ce a capatat apelativul de „lider de opinie”. Din acest punct de vedere, media nu mai are o influență directa,ci una indirectă ( fluxul in doi pasi), în care rolul principal îi revine relației interpersonale ce unește grupul de o persoană cu statut de lider de opinie. Putem să observăm că audiența este gândită ca sumă de subgrupuri cu repere culturale, ce se diferențiază prin gradul de educație, structură demografică, poziție socială, tradiții, coduri simbolice, și nu ca o masă atomizată, expusă influentei directe a mediei. Grupurile nu sunt omogene, în fiecare grup se observă un membru care se informează mai mult și care treptat devine o „ autoritate” căpătând ulterior statutul de lider de opinie. În funcție de diferitele sfere de interes, în fiecare grup se conturează mai multi lideri de opinie. Așadar, mass-media nu pot avea o influență imediată, totală și uniformă, ci ating publicul treptat și au un singur efect constant: întărește și confirmă opiniile existente ale unui grup.

Modelul cultivării. Etalarea la mesajele televiziunii combinate cu alti factori ca vârsta, sexul, poziția socială conduce la obținerea de rezultate diferite, inspirând ideea că grupurile diferite suportă diferit acțiunea „cultivării” și anume: captarea sistematică prin intermdiul mass-media a ideilor, informațiilor, valorilor și crearea în urma acestui proces a unei imagini definite asupra realității. Unele analize susțin că tinerii imită agresiv mai ales în urma modelelor comportamentale oferite în filmele de acțiune; alți cercetatori sunt de părere că violența televizată nu declanșează comportamente și nici nu inhiba ci mai degrabă confirmă și întărește normele și credințele de acțiune care deja există la nivelul unui individ sau al unui grup social. A treia categorie de savanți consideră că aceasta expunere la violență, la mesaje violente contribuie la purificarea tinerilor.

Modelul „agendei”. Mass-media funcționează în calitate de „cretoare de agenda”, de făuritoare de clasificări și priorități pentru indivizii ce constituie audiența lor. Modelul acesta arată felul în care media și în special știrile au puterea de a concentra publicul asupra unui număr limitat de teme, în consecință unele subiecte sunt dezbătute cu insitență iar altele sunt ignorate.

Teoriile efectelor slabe:

Modelul „uses and gratifications” s-a focalizat asupra părerilor publicului prin care acesta explică o anumită preferință, însă receptarea mesajelor mediei solicită și un proces de intrepretare nu numai unul de selecție, care implică altă perspectivă teoretică.

Programele sunt multiplicate prin modul diferit în care sunt receptate, fiecare individ își selectează preferințele și interpretează mesajele în funcție de propriile interese culturale. Mass-media este modelată de evenimentele din societate, în ansamblul ei, și sunt profund influențate de procesul dialectic al conflictului dintre forțe, idei, fenomene evolutive opuse din cadrul sistemului de comunicare și alte instituții ale societății.

Implicațiile culturale ale media

Omenirea se află singură în fața unei sume de cunoștințe care se amplifică mereu, iar tehnicile mass-media actuale ne impun un „bombardament informativ”, care pune ridică provocări și pentru cele mai stabile structuri culturale.

Cultura de masă dar și ansamblul de acțiuni și forme instituționale destinate realizării în practică a acesteia, au apărut ca o consecință a avansării maselor la o viață social-politică-culturală conștientă. În special în Statele Unite,  mass behavior a apărut ca un concordant al ideii de comportament colectiv, în studiul unor procese precum: revoltele, panica, moda, mișcările de revendicare socială. Noțiunea culturii de masă difuzată prin mass-media își are originea în convingerea că radioul și televiziunea ne pot adduce mai aproape de minunatul obiectiv al democrației, care constă în a da tuturor, pentru prima dată în istoria umanității, șanse egale de a accede la cultură.

Mijloacele de comunicare dar și tehnica difuzării nu trebuie supuse unui rechizitoriu aspru în fața unui tribunal al culturii fictiv, ci mai degraba conținutul valoric și semnificația moral-educativă ce li se oferă într-o societate, ținând cont de faptul că a fi informat înseamnă a fi cult, căci nu informația are valoarea formativă a unor elemente de cultură autentică; între mase și personalități există și vor exista deosebiri, dar bineînțeles nu în sensul ideii care postulează o permanentă și fatală luptă purtată între elite și mase, ci al unui proces istoric profund democratic. Un asemenea proces poate fundamenta un moment essential și definitoriu al conceptului de cultură, constituind difuzarea socială a valorilor culturale, generalizarea și asimilarea critică la scară socială a acestor valori.

Auzim adeseori afirmația: „televiziunea te poate învăța multe”, după cum sunt numeroși cei care recunosc că înainte de a avea televizor nu știau ce să facă seara, lucru valabil cu precădere în mediul muncitoresc și țărănesc. Conform anchetelor întreprinse de sociologi în cursul ultimului deceniu și publicate, din păcate, dintre telespectatori 60% recunosc că televiziunea le-a schimbat în mare măsură viața; 31% spun că destul de puțin și 9% deloc. Așadar, televiziunea are un rol activ pentru 91% dintre telespectatori; 87% afirmă că au învățat mult de la televiziune iar în categoria muncitorilor și țăranilor acest procentaj se ridică la 91%. Un procent de 50% din telespectatorii care urmăresc cu o anumită regularitate programele culturale afirmă că și-au înmulțit cunoștințele; dintre aceștia 24% în domeniul științelor; 12% în cel al literaturii; 6% în domeniul artelor. 65% dintre telespectatori și-au modificat punctul de vedere față de țările străine. 93% dintre chestionați susțin că micul ecran este o „fereastră către lume”. Unele studii demonstrează că televizorul, într-un procent de 80%, scoate femeile din izolarea lor; 63% că existența televizorului îl scoate pe telespectator din rutină; 77% că îi permite să fie informat în toate domeniile; 57% că se este util pentru conversație. Pe de altă parte, o cercetare realizată după difuzarea unei emisiuni oarecare oferă următoarele rezultate privind gradul de atenție acoedată de telespectator:

atenție cu întreruperi – 54%;

atenție susținută fără întrerupere – 2%;

atenție numai auditivă – 24%;

conținutul sesizat numai în linii mari – 52%;

atenție distrasă de alte preocupări – 15%;

nicio atenție, în ciuda perceperii – 4%;

nu știe nimic, deși aparatul funcționa – 22%.

Din volumul total al informațiilor transmise, numai 0,3% posedă o valoare oarecare pe plan cultural sau istoric, devenind astfel demne de reținut ca și document.

Este un fapt necontestat că mijloacele de comunicare în masă, televiziunea mai ales, au ajuns la maturitate. În privința producțiilor de televiziune și anume a filmelor documentare, științifice, meselor rotunde, talk-show-urilor, informațiilor culturale, cronicilor de spectacol și de vernisaj, prezentările de carte, multă lume crede că televiziunea poate îmbunătăți cunoștințele privitorilor.

Touși atât televiziunea cât și radioul „culturalizează” mai puțin decât ar putea-o face. Dintre cauzele nereușitei  în acest process pot fi enunțate:

supraaprecierea cunoștințelor pe care le poate avea publicul despre subiectul respectiv;

fraze complexe, absența rezumatului, structură largă, lăbărțată;

supraaprecierea vocabularului de care dispune publicul;

nu se tine cont de comportamentul telespectatorului față de
subiectul propus;

materialul este prea dens în concepte și idei;

prezentarea este extrem de alambicată;

mesajul nu va fi acceptat decât dacă telespectatorul e
suficient de subtil și îndemânatic pentru a dibui adevăratul sens.

Iar dacă întoarcem propozițiile enunțate mai sus, vom putea obține sfaturile de urmat pentru ca eforturile creatorului de televiziune să fie încununate de succes.

Cei care intră într-o televiziune ar trebui să fie oameni care prețuiesc simplitatea, care au contacte în toate păturile sociale, care consideră televiziunea ca un serviciu public și ca un mijloc de comunicare, nu doar ca un mijloc de comunicare individuală și de auto-promovare.

Primind, clipă de clipă, informații din zonele cele mai diferite ale cunoașterii, fiind purtat prin muzee, monumente și situri arheologice faimoase – aparținând tuturor timpurilor și civilizațiilor -, telespectatorul contemporan este, fără nicio îndoială, „culturalizat”, instruit.

Cap 2. Radio și televiziunea ca mijloace de culturalizare

Domeniul mass-media face referință la abilități, cunoștințe și înțelegere care permit consumatorilor să utilizeze mass-media în mod eficient și în condiții de siguranță. Oamenii cultivați vor putea efectua alegeri informate, vor înțelege natura conținutului și a serviciilor și vor profita de întreaga gamă de oportunități oferite de noile tehnologii ale comunicațiilor. Ei vor avea posibitatea să se protejeze pe ei și familiile lor față de materialele dăunătoare sau ofensatoare. Capacitatea de a accesa, analiza și evalua puterea imaginilor, a sunetelor și mesajele cu care ne confruntăm zi de zi sunt o parte importantă a culturii noastre contemporane. Domeniul mass-media se referă la toate mijloacele mediatice de televiziune și film, radio și muzică înregistrată, presă scrisă, internet și alte noi tehnologii de comunicare digitale.

Emanciparea oamenilor se realizează prin intermediul informației și educației mass-media și este o condiție importantă pentru facilitarea accesului echitabil la informație, cunoaștere și construirea unei societăți bazate pe cunoștințe. Informațiile și competențele mediatice dau posibilitatea oamenilor să interpreteze și să facă judecăți informate în calitate de utilizatori de informații și de mass-media.

Mass-media este de asemenea un puternic instrument folosit de clasa conducătoare pentru a manipula masele. Toate mijloacele mass-media sunt proiectate pentru a atinge cea mai mare audiență posibilă. Numeroase studii au fost efectuate, în secolul trecut, pentru a măsura efectele mass-media asupra populației, având scopul de a descoperi cele mai bune tehnici de a o influența. Rezultatul acestor studii a născut știința comunicațiilor, care este folosită în marketing, relații publice și politică. Comunicarea în masă este un instrument necesar în asigurarea funcționalității unei democrații, dar este, de asemenea, un instrument util pentru instalarea unei dictaturi. Totul depinde de utilizarea acestuia.

2.1 Principalele posturi de radio și televiziune cu caracter cultural

Principalele posturi de televiziune românești cu caracter cultural, din prezent, sunt: Alfa Omega TV, Alfa Omega TV International, Credo TV, Speranta TV, Trinitast TV, TVR 3.

La acestea mai putem adăuga și posturile documentare de televiziune la care are acces publicul român: Digi Animal World, Digi Life, Digi World, Discovery Channel, Discovery Investigation, Discovery Science, Discovery World, History Channel, Info Pescar, National Geographic Channel, National Geographic Wild, PV TV, TLC, Travel Channel, TV Paprika, Viasat Explore, Viasat History, Viasat Nature.

TVR Cultural a fost un canal al televiziunii publice din Romania, lansat în 2002, care difuza emisiuni preponderent culturale. Era unicul post de televiziune din Romania care oferea publicului un program zilnic de știri informativ cultural, în regim de actualități, dedicat în exclusivitate fenomenului cultural. Filmul romanesc de televiziune, documentarele de arhivă și cele de actualitate, muzică clasică, emisiunile cu caracter educativ și dezbaterile pe teme de actualitate culturală se regăseau printre componentele principale ale grilei de programe.

Trinitas Tv este televiziunea care reflectă din punct de vedere teologic și spiritual diferite momente solemne din viața comunităților religioase și din viața civilă (Ziua Eroilor, sărbători naționale, evenimente europene, aspecte din viața comunităților românești de peste hotare, schimburi culturale etc.).

Credo TV este un proiect născut din respect pentru oameni și pentru valorile civilizației iudeo-creștine, o televiziune ce își propune să aducă în casele românilor programe decente, de calitate, capabile să se ridice la nivelul așteptărilor unui public matur.

Misiunea postului Speranța TV este de a promova valori familiale puternice prin închinare și rugăciune, de a ajuta la dezvoltarea unui caracter bun prin predici motivaționale și de a oferi un mesaj de speranță familiilor românești.

Principalele posturi de radio cu caracter cultural din România sunt Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio Trinitas, Radio Maria.

Radio România Cultural este cel de-al doilea canal național al Radio România. Înființat în anul 1952, a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri. Radio România Cultural este singurul post de radio din țară dedicat știrilor culturale, capodoperelor teatrului și muzicii. Programul său cuprinde: știri culturale, radiojurnale, transmisiuni directe și corespondențe de la marile evenimente culturale, festivalurile și galele importante din România și din lume, piese de teatru celebre, mari biografii scenarizate, emisiuni pentru copii, emisiuni în sprijinul școlii etc. RRC este un post cu acoperire națională, programele sale sunt difuzate exclusiv pe unde ultrascurte (rețeaua 2 FM) 24 de ore din 24.

Radio Romania Actualități (RRA) este un post public de radio, de informare de interes național cu format generalist, care reflectă evenimentele cotidiene, atât cele interne cât și pe cele internaționale. Radio România Actualități este singurul post de radio din România a cărui acoperire națională este de peste 99% din teritoriul țării. Acesta emite 24 de ore din 24, 7 zile din 7, are cea mai extinsă rețea de corespondenți din țară și din străinătate, precum și trimiși speciali în zonele de conflict. Radio România Actualități oferă publicului său cele mai multilaterale programe de știri, printre care și "Radiojurnal"-ul ce este de mult timp un brand cu notorietate, programe de radio având conținut social, cultural, politic, economic și de divertisment.

2.2 Elemente de influență culturală prin radio și televiziune

Provocările complexe cu care se confruntă astăzi educația sunt adesea legate de influența penetrantă a media în lumea noastră. Ca un aspect al fenomenului globalizarii, și facilitată de progresul rapid al tehnologiei, media modelează în mod profund mediul cultural.

Televiziunea, radioul sau mass-media în general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existență și de conștiință pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi.

Vizionarea TV nu mai este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare, ne așezăm zilnic câteva ceasuri în fața televizorului, ne relaxăm, aflăm ce se mai întamplă în lume și după aceea ne continuăm activitatea. Prin caracteristicile și intensitatea experienței, prin periodicitatea cu care intervine înca din primii ani ai vietii, privitul la televizor influențează în mod definitoriu viața omului contemporan. Inconștient, oamenii ajung să gândească, să se comporte, să se îmbrace după cum le sugerează televiziunea.

Televizorul și radioul poate fi considerate instrumente didactice foarte eficiente. Prin intermediul lor, aflăm despre țări pe care probabil nu le vom vizita niciodată și despre popoare pe care nu le-am cunoaște altfel. „Călătorim“ prin jungle tropicale și pe ghețari, pe piscuri semețe și în adâncul oceanelor. Pătrundem în lumea fascinantă a atomilor și a stelelor deopotrivă. Aflăm despre evenimente care au loc pe tot globul. Înțelegem mai bine politica, istoria, cultura și evenimentele curente. Radioul, televiziunea surprind omul în momente de cumpănă, dar și de fericire, distrează, educă și influențează.

Puțini sunt cei ce susțin că televizorul în principal nu are nici o influență asupra minții și comportamentului uman. O singură imagine ne poate face să ne mâniem, să izbucnim în lacrimi sau să ne bucurăm. Muzica răscolește cele mai profunde sentimente. Cuvintele, chiar și cele de pe pagina tipărită, îndeamnă la reflecție, la acțiune și stârnesc emoții. Câtă putere trebuie să aibă atunci imaginile în mișcare, muzica și cuvintele dacă sunt împletite cu măiestrie.

Majoritatea persoanelor din țară, în urma mai multor studii, spun că se uită la TV din dorința de a afla ce se întâmplă (57%). Circa 8% caută divertismentul/ relaxarea. Alți 4% doresc să își ocupe cumva timpul liber, în timp ce 3% se uită la TV de plictiseală sau pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Procentul românilor care se uită la TV pentru a-și dezvolta cultura generală este de 1%, similar cu cei care deschid televizorul doar pentru a viziona filme.

Televiziunea e o prezență semnificativă, ea înseamnă „departe“, „libertate“, „spectacol“, dar toate acolo. E un fel de ficțiune care îți anulează foarte ușor spiritul critic, adică reflecția. Oamenii se uită sau schimbă postul, dar nu prea gîndesc față de ceea ce văd. Televiziunea are un adevăr al ei, este adevărul încetinitorului, atunci când vedem expresii care ne scapă în ritm normal, este adevărul montajului, pe care emisiunile îl ascund, și este adevărul discursului politic, în care adevărul este echivalat cu verosimilul, este adevărul poveștii, al „surprizei“, al spectacolului.

Televiziunea încurajează aplatizarea, omogenitatea și gândirea uniformă, nu sunt cultivate, din păcate, inovația și inițiativa iar cuvintele sunt mestecate generând mereu aproape aceleași concluzii indiferent dacă ele vin în domeniul politic, ecomomic, cultural sau culinar.

Cap 3. Analiză comparativă a TVR Cultural și a Radio România Cultural

3.1 Rolul radioului în societatea contemporană

Rolul principal al radioului este informarea, educarea și divertismentul, atingându-și scopul în emisiunile transmise. Fiecare canal de audio a încercat să-și construiască propria personalitate, ținând cont de preferințele publicului dorit. Astfel au luat naștere mai multe formate radio, dintre care cele reprezenative sunt:

Radio România Actualități este postul fanion al Societății Române de Radiodifuziune, își asumă obligația de a asigura, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice. Conținutul programelor sale se încadrează la standardele profesionale în materie. Radio România Actualități prezintă publicului său cele mai complexe programe de știri, "Radiojurnal"-ul fiind de mult timp un brand cu notorietate, radioprograme cu conținut social, cultural, politic, economic și de divertisment.

Radio Romania Cultural este un post public de radio unde pot fi ascultate o diversitate de emisiuni, cu subiectele de actualitate ale zilei care ne aduc în atenție totodată temele importante ale culturii. La Radio Romania Cultural pot fi ascultate emisiuni de mare tradiție, iubite de ascultatori, ca teatrul radiofonic, dar și emisiuni dinamice cu format nou. Nu ar trebui pierdute nici corespondențele, concertele, galele de premiere ale unor instituții prestigioase și multe alte evenimente ce pot fi ascultate numai la Radio Romania Cultural. Publicul Radio România Cultural are o componență socio-demografică cu un profil echilibrat și este puternic diferențiat de publicul care asculta radio în general prin vârsta și nivel înalt de educație.

Radio România Internațional este postul internațional al radioului public care își propune să prezinte viața politică, socială dar și culturală și economică din România, în toată complexitatea ei, precum și istoria poporului român, oportunități de afaceri, destinațiile turistice importante și diverse personalități românești. Se axează pe evoluțiile din zona noastră geografică, animează dialogul inter-cultural și participă la dezbateri și la dezvoltarea de noi idei.

Radio 3net „Florian Pittiș” este primul post public de radio din țară dar și din Europa care emite doar pe Internet.

PRO FM este postul de radio ce emite în România și în Republica Moldova și care este deținut de trustul Media Pro. 15 aprilie 1993 a fost data primei emisii, iar în prezent are format de radio digital pentru Internet. În anul 2008, PRO FM lansează divizia de radiouri exclusiv on-line, numărând în portofoliu 19 posturi de radio on-line.

Kiss FM are acoperire națională și emite din București în peste 40 de stații locale. Acesta a început să emită pe 5 noiembrie 2003 după ce rețeaua Radio Contact Belgia a renunțat la stațiile locale din România.

Europa FM este un post de radio românesc, înființat de Ilie Năstase, lansat pe data de 26 mai 2000 și care face parte din rețeaua Lagardère. Formatul Europa FM este unul generalist axat pe știri și muzică. Postul își face reclamă afirmând că difuzează "Cea mai bună muzică din '80 până azi." și "Știrile care contează.".

Radio ZU a fost lansat la data de 29 septembrie 2008 de trustul media Intact. Radio Zu se axează pe formatul de Contemporary Hit Radio, la fel ca Kiss FM, și are un program generalist, cu 60% producție proprie. Publicul-țintă este format din persoane cu vârstă cuprinsă între 15 și 35 de ani. Printre realizatorii postului se numără: Mircea Badea, Mihai Morar și Daniel Buzdugan.

Informarea este mult mai rapidă și eficientă, în cazul radioului, în comparație cu televiziunea, unde este necesară editarea imaginii și a sunetului. Elementele noi aduse de radio în peisajul mass-media sunt prioritatea difuzării și instantaneitatea mesajului.  Desigur că și televiziunea are aceasta posibilitate, însă chiar și așa modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mult mai rapide. Este suficientă prezența unui reporter la fața locului desfășurării unui eveniment și un telefon mobil pentru o transmisie imediată și de senzație. Mai mult, încrederea crește, în timp, în cel care a furnizat primul informația.

Se spune ca radioul anunță, televiziunea completează prin imagini și presa comentează.

            Radioul stă la baza relațiilor sociale, a comunității eterogene și imaginare, formate prin răspândirea lui și prin posibilitatea de a putea fi receptat în zone geografice unde televiziunea cu greu poate pătrunde. Putem lua ca exemplu zonele izolate fără curent electric, în care singura sursa de informare este radioul cu baterii. Universalitatea canalului permite, de asemenea, receptarea programelor unui post în orice punct de pe glob, în funcție de modalitatea de emisie și de transmisie.

Mai mult, radioul rămâne un mijloc eficace de propagare a culturii și prin cultură a educației. Concurează cu televiziunea încă de la apariție deși aceasta beneficiează de îmbinarea imaginii cu sunetul și captează atenția mai repede. În apărarea radioului se poate spune însă că volumul de informație este mult mai crescut pentru a putea acoperi timpul de emisie. Pentru produsele radiofonice trebuie făcută o documentare minuțioasă și mult mai atentă pentru a trezi interesul, pentru a-l angrena pe ascultator în discuție. Asa cum am menționat mai sus, puterea cuvântului nu poate fi contestată și are uneori un impact mult mai mare asupra publicului decât imaginea.

Un tip de comportament prezentat la radio poate influența mai putin în lipsa imaginii și poate fi mai greu imitat de către tineri. Acest aspect este benefic în cazul modelelor negative și în defavoarea celor pozitive care trebuie prezentate în mod repetat și printr-un discurs convingător pentru a fi adoptate într-un final.

Radioul este cunoscut ca cel care anunță primul și este caracterizat de rapiditate si operativitate. Specificitatea canalului constă în prelucrarea rapidă a informațiilor și timpul redus de la obținerea informației și până la difuzarea ei. Datorită acestei caracteristici, radioul este întotdeauna cu un pas înaintea televiziunii, care, dacă urmarește obținerea unui produs mediatic calitativ, are nevoie de un montaj video adecvat.

În zilele noastre, punctul forte al canalului audio constă în mobilitatea sa, dând posibilitatea publicului să fie în permanență în mișcare și nu imobilizat în fața televizorului. Posturile radio se pot asculta în sălile de așteptare, în mașina, la birou, în metrou, în ascensor și chiar și în timpul parcurgerii drumului pe jos, prin intermediul telefoanelor mobile conectate cu căști audio. Radioul este deci un canal mediatic intim, personal și mult mai fidel ascultatorului. Acesta permite și desfășurarea altor activitati datorită efortului mai mic de a asculta, comparativ cu cel de a citi. De altfel, accesibilitatea sa îl transformă într-un mijloc folositor, eficient și prietenos. El se transformă într-un prieten de nădejde care alungă singuratatea și care sfătuiește, informează și binedispune.

Instituțiile de radio au realizat numeroase progrese în tehnicile de emisiune, vizând un public din ce în ce mai specializat în țările în care televiziunea s-a implantat puternic, combinația radio-telefon a ușurat contactul stațiilor emitatoare cu publicul.

Radioul a trait mult timp daca nu în ignoranța publicului, cel puțin în convingerea că realizatorii săi știu mai bine decât publicul ceea ce-i convine pentru distracțiile sau informarea sa. Sondajele realizate au permis descoperirea faptului că publicul radioului nu este o masă monolitică, ci că este compus dintr-un mozaic de ascultători cu gusturi diferite ce permiteau programe diferențiate în funcție de orele zilei și în funcție de categoria de vârstă a ascultatorilor.

Costul scăzut al echipamentelor, în raport cu televiziunea, caracterul mai intelectual al sunetului fără imagine, posibilitățile de stereofonie permit difuzarea de programe culturale, de concerte de muzică simfonică și de atmosfera adresate unui public restrâns. Dar mai ales radioul a devenit mijlocul de informare cel mai rapid, de propaganda cel mai difuzat, de mobilizare cel mai masiv. De aceea se prezintă ca cel mai diversificat dintre mass-medii, de intimitate, generalist, fonduri sonore, radio de reflecție sau radio de animație.

Amploarea expansiunii radioului și televiziunii nu este mai puțin remarcabilă: mediile electronice nu și-au gasit niciodata echilibrul în stabilitate; împinse neincetat către o dezvoltare și mai mare prin progresele tehnicilor și prin dinamismul intereselor comerciale și politice care le susțin, ele au crescut și s-au diversificat în cadrul unui fel de cursă înainte al carui scop este foarte incert. Trecutul lor, chiar și prezentul lor par mai putin importante decât devenirea lor și istoricul nu poate decât cu greu să surprindă viața lor neterminată. Progresele tehnice permit de acum înainte o comunicare instantanee nu numai a cuvântului, ci și a imaginii animate, antrenând integrarea opiniei publice și ale reacțiilor sale în cadrul evenimentelor în chiar momentul în care ea este informata. Tentația noastră este de a le face responsabile de schimbările constatate în comportamentele și în mentalitățile oamenilor de astăzi.

Radioul si televiziunea nu sunt decât niște suporturi ce vehiculează obiecte fabricate în altă parte, discuri, filme sau telegrame de agenție, ce inregistreaza creații ce le sunt exterioare sau, prin mijlocirea lor constituie ele înșele un nou tip de comunicatie? Imaginea lumii pe care ele ne-o dau hrănesc, de asemenea, imaginarul. Nu există un răspuns global la aceste întrebări deoarece radioul și televiziunea izvorâte din tehnici învecinate sunt divergente în producțiile și în efectele lor.

În fața televiziunii care este înanite de toate spectacol, radioul și-a regăsit o funcție culturală corespunzand postului Radio România Cultural.

Radio Romania Cultural prezintă o diversitate de emisiuni, cu subiectele de actualitate, care ne aduc în atenție totodată temele importante ale culturii. Așadar de la Kant, la cultura pop – teme cu înteles și pe înțeles. Pot fi ascultate emisiuni de mare tradiție, foarte iubite de ascultători, ca teatrul radiofonic, dar și emisiuni dinamice cu un format nou, cum sunt cele din prima parte a zilei. Nu trebuie pierdute din vedere nici corespondențele, concertele, galele de premiere ale unor instituții prestigioase și multe alte evenimente ce pot fi ascultate numai la Radio Romania Cultural.

Publicul Radio România Cultural are o componență socio-demografică cu un profil echilibrat și este puternic diferențiat de publicul care ascultă radio în general prin vârsta (media 51 de ani) și nivelul de educatie (înalt). În prezent, profilul ascultatorului Radio Romania Cultural se caracterizează printr-un grad înalt de îmbătrânire (vârsta medie 51 de ani). Dacă nivelul crescut de educație al ascultatorilor este normal având în vedere specificul editorial al Radio România Cultural, proporția extrem de mică a segmentului de vârstă 20-29 este o problemă majoră, mai ales având în vedere misiunea declarată de „informare culturală, de a reprezenta o dimensiune hotarâtoare în domeniul formării identității culturale naționale". Este greu de închipuit cum o astfel de misiune poate fi pusă în practică în condițiile în care dintre ascultatori lipsește exact segmentul de populație crucial pentru aducerea la împlinire a acestei misiuni. De aceea, un proces de întinerire a profilului ascultatorului Radio Romania Cultural, în special prin vizarea segmentului 20-29 si 30-35 de ani, este esențial.

Radio Romania Cultural continuă să fie postul preferat al românilor care se informează și își petrec timpul liber ascultând emisiuni, piese de teatru și concertele transmise on air și online.

Conform sondajului de opinie realizat in perioada 03 septembrie – 16 decembrie 2015, de către IMAS – Marketing și Sondaje și GfK România – Institut de Cercetare de Piață, Radio Romania Cultural și-a menținut poziția de lider pe piața națională a informațiilor radiofonice culturale și și-a mărit simțitor publicul din București,

La nivel național și urban, publicul interesat de informația culturală preferă postul acesta de radio, care este ascultat zilnic de peste 130.000 de oameni, în timp ce în București, audiența actuală este de 1,2 la sută, în creștere față de sezonul trecut. Studiul a fost facut pe un eșantion de 9.456 de persoane, cu o eroare maximă de +/- 1,0%.

Televiziunea ramâne o producție a societăților industriale cele mai dezvoltate și un agent al dominației culturale generând societatea spectacolului; radioul, mijlocul de informare cel mai răspândit în țările în curs de dezvoltare prezintă un evantai de situații și de realizări răspunzând aspirațiilor celor mai antagonice de bine și de rău.

3.2 Rolul televiziunii în perpetuarea culturii

Televiziunea reprezintă un proces permanent de gândire publică, fiind cea care păstrează și perpetuează modul în care cultura se autodefinește. Păstrează ritualurile prin care societatea se raportează la cultură. Toate subiectele abordate reflectă societatea și, extinzând termenul de cultură și apropiindu-l de cel de civilizație, reflectă cultura acelei societăți, relațiile dintre membrii săi, privite prin prisma interdependențelor culturale și a elementelor culturale unificatoare.

Televiziunea este cea care prezintă greșelile celor care nu se înscriu perfect în universul cultural dat, este cea care atrage atenția asupra lucrurilor care pot pune în pericol cultura unui popor. Prezintă datele conflictelor și urmărește de foarte aproape rezolvarea lor. Televiziunea este cea care reflectă conștiința de sine a unei societăți. Este axată pe urmărirea mecanismelor interne de reglare a inadvertențelor culturale. Ea este cea care stimulează evoluția modelului cultural al unei societăți. Propune telespectatorilor săi o continuă reconfigurare a înțelesurilor și este prima care reflectă schimbarea mentalităților.

Telespectatorii sunt corealizatori ai programelor de televiziune, sunt cei care folosesc televiziunea pentru a se privi și analiza, pentru a-și discuta problemele, pentru a și le rezolva, pentru a găsi împreună căile de evoluție, de a descoperi greșelile și acele elemente care ies din schema acceptată cultural ca fiind reprezentarea societății.

3.2.1 Importanța TVR Cultural pentru publicul consumator de cultură promovată în audio-vizual

TVR Cultural a fost unul dintre canalele televiziunii publice din România, care s-a axat pe emisiuni culturale în general. Acesta a fost lansat în pe 26 aprilie 2002. Cu toate că pe parcursul anului editorial 2011 TVR Cultural și-a restrâns producția internă cu până la 30%, în favoarea creșterii calității unor formate și a economisirii unor bugete de producție, canalul a fost închis pe 15 septembrie 2012.

TVR Cultural era un post necesar, în principiu. O emisiune pleacă din niște minți plătite pentru a realiza un produs media, aflate la serviciu, și ajunge în mintea cuiva care, acasă, vrea să se relaxeze. O televiziune nu transmite „întâmplări“, „realitate“, ea arată prea puțin ceea ce există în afara ei. TVR Cultural nu trebuia numai să existe, trebuia să producă și să satisfacă publicul căruia i se adresează ca televiziune. Un program cultural trebuie să poată comunica conform unor coduri inteligibile de către fiecare dintre noi. Pentru fidelizarea publicului, contează uneori mai mult canapeaua din studio, luminile, scenariul, decât o idee excepțională emisă întîmplător de moderator. Publicul așteaptă de la o televiziune altceva decît exact ceea ce consumă ei: așteaptă nu doar un film, nu doar un dialog, nu doar o prezentare de carte, nu doar un concert, ci fiecare dintre aceste evenimente ca evenimente de televiziune.

Ponderea programelor difuzate de TVR Cultural, în număr de ore și procente din totalul emisiei, repartizate pe genuri, conform clasificării EBU, pe anul 2011:

Producțiile proprii se adresau publicului larg cu emisiuni de cultură și preluări de concerte, festivaluri, spectacole, evenimente muzicale interne și internaționale astfel: ”Jurnalul cultural”, „Literatura de azi”, „Magazinul de litere”, „Profil, poveste, personaj”, „Spectacool”, „Tichia de mărgăritar”, „Al doilea sex”, „La porțile ceriului”, „Săptămâna culturală”, „Concertele TVR Cultural”, „Capodopere”, „Maestro”, „Spectacol de operă”, „Dance Makers”, „Lumea și noi”, „Întâlniri în Europa”, „ArtMakers”, „Oul pătrat”, Art@.ro, „Iluminatul public”, „Campania Premiile TVR Cultural”, „Despre documentar… și încă ceva în plus”, „Întâlnirea de vineri seara”.

Pe data de 27 iunie 2012, Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță de urgență potrivit căreia Consiliul de Administrație al TVR trebuie să aprobe, în termen de 45 zile, un program de redresare economică, cu restructurări economice și de personal. Pe data de 10 august 2012, Consiliul de Administrație al TVR decide încetarea emisiei TVR Cultural, "începând din 15 septembrie 2012, de la ora 23.59, prin ordin al directorului general al SRTv, Claudiu Săftoiu", ca parte a procesului de implementare a Programului de redresare economică a SRTv, elaborat în concordanță cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2012. Decizia a primit 10 voturi de susținere (Claudiu Săftoiu, Irina Radu, Claudiu Branzan, Raico Cornea, Lucia Hossu Longin, Anne Marie Juganaru, Gabriel Tufeanu, Nicoleta Nicolicea, Cristian Nițulescu, Nagy Zoltan Levente), două voturi împotrivă (Valentin Nicolau și Sorin Burtea) și o abținere (Romina Gabriela Surugiu). În urma acestei decizii, au apărut diverse reacții în presă si mediul online.

Pe data de 16 august 2012, Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) a organizat un protest împotriva desființării TVR Cultural în fața Ateneului Român. Printre protestatari s-au numărat: dirijorul Tiberiu Soare, regizorul Alexandru Solomon, producătoarea Ada Solomon, Valentin Nicolau (membru în Consiliul de Administrație al TVR) și angajați ai Televiziunii Române. Mai mulți angajați ai Televiziunii Române și membrii ai sindicatului reprezentativ din TVR, Sindicatul pentru Unitatea Salariaților TV (SPUSTV), 's-au întrebat unde sunt marii artiști ai României – care au avut primele lor apariții la Televiziunea Română – în acest moment 'în care se dorește ca televiziunea publică să fie pusă la pământ"'.

La o luna distanță, pe 15 septembrie 2012, o parte din angajații Televiziunii Române au hotărât "să conducă pe ultimul drum cum se cuvine", printr-un "priveghi", postul TVR Cultural. "Priveghiul" s-a ținut lângă sediul Societății Române de Televiziune (SRTv) din București, de la ora 22.00 până la ora 24.00, când a fost constatat "decesul" TVR Cultural. În anunțul făcut public pe Facebook se comunică: "Ce este – și ce va rămâne în amintire – TVR Cultural? Toți au stat deoparte și au privit cum o lume se sfârșește. Angajații Societății Române de Televiziune vor să îl conducă pe ultimul drum cum se cuvine. Măcar atât (sau 'decât atât', cum vom zice cu toții cât de curând dacă tocirea minților merge conform planului). Sâmbătă noaptea este momentul despărțirii. Să fim acolo pentru a aprinde o candelă!"

În documentul transmis Consiliului, Claudiu Săftoiu arată, printre altele, că "în acest moment, menținerea unui canal TV de nișa, cu un impact mic asupra audienței – de ordinul 0,03 rating – ar fi nejustificat, atât financiar, cât și ca interes al telespectatorilor. Tocmai de aceea, SRTv a luat decizia strategică de a valorifica conținutul și mesajul cultural pe canalul TVR 2". TVR arăta în cerere că urmează să informeze CNA în legatură cu modificările ce vor fi făcute în grila viitorului post TVR 2, ce avea să fie transformat în TVR 2 Cultural și care va include programe culturale.

TVR nu a abandonat însã misiunea de promovare a culturii și de stimulare a creației artistice. Fig. 1 și Fig. 2 prezintã evoluția din ultimii 10 ani a indicatorilor de piațã, rating, respectiv share, a canalelor TVR 1, TVR 2 și TVR Cultural conform datelor furnizat de ARMA (Asociația Românã de Mãsurare a Audiențelor).

Consiliul de Administrație a considerat cã cele patru canale pe care le-a menținut – TVR 1,TVR 2 (care a preluat o bunã parte a programelor canalului TVR Cultural), TVR 3 și TVR Internațional – pot acoperi nevoile de consum TV ale unui public complex, constituindu-se ca alternative credibile ale posturilor TV comerciale.

3.2.2 Preluarea misiunii TVR Cultural de alte canale TVR

TVR 2 a preluat o parte din misiunea TVR Cultural. Publicistica culturală ocupã un loc important în structura grilei cadru, prin programe specifice și variate, fie producție proprie, fie achiziții. Între acestea se aflã producții brand ale TVR precum „D’ale lui Miticã‛, „Rezistența prin culturã‛, „Art Makers‛, „Profil, poveste, personaj‛.

Programele producție internă ale SRTv au fost în majoritate redifuzãri ale unor programe de profil aflate în arhiva TVR, precum „Concertele TVR Cultural‛, sau programe și emisiuni prelucrate pentru a fi aduse la zi sau pentru a fi introduse ca segmente de sine stătătoare în interiorul altor programe, spre exemplu în programul de day time „Confesiuni‛.

Educația copiilor și a tinerilor, muzica, de la jazz, la rock, la muzica clasică, teatrul și artele spectacolului reprezintã axe importante ale grilei TVR 2. Cultura minoritãților naționale a fost prezentã în grilã de luni pânã vineri la fel ca și documentarele, filmele și serialele.

TVR 2 se dorește a fi axat cu precădere pe cultură și educație, prin difuzarea de informații culturale, de filme, de piese de teatru, concerte românești consacrate, dar și producții ale tinerilor creatori independenți.

Dedicat românilor de pretutindeni, TVR Internațional, își construiește grila folosind producțiile TVR 1 și TVR 2, în funcție de limitările de licențe, adăugând, în limita bugetului alocat de la nivel guvernamental, emisiuni speciale pentru promovarea imaginii României în lume, politica sa internă și externă, conform strategiei naționale promovate de statul român.

Programele TVR 3 includ emisiuni de folclor, tradiții, cultură, religie și spiritualitate, emisiuni culinare și turistice, dar și programe dedicate minorităților, plus reportaje, anchete, dezbateri locale și programe de educație și sănătate. Artiștii consacrați, dar și tinerele speranțe ale folclorului românesc vin în fiecare seară, de luni până vineri, la ”Cântec și poveste”, unul dintre programele-pilon ale TVR 3, care a făcut cunoscute românilor poveștile de viață ale unor interpreți de marcă din folclorul nostru. În weekend telespectatorii pot face dedicații muzicale în direct, în cadrul emisiunii ”Vine Cluju’ pe la noi”. „Cap de afiș” emisiunea în care se cântă live. Diminețile de weekend sunt dedicate emisiunilor cu tematici religioase de exemplu „Universul credinței”, de călătorii și emisiuni culinare. Dupa-amiezile de sâmbătă și duminică vin cu reportaje și programe folclorice. În emisiuni sunt prezentate aspectele frumoase, pozitive, motivante ale vieții. Momentele muzicale live vor pigmenta emisiunele și vor da un farmec aparte. Sunt adunate poveștile, cu reportaje din toate regiunile țării, portrete ale oamenilor din zonele rurale, obiceiuri, tradiții, îndeletniciri și povești de viață autentice.

TVR s-a impus și și-a întărit unicitatea pe piața TV românească prin:

emisiuni de cultură: Profesioniștii, Garantat 100%, Nocturne;

reportaje și anchete: Dosar România, Reportajele Jurnalului;

marile evenimente culturale și de divertisment: Festivalul George Enescu, Gala UNITER, Gala APTR, Eurovision, Festivalul Mamaia, Festivalul Mamaia copiilor, Cerbul de aur;

programele Viața satului și D’ale lui Mitică. Viața satului a debutat în 1957 sub numele Pentru sate, fiind astfel cea mai longevivă din România;

Teleenciclopedia, un alt program longeviv, brand inconfundabil al TVR, care conține documentare științifice cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate, istorie etc.

un serial longeviv și unic în peisajul media: Memorialul durerii;

emisiunile pentru minorități: Împreună în Europa, Akzente, Kronika etc.;

emisiunile de religie: Universul credinței.

3.3 Asemănări și deosebiri dintre formatele TVR Cultural și Radio România Cultural

Principala asemănare dintre TVR Cultural și Radio România Cultural, putem afirma, este faptul că formatele acestora se axează pe cultură și educație, prin difuzarea de informații culturale, de filme, de piese de teatru, concerte românești consacrate, dar și producții ale tinerilor creatori independenți. Acestea informează despre evenimentele care au loc în lume prin intermediul emisiunilor de știri: ”Jurnalul cultural” , „Săptămâna culturală”, la TVR Cultural și ”INFOCULT”, ”RadioJurnal” la Radio România Cultural. De asemenea sunt realizate emisiuni dedicate iubitorilor de artă: „ArtMakers”, ”Art@.ro” , ”Capodopere” la TVR și ”Cum să știi că ești artist”, ”Arte frumoase”,”Povestiri din studioul artelor” la Radio România Cultural. Concertele de muzică de diferite genuri sunt difuzate în cadrul emisiunilor: „Concertele TVR Cultural”, „Spectacol de operă”, „Spectacool”, în cazul televiziunii și ”Stagiunea de jazz”, ”Stand up music”, „ Spectacolele serii – Seara de operă”, ”Music show” la Radio România Cultural. Iubitorii de literatură au posibilitatea de a asculta ”Revista Literară Radio”, ”Poezie românească”, ”Vocea umană” și de a privi „Literatura de azi”, „Magazinul de litere”. „Profil, poveste, personaj” de la TVR Cultural este echivalentul emisiunii ”Biografii, memorii”și ”Drumul spre celebritate” de la Radio România Cultural. Acestea sunt câteva dintre formatele care au aceleași obiective și anume de a îndemna omul spre cunoaștere, de a îmbogăți cultura individului pe diverse domenii și de a acționa în formarea gustului artistic la scară de masa. Fiind intermediari care transmit mesaje către același grup țintă, TVR Cultural și Radio România Cultural sunt caracterizate de rapiditatea, concizia, originalitatea și varietatea, actualitatea și accesibilitatea informației. Emisiunile lor se adresează unui anumit tip de societate, oferind șanse egale de a accede la cultură tuturor telespectatorilor.

Constatăm însă că Radio România Cultural și TVR Cultural se diferențiază în primul rând prin faptul că radioul se adresează publicului prin intermediul auzului iar postul de televiziune se adresează văzului, în primul rând, astfel procesul de receptare a imaginilor cinematografice are un efect tonifiant și contribuie la relaxarea emoțională a spectatorilor, ceea ce constituie un avantaj detinut de emisiunile TVR Cultural. „Capodopere” , „Despre documentar… și încă ceva în plus”, „Întâlniri în Europa”, „Dance Makers” sunt câteva dintre emisiunile care pot capta publicul doar prin intermediul televizorului datorită imaginilor prezentate, ce trec dincolo de imaginația privitorului, îmbinarea imaginii cu sunetul captând atenția mai repede. Însă avanjul deținut de radio este informarea mult mai rapidă și eficientă în cadrul emisiunilor de știri ”Infocult” și ”RadioJurnal” deoarece informatia este prelucrată mai rapid de aceea și timpul până la difuzarea este mai scurt față de televiziune. Volumul de informație este mult mai crescut, deoarece timpul de emisie este mai mare, în cazul emisiunilor de seară: ”Idei în nocturnă- Pagini de istorie”, ”Storymania”, ”Repere europene”. Rapiditatea de difuzare a unei informații, în cazul televiziunii, este mai mică pentru că urmarește obținerea unui produs mediatic calitativ și are nevoie de un montaj video adecvat și aici menționăm câteva din emisiunile în cauză: ”Lumea și noi”, ”Oul Pătrat”, ”Iluminatul public”. Radio România Cultural oferă posibilitatea de a putea fi receptat în zone geografice unde televiziunea cu greu poate pătrunde, mobilitatea sa dă posibilitatea publicului să fie în permanență în mișcare și nu imobilizat în fața televizorului, permițând desfășurarea altor activitâți datorită efortului mai mic de a asculta.

Analiză comparativă a emisiunilor ”Jurnalul cultural” (TVR Cultural) și ”Infocult” (Radio România Cultural)

Deoarece există anumite zone ale societății în care cei mai mulți dintre noi pășesc timorat, instituții importante și evenimente foarte vii, care sunt însă evitate din cauza prejudecăților,dar fără justificare, Jurnalul Cultural, programul-locomotivă al fostului post de televiziune, își propunea decriptarea întâmplărilor culturale și situarea într-o zonă cu proximitate minimă față de interesele românului. Aceeași misiune o deține acum formatul de radio ”Infocult” difuzat la Radio România Cultural, emisiune radiofonică cuprinzând cronica evenimentelor importante ale zilei, știri și comentarii de actualitate internă și externă, ce este transmisă la anumite ore în fiecare zi. Știrea de radio prezintă realitatea actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă. Pentru a atrage interesul publicului țintă, știrile ”Infocult” sunt concise, au o informație concretă, de actualitate, compatibilă cu proximitatea spațială și temporală, conține fapte interesante și implică personalități ale lumii din diverse domenii culturale.

La fel ca ”Infocult”, ”Jurnalul Cultural” nu era doar un buletin de știri scurte și laconice. Deși diferă unul de celălalt prin prezentatorii și producătorii acestora, Laura Bândila de la Radio România Cultural și în cazul fostului post de televiziune Camelia Văcaru, Marius Constantinescu și Andra Gavril, formatul emisiunii este asemănător, cei menționați aduc în emisiuni și invitați, discutând despre evenimentul zilei respective, sau alte subiecte, pe domenii apropiate de cultură. Astfel, buletinul de știri conține și două interviuri care vin să aprofundeze anumite aspecte, poate mai puțin la îndemână.

Unic de acest fel în România pe posturile de televiziune, ”Jurnalul Cultural” era un conglomerat de noutăți culturale foarte bine structurat și împachetat. Aparentele dezavantaje cum ar fi echipa mică, de 30 de oameni, și foarte tânără erau de fapt, chiar atuurile programului. Era evitat limbajul hiperspecializat, didacticismul obsesiv, fiind tineri și conectați la mediul din care provin, introduc ”Jurnalul Cultural” în metabolismul cotidian. Rolul inerent al celor două emisiuni de știri culturale este acela de a asigura o alternativă la cultura de consum fiind ca o busolă, un ghid pe un teritoriu în aparență restricționat.

În fiecare seară de la 21:00, de luni până duminică, pe TVR Cultural, publicul află despre toate evenimentele culturale pe cel mai amplu program de știri, singurul din audio-vizualul românesc specializat pe cultură și anume ”Jurnalul Cultural”.”Infocult” de asemenea este zilnic în grila de program a Radio România Cultural, dar se distinge prin faptul că în cadrul aceleiași zile are mai multe difuzări la diferite ore din prima jumătate a acesteia, începând cu ora 8:00, 10:00 dimineața apoi în jurul orelor 12:00 și 14:00, acoperind un public ascultător mai vast.

Pe lângă domeniul cultural amplu, dar neglijat, din care își culge subiectele, cele două formate de știri se deosebesc prin maniera în care acestea sunt prezentate. Dincolo de agitația specifică societății românești, buletinele reprezintă o oază de liniște și relaxare. Această latură a spațiului românesc, fiind dedicată frumosului și creației, este mult mai cuminte, de aceea, producătorii acestora nu permit ca poveștile mondene să se regăsească în rubricile buletinului.

În schimb, se regăsesc toate festivalurile mari din țară, de la George Enescu la Gaudeamus, și toate evenimentele de anvergură, iar invitații din platou sunt cei mai diverși: dirijori străini și directori de instituții culturale, precum și actori ca Dan Puric sau Ion Caramitru.

Analiză comparativă a emisiunilor ” Profil. Poveste. Personaj” (TVR Cultural) și ”Biografii, Memorii” (Radio România Cultural)

“Biografii, Memorii” nu este doar un șir de interviuri la fel ca ”Profil.Poveste.Personaj” ci este un spectacol radiofonic, realizat după un scenariu, purtând amprenta personalității, experienței și documentării autorului. Aceasta reprezentă principala deosebire de emisiunea televizata de același profil.

Una din asemănări constă în faptul că personalitățile aduse în prim-plan de cele două formate, radio și televiziune, reprezintă diverse domenii ale vieții culturale artistice: teatru, literatura, muzică, pictură, sculptură, religie, istorie. De asemenea nu au intenția de a realiza un portret ”stas” al vorbitorului, ci, mai curând, de a lasa să se întâlnească răspunsuri simple la întrebari la fel de simple cu istorisiri savuroase, reflecții, amintiri sau nedumeriri. O discuție care nu reclamă concluzii, nu vrea să tragă după ea cortina, ci îl îndeamnă pe privitor și ascultator să îl caute pe subiect direct în mediul său de exprimare creativă (pe scenă, pe ecran, pe catwalk, în pagini de carte, de revistă, de ziar, în fotografii, clădiri și sunete).

Pornind, fie de la jurnale, fie de la mărturia directă, “Biografii, Memorii” realizează spectacole radiofonice care păstrează forța dramatică a unei piese de teatru și aduc, în plus, informații despre personalități ale vieții culturale românesti și universale, în urma unei riguroase documentări realizate de către autorii acestor scenarii; producția TVR Cultural ,,Profil, poveste, personaj" ne oferea ocazia, în fiecare joi seara, să cunoaștem mai bine profesioniștii care promovează arta, muzica, filmul, teatrul, moda, fotografia, publicitatea, arhitectura, cartea, accesoriul, tabietul, imaginea, comunicarea prin intermediul interviurilor realizate Marius Constantinescu, el fiind și unul dintre prezentatorii ,,Jurnalului cultural". Cele două formate își propun producția unor spectacole document, construite în jurul unor personalități ale vieții culturale, istorice, politice, științifice, religioase, oameni care au trăit momente cutremurătoare, care au avut experiențe de viață extraordinare și care se pot constitui, pentru noi, cei de azi și pentru generațiile viitoare în adevarate modele intelectuale, morale și umane. Principiul de baza al acestor producții constă în faptul că, adevărul este comunicat printr-o forma artistică elaborată, în care mărturiile se alatură unor momente reconstituite dramatic.

”Biografii, Memorii” , spectacolul-document cu durata de 60 minute este difuzat zilnic, de la ora 5.00 dimineața, la Radio România Cultural și seara, bilunar, de la ora 19.00, în a doua și a patra zi de marți a lunii. Astfel, constatăm o diferență față de emisiunea televizată ”Profil. Poveste. Personaj” care are orele de difuzare mai târzii. Între 2009 și 2011, săptămână de săptămână, de la 22:30, talk-show-ul a însemnat întâlnirea cu unii dintre cei mai importanți, fermecători și controversați actori ai vieții artistice internaționale. Primele trei ediții ale emisiunii aduceau telespectatorilor cel mai amplu interviu acordat de celebra soprană Angela Gheorghiu unei televiziuni din România.. De la Salman Rushdie la Angela  Gheorghiu, de la Leo Șerban și Oana Pellea la Radu Afrim și  Ion Marin, de la Andrei Șerban la William Christie sau Radu  Paraschivescu, ”Profil. Poveste. Personaj” i-a adus la rampă pe  oamenii care spun răspicat că arta, muzica, filmul, teatrul, moda, fotografia, cartea, accesoriul, tabietul, imaginea, comunicarea sunt  noțiuni de primă pagină. 29 dintre cele mai bune interviuri deveneau volumul ”Profil.  Poveste. Personaj”. Marius Constantinescu păstrează temele cu care i-a obișnuit pe telespectatorii TVR Cultural și în momentul în care emisiunea a fost preluata de TVR 2, difuzându-se în prezent în jurul orei 13:00 și în reluare de la 2:00.

Analiză comparativă a emisiunilor ” Literatura de azi”-TVR Cultural și ” Revista Literară Radio”-Radio România Cultural

TVR Cultural a difuzat în fiecare luni seara, de la ora 21.15, emisiunea ”Literatura de azi”, prezentată de criticul Daniel Cristea Enache care aducea în fața telespectatorilor literatura și autorii ei. Acesta discuta cu invitatul fiecărei seri despre cărțile recent apărute ale acestuia, despre mecanismele prin care o emisiune de televiziune poate îndruma lecturile spectatorilor, poate să le trezească interesul pentru noile apariții editoriale și îi poate familiariza cu tendințele și curentele din literatura contemporană. Astfel, ”Literatura de azi” își propunea a fi un talk-show cu un scriitor important, pe marginea unei noi cărți, foarte bune și a operei lui, moderatorul venind în emisiune cu substanța critică a dialogului iar scriitorul cu substanța și cu farmecul lui.

”Revista Literară Radio” este una dintre cele mai vechi emisiuni ale radioului public. Fondată în 1939 de scriitorul Vasile Voiculescu, a avut invitați de marcă ai Literelor din România și din lume. În fiecare duminică, de la 12.00 la 13.00, Anca Mateescu și Matei Martin vă dau întâlnire pe Radio România Cultural la această emisiune de actualitate literară, care prezintă cronici de carte, interviuri, reportaje, portrete de scriitori și înregistrări din Fonoteca de Aur a Radioului.

Cele două formate media se aseamănă foarte mult prin modul în care se desfășoară, ambele având un moderator care discută cu câte un invitat despre opera acestuia, oferindu-i astfel șansa de a-si promova și prezenta creația, una din diferențe constând în orele diferite de difuzare, la radio emisia fiind duminica în timpul amiezii, zi în care publicul putem presupune că este mai mare nefiind o zi lucrătorare în timp ce la TVR Cultural emisiunea se difuza seara, într-o zi de luni.

Concluzii

În primele două capitole ale lucrării am prezentat importanța comunicării de masă care este procesul prin care un grup specializat colectează, prelucrează sau produce și difuzează mesaje către un public numeros și eterogen, în flux continuu, prin intermediul unor canale tehnice, în regim concurențial și pe baza unui sistem normativ.

Funcțiile pe care sistemul mass-media le oferă la nivel social consolidează stabilitatea sa și atâta vreme cât societatea le reclamă drept necesare, cu oricâte shimbări tehnologice ale unor mijloace, cu oricâte modificări impuse de noi realități științifice dedicate comunicării, sistemul mediatic va supraviețui. Acestea sunt: Funcția de informare, Funcția de corelare (interpretare), Funcția de comunicare (de "legatura"), Funcția educativ-culturală, Functia de divertisment, Funcția publicitară.

Am văzut că sistemul mass media din România ia amploare dupa prăbușirea regimului communist. Trusturile înființate sunt atât de origine străină cât și românească și se află în continuă luptă de adjudecare al locului întâi în topurile întocmite de CNA. Emisiunile de televisiune pe care le urmărim, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le vizionăm și ziarele pe care le citim sunt toate produsele a câtorva corporații principale Mediapro și Intact Media Group.

Enunțăm principalele posturi de televiziune românești cu caracter cultural din prezent: Alfa Omega TV, Alfa Omega TV International, Credo TV, Speranta TV, Trinitast TV, TVR 3, TVR 2.

Principalele posturi de radio cu caracter cultural din România sunt Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio Trinitas, Radio Maria.

Putem spune că televiziunea, radioul sau mass-media în general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existență și de conștiință pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Televizorul și radioul poate fi un instrument didactic foarte eficient. Prin intermediul lor, aflăm despre țări pe care probabil nu le vom vizita niciodată și despre popoare pe care, altminteri, nu le-am cunoaște. „Călătorim“ prin jungle tropicale și pe ghețari, pe piscuri semețe și în adâncul oceanelor. Pătrundem în lumea fascinantă a atomilor și a stelelor deopotrivă. Aflăm despre evenimente care au loc pe tot globul. Înțelegem mai bine politica, istoria, cultura și evenimentele curente. Radio, televiziunea surprinde omul în momente de cumpănă, dar și de fericire. Distrează, educă și influențează.

Televiziunea este cea care păstrează și perpetuează modul în care cultura se autodefinește. Este, în același timp, păstrătoarea ritualurilor prin care societatea se raportează la cultură. Toate subiectele abordate reflectă societatea și, extinzând termenul de cultură și apropiindu-l de cel de civilizație, reflectă cultura acelei societăți, relațiile dintre membrii săi, privite prin prisma interdependențelor culturale și a elementelor culturale unificatoare.

Radioul rămâne un mijloc eficace de propagare a culturii și prin cultură a educației, volumul de informație este mult mai crescut în cazul lui, pentru a putea acoperi timpul de emisie. Pentru produsele radiofonice trebuie făcută o documentare minuțioasă și mult mai atentă pentru a trezi interesul, pentru a-l angrena pe ascultator în discuție. Asa cum am menționat mai sus, puterea cuvântului nu poate fi contestată. Ea are uneori un impact mult mai mare asupra publicului decât imaginea.

Ultimul capitol al lucrării și-a propus o analiză comparativă a formatelor din radio și televiziunea ce se ocupă de cultură, mai exact Radio România Cultural și TVR Cultural.

Putem concluziona că există câteva asemănări și distincții între TVR Cultural și Radio România Cultural și implicit între formatele acestora. Principala asemănare dintre TVR Cultural și Radio România Cultural, putem afirma, este faptul că formatele acestora se axează pe cultură și educație, prin difuzarea de informații culturale, de filme, de piese de teatru, concerte românești consacrate, dar și producții ale tinerilor creatori independenți. Acestea informează despre evenimentele care au loc în lume prin intermediul emisiunilor de știri: ”Jurnalul cultural” , „Săptămâna culturală”, la TVR Cultural și ”INFOCULT”, ”RadioJurnal” la Radio România Cultural. De asemenea sunt realizate emisiuni dedicate iubitorilor de artă: „ArtMakers”, ”Art@.ro” , ”Capodopere” la TVR și ”Cum să știi că ești artist”, ”Arte frumoase”,”Povestiri din studioul artelor” la Radio România Cultural. Concertele de muzică de diferite genuri sunt difuzate în cadrul emisiunilor: „Concertele TVR Cultural”, „Spectacol de operă”, „Spectacool”, în cazul televiziunii și ”Stagiunea de jazz”, ”Stand up music”, „ Spectacolele serii – Seara de operă”, ”Music show” la Radio România Cultural. Iubitorii de literatură au posibilitatea de a asculta ”Revista Literară Radio”, ”Poezie românească”, ”Vocea umană” și de a privi „Literatura de azi”, „Magazinul de litere”. „Profil, poveste, personaj” de la TVR Cultural este echivalentul emisiunii ”Biografii, memorii”și ”Drumul spre celebritate” de la Radio România Cultural. Fiind intermediari care transmit mesaje către același grup țintă, TVR Cultural și Radio România Cultural sunt caracterizate de rapiditatea, concizia, originalitatea și varietatea, actualitatea și accesibilitatea informației.

Constatăm însă că Radio România Cultural și TVR Cultural se diferențiază în primul rând prin faptul că radioul se adresează publicului prin intermediul auzului iar postul de televiziune se adresează văzului, în primul rând, astfel procesul de receptare a imaginilor cinematografice are un efect tonifiant și contribuie la relaxarea emoțională a spectatorilor, ceea ce constituie un avantaj detinut de emisiunile TVR Cultural. „Capodopere” , „Despre documentar… și încă ceva în plus”, „Întâlniri în Europa”, „Dance Makers” sunt câteva dintre emisiunile care pot capta publicul doar prin intermediul televizorului datorită imaginilor prezentate, ce trec dincolo de imaginația privitorului, îmbinarea imaginii cu sunetul captând atenția mai repede. Însă avanjul deținut de radio este informarea mult mai rapidă și eficientă în cadrul emisiunilor de știri ”Infocult” și ”RadioJurnal” deoarece informatia este prelucrată mai rapid de aceea și timpul până la difuzarea este mai scurt față de televiziune. Volumul de informație este mult mai crescut, deoarece timpul de emisie este mai mare, în cazul emisiunilor de seară: ”Idei în nocturnă- Pagini de istorie”, ”Storymania”, ”Repere europene”. Rapiditatea de difuzare unei informații, în cazul televiziunii, este mai mică pentru că urmarește obținerea unui produs mediatic calitativ și are nevoie de un montaj video adecvat și aici menționăm câteva din emisiunile în cauză: ”Lumea și noi”, ”Oul Pătrat”, ”Iluminatul public”. Radio România Cultural oferă posibilitatea de a putea fi receptat în zone geografice unde televiziunea cu greu poate pătrunde, mobilitatea sa dă posibilitatea publicului să fie în permanență în mișcare și nu imobilizat în fața televizorului, permițând desfășurarea altor activitâți datorită efortului mai mic de a asculta.

Pentru o analiză comparativă mai amănunțită am ales emisiunile: ”Jurnalul cultural”-TVR Cultural și ”Infocult”-Radio România Cultural ;” Profil. Poveste. Personaj”-TVR Cultural și ”Biografii, Memorii”-Radio România Cultural; ” Literatura de azi”-TVR Cultural și ” Revista Literară Radio”-Radio România Cultural. Am constatat asemănări generale ale formatelor în privința domeniilor de cultură prezentate, a persoanelor intervievate, a concertelor și evenimentelor difuzate, a subiectelor abordate. Distincțiile erau în legătură cu orele de difuzare, timpul de emisie, producătorii și modul lor de realizare a emisiunilor de asemenea diferit.

Primind, clipă de clipă, informații din zonele cele mai diferite ale cunoașterii, fiind purtat prin muzee, monumente și situri arheologice celebre, aparținând tuturor vremurilor și civilizațiilor, spectatorul contemporan este, fără nicio îndoială, „culturalizat”, instruit atât prin radio cât și prin intermediul televiziunii.

Bibliografie

Albulescu Ion, Educatia și mass-media / comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Bîlbîie Radu, Dictionarul jurnalistului de radio, Editura Tritonic, București 2004

Bucheru Ion, Fenomenul televiziune. Limbajul imaginii. Publicistica. Producție. Programare TV, Editura Fundației România de Mâine, București, 1997

Coman Mihai ,  Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999

DeFleur Melvin, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom,1999

Drăgan Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, Editura RAO International, 2008

Haines Rosemarie, Comunicarea televizuală, București, Editura Eficient, 2000

Ioanescu Irene, Radioul modern, tratarea informației și principalele genuri informative, Editura All Educațional, București 1999

Marinescu Valentina,  Introducere în teoria comunicării-principii, modele, aplicații , Editura Tritonic, 2003

McQuail David, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2001

McQuail Denis, “Comunicarea”, Editura Institutul European, Iași, 1999

Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Editura Meridiane, Bucuresti, 1998

http://istoriesicultura.ro/manipularea-prin-mass-media.html

http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/FUNCTII-SI-DISFUNCTII-ALE-COMU19.php#_ftnref1

http://www.bcucluj.ro/bibli orev/arhiva/nr17/cultura1.html

http://www.revistaclipa.com/5709/2011/05/vitralii/mass-media-o-direc%C8%9Bie-culturala-ii

Trusturile de presă din România

http://semneletimpului.ro/social/cultura/romanii-nu-cred-in-televiziune-dar-continua-sa-se-uite-la-tv.html

http://www.radioromaniacultural.ro/despre_radio_romania_cultural-107

http://media.tvrinfo.ro/media-tvr/other/201304/raport-srtv-2012_00990100.pdf

http://informatiitehnice.com/stiati-cai/rolul-mass-media-societate-influenta-ei-asupra-omenirii/

http://arhip-alex.blogspot.ro/2007/03/influena-presei-scrise-i-audio-video-n.html

http://www.cissb.ro/Revista_comunicatiilor_informaticii_2011/cap11_MANAGEMENTUL.pdf

http://www.tvrplus.ro/tematici-cultura-si-traditii-6#

http://tv.acasa.ro/profil-poveste-personaj/17-august-2015î

http://www.sapteseri.ro/articole/articol/literatura-de-azi-pe-tvr-cultural

http://www.ziare.com/champions-league/stiri-champions-league/scandal-in-tvr-din-cauza-ligii-campionilor-1193494

http://www.ziare.com/cultura/stiri-cultura/tvr-cultural-si-a-incetat-emisia-priveghi-la-sediul-tvr-1190338