Frauda Prin Intermediul Cartilor DE Credit

ACADEMIA DE POLIȚIE

„ALEXANDRU IOAN CUZA“

FACULTATEA DE DREPT

MASTER: COMBATEREA CRIMEI ORGANIZATE

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf.univ.dr.

ABSOLVENT :

R.A.

BUCUREȘTI

2016

ACADEMIA DE POLIȚIE

„ALEXANDRU IOAN CUZA“

FACULTATEA DE DREPT

–

TEMA:

FRAUDA PRIN INTERMEDIUL

CĂRȚILOR DE CREDIT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf.univ.dr. –

ABSOLVENT :

–

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CĂRȚILE DE CREDIT

Apariția, evoluția și prezentarea cardurilor

Avantajele si dezavantajele apariției cardurilor din punct de vedere creșterii ratei infracționale in Romania

Clasificarea cardurilor

Elementele de securitate generale si caracterele fizice ale cardului

CAPITOLUL II. FONDUL CAUZELOR CARE A DUS LA APARITIA ACESTUI GEN DE INFRACTIUNI

Factorul demografic

Factorul economic

Factorul geografic

Factorul cultural

CAPITOLUL III. CONTRAFACEREA CĂRȚILOR DE CREDIT

Definiția contrafacerii

Persoane pretabile la contrafacerea cărților de credit

CAPITOLUL IV. ACTIUNI SPECIFICE POLIȚIEI PE ACEASTA LINIE DE INFRACTIUNI

Măsuri luate pentru prevenirea si combaterea fenomenului de contrafacere pe plan internațional

PS-09-IGPR_DCCO privind investigarea infractiunilor cu instrumente de plata electronice MODIFICAT APRILIE 2014 pentru descoperirea software urilor folosite in clonarea si extragerea datelor de pe carduri

Apariția de noi metode de efectuare a plății prin diferite feluri de suporți și apariția aparatelor 3G, 4G

Restricții utilizate în imagini fotografice pe carduri

Reproducerea fotografiei posesorului de card

Reproducerea semnăturii posesorului de card

Falsificarea cărților de credit

CAPITOLUL V. TRAFICUL CĂRȚILOR DE CREDIT

CAPITOLUL VI. INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE CU AJUTORUL CALCULATORULUI PERSONAL PRIVIND CĂRȚILE DE CREDIT

Introducere privind utilizarea calculatorului in săvârșirea de infracțiuni privind cărțile de credit

Persoane pretabile la săvârșirea unor astfel de infracțiuni

Modus operandi

Operațiunile ilegale folosite de criminalii cibernetici

Masuri de combatere a fenomenului infracțional in mediul virtual

CAPITOLUL VII. MĂSURI DE CONTRACARARE A FENOMENULUI INFRACȚIONAL PRIVIND CĂRȚILE DE CREDIT

Limita de autorizare (floor limit)

Lista de avertizare

Autorizarea tranzacției

Finalizarea tranzacției

Reținerea cardului

Centrul de procesare

Moduri de operare in cazul infracțiunilor privind cărțile de credit

Frauda cu carduri la automatele bancare

CAPITOLUL VIII STUDIU DE CAZ

8.1 Prezentarea grupului infractional ce actiona pentru clonarea cardurilor

8.2 Instrumentele folosite de acestia

8.3 Modus operandi

8.4 Area geografica unde actionau

8.5 Masurile politienesti luate impotriva acestora

8.6 Rezolvarea cazului de catre autoritatile romane

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CĂRȚILE DE CREDIT

1.1. Aparitia, Evolutia si prezentarea cardurilor

Cartile de credit reprezinta o forma simplificata de plata, care au cunoscut o rapida evolutie de-a lungul timpului. Acestea se prezinta sub forma unui dreptunghi mic de plastic, asemanator unei carti de vizita, purtator de informatii tiparite si inregistrate magnetic, cu ajutorul caruia se pot face plati electronice la diversi comerciali.

Conform dictionarului explicativ al limbii romane, cartea de credit este definita ca fiind „un instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clientii au acces la contul propriu, atunci cand utilizeaza bancomatul.”

Cardul de plată sub o formă arhetipală a apărut pentru prima oară în SUA în anul 1914 fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Singura limitare a acestui card era faptul ca se puteau face cumparaturi doar de la aceasta companie deoarece era un card proprietar, privat.

În 1950 un american pe nume Frank McNamara împreună cu partenerul său Ralph Schneider crează primul card de credit pentru plăți în restaurant iar in doar câțiva ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianți , cardul devenind universala. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor și industriei timpului aferent (travel and entertainment, T&E). Astfel, in loc de teancul de bani avem un simplu card prevazut cu o banda magnetica pe care sunt tiparite si inregistrate toate informatiile necesare unor astfel de operatii.

Succesul cardului a fost rapid și apariția sa a fost un punct de cotitură în istoria plăților în general, și în istoria plăților fără numerar în special. În 1976 cardul BankAmericard avea să devină binecunoscutul card Visa, iar Bank of America impreună cu alte bănci asociate, și trecând prin mai multe transformări, devine Visa International.

Sistemul de plăți electronice prin card al Visa este bazat pe o rețea proprie, privată, de telecomunicații (VisaNet), asigură o tratare unitară și în timp real a autorizării tranzacțiilor efectuate cu cardurile de plată ale membrilor, precum și o tehnologie de decontare unitară și sigură între toate bănciile membre. Se poate spune că sistemul Visa de plăți electronice prin carduri, inclusiv cel desfășurat prin Internet sau telefonie mobilă, a dat prima lovitură puternică metodelor de plată prin numerar sau cecuri, plățile electronice prin carduri dovedindu-se rapid mai atractive decât cele tradiționale, în principal prin comoditate, viteză și siguranță, calități oferite atât deținătorilor de carduri cât și comercianților.

Visa international nu a ramas pe pozitie de monopol in acest domeniu deoarece datorita sistemului bancar superdezvoltat a dus la aparitia a numeroase tipuri de carduri emise de diferite banci. In acest sens s-au infiintat si dezvoltat mai multe organizatii pe plan international si anume EUROCARD MASTERCARD, AMERICAN EXPRESS, DINER’S CLUB, J.C.B, DISCOVER NOVUS si VISA INTERNATIONAL.

Pentru o mai bună înțelegere a ceea ce este și la ce folosește cardul voi face în cele ce urmează o serie de precizări.

Așadar cartea de credit sau cardul este un instrument modern de achitare fără numerar a tranzacțiilor comerciale sau de obținere de numerar de la ghișeele băncilor sau de la automatele de eliberare de numerar.

Din punct de vedere funcțional, cardul este o cheie de acces la un cont atașat acestuia. Cartea de credit este un instrument netransmisibil și individualizat adică nu poate fi utilizat de nimeni altcineva decât de persoana nominalizată pe fața cardului și a cărei semnătură apare pe reversul acestuia.

In tarile civilizate, o persoana este considerata suspecta daca achita pentru unele servicii sau obiecte materiale cu servieta de bani. In Romania acest lucru nu este considerat ca fiind ceva iesit din comun.

Pana în decembrie 1989, in perioada comunista, acest instrument de plată nu a fost folosit decât de cetățenii veniti din strainatate pentru achitarea unor servicii sau bunuri în valută. După anul 1989 majoritatea băncilor importante din Romania, au emis în nume propriu astfel de carduri, acceptând în același timp si cardurile folosite pe plan internațional.

Astfel a luat ființă și ROMCARD in 1994 care a devenit lider in furnizarea serviciilor privind tranzactiile cu carduri bancare in Romania.

Dupa ce au devenit membri VISA INTERNATIONAL, mai multe banci importante din Romania si anume Banca Comercială Română (BCR), Banca Română de Comerț Exterior BANCOREX, BRD, Banca Agricolă și Banca “Ion Țiriac”- au fondat societatea comercială pe acțiuni ROMCARD SA, având ca obiect de activitate procesarea tranzacțiilor cu carduri bancare..

Ca orice lucru nou, a trecut o perioada indelungata pana cand acest mijloc modern de plata sa fie acceptat si implementat.

Inainte de anul 2000, cardul de credit parea un moft, ceva folosit doar pentru a impresiona persoanele importante din societate demonstrandu-le statutul social avut. Adevarul este ca, in vremea aceea, cu un card bancar nu puteai face multe lucruri. Putini vanzatori acceptau plata cu cardul , bancile nu erau interesate sa se extinda in acest segment si existau un numar infim de bancomate.

Dupa o perioada de timp, lucrurile au inceput sa evolueze, o mare parte din firmele internationale si-au deschis reprezentate si puncte de vanzare in Romania iar cardul de credit a devenit un mijloc de plata comun. Astfel daca in primii anii dupa 1989 numarul posesorilor de carduri era de ordinul catorva mii de persoane, in anul 2016 , numarul acestora a ajuns la cateva milioane de persoane.

Băncile și-au dezvoltat treptat rețele de A.T.M. – uri și tot mai multe magazine, restaurate, încep să accepte și comerțul electronic, tot mai multe magazine virtuale, printre care unele autohtone, oferindu-ți posibilitatea de a sta acasă și a cumpăra orice cum ar fi : produse alimentare, aparatură electronică de înaltă performanță, produse pentru gradinarit, carti, etc.

În România însă cele mai multe carduri sunt cele de debit. Sistemul lor de funcționare este simplu. Posesorul cardului nu poate folosi decât banii pe care îi depune într-un cont bancar. Daca cardul de credit este alimentat periodic cu sume de bani acesta va putea fi folosit pentru achitarea serviciilor , iar in caz contrar , acesta va deveni un accesoriu la purtator. Un avantaj ar fi acela ca nu mai este nevoie sa purtati o suma mare de bani si nu mai trebuie sa va fie frica de furtul acestora.

În al II-lea rând, sumele de bani pe care le aveți pe card primesc automat dobândă. Bineînțeles nu cât ar primi dacă ați constitui un depozit la termen, însă trebuie să aveți în vedere faptul că acest instrument este destinat plăților pe care le faceți în fiecare zi.

Tocmai, din aceeași cauză băncile aplică în cazul cardurilor același regim al dobânzilor ca și în cazul conturilor persoanelor juridice. La cardurile de credit procedura este diferita. Pe de o parte, acesta funcționează întocmai ca o carte de debit, doar ca limita monetara disponibila este stabilita de banca, iar acesti bani nu apartin titularului cardului de credit . Banca te creditează în limita unei anumite sume pe care o stabilește în funcție de veniturile pe care le ai. Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât și limita de creditare crește. Dobânda la creditul de card variază de la bancă la bancă.

Există, spre exemplu, bănci care îți cer să returnezi banii într-un număr de rate și nimic mai mult. In caz contrar, banca îți blochează limita de creditare. Însă sunt și bănci care opereaza intr-un mod total diferit. La semnarea contractului cu banca, clientul stabilește o dată la care în fiecare lună trebuie să depună o parte din suma cu care a fost creditat de către bancă (de obicei 40%). Dacă până la data stabilită nu plătește, linia de credit îi este blocată până când o face. Restul (60%) poate fi plătit în timp după cum dorește clientul. Există și cărți de credit speciale, așa numitele “GOLD CARD” destinate exclusiv persoanelor cu un venit substanțial. Pe lângă limita de creditare care, de obicei, este o sumă cu cel puțin 4 zerouri în coadă, un astfel de card oferă și o serie de avantaje cum ar fi servici gratuite de tipul asigurărilor sau numerar în caz de urgență.  De la nici macar un milion de carduri de credit în luna mai 2008, numărul acestora a depășit 2,3 milioane în vara lui 2014. După același model, descoperitul de cont a urcat de la 0,7 la 1,2 milioane de clienți. Cumulat, datoriile populației Romaniei au ajuns la 7,3 miliarde de lei, respectiv 1,6 miliarde de euro. Bancile au reusit sa convinga cetatenii prin oferirea unei diversitati de facilitati pentru care au alocat sume importante de bani in dezvoltarea si promovarea lor.

Potrivit ultimelor date statistice in anul 2008 existau 960.000 de carduri de credit, 730.000 de descoperiri de cont si 4.380.000 de cedite de consum iar in iulie 2014 existau 2.340.000 de carduri de credit, 1.200.000 de descoperiri de cont si 2.320.000 de credite de consum.

Ultimii sapte ani au adus modificari importante pe piata cardurilor din Romania, efectele crizei financiare marcand in mod diferit evolutia portofoliilor celor mai mari banci locale. Intervalul 2009 – 2014 a constituit pentru unele institutii de credit o piatra de incercare in dezideratul de a-si mentine numarul de carduri active, in timp ce pentru altele a fost extrem de productiv.

Cele mai importante banci de pe piata din Romania sunt : Banca Comerciala Romana, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, ING Bank, CEC Bank si Bancpost.

Toate toate cele sapte institutii care administreaza portofolii ce depasesc un milion de carduri controleaza impreuna aproape 12 milioane de instrumente de plata, ceea ce reprezinta peste 80% din cardurile valide in circulatie.

Cu cele circa 4,6 milioane de carduri active, Raiffeisen Bank si Banca Transilvania sunt cei mai mari emitenti de instrumente de plata, acoperind aproape o treime din totalul pietei.

Raiffeisen Bank (2.305.137 de carduri active) si Banca Transilvania (2.270.000 de carduri active) au reprezentat acel gen de concurenta in care nu se stia niciodata cine castiga , marja de castig fiind foarte mica.

Trebuie sa fie evidentiata pozitia dominanta a Raiffeisen Bank pe piata cardurilor care se hraneste consistent din faptul ca banca austriaca conduce autoritar nisa instrumentelor de plata cu functie de credit.

Grupul format din Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, BCR si BRD este urmat pe aceasta nisa de ING Bank si CEC Bank, singurele banci care au mai reusit sa depaseasca pragul de un milion de carduri de debit. Alti jucatori importanti de pe segmentul cardurilor de salarii sunt Bancpost(600.000 de unitati), UniCredit tiriac Bank (400.000), OTP Bank (255.000) si Garanti Bank (112.000). Totodata, Alpha Bank si Piraeus Bank se numara printre institutiile de credit care au peste 100.000 de carduri de debitl

Raiffeisen Bank este lider autoritar pe segmentul cardurilor de credit, acolo unde circa o treime dintre instrumente sunt emise de IFN-uri

Banca Transilvania este liderul nisei cardurilor de business, reusind sa-si dezvolte de doua ori si jumatate portofoliul in ultimii cinci ani

Bancile din Romania nu exceleaza pe segmentul cardurilor destinate persoanelor juridice, cumuland portofolii mult inferioare fata de cele alcatuite din instrumente de plata pentru persoane fizice.

Desi bancile isi doresc o activitate ridicata a cardului la plata produselor comerciantilor, titularii cartilor de credit il vad mai mult ca pe o bucatica de plastic care le asigura posibilitatea de a retrage bani cash de la ATM, in zilele de salariu sau pensie de la sfarsitul fiecarei luni sau in momentele in care primesc un transfer de bani de la prieteni sau rude de familie.

Numarul mare de posesori de carduri din Romania a facut sa fie necesara o instruire adecvata a titularilor cartilor de credit pentru a evita eventulalele neplaceri ce pot rezulta din acest motiv.

Astfel trebuie sa fie avut in vedere urmatoarele actiuni si anume:

sa nu se introduca cardul in automatele stricate care au un aspect dubios sau afiseaza mesaje de atentionare

sa verifice integritatea aparatului si daca acesta corespunde cu realitatea

sa nu dezvalue nimanui codul PIN al cardului, iar folosirea lui sa se faca cu discretie

sa nu foloseasca datele personale in prezenta altor persoane

sa protejeze cardul printr-o folosire prudenta

sa anunte imediat institutia emitenta privind pierderea cardului;

sa nu se aseze in aproprierea unui magnet pentru ca se va sterge informatia de pe banda magnetica

sa se pastreze toate chitantele pentru impiedicarea efectuarii unei plate frauduloase

1. 2. Avantajele și dezavantajele pe care le prezintă apariția cardurilor din punct de vedere al prevenirii fenomenului infracțional în România

Introducerea noilor instrumente de plată, cum ar fi și sistemul cardurilor, a adus în România, după 1989, prezenta unor organizatii internaționale specializate în infracțiuni săvârșite cu ajutorul cardurilor furate, falsificate sau contrafăcute . Dezvoltarea internetelului si retelelor de socializare a permis racolarea mult mai simpla a membrilor , care mai apoi au facut parte din grupurile organizate specializate de aceasta dată în pirateria pe INTERNET cu ajutorul cardurilor, motivate fiind de ușurința și siguranța pe care o prezintă acest tip de infracționalitate prin computer, asistată de o tehnologie performantă.

La inceput, Romania nu a fost pregatita sa faca fata acestor noi tipuri de amenintari, fiind fortata sa adapteze legislatia interna la legislatia Uniunii Europene precum si sa adopte noi legi in sistemul judciar propriu.Treptat, însă, a elaborat un arsenal de mijloace juridice de a lupta contra noilor forme de infracționalitate.

Pregătirea efectivelor de specialiști în Poliția Română s-a desfășurat în paralel cu acțiunile de cooperare cu agențiile de aplicare a legii din U.E. și S.U.A., asistată fiind de organisme internaționale de talia INTERPOL, EUROPOL sau de mari firme emițătoare de carduri. Cooperarea s-a concretizat și în rezolvarea unor dosare de fraude informatice, cauzate de autori români unor posesori străini de carduri (și implicit, de conturi în bancă).

Incepand cu data de 1 Februarie 2014 Romania are un nou Cod Penal si un nou Cod de Procedura Penala.In domeniul criminalitatii informatice sunt preluate si modificate infractiunile din vechea lege 161/2003 cat si alte infractiuni din legi speciale. Astfel, se regasesc in NCP urmatoarele infractiuni informatice : art. 230 – Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea, daca s-a produs o paguba, art. 249 – Frauda informatica, art. 302 – Violarea secretului corespondentei, art. 311 – Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plata, art. 314 – Detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori, art. 325 – Falsul informatic, art. 360 – Accesul ilegal la un sistem informatic, art. 361 – Interceptarea ilegala a unei transmisii de date informatice, art. 362 – Alterarea integritatii datelor informatice, art. 362 – Alterarea integritatii datelor informatice, art. 364 – Transferul neautorizat de date informatice, art. 365 – Operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, art. 374 – Pornografia infantila, art. 388 – Frauda la votul electronic, art. 391 – Falsificarea documentelor si evidentelor electorale.

Direcția de Combatere a Crimei Organizate din I.G.P.R. investighează infracțiunile comise cu ajutorul calculatorului. Referindu-ne specific doar la criminalitatea pe INTERNET, putem afirma că, pentru această fază de început, Poliția Română se confruntă mai ales cu ambitiile tinerilor care, accesând propriul computer de acasă, frecventând INTERNET-Cafe-urile sau vizitându-și pur și simplu prietenii care au conexiune la INTERNET, comit infractiuni informatice cu scopul de a primi atentie de la media sau de a le fi recunoscut abilitatile. De exemplu, tinerii comit urmatoarele tipuri de infracțiuni: asistați fiind de programe-pirat generatoare de coduri și numere de cont ale cărților de credit, furnizate cu larghețe pe site-uri, ei comandă prin magazinele virtuale diferite obiecte și plătesc cu ajutorul cardurilor piratate.

Aceste manevre dolosive pun sub semnul întrebării securitatea site-urilor comerciale și provoacă o teamă utilizatorilor din rețea să apeleze la această formă de comerț electronic. De altfel, România a făcut obiectul unei sancțiuni, fiind la un moment dat scoasă de pe lista țărilor în care magazinele virtuale onorau comenzi. Printre site-urile care au aplicat aceasta sanctiune s-au numarat Amazon si ebay . În aceste condiții, Hackerii romani au găsit o metoda prin care puteau trece peste aceasta restrictie. Au început să treacă la expeditor, în locul României, o altă țară din Europa de Vest (Bulgaria, Ungaria sau Ucraina). De cele mai multe ori, atunci când expediția se făcea prin intermediul unor firme de curierat rapid, datele destinatarului erau false, fiind folosite acte de identitate sau procuri false.

Factorii de specialitate afirmă că există tendința de agravare a acestui fenomen datorită slabei coodonări la nivel bancar, cât și între băncile care funcționează în Români, precum și între acestea și cele emitente de carduri din străinătate; o altă cauză este absența unor reglementări legale concrete în acest domeniu dar și carențele în dotarea tehnică și cu personal a organelor de stat cu atribuții în lupta contra acestui fenomen.

La început, infractorii români au vizat fraudarea sistemelor electronice de plată după care s-au axat spre “punctele de vânzare” unde sunt acceptate cărți de credit denumite în limbajul de specialitate “P.O.S.” (“point of sale”) și spre efectuarea de tranzații comerciale prin rețeaua INTERNET, ce are site-uri specializate în vânzări-cumpărări.

La data de 13 septembrie 2000, între Poliția Română, D.C.C.O. (Direcția de combatere a crimei organizate) și US Service Secret au organizat o întâlnire unde s-au pus bazele cooperării între cele două organizații. La această întâlnire a participat si fostul șef al U.S. Secret Service, pentru Europa Centrală și de Est, Ralph Gonzales.

Cu această ocazie autoritățile americane și-au arătat disponibilitatea înființării unui punct de lucru în România, pe problematica banilor falși, a infracțiunilor pe calculator și a spălării banilor murdari, solicitând părții române înființarea unui compartiment specializat în combaterea infracționalității pe computer. Astfel au fost puse in miscare demersurile necesare infiintarii directiei de combatere a criminalitatii informatice unde au fost repartizati politisti specializati pe aceasta linie de munca avand experienta vasta in domeniu . De la inceput , acestia au primit titulatura de White Hats ai Politiei Romane.

În condițiile arătate mai sus. Poliția Română cooperează cu Asociația Internațională a Producătorilor de Cărți de Credit printre acestea fiind VISA, MASTERCARD, American Express etc.

1.3. Felul Card-urilor și clasificarea în funcție de anumite criterii

Cardurile de credit au fost emise sub diferite forme si o multitudine de destinatii. In cele ce urmeaza vom face o clasificare a acestora si vom evidentia destinatia specifica fiecarui tip de card de credit

CARDURILE AMERICAN EXPRESS

Exista 9 tipuri destinate anumitor tipuri de clienti. Astfel există:

Personal Card;

Gold Card;

Platinum Card;

Corporate Card;

Corporate Executive Card;

Optima Card;

Optima True Grace Card;

Governement Card;

Purchasing Card.

Personal Card

Sunt folosite la plățile lunare, efectuate în întregime cu condiția realimentării lunare a contului. Acest tip de card este în general accesibil oricărei persoane și e foarte des folosit pentru plata drepturilor bănești ale individului.

Gold Card

Și acestea sunt folosite la plățile lunare efectuate în aceleași condiții ca și Personal Card însă posesorul unui astfel de card poate opta pentru efectuarea plății facturilor lunare (spre exemplu datoriile la întreținere, la consumul de gaze etc.) sau pur și simplu pentru a obține bani gheață.

Platinum Card

Acest tip de card înglobează toate trăsăturile funcționale ale primelor două tipuri de carduri pomenite mai sus însă cu alte facilități adiționale în plus.

Corporate Card

Design-ul acestui card a fost schimbat la sfârșitul anului 1989 afectând deținătorii conturilor unor corporații. Acest tip de card este semănător cu Personal Card ca facilități însă este folosit doar în cadrul și pentru corporații.

Corporate Executive Card

Acest tip de card este asemănător cu Gold Card ca facilități însă este folosit doar pentru conturile unor corporații.

Optima Card

Acest tip de card este destint unor persoane de afaceri, astfel posesorul acestui card îi este permisă folosirea unor sume mai mari decât cele din cont. În cazul acestui tip de card avem de a face cu un sistem individualizat de credit, note de plată detaliate și avansuri de bani drept avantaje. Cardul acesta a fost emis de Centurion Bank.

Optima True Grace Card

Acest tip de card este un nou produs emis de Centurion Bank care permite clienților perioade de grație în timpul cărora nu sunt prevăzute obligații.

Governement Card

Recentlansat de American Express cest tip de card are un design distinct, acest card fiind emis pentru anumiți ngajați federali pentru a fi folosit în cazul cheltuielilor de călătorie în cazul în care acestea sunt făcute în interes de serviciu.

Purchasing Card

Acest tip de card este destinat a fi folosit de clienții corporației pentru a iniția proiecte ca susținerea logistică (aprovizionare, întreținerea și repararea sediului) a unei corporații. Acest tip de card este diferit de celelalte în aceea că există limite de cheltuieli pe card, cu maxime admise pe tranzație și pe lună.

CARDURILE VISA INTERNATIONAL

Acest tip de card are un număr de 5 subtipuri fiecare fiind destinat unor categorii bine definite de clienți; astfel aceste subtipuri de carduri sunt:

Classic Card

Acest tip de card este accesibil oricărui solicitant și funcționează conform aceluiași principiu ca și Personal Card emis de American Expres, adică cardul trebuie realimentat permanent, altfel își pierde utilitatea odtă cu epuizarea banilor din contul pus la dispoziție.

Gold Card

Acest tip de card este destinat persoanelor cu un venit substanțial. Acest tip de card asigură o limită de credit relativ mare, limită ce depinde de garanțiile colaterale depuse de persoană. Pe lângă acest lucru posesorul poate dispune de un numerar în caz de urgență sau asigurare pe viață valabilă oriunde în lume.

Bussines Card

Acest tip de card este adresat personalului firmelor care călătoresc în interes de serviciu.

Electron Card

Acest tip de card este adresat persoanelor cu un venit modest care doresc să beneficieze de astfel de servicii.

Plus Card

Acest tip de card este folosit de persoanele care doresc să obțină numerar de laa bancomate, acest card oferind doar acest serviciu. Este adresat exclusiv persoanelor fizice.

EUROCARD MASTERCARD

Aceste carduri cunosc și ele mai multe forme:

Mastercard Gold

Acest tip de caard este destinat persoanelor cu un venit lunar important. ceste carduri oferă o limită de credit suplimentar foarte mare (diferențiindu-se în funcție de garanțiile lăsate sau făcute de posesor). Posesorul unui asemenea card beneficiază de o asigurare oe viață oriunde în lume. Comisionul de emitere la un asfel de card este de 25USD.

Mastercard Standard

Este adresaat tuturor persoanelor fizice cu un venit modest. Acest tip de card nu are o limită de credit impresionantă, această limită fiind de maxim 400 USD pe zi (în România această limită e de 5 milioane de lei pe zi). Acest tip de card folosește în general la plata drepturilor bănești individuale sau la procurarea de numerar din bancomate. Comisionul de emitere al unui astfel de card este de 10 USD.

Mastercard Business

Este adresat persoanelor care efectuează plăți în interesul firmei pe care o reprezintă sau plăți ce s-au făcut cu ocazia deplasării în interes de serviciu. Acest card se emite pentru firma la care lucrează angajatul și se emite pe numele acestuia.

DISCOVER NOVUS

Aceste carduri sunt de patru tipuri:

Discover Debit Card

Acest card este destinat oricărei persoane care primește un venit lunar, venit ce va fi virat la beneficiar prin intermediul acestui card personal. El este folosit în general de diferite firme pentru plata salariilor.

Discover Business Card

Acest card este un card de serviciu emis pe numele unui funcționar care este îndreptățit să-l folosească la efecturea plăților ocazionate de deplasările sau cheltuielile repetate pe care le face în interes de serviciu.

Discover Credit Card

Acest tip de card este destinat persoanelor fizice sau juridice. Cel destinat persoanelor fizice este folosit la efectuarea de plăți lunare cum ar fi plata chiriei, întreținerii etc. De asemeni se poate obține numerar de la automatele bancare și ghișeele băncilor.

Discover Credit Card Gold

Acest tip de card este destinat persoanelor cu un enit important, posesorii unor astfel de carduri, persoane fizice fiind într-un număr relativ mic. Aceștia beneficiază de o serie de avantaje cum ar fi posibilitatea de a obține credite mai mari decât lichiditățile aflate în acel moment în cont sau alte servicii de asigurări.

Diner’s Club

Aceste carduri sunt emise pentru un grup restrictiv de persoane care s-au înscris într-un club care oferă o serie de servicii pentru aceste persoane. Astfel ele pot avea acces la diferite localuri sau magazine care primesc drept mijloc de plată aceste acrduri.

De asemeni din contul acestui card se extrag sume care intră în beneficiul clubului și care se folosesc pentru deschiderea unui nou loc de divertisment ce va aparține clubului. Cu cât numărul membrilor este mai mare, cu atât clubul este mai puternic, însă la înscriere este necesară o sumă relativ mare de bani, sumă de care nu dispune orice individ, astfel încât clientela acestor cluburi este de la bun început selecționată în funție de venit, venit ce este de cele mai multe ori foarte important ca valoare.

J.C.B.

Și aceste carduri sunt emise de cluburi private.

1.4. Caracterele fizice și elementele de securitate generale la fiecare tip de card

Datorită importanței deosebite pe care o au aceste cărți de credit și a atracției pe care acestea, asemeni bancnotelor, o exercită asupra răufăcătorilor ele au fost prevăzute cu sisteme de siguranță. Fiecare categorie de carti de credit are propriile elemente de siguranta.

ELEMENTE DE SECURITATE GENERALE:

AMERICAN EXPRESS

Pe versul unui astfel de card apar următoarele elemente:

Pe marginea superioară în parte dreaptă este scris cu litere de tipar de culoare neagră “NOT TRANSFERABLE” ceea ce înseamnă că acest card nu este transmisibil, el putând fi folosit doar de persoana fizica a cărui nume este gravat pe card;

În partea stângă la mijlocul latului cardului se găsește inscripționat numărul de inventar al cardului;

La o examinare a versului cardului cu o lampă ultravioletă vor apărea în stânga portretului centrat pe mijloc literele AM și în partea dreaptă literele EX. De asemenea va apare conturul fosforescent al portretului.

Portretul care apare pe un astfel de card este centrat pe mijlocul versului acestuia prezentând un grad foarte înalt de claritate a detaliului. Acest portret reprezintă un centurion privit din profil dreapta.

La o examinare atentă a fundalului cardului se vor observa linii tipărite foarte fine și desene reprezentând un glob pământesc precum și cuvintele “American Express”;

Numărul de cont al cardului apare în partea stângă și cuprinde un număr de 15 cifre care se termină pe partea dreaptă sub numărul de inventariere a cărții de credit. În mod obligatoriu acest număr va începe cu “37”.

Durata de valabilitate a cardului este imprimantă în partea stângă a portretului, sub numărul de cont al cardului;

Data de când posesorul cardului a intrat în posesia acestuia apare inscripționată în dreapata portretului centurionului, sub numărul de cont al cardului.

Pe reversul unui astfel de card apar următoarele elemente:

În parte stângă sus, pe marginea cardului, sunt inscripționate următoarele cuvinte : ”Property of American Express” însemnând “Proprietate a American Express” având sensul de capacitate sau dreptul a American Express de a retrage cartea de credit în orice moment;

Banda magnetică conține informații electronice codate despre card. Aceasta este situată de-a lungul cardului în partea de sus a reversului.

Semnătura posesorului apare și ea pe reversul cardului într-un spațiu special destinat, amplasat în partea stângă, imediat sub banda magnetică a acestuia.

Numărul de cont al cardului este imprimat și pe reversul acestuia pentru a asigura posesorul sau persoana interesată că numărul care apare pe versul cardului nu a fost falsificat.

De această dată numărul de cont va fi scris cu cifre mai mici care însă vor păstra aceeași grupare și anume trei grupe de cifre formate din 4 cifre, 6 cifre și respectiv 5 cifre.

Aceste caracteristici sunt proprii cardului Personal emis de American Express. Ele se mențin la toate cardurile emise de această firmă cu excepția amplasării unora dintre aceste elemente pe suprafața cardului. Unele carduri American Express pot prezenta o asezare diferita a elementelor de siguranta .

VISA INTERNATIONAL

Pe versul cardului sunt prezente următoarele elemente:

În partea stângă a cardului există imprimat numărul de inventar al cardului, acesta fiind formt din patru cifre identice cu primele cifre ale numărului de cont al cardului;

Literele și cifrele imprimate pe card trebuie să fie uniforme în mărimea lor, spațiul dintre ele și tipul de caractere folosit. Toate cardurile VISA au numărul de cont începând cu cifra 4.

În partea medie-dreaptă a cardului există așa numitul “Flying V” sau “V-ul zburător” care are în față una dintre literele “C”, “P” sau “B” care reprezintă inițială numelui tipului cardului. Astfel C reprezintă inițiala de la “Credit card”, P este inițiala de la “personal card” iar B este inițiala de la “business card”.

Există și microtipărituri în partea dreaptă a versului cardului, în jurul cuvântului VISA, acestea fiind clare și lizibile. Acestea sunt alcătuite din primele patru cifre ale numărului de cont, vizibile la raze alfa.

Lista de date valide care apar sub forma “Valid Date”, afișând ultima dată la care cardul mai este valabil. Unele carduri mai pot avea inscripționate aș numita “Dată de producere a efectelor” ce apare sub forma “Effective Date” care are același sens;

În partea dreaptă mai apare holograma unui porumbel în zbor, imaginea acestui fiind redată în 3 dimensiuni. Acest porumbel pare a da din aripi în momentul în care mișcăm cardul pe aceeași direcție înainte și înapoi. Acest element este foarte greu de falsificat, marea majoritate a falsurilor reprezentând acest porumbel într-o imagine unidimensională;

Pe reversul cardului VISA întâlnim următoarele elemente de siguranță:

Pe această parte a cardului apare semnătura personalizată a posesorului, înscrisă într-un spațiu special desemnat care pe fundal are tipărit cuvântul VISA de mai multe ori, scrisul fiind orientat în 450 spre dreapta cu litera “V” în baza unghiului;

Imediat deasupra acestui spațiu în care apare semnătura este amplasată banda magnetică a cardului, aceasta fiind cea care conține informații referitoare la contul cardului;

Există o nuanță ultravioletă pe suprafața reversului cardului vizibilă la folosirea unei așa numite “lumini – întunecate” aceasta însemnând că raza de lumină trebuie să fie paralelă cu suprafața cardului.

MASTERCARD

Pe versul acestui tip de card există următoarele elemente de securitate:

Toate cifrele și literele care sunt tipărite pe suprafața cardului trebuiesc să fie clare și uniforme și spațiul dintre acestea. La toate acestea numărul de cont al lor începe cu cifra “5”;

Pn partea stângă a hologramei cardului, sitută în partea dreaptă a acestuia, apare semnul de securitate a cardurilor MASTERCARD. Acesta este amplasat în continuarea datelor de validitte a cărții de credit;

Holograma cardurilor MASTERCARD care este reprezentată în 3 dimensiuni înfățișează un glob pământesc le cărui continente par să se miște în momentul în care este mișcat înainte și înapoi pe aceeași direcție;

În partea stângă a versului cardului sunt imprimante datele de validitate a cardului, indicând prima și ultima zi de valabilitate a cardului; 4 1/2 Literele M și C din emblema cardului situată în dreapt jos sunt vizibile la lumină închisă la culoare;

Pe reversul cardului de tip MASTERCARD întâlnim următoarele elemente de siguranță:

Spațiul special desemnat pentru aplicarea semnăturii individulizate a posesorului prezintă în mod repett cuvântul MSTERCARD tipărit în culori variate și într-un unghi de 450. Orice încercare de a atenta la integritatea semnăturii va duce la descoperirea ei prin denaaturarea acestui fundal;

Deasupra semnăturii individualizate a posesorului, în același spațiu va fi imprimat din nou numărul de cont al cardului, format din 10 cifre care va fi urmat de codul de validare al cardului format din 3 cifre. Acest număr de cont este repetat pentru a se putea compara cu numărul tipărit pe versul cardului. Ele trebuiesc să fie identice;

Acele trei cifre ce reprezintă codul de validare al cardului vor fi scrise cu alt tip de cifre decât cel folosit la scrierea numărului de cont al cardului;

În partea dreaptă jos apare un cerc colorat pe fundalul căruia sunt imprimate primele 4 litere ale cuvântului Cirrus.

DISCOVER

Pe versul acestor tipuri de carduri întâlnim elemente de siguranță:

În partea de sus, de la stânga la dreapta, este imprimat numele acestor carduri, DISCOVER, literele având 4 culori folosite la scrierea lor. În mijlocul literei “O” din componența cuvântului este ilustrat un apus de soare. Culorile folosite în ilustrarea acestui apus de soare sunt galben, portocaliu, albastru închis și negru. Tipul de card DISCOVER are în mijlocul literei “O” o hologramă ce reprezintă același apus de soare. La sfrâșitul cuv2ntului DISCOVER apare semnul de înregistrare un R în mijlocul unui cerc, provenind de la cuv2ntul registred ce are semnificația mai sus enunțată;

Numărul de cont apare imprimat pe toată lungimea cardului cuprinzând mereu 16 cifre împărțite în patru grupe de câte patru cifre. Acest număr de cont va începe mereu cu aceleași patru cifre la orice card DISCOVER. Aceste cifre sunt 6011 în ordinea aceasta.

Sub numărul de cod apar alte 2 mențiuni. Prima arată dta când s-a emis cardul și până la ce dată este acesta valabil rată cea de a doua mențiune;

Pe aceeași linie cu cele două mențiuni de mai sus apare emblema SEARS FINANCIAL NETWORK sau emblema Dean Witler imrpimată pe card cu fir de mătase.

Prima emblemă apare împreună cu imprimarea repetată cu numele “SEARS FINANCIAL NETWORK” iar a doua emblemă cu imprimarea repetată a cuvintelor “Discover” sau “Private Issue” (emisiune privată).

Emblema NOVUS de pe vers nu va apărea pe cardurile care au inserată pe emblema Sears Financial Network.

Pe reversul avem următoarele elemente de siguranță.

Apare repetat numărul de cont al cardului;

Există și spațiul special destinat semnăturii personale a posesorului care va avea imprimate pe fundal cuvinetele SEARS FINNACIAL NETWORK, DISCOVER su Private Issue;

În partea de sus va apărea o bandă de embleme deasupra cărora sunt imrpiate cuvintele “USE YOUR CARD WHERE YOU SEE THESE SIGNS” însemnând “Folosește-ți cardul unde vezi aceste semne”.

Caractere fizice ale cardurilor

Aceste carduri sunt confecționate din material plastic care este apot învelit în vid într-o folie subțire de ceolofan.

Acest plastic are fibrele orientate pe lungimea cardului astfel încât pe lungime nu se va reuși a-l rupe prea ușor, în schimb îndoirea de-a latul a acestuia se va solda cu ruperea lui.

Dimensiunile tuturor cardurilor sunt universale pentru a putea fi posibilă folosire acestora la aparate de citire universale.

CAPITOLUL II. FONDUL CAUZELOR CARE A DUS LA APARIȚIA ACESTUI GEN DE INFRACȚIUNI

Datorită influențelor exercitate de dezvoltarea economiei, aparitiei multinationalelor in Romania, popularitatea noilor instrumente moderne de plata si a altor factori, infractiunile informatice si cele de fraudare a cardurilor de credit și-au făcut simțită prezența, în ultimii zece ani apărând și la noi în țară.

Ca în orice altă infracțiune, cauza genereză un alt fenomen numit reper. Ea acționează în circumstanțe ce ajută la producerea efectului. Aceste circumstanțe (în această lucrare ele identificându-se cu fondul ce a dus la apariția genului infracțional dezbătut) sunt împrejurări care, deși lipsite de efect, influențează cauza, potențând-o sau frânând-o până la producerea efectului.

Individul uman, ce săvârșește astfel de acțiuni, este supus impactului structurii sale biopsihologice și condițiilor mediului social din care face parte. Acetse fapte antisociale ca acțiuni umane nu fac excepție de la această regulă.

Analiza acestui fenomen presupune desprinderea de cazuri individuale și identificarea proceselor care prin rezonanța lor socială și repetabilă statistică pe perioade mari de timp se constituie în cauze și condiții necesare și suficiente săvârșirii infracțiunii.

Distincția dintre cauze și condiții se reduce semnificativ, ele fiind în raport de ambivalență și probbilitate.

În analiza fondului cauzelor criminalității în acest domeniu se preferă c atât cauzele cât și condițiile să fie socotete drept factori criminologici. Acești factori sunt clasificați în:

factori geografici;

factori demografici;

factori economici;

factori culturali;

factori politici.

Fiecare din acești factori își fac simțită prezența în momentul în care acționează, ducând la apariția unor diverse fapte penale.

Ideea de cont bancar coroborată cu cea de bani a exercitat influență asupra diferitelor persoane rău intenționate care au încercat prin cele mai variate metode de a-și procura și folosi în mod nelegal astfel de carduri în scopul utilizării banilor ce existau în contul acestora, astfel victima acestor fapte era pagubita de suma de bani asociata cardului de credit si afectata pe plan psihologic .

2.1. Factorul geografic

Aria de influenta a acestor tipuri de infractiuni include in principal statele dezvoltate care au o legislatie incerta sau incompleta in ceea ce priveste cartile de credit . Acest factor nu are o importanta deosebita deoarece nu este printre primele motivatii ale infractorilor in comiterea ilegalitatilor . Se poate spune ca aceste infractiuni sunt mai dese pe continentul american, Europa si Asia. Trebuie spus că în Asia acest gen de infracțiuni a înregistrat o creștere în ultimile două – trei decenii relativ accelerată acum menținându-se într-un număr reltiv constant.

2.2. Factorul demografic

Influenta factorului demografic depinde de urmatoarele aspecte :

rata natalității;

raportul de pondere dintre cele două sexe;

mobilitatea geografică și socială a populației;

Rata natalității: In momentul în care această rată crește în mod nejustificat, în sensul că nu s-a înregistrat o creștere nivelului de trai, astfel încât datorită creșterii numărului celor ce trebuiesc întreținuți și care nu produc se înregistrează o scădere economică care duce la exercitarea unor presiuni ce vor conduce în mod inevitabil la executarea unor actiuni antisociale, in unele situatii chiar ilegale.

Raporturile de pondere dintre cele două sexe: Pe de o parte, daca numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților vom asista la creșterea infracțiunilor lipsite de violență, în general cum ar fi falsuri, uzuri de fals – aici fiind incluse și infracțiunile privind cărțile de credit. Mai apar și infracțiuni privind viața intimă a persoanei.

Pe cealalta parte, daca numărul bărbaților este majoritar, singura modificare este cresterea savarsirii infracțiunilor cu violență fizică.

Mobilitatea georgrafică și socială a populației: Aceasta presupune două tipuri de mobilități:

mobilitatea orizontală sau geografică populației;

mobilitatea verticală sau socială a populației;

Mobilitatea orizontală presupune migrarea populațiilor dintr-o zonă cu un slab potențial economic într-o zonă cu un potențial ridicat, de la sate la orase. Acest lucru favorizează crearea unor aglomerări de populație, vehicularea unor sume foarte mari de bani, toate aceste exercitând o atracție asupra persoanelor pretabile la săvârșirea de infracțiuni. În aceste condiții par și infracțiunile privind cărțile de credit deoarece în astfel de medii bune dezvoltate există persoane posesoare de carduri și tot aici pot fi folosite fraudulos aceste mijloace moderne de plată și încasare de numerar.

Mobilitate verticală sau socială presupune evolutia familiilor pe scara sociala pretabile la săvârșirea de infracțiuni. Aceste familii nu au principiile morale necesare pentru a se pastra in legalitate deoarece au avut o evolutie fulger prin comiterea unor infractiuni non violente, denumite si “infracțiuni în guler alb”.

Exista cazuri in care mafia, privind retrospectiv la infractiunile comise de la initierea famiilor mafiote, acestea ajung in final sa se implice si in afaceri cu carti de credit false , bancile fiind victemele principale urmate de cetatenii drepti care sunt pagubiti de sume importante pana la descoperirea savarsirii faptei ilegale.

2.3. Factorul economic

Principalul factor pentru care gruparile criminale s-au orientat spre savarsirea infractiunilor nonviolente o reprezinta factorul economic. Posibilitatea obtinerii de castiguri mari intr-un timp relativ scurt este motivatia predominanta in constiinta acestor persoane. În cadrul acestui factor urmăresc mai multe direcții de studiu:

strarea de posperitate;

șomajul;

nivelul de trai.

Astfel starea de prosperitate se referă la calitatea vieții pe care o duce persoana, la asigurare unui necesar zilnic de care ar fi nevoie pentru asigurare unui trai decent, la situatia materiala decenta asigurata din venituri periodice . Daca s-ar indeplini conditiile decente de trai pentru o persoana normala, aceasta nu ar mai fi tentata sa comita infractiuni pentru a-si acoperi golul financiar din viata personala.

Șomajul este o altă direcție de studiu a influenței pe care o are factorul economic în influențarea proliferării faptelor antisociale, deci și în ceea ce privește falsificarea, contrafacerea și traficul cărților de credit.

Odata cu aparitia fenomenului somajului, persoana in cauza va suferi atat pe plan economic cat si pe plan psihologic. Datorita acestei situatii , acesta va incerca prin toate mijloacele pe care le are in posesie sa-si revina din punct de vedere economic. Unii indivizi ar putea apela la savarsirea de fapte antisociale si chiar si ilegale de genul talhariilor, furturilor si inselatoriilor privind falsificarea cartilor de credit

Nivelul de trai influențează intr-un mod deosebit crearea unei predispoziții spre săvârșirea de infracțiuni.

Astfel în mediile unde acest nivel de trai este scăzut sau unde în cazul în care există un venit, acesta abia este suficient pentru achitarea datoriilor la întreținere, pentru achiziționareaa unor articole de îmbrăcăminte , rata infractionalitatii in statisticele politiei locale este mult mai ridicata in raport cu alte zone care prospera economic iar cetatenii se descurca din acest punct de vedere. Persoanele din astfel de medii au în general și o slabă educație școlară, ele fiind în general pretabile a săvârși infracțiuni cu violență fizică. Ele sunt mai puțin prezente în infracțiuni ce privesc cărțile de credit, cele mai întâlnite fapte ale lor în domeniul cărților de credit fiind furtul și folosirea acestora la automtele bancare după ce în prealabil au obținut parola contului prin diferite metode.

Pe de altă parte, în mediile unde acest nivel de trai este mai ridicat, individul având în general preocupări intelectuale, infracțiunile ce pot fi săvârșite vor fi în general lipsite de violență și care să aducă beneficii mari intr-un timp relativ mic. Aici sunt des întâlnite infracțiunile privind cărțile de credit dintre cele mai diversificte, în general apărând păgubirea unor magazine on-line prin neplata facturilor. Această modalitate de operare va fi dezvoltată în cele ce urmează.

Nivelul de trai poate fi impartit in doua directii principale si anume :

direcția subiectivă;

direcția obiectivă.

Direcția subiectivă se refera strict la factorii externi ce pot influenta comportamentul individului.

Direcția obiectivă se axează asupra unui aspect la scară mult mai mare în ceea ce privește nivelul de trai. Și acest nivel de trai conduce la săvârșirea preponderentă a unui anumit gen de infracțiuni fie cu violență în cazul unui nivel scăzut de trai, fie lipsite în general de violență, aici fiind incluse infracțiunile despre care discutăm.

2.4. Factorul cultural

Acest factor aduce elemente de noutate in comportamentul individului si reprezinta o sursa importanta de influenta in conduita acestuia in ceea ce priveste comiterea de fapte anti-sociale. Astfel, exista mai multi factori pe care o sa-i analizam in continuare :

Societatea

Religia

Starea Civila

Mijloacele de informare in masa

Profesia

Familia

Societatea: Intr-o societate unde nivelul de trai este ridicat, rata infractiuniunilor e scazuta, cele mai multe dintre ele sunt non-violente, denumite si infractiuni “in guler alb” si rar infractiuni bazate pe violenta acestea fiind savarsite de persoane cu tulburari de personalitate.

In principal , in acest tip de societate se intalnesc infractiuni de fals, contrafaceri si trafic de monede, carti de credit si cecuri precum si infractiuni savarsite cu ajutorul calculatorului privind o arie extinsa de obiecte materiale.

Acest ultim gen de infrcțiuni este săvârșit, în marea majoritate a cazurilor, de persoane bine instruite, documentate în ceea ce privește calculatorul, rețele informatice și carduri. Unele dintre aceste infracțiuni sunt încă săvârșite și de tineri talentați în domeniul informaticii care fac astfel de fapte din dorinta de afirmare.

În cazul în care nivelul mediului de trai într-o societate este mai scăzut, va crește proporțional și numărul de infracțiuni săvârșite precum.

Religia: Are un rol deosebit asupra comportamentului individului deoarece ii ofera acestuia un set de valori care trebuie respectate si de obicei si un comportament pe care trebuie sa-l adopte in societate. De obicei persoanele religioase sunt mai retinute in a comite infractiuni, acest lucru fiind un lucru nepermis de catre religie.

Starea civilă: Persoanele celibatare nefiind supuse unor griji suplimentre ce rezultă din viața de cuplu, neavand asa multe responsabilitati și având mai mult timp liber la dispoziție pentru a-si alege cariera si modul de viata, de asemenea dorindu-si si un castig mare intr-un timp relativ scurt, vor fi mai predispusi la savarsirea de fapte non-violente.

Mijloacele de informare în msă: acestea au un rol pronunțat asupra fenomenului infracțional pentru că prin intermediul acestora se produce fenomenul supranumit "import de infracțiuni“. Acesta are loc prin intermediul mijloacelor de informare în masă în mod indirect. O specializare directă poate avea loc dar nu prin intermediul mijloacelor mai sus enumerate.

Astfel persoanele rău intenționate află din documentari, filme, ziare sau reviste etc. de modul în care s-a comis un numit gen de infracțiune sau fapte care nici nu sunt prevăzute încă, datorită inexistenței lor până atunci, sau care a fost obiectul acesteia și modul de valorificare a acestui. Imediat ce individul ia la cunostinta de o bresa legislativa ce ii permite sa comita infractiuni si sa aibe castiguri de ordin patrimonial de pe urma acestora, va trece la punerea în aplicare a cunoștințelor noi acumulate.

În ceea ce privește infracțiunile săvârșite cu ajutorul calculatorului privind cărțile de credit pe INTERNET, există pagini de web, create de infractorii cibernetici, supranumiți hackeri, care descriu metode și creeaza programe speciale concepute de ei pentru a-și asigura succesul în accesarea diverselor site-uri. Cu toate eforturile celor ce administreaza rețeaua si celor care efectueaza lucrari de mentenanta la aceasta, de a bloca amenintarile la adresa retelei si a nu avea scurgeri de date informatice . in totdeauna vor aparea noi metode de a penetra securitatea retelei.

Profesia poate reprezenta un avantaj pentru infractor in acoperirea urmelor infractiunii datorita cunostintelor sale de specialitate din domeniu.

Spre exemplu un bun economist care a lucrat în domeniul banicar unde sunt necesare cunoștințe în operare pe calculator va putea săvârși o faptă condamnată de legea penală într-o manieră aproape perfectă care cu greu va putea fi descoperită chiar și de un specialist it.

Familia: acesta influențează foarte mult comportamentul infracțional al unei persoane. Asfel educația primită în familie va avea rezonanțe în comportamentul infracțional al persoanei prin aceea că dacă educația primită în familie sau mediul familial este proinfracțională, persoana respectivă nu va avea remușcări înainte sau după săvârșirea infracțiunii, lucru care va conduce la o stăpânire de sine mai mare în timpul săvârșirii infracțiunii deci la mai puține urme lăsate, de aici rezultând o mai grea descoperire a autorului.

O astfel de educație este întâlnită în familii cu antecedente penale, familii dezorganizate în care principalele venituri sunt realizate prin săvârșire de infracțiuni. De obicei , aceste persoane savarsesc infractiuni ce prezinta un mic risc social de genul furtului de carti de credit apoi golirea acestora la cel mai apropiat ATM.

Din astfel de familii provin și unele persoane ce săvârșesc infracțiuni privind cărțile de credit, în general falsificări și contrafaceri ale acestora, mult mai rar trafic cu astfel de carduri. Infracțiunile privind cărțile de credit săvârșite cu ajutorul calculatorului sunt mai rar săvârșite de persoane provenite din astfel de familii, în general ele fiind foarte bine instruite și având un suport material mai mult decât decent.

CAPITOLUL III. CONTRAFACEREA CĂRȚILOR DE CREDIT

3.1. Definiția contrafacerii cărților de credit, persoanele pretabile

Contrafacerea reprezintă rpoducerea de stfel de cărți de credit de persoane neautorizate, cărți de credit ce sunt folosite în scopuri dolosive de diferite persoane sau organizații de persoane.

Această contrafacere necesită cheltuieli foarte mari, care nu pot fi făcute de oricine și oricum. Sunt necesari specialiști, buni cunoscători ai procesului de fabricare al cardurilor.

În general cardurile contrafăcute se deteriorează mi repede, exfoliindu-se mai rapid decât cele originale. De multe ori greutatea acestora nu este aceeși cu originalul sau nu coincide nici măcar între falsuri. Și la dimensiuni se întâlnesc necorespondențe, cele mai des întâlnite fiind diferențe la grosimea cardului.

Acestea sunt și motivele pentru care au fost concepute aparate de citire speciale, care pe lângă citire benzii magnetice verifică și aceste caracteristici fizice enumerate mai sus.

Pentru ca un card contrafăcut să fie cât mai apropit ca trăsături fizice cu un crd originl sunt necesare cunoașterea etapelor de fabricație prin care trece un astfel de card. Pe lângă toate aceste cunoștințe mai este necesară existența unor persoane instruite care să stăpânească și să-și fi însușit modul de fabricre și trăsăturile crdurilor originale pentru ca replicile să fie cât mai apropiate de original.

Dar pentru a putea contraface cardurile nu e nevoie doare de oameni instruiți ci și de tehnologie. Acestă tehnologie re un preț ridicat, fapt ce ne conduce la o concluzie foarte adevărată și anume aceea că nu oricine își poate permite să-și procure o astfel de tehnologie.

Dacă dăugăm la toate aceste și faptul că pentru plasarea acestor carduri contrafăcute sunt necesare alte persoane aflate în posturi cheie, putem afirma că acest tip de infrcțiune se săvârșește de rețele forte bine organizate și cu forță financiară importantă, fiecare individ ce face parte din ea avându-și foarte clar delimitate atribuțiunile de a căror îndeplinire răspunde.

CAPITOLUL IV. ACTIUNI SPECIFICE POLIȚIEI PE ACEASTA LINIE DE INFRACȚIUNI

In ultimii ani, evolutia crimei organizate in Romania este strans legata de evolutia infractiunilor informatice si de manipularea tot mai intensa a tehnologiilor noi aparute pe piata , cum ar fi calculatorul sau alte sistem informatice de date. Astfel, criminalitatea informatica a ajuns la rang de ramura a crimei organizate la nivelul tarilor Europei.

O misiune foarte importantă a organelor de poliție este aceea de se adapta în timp foarte scurt și într-un mod forte eficient la noile modalități de săvârșire a infracțiunilor informatice in special. Odată cu apariția acestora în societatea românească au început să fie săvârșite infracțiuni ce se află în strânsă legătură cu așa-zișii “bani de plastic”. Printre cele mai frecvente infracțiuni sunt furtul cardurilor și folosirea frauduloasă a acestora dar și falsificarea sau contrafacerea cărților de credit. Aceste fapte se retin de cele mai multe ori in concurs.

Scopul final al savarsirii acestor infractiuni este obtinerea banilor din contul asociat cardului de credit. Insa, pentru retragerea sumei de bani trebuie indeplinit cumulat o serie de conditii si anume : prezenta fiza a celui care il are in posesie, cunoasterea codului P.I.N. al cardului si codul personalizat.

Infractorul ar putea intampina anumite probleme la retragerea banilor, dar cunoscand datele personale de identificare ale titularului il poate ajuta sa le depaseasca.

Un mod mai puțin periculos de a folosi un astfel de card este acela de a efectua cumpărături de pe INTERNET cu ajutorul acestuia, însă acest lucru este posibil numai dacă cardul este valabil și în străinătate sau peste granițele statului din care face parte organul bancar emitent.

Dar și pe Internet se efectueză asfel de cumpărături numai de la magazine mici, care nu detin sisteme de securitate și verificare a cardului și a posesorului moderne sau lipsesc cu desavarsire, efectuând asfel livrări de mărfuri de multe ori pe baza unor carduri cu contul gol, carduri expirate sau fără a verifica dacă e cunoscut numărul de cont al cardului sau nu, în felul acesta micile magazine on-line ramanand cu un prejudiciu de pe urma acestor tranzactii.

De aici a rezultat necesitatea creării unor compartimente specializate in lupta impotriva criminalitatii informatice, cunoscuti pe plan international drept "cyber-cops" sau "White Hats".

Polițistul care aleargă pe străzi cu pistolul în mână este o situatie din ce in ce mai rar intalnita. În zilelel noastre furtul electronic aduce câștiguri mult mai mari decât cel tradițional. Prin computer, media câștigului se ridică la 200.000 dolari iar probabilitatea de a fi prins este sub 10 procente. Nașii cyber-spațiului își fac reclamă la vedere, în modul cel mai agresiv cu putință:

“Pune mâna pe un computer și pe telefon! Caută pe INTERNET, Hacker’s Catalogue. Vei găsi acolo zeci de mii de cărți de credit valabile… Pline de bani care te așteaptă pe tine, care pot fi cheltuiți pe orice vor mușchii tăi.”

Exista de asemenea si bloguri sau site-uri specializate in hacking unde diverse persoane intretin coversatii pe teme specializate si fac schimburi de software uri de accesat illegal site-uri.

Și cum grupările criminale au avut întotdeauna o mare slăbiciune pentru cele mai noi tehnologi precum și motivațiile extrem de puternice pentru a le folosi, este lesne de acceptat concluzia specialiștilor potrivit căreia crima organizată și tehnologia vor colabora tot mai mult. Cei care vor încerca să-și unească eforturile în combaterea atacurilor sistemelor informatice vor avea de înfruntat patru tipuri de amenințări:

încălcări a unor drepturi de autor;

fraude electronice prin introducerea unui cod de acces pemițând deturnări de fonduri;

spălarea banilor și infracțiuni de natură sexuală;

piratarea programelor.

Să reușești să faci din cyber-spațiu un loc sigur și să convingi oamenii de afaceri și utilizatorii de acest lucru este un deziderat important pentru dezvoltreaa comerțului electronic.

Dar infracționalitatea online, care include toată gama, începând de la "Hacking-ul" computerelor până la spionajul industrial și fraudele cu cărți de credit este cunoscută ca fiind foarte greu de urmărit și când companiiile cad victime acestui gen de agresiuni, de regulă păstrează tăcerea din frica consecintelor de ordin economic si al scaderii increderii in profesionalismul site-ului de pe urma mediatizarii evenimentului.

Asfel numărul cazurilor nereclamate este imens, analiștii estimând că doar 12% din criminalitatea prin computer este dezvăluită autorităților în drept, cele mai multe probleme de acest gen fiind rezolvate in privat de catre specialisti independenti in securitatea it.

Cum o multitudine de site-uri oferă programe de hacking, instrumentele sunt la fel de simplu de procurat ca și jocurile pe calculator. Și spionajul industrial trage foloase serioase din rețeaua eletronică, fiindu-i mult mai simplu unui individ să fure informați dulmecând prin rețea decât să se infiltreze fizic în firma-victimă, a declarat avocaatul Ștefan Jaeger, membru al grupului BKA pentru comerțul electronic.

Cu toate acestea frauda clasică este de departe cea mai răspândită și cea mai profitabilă formă de cyber-criminalitate. Mai exact este vorba de accesul fraudulos la un sistem de procesare automată a datelor după spargerea codului unui cip care validează tranzacții electronice, de la distribuitoarele de bilete până la bancomate. Astfel estorcarea de fonduri nu poate fi decât următorul pas.

Hoțul viitorului va urmări să fure nu doar numărul cărții de credit ci chiar identitatea persoanei respective identificându-se cu aceasta până și la bolile suferite în trecut sau în prezent pentru a obtine acces fizic la toate bunurile acestuia in scopul valorificarii acestora. Deja o astfel de idee a fost folosită pentru realizarea unui film de mare succes. Să sperăm că nu îndeplini nimeni un astfel de proiect în realitate.

4.1. Măsuri luate pentru contracararea acestui fenomen infracțional pe plan interațional

Poliția europeană a început să reacționeze în fața acestei amenințări. Germania spre exemplu dispune de propria sa patrulă pe Internet, care monitorizează rețeua 24 de ore din 24 în privința activităților ilegale și cooperează îndeaproape cu Unitatea de Reacție la Urgențele pe Computer. În Anglia, unde o brigdă națională de combatere a infracțiunilor prin computer va începe să funcționeze de anul viitor, există în cadrul Scotland Yard-ului o unitate specializată în combaterea criminalității prin computer.

Analiștii declară că nu e suficient acest stadiu în care se află combaterea cyber-criminlității iar poliția este departe de un adevărat început al acestei lupte. Adeseori, echipamentul de care dispune aceasta este peste măsură de învechit, sumar, insuficient și nu de puține ori polițiștii acționează după principiul “fiecare cu computerul de acasă”.

În plus, numărul ofițerilor specilizați în acest gen de infracționalitate este calificat drept ridicol de scăzut, în raport cu dimensiunile obiectivului propus.

Cooperarea internațională agenților de aplicare a legii se derulează într-un litm lent, într-un domeniu în care escrocii pot străbate frontierele, prin rețea, în interval de câteva secunde. Însă cei însărcinați să aplice legea nu numai că nu pot pătrunde în late jurisdicții dar sunt obligați să completeze o formularistică complicată pentru a-i determina pe colegi să preia urmărirea infractorilor în propria lor țară. Ast durează uneori săptămâni și luni, timp mai mult decât suficient ca hackerii să dispară în spațiul cyber. Conferința G8 privind infracționalitatea pe INTERNET, desfășurată în luna mia, la Paris, și-a propus să pună bazele unei cooperări internaționale, dar a produs puține inițiative, deleggații nereușind să cadă l un acord nici în ceea ce privește necesitatea înființării unei cyber-poliții.

Există încă diferențe semnificative între statele membre U.E. în ceea ce privește definiția unei cyber-infracționalități.

4.2 IGPR

CONȚINUTUL PROCEDURII

I. SCOP:

a) stabilirea unui set de reguli privind desfășurarea activităților pentru investigarea infracțiunilor săvârșite cu instrumente de plată electronică;

b) stabilirea responsabilitatilor privind intocmirea, avizarea si aprobarea documentelor aferente acestei activitati

II. DOMENIU:

Activitatea se desfasoara in domeniul combaterii criminalitatii informatice

Procedura se aplică de către polițiști din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, precum și a unitatilor teritoriale subordonate Direcției de Combatere a Criminalității Organizate.

III. DOCUMENTE DE REFERINTA

Constituția României;

Codul penal;

Codul de procedură penală;

Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea 508 din 17 noiembrie 2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr.64/2004, pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea informatică;

Legea nr. 82/2012, privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice si de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice.

Convenția Consiliului Europei privind Criminalitatea Informatică din noiembrie 2001, de la Budapesta:

Recomandarea Consiliului Europei nr. R (95) 13 cu privire la problemele de procedură penală legate de tehnologiile informaționale

O.M.A.I. nr. S/120/16.06.2011 privind organizarea și desfășurarea activității informative de către Poliția Română, Poliția de Frontieră Română și Oficiul Român pentru Imigrări și normele metodologice de aplicare;

Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare;

SMAI – A nr. 005 / 2011 – Control intern/managerial. PROCEDURI FORMALIZATE. Continut si forma de redactare;

Regulamentul de organizare și funcționare al D.C.C.O.;

Fișa postului personalului desemnat cu atribuțiile respective.

IV. DESCRIEREA PROCEDURII

A.CONSIDERAȚII GENERALE

1. Infracțiunile cu instrumente de plată electronică sunt infracțiuni complexe, comise de regulă, în concurs cu alte genuri de fapte ilicite, unele din sfera criminalității informatice, constatându-se o specializare a membrilor grupurilor infracționale implicate, sarcinile fiind trasate în funcție de abilitățile fiecăruia. În acest context crește rolul tehnicienilor (electroniștilor, informaticienilor, etc.) care după lideri sunt cei mai importanți membri ai grupului, mai greu de înlocuit decăt cei ce se ocupă de montarea de echipamente.

2. Infracțiunile cu instrumente de plată electronică au drept consecințe pierderea încrederii în tranzacțiile făcute cu aceste instrumente, în securitatea sistemelor informatice determinând pierderi financiare/câștiguri ilicite substanțiale.

B. MODALITĂȚI DE COMITERE A INFRACȚIUNILOR CU INSTRUMENTE DE PLATĂ ELECTRONICĂ IDENTIFICATE ÎN ROMÂNIA

1. Confecționarea de echipamente de skimming, montarea acestora în scopul copierii benzii magnetice a cardurilor (ATM-uri, POS-uri, automate de bilete, automate pentru acces metrou, automate pentru achitat facturi sau pentru depus bani pe cont, automate pentru plăți cu cardul în benzinării, etc.) urmate de utilizarea datelor pentru obținerea de carduri contrafacute și efectuarea de retrageri frauduloase la ATM-uri sau cumpărături în magazine.

2. Utilizarea frauduloasă a datelor cardurilor bancare pentru achiziționarea de bunuri și servicii prin Internet.

3. Atacuri phishing/Atacuri informatice (Zeus) ce vizează clienții unor instituții bancare, în scopul obținerii datelor și parolelor corespunzătoare cardurilor bancare, conturilor de online-banking sau altor instrumente financiar-bancare, utilizate apoi pentru obținerea de profit prin una din metodele menționate mai sus.

4. Clonarea cardului bancar în complicitate cu titularul, clona este utilizată pentru retrageri iar titularul reclamă tranzacțiile ca fiind frauduloase.

5. Efectuarea de tranzacții frauduloase cu complicitatea comercianților care utilizează POS-uri.

6. Vânzarea/cumpărarea/transferul de date de carduri prin Internet.

7. Enumerarea acestor modalități de săvârșire a infracțiunilor informatice a fost făcută în mod orientativ, nu limitativ.

C.COMPETENȚA INVESTIGĂRII ȘI CERCETĂRII INFRACȚIUNILOR INFORMATICE

1. La nivel central, unitatea de poliție competentă să efectueze investigații și cercetări privind săvârșirea infracțiunilor cu instrumente de plată electronică este Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) – Serviciul de Combatere a Infracțiunilor Informatice (SCCI) – Biroul de Investigare a Infracțiunilor Informatice și a Infracțiunilor cu Mijloace de plată electronică.

2. La nivel teritorial, unitățile competente pe această linie de muncă sunt Serviciile de Combatere a Criminalității Informatice și Serviciile jedețene de Combatere a Criminalității Organizate din cadrul Brigăzilor de Combatere a Criminalității Organizate.

3. Utilizarea Internetului și a sistemelor informatice ca mijloace de comunicare în scopul comiterii unor infracțiuni de drept comun (înșelăciune, insultă, amenințarea, șantajul, ect) nu implică competența structurilor de combatere a criminalității informatice.

4. Șefii serviciilor teritoriale de C.C.I./C.C.O. asigură raportarea de îndată, telefonic și în scris, prin întocmirea unei note de caz către D.C.C.O. – S.C.C.I., a tuturor cazurilor complexe inițiate pe această linie de muncă , pentru a se putea acorda sprijinul tehnic necesar, pentru coroborarea tuturor datelor și coordonarea cazurilor existente la nivelul întregii țări.

5. Nota de caz trebuie să conțină:

a). Descrierea pe scurt a evenimentului înregistrat;

b) Datele de identificare ale suspecților;

c) Orice alte date de interes operativ disponibile;

d) Numele ofițerului de caz și datele de contact ale acestuia (telefon, adresă de poștă electronică).

6. Activitatea de urmărire penală în cazul infracțiunilor cu instrumente de plată elctronica, prevăzute de Codul Penal – art. 250, art. 251, art. 252, art. 311 al. 2 si 3, art. 313, art. 314 al. 2 si 3 si art. 316, revine DIICOT, conform art. 2, litera a și art. 12, alin1 din Legea 508/2004, cu modificările ulterioare, dacă sunt comise de persoane care aparțin unor grupuri infracționale organizate, conform prevederilor art. 367 al. 6 Cod Penal, sau atunci când sunt comise în concurs cu infractiunile din Capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice, Cod Penal (conform Deciziei nr. 15 data in dosarul nr. 12/20013, privind Recursul in interesul legii solutionat de catre ICCJ, acest gen de infractiuni sunt in concurs ideal de infractiuni cu fapte penale prevazute in Capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice, Cod Penal)

8. În toate celelalte cazurile care privesc comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 250, art. 251, art 252, art.311 al. 2 si 3, art. 313, art. 314 al. 2 si 3 si art. 316, activitățile de urmărire penală/investigare vor fi efectuate de structurile specializate din cadrul DCCO (urmărire penală proprie), care vor înainta/declina cazul la Parchet, conform prevederilor legale.

7. În cazurile când această faptă urmează uneia de drept comun, care a fost principalul obiectiv al activității infracționale (Exemplu: furtul cardului urmat de folosirea acestuia, retragerea frauduloasă de numerar dintr-un card uitat în ATM, etc.). competența de efectuare a urmăririi penale/investigațiilor revine DIICOT.

D. ACTIVITĂȚI DE INVESTIGARE – CERCETARE A INFRACȚIUNILOR CU INSTRUMENTE DE PLATĂ ELECTRONICĂ

1. Activități cu caracter general desfășurate după primirea unei sesizări privind săvârșirea unei infracțiuni informatice:

a) preluarea și înregistrarea actului de sesizare (plângere penală, sesizare, proces verbal de sesizare din oficiu, etc.) conform dispoziției rezolutive, în registrul cu lucrări penale cu autori cunoscuți sau în registrul cu lucrări penale cu autori necunoscuți, dacă sunt indicii privind săvârșirea unei infracțiuni;

b) preluarea și înregistrarea sesizării conform dispoziției rezolutive, în registrul cu petiții, dacă nu sunt elemente suficiente pentru a stabili dacă a fost comisă vreo infracțiune. În termenul legal se va stabili dacă aspectele semnalate se confirmă/infirmă, dispunându-se înregistrarea conform lit. a) sau clasarea petiției cu informarea petentului;

c) efectuarea primelor verificări, întocmirea referatului de declinare și înaintarea lucrării unei structuri de parchet din cadrul DIICOT, pentru alocare număr unic și emitere dispoziție delegare sau de pe lângă celelalte instațe judecătorești, pentru alocare număr unic și luare în supraveghere;

e) întocmirea formalităților necesare înregistrării la formațiunile din cadrul Direcției de Cazier Judiciar și Evidență Operativă;

f) culegerea de date și informații prin metode specifice, informații care vor fi prezentate de îndată structurilor DIICOT/de parchet;

g) efectuarea activităților de cercetare penală și investigare conform delegărilor dispuse de către structurile DIICOT, cu respectarea art. 9, alin 1 din Legea 508/2004, cu modificările ulterioare;

h) efectuarea activităților de cercetare penală și investigare conform celor stabilite împreună cu procurorul de caz.

2. Activități specifice de investigare și cercetare a infracțiunilor cu instrumenet de plată electronică:

2.1. Colectarea informațiilor privind derularea unor astfel de infracțiuni se realizează, în principal, prin următoarele modalități:

a) primirea de date și informații de la surse ocazionale sau surse umane de informații;

b) exploatarea unor instrumente de cooperare polițienească națională și internațională;

c) desfășurarea de investigații sub acoperire (inclusiv în mediul virtual);

d) primirea de sesizări, informări, reclamații, alerte etc. de la persoane fizice, instituții publice, reprezentanți ai sectorului privat, ONG-uri, etc.

2.2. Obținerea mijloacelor de probă – activitățile desfășurate vor urmări identificarea și documentarea activităților infracționale informatice, bazându-se pe o muncă informativă calificată, presupunând folosirea unor instrumente specifice, activitățile unor astfel de grupări infracționale fiind foarte bine organizate și structurate, cu ramificații în exteriorul țării, urmărindu-se în principal:

a) identificarea suspecților/membrilor grupării și stabilirea poziției fiecărui membru în cadrul grupării;

b) identificarea locurilor unde se desfășoară activitățile ilicite;

c) identificarea mijloacelor de comunicație, a conexiunilor la Internet și a sistemelor informatice folosite de membrii grupării;

d) stabilirea modului de acțiune al membrilor grupării, în sensul stabilirii activității infracționale desfășurată de fiecare membru în parte;

e) stabilirea scopului activității infracționale;

f) identificarea persoanelor fizice și juridice prejudiciate (instituții emitente carduri, procesatori, societați de asigurări, etc.), pentru obținerea materialelor probatorii și a unor plângeri penale;

g) identificarea modalității prin care suspecții intră în posesia sumelor de bani rezultate din activitatea infracțională și prin care se realizează împărțirea profitului, mai ales în cazurile în care membrii grupului se află în state sau chiar continente diferite;

h) identificarea dispozitivelor artizanale și a aplicațiilor folosite în activitățile infracționale .

2.3. În acest sens, se vor desfășura următoarele categorii de activități, dupa ce lucrarea a fost înregistrată la parchetul competent și i-a fost alocat numărul unic:

2.3.1. Activități dispuse în majoritatea cazurilor privind săvârșirea unor infracțiuni cu instrumente de plata elctronică:

a) identificarea persoanelor fizice/juridice prejudiciate ca urmare a infracțiunilor cu instrumente electronice de plată, audierea acestora/reprezentanților, obținerea de reclamații, precum și a documentelor doveditoare, urmârindu-se clarificarea aspectelor referitoare la modul în care a fost compromis mijlocul de plată ori în care a fost folosit fără consimțământ;

b) verificări specifice, inclusiv investigații prin Internet, pentru identificarea suspecților și a sistemelor informatice folosite pentru derularea activităților infracționale, a mijloacelor de comunicare folosite, monitorizarea activității acestora, culegerea de informații și documentarea activității infracționale;

c) verificări cu privire la existența unor eventuale transferuri de bani care au legătură cu activitatea infracțională, iar în caz pozitiv, se va solicita instituțiilor financiare prin intermediul cărora s-au realizat transferurile de bani, datele și documentele referitoare la acestea (titulari, date de contact, documente ce au stat la baza deschiderii, sau a tranzacțiilor, rulajul, etc.), verificări sub aspectul săvârșirii de activități ilicite din sfera spălării de bani;

d) identificarea utilizatorilor și adreselor de instalare a conexiunilor Internet/telefonie folosite pentru derularea activității infracționale sau pentru comunicare și realizarea demersurilor pentru interceptarea traficului de date/voce realizat prin intermediul acestora, conform legislației în vigoare;

e) exploatarea datelor rezultate în urma punerii în executare de autorizații de interceptare și înregistrare audio, video, autorizații acces într-un sistem informatic, autorizații pentru interceptarea și înregistrarea comunicărilor desfășurate prin intermediul sistemelor informatice, ordonanțe de conservare, investigator sub acoperire, unde este cazul;

f) verificarea codului BIN a cardurilor identificate (în ATM-uri, la fața locului, în urma perchezițiilor informatice/domiciliare, urmare a punerii în executare a unor măsuri speciale autorizate, în urma comenzilor frauduloase efectuate în mediul online, etc.) în vederea stabilirii că acestea reprezintă date de carduri de plată reale și a identificării băncii emitente;

g) obținerea de informații de la instituțiile financiare emitente sau procesatoare ale instrumentelor de plată electronică cu privire la modul și locul de compromitere a cardurilor bancare autentice ale căror date de identificare au fost înregistrate pe cardurile contrafăcute sau au fost utilizate pentru achiziții în mediul online sau în magazine;

h) întocmirea de hărți relaționale care să conțină informațiile și datele obținute, într-un mod structurat;

i) descinderi domiciliare, percheziții domiciliare, audieri, percheziții informatice, etc.

2.3.2. În cazurile referitoare la confecționarea de echipamente de skimming, montarea acestora în scopul copierii benzii magnetice a cardurilor (ATM-uri, POS-uri, automate de bilete, automate pentru acces metrou, automate pentru achitat facturi sau pentru depus bani pe cont, automate pentru plăți cu cardul în benzinării, etc.) urmate de utilizarea datelor pentru obținerea de carduri contrafacute și efectuarea de retrageri frauduloase la ATM-uri sau cumpărături în magazine:

a) supravegherea zonei, în vederea identificării persoanei care a montat ori care ridică dispozitivul fraudulos instalat la ATM;

b) ridicarea echipamentelor artizanale (atunci când este evident că o supraveghere nu se justifică), a cărților de credit contrafăcute, a dispozitivelor folosite la copierea și scrierea informațiilor pe banda magnetică a cardurilor, cu sigilarea acestora în prezența persoanei de la care au fost ridicate ori care le-a pus la dispoziție;

c) activitatea de la pct.b să de facă astfel încât să se asigure posibilitatea recoltării ulterioare de impresiuni papilare și de probe ADN (din păcate costurile ridicate limitează ridicarea de probe ADN deși și-a dovedit în nenumărate cazuri utilitatea);

d) obținerea imaginilor și a jurnalului cu tranzacții la ATM pe un interval orar mai lung, în scopul identificării tuturor persoanelor implicate în activitatea de montare/probare a dispozitivelor și retragere frauduloasă de numerar și a întregului set de carduri contrafăcute folosite în acest scop;

e) efectuarea de constatări tehnico-științifice dactiloscopice cu privire la dispozitivele de skimming/dispozitivele de scriere/carduri, în scopul stabilirii și identificării persoanei care le-a folosit sau confecționat;

f) efectuarea unei constatări tehnico-științifice la Institutul de Tehnologii Avansate al SRI pentru stabilirea materialelor și modului de confecționare a dispozitivelor/cardurilor, pentru stabilirea funcționalității și destinației acestora, pentru identificarea unor eventuale aplicații informatice utilizate pentru criptarea datelor, stabilirea unor eventuale conexiuni cu alte cazuri în care au fost ridicate astfel de dispozitive, pe baza unor elemente identice de hardware/software, sau în vederea stabilirii modului de contrafacere a cardurilor etc.;

g) citirea cu dispozitive electronice speciale a informațiilor conținute de benzile magnetice ale cardurilor contrafăcute, în prezența persoanei la care au fost găsite sau de la care au fost ridicate și întocmirea unui proces verbal cu cele constatate;

h) identificarea locației unde se desfășoară activitățile de falsificare a cardurilor;

i) identificarea, ridicarea și examinarea dispozitivelor folosite la copierea și scrierea informațiilor pe banda magnetică a cardurilor falsificate;

j) identificarea cardurilor compromise și luarea măsurilor necesare (în cooperare cu instituțiile bancare emitente) în vederea blocării conturilor;

k) ridicarea de probe biologice de referință (ADN) de la suspecții identificați (cu ocazia audierilor), respectându-se normele în vigoare pentru ca acestea să poată fi implementate în sistemul SNDGJ (Sistemul Național de Date Genetice Judiciare);

l) profilurile ADN vor fi diseminate către statele vizate de suspecți pentru montare echipamente skimming, de către SCCI Central, prin utilizarea canalelor de cooperare polițienească internațională.

2.3.2.1. Activitățile de skimming pot avea ca obiect și copierea datelor existente pe cardurile de combustibil, urmate de utilizarea acestora pentru achiziționarea de combustibil prin folosirea fără drept a unor carduri de combustibil clonate.

2.3.2.2. Șefii serviciilor teritoriale de C.C.I./C.C.O asigură raportarea de îndată, telefonic și în scris, prin întocmirea unei note de caz către D.C.C.O. – S.C.C.I., a tuturor cazurilor de skimming identificate pe raza de competență pentru coroborarea datelor și coordonarea cazurilor existente la nivelul întregii țări.

I) Nota de caz trebuie să conțină:

a) descrierea pe scurt a evenimentului înregistrat;

b) date referitoare la ATM (model, număr, adresă, denumirea instituției bancare);

c) perioada de timp cât a fost echipamentul instalat pe ATM;

II) Datele inițiale vor fi completate ulterior cu imagini ale dispozitivelor, imagini surprinse de camerele de supraveghere, lista cardurilor compromise, etc.

2.3.3. Utilizarea frauduloasă a datelor cardurilor bancare pentru achiziționarea de bunuri și servicii prin Internet.

a) identificarea companiei/proprietarului/administratorului site-ului pe care s-a efectuat operațiunea;

b) obținerea de documente din care să reiasă bunul /serviciul achiziționat prin utilizarea frauduloasă de instrumente de plată electronică;

c) obținerea de date despre utilizatorul site-ului care a inițiat plata online;

d) obținerea de log-uri informatice aferente înregistrării utilizatorului pe site sau efectuării plății online;

e) verificarea adreselor IP obținute din analiza log-urilor informatice, în vederea stabilirii calculatorului de la care s-a efectuat plata online și a identificării inițiatorului plății;

f) solicitarea de date de la procesatorul de plăți electronice și banca emitentă a instrumentului de plată electronică, în vederea identificării titularului acestuia;

g) identificarea beneficiarului bunului sau serviciului achiziționat prin plata online.

2.3.4. Atacuri phishing/Atacuri informatice (Zeus) ce vizează clienții unor instituții bancare, în scopul obținerii datelor și parolelor corespunzătoare cardurilor bancare, conturilor de online-banking sau altor instrumente financiar-bancare, utilizate apoi pentru obținerea de profit prin una din metodele menționate mai sus.

2.3.5. Clonarea cardului bancar în complicitate cu titularul, clona este utilizată pentru retrageri iar titularul reclamă tranzacțiile ca fiind frauduloase.

2.3.5.1. Se desfășoară activitățile menționate anterior, insistându-se pe acele elemente ce pot dovedi implicarea titularului de card în activitățile infracționale.

2.3.6. Efectuarea de tranzacții frauduloase cu complicitatea comercianților care utilizează POS-uri.

a) identificarea comerciantului unde a avut loc utilizarea frauduloasă a instrumentelor de plată electronică și solicitarea documentelor referitoare la plată, bunuri/servicii achiziționate, eventual imagini video și la modul în care a decurs aceasta (eventuale incidente cu privire la utilizarea cardului);

b) audierea personalului angajat al comerciantului care a efectuat activitățile asociate autorizării plății frauduloase, în scopul obținerii de date referitoare la persoana care a utilizat fraudulos cardul bancar și la modul în care a fost efectuată plata frauduloasă;

c) verificarea calității comerciantului acceptant, în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de banca acceptantă pentru efectuarea de tranzacții cu instrumente de plată electronică,

d) solicitarea de date de la banca acceptantă a comerciantului, cu privire la posibile alte tranzacții suspecte înregistrate la comerciantul respectiv, în vederea stabilirii caracterului de comerciant fraudulos;

e) efectuarea unui control legendat de către structurile competente (Gardă Financiară, structuri de investigare a fraudelor, etc.);

2.3.6.1. Aceste activități se impun a fi efectuate și atunci când cazul privește plata unor unor cumpărături la POS cu carduri falsificate, comerciantul neavând cunoștintă de utilizarea frauduloasă a unor carduri.

2.3.7. Vânzarea/cumpărarea/transferul de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică prin Internet:

a) identificarea expeditorului și beneficiarului datelor de identificare ale instrumentului de plată electronic;

b) analizarea datelor identificate pentru a se încerca stabilirea modalității/locului de compromitere și a scopului în care a avut loc transmiterea neautorizată a datelor de identificare;

c) în cazul transmiterii acestor date prin corespondență electronică, obținerea full header-elor și identificarea adresei de IP de la care a avut loc transmiterea neatorizată;

d) verificarea la providerii de Internet a adresei IP și identificarea utilizatorului ei;

3. Pe parcursul instrumentării acestui gen de cazuri pot apărea elemente de extraneitate (sunt folosite servicii ale unor furnizori de Internet din străinătate, cardurile utilizate sunt emise de instituții bancare din străinătate, ridicările de bani au loc în străinătate, ofertele de muncă sunt făcute unor persoane din străinătate, etc.), situație în care obținerea datelor necesare continuării cercetărilor se realizează prin mijloacele de cooperare polițienească sau judiciară internațională.

4. În cazurile aflate în lucru la nivelul structurilor teritoriale în care este necesară obținerea unor date sau documente pe calea cooperării polițienești internaționale cererile de asistență vor fi adresate Serviciului de combatere a criminallității informatice din cadrul DCCO (pentru operativitate cererile vor fi expediate și în format electronic).

5. Polițiștii din cadrul SCCI Central vor utiliza (în baza dispoziției rezolutive, a experienței proprii, a solicitării exprese a unității solicitante) canalul de cooperare ce va fi utilizat (Europol –EC3, Interpol, SELEC, ofițeri români de legătură străini aflați la post București, atașati de afaceri interne aflați la post în străinătate, alte mijloace de cooperare specifice) în funcție de tipul de infracțiune, asigurând coordonarea schimbului de informații în scopul evitării dublării și asigurării celui mai eficient canal de cooperare. Se va urmări de asemenea realizarea eventualelor conexiuni cu alte operațiuni desfășurate la nivel central sau al altor structuri teritoriale sau cu cele inițiate în alte state.

6. Enumerarea acestor acestor activități are rol orientativ, nu limitativ, având aplicabilitate atât în cazul dosarelor penale în care se desfășoară activități în baza delegării, cât și în cele în aflate în urmărire penală proprie.

V. RESPONSABILITĂȚI

1. Șeful ierarhic:

a) verifică respectarea procedurii în cadrul structurii subordonate;

b) prezintă spre aprobare/avizare conducerii ierarhice documentele necesare soluționării activităților descrise;

c) urmărește revizuirea în timp a procedurii, în funcție de schimbările reglementărilor utilizate;

d) stabilește responsabilul și termenul de elaborare a lucrării prin completarea fișei de analiză sau prin dispoziție, în cazul analizelor inițiate direct;

e) verifică în stadiul de proiect corectitudinea lucrării, inclusiv încadrarea în termenul de realizare fixat, dispunând măsuri în consecință;

f) avizează/semnează documentele la ieșirea din cadrul structurii de poliție pe care o conduce.

2. Șeful nemijlocit:

a) dispune măsuri pentru diseminarea, însușirea și aplicarea procedurii, urmărind respectarea acesteia și a variantei/variantelor revizuite

b) verifică zilnic, preia și distribuie lucrările repartizate de șeful ierarhic;

c) concepe și elaborează lucrările cu un înalt grad de dificultate sau coordonează, în acest scop, activitatea subordonaților;

d) după caz, în situația în care nu sunt nominalizați direct pentru execuție, asigură personalului din subordine concursul necesar în elaborarea documentului (informații, date, monitorizare);

e) verifică și ia primele măsuri pentru încadrarea în termenul de execuție stabilit;

-execută prima verificare înainte de prezentarea proiectului de document pentru verificare/avizare către șeful ierarhic și verifică respectarea condițiilor de formă impuse de PRO – PG 01 (redactarea, gestionarea documentelor neclasificate, clasificate și circuitul documentelor în structurile Inspectoratului General al Poliției Române);

f) avizează/semnează documentele la ieșirea din cadrul structurii pe care o conduce;

g) coordonează acțiunile desfășurate în dosarele penale privind acest tip de criminalitate.

3. Persoana desemnată pentru execuție:

a) respectă procedura de lucru, în vederea îndeplinirii cu succes a sarcinilor încredințate;

b) are obligația de a respecta întocmai termenii stabiliți prin rezoluția înscrisă de Șeful ierarhic pe documentul repartizat (calitate, cerințe și termen), de către procuror în ordonanța/rezoluția de delegare și/sau transmis direct ca sarcină de serviciu;

c) solicită după caz informațiile necesare, respectă protocolul/tipicul de întocmire și supune documentele verificărilor prealabile stabilite înainte de avizare/semnare de către Șeful ierarhic;

d) asigură înregistrările și circuitul intern al documentului conform cerințelor prevăzute în ordine și instrucțiuni cât și a prevederilor prezentei proceduri.

4. Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice coordonează, sprijină și îndrumă activitățile desfășurate de BCCO și SCCO pe linia soluționării cu celeritate a dosarelor penale privind criminalitatea informatică.

5.Persoanele care utilizează această procedură aplică ediția în vigoare a DOCUMENTULUI.

6. Prezenta procedură nu exclude și nu limitează obligația personalului implicat în aceste activități de a-și însuși și respecta actele normative/dispozițiile în vigoare, precum și prevederile din Regulamentul de organizare și funcționare și din Fișa postului.

VI. DISPOZIȚII FINALE

Procedura va fi difuzata in sistem controlat prin intermediul Listei de difuzare (Anexa 1 ) la structurile /persoanele implicate in procesul activitatii procedurate. Aceasta se pastreaza la emitent si se poate actualiza independent de procesul de revizuire a procedurii.

Procedura va fi revizuita ori de cate ori se considera necesar (cand apar modificari organizatorice sau ale reglementarilor legale cu caracter general si intern etc). Lista modificarilor (Anexa 2) va insoti procedura initiala in procesul de avizare/aprobare, respectiv editia noua in procesul de difuzare.

Pe perioada absentei de la serviciu a persoanelor care utilizeaza procedura in vigoare, aplicarea acesteia se va realiza de inlocuitorii de drept ai acesto persoane.

4.2. Apariția unor noi metode de efecture a plății prin alte feluri de suporți și apariția aparatelor 3G

Datorită dezvoltării continue și într-un proces accelerat a tuturor domeniilor vieții economice și sociale s- înregistrat un astfel de aspect și în materie de cărți de credit și terminale “wireless” care datorită posibilității lor de accesare internet exact c și cum s-ar folosi un computer. Astfel se pot face plăți, de încasări, nefiind necesar un suport fizic pentru acești “bani electronici” folosiți cu ocazia unor astfel de operațiuni financiare. În cazul în care aparatul ar fi furat, avariat sau pierdut nu se va înregistra nici un efect asaupr conturilor pentru că pentru a putea fi accesate, chiar dacă cel ce vrea să săvârșească o asfel de faptă cunoaște datele personale ale victimei nu v ști codul personal al contului și alte dte confidențiale înregistrate de bancă.

Trebuie menționt însă faptul că se poate folosi orice aparat wireless acestea nefiind personalizate asemeni cardurilor. Rezultă încă o dată, de această dată în mod categoric, că furtul terminalului nu are efect asupra conturilor personale ale utilizatorului.

Un alt aspect de evoluție fost înregistrat și în cazul cardurilor. Astfel au apărut așa-zisele “Smart Crads” – carduri inteligente care sunt prevăzute cu un cip asemănător celui de pe cartelele telefonice însă cu capacități de înmagazinare de date mai mare.

Această schimbare s-a produs din două mari motive:

necesitatea înmagazinării unor mai multe date decât ar fi permis banda magnetică;

îngreunarea contrafacerii și aproape excluderea falsificării datorită apariției componentei electronice care îngreunează foarte mult acest lucru și în cazul în care -sra încerca astfel de mijloace ar fi necesare sume foarte mari de bani cre nu ar fi puse laa dispoziție decât de rețele foarte puternice și bine organizate. Dar până la apariția acestor va mai trece ceva timp având în vedere noutatea cardurilor de acest tip care funcționează în paralel cu cele de tip vechi.

În septembrie 2000 Fleet Credit Card Services și Providian au lansat primul lor Smart card în sistem VISA. Însă primul astfel de card va fi introdus în S.U.A. până la sfârșitul anului. Acest VIS SMART este replica la Blue Card emis de către American Express, prima propunere de card inteligent care a apărut și fost emisă pe teritoriul Statelor Unite. În momentul actual există mai mult de trei milioane de deținători de astfel de cărți de credit de la lansarea ei în septembrie 1999. American Express se șteaptă la o creștere a numărului de posesori ai cardului albastru până la 4 milioane până la sfârșitul anului în curs.

Providian oferă o versiune din plastic transparent a Smart cardului în sistem VISA. Cuvântul care apare pe toate cardurile emise de Providian este “clear” (clar). Asfel au apărut următoarele variante ale unui astfel de card:

Clear Advantage;

Clear Security;

Clear Problem Resolution;

Clear Satifaction;

Clear Future;

Fleet Credit Card Services oferă cardurile sale în sistem VISA sub denumirea de “Fusion” cuvânt ce apare pe fiecare card de acest tip.

Unul din motivele pentru care cardurile inteligente au fost introduse în activitatea bancară este costul. Aceste carduri costă în jur de 5 până la 10 ori mai mult decât cardurile magnetice normale. În funcție de forma de silicon pe care o au și de confirmarea inscripțiilor și celorlalte semne de securitaate, ajung de obicei la un cost de 5$ și uneori chiar mai mult. În orice caz consorțiile internaționle Gemplus, Sun Microsystem și Visa u anunțat o spargere pieții cardurilor în acestă vară cu aceste noi pariții în domeniu.

Aceste trei firme au dezvoltat un sistem de smart carduri cu un plafon minim de emitere de 3$.

Un astfel de tip de card emis acum de GemXpresso Lite care poate presta pe lângă serviciile bancare de până cum o multitudine de combinații aplicaative cum ar fi bonusuri de loialitate, acces securizat pe Internet pentru efectuarea de încasări și plăți cu jutorul unui aparatspecial conceput ce poate fi folosit în orice casă și de orice cetățean, și serviciul de creare de depozite bancare electronice cu toate avantajele unui astfel de depozit ce s-ar face în mod uzual; toate aceste servicii se pot face lături de vechile servicii oferite de sistemul cardurilor de debit sau de credit de tip VISA.

Acest nou cip oferă o capacitate sporită de încărcare și memorre de date, lucru ce conduce la o securitate ridicată a datelor înregistrate sau trasferate de pe un card după ca a fost emis.

Purtătorii de cuvânt ai firmei VISA au afirmat că în acest moment se lucrează la un nou sistem din care să rezulte un card multifuncțional al cărui cost să poată fi ușor justificat având în vedere toate serviciile pe care le aduce.

În timp ce primele carduri inteligente emise de VIS oferă în special o limită inițială de valoare a sumei aflate în contul cardului pentru băncile ce emit asfel de carduri și foarte puține servicii funcționale deținătorilor, datorită dezvoltării sistemului bazat pe carduri inteligente în mod sigur se va înregistra un salt tehnologic pe piața din Statele Unite în acest domeniu precum și datorită presiunii exercitate de firma VISA în acest sens, de pătrundere tot mai accentuată a noului tip de card.

Primii trei emitenți inițiali vor scoate pe piață carduri inteligente de tip VISA care vor acoperi un procent de 20% din numărul total de carduri existent.

În mod sigur se poate afirma că mai mult de 6 milioane de americani vor deține carduri inteligente de tipul “Clear”, “Fusion”, “AmEx Blue” or “Filest USA general smart Card” până la finele anului viitor.

În orice caz reprezentanții firmei Providian au anunțat că numărul de carduri inteligente VISA scoase de ei pe piață se vor limita inițial la un număr restrictiv de potențiali clienți și până la sfârșitul anului acest număr va fi lărgit în funcție de cererea existentă la acea vreme.

Cipul acestui card, conectat cu ajutorul unui aparat special conceput la calculatorul personal, va avea capacitatea:

de a asigura clienților un acces în siguranță la sumele adăugate drept bonus de către emitenți pentru loialitate în site-urile web deschise pe Internet de către aceștia din urmă;

de a asigura siguranța efectuării de plăți și încasări cu jutorul calculatorului personal;

de a asigura deținătorilor unor asfel de carduri încărcarea conturilor aferente cardurilor lor prin intermediul calculatoarelor personale fără ca să riște vreodată ca să fie nevoiți să-și cumpere un nou card datorită unei eventuale depășiri a termenului de reîncărcare a contului, în cazul emiterii sumei din acest cont, cardul va putea fi reîncărcat oricând și refolosit, contul nefiind dezafectat numărul lui fiind stocat în memoria permanentă a cipului cu care este înzestrat acesta.

Reprezentanții Visa au indicat de asemeni că așteaptă să extindă posibilitatea de utilizare a cardurilor inteligente concepute de ei și în ramurile ce privesc activitățile de debit și afaceri ale persoanelor juridice.

S-a mai afirmat că autentificarea acestor carduri prin intermediul Internet împreună cu alte inițiative ce urmează a fi anunțate și puse în practică pot conduce la un nivel mai mic a valorii sumei depuse în cont pentru început și a costului cardului propriu-zis.

În timp ce VISA nu cere emitenților de carduri intelingente să presteze alte servicii pe lângă cele statutate, altele pe lângă plat comisionului perceput pentru operațiunile bancare efectuate pe card, cele mai multe astfel de servicii vor fi cele de ccesare a cardului pentru efectuarea de plăți și cele de premiere a clienților pentru loialitate.

Această inițiativă este pusă acum în practică, pentru o testare a pieții, pentru modificre în caz de necesitate a acesteia și pentru a ușur promovarea acestui produs pe piață.

Noul program, pentru pute fi rulat în primele 3 luni ale anului 2001, va combate inițial limita minimă acceptată pentru emiterea unui astfel de card pentru cei ce efectuează operțiuni comerciale cu ajutorul Internet-ului.

Acest program poate conduce la scădere a plăților efectuate la schimburile ce se fac on-line, (prin rețele informatice) și la transformarea unui card care este inexistent în timpul tranzacției, adică plata se va face mai târziu prin operațiuni efectuate mod direct de operator cu contul său și bancă, într-un card ce devine existent și care va efectua în celași moment plata, ne mai fiind necesare trimitere de cereri de efectuare plății către bancă celui ce cumpără prin intermediul Internet și nici aprobarea cerută de bancă acestuia pentru eliberarea banilor din cont și efectuarea efectivă a plății.

Orice tip de card poate fi verificat cu ajutorul Internet-ului în ceea ce privește existența unei lichidități în contul acesteia sau a existenței propriu-zise a crdului.

Când un client este gt să efectueze o operațiune de cumpărare on-line acest va ave la dispoziție opțiunea de a face o verificare a cardului inteligent în mod direct fără a folosi programe speciale deoarece cipul cestuia prezintă instantaneu cu conectarea sa la calculatorul aflt în rețeaua Internet, calculator prevăzut cu un aparat special de citire a acestor carduri.

Cardurile prevăzute cu bandă magnetică necesită ca deținătorul unui asfel de card să introducă o parolă în timp ce deținătorul de card inteligent nu va avea nevoie de această parolă. Tranzacția va fi autentificată de serverul emitentului acelui card inteligent.

Vis a pus la punct un program de verificare-autentificare a cardurilor inteligente emise de e numit Verified.

Acest program îi va convinge pe vânzătorii on-line să accepte ceste carduri în mediul operțiunilor comerciale desfășurate în rețeaua Internet, prin scăderea plafonului valorii minime cerute pentru emiterea unui asemenea card.

Visa a menționat și faptul că programul Verified este o alternativă mult mai la îndemână pentru acceptarea acestor carduri, care pentru început înregistrează un slab sprijin din partea populției.

Foarte recent la începutul lunii octombrie 2000 noile carduri inteligente au ajuns și în Europa, mi exact în Olanda, unde Postbank a lansat E-GO VISA CARD. Acest card este confirmat on-line în timp de 30 secunde pentru efectuarea oricărei operațiuni pusă la dispoziție de acesta.

4.3. Subiecte interzise a fi utilizate în imagini fotografice pe carduri

Standardele în ceea ce privește subiectele interzise fi reproduse în imagini pe orice card purtând însemnele MasterCard sau Eurocard – MasterCard cuprind, dar nu limitativ, următorele:

subiecte sexuale de orice natură;

subiecte politice de orice natură;

subiecte rasiale de orice natură;

subiecte religioase susceptibile a ofensa, indiferent de natură;

reclame, indiferent de natură;

portretul unui anumit adult, utilizat în scopul identificării;

publicitate personală de orice natură (ex. Personal business card);

reproduceri de orice natură;

produse/servicii de marcă, inclusiv brevieri, acronime și/sau simboluri de orice natură;

imagini ale unor celebrități, muzicieni, tleți, artiști, personalități publice de orice natură (cu excepția celor aprobate în cadrul unor programe relizate în colaborare);

asocieri cu grupuri ce nu sunt cceptate social;

orice subiecte de natură crea confuzie în rândul acceptatorilor;

subiecte care ar putea avea ca rezultat frauda în domeniul cardurilor.

4.4. Reproducerea fotografiei posesorului de card

Reproducere fotografiei poate să apară pe fața cardului în scopul identificării mai ușoare.

Tehnologiile permise pentru personlizare sunt gravarea cu laser (numai alb-negru) sau reproducerii color, acoperite cu un film protector (imaginile holografice nu sunt permise).

Fotografiile pot fi alb-negru sau color. Iluminarea și contrastul trebuie să fie suficient de puternice pentru ca fața și capul personei să fie clare. Fotografia trebuie să fie din față. Fața personei trebuie să fie centrată pe orizontal și pe vertical. Distanța de la bărbie până la creștet trebuie să reprezinte între 70% – 80% din înălțime fotografiei. Persoana trebuie să apară în ținuta obișnuită (nu în costum) fără pălărie și ochelari (cu excepția cazurilor impuse de religie sau de strea de sănătate). Numai posesorul de card trebuie să apară în fotografie (nu și fmili, prietenii, anumalele).

Fotografia trebuie plasată în colțul din stânga sus, pe fața cardului la 2,5mm de cele două laturi apropiate. Dimensiunile fotografiei sunt 19,1 x 19,1 mm.

Fotografia nu trebuie să se interfereze cu celelalte zone de identificare de pe fața crdului. Dacă fotografia este plasată pe verso-ul cardului, ea trebuie să se afle în colțul din stânga jos, la 2,5mm de cele două margini alăturate, iar dimensiunile sunt 19,1 x 19,1 mm. Fotografi nu trebuie să intre în spațiul benzii de semnătură sau al benzii magnetice.

4.5. Reproducerea semnăturii posesorului de card

Imaginea semnăturii poate să apară pe fața cardului, dar nu este un substitut pentru semnătura de pe spatele cardului. Dacă fotografia posesorului apare pe fața cardului, atunci semnătura trebuie să fie alb negru și să existe un contrast suficient cu culorea de bază.

Dacă produsul este un smart-card, iar chip-ul este în colțul din stânga sus pe fața cardului, fotografia trebuie plsată în colțul din stânga jos, pe verso-ul cardului. Utilizarea fotografiei nu înlocuiește nici un alt element de securitate al produselor Master Card sau Eurocard-MasterCard.

Atunci când cardul este utilizat numai într-o anumită țară sau regiune, pe fața cardului trebuie să apră următorele cuvinte “Valid only in Country or Region” în engleză sau în limba țării respective. Pe cardurile domestice, termenul de valabilitate poate să apară în limba țării respective.

4.6. Falsificarea cărților de credit

1. CONȚINUTUL LEGAL

Această infracțiune, pentru o mai bună înțelegere necesită explicarea unei serii de elemente ce intervin în procesul ei de săvârșire.

Prin falsificare se înțelege o alterare în orice mod a unui bun, în cazul nostru, unei cărți de credit.

Infracțiunea în cauză este încadrată în articolul 282 din Codul Penal Român, deși nu se face referire în mod expres la carduri, însă ele pot fi subînțelese din exprimarea:

“Falsificarea de monedă … sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare..”.

Astfel articolul 282 din Codul Penal, reprezentând conținutul legal al infracțiunii este următorul:

“Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților emise de instituția bancaară, ori de alte instituții de credit competente sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.”

CONDIȚII PREEXISTENTE

În cadrul acestor condiții avem de urmărit două coordonate:

2.1. Obiectul infracțiunii

2.2. Subiecții infracțiunii

Obiectul infracțiunii

În cazul infracțiunii de falsificare a cărților de credit avem clarificat probleme în legătură cu obiectul juridica al normei penale, adică ceea ce această normă protejează. Astfel în primul și în primul rând sunt protejate buna desfășurare a operațiunilor financire prin intermediul cărților de credit. Acesta este obiectul juridic general, pentru că, în czul în care aceste operațiuni nu ar fi protejte, clienții posesori de carduri și-ar pierde încredere în acest sistem, nu l-ar mai folosi și astfel s-ar înregistra pierderi financiare, banii ce ar rezulta din efectuarea acestor operațiuni ne mai fiind încasați.

În al doile rând sunt protejate persoanele fizice sau juridice posesoare de carduri și conturile bancre aferente acestora.

Obiectul material al acestei infracțiuni este reprezentat de bunul asupra cărui este îndreptat actul infracțional.

Se poate afirma că în cazul nostru întâlnim un obiect material secundar reprezentat de corpul cardului. Spunem că este secundar pentru că prin falsificarea cardului se urmărește adevăratul scop al acestei activități infracționale și anume bnii ce există în contul unui card.

Astfel obiectul material propriu-zis sunt bnii electronici înregistrați pe banda magnetică a cardului.

Subiecții infracțiunii

În cazul infracțiunii de falsificare a cărților de credit avem două categorii de subiecți:

Subiectul activ

Acesta este reprezentat de persoana care săvârșește în mod propriu-zis infracțiunea de falsificare a cărții de credit. Acest subiect activ poate fi simplu când acționeză o singură persoană sau multiplu când acționează mai multe persoane.

Privitor la subiectul activ trebuiesc lămurite unele aspecte. Astfel persoanele cele mai des întâlnite ca fiind autoare ale unor astfel de infracțiuni, sun bine pregătite în domeniul modalităților de folosire a cardurilor, a funcționării ATM-urilor, a meteodelor de manipulare conturilor prin intermediul credit-cardurilor.

În general autorii unor astfel de fapte infracționle sunt forte bine îmbrăcte, folosesc un limbaj ales, frecventeză foarte des sediile băncilor și de multe ori fiind ei îmșiși posesori de cărți de credit valide care i-au jutat în învățarea manipulării acestora și pe care le-au studiat pentru descoperirea metodeleor de falsificare.

Subiectul pasiv

În cazul infracțiunii pusă în discuție, subiectul pasiv principal este persoan în dauna căreia se produce paguba financiară, indiferent dacă e persoană fizică sau juridică.

Poate să apară ca subiect pasiv secundar și statul, mai ales atunci când subiect pasiv principal este o personă juridică prin păgubirea căreia este păgubit indirect și sistemul financiar român.

CONȚINUTUL CONSTITUTIV

În cadrul examinării conținutului constitutiv vom urmări două laturi:

3.1. Latura obiectivă;

3.2. Latura subiectivă.

Latura obiectivă este la rândul ei constituită din trei elemente:

Elementul material

Acesta este reprezentat de acțiunea de falsificare a cărții de credit. Putem afirma însă că această acțiune de falsificare poate fi făcută în mai multe moduri. Aceste modalități sunt cunoscute sub denumirea de “modus operandi”.

Un prim astfel de modus operandi este cunoscut sub numele de “Dezimprimare – Reimprimare“ și are ca obiect inscrisurile în relief executate pe verso-ul cardului.

Acest mod de operare a început să prolifereze la începutul anilor ’80 și constă în expunerea cardului la o sursă de căldură, când datorită materialului din care acest este confecționat, un plastic denumit polyinyclorid, devenea mult mai elastic.

Astfel diferite surse de căldură sunt folosite la desfășurare de astfel de activități. Printre acestea putem menționa fiare de călcat, felinare sau chiar apă fiartă în cuptoare cu microunde.

În continuare cardul astfel încălzit va fi reinscripționat cu noi caractere numerice și alfabetice cu ajutorul unei prese hidraulice după ce în prealabil fostele caractere au fost șterse și de culorea cu care erau vopsite, de obicei ceasta fiind de culoare neagră sau aurie.

În acest scop (îndepărtarea culorii literelor și cifrelor) sunt folosite diferite substanțe abrazive, cel mai des utilizați fiind soluțiile de curățare a băilor care conțin pe lângă detergenți și anumiți solvenți.

După detipărirea cardului, conturul vechilor caractere va fi vizibil în cazul în care presa va fi mișcată în timpul în care cardul este presat.

Următorul instrument necesar este o matriță specială folosită la inscripționare cardurilor. Disponibilă într-o diversitate de moduri de confecționare și de tipărire a caracterelor și tipurilor acestora, aceste matrițe sunt de vânzare în diferite rețele infracționale.

Unele din aceste matrițe au capacitatea de a “bate” caracterele pe card dar nu în același mod cum o face o cheie de corecție sau mașină de scris electrică.

Un alt mod de operare privitor la falsificarea cărților de credit este reprezentat de alterarea suportului magnetic existent la carduri. Aceasta este cea mai recentă modalitate de falsificare a unui card. La acest mod de operare se folosește un aparat de decodare și recodare care permite mutarea sau ștergerea datelor. Aparatul permite și codarea oricărui suport magnetic de plastic (card) prevăzut cu bandă magnetică nefiind necesare datele unui card deja existent.

Acest mod de operare este folosit în vederea obținerii frauduloase de monetar de la automatele bancare. O identificare a unui cod cu nume și date magnetice sau a mai multora poate fi dinainte furată de falsificator pentru a fi folosită însă falsificatorul poate inventa singur aceste date.

Până acum am vorbit de două alternative ale infractorului de a falsifica o carte de credit. Prima este o alterare fizică a cardului iar a doua este o alterare magnetică. Însă aceste alterări pot apărea și amândouă în același caz.

Astfel, acestă metodă supranumită “bărbierit și lipit” a început să fie folosită la începutul anilor ’70 și aceasta consta în tăierea la nivelul cardului a caracterelor numerice și alfabetice cu un instrument foarte ascuțit. Acestea erau înlocuite cu alte caractere, obținute pe aceeși cale de la alte carduri și imitau informațiile de pe alte carduri valabile.

Atât timp cât acest mod de operare nu este o contrafacere pură care să utilizeze bucăți de plastic de dimensiunile cardurilor, a fost folosit de falsificatori cu succes în activitățile de fraudare mai ales atunci când cooperau cu vânzătorii corupți în acest scop.

Urmarea imediată

Acest al doilea element al laturii obiective este reprezentat de crearea unei situații periculoase pentru sistemul financiar care va fi păgubit în cazul folosirii acelui card.

Legătura de cauzalitate

Această lăgătură de cauzalitate se instalează între elementul material al infracțiunii de falsificare săvârșite și urmarea imedită a acesteia, adică crearea situației periculoase pentru sistemul financiar are drept unică cauză acțiunea de falsificare a cărții de credit.

Latura subiectivă

Latura subiectivă a infracțiunii face referire la forma de vinovăție cu care este săvârșită infracțiunea. În cazul infracțiunii de falsificare a cărților de credit este intenția directă sau indirectă (în cazul în care autorul infracțiunii execută falsurile pentru o altă persoană care l-a plătit spre exemplu).

FORME; MODALITĂȚI; SANCȚIUNI;

1. Formele acestei infracțiuni fac referire la actele pregătitoare și tentativă. Astfel actele pregătitore ale infracțiunii de falsificre a cărților de credit sunt asimilate cu procurarea cardurilor ce urmează a fi folosite în acest scop sunt pedepsite și ele însă sunt prevăzute ca infracțiune separată în Codup Penal Român la articolul 285.

2. Această infracțiune prezintă două modalități simple acestea fiind reprezentate de falsificarea propriu-zisă a cardului și a doua de deținerea de astfel de carduri falsificate.

Tot aici sunt prezente și două modalități agravante ale infracțiunii.

Prima modalitate agravantă este atunci când prin săvârșirea infracțiunii de falsificare a cardului sau cardurilor s-ar fi putut cauza pagube importante sistemului financiar.

A doua modalitate agravantă a acestei infrcțiuni este atunci când s-au cauzat pagube importante sistemului financiar prin săvârșirea acestei infracțiuni.

3. Sancțiunile care se aplică în cazul acestei infracțiuni sunt, în funcție de modalitatea de săvârșire a infracțiunii următoarele:

în cazul celor două modalități simple pedeapsa este de la 3 la 12 ni închisoare și pierderea unor drepturi;

în cazul modalităților agravante avem două cazuri:

când s-ar fi putut cauza pagube importante pedeapsa este de la 5 la 12 ani închisoare și piederea unor drepturi;

când s-au cauzat pagube importante, pedeapsa este de la 10 la 20 ani închisoare și pierderea unor drepturi.

Toate aceste aspecte enunțate mai sus individualizeză infracțiunea de falsificare a cărților de credit.

Contrafacerea cărților de credit

Prin contrafacere se înțelege activitatea de reproducere în modul cel mai fidel posibil al unui lucru.

Astfel contrafacerea cărților de credit presupune activitatea de reproducere a acestora într-un mod cât mai apropiat de cele valabile (valide).

Deși această infracțiune de contrafacere a cărților de credit nu este prevăzută expres în Codul Penal, ea este reținută și se pedepsește în aceleași condiții ca și falsificarea fiind asimilată articolului 282.

Putem concluziona deci că, în ciuda faptului că nu există momentan un conținut legal special atribuit acestei infracțiuni, aspectele enunțate în cadrul condițiilor preexistente ale infracțiunii de falsificare identice cu cele ale infracțiunii de contrafacere a cardurilor subiectul activ fiind însă reprezentat de alte categorii de persoane.

Persoanele care contrafac cărțile de credit sunt de obicei organizate în rețele, fiecare component al acesteia având propriile sale atribuțiuni în cadrul acesteia. Aceste persoane au acces la aparatură de ultimă generație în domeniul imprimării litografice, acestea având viteză și fiabilitate foarte mare. Alte persoane utilizează scrierea cu mătase ca mod de imprimare a cardului.

Același lucru îl putem afirma și în cazul conținutului constitutiv cu specificația că în cadrul laturii obiective, privitor la elementul material, diferă modurile de săvârșire ale acestuia față de infracțiunea de falsificare a cardurilor.

Aastfel aici intervin alte “modus operandi”.

Cardurile contrafăcute sunt carduri obținute în locuri cu mijloce clandestine. Aici sunt fabricate așa-numitele “carduri în alb”. Aceste carduri sunt prevăzute și ele cu bandă magnetică. Ele vor fi inscripționate cu caractere numerice și alfabetice și bnda magnetică va fi și ea inscripționtă cu datele necesare după ce cei ce contrafc aceste carduri au cunoștință de serii de carduri valide și nume de persoane ce posedă astfel de carduri. Însă în unele cazuri acestea pot fi scrise și într-o anumită ordine aleasă la întâmplare.

Datorită complexității design-ului cardului în ziua de azi s-a minimalizat contrafacerea folosind această tehnică de imprimare a cardului. Astăzi se folosesc scannerele combinte cu tehnologii computerizate sofisticate care au permis contrfacerii noi orizonturi de dezvoltare. Oricum și acestă metodă re deficiențele ei în ceea ce privește reproducerea imaginilor în hologramă.

Privitor la forme, modalități și sancțiuni ale infracțiunii de contrafacere cărților de credit putem afirma că aspectele sunt în cea mi mare aprte identice cu cele de l infracțiunea de falsificare a cardurilor.

Traficul cărților de credit

Prin termenul de trafic al cărților de credit înțelegem mișcarea în spațiu a acestora. Această mișcare însă se putea desfășur numai cu aportul adus de anumite persoane infractoare numite traficanți. Trebuie menționat faptul că acest trafic (mișcare) a cărților de credit se face în mod ilegal și nemonitorizat.

CAPITOLUL V. TRAFICUL CĂRȚILOR DE CREDIT

Prin noțiunea de “trafic” în cazul unei infracțiuni înțelegem acea dinamică de răspândire ilegală (făcută în detrimentul legii) pe diferite teritorii a unor produse care în mod normal și legal sunt produse numai de unități recunoscute, sub un control strict dacă este cazul, sau produse pentru a căror intrare pe un anumit teritoriu (sau ieșirea de pe acel teritoriu) se plătesc taxe sau taxele sunt mai mult mai mari decât cele plătite.

Aceste activități de trafic sunt foarte păgubitoare pentru state și foarte profitabile pentru cei ce se ocupă cu astfel de activități.

Astfel de activități de comerți ilicit (sau comerț subteran) cu toate aspectele pe care le presupune (producere, transport și valorificare – tote săvârșite în mod ilegal) poartă denumirea de trafic.

Pentru a trafica anumite bunuri trebuie avute în vedere anumite aspecte.

Traficul, în particular cel de cărți de credit, este foarte bine organizat, fiind săvârșit de mai multe persoane, în mare majoritate a czurilor, membre ale unor organizații de tip mafiot.

Modul acesta de operare, prin aportul a 3 sau mai multor persoane este prevăzut în Codul Penl român la articolul 75 alineatul a drept circumstanță agravantă la modul de săvârșire a infracțiunii de traficare.

Obiectul traficului îl pot face și cărțile de credit fie acestea contrafăcute, falsificate sau furate.

Despre contrafacerea și falsificarea acestora am vorbit anterior astfel că în rândurile ce urmează ne vom axa asupra problemei cărților de credit furate.

Persoanele care se ocupă cu astfel de activități sunt în majoritatea cazurilor specializate în furtul de cărți de credit și apoi folosirea frauduloasă a acestora, ei având un modus operandi diferit de la zonă la zonă.

CAPITOLUL VI. INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE CU AJUTORUL CALCULATORULUI PRIVIND CĂRȚILE DE CREDIT

6.1. Introducere în acest nou câmp infracțional

Odată cu dezvoltarea mijloacelor tehnice care au revoluționat orice domeniu și bineînțeles activitățile bancare, operațiunile privind cărțile de credit și evidența conturilor acestora în ceea ce ne privește.

Dar aceste mijloace nu au ajuns în dotarea numai a unor persoane bine intenționate ci și pe mâna unora care folosesc aceste mijloace pentru săvârșirea unor fapte ilegale.

Infractorii au devenit mai eficienți ca oricând. Ei operează în lumea comunicațiilor online între calculatoare, uneori numită și cyberspace (ciberspațiu). Din ce în ce mai mulți infractori își săvârșesc acum faptele pe cale electronică și anume, intrând pe INTERNET cu ajutorul unui calculator. Un motiv pentru alegerea acestei metode este rapiditatea operării și de multe ori simplitatea cu care pot săvârși astfel de fapte. Unii infractori consideră că poliția nu este pregătită și nu știe destule că să îi prindă și uneori este adevărat că infractorii au un avans însă această problemă o vom dezbate în altă secțiune a capitolului.

A urmări un infrctor în cyberspațiu nu seamănă sub nici o formă cu o urmărire clasică unde totul înseamnă acțiune. În aceste cazuri de fraudă electronică (cua jutorul banilor electronici) un polițist trebuie să fie foarte atent la detalii dar acest lucru nu înseamnă că polițistul trebuie să fie un ochelarist pasionat de tehnologie pentru putea descoperi și prinde un ciberinfractor.

Totuși acești infractori trebuiesc abordați într-un mod special. Astfel acestor ciberinfractori avem de pus un nou gen de întrebări, avem de căutat un nou gen de indicii și există un mod nou de ridicare și păstrare probelor.

Pentru o mai bună înțelegere a acestor infrcțiuni voi încerca să explic mediul în care se săvârșesc aceste fapte, ciberspațiu.

Astfel există zeci de mii de locuri de vizitt în ciberspațiu și tot atâtea locuri pretabile de a săvârși infracțiuni, asemeni unui oraș.

Acest ciberspațiu este format din mai multe rețele. Rețeaua supremă este reprezentată de INTERNET care este împărțită în trei subdiviziuni. Acestea sunt următoarele:

World Wide Web care ste format din mii de “vitrine electronice” constituite de societăți comerciale, organizații, instituții guvernamentale și persoane fizice.

Ele este sursa de știri și informații, și de asemeni o piață unde se pot cumpăr bunuri și servicii.

Usenet Newsgroups care este un grup de șitri similar avizierelor dintr-un birou, unde poți citi anunțuri puse de alți și poți pune anunțuri tu însuți. Există mii de asemenea gruprui de șitri xate pe o mare varietate de subiecte.

Internet Relay Chat este format din mii de “camare de discuții” unde poți comunica cu una sau mai multe persoane, dactilografiindu-ți mesajele.

Prima subdiviziune face obiectul cercetării noastre deoarece în cadrul acesteia se înregistrează infracțiunile privind cărțile de credit, infracțiuni studiate în cadrul acestui capitol.

Dar înainte de a ne axa asupra subdiviziunii World Wide Web mai trebuiesc amintite unele aspecte privind mijloacele tehnice care să ajute la accesul în rețea. În concluzie este necesar un calculator, un modem și o linie telefonică. În plus față de acestea este necesar programul care permite calculatorului să comunice cu alte calculatoare conectate la INTERNET.

Pentru conectarea exclusivă la INTERNET prin intermediul unui Furnizor de servicii INTERNET (Internet Service Provider – I.S.P.). Unele I.S.P.- uri nu fac altceva decât să facă legătura cu INTERNETUL, altele însă sunt ele însele Furnizori de Servicii Online. Ele oferă o legătură la INTERNET, dar și alte servicii, aflate exclusiv la dispoziția abonaților. Aceste servicii suplimentare sunt similare celor aflate deja la dispoziție pe INTERNET. Ele includ știri și informații, cumpărături online, aviziere și camere de discuții.

Principalii furnizori de astfel de servicii online sunt: America Online, AT&T WorldNet, CompuServe, Microsoft, Netcom Prodigy etc. Și în cadrul acestor furnizori ciberinfractorii pot opera la fel ca în rețeaua principală.

Revenind la World Wide Web putem afirma că acesta este zona în care diversele organizații își constituie site-uri, acestea fiind un fel de vitrine electronice în ciberspațiu. Acest Web este un loc în care poți să afli ultimile știri sau să cumperi o mre varietate de produse și servicii. Acolo se pot folosi resursele unei vaste biblioteci, cu informații stocate pe milioane de calculatoare din toată lumea.

Site-urile de Web pot fi o combinații de grafică, imagini statice, imagini video și sunet. Fiecare site are o adresă de internet. Aceasta se numește U.R.L. (Uniform Resource Locator). Adresa site-ului este scrisă în partea de sus a paginii așa cum apare ea pe monitor.

6.2. Persoane pretabile la săvârșirea unor astfel de infracțiuni

Săvârșire acestui gen de infracțiuni presupune în primul r2nd folosirea unei tehnologii de ultimă oră, foarte performantă, și exploatarea acesteia la maxim de către ciberinfractor. Un astfel de individ trebuie să cunoască foarte bine limbaje de operare și limbaje de programare.

Pentru ca această cerință să fie îndeplinită acestui individ îi sunt necesare perioade îndelungate de studiu și practică. Din aceste motive putem afirm că în marea majoritate a cazurilor ciberinfractorii sunt reprezentați de tineri elevi sau studenți ce posedă un calculator acasă sau la unitatea de învățământ la care sunt legitimați acestea fiind unități cu profil informatic sau ce efectuează cursuri de specializare în acest domeniu.

Alți reprezentanți sunt profesori de matematică, informatică și fizică care stau foarte mult timp conectați la Internet și cunosc foarte bine orice aspect privind navigarea și folosirea rețelelor.

Prin faptul că aceste persoane stau conectate în rețea foarte mult timp ajung să cunoască și să-și procure chiar diferite programe care le înlesnesc faptele infracționle.

Nu de puține ori sunt crete pe internet unde se pot găsi diferite metode și moduri de excrocare a diferitelor persoane fizice și juridice.

O altă coordonată a acestui aspect este aceea că acești ciberinfrctori își însușesc cu foarte mare ușurință orice problemă de securitate nouă ivită în procesul de săvârșire al faptei, pe viitor reușind să evite noi probleme din acest punct de vedere.

Astfel putem concluziona că nu orice persoană poate săvârși astfel de fpte ci numai persoane foarte bine instruite, cu o cultură bogată în domeniul informatic, în general profesori de informatică, fizică și matematică și mai ales studenți sau elevi de liceu. Aceste persoane sunt caracterizate printr-o inteligență deosebită însă pusă în slujba unor acte infracționale, însă cazuri cu pagube foarte importante sunt și cele săvârșite de angajații unor instituții bancare care prin diferite metode reușesc să fure sume importante de bani.

Cele mai multe astfel de persoane se află în statele foste comuniste deorece datorită politicii duse în acea perioadă, fiind izolate de politica statelor vestice, nu s-au racordat la Internet și chiar tehnica de calcul era în urmă. Astfel că nu au cunoscut ca fenomen infracțional aceste fapte. Acesta este și motivul pentru care ceste state nu au avut legislație care să se ocupe de aceste infracțiuni, fpt ce a fost repede valorificat de “pionerii” fiecărui stat în parte în acest domeniu.

Astfel după instaurarea regimurilor democratice și pătrundere tehnicii informatice de ultim moment precum și a racordării la Internet a început și proliferarea acestui fenomen al ciberinfracțiunilor.

Astfel în țările de est au început să săvârșească astfel de fapte cetățenii ungari, polonezi, români, bulgari și ruși. Cele mai multe astfel de fapte au fost înregistrate în România și Rusia, cei mai mulți făptuitori fiind elevi de liceu.

Și în momentul de față se mi săvârșesc astfel de fapte dar pe fondul adoptării unor reglementări, destul de neclare însă, o parte mare a acestui fenomen a fost stopată.

6.3. Modus operandi

Numărul infracțiunilor ce se pot săvârși pe Internet este variat, însă ne vom axa numai asupra celor ce privesc cărțile de credit.

Mai întâi trebuie menționat faptul că ceste infracțiuni nu sunt îndreptate asupra suportului fizic al cardului, el nefiind prezent în cadrul operțiunilor efectuate pe calculator. Aici sunt manevrate datele înscrise pe card și contul aferent acestor carduri (datele de identificare a posesorului cardului precum și codul numeric specific oricărei cărți de credit și data emiterii acestuia).

Acum trebuie specificat că acești ciberinfractori sunt împărțiți în trei mari categorii:

O primă categorie folosesc cardurile găsite, runcate sau expirate care nu mai au bani în cont sau au foarte puțini, adică sume mai mult decât neglijabile, și uneori carduri valide care au fost furate și sunt utilizate astfel;

O a doua categorie de ciberinfractori utilizează programe care generează cioduri numerice ale unor cărți de credit. Aceste programe sunt cel mai des folosite de acești infractori informatici.

Cel mai periculos mod de operare însă este acela prin care operatorul infractor prin diferite metode ce vor fi expuse mai târziu își procură codurile numerice ale unor carduri valide direct din fișierele unei unități bancare. Periculozittea sporită a acestui mod de operare rezultă și din faptul că odată intrat în aceste fișiere ale unei bănci infractorul poate cauz pgube de milioane de dolari într-un timp foarte scurt.

În rândurile următoare vom dezvolta aceste moduri de operare:

A. Infractorii ce folosesc carduri expirate sau cu sume foarte mici în conturi sunt în general începători în acest nou câmp infracțional. De cele mai multe ori acestora le cad victimă firme ce au deschise mici shop-uri on-line, cu cifre de afaceri foarte mici, care nu-și permit plata unor programe de securitate speciale care să verifice validitatea cardului. Aceste magazine cer doar numele posesorului și codul cardului. Unele verifică și dacă există bani în cont dar nu și cât anume. Astfel e suficient și un singur cent, spre exemplu pentru a putea efectua o astfel de operațiune frauduloasă.

Infractorii informației ce au acest mod de operare excrochează în general magazine ce vând compact-discuri cu muzică veche, sau articole de papetărie, alimentare și farmaceutice.

Ei solicită trimitere acestor colete la adresa lor de acasă. Însă riscurile ca ei să fie foarte repede descoperiți. De aceea în ultimul timp aceste cereri de expediere se fac la căsuțe poștale restante, aici descoperirea lor fiind mult mai diminuată.

Având în vedere că astfel de comenzi onorate de magazinul on-line, fără a încasa banii pentru acestea, au făcut ca acestea să ia o nouă măsură de siguranță prin interzicerea vânzărilor în țările de unde s-au făcut astfel de excrocherii (deoarece există o astfel de rubrică unde se cere specificarea cetățeniei clientului). Și acum mai există astfel de magazine care pe fondul volumului mare de asfel de fapte săvârșite de români și ruși nu onorează comenzile făcute de cetățenii acestor țări. Acest lucru e anunțat printr-un mesaj ce apare în momentul în care se introduc datele clientului.

Dar după cum era de așteptat nici această metodă nu a dat mult timp rezultate. Infractorii au și găsit metodă pentru a contracara această măsură preventivă. Ei folosesc carduri emise de bănci din străinătate și introduc cetățeni acelei țări însă solicită trimiterea coletelor la ei în țară pretextând, în cazul în care li se solicită lămuriri, că fac un cadou unei anumite persoane de acolo. Adresa specificată este tot la o căsuță poștală restantă.

B. Cea de a dou categorie de infractori on-line care folosesc pentru fraudă cărți de credit sunt mai stilați, ei tuilizând programe speciale care generează astfel de coduri numerice posibil ca aparținând unor cărți de credit valide.

Pentru a putea frauda în acest fel, ciberinfractorii trebuie mai întâi să-și procure programul dacă nu și l-au conceput singuri. Acest lucru este foarte ușor deoarece acestea le poți găsi pe Internet pe site-uri create de hackeri (cum sunt numiți acești infractori on-line) existând game variate de programe, care mai de care mai performante și mai rapide.

Odată procurat acest program ciberinfractorul intră spre exemplu în fișierele unei bănci unde pun programul să genereze numere de cărți de credit după ce în prealabil a cerut transferarea sumei de bani ce s-ar afla pe card într-un alt cont al lor. Programul generând aceste numere de cărți de credit va nimeri și numere valide moment în care transferul fiind ca și făcut pentru că odată avut acest cod nimerit se vor afla foarte ușor și datele de identitate ale posesorului.

După ce sunt obținute aceste date, infractorul revine la opțiunea de transfer la banilor în alt cont acum nemaifiind nici o greutate în efectuarea accestei operații. Totuși acest mod de operare tinde să fie eradicat datorită apariției smart-cardurilor și a cererii de confirmare a transferului emise de bancă către posesorul de card.

Însă alternativa și la aceste măsuri a fost găsite iarăși cu ajutorul magazinelor on-line.

După obținere datelor (codurile numerice valide ale cardurilor) se va trece la folosirea lor la cumpărături. Magazinul chiar dacă verifică cardul, vede că acesta e valid și expediază marfa însă când cererea de confirmare a plății ajunge la opsesorul de card în mod sigur răspunsul va fi negativ și astfel magazinul va fi păgubit.

De multe ori marf este recupertă dacă nu a ajuns la destinație și nu a fost ridicată însă și așa pagubele sunt de ordinul milioanelor de dolri în câțiva ani.

C. Cea de-a treia metodă folosită este și cea mai periculoasă dintre toate deoarece produce, după cum am mai spus pagube foarte mari în perioade foarte scurte.

Pentru a putea trece la acțiune infractorul trebuie mai întâi să-și aleagă victima care este o unitate bancară emitentă de carduri. El va studia foarte bine măsurile de securitate luate de aceasta pentru a-și proteja operațiile financiare proprii și implicit clienții.

După această perioadă de tatonare va sparge codurile serverelor băncii și va anihila programele “polițist” dacă cestea există, deoarece acești infractori cunosc orice aspecte din domeniul care îi interesează în materie de soft, cu puncte slabe sau forte și modul de funcționare în anumite circumstanțe al acestuia. Odată ajunși aici pot accesa și copia fișiere întregi cu numere de carduri, seria cardului și datele de identitate ale posesorului.

După aceasta are două opțiuni: fie face publice aceste date pe Internet unde e suficient să apară 2 minute timp în care pot fi copiate de alți ciberinfractori și să le folosească împreună cu ei în maniera expusă la al doilea mod de operare, fie să la folosească singur banca realizând nereguli doar după sesizări repetate le persoanelor păgubite.

Primul mod de comportare este cel mai păgubos și cel mai des folosit de acești infractori on-line.

6.4. Măsuri defensive folosite de ciberinfractori

Reînnoind dacă mai era nevoie ideea că aceștia dau dovadă că dispun de o iscusință și o inteligență ridicată putem afirma că infractorii pe Internet utilizează o serie întreagă de deghizări și tactici de fugă pentru a-și ascunde adevărata identitate și adresă.

Pentru a-i putea prinde, este important să înțelegem metodele lor de operare în aceeași măsură ca și instrumentele de identificare flate la dispoziție, cu totul specifice lumii on-line.

Aceste metode sunt cunoscute sub numele de vehicule de fugă on-line (Online Getaway Car). Așa cum unii infractori fură mașini pentru a săvârși infracțiuni și a fugi de la locul faptei, infractorii on-line fură abonamente Internet pentru a săvârși infracțiuni on-line și pentru a scăpa de urmărire deoarece prin I.P. serverului la care ar fi conectați cu adevărat ar fi foarte ușor de descoperit. (I.P. este adresa de protocol Internet – Internet Protocol Address). Aceasta este o modalitate de a se sustrage cercetării poliției. De fapt atunci când anchetatorii încep să cerceteze infrcațiunea o mare parte dintre probe vor conduce la titularul abonamentului care este de fapt nevinovat.

Există 4 metode pe care le folosesc infractorii pentru a-și face rost de un asfel de “vehicul de fugă”. Aceste metode le vom expune în rândurile ce urmează.

Prima metodă este metoda parolei furate. Prin această metodă un infractor trimite cuiva un e-mail cu un mesaj foarte tentant. Mesajul cere ca în cazul în care se va accept oferta făcută să “faceți dublu clic pe rândul de dedesubt”. Făcând acest lucru veți da o comandă de “download and execute” (copiază și execută) pentru un fișier care este atașat la mesajul de e-mail. Acel fișier conține informațiile care vi -sau promis. Ceea ce nu știți este că acest fișier are o porțiune care se infiltrează pe ascuns în calculatorul dumneavoastră și instalează un progrm secret de fapt un tip de virus. Mai târziu acel virus vă va fura parola și o va trimite prin e-mail infractorului. Acest mod de operare se numește Cal Troian.

A doua metodă exte cea numită “escrocheria parolelor (solicitarea parolei)”. Astfel un infractor va trimite un mesaj de e-mail ca din partea direcției economice a Furnizorului dumneavoastră de servicii Internet. Mesajul spune spre exemplu “Am avut probleme cu clculatoarele noastre. Trimiteți-ne numele dumnevoastră de utilizator și parola cât mai repede posibil sau nu veți mai putea să intrați pe Internet pe abonamentul dumneavoastră.”

Cu ajutorul acestor informații infractorul are acum posibilitatea de intra pe Internet folosindu-se de abonamentul astfel obținut și va săvârși infracțiuni mizând pe faptul că nu va putea fi descoperit.

O altă metodă este așa-zisul “furt de identitate”. Un infractor trimite unei persoane un e-mail cerând numele, adresa și numărul crdului acesteia. Este posibil să pretindă că face parte din Direcția Economică a Furnizorului acelei persoane de servicii Internet. Mesajul e-mail chiar arată de parcă ar proveni de la acesta. Au existat cazuri în care mesajul cuprindea chiar și fotografia președintelui celei societăți comerciale. În momentul în care infractorul obține aceste informații face cerere și se abonează la mulți furnizori de servicii Internet. El se folosește de aceste conturi pentru a săvârși infracțiuni. Când poliți depistează infracțiunea, adres I.P. și adresa de e-mail indică o persoană nevinovată și nu infractorul.

O ultimă metodă este cea a “legării succesive”. Pentru a înțelege această metodă trebuiesc expuse mai întâi câteva noi principii de funcționare a Internet.

Când vorbim de Internet trebuie să ne gândim la acesta ca la o rețea de rețele, într-o exprimare mai plastică. Fiecre rețea este sprijinită de un server aceste rețele sunt reunite în anumite puncte mai mari numite puncte de rețea dotate cu servere mault mai puternice, și aceste puncte fiind însă conectate între ele. Astfel rezultă o mare rețea cunoscută sub numele de Internet.

Mai trebuie menționt faptul că prin legare trebuie să înțelegem într-un termen mai puțin cuprinzător și ușor vulgar o “legare” a calculatorului la un server.

Datorită modului de organizare a rețelei orice calculator (stție în limbaj mai de specialitate) primește în momentul intrarării pe internet I.P.-ul serverului care asistă rețeaua furnizorului de servicii Internet la care este abonat infractorul.

Acesta cunoscând foarte bine acest lucru și fiind un bun spărgător de coduri, cu ajutorul unor limbaje de operare performante ce se folosesc la servere și pentru Internet cum sunt Unix-ul sau Linux-ul creează programe ce generează coduri ce sunt încărcate automat în cazul în care numărul de încercări nu este limitat sau folosesc metod calului troian. Acest lucru îl fac pentru putea supraveghea și modela în modul dorit operațiile ce se desfășoară cu ajutorul celui server.

După mai multe astfel de legări succesive când I.P.-ul se schimbă în mod repetat pot trece la săvârșirea de fapte ilicite, în cazul nostru, privind cărțile de credit.

Misiunea polițiștilor este foarte grea în astfel de czuri deoarece descoperirea acestor ciberinfractori nu poate fi făcută decât atunci când sunt surprinși în timpul săvârșirii activităților lor ilicite de pe rețea. În această ultimă situație există o singură soluție. Cu ajutorul unei tehnici foarte performante se vor descoperi pas cu pas, în ordine inversă dar și în aceste cazuri dacă infractorul stă puțin în rețea este iarăși imposibilă descoperirea lui. În cazul unei legături succesive la 8-10 serveruri timpul pentru a putea descoperi adevăratul I.P. este cam de 10-12 minute suficient pentru săvârșirea unor infracțiuni grave printr-o simplă apăsare de tastă care ia doar 1 secundă.

6.5. Măsuri de contracarare a fenomenului și modul de investigare al acestora

Infracțiunile săvârșite on-line presupun un mod de combatere mult mai deosebit decât celelalte categorii de infracțiuni în primul rând datorită noutății pe care acestea o prezintă și a uzanțelor sărace în domeniu.

Măsurile de contracarare sunt fie preventive fie măsuri lute pentru îmbunătățirea mijloacelor de descoperire a ciberinfractorilor ce au săvârșit diferite fapte.

În ultima vreme s-a pus și în România accentul pe combaterea acestor infracțiuni care nu fac altceva decât să compromită imagine noastră ca stat. Astfel aceste infrcțiuni au fost cuprinse sau asimilate în textele de lege deja existente cu pedepse care sunt menite a preîntâmpin săvârșirea unor noi astfel de infracțiuni.

Totuși atunci când a fost săvârșită o astfel de faptă polițistul trebuie să dispună de mijloce intelectuale și fizice solide și performante pentru a pute soluționa cu brio aceste cazuri.

Pentru a descoperi un astfel de ciberinfractor polițistul trebuie să parcurgă un proces în două etape.

O primă etapă o reprezintă identificarea abonamentului suspect. Prin abonament suspect trebuie să înțelegem acel abonament Internet folosit pentru a săvârși infracțiune. Asta va însemna ori verificarea adresei de e-mail a infractorului ori a adresei de Protocol Internet atrbuite comunicației în chestiune.

a dou etpă este cea a identificării suspectului, adică trebuie să se afle cine era la tastatura calculatorului, folosind acel abonament pe Internet, în momentul în care s-a săvârșit infracțiunea. Acest lucru implică o serie de tehnici de anchetă care trebuiesc, după cum am mai spus, bine stăpânite de polițist.

Uneori este relativ simplu de identificat abonamentul suspect și apoi de stabilit proprietarul acestuia ca fiind bănuitul. Alteori însă abonatul nu are legătură cu infracțiune. Acest lucru este datorat faptului că abonamentele de Internet pot fi furate și folosite pentru a săvârși o infracțiune fără știința abonatului. În asemenea cazuri există o serie de tehnici de anchetă pe care le putem utiliza pentru a identifica suspectul. Aceste tehnici pot include următoarele:

Luarea urmei banilor: În cazul unei fraude (infracțiunile care sunt cel mai des săvârșite în ciberspațiu) acolo unde are loc un transfer de fonduri de la partea vătămată către infrctor se va cerceta mișcarea fondurilor de la adresa părții vătămate către aceea a infractorului sau între cele două conturi bancare. Este posibil ca acești bani să fi sot trimiși la o adresă fizică sau căsuță poștală ce pote fi găsită dar există și posibilitatea trnsferării electronice într-un cont bancar. În astfel de czuri polițistul va trebui să obțină o citație pentru evidențele bancare.

Verificarea livrării bunurilor: În cazurile în care infractorul a cumpărat bunuri cu numere de cărți de credit furate, putându-se verifica și locul în care au fost livrate bunurile existând posibilitatea să fie descoperit infractorul la punctul de destinație al mărfii.

Verificarea “apelului” suspectului către Furnizorul de servicii Internet:

Atunci când nu are loc nici un transfer de fonduri și nici o livrare de bunuri, s-ar putea descoperi infractorul cercetând factura detaliată a companiei telefonice. Acest lucru este posibil deoarece tunci când intră pe număr de telefon care aparține Furnizorului de servicii Internet iar acest apel poate fi urmărit. După ce polițiștii vor furniza companiei ce furnizează servicii Internet informțiile din capul mesajului (header) precum și documentați leglă necesară, compania în cauză își va cerceta evidențele și va stabili data în care suspectul a intrat în rețea ora și durata intrării și numărul format de suspect.

Toate aceste informații se duc companiei locale de telefoane, care la rândul ei, pe baza unei cereri legale adecvate, poate adeseori arăta de la ce număr de telefon fix s-a format numărul rețelei companiei de servicii Internet și se poate identifica numele și adresa abonatului de la acel post telefonic.

În aceste momente se poate trece la cercetarea persoanei de la acea adresă.

Totuși aria acestor infracțiuni nu cunoaște granițe fizice, oricând un ciberinfractor putând comite o astfel de faptă în orice stat. Din această cauză este necesară o foarte bună colaborare în domeniu atât între diverșii ufrnizori de servicii Internet cât și între organele de poliție din diverse state.

Această cooperare a avut ca urmare înființarea parteneriatului național pentru pregătire în domeniu ciberinfracțiunilor (Național Cybercrime Training Partnership – N.C.T.P.) care este un consorțiu compus din instituții de poliție federală, statale, locale și internaționale precum și unități de învățământ menit a oferi o pregătire de înaltă tehnologie. Principala sa funcție și activitate se concentrează pe proiectarea, elaborarea și realizarea de programe și materiale de înaltă calitate referitoare la infracțiuni informatice, pentru anchetatorii și procurorii care lucrează în acest domeniu.

Sediul N.C.T.P. este în statul din S.U.A.

CAPITOLUL VII. MĂSURI DE CONTRACARARE A FENOMENULUI INFRACȚIONAL PRIVIND CARDURILE

Deorece în România, până în prezent, au fost emise cărți de credit în lei și în valută dor sub licența companiilor VISA CARD și EC/MC (această prescurtare va fi folosită în continuare pentru EUROCARD/MASTERCARD), vom analiza doar procedurile de urmat la asemenea carduri:

A. La prezentarea la plată a unui VISA CARD, persoana desemnată să efectueze astfel de operațiuni trebuie să verifice:

VISA LOGO – reprezentând benzile albastru, alb și galben; poate fi situat în colțul dreapta sus sau jos;

VISA HOLOGRAM – reprezentând porumbelul tridimensional;

valabilitatea cardului:

dacă este indicat numai termenul de expirare, indicându-se luna și anul, cardul este valabil până în ultima zi, inclusiv, a lunii indicate de card;

dacă este indicat și termenul începând cu care cardul este valabil, se verifică dacă poate fi utilizat cardul în momentul prezentării;

autenticitatea cardului – nu trebuie să fie deteriorat, tăiat, zgâriat; spațiul destinat semnăturii și banda magnetică să nu prezinte aspecte care să trezescă suspiciune;

semnătura pe verso-ul cardului – în cazul în care cardul prezentat la pltă nu este semnat, persoana care acceptă cardul trebuie să:

roage posesorul de card să semneze cardul;

verifice semnătura, solicitând alte documente de identitate (pașaport, permis de conducere); dacă semnăturile nu corespund să contacteze Centrul de Procesare;

lista de avertizare – cardul care figurează în lista de avertizare trebuie reținut fără a mai solicita instrucțiuni de la Centrul de Procesare;

numărul de cont ștanțat pe card – să fie clar, să nu fie șters sau reștanțat, să aibă o culoare contrastantă; primele 4 cifre ale numărului de cont ștanțat să fie identice cu primele 4 cifre tipărite deasupra sau sub numărul de cont ștanțat;

caracterul special VISA – poziționat în partea dreaptă a cardului, în continuarea datelor de valabilitate, reprezentat prin litera “V”, care are o formă unică; este așa-numitul “flying V”.

B. La prezentarea la plată a unui card EC/MC, persoana desemnată să efectueze astfel de operațiuni trebuie să verifice:

EC/MC LOGO – cardurile EC/MC vor avea întotdeauna pe fața logo-ul împreună cu holograma Mastercard. Logo-ul Eurocard poate părea fie pe fața cardului, fie pe verso-ul cardului;

Logo-ul Mastercard: reprezentând două cercuri întrepătrunse, unul roșu și unul galben, pe care se află scris, în centru, “MasterCard” și care poate fi poziționat fie deasupra hologramei fie sub holograma Mastercard, însă întotdeauna în inetriorul chenarului negru;

Logo-ul Eurocard: reprezentând un “E” de culoare neagră și o “limbă” roșie la centrul literei “E”, împreună cu înscrisul “EUROCARD”, toate încadrate de un chenar negru, rotungit la colțuri;

Holograma Mastercard – reprezentând două globuri pământești întrepătrunse, care pot fi aurii (în cazul Gold Card), fie argintii (în cazul cardurilor Mas/Bank Card sau Silver Card). Prin mișcarea cardului pe fundul hologramei va apăre în culorile roșu, galben și albastru, repetat, înscrisul “MasterCard”.

valabilitatea cardului:

dacă este indicat numai termenul de expirare, indicându-se luna și anul, cardul este valabil până în ultima zi, inclusiv, a lunii indicate de card;

dacă este indicat și termenul începând cu care cardul este valabil, se verifică dacă poate fi utilizat cardul în momentul prezentării;

autenticitatea cardului – nu trebuie să fie deteriorat, tăiat, zgâriat; spațiul destinat semnăturii și banda magnetică să nu prezinte aspecte care să trezescă suspiciune;

semnătura pe verso-ul cardului – în cazul în care cardul prezentat la pltă nu este semnat, persoana care acceptă cardul trebuie să:

roage posesorul de card să semneze cardul;

verifice semnătura, solicitând alte documente de identitate (pașaport, permis de conducere); dacă semnăturile nu corespund să contacteze Centrul de Procesare;

lista de avertizare – cardul care figurează în lista de avertizare trebuie reținut fără a mai solicita instrucțiuni de la Centrul de Procesare;

numărul de cont ștanțat pe card – să fie clar, să nu fie șters sau reștanțat, să aibă o culoare contrastantă;

caracterul special MASTERCARD – poziționat între datele de valabilitate și logo-ul Mstercard, reprezentat prin litera “M” care are o formă specifică;

primele 4 cifre ale numărului ștanțat pe card se află tipărite pe fața cardului sub numărul de card ștanțat – primele 4 cifre din numărul de card ștanțat se află întotdeauna tipărite pe card sub numărul ștanțat (obligatoriu pentru cardurile ce vor fi emise începând cu anul 1996). Pentru cardurile emise înainte de 1996 și încă valabile, se află ștanțat pe card un nou cod numeric de 4 cifre, poziționat sub numărul de card ștnțat, pe același rând cu data de valabilitate a cardului;

numărul de cont ștanțat pe fața cardului trebuie să identic cu numărul înscris cu caractere speciale Mastercard, prin procedeul numit “indent printing” pe verso-ul cardului în spațiul destinat semnăturii.

7.1. Limita de autorizare (floor limit)

Limita de autorizare reprezintă limita maximă până la care este permisă o tranzacție, fără contacta Centrul de Procesare pentru autorizare.

Acestă limită este stabilită de Banca Acceptatoare.

Numai Banca Acceptatoare are dreptul să modifice această limită de autorizare.

Comerciantul nu trebuie să afișeze limita de autorizare și nici să divulge unei terțe persoane.

În cazul în care valoarea tranzacției depășește limita de autorizare, comerciantul trebuie să contacteze Centrul de Procesare pentru autorizare.

7.2. Lista de avertizare

Lista de avertizare, numită “STOP LIST”, “HOT LIST” sau “WARNING LIST”, reprezintă list care cuprinde cardurile interzise . Această listă este actualizată periodic.

Fiecare nouă listă o înlocuiește pe cea precedentă.

Pentru tranzacțiile cu card sub FLOOR LIMIT și/sau chiar și pentru cele caare par a fi suspecte, cardul respectiv trebuie verificat în Lista de Avertizare.

În cazul în care cardul utilizat în tranzacție figurează în Lista de Avertizare, comerciantul trebuie să rețină cardul prin mijloace pașnice, care să nu îl pună în pericol, și să informeze imediat Centrul de Procesare.

7.3. Autorizarea tranzacției

Se solicită autorizarea tranzacției dacă:

Valoarea tranzacției depășește FLOOR LIMIT;

Se constată că posesorul de card este agitat, neliniștit, efectuează cumpărături fără discernământ;

Se constată că același client utilizează cardul de câteva ori pe zi, chiar dacă efectuează tranzacții sub FLOOR LIMIT (în acest caz se cere autorizarea pentru fiecare tranzacție);

Când un card prezentat este expirat;

Lipsește semnătura de pe card;

Pentru cazurile în care se constată apariția altor situații decât cele menționate mai sus, comerciantul va solicita la ROMCARD autorizarea în Cod 10.

7.3.1. Autorizarea în Cod 10.

În cazul uneia din situațiile descrise mai sus, comerciantul poate solicit operatorului de la ROMCARD o autorizare în cod 10. Comerciantul va comunica următoarele:

Datele pentru autorizare normală, conform secțiunii 6.3.2.;

Date suplimentare:

numele instituției financiare marcat pe fața și/sau verso-ul cardului (dacă există);

numele posesorului de card;

dacă mai este în posesia cardului sau l-a returnat posesorului.

Comerciantul i se vor pune pe rând cele 11 întrebări (reprezentând situațiile posibile ale autorizării în Cod 10). Comerciantul va fi instruit să răspundă DA numai la întrebarea ce corespunde situației existente, în caz contrat rămânând tăcut. Aceste întrebări(situații) sunt următoarele:

Aspectul cardului este necorespunzător (deteriorat, prezintă ștersături, modificări, adăugiri, se observă urme de tăieturi sau lipituri aplicate pe card);

Lipsește sigla sau holograma;

Sigla sau holograma nu sunt conform standardului;

Numărul de cont al cardului a fost identificat într-o Lista de Avertizare;

Cardul este expirat (data expirării înscrisă pe card nu este valabilă la data prezentării);

Lipsește data expirării;

Ștanțare incorectă a numărului de card (lipsa ștanțării, ștanțare neuniformă, modificarea ștanțării, reștanțare);

Lipsește semnătur de pe card;

Poziția greșită a numărului de cont pe card sau a grupelor de cifre în cadrul numărului de cont;

Primele 4 cifre ale numărului de cont nu sunt identice cu cele 4 cifre tipărite deasupra acestuia;

Posesorul de card este suspect (există o discordanță între numele sau semnătura înscrise pe card și cele din documentul de identitate solicitat, comportare suspectă).

Din momentul în care comerciantul răspunde cu DA la una din întrebări, acesta va aștepta o decizie din partea Romcard:

Deciziile posibile sunt următoarele:

Continuăm autorizarea, caz în care se transmite codul de autorizare;

Așteptați;

Reveniți mai târziu dacă este posibil;

Nu efectuați tranzacția;

Nu efectuați tranzacția și rețineți cardul.

Dacă decizia este cea de la punctul a., numai atunci se poate trece la dialogul de autorizare descris în secțiunea 6.3.2.

7.3.2. Dialogul de autorizare

Pentru buna desfășurare a activității de autorizare a tranzacțiilor între Romcard și Comerciant trebuie să se desfășoare un dialog standard cre, în cazul procesării, atât a cardurilor internaționale, cât și domestice – Visa și Eurocard/Mastercard – re următoarea formă:

1. Comerciantul contactează telefonic Romcard și transmite următoarele informații:

a). tipul de tranzacție:

cumpărare;

avans numerar;

anulare (parțială sau totală) a tranzacției;

verificare adresă.

b). numărul de card (16 cifre);

c). data expirării card-ului (format LL/AA);

d). valoara tranzacției;

e). BIN-ul (denumirea) băncii la care comercintul are deschis contul;

f). codul categoriei comerciantului.

2. Comerciantul primește de la operatorul Romcard un răspuns care poate fi:

a). codul de autorizare (maximum 7 cifre);

b). mesajul de respingere a autorizării și instrucțiuni pentru a acționa în situația dată, după cum urmează:

7.4. Finalizarea tranzacției

Tranzacția poate fi încheiată când:

cardul prezentat la plată îndeplinește condițiile unui card valabil, urmându-se etapele prezentate în secțiunile anterioare;

se obține utorizarea tranzacției dacă valoarea tranzacției depășește Floor Limit și codul de utorizare se înscrie pe chitanță (voucher).

În fiecare dintre aceste situații se emite chitanța (voucher) numită “SALES DRAFT”, astfel:

se utilizează dispozitivul numit “imprinter” după cum urmează:

în partea destinată cardului se atașează cardul, iar voucher-ul se așează astfel încât partea destinată completării să se suprapună cu parte de jos a cardului; prin trecerea cursorului st2nga-dreapta elementele ștanțate pe card trebuie să se imprime pe voucher.

Comerciantul nu trebuie să completeze voucher-ul scriind aceste elemente. Orice neutilizare a imprinter-ului atrage după sine un refuz la plată (chargeback) sau o tranzacție frauduloasă.

Comerciantul trebuie să completeze următoarele:

data tranzacției;

codul de autorizare (dacă este cazul);

descrierea bunurilor sau serviciilor;

valoarea tranzacției, exprimată în lei atât pentru cardurile domestice, cât și pentru cele internaționale.

De îndată ce voucher-ul este completat, clientul este rugat să semneze voucher-ul.

Cardul se returnează numai după ce semnăturile au fost verificate, constatându-se că semnătura de pe voucher este identică cu cea de pe card.

Dacă semnăturile sunt identice, se returnează clientului cardul împreună cu o copie a voucher-ului, cea care este destintă clientului (Cardholder copy).

Dacă semnăturile diferă, se contactează Centrul de Procesare pentru nularea autorizării, dacă este cazul, sau pentru instrucțiuni suplimentare (vezi secțiunea 6.3.1):

restituirea cardului;

reținerea cardului prin mijloace pașnice.

Nu se admit modificări în completrea voucher-ului, după eliberarea exemplarului destinat posesorului de card. Vocuher-ul completat greșit se anulează în prezența posesorului de card (voucher-ul anulat se păstrează pentru confirmarea anulării tranzacției).

7.5. Reținere cardului

Cardul se reține, fără a mai solicita instrucțiuni de la Centrul de Procesare, în una din următoarele situații:

dacă se regăsește în Lista de Avertizare;

dacă numărul de cont ștanțat pe fața crdului nu corespunde cu numărul de cont tipărit prin metoda “indent printing” pe verso-ul cardului, în spațiul destinat semnăturii;

dacă primele 4 cifre ale numărului de cont ștanțat nu corespund cu primele 4 cifre ale numărului de cont tipărit sub numărul de cont ștanțat;

Comerciantul poate reține cardul și atunci când fost instructat de Centrul de Procesare (vezi secțiunea 6.3.2.).

Dacă comerciantul este instructat să rețină cardul, el trebuie să procedeze astfel:

să taie cardul în două, orizontal astfel încât să nu se deterioreze: holograma, numărul de cont ștanțat și banda magnetică;

să predea imediat aceste carduri Băncii Acceptatoare, prin persoana care a fost desemnată de Comerciant (de exemplu, aceeași persoană care depune voucher-ele la Bancă). Cardurile recuperate trebuie prezentate la bancă însoțite de o scrisoare tip.

7.6. Centrul de procesare

Autorizarea și procesarea cardurilor, în România, se realizează prin Centrul de Procesare “ROMCARD” S.A.

Telefon: 322.07.78;

Fax/Tel: 322.37.74;

Solicitarea autorizării tranzacțiilor – la telefon: 322.07.62

“ROMCARD” S.A. este disponibil 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, prin personalul său, pentru a răspunde tuturor solicitărilor.

7.7. Moduri de operare pentru săvârșirea de infracțiuni cu ajutorul cărților de credit

7.7.1. Tipuri de fraudă

Iată principalele modalități de fraudare cu cărți de credit:

1. Operațiuni efectuate cu cărți de plată, pierdute sau furate

Aceste frude se realizează prin utilizarea unei cărți de credit pierdute sau furate pentru obținerea de bunuri și servicii de la comercianți sau de la unitățile bancare.

Gradul de risc al producerii acestor fraude este direct proporțional cu mărimea perioadei de timp scurse între momentul constatării și momentul anunțării dispariției cărții de plată către posesori.

Odată raportate furtul sau pierderea, cardul este introdus în evidența “Lista cardurilor problemă” (STOP LIST). În acest mod ele este bloct în sistemul de autorizare și se aduce imediat la cunoștință comercianților situația sa juridică.

2. Operțiunile cu carduri trimise prin poștă și reprimite de cei care le-au solicitat.

Este situația în care emitentul trimite cardul prin poștă la destinatar. Este un tip de fraudă foarte periculos, deoarece este o carte originală interceptată de un infractor. Riscul este foarte mre deoarece pe spatele cardului există semnătura deținătorului legl și infractorul poate s-o semneze și astfel poate acționa pe perioadă mare de timp până când adevăratul proprietar se va sesiza că nu i-a ajuns cardul la poștă.

În România acest tip de fraudă nu poate fi relizat deoarece eliberarea cardului se face prin bancă, la ghișeu, funcționarul având obligația de a-l preda în mână solicitantului, moment în care acest trebuie să aplice semnătura pe verso.

3. Operațiuni efectuate cu cărți de plată emise pe baza unor cereri de emitere frauduloase.

Aceste fraude se realizează prin declararea unor date fictive sau prin declararea unor date reale privind o altă persoană în cererea de emitere a cardului. În asemenea cazuri, se folosesc documente de identitate false și fraudele pot fi depistate numai după inițierea refuzului de plată de către persoana ale cărei date au fost înscrise pe cererea de emitere sau în cazul constatării inexistenței posesorului menționat pe chitanțele tip primite de la comercianți.

Cu astfel de carduri obținute, infractorii acționează într-o perioadă de timp foarte scurtă cumpărând bunuri pe care le revând cu scopul obținerii de bani lichizi.

4. Operațiuni cu carduri falsificate sau contrafăcute

Acesta este segmentul în care se impune o colaborare foarte strânsă între bănci și poliție, fiind tipul de fraudă cel mai utilizat de crim organizată.

Falsificarea cardului – în sensul alterării, modificării unui card original – cunoaște nenumărate modalități faptice, dar privește în principal numărul de cont, data expirării, banda magnetică și numele posesorului.

Spre exemplificare, numărul de cont poate fi aplatizat cu aajutorul unui fier de călcat, după care se face o nouă pansonare.

Contrafacerea, ca formă a falsificării, constituie obiectul organizațiilor criminale și constă în realizarea unui card în totalitate. Organizațiile mafiote cuprind segmente de falsificarea a cărților din plastic, a hologrmelor și nu în ultimul rând, al documentelor de identitate.

În tot acest proces fraudulos, partea cea mai grea o constituie recodificrea benzii magnetice care se realizează cu dispozitive speciale, dar flsul poate fi depistat dacă cel care operează cardul verifică datele înregistrate pe fața cardului, cu cele codificate de bandă.

5. Tranzacțiile prin Internet (sau prin telefon)

Tranzacția prin Internet reprezintă modalitatea ce mai răspândită și care a luat amploare la ora actuală în România.

Pentru a efectua o tranzacție prin Internet, un infractor trebuie mai înt2i să procure un număr de cod. Aceste numere de cod se pot obține prin:

programe Internet;

furtul unor cărți de pltă;

utilizarea frauduloasă a numărului de cod al unui alt card;

folosirea de decodoare;

cuplarea de calcultoare la sistemele de închidere – deschidere ale unor instituții unde, pentru acces, se folosesc cărți de credit;

cumpărarea de numere de cod de la diferite persoane, etc.

Pentru a cumpăra, infractorul nu trebuie decât să trimită numărul de cod prin rețeaua Internet către comerciant iar acesta, la rândul lui, va trebui să trimită marfa. Pentru infractor există riscul de a fi depistat după adresa de E-mail (poșta electronică) care individulizează calculatorul. Depistarea după această adresă pote dura mai mult sau mai puțin, în funcție de cunoștințele în domeniul informaticii ale infractorului și este posibilă deoarece accesul la Internet se realizează pe bază de contract cu anumite societăți, așa numitele “INTERNET PROVIDERS” (Porți de Internet).

6. Operațiuni frauduloase efectuate de posesorii legali ai cardului.

Posesorul de card poate realiza fraude prin raportarea falsă a piederii sau furtului cărții și utilizarea în continuare a acestei cărți de credit.

7. Operațiuni frauduloase efectuate de comercianți acceptanți de cărți de credit.

utilizarea și prezentarea spre încasare la unitățile băncii a chitanțelor tip aparținând altor comercinați acceptanți;

utilizarea unei cărți de plată pentru imprimarea pe mai multe chitanțe tip de vânzare;

modificarea valorii unei chitanțe tip de vânzare;

furtul informațiilor privind posesorul unei cărți de credit;

acceptarea intenționată a unor cărți de credit pierdute, furate, contrafăcute sau falsificate sau emise pe baza unei cereri de emitere frauduloasă.

7.8. Frauda cu carduri la automatele bancare

Frauda la automatele bancare a devenit o preocupare majoră pentru domeniul bancar.

În câteva țări din lume, fraud la automatele bancare a devenit o problemă importantă și au fost adoptate măsuri și proceduri cu scopul de a preveni și limita consecințele acesteia. Este foarte probabil ca acest tip de fraudă să migreze din țările în care măsurile de combatere au fost implementate, în țările care nu au întreprins încă nimic în acest domeniu.

Iată principalele metode de fraudă cu cărți de credit, la automatele bancare:

a). Aflarea PIN-ului.

Infractorul obține PIN-ul fie prin suprvegherea deținătorului de card în momentul în care acesta introduce PIN-ul la automatul bancar, fie utilizând un circuit video închis. Datele cardului sunt obținute ulterior prin tehnica de copiere a benzii magnetice (skimming) sau din informațiile tipărite pe chitanțele eliberate de ATM.

b). Frauda între cunoscuți/membrii familiei

O persoană cunoscută deținătorului de card intră, cu sau fără consimțământului acestuia, în posesia cardului și a PIN-ului și utilizează cardul pentru tranzacții de retragere de numerar. Deținătorul de card contestă ulterior tranzacțiile, la primirea extrasului de cont de la bancă.

c). Furtul cardului

Un card este furt de la un deținător care a scris PIN-ul pe spatele cardului sau care păstr PIN-ul în portofel. Până în momentul în care cardul este raportat ca furat/pierdut de către deținător și blocat în sistemul de autorizare al băncii, infractorul are acces la contul de card.

d). Cardul retras din ATM

Infractorii operează adesea în grupuri de câte doi sau trei și au drept țintă deținătorii de card vulnerabili, cum ar fi persoanele în vârstă, care utilizează automatele bancare.

Deținătorul de card este abordat, eventual într-o limbă străină, de către infraactori, care pretind că nu știu să folosească ATM-ul sau care încearcă să-i distragă atenția (solicitând informații, ect.).

În timp ce atenția deținătorului de acrd este distrasă de către unul dintre infractori, un altul apasă tasta “cancel” și retrage, nevăzut de deținător, cardul din automat. O dată anulată tranzacția, infractorii permit deținătorului, care este convins că are cardul în ATM, să continue tranzacția.

În momentul în care constată că nu se întâmplă nimic, deținătorul devine confuz. Infractorii se grăbesc să menționeze că și ei au fost confrunztați cu o problemă similară și îi sugerează deținătorului să introducă încă odată PIN-ul.

Deținătorul este convins să continue tranzacția fiind supravegheat cu atenție de către infractori. Din nou nu se întâmplă nimic și deținătorul presupune că utomatul bancar reținut cardul și pleacă, lăsând infractorii în posesia cardului și PIN-ului.

e). Blocarea mecanismului de eliberat bancnote.

Infractorii inițiază la ATM o tranzacție de retragere de numerar de mică valoare. În momentul în care dispenserul de bancnote s-a deschis, infractorul lasă o bancnotă su introduce o bucată de carton în dispenser. ATM-ul extrage suma solicitată din casete și o transmite către dispenser. Sesizând că există un obiect în dispenser, ATM-ul se închide și transmite un cod de eroare la calculatorul central care anulează tranzacția. Infractorul deblochează dispenserul, ridică numerrul și continuă să facă tranzacții de acest gen care, datorită codului de eroare transmis de ATM, nu sunt debitate din contul să de card.

f). Retragerea de numerar cu blocarea senzorului dispenserului

Infractorul solicită la automat suma maximă pentru o tranzacție. Tranzacția este aprobată și numerarul este retras din casete și transportat către fanta dispenserului. Jaluzeaua care acoperă fanta se deschide și infractorul introduce un obiect care să blocheze trecerea numerarului de senzorul dispenserului. Dispenserul transmite un cod de eroare la calculatorul central care inițiază anulare tranzacției în contul deținătorului. Infractorul ridică numerarul și continuă frauda.

Ca modalitate de prevenire, trebuie identificat codul de eroare generat de acest tip de fraudă și setarea sistemului pentru a nu procesa anularea tranzacției în contul clientului.

g). Retragerea de bacnote din pachetul eliberat de ATM.

Infractorul inițiază o tranzacție pentru sum maximă eliberată de utomat. C2nd numerarul este eliberat de automat, infractorul extrage bancnotele din centrul pachetului, lăsând prima și ultima bacnotă. ATM-ul detectează cele două bacnote și transmite un cod de eroare la calculatorul central care anulează întreaga sumă în contul clientului, deși infractorul a luat cea mai mare parte a sumei.

Modalitatea de prevenire este identică cu cea prevăzută la litera f).

h). Calul troian Infractorul creează un ATM fals, unde deținătorii de bună credință introduc cardul și PIN-ul. Informațiile de pe banda magnetică și PIN-ul sunt capturate electronic și ulterior utilizate pentru producerea de carduri false.

i). Metoda libaneză (Libanese loop)

Infractorul introduce o bucată de film transparent în cititorul de card l ATM-ului și așteaptă ca un client să introducă cardul pentru efectuare unei tranzacții. Filmul blochează cardul în automat iar infractorul supraveghează deținătorul în timp ce introduce PIN-ul. După ce clientul pleacă, infractorul retrage filmul cre blocat cardul în ATM și intră în posesia cardului. Având cardul și PIN-ul efectuează tranzacții la ATM.

j). Circuit închis TV de mare rezoluție

Infractorii instaleză un circuit închis TV ascuns care înregistrează datele emboste pe card și PIN-ul. Aceste date sunt ulterior utilizate pentru producerea cardurilor false.

k). Blocarea eliberării de numerar

Infractorii lipesc fanta dispenserului sau introduc un obiect care împiedică eliberarea bancnotelor. După plecarea deținătorului, infractorul îndepărtează obstacolul și intră în posesia numerarului.

l). Organizarea de licitații frauduloase

Clienții participă la licitații, puternic mediatizate, de bunuri cu prețuri convenabile. La intrarea în sediu, clienților li se solicită cardul pentru a fi trecut printr-un terminal cu cititor de bandă magnetică care pare a fi un POS și să introducă PIN-ul. Explicația oferită este aceea ca în eventualitatea în care clientul se v decide să cumpere ceva, durata tranzacției va fi sensibil redusă. Ulterior datele stocate în terminal sunt folosite la producerea cardurilor false.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Constituția României;

Codul penal;

Codul de procedură penală;

Legea 40/1990, privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne;

Legea 26/1994, privind organizarea și funcționarea Poliției Române;

Legea 61/1991, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice;

Ordonanța 2/2001, privind reglementarea sancțiunilor contravenționale;

Codul de conduită pentru polițiști, adoptat prin Rezoluția Adunării Generale O.N.U., nr. 14163/1979;

Drept penal-parte generală, I. Molnar și colectivul, Ed. Europa Nova, 1999;

Drept penal-partea specială, A. Boroi și colectivul, Ed. Europa Nova, 1999;

Criminologie- Gh. Nistoreanu și C. Păun, Ed. Europa Nova, 1996 ;

Drept de procedură penală – A. Paraschiv și colectivul, Ed. Europa Nova, 2000;

Instrucțiunea M.I. S/89/1990, privind cercetarea la fața locului de către subunitățile și unitățile de poliție;

Instrucțiunea M.I. 1060/2000, privind urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte;

Instrucțiunea M.I. 136/privind cooperarea poliției cu INTERPOL;

„Crima organizată”, I. Pitulescu și P. Albu, I.G.P.1993;

Regulamentul 1155/2000, privind organizarea și funcționarea D.C.C.O.A.;

Metodologiile de lucru ale D.C.C.O.A., 2001;

Criminalitatea organizată și agresarea fizică, I.G.P., 1994 ;

Programul M.I. de prevenire al criminalității – nr. 7982/17.11.1994;

Dispoziția I.G.P. nr. 4/196546/16.03.1995, privind prevenirea criminalității;

Curs de poliție judiciară, vol 1-3, colectiv,Ed. Academica, 2001;

Curs de Combaterea criminalității organizate, vol. 1 și 2, colectiv, ed. Academica, 2001;

Buletinele informative al Bg.C.C.O., 1995-2002;

Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. M.I., 1997;

A N E X E