Frumosul Si Utilul In Ochii Copilului. Repere Curriculare ale Activitatilor de Abolitati Practice
« FRUMOSULKȘIKUTILULKÎN OBBGOCHIIKCOPILULUI. CREPERENCURRICULAREGALE ACTIVITĂȚILORGDEAABILITĂȚIKBBBBBBPRACTICE« AvvABILITĂȚIKPRACTICE« I
STUDENT:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. PREȘCOLARUL – PROFILKPSIHOPEDAGOGICKȘIKNEVOIAK DEKEDUCAȚIEKESTETICĂ I.1.Particularitățigfizicenalekpreșcolaruluik I.2.Dezvoltareabproceselorvsenzoriale CapitolulgIIf-j I.3.Dezvoltareagpsihicăbakcopiluluikpreșcolar CapitolulgIIf- I.4.DezvoltareabpersonalitățiiapitolulgIIh-g I.5.Educația estetică și artistică – factori esențiali în evoluția copilului preșcolarlllllllllllllllllllllllll apitolulvII-LOCUL A CAPITOLULNII.KREPEREKCURRICULAREkALEKACTIVITĂȚILORKDE ABILITĂȚIKPRACTICEINVATAMANTULUI ROMANESC
II.1. Copilul și educația preșcolară
II.2.Obiectivele și organizarea conținutului activităților practice din gradiniță Pred I II.3. Tipologia activităților de abilități practice II.2.1.Pregătirea
II.4.Structura de bază a unei activități de abilități practice preșcolarului prin
II.5.Rolul abilităților practice în dezvoltarea preșcolarului,,,,,,,,,,,,,Dezvoltarea preșcolarului CAPITOLUL III. BUNE PRACTICI PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI PRIN ABILITĂȚILE PRACTICEPROIECTE
CONCLUZII BIBLIOGRAFIE
ANEXE INTRODUCERE Multitudinea, diversitatea si complexitatea problemelor epocii contemporane au determinat M dddddMultitudinea, diversitatea și complexitatea problemelor epocii contemporane au determinat învățământul și cercetarea să adopte o noua poziție. O mare responsabilitate hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhINTRODUCERE Multitudinea, diversitatea si complexitatea problemelor epocii contemporane au determinat M ddddbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb b bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbINTRODUCERE M u lt Multitudinea, diversitatea și complexitatea problemelor epocii contemporane au determinat învățământul și cercetarea să adopte o noua poziție. O mare responsabilitate în acest sens revine cadrelor didactice, cei care, de fapt, pun bazele progresului societății în care trăim. Omului O Omului epocii actuale i se solicită capacități adaptative, inteligență, competență profesională, calități creative, orientare spre valori morale și estetice apreciate în societate.Împliv. bbbbb î A s Acest proces de pregătire pentru a face față acestei lumi dinamice și în permanentă schimbare începe din copilărie, mai precis din prima instituție care își aduce un raport sistematic în realizarea acestui proces este gradinița.A Având în vedere recepti A Având Relația dintre educație și artă asigură umanizarea și culturalizarea continuă a personalității. „Educatia asigură deschiderea ființei umane către tărâmul artei, către cunoaștere și recunoaștere, prețuire și cultivare a valorilor artistice; respectiv, formarea unei mentalități și atitudini față de fenomenul artistic, dezvoltarea capacităților de receptare și de creație artistică. Arta înlesneste procesul educational, conferă spor de valoare și de eficacitate educației.” ( (Cozma, C., Studii de filosofie a educației umanității – Iași, Ed. Junimea, 1997, p. 106)
Paradigma educație și artă este unul dintre factorii fundamentali care modelează omul, personalitatea. Carmen Cozma o caracterizează din perspectivă filosofică și psihopedagogică drept două manifestări fundamentale ale omului: „Educația și arta sunt forme ale vieții spiritului născute din nevoi interioare profunde și care probează un rost hotărâtor în devenirea fiintei umane. Sunt două coordonate de bază pentru om, pentru capacitatea acestuia de a conștientiza propriile trebuințe și aspirații; ele țin de nevoia sinceră și permanentă a omului”. ( Cozma, C., Studii de filosofie a educatiei umanitătii – Iași, Ed. Junimea, 1997, p. 104-105)
Vârsta preșcolarității este cea a sensibilității, a receptivității maxime, a curiozității, ceea ce impune că trebuie să acordăm o deosebită atenție cadrului de activitate și de viață a copilului deoarece tot ceea ce-l înconjoară trebuie să-l influențeze pozitiv, să le modeleze conduita.Acest lucru depinde doar de noi, ca adulți, să-i ajutăm pe copii, prin diferite activități să vadă frumosul, ei trebuie învățați să nu treacă pe lânga valorile frumosului din viața înconjurătoare fără să le observe. Onisifor Ghibu spunea „copiii trebuie obișnuiți de mici să iubească frumosul, să fie întotdeauna curat îmbrăcați și spălați, să îngrijească obiectele cu care au de-a face.” (Ghibu, O., Desprexeducațien–vBucurești,nEd.bMarinPreda,1995) Am abo Am abordat această temă plecând de la mai multe considerente. În primul rând, am ținut seama de valențele formative ale abilităților practice, iar în al doilea rând pentru a susține ideea că abilitățile practice, la fel ca toate celelalte activități, reprezintă un mijloc de exprimare al preșcolarului tot atât de bogat ca și limbajul, dar acest lucru depinde în mare masură de noi, ca educatori, să creăm un climat afectiv precum și folosirea acelor metode și procedee menite să dezvolte personalitatea creativă a elevilor. Cu cât materialele sunt mai atractive, tehnicile mai diversificate, cu atât copilul lucrează cu o plăcere mai mare, își satisface curiozitatea și setea de cunoaștere, iar rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Prin talent și dăruire, cadrul didactic este cel care povestește, sugerează, care trezește curiozitatea copiilor față de ceva și rămâne prin exemplul său personal „cea mai eficientă dintre metode”. Disciplin vizuale și A c Lucrarea este constituită din trei capitole, concluzii generale, anexe și bibliografie.
Primul capitol „Preșcolarul –Portret psiho-pedagogic și nevoia de educație estetică”nnnnn CapitolulgIIk„Reperekcurricularekalekactivitățilorkdekabilitățikpractice”n pri CapitolulvIII„Bunexpracticikînkdezvoltareakpersonalitățiikpreșcolaruluikprinkabilitățile practice” sunt aspect r C C În capitolul I am prezentat particularitățile pihopedagogice ale copilului preșcolar, cunoașterea acestora fiind esențială în organizarea procesului instructiv-educativ.Tot în acest capitol am abordat și educația estetică cu importanța pe care o are aceasta în întreg procesul de formare a personalității preșcolarului prin dezvoltarea capacității de receptare și înțelegere corectă a frumosului din realitate (natură, societate, artă), prin educarea necesității și a posibilității de a participa la crearea frumosului în artă și în viață.mica.
În Capitolul II am prezentat repere esențiale pe care orice cadru didactic trebuie să le urmeze în cadrul activităților practice și anume: elaborarea curriculară, ceea ce presupune o corespondență deplină a elementelor sale structurale ( obiective, conținuturi, strategie didactică, evaluare), abordare interdisciplinară a conținuturilor didactice cu respectarea principiilor de vârstă și chiar individuale ale preșcolarilor.
În capitolul III intitulat „ Bune practici în dezvoltarea personalității preșcolarului prin abilități practice” am prezentat modele de proiecte didactice și model de opțional pentru abilități practice care poate fi valorificat în activitățile cu preșcolarii. C
CAPITOLULȘI
PREȘCOLARUL –NPROFILKPSIHO-PEDAGOGIC K Ș ȘI NEVOIA DEKEDUCAȚIEKESTETICĂ
“Copilăria, acest vast teritoriu din care a ieșit
fiecare dintre noi!De unde sunt? Sunt din copilăria mea,
PREȘCOLARUL –NPROFILKPSIHO-PEDAGOGIC K Ș ȘI NEVOIA DEKEDUCAȚIEKESTETICĂ “Copilăria, acest vast teritoriu din care a ieșit
fiecare dintre noi!De unde sunt? Sunt din copilăria mea,
La fel cum sunt dintr-o țară…..
Ah! Miraculosul unei case nu stă în în aceea că ea
te adăpostește sau te încălzește, și nici în aceea că ești
posesorul zidurilor ei, ci în faptul că ea a depus, cu î încetul, în noi aceste provizii de dulceață, de tandrețe.”
(Antoine de Sant-Exupéry)
“Copilăria, acest vast teritoriu din care a ieșit
fiecare dintre noi!De unde sunt? Sunt din copilăria mea,
La fel cum sunt dintr-o țară…..
Ah! Miraculosul unei case nu stă în în aceea că ea
te adăpostește sau te încălzește, și nici în aceea că ești
posesorul zidurilor ei, ci în faptul că ea a depus, cu î încetul, în noi aceste provizii de dulceață, de tandrețe.”
(Antoine de Sant-Exupéry)
uluibdenvârstănmică Pr vvvvvvvvvvvvI.1.Particularitățihfizicehalenșcolaruluibdenvârstănmică Pr P Preocuparea pentru cunoașterea personalității umane au existat încă din antichitate.În orice domeniu de activitate est necesară cunoașterea materialului de prelucrat pentru a utiliza metodele vvvvhhhhhhhhhvI.1.Particularitățihfizicehalenșcolaruluibdenvârstănmică Pr P Preocuparea pentru cunoașterea personalității umane au existat încă din antichitate.În orice domeniu de activitate est necesară cunoașterea materialului de prelucrat pentru a utiliza metodele și uneltele cele mai potrivite și o tehnologie adecvată. Aceasta se impune ca o cerință logică cu atât mai mult în domeniul educației unde ‚se modelează” materialul uman.Dezvoltare aS Se știe că, înainte de a deveni adult, î încetul, în noi aceste provizii de dulceață, de tandrețe.”
(Antoine de Sant-Exupéry)
uluibdenvârstănmică Pr vvvvvvvvvvvvI.1.Particularitățihfizicehalenșcolaruluibdenvârstănmică Pr P Preocuparea pentru cunoașterea personalității umane au existat încă din antichitate.În orice domeniu de activitate est necesară cunoașterea materialului de prelucrat pentru a utiliza metodele vvvvhhhhhhhhhvI.1.Particularitățihfizicehalenșcolaruluibdenvârstănmică Pr P Preocuparea pentru cunoașterea personalității umane au existat încă din antichitate.În orice domeniu de activitate est necesară cunoașterea materialului de prelucrat pentru a utiliza metodele și uneltele cele mai potrivite și o tehnologie adecvată. Aceasta se impune ca o cerință logică cu atât mai mult în domeniul educației unde ‚se modelează” materialul uman.Dezvoltare aS Se știe că, înainte de a deveni adult, omul parcurge în dezvoltarea sa biologică, pihică și socială mai multe cicluri ale vieții. Copilăria constitue partea cea mai intensivă și necesară acestei dezvoltări, rolul ei fiind acela de pregătire a copilului pentru școală, pentru viață. Dezvoltarea normală, fizică și psihică a preșcolarului, îi va permite să facă față cu succes sarcinilor școlare viitoare, iar educatorul trebuie să cunoască foarte bine profilul psiho-pedagogic al copiilor, pentru a-și adapta conținuturile la particularitățile lor „ pentru că, fiecare om, în același timp, seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni”. (Pavelcu, V. Drama Psihologiei, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1965, p. 13)
Copilul va fi studiat, urmărit pe parcursul vârstei, al devenirii lui. Se vor urmări schimbările ce se produc în diferite stadii apoi vor fi interpretate procesele lui psihice luând ca punct de plecare viața proprie a ființei în dezvoltare.
Dinamica dezvoltării interstadiale depinde nu numai de particularitățile de vârstă ce caracterizeză copilul într-o anumită etapă a creșterii, ci și de particularitățile sale individuale.
Particularitățile anatomo-fiziologice și psiho-intelectuale, determinate de vârstă, de condițiile de mediu în care au evoluat până la vârsta de trei ani, impune găsirea celor mai adecvate forme, metode, mijloace și procedee ale activității de compensare……………rocesul de vvvvvvNeglijarea cunoașterii particularităților de vârstă și individuale au efecte negative asupra dezvoltării copiilor: încetinește ritmul dezvoltării din cauza unor solicitări sub posibilitățile copilului sau din cauza supraîncărcării, ceea ce provoacă în ambele cazuri pasivitate, dezinteres, atitudine negativă față de activități, oboseala și chiar surmenaj. ,,,,,,,, se int hhhhhhEducatoarea trebuie să cunoască foarte bine copilul, particularitățile lui de vârstă și individuale, pentru a folosi metode și procede de educare corespunzătoare…………..ensifică, evide Dezvoltarea fizică, în perioada preșcolară, este spectaculoasă, chiar dacă nu atinge amploarea de 0-3 ani. De la 3 la 7 ani, copilul crește în înălțime în mod normal de la 90-95 cm la 115-120 cm, iar ponderal, de la 13-15 kg la 22-25 kg. ………………… mai ales în unele părți al vvvvvvProcesul de osificare se intensifică, devenind evident mai ales în unele părți ale organismului: la nivel facial are loc schimbarea dentiției de lapte prin înlocuirea cu dentiția permanentă; în regiunea toracelui, a claviculei, regiunile colanei vertebrale se umplu cu cartilagii spațiile dintre vertebre. Musculatura se dezvoltă sub aspectul creșterii volumului mușchilor, a dezvoltării mușchilor mici ai mâinii ca urmare a acțiunilor mai subtile efectuate prin scris și desen. Procesele de maturare fizică fiind în curs de realizare, are o mare importanță prevenirea pozițiilor incorecte în bancă, evitarea supraîncărcării ghiozdanului, care, fiind prea greu poate provoca deplasări ale coloanei. Sportul, mișcarea, activitatea fizică, joacă un rol important în călirea organismului la această vârstă. Preșcolarul dispune de o forță musculară în continuă creștere: el aleargă mult, dar obosește ușor. În ceea ce privește operările cu obiecte, în special cu cele care sunt solicitate în cadrul activităților practice, preșcolarul devine treptat îndemânatic, învățând sa-și organizeze mișcărilekpotrivitkparticularitățilorkinteracțiuniikcuklucrurile.mmmm S Ritmul trepidant al activității școlare îl face pe copil să pară mereu grăbit: mănâncă în fugă, se spală pe apucate, etc. Toate acestea fiind caracteristici comportamentale ce suportă oscilații specifice, în funcție de tipul de sistem nervos. „Efortul fizic și intelectual, reglat de consumurile energetice din organism și din creier, imprimă o marcă specifică instalării stării de oboseală, cu notele ei de variație individuală de la un copil la altul”.(Golu, P, Zlate, M, Verza, E, Psihologia copilului, E.D.P.,Bucuresti, 1998)
I.2.Dezvoltareabproceselorvsenzoriale
Trecerea de la un stadium al dezvoltării psihice la altul este marcată atât de diversitatea însușirilor psihice, cât și de relațiile ce se stabilesc între ele, ca expresie a unității funcționale în toate planurile vieții psihice: cognitive, afectiv și volitiv comportamental.
„Profilul psihologic indică eficiența și rezultatul activității educaționale. Astfel, dezvoltarea copilului de la naștere la maturitate se produce, deci, în etapele succesive și coerente, cu structura psihică unitară, cu profil specific reflectat într-un comportament caracteristic.” (Nicola, I. , Farcaș, D., Pedagogie generală, Manual pentru Clasa a IX – a școlii normale, E.D.P., 1993)nnnnnnnnnnnnnnnnnn
Există patru mari etape sau stadii ale dezvoltării psihice, și anume:
Etapa 1 (1-3 ani) – vârsta antepreșcolară – etapa dezvoltării preconceptuale, se raportează la instrumentele gândirii; a intereselor senzori-motorii și glosice, daca se ia ca punct de referință evoluția intereselor de cunoaștere;
Etapa 2 (3-6,7 ani) – vârsta preșcolară – etapa gândirii prin imagini intuitive globale sau etapa intereselor subiective concrete;
Etapa 3 (6,7-12 ani) – vârsta școlară mică – etapa gândirii prin acțiuni mintale obiectuale sau etapa intereselor obiective concrete;
Etapa 4 (12-18 ani) – vârsta școlară mijlocie și mare, preadolescența și adolescența – etapa gândirii cu ajutorul propozițiilor formale prin utilizarea simbolurilor sau etapa intereselor subiective pentru valori.
În ceea ce privește planul perceptiv, în perioada preșcolarității, se subordonează acțiunilor de decodificare a semnificațiilor, care încep să se conștientizeze.n preșcolarității se cara Acțiunile perceptive se încarcă de intenții, capată direcție, focalizare și funcții de întreținere și satisfacere a intereselor. În aceste condiții percepția devine observație perceptivă ce servește învățării în largă măsură.”Satisfacerea trebuințelor biologice devine dependentă de trebuințele psihologice care se dezvoltă și se dilată, fiind întreținute de curiozitate, care capată un statut similar cu cel al jocului”. (Șchiopu, U.,Verza, E., Psihologia varstelor, E.D.P., R.A., București,1977)
O altă caracteristică a percepției este dezvoltarea multilateralității ei calitative: pe lângă numeroasele însușiri ale obiectelor și fenomenelor concrete sunt reflectate și însușirile artistice și valoarea estetică a acestora. De subliniat este și creșterea caracterului intenționat, voluntar al actelor perceptive, prin subordonarea acestora sarcinilor școlare.
Deși percepția este doar punctul de plecare al oricărui proces de cunoaștere, preșcolarul nu se poate lipsi de aceasta decât foarte greu, specificul activității sale intelectuale constând, în aceeași măsură, în intensitatea intuirii pe căi senzoriale, cât și în subordinea intuiției actului de gândire; percepția materialului intuitiv, oferă câmp gândirii și are rolul de a incita la analiză, generalizare, abstractizare.
Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă extrem de importantă pentru planulkmintalkșikalkdesfășurăriikacțiunilorkînkmediulkînconjurătorkșikcelkcultural.ReprezentărCopilul preșcolar începe să cunoască interiorul și exteriorul locuinței și al grădiniței, strada pe care merge spre grădiniță sau magazinul alimentar. Începe să cunoască denumirea mobilierului, camerele, particularitățile acestora, poate identifica locul a diferite obiecte. Curiozitatea copilului, explorează caracteristicile fiecărui membru al familiei, identitatea acestora, comportamentul, deasemenea cunoașterea persoanelor din grădiniță se realizează ca o identificare a lor. Copilul preșcolar începe să fie interesat de condițiile de viață, de activitățile și profesiile umane de bază, ca și de bunurile implicate în aceste activități. Adultul, prin modelul pe care îl oferă, prin orientarea actelor perceptive, îl stimulează pe copil nu doar să contemple de la distanță obiectele, ci să acționeze cu ele. Mâna va fi pentru copil un instrument de cunoaștere și creație.
Trebuința de cunoaștere, ca și maturizarea analizatorilor, determină construirea și consolidarea proceselor și a însușirilor psihice implicate în cunoașterea senzorială. Se dezvoltă percepția, imaginea perceptivă devine integrală, unitară, organizată, reproducând corect obiectul real. Se constitue modele perceptive, ceea ce favorizează identificarea rapidă a obiectelor percepute și anterior…..Memo ca proceCrește caracterul selectiv al proce Crește vvvvbCrește caracterul selectiv al percepției, selectivitatea fiind determinată de se valoarea funcțional-pragmatică a obiectului. Acțiunile perceptive sunt instrumentate și integrate în acțiuni verbale. Un rol important în acțiunile perceptive îl joacă setul pregătitor, montajul (așteptările copilului și indicațiile primite de la adult). Datorită jocului, activităților de învățare dirijată se dezvoltă percepția formei, percepția spațiului, percepția culorilor, a distanței.Succesiunea, oarecum repetitivă din grădiniță, contribuie la dezvoltarea percepției timpului. Percepția mărimii și a volumului rămân deficitare. Datorită experienței perceptive acumulate în activitatea ludică, ca și prin mânuirea obiectelor, se formează constantele perceptive de formă, culoare. Prin indicații verbale și concrete, adultul orientează demersurile perceptive ale copilului spre însușirile importante ale obiectelor, îl instrumentează cu procedee de lucru. și capacități fundamPe baza experienței perceptive și a descrierilor oferite de către adult, preșcolarul își multiplică, diversifică și perfecționează reprezentările. Copilul este capabil de reprezentări reproductive despre plante, animale, fenomene ale naturii, situații morale, reprezentări care câștigă în claritate și stabilitate. Deși sunt încărcate emoțional și acțional spre 5-6 ani, ele încep să se schematizeze, ceea ce are un rol deosebit în pregătirea noțiunilor.care s-au format în contactDatorită gândirii sale magice, copilul construiește și reprezentări fantastice care acționează în domeniul posibilului. Jocul – în general – și cel de creație – în special- valorifică reprezentările formate, amplifică varietatea, fluența, conexiunea lor. Prin intermediul reprezentărilor, copilul operează cu obiectele, în absența acestora își apropie în vederea cunoașterii, obiectele pe care nu le-a perceput, dar îi sunt evocate de adult.
l I.3. Dezvoltarea psihică a copilului de vârstă mică Dezvoltarea pihică D ezvoltarea pihică poate fi definită ca „ procesul ce se desfășoară ca un lanț conti D vvvvvvDezvoltarea pihică poate fi definită ca „ procesul ce se desfășoară ca un lanț continuu de tranformări cantitative și calitative cu sens ascendent, exprimat în treceri progresive de la nivelurile pihice primare, slab diferențiate și slab specializate la niveluri psihice superioare, bine diferențiate și bine specializate”. (Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, 1998)
Existența la un om a unor capacități psihice specifice ( memoria, gândirea, limbajul, imaginația, voința, munca și creația, etc.) diferențiază profund comportamentul uman de cel animal și asigură omului o adaptare superioară și complexă la solicitările mediului naturalkșiksociocultural. -ne la caracteristicile memoriei, se î R nbnnnnPreșcolarul este egocentric ( copilul se crede încă, mai ales la începutul perioadei, centrul universului pentru că nu distinge suficient de bine realitatea obiectivă de cea personală) de magică ( consideră că poate interveni în ordinea universului), artificialistă (obiectele, inclusiv astrele, sunt construite de om, eventual de tatăl său căruia îi atribuie calități deosebite), animistă ( atribuie obiectelor însușiri umane). Datorită sincretismului gândirii, preșcolarul face, de obicei, confuzie între parte și întreg. La diminuarea acestei confuzii contribuie cu timpul, activitățile matematice și cele de cunoaștere a mediului. Copilul preșcolar operează cu constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, nici noțiuni generale, are o gândire preconceptuală. Pe baza acțiunilor cu obiecte și a comunicării cu adultul, îi formează multiple noțiuni empirice, care vor constitui premisa pentru viitoarele noțiuni științifice. Referindu-ne la caracteCercetări recente demonstreză că egocentrismul nu este absolut la preșcolari, el fiind depășit treptat în mare parte. „Într-o varietate de situații nu foarte complexe copiii pot adopta punctul de vedere al unei alte persoane, într-o manieră limitată la început, dar din ce în ce mai coerent pe parcursul perioadei școlare. Această nouă competență are la bază achiziția sporită de cunoștiințe despre realitatea înconjurătoare.”(Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002)nnnnnnnnnnnnne la Preșcolaritatea este vârsta bbbbbbPreșcolaritatea este vârsta la care relația dintre gândire și limbaj are un anumit specific: particularitățile fiecărui fenomen exprimă particularitățile celuilalt și amândouă fenomenele e dezvoltă în corelație, influențîndu-se reciproc. Acest fapt permite adultului să favorizeze dezvoltarea gândirii prin acțiuni educative, desfășurate asupra limbajului. Verbalizarea permanentă a acțiunilor, antrenarea copilului în dialog sunt procedee eficiente în acest sens. limbajulLimbajulc constitue un element semnificativ pentru evoluția intelectului și pentru organizarea funcționalității psihocomportamentale a copilului preșcolar. Prin intermediul limbajului copilul își lărgește contactul cu cei din jur, realizează noi achiziții.Odată cu îmbogățirea experienței sale de viață se deschide spre realitatea socială și culturală………din perioadÎn interdependență cu celelalte achiziții și sub influența mediului socio-cultural și a acțiunilor educative, limbajul se dezvoltă sub aspect fonetic, semantic și gramatical. La această vârstă copilul reușește să pronunțe corect sunetele izolate și integrate în cuvinte, deci, datorită nematurizării aparatului verbomotor, apar unele dificultăți: omisiuni, substituiri, inversiuni. Delimitează cuvântul ca unitate fonetică, lexicală, gramaticală. Analiza fluxului vorbirii este încă deficitară – contopește într-un singur cuvânt substantivul precedat de propoziție și până la 4 ani substantivul cu verbul. Limbajul se îmbogățește continuu atât sub raport cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului (se extinde de la 700-800 cuvinte la 3 ani, la 2500-3000 cuvinte la 6ani) cât și sub raport calitativ. perceptibil, ceea ce face ca fixarea și păstrarea cunoștințelor să se gggg vvvvv Materialul necesar desfășurării normale a gândirii și limbajului este furnizat de realitate, dar și de memoria copiilor. În relația cu lumea și cu ceilalți, copilul își formează treptat capacitatea de a întipări, păstra, reactualiza experiența sa de viață. Preșcolarii își însușesc foarte multe cunoștințe din experiența personală. Memorarea involuntară este încă foarte amplă, tot ceea ce le captează interesul și le face plăcere este repede întipărit.
mai Memoria preșcolarului este în mare parte o memorie verbală, pentru că preșcolarul verbalizează tot ceea ce vede și face. Nu va putea să memoreze conținuturi abstracte, relații logice complexe. Memoria lui continuă să fie concretă. O parte însemnată a conținuturilor memoriei este reprezentată de experiența personală de viață, acum formându-se primele amintiri.Durata stocării informațiilor în memorie crește, până la 4-5 ani păstrarea unor evenimente mai deosebite este de câteva luni, după 5 ani se constitue amintirile propriu-zise, copilul reține acele evenimente mai deosebite, cu multe amănunte semnificative.bÎn preșcolaritate se instalează treptat și mecanismele memoriei voluntare. J. Piaget a evidențiat dezvoltarea memoriei voluntare în cadrului jocului.Activitatea de joc- prin scopurile, conținutul și condițiile sale de desfățurare- facilitează înțelegerea de către copil a relației mijloc- scop și dezvoltă în mod voluntar memoria copilului.profund, ceea ce sublinPreșcolarul este capabil să sublin Preșcolarul este capabil să opereze cu imaginile obiectelor pe care le-a perceput, să le descompună, să le recompună, să le organizeze în structuri și chiar să construiască imaginile unor obiecte și fenomene pe care nu le-a cunoscut direct. În acest sens un rol important îl au indicațiile concrete ale adultului, descrierile sale verbale și materialele didactice puse la dispoziția copilului.încărcătura afectivă a acestui proces; are caracter spontanImaginația este spontanImaginația este una dintre cele mai importante supape ale înțelegerii și intuirii, este instrumentul prin care copilului i se crează primele aspirații în cadrul realului și posibilului.
Prin imaginație își apropie lumea în vederea cunoașterii ei, soluționează probleme, anticipă întâmplări nepetrecute încă, își proiectează dincolo de real propriile dorințe. Aduce miraculosul în real în jocurile sale și transformă realul în miraculos. Adoptă o atitudine de uimire, de mirare în fața realității, ceea ce generează bucuria în fața necunoscutului.
Experiența perceptivă, trăirile afective puternice declanșate de lumea basmelor, animismul gândirii conferă imaginației copilului preșcolar un anumit specific. La 3 ani el trăiește într-o lume fantastică în care totul este posibil, pe când la 6 ani disociază realul de fantastic pe care îl acceptă ca o convenție de joc.
Un rol deosebit în activitatea copilului îl are atenția, care orientează, focalizează și concentrează energia psihică în vederea optimizării reflectării. Cresc: volumul, stabilitatea și concentrarea atenției. Datorită mobilizării voinței apare atenția voluntară, destul de obositoare la această vârstă. Starile motivaționale intense, trăirile afective plăcute declanșează atenția involuntară și o susțin pe cea voluntară. Problemele educatorilor constau în trezirea la copii a atenției voluntare și menținerea ei pe o perioadă mai îndelungată în cadrul activităților desfășurate. Precizarea clară a sarcinilor și obiectivelor pe care copii trebuie să le îndeplinească, solicitarea copiilor prin întrebări sunt mijloace care contribuie la dezvoltarea și educarea atenției copiilor. În cadrul afectivității activitatea școlară, La vârsta preșcolarității apare și se organizează vvvvvvLa vârsta preșcolarității apare și se organizează voința, ca proces complex de reglaj superior. Un rol însemnat în inslalarea și dezvoltarea voinței și a calităților ei îl are relația comandă-subordonarea dintre adult și copil.Copilul execută comenzile verbale ale adultului, învață să se supună și apoi, prin medierea limbajului intern, își dă singur comenzi, luându-și în stăpânire propriul comportament.Pentru a educa voința preșcolarului, adultul declanșează stări motivaționale puternice, pentru a-l determina să efectueze sarcinile date. generate de statutul de elev nInteligența copilului tratează numeroase impresii și reprezentări, acumulate și pe cale de acumulare, prin modalități și strategii formate între timp, dar și prin încercare și eroare.Întărirea suplimentară prin „succes”, „reușită”, „rezultate bune”, sau „rezultate slabe” constitue terenul de validare practică atât a cunoștințelor, cât și a strategiilor prin care se dobândesc sau se utilizează cunoștințele. După unii autori (Jackues W.) se consolidează jumătate din potențialul intelectual la 5 ani, după alții la 4 ani, mai mult de 70% (Bloom). (Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., R.A., București, 1977, p. 140) tiință, al unor noi atitudini emotive. Aspectul de intensitPerioada preșcolară este o perioadă de mari achiziții culturale de intensă asimilare intelectuală, de lărgire a înțelegerii și a posibilităților gândirii de a aborda situații, repere, evenimente. Această perioadă se caracterizează și prin faptul că inteligența depășește animismul primar, sincretismul simplist, investigația interogativă cu privire la existență, deplasându-se spre cercuri și aspecte tot mai largi și mai distanțate de „acum” și „ aici”. Funcțiile mintale își aplică forțele, direcția, eficiența, dar și structura dorită dezvoltării capacităților simbolistice. se
I.4.Dezvoltareabpersonalitățiihhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh nalitățiiapitolulgIIh ții copilului se pun înc B gggggPersonalitatea este considerată drept o structură complexă care implică un ansamblu de substructuri și funcționează sitemic.zele personalității copilului se pun încă de la vâsrta preșc ol ggg În conturarea personalității copilului, vârsta preșcolară se constitue ca perioada celei mai intense receptivități, mobilități și sensibilități psihice, perioada progreselor remarcabile în toate planurile și, în special în sfera sentimentelor. când se schițează unele trăsătCele mai accesibile, trăsătCele mai accesibile ușor de observat și identificat trăsături de personalitate sunt cele temperamentale. „Temperamentul se referă la dimensiunea energetico- dinamică a personalității și se exprimă atât în particularități ale activității intelectuale și afectivității, cât și în comportamentul exterior.”(Cosmovici, A., Psihologie scolara, Editura Polirom, 1998, p.58)
În clasificarea tipurilor temperamentale făcută de H. Eysenck, găsim menționate trăsăturile caracteristice ale fiecărui tip temperamental. Astfel: Un rol important în reglarea Un a. Tipul temperamental coleric este un tip instabil, extravertit care se manifestă reactiv, neastâmpărat, agresiv, schimbător, impulsiv, optimist, activ;rol important în reglar eb.Tipul ebbbbb.Tipul sangvinic este tot extravertit, dar stabil, fiind sociabil, vorbăreț, săritor, hazliu, dispunând de vivacitate, spirit de grup;mmmmmmmmmmmmmmmmmmmportant în re c.Tipul re c.Tipul flegmatic este introvertit, stabil, pasiv, grijuliu, pașnic, controlat, demn de încredere, calm;atilllllltudinile caracteriale. Invatatorul trebuie să cunoască diversitatea caract d. Tipul d. bbbbbd.Tipul melancolic este introvertit, dar instabil, întristat, anxios, pesimist, sobru, nesociabil, liniștit.(Oprescu, N., Cunoașterea și tratarea diferențiată a copiilor preșcolari, Revista Învățămîntului Preșcolar, 1992, p.13)
Spre deosebire de temperament care se referă la însușiri puternice ancorate în ereditatea individului, caracterul vizează îndeosebi suprastructura socio-morală a personalității, calitate de ființă socială a omului.La preșcolari se află în proces de cristalizre și trăs „Caracterul trăs „Caracterul este un subsistem relațional-valoric și de autoreglaj al personalității și se exprimă, îndeosebi printr-un ansamblu de atitudini-valori. pozitive de caracter: conștiinÎn bbbbbbÎn structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea față de sine însuși ( modestie, orgoliu, demnitate, dar și sentimente de inferioritate, culpabilitate), atitudinea față de ceilalți, față de societate ( altruism, umanism, patriotism, atituduni politice) și atitudinea față de muncă.” (Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1998) , punctualitate, sârguință, simțul de răspun .În perioada preșcolară copilul trăiește o fffffffÎn perioada preșcolară copilul trăiește o amplificare și diversificare a stărilor afective, dar i se dezvoltă și posibilitatea de evaluare interioară și comparativă a lor, ceea ce determină o educare a afectivității, o rafinare și intelectualizare a conduitelor afective. Este La preșcolari Este La preșcolari se află în proces de cristalizare și trăsăturile pozitive de caracter: conștiinciozitate, punctualitate, sârguință, simțul de răspundere. Este vârsta când copiii își formează deprinderile de a saluta, de a fi politicoși și respectoși cu persoanele din jurul lor: părinți, profesori, etc. Educatorul trebuie să cunoască diversitatea caracterelor copiilor, observând atent, meticulos faptele copilului nu atât latura exterioară a faptei (ce anume a făcut copilul) ci mai ales care a fost motivul faptei. În funcție de aceste aspecte, măsura educativă poate să meargă de la sancționarea faptei exterioare (prin observație, mustrare) până la restructurarea sistemului de relații care l-au determinat pe copil să se comporte asfel.
Lărgirea mediului de apartenență a copilului în care intră , într-o primă etapă familia, apoi grădinița și mediul stradal, presupune din partea preșcolarului eforturi sporite de adaptare la cerințele acestui nou spațiu social. Situațiile diverse în care copilul este implicat sunt percepute adesea ca surse de neliniște și nervozitate din cauza ineditului pe care îl presupun. Acestea determină comportamente de retragere bruscă din sfera lor de influență și o anumită instabilitate a trăirilor afective cu preponderența emoțiilor negative. copii î Stabilirea unor relații din ce în ce ggggggStabilirea unor relații din ce în ce mai diferite cu adulții și cu vârstnicii determină dezvoltarea unor comportamente diferențiate în raport cu aceștia. Familia rămâne pentru copil cel mai intim spațiu unde copilul se simte în siguranță, în care constrângerile sunt mai puține, condițiile sunt mai permisive. deprinderile de a saluta, de a fi politicoși și respectoși cu La La bbbbbbLa rândul său, mediul extrafamilial stimulează dezvoltarea a nenumărate nuanțe de stări afective inclusiv de natură intelectuală, evaluativ-morală care se află într-un proces de socializare. Astfel preșcolarul trăiește eșecul și succesul, manifestă agresivități și timidități, sentimente de vinovăție și invidii, remușcări și admirații, atât în contexte reale, cât și prin imaginația de implicație (în povești, poezii, relatări diverse).” ((Șchiopu, U., apud.Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia școlară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002) din jurul lor: părinți, Perioada preșcolară este prima în care copilul devine abilitat, manifestând aptitudini. Domeniul muzicii, al desenului, al picturii, modelajul, sunt abordate de copii cu succes.”Există o dezvoltare a trebuinței de expresie creativă în perioada preșcolară” (Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., R.A., București, 1977).mMulți autori leagă constituirea și dezvoltarea trebuinței de expresie creativă de constituirea „ sinelui „ – ce este plasată în jurul vârstei de 4-5 ani – ca o tumultoasă dorință de identitate însoțită de tendințe afective, opoziții și conflicte acute legate de existența afectivă în familie.„
I .6. I 5.bbI I.5. Educația estetică și artistică – factori esențiali în evoluția c o p I. I.5. Educația estetică și artistică – factori esențiali în evoluția c o c copiluluibpreșcolarl copiluluibpreșcolarl Conceptul de estetica își are originea în limba greaca: esthesis care înseamnă simțire, trăire, esthetikos ceea ce se referă la sensibil, plăcut, frumos. Estetica este șTermenul de estetica își are originea în limba greaca: esthesis care înseamnă simțire, trăire, esthetikos ceea ce se referă la sensibil, plăcut, frumos. Estetica este știința despre frumos care studiază legile și categoriile frumosului.
Educația estetică reprezintă “activitatea de formare-dezvoltare a personalității umane prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat și cultivat la nivelul sensibilității, al raționalității și al creativității umane.” (Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., București, 1994, p.127)
Ca latură a educației, educația estetică îndeplinește mai multe funcții educative, exercitând o acțiune polivalentă asupra dezvoltării personalității. Arta reprezintă principalul mijloc prin care se realizează relația estetică dintre om și realitate, constând într-o sesizare a generalului în particular.
Arta exprimă întotdeauna ceva, poartă un mesaj, comunicând sentimentele și ideile creatorului pe care “beneficiarul” de artă le receptează și le asimilează într-un mod propriu.
Educația asigură condiții propice pentru stimularea și promovarea creativității în toate domeniile de activitate, inclusiv în activitățile de învățare.
Educația estetică urmărește pregătirea copilului pentru actul de valorizare- recuperare- asimilare care precede crearea valorilor estetice.
Arta are forță educativă, oferind nu numai o cunoaștere plastică (prin imagini concrete) ci și emotivă (afectivă). A înțelege o operă de artă înseamnă înainte de toate, a o “simți”, a o trăi și abia pe această bază a cugeta asupra ei.
Sfera esteticului este mai cuprinzătoare decât a artei, iar educația estetică nu se reduce doar la educația artistică. Frumosul, ca valoare estetică, nu e doar artistic, ci și natural sau socio-comportamental. Ființa noastră estetică se manifestă în raport cu toate aceste dimensiuni ale frumosului. N. Hartman identifică două sensuri ale frumosului: un sens restrâns care delimitează frumosul de sublim, comic, grațios, și un sens larg, care permite integrarea tuturor categoriilor estetice în sfera frumosului, cu condiția de a considera aceste categorii doar prin dimensiunea estetică. Componentele educatiei estetice sunt:
– idealul estetic reprezintă ceea ce este „specific, dominant în diversitatea gusturilor estetice și se exprimă prin principii care se impun și acționează la nivelul unei epoci istorice. Fiind specific unei întregi epoci istorice, idealul înglobează o imensă experiență socială și are o relativă stabilitate”. (Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., București, 1994, p.127)
– judecata estetică reprezintă un aspect psihic de natură intelectuală care constă în capacitatea de a aprecia valorile estetice avand la bază o serie de criterii de evaluare.
– gustul estetic este condiționat de cunoașterea și interiorizarea unor criterii valorice, reprezintă capacitatea de a reacționa spontan printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție față de obiectele și procesele naturale, de actele și realizările umane sau de operele de artă, privite toate ca obiecte ale însușirii estetice a realității de către om. Gustul estetic mai poate fi definit ca fiind categoria care exprimă calitatea și capacitatea omului de a iubi și aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv și comportamental. C. Cucos afirmă că : „asa cum exista un analfabetism școlar, există și un analfabetism estetic- incapacitatea de a sesiza frumosul și de a fi impresionat de acesta, insensibilitatea față de inefabilul artei”( C.Cucos, Pedagogie, Ediția a II-a, Polirom, Iași, 2002)
– Sentimentele estetice însumează o configurație de emoții, rezultat al unor trăiri mai profunde și de durată a frumosului din natură, societate si artă. Sentimentele estetice reprezintă cea mai înaltă formă de trăire a frumosului. Ele își pun amprenta asupra întregii personalități. Profunzimea și durata trăirii diferă de la un individ la altul, fiind determinată de categoria (tipul) valorii estetice și de structura personalității.
Pentru educația estetică, frumosul poate fi atât scop, cât și mijloc. Frumosul ca scop stă la baza educației pentru artă, adică permite realizarea premiselor pentru înțelegerea, receptarea și integrarea frumosului artistic. „Frumosul ca mijloc întemeiază educația prin artă, care vizează realizarea unei instruiri morale, întâlnire cu noutatea, în care recunoaștem unul din factorii cei mai importanți ai intelectuale, fizice etc. prin intermediul frumosului artistic”.(Cucoș, C., 1998)
Educația estetică nu trebuie confundată cu educația artistică. Din punctul de vedere al conținutului, educația estetică are o sferă mai largă, incluzând frumosul din natură, societate și artă; educația artistică vizează doar frumosul din opera de artă. Din punctul de vedere al finalităților, educația estetică își propune formarea receptivității și creativității estetice, pe când educația artistică are în vedere dezvoltarea și cultivarea capacităților creative în registrele metodice, specifice fiecărei arte. Din punctul de vedere al formelor de realizare, educația estetică se desfășoară, cu preponderență, sub forma unor activități teoretico-informative, pe când educația artistică se derulează mai mult pe un traiect practic-aplicativ.
În raport cu vârstele, educația estetică suferă modificări în funcție de particularitățile specifice vârstei și individuale. Încă din grădiniță, preocupările pentru educația estetică au un rol preponderent, factorul estetic trebuie integrat în grad înalt în toate activitățile desfășurate cu preșcolarii.
Educatia estetica fiind implicată în întreg procesul de formare și autoformare a personalității urmărește realizarea următoarelor obiective așa cum sunt prezentate în literatura de specialitate de G. Văideanu și C. Cucoș:
a) obiective privind formarea capacității de a recepta adecvat valorile estetice;
b) obiective privind dezvoltarea capacităților de a crea valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare.
Prima categorie a obiectivelor vizează problema formării personalității în spiritul cerințelor pe care le implică necesitatea cunoașterii, evaluării și folosirii adecvate a valorilor estetice, ceea ce presupune, de fapt, formarea conștiinței și conduitei estetice a personalității, în raport de cerințele generale ale integrării acesteia în universul estetic.
În prima categorie se includ următoarele obiective:
– Formarea senzorialității estetice – sensibilitatea față de fenomenul estetic și pregătirea pentru înțelegerea limbajului, procedeelor și fenomenelor prin care se manifestă valorile estetice. Pentru a dezvolta receptivitatea estetica este nevoie de cultivarea acelor simțuri prin intermediul cărora vor fi sesizate conformațiile cromatice, acustice, etalate de opera de artă, de stimularea reacțiilor proprii receptări artistice personale, spontane, autentice.
– Formarea gustului estetic reprezinta o sarcină prioritară, fiind întemeiat pe însușirea unui sistem de valori, dezvoltarea judecății estetice, pe conturarea unei sensibilități proprii, a posibilității de a analiza și de a judeca impresia produsă de operele receptate.
– Gustul estetic este capacitatea de a reacționa spontan, printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție, față de obiectele și procesele naturii, față de operele artistice. Judecata estetică este acel act de deliberare, de ierarhizare a obiectelor estetice pe baza unor criterii generale și statornice, personale și autentice, de apreciere.
– Formarea sentimentelor și convingerilor estetice reprezintă o sarcină, prioritară a educației estetice, stimularea trăirilor afective superioare caracterizate prin intensitate, profunzime și finalitate, cum sunt respectul și dragostea față de artă, pasiunea pentru frumos în toate manifestările sale. Gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele și convingerile estetice sunt principalele componente ale atitudinii estetice.
Cea de a doua grupă de obiective vizează dezvoltarea creativității estetice. Din această grupă fac parte urmatoarele obiective:
– Identificarea și cultivarea aptitudinilor estetice:
– Formarea deprinderilor și abilităților specifice, necesare în diferite domenii ale artei; C – Însușirea tehnicilor de exprimare artistică; reativitatea este, cu reativitat nnnnnn- Cultivarea stilului individual, al originalitatii;
Realizarea educației estetice presupune respectarea principiilor generale, dar și a unor principii specifice ( Cucoș, C., Pedagogie, 2002, Polirom, Iași):mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm P Principiul educării estetice pe baza valorilor autentice
Procesul educației estetice presupune în primul rând dezvoltarea capacității de a reproduce valori estetice, de a deosebi valorile de nonvalori. Acest principiu cere respingerea ideii că educația estetică presupune trecerea printr-o etapă „inițiatică” a non- valorii, a prostului gust. În acest mod se formează gustul estetic care este capabil să procedeze selectiv în universul estetic și să direcționeze în sens axiologic, atât procesul formării estetice, cât și conținutul și manifestările estetice ale vieții oamenilor.
Potrivit acestui principiu se recomandă educatorilor să folosească în procesul educației estetice acele valori estetice care au intrat definitiv în patrimoniul național și universal al universului estetic.
Principiul perceperii profunde și creatoare a operelor de artă și valorilor estetice în generale
Este valabil îndeosebi în contextul artei moderne, care lasă deschisă calea interpretării. Necesitatea unei perceperi de profunzime în artă se impune pentru înțelegerea acesteia să fie de esență și nu de suprafață. Riscul unei perceperi superficiale poate fi determinat de numeroase cauze: lipsa unei temeinice culturi estetice, lipsa aptitudinilor estetice.
Principiul perceperii globale a conținutului și formei obiectului artistic
În opera de artă există o unitate necesară între conținutul și forma acesteia. Cunoașterea integrală a acesteia presupune înțelegerea unitară a celor două condiiții prin care se manifestă opera de artă sau valoarea estetică, oricare ar fi conținutul și forma. Perceperea globală stă la baza fuziunii funcționale a intelectului și afectivității în același timp, ceea ce determină revelația estetică. Armonia formă – conținut exprimă apropierea dintre inteligență, imaginație și sensibilitate atât în actul creației cât și în planul receptării.
P Principiul înțelegerii și situării contextuale a fenomenului artistic Acest principiu Acest p Acest principiu recomandă să se cunoască cât mai temeinic corelețiile dintre operă, creator și condițiile istorico-sociale. El cere să se abordeze cunoașterea și aprecierea unei opere de artă la un nivel interdisciplinar. Respectarea cerințelor acestui principiu al educației estetice ajută la realizarea unor obiective de bază ale educației estetice ca: formarea capacității de apreciere și evaluare a operelor de artă, formarea gustului și idealului estetic.
Pentru realizarea obiectivelor educației estetice, la vârsta preșcolară educatoarele pot folosi mijloace generale, care urmăresc educarea multilaterală a copiilor și mijlooace specifice, care vizează realizarea unor anumite sarcini de ordin estetic.
Dacă ne referim la mijloace generale, acestea pot fi ambianța plăcută în care trăiește, crește și își desfășoară activitatea copilul, jucăria, etc. iar ditre mijloacele specifice educației estetice le constituie practicarea diferitelor forme ale artei în cadrul diferitelor activități din grădinița de copii (activități comune, opționale, șezători, serbări, audiții muzicale, etc.). La aceste modalități de realizare a educației estetice mai putem adăuga vizitarea muzeelor și a expozițiilor, vizionarea organizată de spectacole, cercurile și concursurile artistice, discuțiile cu artiști etc. ExperiExperiența estetică a copilului nu se acumulează numai în grădiniță. Mediul informal abundă în stimuli estetici, care integrați de către educatori în cadrul activităților, se pot constitui într-o bază de susținere și de realizare a educației estetice.”Chiar dacă nu există o coordonare între ceea ce se desfășoară în grădiniță și ceea ce se întâmplă în afara ei, educatoarea rămâne, în continuare, factorul modelator principal, care va integra experiențele întâmplătoare și variate ale copiilor, corelându-le și interpretându-le împreună cu ei, în conformitate cu standardele axiologice autentice. “ (Cucoș, C., Pedagogie, 2002, Polirom, Iași)
KREPEREKCURRICULAREkALEKACTIVITĂȚILORKDE AvvvvvvvvvvvvfCAPITOLULmII II REPEREKCURRICULAREkALEKACTIVITĂȚILORKDE A ABILITĂȚIKPRACTICEINVATAMANTULUI
REPEREKCURRICULAREkALEKACTIVITĂȚILORKDE A ABILITĂȚIKPRACTICEINVATAMANTULUI
„Jucariile obișnuite duc la o proastă dezvoltare a imaginației.
Copiii trebuie să și le facă singuri în cea mai deplina
libertate, cum și din ce le trece prin minte”
(T. Radu,) (C. Narly)
„Jucariile obișnuite duc la o proastă dezvoltare a imaginației.
Copiii trebuie să și le facă singuri în cea mai deplina
„Jucariile obișnuite duc la o proastă dezvoltare a imaginației.
Copiii trebuie să și le facă singuri în cea mai deplina
libertate, cum și din ce le trece prin minte”
(T. Radu,)
libertate, cum și din ce le trece prin minte”
(T. Radu,)
II. 1. p„Jucariile obișnuite duc la o proastă dezvoltare a imaginației.
Copiii trebuie să și le facă singuri în cea mai deplina
libertate, cum și din ce le trece prin minte”
(T. Radu,)
libertate, cum și din ce le trece prin minte”
reșcolară
II. 1. Copilul și educația preșcolară
Drumul pe care n II. 1. Copilul și educația preșcolară
Drumul pe care ne angajăm în educarea copilului preșcolar, trebuie să fie neted, să fie luminat de educatoare prin știință și personalitate. De aceea activitățile desfășurate în grădiniță trebuie bine planificate, atât din punct de vedere al obiectivelor și cunoștințelor, cât al strategiilor didactice.
„O acțiune educativă încununată de succes se întemeiază pe o concepție coerentă și pe o strategie acțională care nu pierde din vedere mulțimea faptelor, aspectelor și interdependențele lor care se cer corelate și controlate în același timp.” ( Ezechil, L., Păiși, L., Laborator preșcolar, 2002, p.7)
Acțiunile desfășurate de educatoare cu copiii care se încadrează în nivelul 3-5 ani se recomandă a fi gândite și organizate din perspectiva orientării spre socializare. Activitățile defășurate cu copiii care se încadrează în nivelul 5-7 ani vor fi gândite și organizate din perspectiva pregătirii pentru școală.Grădinița nu urmărește doar pregătirea copilului pentru școală, ci pregătirea acestuia pentru viața socială viitoare.
Adaptarea școlară presupune, alături de maturitate intelectuală, conotativ-motivațională, și prezența unui anumit grad de maturitate socială. Aceasta se referă la însușirea și respectarea unor deprinderi de conduită civilizată în colectiv, la existența unei independențe relative a copilului în acțiuni și față de adult, la posibilitatea de a se adapta facil la prezența persoanelor străine. Perseverența în acțiuni, încrederea în forțele proprii sunt alte obiective luate în considerare în aprecierea maturității copilului ca vârstă psihologică.
Accentul plasat pe dezvoltarea capacităților, atitudinilor ce țin de dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a respecta diversitatea), dezvoltarea fizică (motricitate fină și grosieră, dar și sănătate și alimentație sănătoasă) sau a atitudinilor și capacităților în învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență în activitate, creativitate), alături de competențe academice urmărite în mod tradițional (din domeniul dezvoltării cognitive și a limbajului și comunicării) impun cadrelor didactice o atenție deosebită în proiectarea demersului educațional. Dezvoltarea globală a copilului influențează în mod direct modul de organizare a educației din grădiniță, toate experiențele copilului sunt experiențe de învățare care duc la dezvoltarea în diverse domenii. Proiectarea didactică este, inevitabil, profund influențată de această concepție. Experiențele de învățare prin intermediul cărora educatorii urmăresc dezvoltarea globală a copilului includ: activități pe domenii experiențiale, alături de jocuri și activități didactice alese, completate de activități de dezvoltare personală precum: rutine, tranziții, activități de după-amiază și activități opționale.
În acest sens, domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a acestor obiective și, în același timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
II.2.Obiectivele și organizarea conținutului II.2.Obiectivele și organizarea conținuturilor activităților practice din g gradiniță P
Cu Î În învățământul românesc preșcolar conceptul de curriculum desemnează totalitatea experiențelor de predare-învățare-evaluare ( obiective, conținuturi, material didactic, activități de predare-învățare-evaluare ) planificate și oferite de grădiniță, ca instituție educațională, în vederea atingerii obiectivelor stabilite.
În sens larg, curriculum reprezintă ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece preșcolarul pe parcursul traseului său de formare.
În sens restrâns, acesta reprezintă ansamblul documentelor de tip reglator în care sunt consemnate date esențiale referitoare la procesele educative și experiențele de învățare pe care le oferă grădinița preșcolarilor ( plan de învățământ, programa, ghiduri de aplicare a programei, auxiliare, etc. ).
Curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, educația fiind centrată asupra preșcolarului, așa cum susține și D’Hainaut că „punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul, nu materia…. și că atunci când se vorbește de conținutul curricumului trebuie să înțelegem ca nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevulu.”
Noul curriculum se remarcă prin: Curriculumul integrat necesită utilizarea în manieră h– extensie – preșcolarii sunt implicați, prin experiențe de învățare, în cât mai multe domenii experiențiale: Domeniul științelor, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic și creativ, etc. din – echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experiențial atât în relație cu celelalte, cât și cu curriculum ca întreg;abilităților și competențelor celor educați, iar accentul educației ar trebui să – relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente cât și nevoilor viitoare ale preșcolarilor contribuind la facilitarea înțelegerii de către copil a lumii înconjurătoare și a propriei persoane, la acumularea trepatată de concepte, cunoștințe, atitudini și abilități necesare în viață, pună pe – de a – diferențiere – permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale chiar la preșcolari de aceeași vârstă; rezolva probleme și de a le aplica în contexte reale. Prin intermediul – progresie și continuitate- permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul și de la un ciclu de învățământ la altul. cestui tip de curriculum, este facilitată formarea și exersarea abilităț ilor Având în vedere că finalitățile educației în perioada timpurie vizează dezvoltarea globală a copilului obiectivele cadru ( competențe care trebuie dezvoltate pe durata întregului învățământ preșcolar pe cele cinci domenii experiențiale) și de referință( competențe formulate pentru fiecere temă și fiecare domeniu experiențial în parte) sunt formulate pe domenii experiențiale. Domeniile experiențiale cu care se operează în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar sunt: Domeniul limbă și comunicare, Domeniul om și societate, Domeniul științe, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic și creativ. de a realiza conexiuni care să reprezinte lumea Programul anual de studiu se va desfășura în jurul a șase mari teme : „Cine sunt/suntem?”; „Când, cum și de ce se întâmplă?”; „Cum este, a fost și va fi pe Pământ?”; „Cum planificăm/organizăm o activitate?”; „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”; „Ce și cum vreau să fiu?”.
Fiecare temă este structurată, în funcție de nivelul de studiu pe domenii experiențiale și conține obiective de referință, comportamente și sugestii de conținuturi.Activitățile practice specifice învățământului preșcolar sunt incluse în domeniul om și societate, preșcolarii putând fi puși în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale și executarea unor lucrări, prin constatarea proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în funcție de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc,
Obiectivele cadru, specifice abilităților practice, urmărite pe perioada preșcolară sunt:
formarea și consolidarea unor abilități specifice nivelului de dezvoltare motrică;
îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, și despre utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;
formarea deprinderilor practic- gospodărești și utilizarea vocabularului specific;
Conținuturile oferă o paletă largă de activități prin care copilul își poate acoperi sfera de interese, adaptându-se la resursele locale și făcând în același timp corelarea cu celelate activități derulate în grădiniță.
sPrin activitățile de abilități practice, li se oferă copiilor o educație cu caracter "divergent”, oferindu-le posibilitatea de se exprima liber, spontan, de a descoperi și de a produce ceva nou, printr-o gândire creativă, rapidă, critică și eficientă. Progresele inregistr ProgresProgresele înregistrate de copii sub aspectul îndemânării și priceperii, dorința de a cunoaște și de a munci, precum și bucuria în urma realizării unor lucrări nu pot fi decât benefice pentru dezvoltarea preșcolarului.vatamantul actual urmareste abor O Obținerea unor O O Atingerea unor rezultate stabilite în urma unei acțiuni pedagogice nu este decât un demers bazat pe întărirea rezultatelor bune, a progreselor elevilor, precum și prin utilizarea unor metode, tehnici și procedee care le oferă posibilitatea unei concentrări integrale a potențialului lor intelectual și creativ.Prin lectiile de arte vizuale si abilitati pract Scopul e Activitățile practice, din grădiniță, și ulterior din școală au ca scop esențial de a menține trează plăcerea participării copiilor la realizarea diferitelor produse utilizând tehnicile și procedeele de lucru învățate, de a da frâu liber imaginației, de a obține satisfacția realizării unui produs individual sau colectiv, ducând la formarea gustului pentru frumos, atitudinii estetice. Pot fi enumerate câteva atu-uri care întăresc ideea că prin acest domeniu se formează „competențe necesare pe tot parcursul vieții și anume:
copilul intră în contact cu o mare varietate de materiale din natură și prelucrate și se asigură un motiv pentru folosirea acestora în moduri reale;
se face apel la promptitudinea simțurilor și la ascuțimea observației;
se cere o imagine precisă a scopurilor ce trebuie atinse și este nevoie de ingenuitate și inventabilitate în planificare;
este necesară atenție mărită și responsabilitatea personală în execuție;
rezultatele se prezintă sub o formă atât de palpabilă, încât copilul poate fi orientat să-și aprecieze munca și să-și perfecționeze etaloanele”.( E.Moroșanu-Seghedin, Didactica abilităților practice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2014)
Toate aceste argumente conduc la concluzia trebuie reconsiderată importanța acestei discipline. Ea e departe de a fi considerată o Cenușăreasă, alături de celelalte așa numite „ „dexterități”(Educație plastică, Educație muzicală, Educație fizică).
Activitatea practică a copiilor preșcolari constitue un mijloc de exprimare estetică la fel de mare ca și activitățile de desen și de modelaj, de dezvoltare a vorbirii sau a jocurilor de construcție și de creație. Aceste activități permit copilului să reprezinte, să traducă în fapte ceea ce a văzut, a trăit sau își imaginează, constituind astfel o manifestare a vieții intelectuale a acestuia.
În organizarea și desfășurarea activităților practice trebuie respectate particularitățile de vârstă, dar și posibilitățile fizice și psihice.
În contextul în care copiii de 3 – 4 ani copii prezintă instabilitate la nivelul motricității, sunt neîndemânatici, fac mișcări bruște, insuficient coordonate și obiectivele acestei discipline urmărite pentru grupa mică pot fi sintetizate astfel:
familiarizarea copiilor cu diferite materiale de lucru; analiza senzorio-motrică a însușirilor caracteristice ale materialelor ( formă, culoare, mărime, consistență) în timpul acțiunii copilului cu ele;
formarea unor priceperi și deprinderi practice manuale necesare transformării unor materiale, confecționării unor jucării simple, accesibile, precum și mânuire a ustensilelor și accesoriilor necesare; îmbogățirea reprezentărilor copiilor cu privire la noile forme pe care le iau materialele în procesul transformării acestora în timpul lucrului; dezvoltarea proceselor gândirii( analiză, sinteză, comparație), îmbogățirea vorbirii copiilor cu structuri verbale exprimând însușiri ale materialelor, uneltelor și accesoriilor precum și denumirea acțiunilor efectuate în aceste lucrări;
dezvoltarea atenției voluntare și a unor trăsături morale, independența de acțiune, perseverență, îndrăzneală, încrederea în forțele proprii, răbdarea, spiritul de ordine, acuratețea și disciplina în muncă, cooperarea cu alți copii în realizarea unor lucrări colective;
obișnuirea copiilor de a da destinație utilă produselor în activitățile manuale, utilizarea acestora în jocurile lor;
educarea gustului estetic și a spiritului critic în aprecierea lucrărilor proprii sau ale altor copii, având în vedere forma, culoarea, originalitatea, corectitudinea, acuratețea lucrării;
dezvoltarea dragostei de muncă și respectul față de produsele muncii.
Începând cu grupa mijlocie ( 4-5 ani) se mai perfecționează coordonarea mișcărilor mâinii, aceste a fiind mai sigure, ca urmare a dezvoltării mușchilor mici.
La această vârstă se urmărește realizarea următoarelor obiective:
îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre materiale, însușiri și modificările acestora în procesul prelucrării;
analiza însușirilor caracteristice diferitelor materiale cu care lucrează și coordonarea senzoriomotrică
în acțiunile copiilor cu acestea;
dezvoltarea capacității de a analiza structura obiectelor și a compune întregul din părțile sale
componente; dezvoltarea gândirii și însușirilor limbajului specific activităților manuale;
dezvoltarea atenției voluntare și a imaginației creatoare, stimulând capacitatea de a combina
original modele noi, utilizând materiale variate;
formarea deprinderii de a-și alege singuri tema și materialul necesar activității; cultivarea spiritului
de colecționare a unor deșeuri, materiale din natură, utile lucrărilor manuale;
dezvoltarea capacității copilului de a realiza lucrări după modele grafice date, de a crea
independent sau în grupuri mici lucrări originale;
consolidarea deprinderilor tehnice formate în grupa preșcolară anterioară (de tăiere, lipire, îndoire,
bobinare, răsucire, înșirare, șnuruire), executate cu materiale variate; formarea u unor deprinderi noi ca: îmbinarea, înnodarea;
consolidarea deprinderii de a duce la bun sfârșit ceea ce au început și promovarea spiritului de ordine în folosirea materialelor;
dezvoltarea dragostei și respectului față de muncă, a spiritului și a gustului estetic în toate lucrările
practice realizate de către copii.
Copilul de 5-6 ani este sigur în mânuirea unor ustensile, coordonarea mișcărilor mâinii se face mai ușor și mai repede. Efortul depus nu este greu de suportat și își prelungește durata.
Obiectivele urmărite la activitățile practice la această vârstă sunt:
îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre însușirile caracteristice ale materialelor și despre modificările în prelucrarea acestora;
precizarea și îmbogățirea reprezentărilor despre obiectele și materialele folosite în activități practice, dezvoltarea gândirii creatoare, îmbogățirea vocabularului și activizarea vorbirii;
consolidarea și perfecționarea deprinderilor de lucru manual însușite în grupele anterioare: tăierea, lipirea, îndoirea, bobinarea, răsucirea, șnuruirea, îmbinarea, prin amplificarea acestora în continut și în complexitate; formarea altor deprinderi noi (tratarea suprafețelor, țesutul, cusutul);
dezvoltarea capacității de a realiza lucrări originale, în condiții cât mai variate, valorificând experiența acumulată; stimularea creativității copiilor în direcția alegerii subiectelor, a materialelor, și modului de executare a unei lucrări;
dezvoltarea și coordonarea mișcărilor mâinii în vederea pregătirii copiilor pentru învățarea scrisului;
cultivarea unor calități de voință și caracter cum sunt: inițiativa, perseverența, curajul, hărnicia, spiritul de cooperare cu alți copii în realizarea lucrărilor colective.
Asemeni celorlalte discipline, activitățile de abilitățile practice urmează trasee deja stabilite în conformitate cu finalitățile învățământului, ținând cont de importanța domeniului cultural care studiază personalitatea umană. Acestea contribuie la dezvoltarea psiho-fizică, morală și estetică a elevilor, îi familiarizează cu diferite forme de activități, ceea ce duce la însușirea unor priceperi și deprinderi elementare de muncă, dezvoltarea dragostei pentru muncă, dezvoltarea atenției, a spiritului de observație, formarea și educarea spiritului de echipă și nu în ultimul rând formarea și educarea spiritului critic. Ei trăiesc intens bucuria de a crea „ceva” nou pentru a se juca, dar și din dorința de a arata ceea ce știu să facă și cum știu să facă „ceva”. Materialele puse la îndemana copiilor le satisfac nevoia de cunoaștere, de activitate și exprimare.
Reușita preșcolarului în lucrările sale este un succes, cu atât mai prețios cu cât sarcina de lucru este mai dificilă. Bucuria copilului de a crea o jucărie, este un sentiment de încurajare, care educă voința și cultivă încrederea în forțele proprii, îi face să devină mai sensibili, să nu treacă pe lângă valorile frumosului fără să-l observe, de a fi mai buni, mai responsabili, de a acționa mai disciplinat, mai plini de inițiativă.
“ În realizarea planificărilor activităților practice se are în vedere raportul între conținut- ca totalitate a sarcinilor progresiv gradate, pe de o parte, și succesiunea temelor- ca totalitate a mijloacelor de concretizare a acestor sarcini, pe de altă parte. Cât privește eșalonarea conținutul tematic al activităților practice se are în vedere faptul că la nivelul I copiii execută o singură operație, exersând abilități de un anumit fel ( o singură tehnică de lucru). La nivelul II, copiii având deja formate abilitățile de bază, se planifică activități în care se pot realiza lucrări prin 2-3 tehnici și cu material diverse”.(Tomescu, V., Popescu, F., Planificarea activităților practice cu conformitate la grupele de ambele niveluri, Revista Învățământului Preșcolar, 2007, p. 111)
În literatura de specialitate există diferite moduri de a clasifica activitățile de abilități practice. După categoria de materiale folosite și operațiile de lucru pe care le implică acestea se poate face următoarea clasificare (Șerdean, I., Dițuleasa, F., Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice, E.D.P.. București, 1964):
1.Prelucrarea materialelor flexibile
2.Prelucrarea materialelor maleabile
3.Activități gospodărești
Fiecare dintre aceste teme cuprind mai multe subteme și anume:
Pentru categoria materialelor flexibile, programele școlare sugerează următoarele subteme:
Lucrări din hârtie, carton și mase plastice
Dintre tehnicile de lucru mai importante care pot fi utilizate la această subtemă avem: mototolirea, ruperea, tăierea/decuparea, îndoirea, lipirea, împăturirea.
Lucrări din fire și materiale textile
Activități care pot fi desfășurate în cadrul acestei subteme: cusutul, țesutul, împletituri
Lucrări din lemn
Lucrări cu materiale din natură și materiale recuperabile
Pentru prelucrarea materialelor maleabile apar următoarele subteme iar ca operație de bază utilizată în cadrul acestora este modelajul.
Lucrări din plastilină
Lucrări din argilă
Lucrări din cocă de hârtie
Lucrări din ipsos
Lucrări din sârmă
Activitățile gospodărești cuprind ca tematică:
Pregătirea și întreținerea îmbrăcămintei, încălțămintei, a accesoriilor școlare, a jucăriilor;
reguli de igienă corporală;
Lucrări de menaj: spălarea/curățarea fructelor și legumelor; aranjarea unei mese;
Pregătirea micului dejun; spălarea veselei; întreținerea interioarelor și a locurilor de
joacă;
Activități de îngrijire a plantelor de interior și de gradină;
Activități de îngrijire a păsărilor și animalelor mici;
Activități de colectare a plantelor medicinale;
Activități pentru protecția consumatorului;
Activități de îngrijire și păstrare a mediului înconjurător.
După clasificarea actualelor documente curriculare se identifică trei activități obligatorii:
1.Activități cu materiale din natură cu următoarele teme:
Aranjamente florale. Compoziție
Împletituri
Lucrări din lemn
Lucrări din lut, argilă, aluat, plastilină
Pregătirea materialelor pentru lucru: presare, uscare
Activitățile cu materiale din natură presupun activități de observare (caracteristicile materialelor colectate), de identificare, de clasificare (după diferite caracteristici: formă, culoare, mărime) și de colectare a unor materiale din natură (semințe, flori, frunze, crenguțe, castane, ghinde, legume, etc.)
2.Activitățile cu materiale sintetice includ temele:
Lucrări din hârtie: tehnica Origami, tehnica Tangram, conturări, decupări, ansamblări, lipiri, plierea și teșirea benzilor de hârtie, rupere și mototolirea
Lucrări din fire și materiale textile : cusutul, confecții, împletitul, țesutul
Construcții din mase plastice
3.Activitățikgospodărești a În funcție de materia primă utilizată activitățile cu materiale sintetice pot fi clasificate:
a.Lucrări de modelaj obținute din plastilină
Pentru copiii preșcolari modelajul este una dintre cele mai plăcute și accesibile activități. Activitățile de modelaj presupun planificarea gradată a acțiunilor ce urmează a fi realizate ce pornesc de la observarea unor obiecte, realizarea unor obiecte simple: bila, bastonașul, colăcei ajungându-se la produse mai complexe ce presupun asamblarea elementelor componente.
Activitățile de modelaj, față de celelalte activități, nu necesită prea mult cunoașterea și mânuirea unor instrumente, unealta principală în modelaj este mâna, iar obiectivul urmărit este coordonarea corectă a mișcărilor mâinii. Subiectele activităților cu lucrări de modelaj pot fi : legume, fructe, litere, cifre, șiragul de mărgele, coșulețe, animale, etc.
b.Lucrări din hârtie
În cadrul activităților ce presupun lucrări din hârtie și carton se folosesc diverse tehnici de prelucrare a hârtiei: conturarea, decuparea, ruperea și mototolirea hârtiei, asamblări și lipiri, plierea și țeserea benzilor de hârtie, colajul, tehnica îndoirii hârtiei- Origami, tehnica Tangram.
Există mai multe sorturi de hârtie și carton : hârtie glase, creponată, șervețel, hârtia de ziar, de scris, staniol, de ambalaj, carton, carton colorat, etc. Deosebirea dintre ele constă în rezistență, grosime, netezimea sau asprimea suprafeței, culoare.
Lucrările din hârtie și carton le permit preșcolarilor să realizeze diferite înfrumusețări și combinații cu aceste materiale dezvoltându-le gustul artistic și dragostea pentru ceea ce este frumos și util.
Decuparea este cea mai ușoară formă de prelucrare a hârtiei, copiii sunt solicitați să coloreze după tipar, apoi să taie cu foarfeca în mod corect. Se pot decupa orice fel de figuri (animale, fructe, legume, figuri geometrice, etc.), și dacă sunt și colorate, impresia artistică este alta, realizându-se și caracterul interdisciplinar al actului didactic ( abilități practice, educație plastică, cunoașterea mediului, matematică)
Tehnica mototolirii hârtiei este o tehnică relativ ușoară foarte des utilizată la preșcolari, „având un efect benefic asupra dezvoltării mușchilor mici ai degetelor și asupra supleței mișcărilor mâinii, atât de necesare scrisului”. (Stan, L., Stoicescu, Ana-Mary, Abilități practice și educație tehnologică- Ghid metodic, Editura Aramis Print, Bucuresti, 2007)
Este o tehnică prin care hârtia colorată( creponată, șervețele) este ruptă în bucățele și transformată în sfere mici prin mototolire iar apoi, în funcție de imaginația și personalitatea preșcolarului sunt lipite pe planșe.
Colajul reprezintă un procedeu prin care se realizează forme sau compoziții plastice cu ajutorul unor materiale diverse: plante, hârtie colorată, fire, material textil, etc.care sunt rupte sau tăiate și lipite total sau parțial pe suportul unei compoziții.
Activitățile care se realizează prin tehnica colajului se pot realiza în manieră transdisciplinară.
Tehnica îndoirii hârtiei – Origami reprezintă un element educațional al abilităților practice foarte atractiv pentru preșcolari.Singurul material necesar pentru această tehnică este hârtia care în mâinile copiiilor pot deveni adevărate „ opere de artă”. Lucrările realizate prin aceată tehnică necesită o execuție tehnică fără greș. De aceea trebuie să se lucreze curat și foarte exact, pornind de la cele mai simple ( Coiful, Morișca, Baticul, Racheta) ajungând la cele mai complicate (Șoricelul, Broasca, Solnița, Paharul, Lebăda, Elefantul).
Tehnica Tangram, „Jocul celor șapte figuri” este o tehnică de lucru de origine japoneyă, care constă în asamblarea a șapte figuri geometrice (2 triunghiuri mari, 1 triunghi mijlociu, 2 triunghiuri mici, un pătrat și un paralelogram), prin combinarea acestora pot fi realizate imagini ale unor obiecte reale. Teme care pot fi abordate prin tehnica Tangram: „Barca cu pânze”, „Pasăre măiastră”, „Castel”
c. Tehnici de prelucrare a firelor
Activitățile de prelucrare a firelor presupun: identificarea însușirilor firelor, învățarea unor tehnici de lucru, realizarea unor lucrări și jucării simple.
Tăierea și lipirea presupun, prin însăși denumirea lor dimensionarea (tăierea) firelor conform nevoilor obținerii produsului și lipirea acestora. Teme posibile: „Creanga cu flori”, „Nori”, „Flori”
Forfecarea este o tehnică ușoară, deoarece nu necesită reguli stricte și cunoștințe deosebite care presupune tăierea mărunt sau foarte mărunt a firelor textile. După ce firele sunt tăiate acestea sunt lipite pe un contur. Forfecarea este una dintre tehnicile care ajută la dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii, prin mișcările scurte și repetate a foarfecii. Lucrări care pot fi realizate prin forfecare: „Puișorii”, „ Omul de zăpadă”, „Livada”, „ Câmp cu flori”.
Șnuruirea reprezintă o tehnică de împletire prin răsucire ușoară a câte 2, 3, 4, 8 fire. Această tehnică se poate realiza mai ușor prin lucru în echipe de doi preșcolari, un preșcolar ține capătul de început, celălalt răsucind, împletind. Rolurile se schimbă pe parcurs. Se por realiza următoarele lucrări: „Mărțișorul”, „Cosița păpușii”, „Brățara”, „Coarda”
II.3.Tipologia și structura de bază a activităților de abilități practice
„Activitățile de abilități practice reprezintă un domeniu de activitate în care se aplică cunoștințe și se formează deprinderi în scopul transformării, într-un oarecare mod, a realității, a stării de existență a lucrurilor și fenomenelor, în scopuri utile omului și colectivității”. ( (Stoicescu, D., Abilități practice și didactica abilităților practice, 2008, p.14)
Și la nivelul grădiniței, în desfășurarea activitățile de abilități practice sunt folosite trei tipuri de lecție (ca și structură de activități) în funcție de obiectivele urmărite.
Lecția de comunicare a cunoștințelor noi
Acest tip de lecție nu apare foarte frecvent în planificările calendaristice dar este absolut necesară la începutul unei teme sau a abilităților copiilor în folosirea unei operații noi. Au ca obiectiv fundamental de a forma copiilor o privire de ansamblu asupra temei respective, „familiarizarea elevilor cu un nou fel de activitate.” (Șerdean, I., Dițuleasa, F., Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice, E.D.P.. București, 1964) Ca metode didactice folosite în cadrul acestei lecții se remarcă: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul de introducere și chiar dezbaterea cu diferite suporturi.
Lecția de formare a priceperilor și deprinderilor și de consolidare a acestora.Se pot identifica două tipuri distincte după tipologia clasică a activităților:
Formare de priceperi, deprinderi și abilități
Consolidare a priceperilor și deprinderilor
Elementul fundamental în cadrul acestei lecții îl constitue exercițiul, exercitarea repetată a mișcărilor, prin care se realizează operațiile respective. Aceste lecții urmează după o lecție introductivă, unde copiii au fost familiarizați cu toate aspectele teoretice.
Aceste lecții de formare de priceperi și deprinderi sunt caracterizate prin gradul sporit de muncă independentă a preșcolarilor, care execută operațiile necesare sub atenta supraveghere a educatorului.
3.Lecția de verificare a stadiului de formare a deprinderilor Și acest tip de lecție Și Și acest tip de lecție este întâlnit mai rar în planificările calendaristice fiind considerate, în mod eronat, ca implicite actului de formare și consolidare a unor deprinderi. Aceste lecții sunt planificate la sfârșitul unei activitati sau a unor obiecte pentru realizarea cărora a fost necesară parcurgerea mai multor activități.
Pen În desfășurarea unei de activități de abilități practice se parcurg trei etape fundamentale:
a. moment organizatoric sau introductiv
– organizarea sălii de grupă: așeyarea copiilor în moduri diferite pentru a putea coopera împreună folosind un set de material;
– pregătirea materialelor necesare activității;
b. dirijarea învățării
b.1. realizarea instructajului tehnic
– captarea atenției – introducerea in activitate
– anunțarea subiectului
– prezentarea și intuirea lucrării model
– demonstrarea de către educator
– explicarea și demonstrarea fiecărei etape de lucru
– verificarea modului de înțelegere a etapelor de lucru
b.2. aplicarea în practică a instructajului/ exersarea cu preșcolarii a etapelor de lucru legat
c. încheierea activității cu sub-etapele:
c.1. încetarea lucrului; curățenia la locul de muncă
c.2. dezbatere asupra utilității lucrării/frumuseții acesteia
c.3. analiza lucrării
c.4. aprecieri generale și individuale
Pentru obținerea unor rezultate cât mai valoroase în cadrul activităților de abilități practice este necesar o pregatire cât mai temeinică și anume: studierea programei școlare, îndrumărilor metodice, întocmirea planificării calendaristice etc., dar și unele aspecte specifice. Pentru proiectarea unei activități de abilități practice se distingkdouăketapekdekpregătire: 1.Pregătirea metodică 2.Pregatirea 2.Pregătirea tehnică Dupa o cunoastere temeinica a programei 1.Pregătirea metodică Dupa o cunoastere temeinica a programei scolare, precum si a ghi După o cunoaștere temeinică a programei școlare, precum și a ghidurilor metodice cu privire la abilități practice, educatorul întocmește planificarea calendaristică, care trebuie să respecte anumite cerințe:
planificarea se realizeaza pe teme- stabilirea conținutului activității și asigurarea unei succesiuni corespunzătoare – pentru exersarea unor operații în manieră consecutive;
trebuie să se menționeze subiectul ce se va realiza (lucrarea finală) la fiecare activitate sau dupămai multe activități, dar și operațiile de lucru ce urmeaza a fi învățate de preșcolari (exemplu: conturare, decupare, lipire).Operațiile de lucru trebuie să se refere și la mânuirea instrumentelor de lucru specifice pentru fiecare activitate;
stabilirea unei corelații între activitățile de abilități practice și celelalte activități;
stabilirea unei corelații juste între specificul materialelor utilizate, a ustensilelor, precum și celelalte materiale auxiliare;
în planificarea materiei se va ține seama și de anotimpul în care se desfășoară activitățile, pentru ca materialele necesare să se procure ușor;
2.Pregătirea tehnică
P Pentru activitățile de abilități practice presupune respectarea unor etape :
confecționarea lucrării model – pe o planșă, pe un suport vizual pentru a facilita demonstrarea etapelor de lucru. Lucrarea model trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic și estetic , adaptate particularităților de vârsta ale elevilor;
completarea procesului tehnologic. Pentru intelegerea termenului de proc
confecționarea materialului demonstrativ.
elaborarea proiectului de lecție
Activitățile de abilități practice sunt realizate de preșcolari cu mult interes și plăcere. Tocmai de aceea trebuie să profităm de motivația lor, pentru a optimiza atingerea anumitor obiective pe care nu le putem realiza prin alte forme de activitate. Această optimizare trebuie facută foarte rațional, în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copiilor, cu etapa de vârstă la care se află aceștia, cu abilitățile și deprinderile anterior însușite, deoarece „Copilul vine la școală cu lumea lui cu tot”( Stoicescu, D., Abilități practice și didactica abilităților practice, 2008) iar noi ca adulți și cadre didactice trebuie să proiectăm procesul instructiv- educativ asfel încât să aibă efecte cât mai benefice în dezvoltarea preșcolarului.
II. 4. II.4. Rolul abilităților practice în dezvoltarea personalității preșcolarului prin artelor a Din D Din punct de vedere al valorii educative abilitățile practice se situează pe același plan cu celelalte activități obligatorii organizate în grădiniță. Ele contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor cu condiția să se respecte cerințele pedagogice generale în organizarea și desfășurarea lor, precizarea clară a scopului didactic, stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive și cele educative, alegerea judicioasă a conținutului și metodelor corespunzătoare fiecărei părți a activității.
Importanța abilitățile practice constă în contribuția lor la dezvoltarea psiho-fizică, intelectuală, morală și estetică a elevilor. Prin aceste activități copilul învață să-și coordoneze mișcările, capătă pricepere și îndemânare, se educă simțul estetic, se îmbogățește sfera afectivă prin educarea spiritului dragostei pentru muncă și a respectului pentru ceea ce a realizat el și ceilalți din jurul lui.
În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător, copilul este pus în situația de a executa o serie de mișcări precise, coordonate și sistematizate. Executarea mișcărilor se face cu ajutorul mâinii.
Activitățile practice cu diferite materiale: plastilină, hârtie, carton și utiliyănd diferite tehnici care sunt specifice vârstei preșcolarilor: mototolire, decupare,modelaj, etc. contribuie la dezvoltarea mușchilor mici ai mâinilor, la coordonarea mișcărilor acestora, care duc la însușirea mai rapidă a unor deprinderi de muncă din cadrul altor forme de activitate, a deprinderilor de a scrie,de a desena.
Actionând asupra materialelor și utilizând diverse instrumente de lucru elevul își exersează concomitent analizatorii vizual și cutanat, și musculatura fină a mâinii. Tema indicată de educator n-ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenați analizatorul vizual și scoarța cerebrală, sub controlul căreia copilul selecționează și aranjează materialul după culoare, formă, mărime. Exercițiile pe care copiii le desfășoară organizat stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarței cerebrale, mărind funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie.
Mâna, care constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebită importanță pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind faptul că dintre toți analizatorii mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecție.
În activitățile de abilități practice toate cunoștințele se completează și se adâncesc. Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, materiale din natură și propunându-și să realizeze ceva din ele, așa după cum indică modelul educatorului, copilul are prilejul să cunoască proprietățile acestora, să le compare și să generalizeze anumite calități ale lor. În mod direct copilul constată calitățilehde: mărime, formă, culoare, rezistență , elasticitate. Confecționând diverse obiecte, ei vor trebui să cunoască unele reguli și norme elementare cu privire la operațiile de muncă necesare. În fiecare formă de activitate prevazută de programă (modelaj, lucrări din hârtie, împletituri, etc.) copiii sunt familiarizati cu operațiile de lucru corespunzătoare, cu tehnica executării diverselor materiale, continuând și dezvoltând în permanență activitățile desfășurate anterior.Copiilor trebuie să li se ofere zilnic o varietate de experiențe artistice.Pe parcursul întregului an ei trebuie să fie puși în fața posibilității de alegere personală a diferitelor activităti: decupare, lipire, desenare, etc. pentru ca aceste activități să fie mereu interesante și stimulatoare pentru copii.
Efectul pozitiv al acestor lecții în procesul de cunoaștere se datorează și faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct cum se pot aplica în practică anumite cunoștințe însușite și la alte discipline de învățământ, ducând la consolidarea și aprofundarea acestora.
Deprinderile și priceperile de muncă practică însușite în activitățile de abilități practice îl obișnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce contribuie în mare masură la pregatirea lui pentru munca viitoare. Deprinderile de mânuire a celor mai simple unelte și instrumente de lucru ușurează mai târziu înțelegerea construcției și funcționării unor procese mai complexe, moderne.
Din felul cum se desfășoara lecțiile desprindem și importanța lor în educarea simțului ordinii și al curățeniei. Materialul din care se realizează tema este prezentat și aranjat într-o anumită ordine, operațiunile de execuție se succed de asemenea într-o ordine dinainte stabilită, astfel că după o serie întreagă de activități copilul reușește să-și desfașoare întreaga activitate în mod organizat. În cadrul acestor activități el este obligat să lucreze curat, să strânga materialul rămas după execuția lucrării, să-și spele mâinile. Toate aceste cerințe contribuie la educarea simțului ordinii și al curățeniei.
În activitățile de abilități practice copiii vin în contact cu diferite materiale pe care le observă, analizează, le clasifică dezvoltându-se astfel spiritul de observație, de atenție precumvșikmemoriakelevilor.hAceștia intră în contact cu bogația de forme și culori a obiectelor pe care le execută contribuie la „educarea gustului pentru frumos și face ca ei să nu devină simpli admiratori pasivi ai acestuia, ci să aibă o atitudine creatoare”. (Șerdean, I., Dituleasa, F., Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice în clasele I-IV, E.D.P., Bucuresti,1964) kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk Aba Activitățile de abilități practice își aduc contribuția și la îmbogățirea vieții afective a copiilor. Ei trăiesc din plin momentul în care pot constata singuri că în urma efortului depus au ajuns la rezultatul dorit.Sentimentul de bucurie și de satisfacție pe care copilul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrării sale contribuie în mod deosebit la educarea dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele lui proprii.Încrederea în sine este o trăsătura pe care psihologii o asociază persoanelor creative.Când un copil are încredere în sine, pornește cu încredere în executarea unei sarcini, este pozitiv, vesel, calm, se încrede și în ceilalti și colaborează cu plăcere, este inventiv și creativ.”Mai tarziu imaginea de sine și încrederea în forțele proprii vor ajuta copilul în rezolvarea situațiilor de viată; încrederea în forțele proprii aducând jumatate din energia necesară rezolvării acestora.”(Vrasmas, E., Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanite, București, 1999)
După cum spunea și Platon „Frumosul se educă prin frumos” un adevar valabil pâna astăzi, în cadrul activităților practice atunci când decupează, colorează, modelează copilului i se formează răbdarea, îndemânarea, simțul estetic, trăsături care vor duce la formarea personalității și, chiar dacă nu va ajunge artist, îi va face viața sufletească mai bogată, va fi mai sensibil la tot ce-l înconjoară, mai fericit.
CapitolulvIII „Bune”BunehpractCapitolulvIII
prink prin abilitățile practice”
”Bunehpracticikînkdezvoltareakpersonalitățiikpreșcolaruluik prink prin abilitățile practice”
„Educația care cultivă dispozițiile, poate să promoveze indivizi mult mai utili societății, decât educația care fără să țină socoteală de dispozițiile indivizilor îi cultivă pentru întrebuințări de multe ori opuse acestor dispoziții.”
(C. Narly)
„Educația care cultivă dispozițiile, poate să promoveze indivizi mult mai utili societății, decât educația care fără să țină socoteală de dispozițiile indivizilor îi cultivă pentru întrebuințări de multe ori opuse acestor dispoziții.”
(C. Narly)
III.1PROIECTE TEMATICE. PROIECTE DIDACTICE
PROIECT TEMATIC
”CU CE ȘI CUM CĂLĂTORIM”
NIVEL: II
III.1PRIII.1PROIECTE TEMATICE. PROIECTE DIDACTICE
PROIECT TEMATIC
”CU CE ȘI CUM CĂLĂTORIM”
NIVEL: II
GRUPA:mmare DURATA: 1 săptămână
TEMA DE STUDIU: ”Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ?”
SUBTEMA: ”Cu ce și cum călătorim?”
HARTA PROIECTULUI:
OBIECTIVE DE REFERINTĂ:
OBIECTIVE DE REFERINTĂ:
Domeniul Limbă si Comunicare
Să participe la activitătile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;
Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;
Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește;
Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris;
Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date;
Să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze.
Domeniul stiintă
Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;
Să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10;
Să identifice poziția unui obiect într-un șir utilizând numeralul ordinal;
Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;
Să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite;
Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.
Domeniul Om si Societate
Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;
Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;
Să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
Să recunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice.
Domeniul Estetic si creativ
Să redea teme plastice specifice desenului;
Să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii;
Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice;
Să recunoască fragmente din creații muzicale naționale și universale, corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preșcolar și preocupărilor acestuia.
Domeniul Psihomotric
Să fie apt să utilizeze deprinderile însușite în diferite contexte.
EVENIMENT DE DESCHIDERE
La centrul tematic realizez o machetă care să combină mijloacele de transport specifice deplasării pe uscat, aeriene si acvatice, precum și un trenuleț pe șine.
Curioși și impresionați de aranjamentul de la centrul tematic, copiii cer informatii.
METODE ȘI PROCEDEE : conversația, observația spontană și dirijată, povestirea, explicația, exercițiul.
TABEL CU CENTRE DE INTERES DESCHISE SI CU MATERIALELE
PUSE LA DISPOZITIA COPIILOR
INVENTAR DE PROBLEME
I INVENTAR DE ACTIVITĂȚI
GRUPA: MARE PROCES TEHNOLOGIC
SUBIECTUL: Trenulețul
TEMA: Prelucrarea materialelor flexibile
SUBTEMA: Lucrări din hârtie
MATERIALE: hârtie glacé, foarfece, imagini cu mijloace de transport, lucrare model, carioci
ETAPE DE LUCRU:
decuparea locomotivei și a vagoanelor
decuparea geamurilor și a roților
lipirea locomotivei, vagoanelor, gemurilor și roților
desenarea călătorilor
finisarea lucrării
TEMA ANUALĂ: CE ȘPROIECT DIDACTIC
GRUPA: mare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Activitate practică
TEMA: Primăvara
SUBIECTUL: Primăvara (machetă)
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare de priceperi și deprinderi
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate colectivă (decupare, lipire, ansamblare)
SCOPUL: Consolidarea deprinderii de a realiza în colectiv o lucrare practică inspirată din
natură
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască materialele primite;
O2: să folosească corect tehnicile însușite anterior: decupare, lipire, ansamblare;
O3: să parcurgă în ordine etapele de lucru în vederea realizării temei;
O4: să aprecieze corect propria lucrare și ale colegilor după , criteriile stabilite
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observația; MATERIALE ȘI MIJLOACE DIDACTICE: crenguțe de copac, sârmă, plastilină, nucă, bețișoare, hârtie albă, hârtie glacé, polistiren expandat, lucrări model, lipici, pene, carton;
FORME DE ORGANIYARE: frontal, pe grupe; CUM VREAU SĂ FIU? ACTIVITĂȚII: CU CE CĂLĂTORIM?
SCOPUL: Consolidarea cunoștințelor despre numerația în limitele 1-10, formarea unui PROCES TEHNOLOGIC SUBIECTUL: Primăvara S U BI SUBIECTUL: Primăvara (machetă) TEMA: Prelucrarea materialelor flexibile SUBTEMA: TEMA: Prelucrarea materialelor flexibile SUBTEMA: Lucrări din hârtie, carton, mase plastice SUBTEMA: Lucrări din hârtie, carton, mase plastice MATERIALE: crenguțe de copac, MATERIALE: crenguțe de copac, bețișoare, nucă, hârtie albă, sârmă, hârtie glacé, polistiren expandat, lucrări model,lipici, carton, pene, plastilină USTENSILE: foarfece, cariocă USTENSILE: foarfece, cariocă neagră și portocalie CRENGUȚA ÎNFLORITĂ Etape de CRENGUȚABÎNFLORITĂ Etape de lucru: 1. Lipirea frunzelor verzi, din hârtie glacé, pe 1. Lipirea frunzelor verzi, din hârtie glacé, pe crenguță. 2. Ruperea în bucăți foarte mici a 2. Ruperea în bucăți foarte mici a polistirenului expandat. 3. Aplicarea lipiciului pe 3. Aplicarea lipiciului pe crenguțe. 4. Lipirea bucăților de polistiren. 5. Pictarea 4.Lipirea bucăților de polistiren. 5. Pictarea florilor (polistirenului) cu . 5.PictareaBflorilorh(polistirenulu) cu roz. Ro BARZA
Etape de lucru:
1. Decuparea capului și a aripilor.
2. Colorarea ciocului, a ochilor și a aripilor.
3. Lipirea aripilor.
4. Ansamblarea capului și a picioarelor.
RÂNDUNICA
Etape de lucru: 1. Decuparea corpului și a aripilor. 2. Colorarea ciocului și a ochilor. 3. Lipirea penelor de o parte și de alta a hârtiei. 4. Lipirea aripilor. FLORI Etape de lucru: 1. Lipirea hârtiei glacé verde pe bețișor. 2. Decuparea florilor. 3. Fixarea a două sau trei flori într-un capăt al bețișorului. 4. Lipirea unui cerculeț galben în mijlocul petalelor. 5. Lipirea frunzelor.
GHIOCEI Etape de lucru: 1. Lipirea hârtiei glacé pe sârma pregătită sub formă de tulpină a ghiocelului. 2. Așezarea pătratului din hârtie albă cu doua vârfuri opuse sus și jos. 3. Îndoirea pătratului – vârful de sus peste vârful de jos. 4. Îndoirea celor două părți laterale, până vârfurile lor sunt mai jos decât vârful din mijloc.
III.2. OPȚIONAL
„Creatorii de modă”
În scopul stimulării creativității, imaginației copiilor propun acest opțional care îmbină abilitatea manuală cu pictura, desenul și cu educația pentru societate. Temele ce se propun vin în sprijinul formării gustului estetic al copiilor, în sensibilizarea lor pentru față de frumos, modern dar decent, potrivit diferitelor ocazii ce se ivesc în societatea în care trăiesc. Se pune accentul atât pe a ști ceea ce se apreciază de cei din jur din punct de vedere estetic, vestimentar și accesorizare cât și pe a simți frumosul, confortabilul ce vine din interior, din propriile aspirații.
„Moda” este un fapt trecător ca și istoria, timpul, dar cu mari implicații sociale, cu puternic impact asupra personalității. Și cum preșcolaritatea este perioada de debut a personalității, se consideră un lucru deosebit de important educarea gustului estetic, a plăcerii de a fi inventiv, dar corelat cu educarea sentimentului de apartenență la un grup social în care să te integrezi fără obstacole, chiar și în ceea ce privește ținuta.
De asemenea, deosebit de important este și educarea spiritului critic, copilul trebuind să-și expună propriile păreri, opinii dar într-un mod amiabil, cooperant și fără a respinge părerile celorlalți. Pararel cu acesta se educă și spiritul cooperant, al lucrului în echipă dar și spiritul competitiv, fiecare trebuind să realizeze obiecte de vestimentație cât mai originale.
Durata opționalului: 1 an școlar
Nivelul: IIn Consider că abilitățile practice nu reprezintă doar o disciplină care urmărește formar Numărdore/dsăptămână:1 Domenii implicate: DEC, DOS nor abilități și deprinderi de lucru, ci are efecte psiho-OBIECTIVE CADRU: amentale esențiale, contribuind la formarea personalității, –––- 1. Dezvoltarea creativității, stimularea imaginației fiecărui copil în parte prin acordarea posibilității de manifestare liberă;Educarea gustului estetic și a spiritului critic în scopul 2. Educarea gustului estetic și a spiritului critic în scopul interiorizării unor valori estetice, morale ca: bine, frumos, decent; titudini maleabile, sentimente pozitive, gustul și simți 3. Exersarea capacității de a exprima idei, gânduri, trăiri și cunoștințe prin intermediul limbajului plastic, în mod liber, creativ și original; estetică, de aceea ea trebuie controlată și orien 4. Exersarea unor deprinderi de mânuire a diferitelor instrumente de lucru utilizate în confecționarea diferitelor obiecte.spre folosul tuturor, nu numai pentru cei cu înclinații. ducatorii OBIECTIVE DE REFERINȚĂ: să stimuleze și să valorifice sub toate aspectele potențialul creativSă cunoacă vestimentația potrivită diferitelor ocazii pe baza observațiilor făcute; al copiiloSă diferențieze ținutele frumoase de cele mai puțin frumoase pe baza propriilor aspirații dar și pe baza cunoștințelor asimilate în domeniu; care pot deveni „un diamant care strălucește chiar Să diferențieze ținutele decente de cele mai puțin decente pe baza mentalității sociale stabilite în urma analizelor făcute;atunci când este strivit” (Nicolae Iorga-Cugetări), învățând prin aSă creeze vestimentații și accesorii originale ca urmare a manifestării libere a imaginației;u numaiSă aplice în mod creativ idei preluate de la alți colegi; să înțeleagă mesajul unei opere de artSă exerseze în contexte noi tehnici de lucru cunoscute; ci, mai ales, să trăiască și să iubeasSă exerseze deprinderi de mânuire a diferitelor instrumente de lucru; frumosul. Este necesar să se formeze caractere și suflete puternice cât și mlădioase, încât să poată rezista transformărilor și să pornească SEMESTRUL I
nou la drum când va fi momentul. Să nu le ascundem faptul că lumea în care intră nu este o lume sigură, ca avem de trăit cautând mereu echilibrul iar creativitatea este una din calitățile indispensabile omului modern.
După cum spunea și Platon „Frumosul se educă prin frumos” un adevar valabil pâna astăzi. Pornind de la această remarcă putem afirma cu certitudine că abilitățile practice repreyintă locul ideal unde copilul primește înatunci când decupează, colorează, modelează copilului i se formează răbdarea, îndemânarea, simțul estetic, trăsături care vor duce la formarea personalității și, chiar dacă nu va ajunge artist, îi va face viața sufletească mai bogată, va fi mai sensibil la tot ce-l înconjoară, mai fericit.Consider că abilitățile practice nu reprezintă doar o disciplină care urmărește formarea unor abilități și deprinderi de lucru, ci are efecte psiho-comportamentale esențiale, contribuind la formarea personalității, cultivând atitudini maleabile, sentimente După cum spunea și Platon CONCLUZII se educă prin frumos” un adevar valabil pâna astăzi. Pornind de la această remarcă putem afirma cu certitudine că abilitățile practice repreyintă bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb După cum spunea și Platon „Frumosul se educă prin frumos” un adevar valabil pâna astăzi. Pornind de la această remarcă putem afirma cu certitudine că abilitățile practice reprezintă locul ideal unde copilul, într-un mod deosebit de plăcut, primește o educație estetică și își dezvoltă gustul estetic, având o influență puternică asupra dezvoltării personalității preșcolarului. Acest lucru poate fi observat imediat prin modul în care își creează ambientul, prin modul în care se îmbracă, prin modul în care se comportă în relațiile interumane. În acest timp nu avem voie să uităm nici o clipă că copiii care azi se uită curioși la noi, pe care îi ajutăm să parcurgă o perioadă instructiv- educativă sunt viitorul nostru. Dacă va fi un viitor sau nu, depinde și de cum îi învățam să și-l facă. unde copilul primește înatunci când decupează, colorează, modelează unde Consid Pentru ca acest lucru să fie realizabil trebuie găsite soluții care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele copiilor. Anatole France afirmă: “Dibăcia învățătorului nu este decât aceea de a trezi curiozitatea minților tinere ca să le potolească apoi această curiozitate pe care numai ființele fericite o au vie și sănătoasă. Cunoștințele vârâte cu de-a sila în minte o astupă și o înăbușă. Ca să mistui știința trebuie să o fi înghițit cu poftă”. Cu alte cuvinte, reușita obiectivelor propuse stă în libertatea de exprimare a preșcolarului; el trebuie doar îndrumat, sprijinit cu materiale, tehnici și modalități de exprimare artistică, el trebuie să își conceapă lucrarea după starea interioară.
Deprinderile formate în cadrul activităților de abilități practice sunt cu impact pe termen lung și vor însoți viitorul adult toată viața, pentru că manierele elegante debutează cu banalul mod de pregătire a materialelor de lucru, cu mânuirea acestora, organizarea unor expoziții cu lucrările realizate demonstrând capacitate de analiză, evaluare și autoevaluare, păstrarea ordinii și a curățeniei. Atenția cu care combină culorile într-o lucrare poate contura viitorul arhitect, decorator sau creator de modă.
Consider că abilitățile practice nu reprezintă doar o disciplină care urmărește formarea unor abilități și deprinderi de lucru, ci are efecte psiho-comportamentale esențiale, contribuind la formarea personalității, cultivând atitudini maleabile, sentimente pozitive, gustul și simțirea estetică, de aceea ea trebuie controlată și orientată spre folosul tuturor, nu numai pentru cei cu înclinații. Atunci când decupează, colorează, modelează copilului i se formează răbdarea, îndemânarea, simțul estetic, trăsături care vor duce la formarea personalității și, chiar dacă nu va ajunge artist, îi va face viața sufletească mai bogată, va fi mai sensibil la tot ce-l înconjoară, mai fericit. Educatorii trebuie să stimuleze și să valorifice sub toate aspectele potențialul creativ al bbbbbEducatorii trebuie să stimuleze și să valorifice sub toate aspectele potențialul creativ al copiilor care învățând prin artă nu numai să înțeleagă mesajul unei opere de artă ci, mai ales, să trăiască și să iubească frumosul. Este necesar să se formeze caractere și suflete puternice cât și mlădioase, încât să poată rezista transformărilor și să pornească din nou la drum când va fi momentul. Să nu le ascundem faptul că lumea în care intră nu este o lume sigură, că avem de trăit cautând mereu echilibrul iar creativitatea este una din calitățile indispensabile omului modern.
1. Ana, Aurelia, Cioflica, Smaranda Maria, Proiecte tematice orientative, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2003;
2. Barbu, H., Mateiaș, Alexandra, Rafailă, Elena, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Pedagogie preșcolară. Didactică, E.D.P., R.A., București, 1998;
3. Berger, G., Omul modern și educația sa, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973;
4. Bojneag, Maria, Bărboi, Elena, Caiet de abilități practice cu joc și distracție, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2005;
5. Cerghit, I., Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980;
6. Cosmovici, A., Iacob, Luminița, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1998;
7. Crețu, Carmen, Teoria curriculumului și conținuturile educației, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iași, 1999;
8. Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2001;
1. Ana, Aurelia, Cioflica, SmarandaBIBLIOGRAFIE Maria, Proiecte tematice orientative, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2003;
2. Barbu, H., Mateiaș, Alexandra, Rafailă, Elena, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Pedagogie preșcolară. Didactică, E.D.P., R.A., București, 1998;
1. Barbu, H., Mateiaș, A., Rafailă, E., Popescu, E., Șerban, F., Pedagogie preșcolară. Didactică, E.D.P., R.A., București, 1998
2. Berger, G., Omul modern și educația sa, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973
3. Bojneag, M., Bărboi, E., Caiet de abilități practice cu joc și distracție, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2005
4. Cerghit, I., Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980
5. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1998
6. Cozma, C., Studii de filosofie a educatiei umanitătii – Iași, Ed. Junimea, 1997 7. Crețu, Carmen, Teoria curriculumului și conținuturile educației, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iași, 1999
8. Crețu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2001
9. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002
10.Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008 Ezechil, Liliana, 11.Ezechil, Liliana, Păiși Lăzărescu, Mihaela, Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București,2002 12. Ghibu, O., Desprexeducațien–vBucurești,nEd.bMarin Preda,1995 Glava, A., Glava, 13.Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 14. Neagu, M., Beraru, G., Activități matematice în grădiniță, Editura Polirom, Iași, 1997 15. Oprescu, N., Cunoașterea și tratarea diferențiata a copiilor preșcolari, în Revista ÎnvățământulHPreșcolar,H1992 16. Petricică, M., Petre, M., Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, E.D.P., București, 1977 16. Piaget, J., Psihologia 17. Piaget, J., Psihologia inteligenței la copii, Editura Știintifică, București, 19657. Planchard,. 18.gRoco, M., Creativitatea individuală și de grup.Studii experimentale, București, Editura Academiei Române, 1979 19. Roșca, Adriana, Marcu, Vasilica, Aplicații cu materiale 19. 19.Roșca, A., Marcu, V., Aplicații cu materiale din natură, Editura Aramis, 2003
20.Seghedin,E., Didactica abilităților practice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași,D2014) 21.Stan, L., Stoicescu, Ana-Mary, Abilități practice și educație tehnologică – Ghid metodic, Editura Aramis Print, București, 2007;
21. Stana, G., Învățământul preșcolar în contextul integrării în Uniunea Europeană,în Revista Învățământul Preșcolar, nr.1, 2007;
22. Stoicescu, Daniela, Abilități practice și didactica abilităților practice, 2008;
23. Șchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., R.A., București, 1977;
24. Șerdeanu, I., Dițuleasa, F., Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice în clasele I-IV, E.D.P., București, 1964;
25. Șovar, Rodica, coordonator Cunoașterea copilului preșcolar, Revista de Pedagogie, București, 1992;
26. Tomescu, Victoria, Popescu, Florina, Planificarea activităților practice cu continuitate la grupele de ambele niveluri , în Revista Învățământul Preșcolar, nr.1, 2007;
27. Vrasmas,E., Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate, București, 1999;
28. Zulal Ayture Scheele, Origami, Minunate figuri din hârtie plisată, Editura M.A.S.T., București, 2006;
29. ***Activități practice pentru grădiniță, Editura Aramis, București, 2004;
30.***Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Tribuna Învățământului, București, 1993; 32. www.didactic.ro
31. www.didactic.ro
SmarandaBIBLIOGRAFIE Maria, Proiecte tematice orientative, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2003;
2. Barbu, H., Mateiaș, Alexandra, Rafailă, Elena, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Pedagogie preșcolară. Didactică, E.D.P., R.A., București, 1998;
1. Barbu, H., Mateiaș, A., Rafailă, E., Popescu, E., Șerban, F., Pedagogie preșcolară. Didactică, E.D.P., R.A., București, 1998
2. Berger, G., Omul modern și educația sa, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973
3. Bojneag, M., Bărboi, E., Caiet de abilități practice cu joc și distracție, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2005
4. Cerghit, I., Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980
5. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1998
6. Cozma, C., Studii de filosofie a educatiei umanitătii – Iași, Ed. Junimea, 1997 7. Crețu, Carmen, Teoria curriculumului și conținuturile educației, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iași, 1999
8. Crețu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2001
9. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002
10.Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008 Ezechil, Liliana, 11.Ezechil, Liliana, Păiși Lăzărescu, Mihaela, Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București,2002 12. Ghibu, O., Desprexeducațien–vBucurești,nEd.bMarin Preda,1995 Glava, A., Glava, 13.Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 14. Neagu, M., Beraru, G., Activități matematice în grădiniță, Editura Polirom, Iași, 1997 15. Oprescu, N., Cunoașterea și tratarea diferențiata a copiilor preșcolari, în Revista ÎnvățământulHPreșcolar,H1992 16. Petricică, M., Petre, M., Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, E.D.P., București, 1977 16. Piaget, J., Psihologia 17. Piaget, J., Psihologia inteligenței la copii, Editura Știintifică, București, 19657. Planchard,. 18.gRoco, M., Creativitatea individuală și de grup.Studii experimentale, București, Editura Academiei Române, 1979 19. Roșca, Adriana, Marcu, Vasilica, Aplicații cu materiale 19. 19.Roșca, A., Marcu, V., Aplicații cu materiale din natură, Editura Aramis, 2003
20.Seghedin,E., Didactica abilităților practice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași,D2014) 21.Stan, L., Stoicescu, Ana-Mary, Abilități practice și educație tehnologică – Ghid metodic, Editura Aramis Print, București, 2007;
21. Stana, G., Învățământul preșcolar în contextul integrării în Uniunea Europeană,în Revista Învățământul Preșcolar, nr.1, 2007;
22. Stoicescu, Daniela, Abilități practice și didactica abilităților practice, 2008;
23. Șchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., R.A., București, 1977;
24. Șerdeanu, I., Dițuleasa, F., Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice în clasele I-IV, E.D.P., București, 1964;
25. Șovar, Rodica, coordonator Cunoașterea copilului preșcolar, Revista de Pedagogie, București, 1992;
26. Tomescu, Victoria, Popescu, Florina, Planificarea activităților practice cu continuitate la grupele de ambele niveluri , în Revista Învățământul Preșcolar, nr.1, 2007;
27. Vrasmas,E., Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate, București, 1999;
28. Zulal Ayture Scheele, Origami, Minunate figuri din hârtie plisată, Editura M.A.S.T., București, 2006;
29. ***Activități practice pentru grădiniță, Editura Aramis, București, 2004;
30.***Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Tribuna Învățământului, București, 1993; 32. www.didactic.ro
31. www.didactic.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Frumosul Si Utilul In Ochii Copilului. Repere Curriculare ale Activitatilor de Abolitati Practice (ID: 165337)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.