Frauda Financiara
CUPRINS
ÎNTRODUCERE
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE FRAUDĂ FINANCIARĂ
Conceptu și tipologia fraudelor financiare
1.2. Factorii determinați ai riscului de fraudă financiară
CAPITOLUL II. PREVENIREA ȘI COMBATEREA FRAUDELOR FINANCIARE ÎN CADRUL INSTITUȚIILOR FINANCIAR-BANCARE DIN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Fenomenul Spălării banilor, element coerent al fraudei financiare
2.2. Măsurile întreprinse de bănci în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor
CAPITOLUL III. INSTRUMENTE INTERNAȚIONALE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A FRAUDELOR FINANCIARE
3.1. Rolul instituțiilor internaționale în prevenirea și combaterea fraudelor financiare
3.2. Aplicarea instrumentelor internaționale aferente prevenirii și combaterii fraudelor financiare în Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
LISTA ABREVIERILOR
DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE MASTERAT
Introducere
Actualitatea temei. Problema cercetată are o importanță majoră, întrucât viteza cu care a accelerat dezvoltarea tehnologiile informaționale a creat premise pentru apariția la scară largă și sofisticată a fraudelor financiare. Ultimele își pot face prezența în toate domeniile, iar minimizarea apariției acesteia poate avea loc prin implimentarea unor politici și programe antifraudă eficiente ca esență, care ar permite identificarea fraudei în timp util și reducerea prejudiciilor aduse de aceasta. Prevenirea, identificarea și combaterea în timp rezonabil a fraudelor financiarea de asemenea pot generea minimizarea pierdelor/cheltuielilor instituțiilor financiare. Astfel, Oficiul European de Luptă Antifraudă s-a angajat să facă față provocărilor parvenite din parte autorilor fraudelor care se adaptează rapid la noile circumstanțe. Totodată Comitetul Organizațiilor sponzorizate ale Comisiei Treadway lobează ideea că, controlul intern care implică acțiunea umană, întroduce posibilitatea de erori în prelucrare sau judecată. Acestea sunt doar unele din organizațiile internaționale care elaborează strategii și politici în scopul prevenirii și combaterii fraudelor financiare.
Tema propusă spre cercetare încearcă să găsească soluții pentru rezolvarea a una dintre cele mai actuale probleme și anume a fraudelor financiare care țin în captivitate atît domeniile economice cît și cele sociale, evoluând în același ritm cu tehnologiile informaționale. Experiența a mai multor evinemente ce au vizat acte de fraudare, au trezit un interes sporit pentru cunoașterea mecanismelor fraudelor, a factorilor și a schemelor prin care au loc acestea. Este necesar de evidențiat faptul că, frauda financiară ține pasul cu progresul tehnologic și economic. Astfel în urma cerecetării fraudelor financiare, au fost întreprinse măsuri care au permis ajustarea legilor la cerințele timpului și evinementelor care au loc.
Studiul își propune identificarea instrumentelor internaționale care ar permite prevenirea și combaterea fraudelor financiare. Avînd în vedere actualitatea problemei atît la nivel național cît și internațional, cu implicare directă pe arena economică, politică și socială, frauda financiară nu numai că continuă să trezească interes pentru cercetarea originii acesteia, dar și generează studii științifice care au menirea de a dezrădăcina acest fenomen global. Instituțiile financiar bancare a căror activitatea se ciocnește direct cu acest fenomen, cărora le aduce prejudicii financiare și de imagine, deja au creat departamente interne care au sarcina de prevenire și combatere a fraudelor financiare. Bineînțeles aceste proceduri au loc cu coordonarea instituțiilor de drept a statului în care băncile comerciale joacă rolul de entități raportoare iar statul întreprinde măsurile aferente cazurilor de fraude care urmează să aibă loc sau care au fost săvărșite deja. Ține de specificat că de multe ori, instituțiile financiar bancare nu sunt gata să acorde devotament total în ceea ce numim prevenirea și combaterea fraudelor financiare, din motiv că aceste măsuri necesită alocarea mijloacelor financiare semnificative cu antrenarea în proces a angajaților profesioniști în domeniu, a căror servicii pe departe nu sunt ieftine. Pe de altă parte, cum a fost menționat mai sus și anume că instituțiile financiare bancare au rol de entitate raportoare și sunt limitate în acțiuni, ceea ce crează condiții favorabile pentru a pasa responsabilitate pe organele de drept a Republicii Moldova care procesează informația despre tranzacțiile cu caracter suspect de la băncile comerciale.
Scopul și sarcinile. Scopul lucrării constă în efectuarea unei cercetări detailate a temei, pentru a identifica pîrghiile legale cu definirea instrumentelor internaționale destinate pentru prevenirea și combaterea fraudelor financiare. Totodată lucrarea își propune să ofere pași concreți care urmează a fi parcurși pentru a identifica și combate frauda financiară în domeniul bancar. Astfel pentru realizarea scopului trasat, au fost propuse următoarele sarcini:
A defini noțiunea și concepetul de fraudă financiară;
A studia latura teoretică a fenomenului dat;
Stabilirea metodelor și instrumentelor aplicate în Republica Moldova în lupta cu prevenirea și combaterea fraudelor financiare în sistemul bancar;
Analiza măsurilor întreprinse la nivel internațional cu identificarea instrumentelor internaționale.
Stabilirea ponderii ajustării legilor în Republica Moldova cu standardele internaționale în domeniul prevenirii și combaterii fraudelor financiare.
Stabilirea eficacității aplicării instrumentelor internaționale la nivel național în lupta cu fraudele financiare.
Suportul metodoligic. Țintind ca scop identificarea soluțiilor în cercetarea problemei ce vizează stabilirea instrumentelor internaționale cu privire la combaterea și prevenirea fraudelor financiare, în calitate de bază metodologică a studiului ne-au servit mai multe metode, înclusiv și cea calitativă. Totodată au fost consultate atît modele naționale cît și internaționale aferente temei abordate: analiza modelului CoSo și CoCo; studierea Ghidului Antifraudă elaborat de BNM; analiza și sinteza istorică.
Metodologia cercetării. În cadrul lucrării a fost folosită metoda ce a constat în studierea literaturii de specialitate în domeniu, precum și documentarea în perioada practicii de producere la o entitate în vederea realizării studiului de caz prezentat. Totodată în scopul îndeplinirii obiectivelor în cadrul lucrării au fost utilizate ca principalele procedee în cercetare, următoarele:
analiza calitativă, în cadrul acesteia s-a regăsit metoda comparației ce a permis suprapunerea a mai multor savanți și cercetători viza de problema abordată; sinteza: metoda dată își are locul în lucrare la stabilirea concluziilor și recomandărilor vizavi rezultatul soluționării problemei abordate.
În același timp este necesar de menționa că, au fost analizate și ipotezele ancorate în lucrările a mai multor savanți, cercetători, doctori de talie internaționaă referitor la problematica abordată: D. Cressey, R. Holinger, J. Clark, K. Karpadis, R. Melli și alții.
Ține de menționat că a fost studiat și cadrul legislativ național aferent temei supuse spre cercetare. Astfel, utilizarea căilor menționate, a făcut posibilă cercetarea și analiza conceptului de fraudă financiară atît la nivel bancar cît și nebancar și a factorilor care generează comiterea acesteia.
Totodată, datorită faptului analizei practicii internaționale cu privire la prevenirea și combaterea fraudelor financiare, a permis în procesul cercetării, stabilirea gradului de aplicabilitate a instrumentelor internaționale la nivel național în lupta cu combaterea fraudelor financiare.
În același timp e necesar de accentuat faptul, că lucrarea are la bază o vastă sursă bibliografică formată din lucrări, acte normative internaționale, legi, regulamente, investigații de audit, cercetări ș.a.
Structura Tezei. Lucrarea cuprinde: introducere; trei capitole; încheiere; bibliografie și anexe.
În Capitolul I „ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE FRAUDĂ FINANCIARĂ” au fost prezentate noțiunile generale referitor la frauda financiară și factorii posibili ce pot genera comiterea acesteia. În același timp au fost studiate măsurile de prevenirea și combatere după modele naționale și internaționale.
În Capitolul II „PREVENIREA ȘI COMBATEREA FRAUDELOR FINANCIARE ÎN CADRUL INSTITUȚIILOR FINANCIAR-BANCARE DIN REPUBLICA MOLDOVA” au fost prezentați factorii și măsurile întreprinse în lupta cu combaterea fraudelor financiare la nivelul sectorului bancar. Totodată a fost analizată baza legislativă națională și a fost realizat studiul de caz în cadrul Băncii de Economii S.A.
În Capitolul III „INSTRUMENTE INTERNAȚIONALE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A FRAUDELOR FINANCIARE” au fost abordate subiectele cu privire tema cercetată și stabilirea posibilității de aplicabilitate a intrumentelor internaționale în lupta cu fenomenul fraudele financiare.
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE FRAUDĂ FINANCIARĂ
Conceptul și tipologia fraudelor financiare
Cea mai veche constituire a unei scheme de fraudă, îi are ca protagoniști pe doi negustori greci, Xenothemis și Hegestratos care au fost condamnați pentru actele de înșelăciune[17].
Ceva mai tîrziu, odată cu descoperirea așa numitei ’’Lumea Nouă’’ și dimensiunile impunătoare a opurtunităților pe care continentul american le-a oferit la acele timpuri omenirii, au creat condiții favorabile pentru săvîrșirea fraudelor cu scop speculativ în domeniul feroviar. Ulterior cu un secol mai tîrziu, pe același continent au loc fraude în perioada Marii Crize financiare avînd în rol principal pe Charles Ponzi (1920) creatorul piramidei financiare căreia mai tîrziu îi purta numele[40].
Mult mai tîrziu, în anul 2008, cazul Societe Generale, în care un trader în vîrsta de 30 ani a reușit într-un mod miraculos săvîrșirea unei fraude care a fost evaluată la suma de 4,9 miliarde de euro și a pus pe jar sistemul bancar francez[41].
Standardele Internaționale de Audit definesc frauda: „Frauda este o acțiune cu caracter intenționat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii unei organizații, al celor însărcinați cu guvernanța, al angajaților sau terților, acțiune care implică utilizarea înșelăciunii în scopul obținerii unui avantaj injust sau ilegal” [29]. Astfel, conform definiției menționate, fraudele pot fi comise de angajații care fac abuz de influența încredințată la locul de muncă în scopuri personale.Totodată ține de menționat că definiția dată este concetrată pe un segment îngust și anume la nivelul unei companii în rîndul managementului.
O definiție mai tehnică, dar utilă din punct de vedere al încadrării legale este cea utilizată de de Biroul Federal de Investigații din SUA: frauda este considerată a fi „însușirea sau folosirea ilicită a fondurilor sau bunurilor încredințate în grija, în custodia sau controlul unei persoane”[29]. Din acest punct de vedere, autorul deduce că frauda prezintă pericol nu numai pentru instituțiile financiare bancare dar și pentru clienții acestora, precum ar fi deponenții.
O altă noțiune la nivel național indicată în Legea nr.229 din 23.09.2010 privind controlul financiar public intern prezintă frauda ca: „act ilegal caracterizat prin înșelătorie, disimulare sau trădare a încrederii, comis de o persoană sau entitate publică în scopul obținerii de mijloace bănești, bunuri/valori sau servicii ori al eschivării de la efectuarea plăților, pentru a-și asigura un avantaj personal ori în afaceri”[6].
În acest caz, deasemenea au de păgubit atît instituțiile publice cît și cetățenii care sunt plătitori de impozite. De altfel, în caz că nu poate fi recuperată dauna financiară pricinuită de infractor, atunci prejudiciul v-a fi acoperit din bugetul național sau local, în dependență unde a avut loc actul de fraudare. În contextul celor menționate, admitem că frauda poate fi comparată cu apa. Frauda financiară poate îmbrăca diferite iare bancare dar și pentru clienții acestora, precum ar fi deponenții.
O altă noțiune la nivel național indicată în Legea nr.229 din 23.09.2010 privind controlul financiar public intern prezintă frauda ca: „act ilegal caracterizat prin înșelătorie, disimulare sau trădare a încrederii, comis de o persoană sau entitate publică în scopul obținerii de mijloace bănești, bunuri/valori sau servicii ori al eschivării de la efectuarea plăților, pentru a-și asigura un avantaj personal ori în afaceri”[6].
În acest caz, deasemenea au de păgubit atît instituțiile publice cît și cetățenii care sunt plătitori de impozite. De altfel, în caz că nu poate fi recuperată dauna financiară pricinuită de infractor, atunci prejudiciul v-a fi acoperit din bugetul național sau local, în dependență unde a avut loc actul de fraudare. În contextul celor menționate, admitem că frauda poate fi comparată cu apa. Frauda financiară poate îmbrăca diferite forme, de la simplu furt săvărșit de către un angajat, până la cazurile celebre, de mare aploare, care au șocat economia mondială [42].
Așa precum apa poate lua forma unui pahar cănd este turnată în acesta și în același timp poate lua forma unui oraș în caz dacă este abătut de un tsunami a cărei apă poate pătrunde oriunde și oricînd. Ține de specificat că există o traducere din latină care presupune că frauda este o înșelăciune săvârșită de o anumită persoană pentru a realiza un profit material de pe urma altei persoane [43]. Ceea ce înseamnă că această noțiune poartă un caracter general ca noțiune dar totodată are și o claritate incontenstabilă.
În același timp s-a stabilit că jertfă a fraudei financiare poate fi oricine, din motiv că viața contemporană este foarte tehnologizată. Comunicarea tot mai mult are loc prin rețeaua globală internet și crește considerabil importanța tehnologiilor informaționale, inclusiv și la nivel financiar. În legătura cu aceasta, crimele financiare sunt din ce în ce mai complexe și uneori sofisticate. Dezvoltarea permanentă a piețelor financiare generează apariția a noi scheme de fraudare și dezvoltarea acelor ce există la scară largă, precum:
piramidele financiare;
fraudele financiare cu folosirea cardurilor bancare;
fraudele pe internet;
Un element curios este că, spre exemplu, piramidele financiare nu sunt interzise prin lege. Mai mult decât atît, populația nu prea înțelege ce reprezintă o piramidă financiară. O explicație pe înțelesul tuturor,a oferito Directorul Institutului Economiei de piață, domnul Roman Chircă, care a constatat că piramida financiară este un sistem financiar instabil, în care plățile curente pentru depuneri se fac în baza noilor recruți sau noilor deponenți care participă la acest sistem. Se numește piramidă deoarece proporția sau mărimea persoanelor care intră în acest joc este una geometrică și sistemul devine instabil din considerentul că numărul de persoane care participă în acest joc nu este infinit și mijloacele care sunt depuse nu sunt infinite [44]. În sold, este necesar de accentuat faptul că scopul urmărit de fraudator este simplu și a nume de a însuși un profit prin înșelăciune pe seama altcuiva, însă metoda folosită nu este atît de simplă.
Un alt tip de fraudă, mult mai sofisticat și dificil de urmărit este cel care are loc prin intermdiul cardurilor bancare. Acesta din urmă este divizat în mai multe tipuri și metode, precum:
Carduri Bancare : Skimming și Phishing;
Online banking: Malware;
Social engineering: Metoda accidentul.
Deci pentru a face lumină în termenologiile menționate, s-a stabilit că Skimming-ul este procesul de copiere a datelor stocate pe banda magnetică a cardului, folosind dispozitive electronice speciale. Această operațiune se poate realiza la:
ATM: prin fixarea unui dispozitiv de copiere pe fanta de introducere a cardului, în vederea copierii informațiilor de pe banda magnetică și a unei tastaturi false sau a unei mini camere video pentru înregistrarea PIN-ului în momentul introducerii acestuia.
POS (Comercianți): în momentul în care este efectuată o plată la un comerciant (POS) și ulterior cardul este trecut suplimentar și printr-un alt dispozitiv pentru a copia informațiile de pe banda magnetică [45].
Ceea ce ține de frauda phishing, s-a stabilit că acesta reprezintă crearea unor pagini web false si transmiterea de mesaje electronice catre diverse personae in scopul obtinerii unor date de identitate sau informatii confidentiale de pe carduri sau referitoare la conturi bancare [46].
În astfel de cazuri prevenirea fraudei financiare este un element fantastic. Postfactum, băncile comerciale își ghidează clienții cum să ocolească capcanele puse de fraudatori.
Cealaltă metodă, la fel inovatoare, este Online banking: Malware care reprezintă:
Aplicații software care au rolul de a instala fără știința ta coduri malițioase pe calculator pentru colectarea de date, accesarea rețelei, interceptarea datelor transmise, obținerea de drepturi de administrare asupra stației de lucru sau rețelei de sisteme [45].
Ultima metodă menționată în context este cea de Social engineering (Inginerie Socială)
Tip de fraudă ce constă în manipularea ta prin telefon sau email în vederea efectuării de operațiuni sau divulgării de informații confidențiale [45].
Astfel, în contextul celor enunțate, iarăși se poate observa sofisticitatea metodei abordate și simplitatea scopului în actul de fraudare. Totodată este necesar de adăugat că fraudele menționate sunt de tipul exterior, care dăunează nu din partea angajaților ci a persoanelor terțe.
Însă în baza studiilor mai aprofundate la nivelul instituțiilor financiar bancare internaționale, s-a stabilit că aceste fraudări în mare parte au loc în urma scurgerii de informații cu privire la funcționarea sistemelor de plăți prin intermediul cardurilor bancare. În fon, autorul constată că în mare parte aceste fraude pot fi catalogate ca interne.
Un alt tip de fraudă care a început să i-a amploare sunt înșelăciunile prin intermediul internetului. Această metodă poate aduci profituri colosale în termen scurt, din acest motiv este răspîndit la scară largă.
Astfel, o metodă des folosită de fraudatori este înșelăciunea prin intermediul comerțului electronic. Autorii folosesc în comiterea acestor fapte sisteme de plată rapide oferite prin Internet (sistem escrow, conturi de paypal, conturi e-gold, conturi de internet-bancking) sau sisteme de transfer rapid de bani (wire transfer – servicii oferite de institutii ca Western Union sau Money Gramm).
În același timp conform rapoartelor Inspectoratului General al Poliției Române, se remarcă o tendință de specializare continuă a infractorilor atât asupra activităților desfășurate, cât și din punct de vedere tehnic, pentru identificarea de noi moduri de operare: licitații frauduloase, folosire de site-uri false de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerț electronic, site-uri de phishing, ascunderea urmelor prin Internet și a circuitului produsului financiar[46].
În ceea ce privește criminalitatea informatică și fraudele cu mijloace de plată, se remarcă o reorientare a grupurilor criminale, în sensul că acestea urmăresc, prin activitatea infracțională desfașurată, obținerea de sume de bani importante.
Totodată, nu trebuie de ocolit cu atenția fraudele interne ce au loc în cadrul organizațiilor comerciale. De altfel fraudele interne au căpătat un caracter de avalanșă, impunând necesitatea unor tehnologii noi și speciale, capabile sa combată această amenințare.
Fraudele interne, spre exemplu comise în sectorul bancar, reprezintă acele fraude care sunt cauzate de personalul băncii. În cele mai dese cazuri, ea reprezintă o soluție la problemele personale. Când angajații au probleme personale serioase (boală gravă sau deces în familie, divorț, lipsa acută de bani pentru satisfacerea unor vicii sau rambursarea unor datorii etc.), ei sunt tentați să fure de la banca la care lucrează. Însă tentația mai este alimentată și de fisurile în sistemul de control intern. Ține de menționat că chiar și cadrele de conducere pot încălca normele interne sau legale sub presiune, la concurența următoarelor trei condiții:
realizează că problemele lor financiare nu pot fi soluționate pe căi normale;
au încredere că prin gradul ridicat de cunoaștere a practicilor și procedeelor interne, precum și prin abuzarea de încrederea de care se bucură, pot să-și resolve problemele personale presante;
pot să-și justifice comportamentul, considerându-se nu ca personae de încredere, ci ca utilizatori ai unor fonduri sau active încredințate.
Din studiile dedicate fenomenului fraudei, rezultă că, cel mai adesea, salariatul a comis frauda în următoarele circumstanțe motivaționale:
datorii personale mari sau pierderi financiare;
trai peste posibilitățile sale reale pentru a se conforma unui anumit model/stil de viață;
vicii recunoscute ca: participare frecventă la jocuri de noroc, pariuri, alcoholism sau dependența de alte droguri;
relații sexuale instabile (eventual extraconjugale);
frustrare și sentimentul unui tratament inechitabil, nemeritat; – presiuni în familie, la locul de muncă sau în grupul de prieteni
Factorii determinați ai riscului de fraudă financiară
Astfel în lupta cu combaterea acestei calamități, e necesar de avut în vedere cunoașterea fraudei, a originii factorilor și a mecanismelor de funcționare. Nu în ultimul rând este necesar de cunoscut și factorii fraudei. Astfel, Donald Cressey (1919-1987) care a fost un penologist, sociolog, criminolog și a adus contribuții inovatoare la studiul crimei organizate, sociologia dreptului penal, a efectuat un studiu pe un eșantion format din 200 persoane condamnate pentru diferite crime financiare[30].
Ulterior, rezultatele studiului, au relatat faptul că, factorii ce au generat la apariția fraudelor financiare indică la abuzul de încredere de care a beneficiat cel care a săvărșit frauda. În același studiu este menționat faptul că, acest abuz de încredere a fost multiplicat cu dificultățile financiare, imposibilitatea controlării acțiunilor și chiar cu creativitatea fraudatorului. În acest contest, este necesar de menționat că este contestabilă ipoteza susținută de Cressey și anume că factorul principal care a generat în comiterea fraudei financiare este abuzul de putere.
Argument al contestației menționate ar fi ipoteza, că nivelul de încredere acordat unui angajat depinde de structura organizatorică a companiei și în cazul în care capacitatea de luare a deciziei este împărțită între mai mulți angajați, apare fenomenul birocrației, ceea ce crează dificultăți în afaceri. Astfel, acționarii acordă putere managerilor, cei la rîndul lor șefilor de departamente și în acest lanț de subordonare nu există un control riguros și efecient. Astfel ultimii conștietizînd de lipsa unui astfel de control, sunt tentați în a comite fraude financiare.
În același timp, este necesar de a menționa despre studiul realizat în anii 1980 de către dr. Steve Albrecht pe un eșantion de 212 cazuri reale[16 p.16]. Studiu a fost stabilit în baza analizei rezultatelor chestionarelor aplicate auditorilor interni din societățile fraudate la acea vreme. Scopul studiului a fost de a identifica factorii determinanți ai fraudei propuși de Cressey sub două aspecte: cel al fraudatorului și cel al mediului intern al entității. Astfel, dintre principalii factori determinanți ai fraudei atribuți celui care o săvărșește, Steve Albrecht îi identifică pe următorii:
Prezența unor mijloace de a săvărși frauda [16, p.16]:
Nevoia de cîștiguri personale;
Legăturile strânse cu clienții;
Dorința de a învinge sistemul;
Presiunele familiale și sociale.
Totodată, în studiul realizat de Albrecht, au fost identificați și factorii din punct de vedere a mediului firmei [16, p.16]:
Încrederea ridicată acordată angajaților;
Lipsa unor proceduri de autorizare a tranzacțiilor;
Absența unui control intern idependent
Absența separării funcțiilor în ceea ce privește deținerea de active și înregistrarea acestora în contabilitate;
Lipsa clarității definițiilor în stabilirea responsabilităților și autorității;
Misiunile superficiale ale auditurilor intern.
Este necesar de menționat faptul și despre studiul realizat de profesorii universitari Richard Holinger și John Clark, care a avut la baza chestionarea pe un eșantion de 10,000.00 de angajați americani pentru identificarea factorilor determinanți ai fraudei [16, p.16].
În urma studiului s-a constatat că, principalul factor care determină apariția fraudei la nivelul unei firme este reprezentat de către mediul de lucru. Totodată, profesorii consideră că, în cadrul fiecărei entități, riscul de fraudă este unul inerent (orice angajat poate fi pasibil de a comite o fraudă), fiind însă inhibat de o serie de proceduri de control implimentate sau de anumite coduri adoptate.
Astfel se observă o abordare diferită a profesorilor menționați față de ipotezele și cercetările efectuate de Cassey sau de dr. Steve Albrecht. Profesorii au identificat și alți factori ce ar sta la baza comiterii fraudei și anume acei factori ce nu țin numai de problemele cotidiene. În același studiu, Hollinger și Clark stabilesc și un profil a potențialului fraudator.
În acest sens, cei doi consideră că există diferențe semnificative în ceea ce privește presiunea financiară în rîndul fraudatorilor. Un alt factor determinant îl reprezintă și obiectul de activitate al entității, existînd diferențe semnificative între fregvențele de apariție a acestor acte criminale pe sectoare de activitate (comerț,industrie, servicii). În același timp, portretul celui care comite frauda este completat și de alte criterii care au un fon cotidian [37]:
Nivelul salarial (ca presiune financiară);
Vârsta salariaților (predispoziția tinerilor salariați în a comite fraude);
Nivelul ierarhic (cu cât crește nivelul ierarhic cu atât mai semnificativă devine și frauda financiară);
Nivelul de studii (persoanele a căror remunerare salarială nu este conformă cu nivelul de pregătire profesioanlă, ulterior tind să suplinească acest ecart prin însușirea de foloase prin intermediul actelor frauduloase).
Un alt portret a hoțului coorporatist este relatat de către Robert Melli, director al departamentului de Risk Management AAM Consulting și menționează trăsăturile care-l caracterizează pe infractorul de la privat:
foarte inteligent;
muncește excesiv;
standard ridicat de viață, peste nivelul câștigului;
se simte invulnerabil și se manifestă ca atare în relațiile cu colegii;
previne orice verificare/auditare;
rar bolnav, nu cere concediu.
În plus, el lucrează în spatele ușilor închise, singur, și adesea nu are un înlocuitor delegat pentru responsabilitățile sale. Își asumă o gamă largă de responsabilități, are mai multe telefoane și participă la acțiuni caritabile [35].
În același timp KPMG, în baza investigațiilor realizate propune un profil mai complex a fraudatorului la nivel global [47]:
Vârsta între 36 și 45 de ani (70 de procente dintre fraudatori având vârste între 36 și 55 de ani).
Angajat într-o poziție de conducere executivă, în funcția financiară, operațională sau vânzări/marketing.
Deține o poziție de manager sau director executiv (25 și 29 de procente respectiv).
Angajat în organizație de mai mult de șase ani.
Fraudator oportunist – aflat la prima abatere, angajat de încredere, comportamentul lui îi surprinde pe ceilalți.
În contextul celor menționate, autorul a stabilit că potențialul fraudator a cărui portret poate fi identificat, practic nu oferă o măsură eficientă de prevenire și combatere a fraudelor financiare. În același timp procedurile de încercare a stabilirii protreturilor, necesită irosirea timpului, mult mai eficient ar fi implimentarea tehnologiilor de securizare internă atâr la nivelul informațional cît și procesual.
Este necesar de evaluat impactul sistemului de control asupra riscului de fraudă. În sold, s-a stabilit că, eficiența și eficacitatea unui sistem de control intern asigură înhibarea oricăror manifestări frauduloase venite din partea oricărui angajat.
Totodată, cercetătorii Hollinger și Clark consideră că fiecare angajat trebuie supus unor proceduri stricte de control ( monitorizare a activității, a atribuțiilor și a performanței), oricât de nesemnificativă ar fi poziția acestuia în cadrul firmei [16, p.16]. Acest lucru este motivat de faptul că dorința de a frauda în rândul angajaților predispuși spre comiterea unor astfel de fapte este una continuă și doar un mediu de control performant poate duce la minimizarea sa.
Un control intern eficient are menirea de a stabili tonul organizației, influențind conștiința controlului la nivelul personalului.
Este posibil de a face o paralelă cu cazul cînd președintele țării deține o putere decizională semnificativă și o influență incontestabilă, însă tentația de a face abuz de încrederea primită,o poate face atunci cînd dînsul v-a fi convins că nu v-a fi pedepsit, că organele de drept nu își fac meseria eficient. În acest caz, nu numai persoana cu cea mai înaltă funcție în stat dar și cetățenii simpli v-or fi stimulați la comiterea fraudelor și crimelor.În acest context, autorul admite că tentația parvine nu din partea abuzului de putere încredințată, dar din lipsa sau ineficiența controlului intern, ceea ce crează senzație autorului fraudei că nu numai că nu v-a fi deconspirat dar și pedepsit.
În același timp Cressey propune o reprezentare tridemensională a factorilor determinanți ai fraudei financiare în formă de triunghiul fraudei, în care fiecare dintre cele 3 unghiuri prezente reprezintă o motivație pentru a săvărși frauda.
Oportunități
Motivația Autojustificarea
Fig.1.1. Triunghiul Fraudei [elaborat de autor în baza cercetărilor efectuate de Cressey]
Astfel în vîrful triunghiului menționat se află „Oportunitățile” , în unghiul din stînga „Autojustificarea” iar în unghiul din dreapta „motivația secretă”. Conform teoriei lui Donald Cressey, cel mai răspândit factor ce generează săvărșirea unei fraude financiare este „Oportunitatea” care își are ca menire de a-și rezolva nevoia financiară sau probleme de ordin economic. Însă este contestabilă teoria menționată, avînd la bază un contraargument și anume că oportunitate are tangență cu controlul intern, iar dacă acesta nu există sau este inefecient, atunci oportunitatea se transformă în tentație, iar ultima din cîte cunoaștem îi poate atrage în ispită nu doar pe cei ce au probleme financiare.
Așadar, să admitem că într-un depozit de valori în cadrul unei bănci comerciale X nu este un control riguros sau acesta nu se află sub monitorizare video. Tentația care se naște în urma lipsei de control, poate genera un haos adevarăt atît în rîndul personalului neîndestulat din punct de vedere financiar cît și cel îndestulat. Tentația și lipsa unui control intern precum praful din pușcă și trăgaciul pot genera apariția fraudei financiare.
Unghiul din stînga „Autojustificarea” după Cressey este capacitatea infractorului de a-și justifica propriile acțiuni. Adică, autorul fraudei se convinge pe sine însuși că angajatorul îi datorează această remunerație din motiv că nu este plătit suficient. Cu această afirmație este deficil de a nu fi deacord, din motiv că, relația profesională între manager și subaltern în cele mai dese cazuri au o conotație de conflict indirect, în situații de incordare generînd ură și invidie din partea subalternului.
Ultimul unghi al triunghiului fraudei este „Motivația” care presupune un șir de factori de ordin negativ care acționează asupra autorului fraudei, precum ar fi – inflația, scăderea venitului financiar, așteptările de lungă durată a veniturilor financiare semnificative, bonusuri, etc.
Astfel în contextul celor menționate, s-a constatat că, portretul unui potențial fraudator arată în felul următor: angajat a cărui venit financiar este modest, ceea ce nui permite să-și rezolve problemele financiare, în același timp se folosește de oportunitatea fisurilor apărute în controlul intern. Însă apare o neconcordanță în ipoteza propusă de Cassey și anume, dacă să analizăm rezultatul raportului efectuat de către compania de audit KPMG s-a stabilit că în anul 2007, aproximativ 50% din numărul total a fraudelor comise au avut loc la nivelul managerilor de top care pe departe nu sunt modești la capitolul venit financiar [31].
Un fapt mult mai curios este că, conform aceleeași informații prezentate în raportul KPMG, în perioada anilor 2007-2011 acest indicator s-a diminuat pînă la 35 %, adică a scăzut cu 15%, iar numărul fraudelor financiare la nivel administrativ din contra a crescut de la 11% pînă la 18%[31]. Astfel, autorul constată că nu în toate cazurile, factorii precum autojustificarea și motivarea joacă rolul decisiv în comiterea fraudelor financiare.
Iar dacă să analizăm în continuare datele expuse în Raportul KPMG, stabilim că fiecare a 10 fraudă financiară a fost descoperită datorită primirii informației de la colaboratorii interni contra unor premii financiare. În același raport se menționează că:
14% din fraudele financiare au fost descoperite datorită ajutorului primit de la informatorii anonimi;
8% au fost descoperite în urma primirii plîngerilor din partea clienților [31].
În rezultatul celor expuse, concludem că prezența fisurilor în controlul intern au făcut ca descoperirile fraudelor să aibă loc întîmplător. De prevenire nici nu poate merge vorba. Autorul este nevoit să se întoarcă la ipoteza menționată anterior și anume că instituțiile financiare nu doresc să ancoreze forțele de ordin financiar și organizatoric pentru dezvoltarea unui control intern eficient, ceea ce trezesc tentații pentru comiterea fraudelor financiare. De altfel, există o expresie latină care relatează că „Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”,[32] ceea ce înseamnă că odată ce o țară v-a avea o societate unită, cu o armată de dezvoltată, atunci inamicul nu o sa îndrăznească să atace. La fel dacă și în cadrul unei intreprinderi, angajații sau clienții o sa știe ca controlul intern își face meseria, atunci bine înțeles că primii v-or fi descurajați în comiterea fraudelor financiare.
În urma studiului Ghidului Metodologic de Implementarea a politicii și programelor antifraudă în Băncile din Republica Moldova elaborat de BNM. Informația studiată în ghid, confirmă încă odată ipoteza stipulată și anume despre rolul controlului intern în prevenirea și combaterea fraudelor financiare. În raport se menționează că funcția de de audit intern este importantă în acordarea de asistență în elaborarea, implementarea și menținerea programelor și controalelor antifraudă. Totodată se menționează că auditul intern poate servi atât la identificarea fraudelor cât și la descurajarea cometirii acestora prin examinarea și evaluarea gradului de adecvare și eficiență a sistemului de control intern dar și a prevenirii acesteia.
E nesecar să recunoaștem că nu este deajuns de a cunoaște factorii care generează comiterea, dar și de a identifica instrumentele disponibile pentru prevenirea și combaterea fraudelor financiare.
Astfel, prevenirea fraudelor financiare trebuie să fie prioritară detectării acestora, din punct de vedere al consturilor și riscurilor asociate.
Însă este foarte dificil de a preveni frauda dacă înainte de aceasta nu v-or fi stabilite riscurile și găsite punctele vurnerabile în cadrul companiei. Odată ce, am putut stabili cauzele săvîrșirii fraudelor și portretul fraudatorului, urmează să stabilim care sunt riscurile și cum le putem evalua. Astfel Ghidul Antifraudă propus de BNM stabilește principiile ce stau la baza evaluării riscurilor:
Entitatea:
Își stabilește obiectivele cu o suficientă claritate pentru a face posibilă identificarea și evaluarea riscurilor ce țin de realizarea obiectivelor;
Identifică și analizează riscurile în raport cu atingerea obiectivelor stabilite;
Ia în considerare la evaluarea riscurilor posibilitatea existenței fraudelor;
Identifică și evaluează schimbările ce pot avea un impact important asupra sistemului de control intern.[29]
Dacă să ne ghidăm de principiile enunțate mai sus, admitem că responsabil de evaluarea riscurilor de fraudă este aparatul executiv al companiei care pe lînga stabilirea strategiei de dezvoltare a entității trebuie să ia în calcul și riscurile de fraudă ce pot apărea. În același timp, accentuăm faptul că, pe marginea acestui caz, deținem o informație prezentată în raportul KPMG 2010 în Australia, în care a fost stabilit că, departamentele în cadrul unei companiilor care sunt responsabile de evaluarea riscului de fraudă[33]:
Fig.1.2. Departamentele în cadrul unei comapanii responsabile pentru evaluarea riscului de fraudă [Elaborat de autor în baza raportului KPMG, Australia,2010]
Totodată aducem în evidență și renumitul cub COSO care a devenit de notorietate în zona managementului riscurilor[34].
Fig.1.3. Cubul COSO [34]
Dacă să descifrăm informația ancorată în cubul COSO, stabilim că coloanele verticale repreziintă obiectivele (strategic, operare, raportare și conformitate) iar liniile orizontale reprezintă componentele managementului riscului, însă aplicabilitatea la nivelul companiei este descrisă prin cea de a treia dimensiune.
Însă ținînd cont de faptul că fiecare companie își propune ca scop obținerea profitului, aceasta v-a fi supusă la diverse riscuri, iar sistemul de control intern și managementul riscurilor sunt procese care își propun să dea o asigurarea rezonabilă ca obiectivele entității să fie atinse implicit, rezultă necesitatea existenței acestor procese în fiecare afacere.
Astfel ne întoarcem la principiile Ghidului Antifraudă propuse de BNM elaborat în baza recomandărilor COSO și anume la subiectul în care este stipulat clar că obiectivele se stabilesc cu claritate ca ulterior să fie posibilă identificarea și evaluarea riscurilor. Deci, etitatea trebuie să-și alinieze apetitul pentru risc cu strategia acesteia.
Totodată, după cum a fost menționat în raportul KPMG că Executivul este responsabil de evaluarea riscului de fraudă, stabilim că ultimul v-a depune efort pentru îmbunătățirea deciziilor ca răspuns la riscurile existente. Ceea ce înseamnă că la prima etapă a evaluării riscurilor sunt responsabili managerii, respectiv în cazul luării deciziilor neinspirate, dînșii v-or purta gradul său aparte de vinovăție.
În acest context, este necesar de menționat faptul că dacă v-a fi respectată procedura de evaluare a riscului de fraudă. Atunci în mod automat v-a avea loc și prevenirea fraudei. Frauda înseamnă pierderi, iar evaluarea riscului de fraudă ajută entitatea să ajungă acolo unde și-a propus și să evite surprizele posibile în cadrul acestui demers.
La evaluarea riscului de fraudă se cere o concetrare asupra posibilelor fraude ce implică coleziunea și a riscului de a fi încălcate controalele existente de către conducere [29].
Totodată, este necesar de accentuat faptul că în cadrul unei entități, apar noi obiective și strategii, ceea ce înseamnă că evaluarea riscului de fraudă necesită a fi efectuată, documentată și actualizată periodic. În același timp adăugăm că, dacă executivul este responsabil de evaluarea riscului de fraudă, atunci acesta trebuie să anticipeze posibilile scheme și scenario de fraudă care pot avea loc. Astfel, amintim că evaluarea riscului de fraudă ar trebui să fie efectuată fără a ține cont de eficiența controalelor interne. În acest sens, se are în vedere, ca responsabilitatea să nu fie pasată de la executive către departamentul responsabil de control intern.
În același timp, este posibil de adăugat că, recentele cercetări din domeniul fraudei financiare indică faptul că utilizarea ratelor financiare poate semnala apariția riscului de fraudă în cadrul firmei [16, p.17]. Pe lîngă aceasta, în unele cercetări s-a constatat că, la nivelul entității, gradul de îndatorare, dar și obiectul de activitate au o influență semnificativă asupra apariției în timp a riscului de fraudă [16, p.15]. Iar în alte studii de specialitate s-a constatat că metodele statistice avansate sunt esențiale pentru evaluarea riscului, utile totodată oricărui auditor [16, p.17].
O abordare diferită ca soluție, însă la fel de eficientă ca conținut, este cea a dlui Robert Melli, director al departamentului de Risk Management Services la firma de consultanță AAM Consulting, care presupune că aproximativ 30% din angajații coorporațiilor admit că au mințit atunci când au aplicat pentru anumite joburi, în timp ce 18% consider că este necesar să exagereze în privința CV-ului [35].
Astfel, el recomandă că încă din faza de recrutare să fie susținute interviuri adecvate împreună cu un investigator de fraude profesionist care să ajute la eliminarea candidaților cu profil potențial de risc. În același timp, el propune elaborarea unor anchete pe care să le completeze candidatul la angajare.
În acest context, rolul primordial în selectarea candidaților onești revine departamentului cadre, de care depinde profesionalismul acestora în selectarea candidaților. Din aceste considerente, el propune că v-a fi binevenită motivarea acestora să-și perfecționeze continuu nivelul de cunoștințe și abilitățile practice în selectarea candidaților la angajare.
Dacă să tălmăcim recomadările directorului Robert Melli, constatăm că sunt simple ca idée dar nu și simple în realizare. Recomandările sunt eficiente din motiv că se creează primul filtru în selectarea candidaților, ceea ce este foarte eficient, însă necesită ca în cadrul entității să activeze un departament profesionist al Resurselor Umane.
Totodată, ține de menționat că în aceeași prezentare a directorului sus menționat se vehiculează despre triunghiul fraudei propus de Cressey cu elementele care stau la baza comiterii fraudei. Astfel apare o compromitere și anume că dacă să ne ghidăm de ceea ce propune Cressey, atunci constatăm că calitățile fraudatorului apar pe parcursul activității sale în cadrul entității și nu din start-adică se vehiculează despre oportunități, justificare și presiunea financiară. Entitatea prin fisurile în controlul intern, tentează potențialii fraudatori în comiterea crimelor financiare.
În sold autorul iarăși ajunge la concluzia că sistemul de control intern are un rol semnificativ în prevenirea și combaterea fraudelor financiare și este un instrument util în lupta cu acest viciu.
În acest sens e necesar de menționat faptul că conform informației plasate pe site-ul Băncii Naționale din Moldova, la 24 noiembrie 2014 a avut loc o masă rotundă cu tema „ Sistemul de control intern-element esențial de prevenire a fraudelor”. În cadrul ședinței menționate, a fost subliniată însemnătatea implimentării unui sistem de control intern bine organizat, structurat și reglementat în ce privește combaterea fraudei, a cărui funcționalitate se bazează pe responsabilitatea fiecărui angajat [19].
Iar dacă să facem referire la prevederile Regulamentului cu privire la sistemele de control intern în bănci elaborat de BNM, stabilim că principalele obiective ale controlului intern sînt minimizarea riscurilor aferente activităților financiare. Tot aici se menționează că sistemele de control intern ale băncii reprezintă un proces în care sînt implicate organele de conducere ale băncii și personalul acesteia, indiferent de funcția ocupată [4].
În același timp, băncile sunt în drept să elaboreze și să implimenteze propriile sisteme de control intern în baza Regulamentului, ținînd cont de practica general acceptată în acest domeniu, inclusiv documentului Comitetului Basel și Directivele Europene și să le adapteze la activitatea lor. Însă minimizarea și prevenirea fraudei bancare presupune mai mult decât introducerea unor mecanisme de control a acesteia sau a tehnologiei de depistare a fraudei, indiferent cît de sofisticate și avansate sunt.
De altfel, cei care au intenția de a săvîrși fraude, v-or fi cu cîțiva pași înainte și mereu găsesc noi metode în diferite circumstanțe. Ca aceste mecanisme de control să fie eficiente, BNM a elaborat în 2010 Politica Antifraudă în care este stabilit rolul Departamentului Audit, reprezentat în figura de mai jos.
Fig.1.4. Rolul Departamentului Audit în cadrul băncii [elaborat de autor în baza Ghidului Antifraudă, BNM, 2010]
Astfel autorul deduce că recomandările BNM țintesc ideea că gradul de implicare a auditului intern în ceea ce numim lupta cu frauda, trebui să fie cît mai înalt și doar așa de v-a obține eficiență în proces.
Mai mult ca atît, acceași idee este descrisă în Standardele Internaționale pentru practica profesională a Auditului Intern în care se menționează că auditorii interni trebuie să dobândească și să dezvolte în continuu cunoștințe suficiente pentru a evalua riscul de fraudă și modul în care este gestionat de bancă.
Tot aici se menționează că Auditul intern este un element esențial al procesului de evaluare a riscului de fraudă. În acest sens, el trebuie să dispună de mijloace necesare și să țină cont de nivelul cela mai ridicat al ierarhiei, în același timp să fie susținut de Consiliul de administrație. Astfel, deducem că recomandările vizavi de evaluarea riscului de fraudă sunt parte componentă de care este necesar să se ocupe auditul intern.
În același timp, în urma analizei listei non-exhaustive, propusă de BNM cu privire la riscurile de fraudă și de corupție, s-a stabilit o tangență în ceea ce privește factorii ce generează săvîrșirea fraudelor ( vezi Tabelul 1.1).
Astfel în lista menționată, observăm că BNM abordează riscurile de fraudă la nivelul tehnologiilor informațiale care au tangență directă cu spațiul financiar. În același timp se recomandă tipurile de măsuri ce urmează a fi întreprinse pentru a anticipa fraudele. Este necesar de menționat că, în acest context observăm un alt factor de care trebuie să țină cont instituțiile financiar bancare și anume factorul tehnologiilor informaționale, care fără de acestea este imposibil de imaginat activitatea băncilor comerciale la etapa actuală.
Tabelul.1.1. Riscurile de fraudă și corupție [elaborate de autor pe baza raportului antifraudă elaborat de BNM]
Totodată, autorul accentuează faptul că tehnologiile informaționale bine dezvoltate și ajustate la cerințele pe piața sunt costisitoare dar în același timp și foarte eficiente, atît la nivel de evidență și la stocarea datelor cît și la nivel de control a acestora. Este necesar de menționat că tehnologiile informaționale sunt ca niște sabii care taie din ambele părți. În același timp ne permit să activăm și să fim în pas cu progresul și totodată sunt discordia în majoritatea fraudelor financiare.
Ca elemente de prevenire a infracțiunilor informatice, BNM propune de a implementa și dezvolta sisteme eficiente de control intern și instaurarea unui sistem de recrutare a personalului – obiectiv și just. Astfel autorul deduce că, indiferent la ce nivel a fost comisă fraudă financiară, fie un casier a extras numerar din casierie sau un informatician a manipulat cu mijloace financiare prin virament, efectuân delapidări, remediu pentru aceste nereguli este crearea unui filtru pentru viitorii angajați și crearea unui sistem de control intern. Totodată în lipsa acestor elemente de siguranță, se poate observa că oricine poate fi tentat de a comite fraude, indiferent de statutul persoanei.
Ține de menționat că BNM, prin elaborarea politicii antifraude, care a avut ca scop dezvoltarea culturii corporative și crearea unui mediu, care să inhibeze frauda, a dat un exemplu băncilor comerciale din Republica Moldoca pentru ca și acestea la rîndul lor să depună efort într-u combaterea fraudelor financiare prin elaborarea politicilor interne antifraudă.În acest sens BNM oferă băncilor suport metologic prin elaborarea a diferitor ghiduri antifraudă, seminare, mese rotunde, etc.
În contextul celor expuse autorul constată că, mult mai efectiv și eficient este să prevenim frauda decât să lupți cu ea post-factum. De altfel pagubele aduse de pe urma acesteia sunt colosale, atît materiale cît și de imagine.
După cum a fost menționat mai sus despre cazul răsunător ce a avut loc la Societe Generale, directorul general adjunct, Jean-Pierre Mustier a declarat că trei deficiențe ale sistemului de control al riscurilor au permis unui trader al băncii să efectueze o investiție riscantă de 50 miliarde euro pe bursele europene, provocând băncii pierderi de 4,9 miliarde de euro.
Un alt factor care a permis producerea fraudei este faptul că traderul a lucrat timp de mai mulți ani la un birou care are rolul să supravegheze activitatea traderilor, astfel încât a știut cum să evite sistemul de control al băncii.
Cel de-al treila factor este faptul că traderul nu și-a luat periodic vacanță, conform regulamentului marilor instituții financiare, sistem care face mai dificilă disimularea unor poziții nerentabile pe piața de capital [48].
Totodată este necesar de adăugat că Societe Generale deține un sistem de control intern bine organizat, însă acesta nu a urmărit cu prioritate mărimea achizițiilor, care ar fi permis detectarea unui număr neobișnuit de ridicat de comenzi de cumpărare asumate de trader, totalizând 50 de miliarde de euro. Ulterior, Jean-Pierre Mustier a ținut să menționeze că v-or fi luate măsuri în configurarea sistemului de control încît să nu mai aibă omiteri.
Astfel, în baza cazului menționat autorul constată că factorii fraudei uneori pot fi complicați ca esență și este foarte dificil de a anticipa asemenea evenimente.
Totodată este necesar de menționat că fenomenul de fraudă financiară nu are o explicație reglementată prin legi concrete și nu este supusă cercetărilor pe scară largă. Astfel dea lungul anilor de către mai mulți cerectători au fost stabilite ipoteze în care au fost abordate un șir de factori ce ar genera săvîrșirea fraudelor financiare. Aceeași idee a fost abordată în capitolul dat și anume analiza viziunilor a mai multor gînditori asupra fenomenului de fraudă financiară.
Astfel dacă să facem o concluzie, se poate constata că frauda este un act ilegal caracterizat prin înșelătorie, disimulare sau trădare a încrederii, comis de o persoană sau entitate publică în scopul obținerii de mijloace bănești, bunuri/valori sau servicii ori al eschivării de la efectuarea plăților, pentru a-și asigura un avantaj personal ori în afaceri. Factorii fraudei financiare sunt reflectați în Figura 1.5.
Donald Cressey, Criminolog
Steve Albrecht, Doctor
Fig.1.5. Factorii fraudelor financiare [Elaborat de autor]
Astfel conform datelor relatate în figura 1.5., s-a stabilit că factorii au conotație de ordin cotidian a acțiunilor umane ce țin de necesitatea financiară a acestora. Totodată au fost identificați și factori ce țin de elemente a sistemului intern de funcționare a instituțiilor financiar bancare. Prin urmare, profesorii universitari Richard Halinger și John Clark au stabilit că orice angajat poate fi pasibil de a comite o fraudă financiară, în caz că nu există un sistem de control intern eficient.
Însă un fenomen ce generează frauda financiară este corupția. O definiție pe înțelegerea tuturor sună în felul următor: „Corupția, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredințate, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup”[49]. Este evident că acele interese sunt de ordin financiar sau material. În acest context, autorul constată că corpția este un element coerent fraudei financiare, este un catalizator activ al acesteia.Totodată este necesar de adăugat că factorul precum corupția este mult mai dificil de neutralizat decît ceilalți factori care au fost enunțați.
Totodată ține de specificat că în urma studiere legislației Republicii Moldova și în special a recomandărilor BNM, s-a stabilit că, factorii fraudei financiare în principiu sunt identici cu cei enumerați a cercetătorilor menționați în lucrare, însă un accent aparte și semnificativ este pus pe sistemul de control intern. În acest context și autorul stabilește că principalul factor ce duce la săvîrșirea fraudei financiare este lipsa unui control intern eficient. De altfel instituții financiar bancare și nebancare nu doresc să recunoască fisurile apărute în sitemele de control, din motiv că acestea v-or atrage ca magnitul antipublicitate și în sold v-or deteriora imaginea afacerilor.
Totodată această ipoteză este privită prin prisma mai multor argumente enunțate în lucrare dar și care urmează a fi descrise mai detailat în baza studiului de caz, care v-a permite argumentarea ipotezei enunțate.
CAPITOLUL II. PREVENIREA ȘI COMBATEREA FRAUDELOR FINANCIARE ÎN CADRUL INSTITUȚIILOR FINANCIAR-BANCARE DIN REPUBLICAMOLDOVA
2.1. Fenomenul spălării banilor, element coerent al fraudei financiare
Fenomenul de spălarea banilor este un element ce face parte din lanțul ceea ce numim în sold fraudă financiară. Definiția fenomenului de spălare banilor relatează că acesta reprezintă „acțiuni, stabilite în Codul penal la art.243, orientate spre atribuirea unui aspect legal sursei și provenienței veniturilor ilicite ori spre tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel de venituri” [2]. Cu alte cuvinte, spălarea banilor este partea finală a tuturor infracțiunilor săvărșite, înclusiv și cele financiare. Băncile comerciale pentru infractorii financiari, sunt un instrument și un mediu favorabil pentru a mobiliza mijloacele financiare obținute prin înșelătorie.
De altfel, Banca comercială este persoană juridică, căreia i se acordă dreptul în în baza autorizației eliberate de Banca Națională a Moldovei de a mobiliza mijloace bănești de la persoane juridice și fizice și de a le amplasa în numele său în condiții de rambursabilitate, de dobîndă la scandență și cu destinație specială, precum și dea efectua alte operațiuni bancare [7]. În contextul celor expuse, autorul constată că, fraudatorul după comiterea unei fraude financiare față de o persoană fizică sau juridică, urmărește să injecteze mijloacele financiare obținute ilicit în circuitul financiar prin intermediul instituțiilor financiar bancare. În acest sens, fraudatorul comite încă o fraudă, în cazul dat față de banca unde își plasează bunurilor financiare, astfel denaturînd proviniența reală a acestora. Serviciile tradiționale prestate de bănci începînd cu constituirea depozitelor și terminînd cu transferurile internaționale, reprezintă un mediu favorabil la etapa inițiala de injectare a numerarului în sistemul financiare. În urma efectuării a mai multor cercetări de către specialiștii din toată lumea asupra etapelor de spălare a banilor, au fost stabilite 3 etape, precum: Plasarea, Stratificarea și Integrarea.
Plasarea – reprezintă „scăparea”, la propriu, de numerar obținut din activitatea ilegală, pentru separarea fondurilor provenite din surse ilicite, care ar putea fi supravegheate de organele de aplicare a legii.
În etapa inițială sau de plasare în spalarea banilor, infractorul introduce profitul sau ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin impărțirea sumelor mari de numerar în sume mai mici si mai puțin suspecte care sunt apoi depozitate direct într-un cont bancar sau prin cumpărarea unui număr de instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin etc) care sunt apoi colectate si depozitate în conturi dintr-o altă locație [55].
Ține de specificat momentul că această etapă poate fi urmărită cu ușurință de către băncile comerciale și în cazul persistării a astfel de tranzacții, acestea urmează a fi raportate ca operațiuni suspecte către CNA în conformitate cu cerințele legii ce prevede prevenirea și combaterea spălării banilor.
Stratificarea – După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapa – stratificarea. Aceasta din urmă reprezinta procesul de miscare a banilor intre diferite conturi pentru a le ascunde originea [55].
La nivelul acestei etape, infractorul încearcă să distanțanțeze fondurile financiare cît mai departe de la originea de proviniență a acestora. În acest sens, se folosec metode precum, transferarea mijloacelor financiare electronic într-o serie de conturi în diverse bănci internaționale, întrucât să fie pierdută urma acestora. În cele mai dese cazuri, fondurile sunt stratificate în acele țări care nu cooperează în lupta cu prevenirea și combaterea spălării banilor. Astfel, de către GAFI, a fost elaborată o listă a țărilor considerate drept necooperante, în baza criteriilor:
Caracteristicilor de reglementare (existența unor tipuri de societăți care oferă anonimatul
partenerilor și directorilor);
Sistemul bancar și financiar (anonimatul conturilor și depozitelor);
Un secret bancar inaccesibil;
Sistem de control (deficient sau chiar absent);
Disponibilitate în schimbul de informații (de obicei, absent).
Țările necooperante:
Cook Islands
Indonezia
Myanmar
Nauru
Nigeria
Niue
Filipine [55].
Astfel, în cazurile cînd au loc tranzacții cu jurisdicțiile menționate, băncile comerciale urmează să le catalogheze cu risc sporit și să întreprindă măsuri sub formă de raportare a operațiunilor cu statut suspecte către CNA.
Integrarea – După ce a trecut cu succes produsele infracțiunii prin primele două etape ale procesului de spălare a banilor, spălătorul de bani trece apoi în a treia etapă– integrarea – în care fondurile reintră în circuitul economic legal. Spălătorul poate alege apoi sa investească fondurile pe piața imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor[55].
Acestea sunt doar etapele în parcurgerea fondurilor financiare, însă metodele folosite poartă un caracter complex și este diversificat în raport cu serviciile noi ce apar în sectorul financiar bancar. Cele mai răspândite metode de spălarea banilor folosite de infractori sunt folosite prin intermediul:
tranzacțiilor cu numerar;
conturilor bancare;
transferurilor electronice bancare;
operațiunilor externe;
operațiunilor de credit;
tranzacțiilor legate de investiții.
Metodele simple abordate de infractori, le permit să parcurgă cele 3 etape de spălare a banilor. În cele mai dese cazuri, la etapa inițială spălătorii folosesc tranzacțiile cu numerar pentru a amesteca fondurile curate care sunt nesemnificative cu cele murdare, ca în final la extragere să capete o nuanță legală. Astfel, aceste plăți sunt structurate intenționat pentru a fi evitată detectarea.
Există și un exemplu în care a fost folosită metoda de structurare și anume s-a stabilit că timp de peste 4 ani, Dl. A și unchiul său au operat ca serviciu de transmitere rapidă de bani cunoscut ca Societatea S și au condus afacerea ca agent al unei companii de transmitere rapidă de bani mai mare care era suspectată de a fi folosită în finanțarea terorismului. Mai târziu a fost inițiată o investigație în legatură cu Societatea S în baza unui raport de tranzacție suspectă. Investigația a demonstrat că timp de patru ani afacerea Dlui. A a primit peste 4 milioane USD în numerar de la persoane fizice care doreau să transmită bani spre diverse țări. In momentul când afacerea Dlui. A a primit banii de la clienți, aceștia au fost depozitați în conturi multiple la diverse sucursale ale băncilor din Țara X. Pentru a evita cerințele de raportare în vigoare în Țara X, Dl. A și alte persoane au depus întotdeauna sume mari in numerar sub limita de 10.000 USD, câteodată efectuand depuneri multiple sub aceasta limită într-o singură zi. Dl. A. a fost acuzat și a pledat vinovat de conspirație la “structurarea” tranzacțiilor suspecte pentru a scapa de cerintele de raportare[55].
Este necesar de accentuat faptul că investigația menționată a început atunci cînd banca a raportat tranzacția suspectă către organul abilitat.
Un caz de rezonanță care a avut loc în Republica Moldova, reprezintă o schemă de spălare a banilor deconspirată de CNA în comun cu Procuratura Anticorupție și serviciile similare din SUA.
Fig.2.1. Schema Work and Travel [50]
Astfel în perioada anilor 2010-2013, o companie autohtonă specializată în programele „Work and Travel” s-a eschivat de la plata impozitelor, încasînd mijloace financiare pentru serviciile acordate în conturile altei companii înregistrată în zona off-shore. Astfel prin intermediul entității respective, cetățenii care au beneficiat de servicii au transferat suma totală de peste 6 milioane dolari SUA. Mijloacele bănești acumulate în contul companiei „off-shore” erau gestionate de către factori de decizie din cadrul societății autohtone: o parte era redistribuită pentru achitarea salariilor reale angajaților companiei (500 – 2500 USD), iar altă parte intra pe conturile personale ale factorilor de decizie deținute în instituțiile bancare autohtone și din străinătate, bani utilizați pentru procurarea autoturismelor de lux, imobilelor [50].
Ține de adăugat că astfel de schemă a putut fi deconspirată și datorită băncii comerciale care a raportat tranzacțiile ce au avut loc cu țara ce face parte din zona off-shore.
Prin prisma celor relatate, autorul stabilește legătura coerentă a fenomenului de spălare a banilor cu cel a fraudelor financiare.
În Republica Moldova, anual de către BNM se organizează conferințe cu tematici care au la bază problema fraudei financiare. Una din conferințele organizate în anul 2013, a avut ca slogan „Frauda nu are frontiere. Programe, metode și tehnologii antifraudă”. Viceguvernatorul BNM la acea vreme dna Ema Tabîrță a specificat că, scopul urmărit de forum este îmbunătățirea procedurilor de control al activităților băncilor și a altor instituții din sfera financiară [36].
În același discurs a fost menționat faptul că, în perioada crizei economice îndelungate apar riscuri suplimentare pentru bănci. Este necesară înființarea unui sistem adecvat de control asupra efectuării tranzacțiilor, pe orizontală și pe verticală, în cadrul și în afara băncilor și a instituțiilor financiare. Aceasta se referă la intensificarea rolului managerilor, transparența tranzacțiilor, profesionalismul colaboratorilor, implementarea programelor speciale de evaluare a riscurilor de activitate cu clienții potențiali [36].
Așadar, autorul constată că din partea BNM, a fost oferit suportul informațional pentru instituțiile financiar bancare nu numai la nivel de discuții dar și la nivel de acțiuni prin implimentarea ghidului antifraudă și a recomandărilor aferente acestora.
Ține de adăugat că, la acest forum a participat și reprezentantul Asociației Băncilor din România, Doru Bulatu. Dînsul, a pus accentul pe factorii și premisele ce duc la comiterea fraudelor financiare. Astfel în opinia acestuia, băncile comerciale a căror rol este de a administra banii-ai clienților și acționarilor, rezultă că acestea prestează servicii în expresie bănească, care este o pradă convenabilă pentru potențialii criminali financiari și escroci. În opinia acestuia, o piedică în combaterea acestui fenomen este auditul intern slab din cadrul instituțiilor financiar bancare, incompetența colaboratorilor, lipsa unor regulamente interne de evaluare a riscurilor tranzacțiilor.
Conform afirmațiilor lui Bulatu, în condițiile în care există metode verificate de combatere a fraudei, la bănci trebuie implementat controlul corporativ al eventualelor riscuri, auditul intern al rulajelor monetare, al admisibilității efectuării tranzacțiilor, trebuie elaborate regulamente interne pentru personal cu delimitarea strictă a atribuțiilor funcționale ale fiecărui colaborator. Totodată dl Bulatu a afirmat că este important să înțelegem că reputația unei bănci sau a unei instituții financiare este garanția viitorului ei prosper. Astfel, și managerii, și specialiștii de rînd trebuie să manifeste zero toleranță la faptul dacă leul a fost pierdut din cauza colegului incompetent sau un milion de lei au fost furați din neglijența unui șef de secție. Frauda trebuie combătută cu ritmuri în creștere, a recomandat reprezentantul Asociației Băncilor din România [20].
Astfel autorul stabilește că, pentru instituțiile financiar bancare sunt create condiții favorabile pentru a cerceta fenomenul fraudei, prin intermediul a astfel de seminare și forumuri, mai mult ca atât, băncile mai au la dispoziție și ghidul antifraudă care este un bun fundament pentru clădire unei proprii politici antifraudă și este important de menționat că odată ce instituțiile financiar bancare de sine stătător nu o sa depună efort în combaterea acestui fenomen, nimeni altcineva nu va face acest lucru, în caz contrar are de suferit imaginea băncii și siguranța banilor pe care le administrează. Un caz elocvent cu care se confruntă și Banca de Economii S.A., pe modelul căruia și se v-a efectua studiul de caz.
Odată cu intrarea în vigoare a legii cu privire la spălarea banilor, Banca de Economii ca instituție ce intră sub incidența legii, s-a angajat cert în conformarea la cerințele acesteia. Banca a întreprins măsuri îndreptate spre diminuarea și evitarea riscului de spălare a banilor prin intermediul serviciilor acordate de bancă, prezentate de multiplele tranzacții cu numerar, stabilirea de proporții și identificarea tranzacțiilor suspecte, instruirea corespunzătoare a personalului, au fost elaborate proceduri și instrucțiuni, care vor fi perfecționate ca să devina un instrument de lucru țn acest domeniu. S-a acordat prioritate imbunătățirii sistemului de raportare a activității suspecte privind spălarea banilor. În același timp este necesar de adăugat că orice bancă comercială este obligată prin lege să aplice măsuri de identificare a clienților și a altor persoane cu care intră in relații de afaceri, inclusiv a acționarilor și a beneficiarilor efectivi,măsuri de precauție, de păstrare a datelor aferente acestor măsuri, precum și raportează autorității competente despre activitățile sau tranzacțiile (operațiunile) suspecte și alte informații supuse raportării[7]. Ține de adăugat că în BEM S.A. sunt concetrate fluxuri impunătoare de mijloace financiare. Deține un număr impunător de depozite, 2,4 milioane, ceea ce necesită o filtrare fixă în stabilirea provinienței mijloacelor financiare [18].
2.2. Măsurile întreprinse de bănci în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor.
Prin lege și prin statutul băncilor comerciale sunt obligate să întreprindă măsuri pentru a preveni și a combate fenomenul de spălare a banilor. Măsurile care urmează a fi întreprinse sunt reglementate prin lege. Astfel, înstituțiile financiare bancare înainte de a iniția o relație de afacere cu partenerul său, sunt obligate să aplice măsuri de identificare a acestuia și stabilirea provinienței mijloacelor financiare care urmează a fi injectate.
Totodată este necesar de menționat faptul că la etapa actuală, instituțiile financiar bancare nu acordă atenție acestui fenomen și nu doresc să coenștientizeze impactul enorm a viciului de spălare a banilor și a fraudelor financiare. Autorul constată că, nu este suficient să te lupți cu combaterea spălării banilor numai din motivul că asta o cere legea. Este necesar ca spațiul financiar bancar să se maturizeze și să investească în această nișă pentru a și atinge scopuri de lungă durată și pentru a nu-și păta imaginea. Asupra acestui obiectiv este necesar de muncit în viitorul apropiat, avînd în vedere și pașii cu care legislația Republicii Moldova se ajustează cerințelor Uniunii Europene care are tolerația zero față de astfel de fenomene cum ar fi spălarea banilor și fraudele financiare.
Este trist să constatăm că instituțiile financiar bancare din Republica Moldova cu autoritatea au fost implicate în acte de spălare a banilor în proporții semnificative. Dar totodată, autorul constată că și mai trist este că despre astfel de cazuri, vina o poartă și instituțiile de stat cum ar fi CNA și BNM care primesc rapoarte de la bănci cu privire la tranzacțiile efectuate de către acestea.
În acest context, autorul conclude că situația dificilă la capitolul dat este nu numai în băncile comerciale dar și în instituțiile statului.
Cu toate acestea s-a stabilit că fiecare bancă comercială își stabilește de sine stătător politica de identificare a clienților, programul cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor, procedura de atribuirea a gradului de risc clientului băncii în baza legislației în vigoare. Excepție nu este nici BEM S.A. care este o bancă universală din Republica Moldova cu o imagine de integritate și conformitate pe piața bancară. Banca de Economii deține 37 filiale și 533 agenții în întreaga țară, situându-se pe locul întâi între băncile din Republica Moldova, raportat la mărimea rețelei teritoriale. Dispunând de cea mai largă rețea de filiale și agenții, “Banca de Economii” a reușit să fie prima bancă din Moldova care a implementat aplicațiile "intranet" și "on-line", continuând procesul de modernizare și standardizare a infrastructurii sale la nivelul noilor tehnologii, ținând cont de evoluția pieței și condițiile apropierii de client.
Lansată acum 75 de ani (1940), cu un întreg ansamblu de idei, valori, principii și tradiții, brand-ul “Banca de Economii” rezistă și se consolidează în timp, în pofida apariției pe piață a unei concurențe puternice. Perseverența instituției se datorează, în special, principiilor de bază respectate de bancă: asigurarea stabilității și securității bancare, satisfacerea cerințelor clienților și prestarea serviciilor bancare la cel mai înalt nivel. Orientarea activității bancare către întreaga populație a Republicii Moldova a condiționat chiar și apariția denumirii de “Bancă a Poporului”.
La data de 29.08.2013, in urma finalizarii procesului de subscriere a acțiunilor emisiunii suplimentare inchise, statul, reprezentat prin Agenția Proprietății Publice pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului detine 33,33%. Restul acțiunilor se află în proprietatea persoanelor fizice (2,45%) și juridice (64,21%).
Subdiviziunile “Bancii de Economii” S.A. efectuează, în numele băncii, operațiuni indicate in Licența Băncii (anexa 1) în conformitate cu Statutul Băncii, atît în monedă națională, cît și în valută străină, în ordinea și limitele stabilite de Consiliul Bănciiși legislația în vigoare. Activitatea bancii este gestionata de directiile responsabile, reprezentata in structura organizatorica a bancii (anexa 2). Filiala nr.1 “Banca de Economii” S.A. are 37 de agenții și 45 de bancomate, amplasate pe teritoriul întregului mun.Chișinău.
Astfel în perioada petrecerii practicii de producere în BEM S.A. au fost identificate acele departamente care sunt responsabile de securitatea economică internă. Astfel în figura de mai jos sunt relatate departamentele menționate:
Fig.2.2. Organigrama BEM S.A. – Departamentele responsabile de securitatea economică [Elaborat de autor în baza informației publice, plasate pe site-ul BEM SA]
Este necesar de menționat că, fiecare din departamentele enumerate au statut și strategii de activare în cadrul băncii. Astfel, Direcția Conformitate este responsabilă de raportarea formularelor speciale suspecte, numerar și limitate.
Direcția Conformitate gestionează procesul de asigurarea în comun cu alte subdiviziuni ale Băncii a unei gestionări eficiente, într-un mod sigur și prudent al activității de prevenire și combatere a spălarii banilor, precum și identificarea și monitorizarea operațiunilor și tranzacțiilor efectuate de către clienți prin intermediul Băncii. În același timp identifică și evalează riscurilor aferente spălării banilor și finanțării terorismului.
Ceea ce ține de funcțiile Direcției Conformitate, s-a stabili că una din principalele sarcini este gestiunea activității privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, acceptarea, înregistrarea și executarea documentelor privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare în Banca de Economii S.A. [13].
În contextul celor menționate, și anume despre activitatea și procesele ce au loc în cadrul Direcției Conformitate, stabilim că aceasta joacă un rol primordial în lupta nu numai cu prevenirea și combaterea spălării banilor dar și cu combaterea fraudelor financiare. Această misiune indirectă, de combatere a fraudelor financiară, este îndeplinită prin monitorizarea de către aceasta a tranzacțiilor și a autorilor acestor tranzacții care sunt identificați conform actelor normative interne și legislației în vigoare. În acest sens, s-a stabilit că Direcția Conformitate combate frauda financiară din exterior, adică la nivelul clienților. Pentru a preveni acte de fraudare, banca aplică proceduri de identificare a clienților săi. Astfel s-a constatat că o peroana fizică pentru a deschide un cont curent într-o banca comercială are nevoie de următoarele acte:
Cererea de deschidere a contului;
Copia actului de identitate.
În cazul deschiderii contului curent pentru persoanele fizice rezidente și nerezidente de către o persoană împuternicită, se prezintă următoarele documente:
Cererea de deschidere a contului;
Copia actului de identitate actualizată notarial;
Copia actului de identitate al persoanei împuternicite cu dreptul de a prezenta documentele pentru deschiderea contului [8].
În cazul deschiderii contului curent pentru persoanele străine, urmează să prezinte acte de identitate suplimentare conform legii în vigoare [5].
Astfel banca deschide conturi bancare clientului doar după identificarea acestuia[9].
Odată ce un client a fost identificat, deja se poate anticipa unele evinemente ce ține de activitatea acestuia. Dar ține de menționat că pe lînga actele solicitate de la client, ultimul e obligat să completeze și un chestionar pentru client persoană fizică (anexa3). Aceasta solicitare e argumentată conform Politicii de Identificare a clientului băncii, care prevede următoarele:
La identificarea persoanelor fizice se va obține cel puțin următoarea informație [10]:
numele și prenumele;
data și locul nașterii;
cetățenia;
rechizitele documentului de identitate: numărul de identificare de stat (codul fiscal), seria și numărul, data eliberării, codul organului care l-a eliberat (dacă există) sau alți indici unici conținuți într-un act de identitate ce conține fotografia titularului (pașaport, buletin de identitate, permisul de ședere eliberat de autoritățile împuternciite ale Republicii Moldova, alte acte de iedntitate);
adresa de domiciliu și/sau de reședință;
ocupația, funcția public deținută și/sau denumirea/numele angajatorului;
scopul și natura relației de afaceri cu banca, tipul contului;
numărul de telefon, fax, adresa poștei electronice (e-mail) (dacă există);
semnătura.
Conform punctelor enumerate, banca aplică măsuri de identificare și cunoaștere a clientului pentru a combate acte de fraudare și/sau spălărea banilor și finanțarea terorismului. De aici s-a dedus gîndul și anume, cu cît mai mult informație se poate obține de la client (în limitele legii bineînțeles) cu atît mai facil v-a fi de prevenit fraudarea sau prevenirea unor acțiuni ilegale. Totodată ține de adăugat că după colectarea datelor cu caracter personal a clientului, administrația băncii i-a decizia de a deschide contul sau nu. Astfel în procedura de atribuire a gradului de risc clientului băncii sunt stipulate următoarele cazuri cînd se inițiază relațiile de afaceri:
Banca va iniția relații de afaceri și va efectua tranzacții cu clienții pentru care a fost posibilă identificarea lor, a beneficiarului efectiv, și a informației privind natura relațiilor de afaceri.
Se interzice inițierea relațiilor de afaceri, deschiderea contului, dacă în rezultatul verificării clientului se stabilește că acesta și/sau beneficiarul lui efectiv sunt persoane indicate în listele persoanelor suspecte, conform Ordinului SIS nr.75 din 2007, cu modificările și completările ulterioare, în baza Legii nr. 190-XVI din 26 iulie 2007;
care au declarat sau despre care se cunoaște cert că au antecedente penale pentru următoarele infracțiuni:
spălarea banilor și finanțarea terorismului;
fabricarea sau punerea în circulație a banilor falși sau a titlurilor de valoare false;
fabricarea sau punerea în circulație a cardurilor sau a altor carnete de plată false;
corupere pasivă;
corupere activă;
dobândirea creditului prin înșelăciune;
utilizarea contrar destinației a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat;
abuzuri la emiterea titlurilor de valoare etc. [11].
După ce clientul a inițiat cu success relațiile de afaceri cu banca, ultima prin intermediul persoanelor responsabile de deservire a clienților atribuie acestora grad de risc.
Conform procedurii de atribuire a gradului de risc clientului băncii, se atribuie grad de risc clientului în 3 categorii și anume grad de risc- scăzut, mediu, sporit. Astfel sunt un șir de criterii aferente gradului de risc. Ține de specificat că ultimele deasemenea sunt măsuri de cunoaștere a clientului și facilitează procedura de cunoaștere a clientului, în același timp crează condiții favorabile de prevenirea fraudelor financiare. În rezultat are loc filtrarea tranzacțiilor. În caz că se constată că clientul prezintă un risc sporit pentru bancă, atunci ultima v-a monitoriza operațiunile cu acesta. În caz că clientul refuză să fie identificat atunci banca este în drept să nu inițieze relațiile de afaceri.
În contextul celor expuse, autorul constată că prevenirea și combaterea unei fraude financiare este un proces dificil și complex, care necesită abordare pe mai multe dimensiuni. Totodată s-a stabilit că, fraudă cauzată de factorii interni precum ar fi colaboratorii cu reputație suspectă este la fel de păguboasă cu cea cauzată de factorii externi precum ar fi clienții cu intenții criminale. Ține de specificat că, băncile comerciale sunt o verigă importantă în lupta cu prevenirea și combaterea fraudelor financiare, chiar dacă acestea sunt în calitate de entități raportoare. Ceea ce ține de raportarea formularelor speciale suspecte, s-a constatat că, banca nu are la îndemînă toate instrumentele legale de a preveni anumite fraudări sau intenții de spălarea banilor. Cu cazurile date se ocupă Centrul Național Anticorupție (în continuare CNA) prin intermediul operațiunilor care sunt raportate de către băncile comerciale. Astfel în urma studiului Ordinului privind raportarea activităților sau tranzacțiilor care cad sub incidența Legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 117 din 20.11.2007 emis de către Centrul Național Anticorupție s-a stabilit că banca raportează către organul menționat 3 tipuri de tranzacții și anume [3]:
Suspecte;
Numerar;
Limitate.
Procedura este stabilită în modul următor: inițial subdiviziunile raportează formularele speciale în modul următor:
zilnic, nota informativă cu privire la întocmirea formularelor speciale pentru operațiunile suspecte;
lunar, la data de 06 a fiecărei luni de raportare nota informativă cu privire la formularele speciale întocmite pentru operațiunile limitate efectuate de către persoanele fizice și juridice pentru perioada 01 – 30/31 a lunii de referință. Notele informative pentru perioada de raportare se expediază în adresa Secției monitorizare tranzacții în regim electronic, nu mai tîrziu de data și termenii indicați. În cazul cînd data de 06 este zi liberă, informația se expediază în prima zi lucrătoare după ziua dată;
lunar, la data de 02, 12, 22, vor prezintă informația cu privire la formularelor speciale întocmite pentru tranzacțiile în numerar în valoare de cel puțin 100 de mii de lei (sau echivalentul acesteia) ori prin mai multe operațiuni în numerar care par a avea o legătură între ele;
Notele informative pentru perioada de raportare se expediază în adresa Secției monitorizare tranzacții în regim electronic, nu mai tîrziu de data și termenii indicați. În cazul cînd data de 02, 12, 22, sunt zile libere, informația se expediază în prima zi lucrătoare după ziua dată;
lunar, la data de 08 a lunii următoare lunii de raportare se prezintă raportul cu privire la activitatea filialei în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. În cazul cînd data de 08 este zi liberă, informația se expediază în prima zi lucrătoare după data de 08.
Sunt exceptate de la raportate operațiunile între bănci, între bănci și Banca Națională a Moldovei, între bănci și Trezoreria de stat, între Banca Națională a Moldovei și Trezoreria de Stat, precum și operațiunile de încasare a comisioanelor de la deservirea conturilor bancare și a spezelor bancare [12].
Ulterior, Secția monitorizare tranzacții raportează Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al CNA:
Zilnic, informația cu privire la formularele speciale întocmite pentru operațiunile suspecte;
La data de 10 a fiecarei luni de raportare nota informativă cu privire la formularele speciale întocmite pentru operațiunile limitate prin virament, efectuate de către persoanele fizice și juridice pentru perioada 01-30/31 a lunii de referință;
Timp de 10 zile lucrătoare, informația cu privire la întocmirea formularelor speciale pentru tranzacțiile în numerar în valoare de cel puțin 100 de mii de lei (sau echivalentul acesteia) ori prin mai multe operațiuni în numerar care par a avea o legătură între ele, pentru perioada 01-10, 11-20 și 21-30/31 a lunii de referință [12].
În același timp pentru a înțelege cum funcționează Secția Monitorizare Tranzacții în cadrul Direcției Coformitate, a fost studiată structura organizatorică internă, care este formată din colaboratorii acesteia, conduși de șeful direcției.
Fig.2.3. Organigrama Secției Monitorizare tranzacții [13]
În urma discuțiilor purtate cu colaboratorii secției, s-a stabilit în ce circumstanțe și în baza căror cunoștințe activează colaboratorii în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a fraudelor financiare.
Șeful secției și-a început activitatea inițial ca inspector coordonator, direct de pe băncile universității. Peste un timp a fost promovat în funcție de inspector principal ca ulterior să fie promovat în funcția de șef. Ține de menționat că ultimul își exercită sarcinile satisfăcător. Inspectorii principali și cei coordonatori inițial au activat la ghișeele băncii, apoi au fost promovați în back office în cadrul filialei Chișinău ca ulterior să fie transferați în cadrul Secției monitorizare tranzacții. E necesar de evidențiat că colaboratorii cunosc la perfecție sectorul și legile însă au o experiență redusă și nu sunt calificați la nivelul corespunzător. Banca nu organizează proiecte de perfecționeare a cadrelor, nu alocă mijloace financiare pentru deplasarea personalului la seminare internaționale. Astfel banca își derapează obligațiile ca luptător împotriva fraudelor și se limitează doar ca o entitate raportoare. Legile și actele normative interne sunt instrumente suficiente din punct de vedere teoretic însă insuficiente din punct de vedere practice, din motiv că personalul nu este calificat corespunzător și nu este stimulat. E necesar de adăugat că nici organele de drept precum ar fi C.N.A. sau B.N.M. care efectuează controale anuale nu enunță pretenții esențiale asupra procesului de lucru, însă probleme există la acest capitol, ceea ce crează impresia că ultimii nu sunt coenteresați ca în acest domeniu să activeze profesioniști sau chiar licențiați pentru a preveni și combate fraudele și spălarea banilor. Amintim că dacă legile și actele normative interne sunt aplicate la 100% în procesul lucrativ, atunci băncile v-or avea de suferit pagube, se vor micșora numărul de clienți. De altfel majoritatea clienților nu doresc să-și dezvăluie proviniența mijloacelor financiare. De multe ori astfel de clienți sunt persoane influente în structurile de conducere a statului. Ulterior cînd banca încearcă să aplice procedura de identificare asupra acestor clienți, ultimii refuză să ofere informații și contactează conducerea băncii la care aceasta oferă excepții și are loc o așa numită justiție selectivă. În contextul celor expuse, s-a stabilit că legea există pe hîrtie și corespunde normelor internaționale însă aplicarea în circuitul financiar bancar este dureroasă pentru unii clienți influenți, ceea ce crează la răndul său blocaje. De aici reese că banca nu are nevoie neapărat de un personal cu experiență sau profesioniști în acest domeniul, de altfel și remunerarea avea să fie mult mai mare în raport cu ceea cum sunt remunerați colaboratorii menționați mai sus.
Deci autorul constată cu certitudine că factorul uman joacă un rol important în procesul vital despre ceea ce numim prevenire și combaterea fraudelor financiare.
Cu toate acestea, avînd în vedere însemnătatea Direcției Conformitate în lupta cu prevenirea și combaterea fraudelor financiare, a fost realizată și analiza SWOT.
Tabelul 2.1. Analiza SWOT [elaborat de autor pe baza studiului actelor normative interne în cadru Direcției Conformitate]
Ulterior au în baza calificativelor enunțate, au fost stabilite matricile, după cum urmează în Tabelul 2.2.
Tabelul 2.2. Matricea de evaluare a factorilor interni principali [elaborat de autor]
Astfel, prin prisma datelor relatate în tab.2.2. autorul constată, impactul negativ aferent neîdeplinirii sarcinilor puse în cadrul Direcției Conformitate, acestea din urmă primim un coeficiant înalt de negativitate.
Tabelul 2.3. Matricea de evaluare a factorilor externi principali [Elaborat de autor]
Ceea ce ține de factorii externi, s-a stabilit că aceștea au un impact final în activitatea Direcției Conformitate și urmează a ține cont de coeficientul acestora, întrucît focusarea în mare parte este concetrată pe imagine și reputație.
Astfel în rezultatul calcurilor s-a stabilit că punctul de referință regăsește în cadranul III după cum urmează:
Fig.2.4. Fixarea cadranului din Grila SWOT [Elaborat de autor]
Rezultatul obținut semnifică intersecția punctelor tari cu amenințările care stabilește posibilitatea depășirii amenințărilor cu ajutorul punctelor forte.
În contextul celor menționate autorul a constatat că în cadrul BEM S.A. nu se folosesc metode de stabilire a gradului de eficacitatea a departamentului chiar dacă colaboratorii acestora cunosc mai multe metode de acest gen. Implimentarea a astfel de metode, ar permite băncilor să catalizeze idei și soluții în procesul de activare și obținere a sarcinilor puse. Ține de menționat că în acest sens au fost înaitate propuneri către conducerea băncii, ultima a invocat că propunerile date necesită cheltuieli suplimentare și că decizia trebuie să fie luată acționari, întrucît Adunarea generală a Acționarilor este organul suprem de conducere al Băncii [1].
Totodată este necesar să adăugăm că frauda financiară este o infracțiune tânără în rândul faptelor de natură penală, ceea ce înseamnă că se bucură de o toleranță similar cu cea care o avem față de copii. Îngăduirea prea mare este însă foarte dăunătoare, statisticile demonstrînd că frauda financiară este un copil din ce în ce mai obraznic și de neînțeles pentru corijarea căruia statul este necesar să se implice mai mult [15, p.294].
Astfel este recomandabil ca banca să dețină, totodată, programe de perfecționare a personalului, astfel încât aceasta să cunoasca prevederile procedurilor interne ale băncii. Timpul și conținutul acestor programe trebuie stabilit în funcție de necesitățile băncii și a sectoarelor de activitate ale personalului. Cerințele de perfecționare trebuie să fie dedicate personalului nou, front-office-ului, personalului de conformitate sau personalului care intră în directă legătură cu clienții noi. Personalul nou angajat trebuie educat în privința importanței politicilor de cunoastere a clientelei și a cerințelor minime impuse de bancă. Personalul din front-line care lucrează direct cu publicul trebuie învățat să verifice identitatea clienților noi, să gestioneze conturile și să identifice acele tranzacții care ies din tiparul fiecărui client. Pregătirile regulate oferă o siguranță în ceea ce privește cunoașterea responsabilităților de către personal și il informează asupra celor mai noi cerințe și reglementări. Dezvoltarea acestei culturi în interiorul unei bănci este cheia succesului implementării procedurilor și politicilor de conformitate.
Banca trebuie sa dețină un program de conformitate adecvat activității sale. Autoritățile de supraveghere trebuie să dezvolte, administreze și să mențină programme care să asigure și să monitorizeze conformitatea cu reglementările în vigoare, inclusiv cerințele privind menținerea înregistrărilor și cerințele de raportare. Totodată e necesar de accentuat că programul de cunoaștere a clientelei reprezintă cea mai eficientă armă a băncilor împotriva utilizării acestora în scopul spălarii banilor și a finanțării terorismului. Cunoașterea clienților, inclusiv a depunătorilor sau a altor utilizatori de servicii bancare, necesitatea identificări adecvate și alertarea la tranzacțiile neobișnuite sau suspecte, pot ajuta la determinarea și detectarea schemelor utilizate pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului și fraudelor financiare.
O abordare mai puțin diferită în combaterea și prevenirea fraudelor financiare o are Secția Control Intern din cadrul Filialei 01 Chișinău. Secția Control Intern este o subdiviziune structurală a filialei și se subordonează nemijlocit directorului Filialei. În activitatea sa se conduce de legislația în vigoare a Republicii Moldova, actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei cu privire la activitatea băncilor comerciale, actele normative interne ale Băncii, Statutul Băncii, Regulamentul cu privire la activitatea Filialei nr.1 Chișinău. Secția are statut independent față de subdiviziunile controlate, iar conducătorii acestora nu pot influența conținutul și volumul controalelor efectuate. Activitatea Secției este dirijată de Șeful Secției, care este numit și aprobat în funcție prin ordinul președintelui Băncii de Economii S.A. și se subordonează nemijlocit directorului Filialei.Statul de funcții a Secției control intern se determină și se modifică de către Președintele Băncii de Economii S.A. conform unui ordin. Colaboratorii secției sunt obligați să păstreze taina comercială și poartă răspundere personală pentru activitatea sectorului de lucru încredințat[14]. Ceea ce ține de sarcinile și funcțiile Secției control intern, putem menționa că:
Secția Control Intern este un organ de control al Filialei nr.1 Chișinău, scopul căruia constă în identificarea la timp, prevenirea și minimizarea riscurilor, stabilirea veridicității și autenticității informației, controlul corespunderii activității subdiviziunilor structurale ale Filialei prevederilor legislației în vigoare și a actelor normative interne.
Pentru realizarea scopului de activitate, Secția urmează să îndeplinească următoarele sarcini:
controlul asupra îndeplinirii de către secțiile, serviciile și agențiile Filialei a legislațiilor în vigoare a Republicii Moldova, deciziilor și a actelor normative emise de Consiliul și conducerea Băncii de Economii S.A., ce reglementează activitatea Filialei în domeniu efectuării legale a operațiunilor de plată, depozitare, creditare și altele.
să analizeze și să evalueze starea și eficiența sistemului de control intern al Filialei;
să controleze și să evalueze permanent activitatea subdiviziunilor structurale ale Filialei, inclusiv să efectueze controlul corespunderii activității lor prevederilor legislației în vigoare și actelor normative interne ale Băncii;
să identifice și să evalueze permanent riscurile activității financiare, riscurile operaționale și cele implicate de utilizarea tehnologiilor informaționale de care dispune Filiala;
să efectueze analiza continuă a situației financiare a subdiviziunilor structurale ale Filialei, în scopul minimizării riscurilor și pierderilor potențiale;
să identifice oportun problemele potențiale în baza rezultatelor controalelor și monitorizării permanente a activității subdiviziunilor Filialei.
Secția Control Intern îndeplinește următoarele funcții:
asigură efectuarea controalelor în agențiile, secțiile si serviciile Filialei conform planului și indicațiilor Directorului.
– asigură perfectarea rapoartelor fiecărui control, care vor include scopul controlului, volumul, rezultatele controlului, precum și să prezinte propuneri de înlăturare a neajunsurilor depistate în cadrul controlului și de redresare a situației;
– ține permanent sub control starea lucrului în vederea asigurării integrității mijloacelor bănești și a valorilor materiale în Filială, coordonează activitatea agențiilor în elaborarea măsurilor îndreptate spre preîntîmpinarea furturilor și abuzurilor. În aceste scopuri organizează și petrece lecții cu lucrătorii agențiilor;
– informează prin intermediul șefului secției oportun conducerea Filialei despre riscurile identificate, despre cazurile de încălcare de către funcționarii subdiviziunilor Filialei a legislației în vigoare, prevederilor actelor normative ale BNM și actelor normative interne ale Băncii, despre cazurile de neexecutare a hotărârilor conducerii Filialei;
– efectuează controlul privind înlăturarea neajunsurilor depistate în cadrul controalelor subdiviziunilor structurale ale Filialei și raportează conducerii Filialei rezultatele controlului prin intermediul șefului secției.
Secția Control Intern are dreptul: să controleze în agenții și în depozitul de valori existența mijloacelor bănești și a valorilor, documentelor financiare, iar la depistarea cazurilor de falsificare și alte abuzuri, să sustragă în ordinea stabilită documentele corespunzătoare; să primească în caz de necesitate hotărîre de a supune controlului unele sectoare de activitate neprevăzute în plan. În cazuri de depistare a încălcărilor regulamentelor de efectuare a operațiunilor de casă, decontări și treceri la pierderi a valorilor și a mijloacelor bănești fără temei, a efectua un control minuțios asupra operațiunilor date; să primească de la lucrători explicații în scris la întrebările apărute în perioada desfășurării controlului; să sigileze pe parcursul controlului cu propriul sigiliu depozitele (de păstrare a valorilor și materialelor), în caz de necesitate arhivele cu efectuarea inventarierii valorilor și documentelor aflate la păstrare; să înainteze propuneri conducerii Filialei privind sancționarea și concedierea persoanelor, care nu-și îndeplinesc conștiincios și cinstit funcțiile de serviciu.
Secția Control Intern este responsabilă de:
îndeplinirea obligațiilor de serviciu onest, conștiincios și calitativ în termenii planificați sau stabiliți de către conducerea Filialei.
păstrarea secretului comercial în conformitate cu legislația în vigoare și prevederile Regulamentului cu privire la taina comercială în Banca de Economii S.A.[14].
În contextul celor menționate, autorul a stabilit că, importanța activității secției control intern în cadrul atît a filialei 01 Chișinău cît și a Băncii de Economii în întregime joacă un rol important în ceea ce numim asigurarea securității interne economice. În același timp e necesar de menționat faptul că secția control intern asigurînd securitatea și monitorizînd activitatea filialei pentru a nu admite încălcările colaboratorilor și comiterea actelor frauduloase din partea acestora, de fapt îndeplinește două misiuni. Pe deoparte asigură integritatea băncii iar pe de altă parte asigură și securitatea clienților. Această procedură a fost identificată în perioada petrecerii practicii de producere. Astfel, s-a constatat că colaboratorii secției control intern, conform programului stabilit de către șeful secției, efectuează controale inopinate în agențiile filialei (50 la numar). Pe lună au loc în jur de 120 controale inpopinate care constau în verificarea numerarului în casieria agenției fie în valută națională sau străină. Numerarul este suprapus cu soldul casei operaționale. În cazurile cînd sunt stabilite abateri, are loc o procedură standartă cu întocmirea actului de neajuns sau surplus a numerarului și obținerea notei explicative de la operatorul casei unde a avut loc controlul. Prin urmare se fac investigații în care se stabilesc cauzele divergenților depistate.
Astfel în urma studierii actelor întocmite de către inspectorii secției control intern, s-a constatat că majoritatea divergenților depistate, au avut la bază factorul uman și doar o pondere mică a constituit săvîrșirea fraudelor financiare. Autorul este nevoit să aplice termenologii fără cifre concrete din motiv că o astfel de informație poartă caracter de secret comercial. Însă e necesar de adăugat că această pondere mică a fost rezultatul măsurilor întreprinse în perioada cînd aceasta constituia o cotă semnificativă. A fost o perioadă cînd colaboratorii băncii comiteau acte de fraudare cu însușirea ilicită a mijloacelor financiare prin intermediul caselor de schimb valutar. Astfel, aceștea nu emiteau cecurile, iar diferența de curs o însușeau în folosul personal. În urma cercetării informației prezentate în cadrul Secției Control Intern s-a stabilit că principalele cauze erau:
Numărul redus de controale, ceea ce crea impresia prin rîndul lucrătorilor de ghișeu că nimeni nui supraveghează și că eventual nimic nu se v-a demonstra;
Lipsa camerelor de luat vederi;
Salariile mici în comparație cu volumul de lucru care era mult și migălos;
Astfel au inceput a parveni plingeri din partea clienților care susțineau că nu li se eliberau cecurile. În același timp și contabilii în urma verificării dărilor de seamă zilnice au constatat micșorarea tranzacțiilor refletate prin casierie. În urma acestor sesizări, au fost efectuate controale inopinate în agențiile băncii, în care au fost depistate mai multe nereguli și divergențe.
Schema de fraudare săvărșită de colaboratorii băncii avea un caracter simplu și lipsit de elemente sofisticate (Figura 2.4).
Client care vinde
valută străină
Colaborator bancar
Client care cumpărăvalută străină
Fig.2.5. Schema de fraudare în urma tranzacțiilor de cumpărare-vînzare a valutei [Elaborat de autor]
Astfel de scheme erau practicate la scară largă de unii colaboratori, în urma cărora obțineau profituri semnificative. Analizînd dosarele acestor colaboratori și rapoartele de comisie pentru a defini ce a stat la baza comiterea a acestor fraude financiare, s-au stabilit următorii factori:
Remunerarea insuficientă în raport cu munca colosală și migaloasă pe care o îndeplinește un operator de casă. (Spre comparație, președintele băncii este remunerat cu un salariu lunar, echivalent a 60 salarii lunare, adică în decurs de 5 ani a unui operator de casă.)
Numărul mic de controale inopinate și lipsa camerelor de luat vederi;
Tentația în procesul de lucru cu mijloacele financiare.
Este evident că banca a analizat acești factori și a întreprins măsurile necesare în a combate și preveni pe viitor acest fenomen. Au fost instalate sistemele de supraveghere video și s-a mărit numărul de controale inopinate prin agențiile băncii. Ceea ce ține de remunerare, stabilim că aceasta este aplicată conform indicilor pe piața biancară locală, adică remunerarea unui operator de la o bancă la altă nu diferă substanțial.
Ține de adăugat că, odată cu crearea unui sistem de control intern mai eficient, s-au micșorat considerabil cazurile de fraude financiare în rîndurile colaboratorilor. Ultimii deja au început să coinștientizeze că sunt monitorizați și pot fi supuși în orice moment unui control inopinat din partea colaboratorilor secției control intern.
În același timp autorul adăugă că controalele inopinate necesită cheltuieli financiare semnificative chiar dacă au loc mai des în raza Chișinăului. Însă după cum a fost menționat recent, filialele Băncii de Economii sunt amplasate aproximativ în toate raioanele Republicii Moldova, ceea ce crează dificultăți financiare dar și de timp în efectuarea controalelor inopinate. Astfel, această sarcină le revine contabililor, care sunt responsabili de a face naveta prin agențiile care sunt în subordinea filialei respective. Însă această metodă s-a dovedit a fi ineficientă, fapt datorat cazurilor de rezonanță ce au avut loc în ulteme perioade.
Astfel conducerea filialei teritoriale din raionul Râșcani a Băncii de Economii a fost reținută de către ofițerii CNA și procurorii anticorupție. Este vorba despre directorul filialei, contabilul-șef adjunct și șeful depozitului de valori, care sunt cercetați penal pentru delapidare de mijloace financiare în proporții deosebit de mari, suma estimată depășind 10,000,000.00 de lei. La baza pornirii dosarului a stat sesizarea administrația Băncii de Economii care a depistat lipsa numerarului după efectuarea unui audit intern. Potrivit datelor preliminare, suspecții ar fi delapidat banii în perioada anilor 2007-2014 [21].
În același șefa filialei Strășeni a Băncii de Economii este cercetată penal de Centrul Național Anticorupție și procurori. Aceasta este învinuită că ar fi sustras din depozitul de valori al filialei peste 4 000,000.00 de lei. Deci, s-a văzut care pot fi consecințele în cazurile cînd nu au loc controale sistematice sau atunci cînd au loc nu se verifică eficient.
Dacă să analizăm primul caz, constatam o ipocrizie totală și anume cum poate avea loc delapidarea unuia așa sume semnificative într-o perioadă de 7 ani și auditul intern abia acuma a depistat acest lucru. Mai mult ca atît, aceasta nu a fost o depistare ci o sesizare din partea a mai multor clienți care au păgubit din pe urma managerilor filialei menționate.
Mai multe detalii la acest subiect nu pot fi date din motivul secretului anchetei.Însă putem trage concluziile din ceea ce avem. Astfel, odată ce controalele inponipate în raioane sunt efectuate de contabili, care la rîndul lor au fost implicați în scheme de fraudare, acele tematice sunt efectuate de auditul intern la întervalul de odata în an pe filială. Respectiv, cei din filială cunosc acest fapt și iși permit nestingherit să acționeze în folosul lor. Astfel autorul constată că principalul factor ce a stat la comiterea fraudelor financiare în cazurile menționate a fost gradul mic de monitorizare și control din partea Direcției Audit Intern care este responsabilă de efectuarea controalelor tematice în subdiviziunile teritoriale și neprofesionalismul acestora care a generat delapidarea în termenii menționați (2007-2014). Un alt factor, bineînțeles este remunerarea proastă a managerilor din cadrul filialelor menționate.
Totodată a fost efectuat și un studiu de caz în care este indicat mai clar cum au loc delapidările financiare.
Studiu de caz:
La filiala x a Băncii de Economii S.A. se adresează un client, persoană fizică, ce dorește să depună 200,000.00 MDL, pe o perioadă de 2 ani, cu capitalizarea dobânzii.
Angajatul perfectează actele necesare, încasează mijloacele financiare, însă nu înregitrează tranzacția în softul băncii. Ulterior clientului i se eliberează un libret de economii în care este înregistrat manual de către angajatul băncii:
Numele Prenumele depunătorului;
Tipul depozitului;
Numărul contului atribuit;
Numărul Filialei;
Data deschiderii contului și suma depusă;
Ștampila băncii.
Clientul nebănuind nimic, pleacă liniștit și poate să revie fie peste jumate de an sau un an în dependența de condițiile depozitului. Angajatul la rîndul lui, a înregistrat pseudotranzacție într-un registru aparte al său în care v-a duce evidența depozitului menționat pentru a chita dobînda acestuia din urma din mijloacele financiare a altor deponenți care au deasemenea au căzut pradă.
Libretul de economii care este un blanchet de valuare, deasemenea stă la balanța filialei. Astfel, angajatul pentru a deghiza pseudotranzacția efectuată, a înregistrat acest libret ca expediere pentru agenția din satul x. Ținem să menționăm că agențiile se alimenteazp cu blanchete de valoare din filiala raionului.
Ulterior clientul s-a apropiat pentru a ridica o parte din bani. Angajatul respectuos a îndeplinit solicitarea, oferindui mijloacele financiare din alt cont de depozit neîregistrat.
Acest balon financiar a explodat atunci cînd mai mulți deponenți simultan au solicitat banii, la care angajații băncii nu au putut returna banii, respectiv clienții au sesizat organele de drept și responsabilii de la oficiul central, ultimii în urma controlului au depistat divergențe și lipsa de numerar în volume semnificative.
Analiza situației:
Tabelul 2.4. Identificarea elementelor esențiale în urma fraudei financiare [elaborat de autor pe baza cazului care a avut loc în Banca de Economii S.A.].
Totodată e necesar de adăugat care ar fi recomandările într-u evitarea și prevenirea fraudelor financiare de acest gen:
Plasarea pe pagina-web oficială a băncii – regulile de deschiderile a conturilor de depozit și posibilitatea verificării soldului prin telefon în oficiul central sau electronic- crearea linii roșii telefonice;
Monitorizarea materialelor video;
Mărirea numărului de controale tematice și eficientizarea acestora.
Acestea sunt doar unele recomandări aferente cazului descris mai sus, însă dacă e să analizăm situația în ansamblu, atunci constientizăm că situația este mult mai gravă și necesită întreprinderea măsurilor cît mai urgente. Ține de menționat faptul că fraudele financiare în cadrul Băncii de Economii au avut loc nu numai la nivelul contabililor ordinari și operatorilor de casierie, dar au fost cazuri de fraudare și în rîndul managerilor și a consiliul de administrare. Aceștea din urmă au fost suspectați de acordarea și favorizarea unor credite cu sume impunătoare unor agenți economici care ulterior nu au fost apți din punct de vedere financiar să ramburseze împrumuturile. Astfel autorul constatăm, că fraudele financiare nu au limite în rîndurile autorilor, fie el un simplu casier care nu este supravegheat de auditul intern sau fie un președinte al consiliului de administrație care nu este pedepsit de organele de drept corupte, ceea ce îi încurajează în comiterea delapidărilor mijloacelor financiare și a activelor băncii. În acest context este necesar să accentuăm și rolul Băncii Naționale a Moldovei care s-a dovedit a fi incompetentă și tardivă în întreprinderea măsurilor pentru a redresa situați în sectorul bancar. Delapidările ce au avut loc în Banca de Economii au purtat un caracter politic, din motiv că managerii sunt numiți pe criterii politice atît în cadrul Băncii de Economii cît și în cadru altor organe regulatoare și de drept precum ar fi BNM, CNA, CNPF, etc.
În lupta cu prevenirea și combaterea fraudelor financiare avem instrumente și arme precum legislația însă nu avem ostași onești care să nu fie pasibili corupției, nu avem voință politică în administratorii Republicii Moldova. Dar odată cu alinierea la cerințele obligatorii pentru a întra în spațiul uniunii europene, apar șansele ca legile create în țară pe baza standardelor internaționale să fie aplicate cu pricopsință în orice domeniu fie politic, economic, social sau financiar bancar.
CAPITOLUL III. INSTRUMENTE INTERNAȚIONALE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A FRAUDELOR FINANCIARE
Rolul instituțiilor internaționale în prevenirea și combaterea fraudelor financiare.
Un obiectiv general pe care și-l impune statul Republica Moldova, este de a ajusta și a ciopli legile naționale la standardele internaționale pentru a activa în regimul corespunzător și a crea premise pentru dezvoltarea sectorului financiar. Ține de specificat că Republica Moldova este în proces de lucru în realizarea Planului Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016. Astfel, RM, și-a propus crearea:
unui grup de lucru la nivel național responsabil de aplicarea corectă a prevederilor din Acordul de Asociere privind prevenirea și combaterea fraudelor în gestionarea fondurilor UE;
întreprinderea măsurilor pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale [22];
Astfel, este evident că Republica Moldova are de parcurs un drum lung plin de obstacole pină ca să fie parte a Uniunii Europene, însă în timpul parcurgerii v-a primi susținere financiară și consultativă în ajustarea legilor la cerințele UE. În perspectiva de a deveni stat membru a UE, RM v-a avea ca responsabilitatea de a lupta împotriva corupției și a fraudei la nivel național. Ele dețin instrumentele juridice și instituțiile necesare pentru a preveni și a combate aceste fenomene. Întrucât gestionează 80 % din fondurile europene, statele membre au și datoria de a investiga și de a aduce în fața justiției cazurile de corupție și de fraudă care prejudiciază bugetul european.UE sprijină totuși statele membre în derularea acestor investigații, prin intermediul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) [23].
OLAF este o instituție care se ocupă de protejarea intereselor Uniunii Europene, lupta împotriva fraudei, corupției sau a oricărei alte activități ilegale, inclusiv împotriva celor apărute în cadrul instituțiilor europene [24].
OLAF a fost creat în 1999 cu scopul de a investiga frauda, corupția și alte nereguli financiare de natură să afecteze interesele Comunității Europene. Această organizație există pentru pentru a investiga neregulile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene. În același timp Comisia informează periodic managerii de proiect, personalul financiar, auditorii și personalul delegațiilor UE din lumea întreagă despre riscul potențialelor fraude și despre măsurile pe care trebuie să le ia dacă identifică nereguli [23].
În contextul celor menționate, stabilim că UE are toleranță zero față de fraudele financiare, iar pentru aceasta întreprinde un șir de măsuri. Pentru Republica Moldova este o șansă inedită pentru a se antrena în acest joc benefic pentru a începe stîrpirea bolii pe numele corupția și frauda financiară. Orice stat membru v-a fi obligat prin articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care cere Comisiei și statelor membre să combată fraudele și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. De aceea, prevenirea și identificarea fraudei este o obligație generală la nivelul Comisiei Europene, aplicabilă ori de câte ori personalul său utilizează resurse în activitățile de zi cu zi [37]. Statele membre răspund de crearea și gestionarea sistemelor de control, garantând că programele pe care le pun în aplicare întrunesc toate cerințele prevăzute de regulamente.
În același timp este necesar de menționat că OLAF poate derula investigații în cadrul instituțiilor UE, pe teritoriul statelor membre sau în țări terțe în care se cheltuiesc fonduri europene [38].
OLAF oferă asistență participând la colectarea și la schimbul de informații, contribuie la elaborarea și la punerea în aplicare a politicilor antifraudă și se asigură că acestea sunt incluse sistematic în legislație[24].
Acest model de sistem precum este OLAF nu are la baza ceva sofisticat ce nu poate fi implimentat în Republica Moldova. Mai mult ca atît, multe recomandări deja sunt pe hîrtie care au stat la baza elaborarii ghidurilor pentru prevenirea și combaterea fraudelor financiare. Iar implimentarea acestor criterii v-a avea loc, dacă RM v-a ține direția spre vectorul European, deoarece mentalitatea post-sovietică la moment nu ne premite de sinestătător să implimentăm prevederile aferente politicii uniunii europene cu privirea la combaterea fraudelor financiare.
Ceea ce ține de prevenirea și combaterea spălării banilor, este necesar de adăugat există un șir de cerințe și recomandări elaborate de instituțiile internaționale care necesită a fi respectate și aplicate la nivel național. Un astefl de autoritate este Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF), care reprezintă un organism inter-guvernamental, înființat în anul 1989 de Miniștrii jurisdicțiilor membre.
Mandatul FATF este acela de a stabili standarde și de a promova o implementare eficientă a măsurilor legale, de reglementare și operaționale de combatere a spălării banilor, a finanțării terorismului și a finanțării proliferării, și a altor amenințări cu privire la integritatea sistemului financiar internațional [51].
Cu alte cuvinte FATF oferă oportunitate țărilor de a acționa și a folosi diverse intrumente în prevenirea și combaterea spălării banilor.
De altfel, țările dispun de cadre legislative, administrative și operaționale și diferite sisteme financiare, astfel încât nu este posibil ca toate să ia măsuri identice pentru combaterea acestui fenomen. Recomandările FATF prevăd măsurile esențiale pe care țările trebuie să le aplice pentru:
a identifica riscurile și a dezvolta politicile și coordonarea, la nivel național;
A cerceta spălarea banilor, finanțarea terorismului și finanțarea proliferării;
a aplica măsuri preventive sectorului financiar și alor sectoare desemnate;
a stabili competențe și responsabilități pentru autoritățile competente (de ex. autoritățile investigative, de aplicare a legii și de supraveghere) și alte măsuri instituționale;
A facilita cooperarea internațională[51].
Pentru statele care sunt în proces de împlimentare a recomandărilor și prevederilor FATF, de către ultimul sunt elaborate ghiduri, documente, avize pentru a facilita procesul de ajustare la cerințele organizației în cauză.
Excepție nu este nici Republica Moldova care conform raportului efectuat de MONEYVAL cu privire la evaluarea măsurilor în prevenirea și combaterea spălării banilor, a stabilit că RM se confruntă cu o deficiență importantă (strategică) la îndeplinirea cerințelor recomandării 17 FATF, și anume – sistemul puțin eficient de sancționare pentru nerespectarea normelor în domeniu[52].
În acest context, autorul constată din nou, importanța implimentării instrumentelor internaționale și totodată concluzionează impotența aplicării acestora în practică de către organele de drept. Tot aici, este necesar de adăugat astfel de recomandări precum sunt cele de la FATF se actualizează anual și practic țările le primesc ca produs finit fără a depune efort în participarea elaborării acestora. Însă situația politică sau lipsa de profesionalism nu permite injectarea de facto a acestora în sistemul național.
Un alt organism internațional (MONEYVAL) care reprezintă un comitet de experți privind evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului a fost instituit în 1997. Acest Comitet analizează eficiența măsurilor naționale de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului în Statele membre ale Consiliului Europei care nu fac parte din Grupul de Acțiune Financiară (GAFI). Statele membre ale Consiliului Europei care sunt membre ale MONEYVAL, dar ulterior aderă la GAFI pot alege să rămână membri deplini ai MONEYVAL. Conferința Părților stabilită prin Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din activitatea informațională și finanțarea terorismului (STE nr. 198) este responsabilă pentru monitorizarea punerii în aplicare a Convenției de către părți[53].
În acest context putem menționa că comitetul MONEYVAL este următoarea verigă după FATF care monitorizează și verifică acele măsuri întreprinse în baza recomandărilor FATF și a altor instituții internaționale în vederea prevenirii și combaterei spălării banilor. Comitetul MONEYVAL elaborează rapoarte cu privire evaluarea măsurilor întreprinse de Republica Moldova, în urma căruia vine cu propuneri și recomandări, iar în cele mai dese cazuri și cerințe concrete întrucît procesul de ajunstare a cerințor are o dinamică mică și cu progrese modeste.
În același timp este necesar de menționat că Republica Moldova este membru cu drepturi depline a grupului Egmont. În rolul de membru al Grupului, CNA are acces la rețeaua informațională a Grupului Egmont prin intermediul căreia efectuează schimb de informații operative cu serviciile similare din statele-membre referitor la domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, precum și identificării fluxurilor de mijloace financiare de proveniența ilegală.
Grupul Egmont este o organizație internațională a serviciilor cu statut similar CNA, creată în anul 1995, care asigură cadrul de eficientizare a cooperării internaționale privind schimbul de informații, instruire, schimb de experiență si de know-how în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului[54].
Cu astfel de instrumente și organizații internaționale poate avea loc minimizarea riscurilor de spălare a banilor, însă cu o condiție că nivelul de aplicabilitate la nivel național să fie cît mai ridicat.
Aplicarea instrumentelor internaționale aferente prevenirii și combaterii fraudelor financiare în Republica Moldova
Un alt instrument internațional în prevenirea și combaterea fraudelor financiare care deja este în proces de împlimentare, este efectuat prin prisma recomandărilor din partea BNM care și-a propus ca obiectiv general, abordarea strategică la dezvoltarea procedurilor și mecanismelor antifraudă, cu corelarea la standardele și cerințele internaționale COSO (Committee of Sponsoring Organizations of the Treadway Comission-Comitetul de Sponsorizare a Organizațiilor Comisiei Treadway).
În anul 1985, senatorul american Treadway a inițiat o cercetare asupra controlului intern și a rolului său în viața organizațiilor, instituind ”Comisia Treadway“ cunoscută și sub numele de Comisia Naționalã Împotriva Raportării Financiare Frauduloase fondată prin sponsorizarea comună a:
Institutului American al Contabililor Publici Autorizați;
Asociației Contabililor din America;
Asociații Directorilor Financiari;
Institutului Auditorilor Interni;
Institutului Contabililor și Managerilor.
Scopul Comisiei Treadway a fost:
elaborarea conceptului de control intern in accepția COSO;
oferirea unor instrumente pentru management;
elaborarea unui cadru integrat al controlului intern;
elaborarea unui cadru de control de bază, acceptat internațional;
definirea controlului intern.
La recomandările acestei comisii, s-a creat un comitet intitulat COMITETUL DE SPONSORIZARE A ORGANIZATIILOR-COSO care reunește competențele unui număr mare de membri, profesioniști în domeniu, cabinete de audit extern și mari întreprinderi americane, iar rezultatul a fost documentul Controlul intern-Un cadru integrat [56].
În același timp s-a stabilit că implementarea controlului intern este problema managementului [56].
Deci, COSO este o organizație independentă din sectorul privat dedicată studierii factorilor cauzali de producere a fraudelor financiare și imbunătățirii calității raportării financiare prin: etica în afaceri, controale interne eficiente, guvernare corporatistă.
Totodată, avînd în vedere cele menționate mai sus și anume rolul managamentului în procesul de implimentarea controlului intern, s-a stabilit că în Republica Moldova, managementul a devenit în ultimii ani tot mai preocupat de modul de modul de organizare și funcționare a controlului intern, fiind mereu în căutarea de soluții practice. Printre cele mai recunoscute și aplicate de către practicieni sunt cadrele de control intern COSO. La această concluzie managerii au ajuns atunci, cînd au conștientizat că controlul intern este o pîrghie și un instrument sigur în gestiunea riscurilor și prevenirea fraudelor. O constatare mai veche, enunțată de anglo-saxoni, relatează că „Oamenii fac ce trebuie să facă atunci când știu că vor fi controlați.
Totodată este necesar de menționat că managerii au ajuns la această concluzie în mare parte datorită creării comitetului COSO, care inițial în anii 1992 a fost publicat cadrul de control pentru a aborda provocările cheie prezentate de un mediu de afaceri tot mai complex și de a ajuta organizațiile din întreaga lume, a evalua mai bine și gestiona controlul intern. Inițial, mediul de afaceri era sceptic în aplicarea acestor recomandări și foloseau metode primitive în ceea ce numim control intern. Ulterior au constatat că neglijența dezvoltării unui sistem de control intern bine pus la punct, v-a consta semnificativ suportînd consecințele. Acest fapt este datorat și perioadei de tranziție a spațiului economic odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, fapt ce a generat focusarea spre strategiile implimentate în vest.
Ține de menționat că strategiile de control intern în prevenirea și combaterea fraudelor financiare propuse COSO se implimentează la scară largă în spațiul entităților publice care au menirea să păstreze și să administreze cu eficiență proprietatea publică. De altfel și Legea nr. 229 din 23.09.2010 (art. 9) stipulează că managerul entității publice trebuie să mențină un mediu de control favorabil funcționării sistemului de management financiar și control prin [6]:
a) integritatea personală, profesională și etica conducerii
și personalului;
b) stilul de conducere;
c) structura organizațională;
d) divizarea obligațiilor și responsabilităților;
e) politici și practici privind resursele umane;
f) competența personalului.
În același timp menționăm că deja la nivel de ministere în Republica Moldova, selecția candidaților în activarea în cadrul direcțiilor de audit intern, au ca cerințe ca candidații la funcția de șef a departamentului audit intern să întrunească cunoștințe avansate a modelului COSO și nu numai. Mai mult ca atît, Acordul de asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană presupune respectarea mai multor angajamente.Iar unul din aceste angajamente se referă și la Controlul Intern.
În contextul celor menționate autorul concluzionează că modelul COSO nu numai că poate fi implimentat în Republica Moldova, dar el deja este implimentat, fie că chiar este la faza inițială, dar au loc mai multe seminare, se elaborează ghiduri, și aceasta are loc în mare parte datorită cerințelor impuse de către Uniune Europeană pentru a fi pasibili la candidarea ca stat membru al UE. Mai mult ca atât și spațiul al economiei private este coenteresată în implimetarea acestor prevederi pentru a gestiona mai eficient activele și chiar de a preveni sau evalua riscurile. Este evident că organele supraveghetoare ar fi de dorit să fie mai exigente cu privire la recomandările COSO și să monitorizeze cum au loc implimentarea acestora. În același timp stabilim că băncile comerciale sunt favoriți la acest capitol, care și-au creat departamente de audit intern și cu periodicitate cum cere legea este auditată de companii internaționale de audit, ultimele la rîndul lor vin cu propuneri și recomandări pe diametrul tuturor tipurilor de probleme ce au fost depistate.
Un alt model care poate fi implimentat în Republica Moldova ca intrument internațional este COCO, model de control financiar.
În noiembrie 1995 o organizație canadiană propune un nou model, bazat pe Criterii privind Comitetul de Control – CoCo, care definește controlul intern ca fiind reprezentat de structura organizației care include resurse, sisteme, procedee, structuri, cultura organizației și alte elemente care puse impreună contribuie la atingerea obiectivelor [28].
În concepția Modelului CoCo controlul intern este reprezentat de resursele organizației, procedee, instrumente, sarcinile, cultura și tot ceea ce ne putem imagina, adica tot ceea ce putem intreprinde pentru a atinge obiectivele, dar acestea nu vor fi atinse niciodată, datorită relativității. Ei prezintă grafic aceste lucruri sub forma unui pentagon în care menționează calitățile pe care trebuie să le avem pentru ca fiecare de la nivelul sau să stapanească bine activitățile, asa cum rezultă din figura de mai jos.
Fig.3.1. Modelul CoCo [Elaborat de autor în baza prevederilor CoCo]
Recomandările modelulului Canadian, au menirea să creeze condiții favorabile, pentru a perfecționa controlul, și să depășească cu mult cadrul unei analize a controalelor contabile interne tradiționale și să stabilească criterii privind eficacitatea controlului într-o organizație. Recomandările CoCo focusează un model care presupune participarea oricărei persoane din organizație într-u modelarea și schimbarea propriului control intern.
Modelul de control CoCo se aplică în egală masură atât unei echipe cât și unui grup de lucru. Elemente esențiale ale controlului în orice organizație sunt [39]:
scopul;
angajamentul;
capacitatea;
monitorizarea;
învățarea
Cu alte cuvinte, întregul personal al organizației participă la control și este responsabil de acesta. Prin deciziile și acțiunile sale, Consiliul de administrație și managementul dau tonul care orientează întreagă activitate a organizației.
Inițiatorii modelului CoCo precizează că, criteriile nu constituie reguli minime a căror aplicare este necesară și suficientă, ci va trebui să dăm dovadă de multă rațiune și echilibru pentru a evalua eficacitatea controlului din cadrul acesteia. În acest sens, criteriile trebuie interpretate în funcție de obiectivele specifice ale entității.
Este evident că modelul CoCo este simplu ca esență însă sofisticat ca implimentare la nivelul a unei țări ca Republica Moldova. Însă multe criterii le putem împrumuta și de a le implimenta în instituțiile financiar bancare chiar și nebancare de la modelul menționat. Este straniu că BNM, în acest sens nu a întocmit nici un ghid în care să prezinte recomandările antifraudă și pe baza modelulul CoCo.
Cel din urmă ar aduce beneficii în crearea în cadrul unei organizații a climatului la nivel de personal în armonie cu stabilirea obiectivelor și atingerea acestora. În același timp ar genera o nouă gîndire în rîndul colaboratorilor car v-or pute combate fraudele nu numai din interior dar și cele din exterior cu ulterioara sesizare a organelor de drept. Astfel are loc educația populației în ceea ce numit prevenirea și combaterea fraudelor financiare.
Un element curios a fost stabilit că, în Republica Moldova nu există un departament aparte ce s-ar ocupa cu lupta atifraudă. Observăm departamente doar în cadrul instituțiilor de stat aparte în dependență de domeniul acestora. Un model opus este cel al României care are departamente aparte antifraudă precum ar fi Poliția de investigare a fraudelor care este specializată în prevenirea și combaterea săvărșirii infracțiunilor din domeniul instituțiilor financiar nebancare. Poliția Română, la rîndul ei acționează prin intermediul poliției de investigare a fraudelor, care este structurată pe servicii de profil la fiecare județ care prin atribuțiile conferite de cadrul legal de funcționare și organizare, desfășoară activități de culegere și verificare a informațiilor referitoare la faptele și persoanele suspecte de comiterea acestui gen de infracțiuni.
O astfel de structură organizatorică similară a României poate fi implimentată și în Republica Moldova. Ține de adăugat că în cadrul inspectoratului general de poliție a Republicii Moldova există Direcția Investigare a fraudelor care la prima vedere pare a fi asemănătoare cu cea a României, însă ultima este mai structurată și complexă ca profil, avînd statut aparte și repartizată pe județe. Ceea ce nu putem vorbi despre Direcția Investigare a fraudelor din cadru Inspectoratului General de Poliție al Republicii Moldova care în mare parte își are aria de extindere în capitală mai mult. Evident că și în oficiile teritoriale există servicii de investigare a fraudelor, însă activitatea acestora conform ultimelor statistici lasă de dorit.
Un alt instrument care ar puteafi implimentat în Republica Moldova este iarăși cel al României. Merge vroba despre Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF). Acesta din urmă, are menirea să asigure, să sprijine și să coordoneze îndeplinirea obligațiilor ce revin statului Român privin protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 25 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [25].
Cu alte cuvinte Departamentul pentru Lupta Antifraudă este instituția de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) din cadrul Comisiei Europene.
Este necesar de adăugat că Departamentul pentru Lupta Antifrauda-DLAF din cadrul Guvernului Romaniei, efectueaza, pe baza de autonomie operationala, investigatii privind neregului si/sau posibile fraude in legatura cu fondurile comunitare”[26].
Departamentul are atributii de control al fondurilor comunitare, fiind coordonatorul național al luptei antifraudă. DLAF efectueaza controale operative la fața locului, din oficiu ori în urma sesizărilor primite de la autoritățile cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare, de la alte instituții publice, de la persoane fizice sau juridice, mass-media, OLAF, precum și celelalte State Membre. Potrivit prevederilor Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, comiterea de infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene se pedepsește cu închisoare de până la 20 ani și interzicerea unor drepturi [26].
Analogic a unui astfel de departament ar asigura procesul corect de gestionare a fondurilor primite din UE către Republica Moldova. Astfel, amintim, că RM și-a propus ca sarcină crearea unei instituții partener cheie pentru cooperarea cu OLAF.
Sarcina menționată este partea componentă a Planului de acțiuni pentru implimentarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016. În același plan, RM își propune [27]:
Negocierea și semnarea unui Acord Administrativ de Cooperare cu Oficiul European Antifraudă (OLAF) (individual cu fiecare instituție în parte după modelul aplicat în cooperare cu Serviciul Vamal în combaterea contrabandei cu țigări, fie a unui Acord comun cu participarea din partea RM a tuturor instituțiilor vizate);
Asigurarea schimbului de informații cu instituțiile UE în procesul de cooperare la nivel operațional.
Deci aplicabilitatea a unui astfel de departament în RM este posibil dar și mai important, este necesară. Nu este deajuns să stabilești o sarcină, e necesar ca atunci cînd v-a fi creată această instituție care v-a fi podul de contact cu OLAF, să funcționeze și să adune roade. Astfel de instituții în RM sunt, precum CNA și după cum vedem au loc reforme însă deocamdată numai pe hîrtie, ceea ce generează neeficiență în lupta cu corupția și combaterea fraudelor financiare.
Dacă să concluzionăm cele menționate mai sus, atunci autorul constată că instrumentele internaționale sunt aplicate în Republica Moldova în lupta cu prevenirea și combaterea fraudelor financiare. Însă nivelul de aplicabilitate este îngust, iar efectul este minim. De altfel, conținutul legislației aferente luptei cu fraudele financiare este inspirat din normele internaționale și ajustată la situația curentă din Republica Moldova. În același timp adăugăm, că datorită procesului de asociere cu Uniunea Europeană și Republica Moldova, acest proces a început să avanseze din punct de vedere pozitiv, de altfel lupta cu fraudele financiare este un criteriu important prevăzut în Acordul de Asociere RM-UE.
Totodată autorul menționează că, ar fi recomandabil ca și la nivel național să fie creat un Departament Antifraudă, care să monitorizeze procesul de gestionare eficientă a bunurilor statului și a banilor încasați la buget, să fie centru de raportare a tuturor instituțiilor financiar bancare și nebancare. Un astfel de departament v-a permite consultarea populației și a mediului de afaceri în ceea ce privește prevenirea și combaterea fraudelor financiare. În același timp este necesar de adăugat că, un astfel de departament trebuie sa aibă statut independent, iar conducătorii acestuia să nu fie numiți pe criterii politice sau să nu aibă acoperire politică.
Avînd în vedere susținerea nu numai financiară dar și consultativă din partea partenerilor Europeni, crearea unui astfel de departament v-a fi salutabilă de UE, și cu suportul acestora v-a fi radiată încă un procent solid din problema acută cum ar fi corupția și fraudele financiare.
Republica Moldova are nevoie de instrumente internaționale nu din motivul că legislația locală nu este suficientă, dar din motiv că practica internațională presupune și implicare din partea partenerilor vestici care cu singuranță schimbă mentalitatea postsovietică înrădăcinată în spațiuș CSI.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În lucrarea dată a fost abordată o problemă complexă a conceptului ”Instrumente internaționale în prevenirea și combaterea fraudelor financiare”. Au fost selectate noțiuni începînd cu cele mai vechi timpuri, pentru a stabili ce înseamnă o fraudă financiară. Astfel noțiunea ce corespunde tuturor timpurilor, este cea dată de Standardele Internaționale de Audit care definesc frauda: „Frauda este o acțiune cu caracter intenționat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii unei organizații, al celor însărcinați cu guvernanța, al angajaților sau terților, acțiune care implică utilizarea înșelăciunii în scopul obținerii unui avantaj injust sau ilegal”. Nu este deajuns de a cunoaște și a înțelege noțiunea de fraudă financiară, mai este necesar de a identifica factorii ce duc la săvîrșirea acesteia. Avînd în vedere pasul rapid cu care are loc dezvoltarea economică și progresul tehnologic, este foarte greu de identifica premisele ce crează mediul favorabil pentru fraudatori. Pentru a identfica aceste verigi, au fost cercetate ipotezele a mai multor savanți și doctori criminaliști precum Donald Cressey (1919-1987) care a fost un penologist, sociolog, criminolog și a adus contribuții inovatoare la studiul crimei organizate, sociologia dreptului penal. Cressey propune o reprezentare tridemensională a factorilor determinanți ai fraudei financiare în formă de triunghiul fraudei, în care fiecare dintre cele 3 unghiuri prezente reprezintă o motivație pentru a săvărși frauda, precum: oportunități, autojustificare și motivația. În același timp Cressey consideră că cel mai răspândit factor ce generează săvărșirea unei fraude financiare este „Oportunitatea” care își are ca menire de a-și rezolva nevoia financiară sau probleme de ordin economic.
O viziune puțin mai diferită a fost enunțată de profesorii universitari Richard Holinger și John Clark, care a avut la baza chestionarea pe un eșantion de 10,000.00 de angajați americani pentru identificarea factorilor determinanți ai fraudei. În urma studiului s-a constatat că, principalul factor care determină apariția fraudei la nivelul unei firme este reprezentat de către mediul de lucru. Totodată, profesorii consideră că, în cadrul fiecărei entități, riscul de fraudă este unul inerent (orice angajat poate fi pasibil de a comite o fraudă), fiind însă inhibat de o serie de proceduri de control implimentate sau de anumite coduri adoptate.
Astfel ipotezele enunțate de cercetătorii menționați au fost efectuate în perioada sec.19-lea ceea ce denotă că era o perioadă cînd economia tranzita o nouă epocă cu noi viziuni. În acest sens a fost necesar de a cerceta suplimentar și alți factori în perioada anilor cănd progresul tehnologic a atins apogeul. Astfel a fost studiat raportul KPMG în urma căruia s-a stabilit că, în anul 2007, aproximativ 50% din numărul total a fraudelor comise au avut loc la nivelul managerilor de top care pe departe nu sunt modești la capitolul venit financiar. Un fapt mult mai curios este că, conform aceleeași informații prezentate în raportul KPMG, în perioada anilor 2007-2011 acest indicator s-a diminuat pînă la 35 %, adică a scăzut cu 15%, iar numărul fraudelor financiare la nivel administrativ din contra a crescut de la 11% pînă la 18%. În contextul celor enunțate, s-a constata opusul celor menționate de cercetătorii Cressey, Richard Holinger și John Clark și anume că există un alt factor important, ce cauzează comiterea fraudelor financiare- lipsa unui control intern eficient.
Odată cu identificarea principalilor factori ce duc la comiterea fraudelor finaciare, a fost efectuată verificarea acestora pe cazuri concrete bazate pe studiu de caz. Astfel s-a dovedit a fi veridică ipoteză precum că, lipsa unui control intern eficient, tentează atât colaboratorii cât și clienții de a comite fraude, de altfel nu se știe care este plafonul de bunăstare a unui om. Nu putem să acuzăm din start că pasibili pentru comiterea fraudelor financiare sunt acei ce au cîștiguri și probleme financiare. În astfel de cazuri, este mai rezonabil de a supune controlului activitatea întreprinderii cu tot personalul în cauză. În urma studiul de caz s-a stabilit că odată cu sporirea controalelor interne în cadrul instituției financiar bancare, numărul de fraude financiare s-a redus semnificativ.
Însă problema a constat în a identifica necesitatea aplicării instrumentelor internaționale în Republica Moldova în ceea ce numi „prevenirea și combaterea fraudelor financiare.
La acest capitol s-a stabilit că, nu numai că este posibil acest fapt dar și este necesar. Argumente în acest sens sunt destule. Să începem cu aceea că, în Republica Moldova deja sunt aplicate norme interaționale în ceea ce numim prevenirea și combaterea fraudelor financiare. Una din principalele metode este modelul COSO, propus de senatorul TREADWAY, care pune accent pe dezvoltarea unui control intern eficient și a elaborat un cadru de control de bază, acceptat internațional.
În același timp autorul menționează că modelul COSO este folosit deja în Republica Moldova prin intermediul BNM, care a elaborat Ghidul Antifraudă, destinat instituțiilor financiar bancare, bazat pe principiile COSO. Totodată, la nivel național sunt implimentate principiile OLAF a Uniunii Europene care are menirea să monitorizeze gestionarea fonduriloe primite de la partenerii vestici cu scopul de a nu fi fraudate.
Aplicarea instrumentelor internaționale necesită acoperire națională totală, nu din motiv că legislația adoptată de Parlamentul RM nu este viabilă în lupta cu combaterea fraudelor financiare dar din motiv că doar cu implicarea partenerilor Europeni, v-om putea să ne debarăm de mentalitatea retardă postsovietică și doar prin rapoarte concrete către UE vom putea obține rezultate. Aceasta se poate întîmpla numai în cazul în care îl avem și anume pista vectorului european, și implimentarea acordului de asociere
În același timp este recomandabil ca să fie create Departamente Antifraudă pentru a monitoriza nu numai procedura de atribuire fondurilor europene la destinația dar și modul de gestionare a mijloacelor financiare acumulate la bugetele locale și de stat. Pentru implimentarea a uneia astfel de ambiții, sunt create toate condițiile, începînd cu suportul finaciar din partea UE cît și cel consultativ.
Ceea ce ține de măsurile care ar putea fi întreprinse într-u a minimiza riscurile în cadrul instituțiilor financiar bancare, atunci autorul recomandă un șir de atitudini precum: rotația personalului, supravegherea atentă și urmărirea sistemelor de control intern, implementarea unor măsuri de securitate sporită pentru valori și informații. Acestea din urmă vor micșora riscul de fraudă al instituției bancare.
În același timp instituția financiar bancară poate implimenta programe speciale în domeniul financiar, în care să ghideze personalul băncii ca și aceștea la rîndul lor să fie implicați efectiv în protejarea activelor băncii. Pentru aceasta, banca v-a trebui să întreprindă măsuri ca să cîștige loialitatea angajaților săi.
Totodată, autorul recomandă de a nu ignora cazurile fraudelor la nivel de computer. Orice verigă a activității bancare poate genera pierderi, însă riscurile aferente sistemelor de prelucrare automată a datelor sunt întotdeauna mai greu de identificat, evaluat și limitat. Astfel pentru a anticipa și minimiza consecințele fraudei prin computer, este necesar de a implica experți interni și externi specializați atât în utilizarea calculatoarelor, cât și în psihologie. Ulterior urmează ca monitorizarea riscului de fraudă prin computer să țină că:
Reînoirea procesului tehnologic amplifică performanțele sistemelor de calcul, prezentând în același timp o amenințare sporită pentru sistemele de securitate;
întreprinderea acțiunilor de securizare de către executivul băncii și constituirea unor rezerve suficiente acoperă pierderile medii din astfel de riscuri informatice;
riscul de fraudă trebuie inclus înprogramul general de gestiune a riscurilor și control al pierderilor;
Auditul intern nu este numai element ce monitorizează latura financiar și fluxurile aferente a acesteia, dar necesită și specialiști care v-or veghea și domeniul tehnologiilor informaționale.
Implimentarea măsurilor enunțate la nivel de instituție financiar bancară, nu necesită aplicarea a anumitor legi sau standarde internaționale.
BIBLIOGRAFIE
Acte Legislative și Hotăririle Guvernului
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.946 din 19.09.2000, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de pregătire și ținere a adunărilor generale ale acționarilor societăților deschise. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.09.2000, nr.121-123.
Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 190-XVI din 26.07.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145.
Ordin privind raportarea activităților sau tranzacțiilor care cad sub incidența Legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 117 din 20.11.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.12.2007, nr.198-202.
Hotărîre Nr.96 din 30.04.2010 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la sistemele de control intern în bănci. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.06.2010, Nr. 98-99.
Legea cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova nr.200 din 16.07.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 24.09.2010, nr.179-181.
Legea privind controlul financiar public intern nr. 229 din 23.09.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.11.2010, nr.231-234/730.
Legea Instituțiilor financiare nr.550-XIII. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.78-81/199.
INSTRUCȚIUNI ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulamentul BNM nr. 297 din 25.11.2004 “Cu privire la deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile din Republica Moldova”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 03.12.2004, nr. 218-223/474.
Condiții generale privind practicile aplicate la deservirea persoanelor individuale prin conturi bancare. Aprobat: prin hotărîrea consiliului Băncii de Economii S.A. nr.4 din 02 martie 2011.
Politica Băncii de Economii privind identificarea clientului. Nr.30, 26.12.2012.
Procedura Băncii de Economii de atribuire a gradului de risc clientului. Nr.30, 26.12.2012.
Programul Băncii de Economii S.A. privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, Nr.30, 26.12.2012.
Regulamentul Directiei Conformitate. Banca de Economii S.A.. Nr.20, 15.04.2014.
Regulamentul Secției Control Intern a Filialei nr.1 Chișinău Banca de Economii S.A. . Nr.15, 26.12.2012.
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Costea I.M. Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară. București: C.H. Beck, 2010. 344 p.
Robu I.B. O perspectivă financiară asupra triunghiului fraudei În: Audit financiar, 2012, nr.85-1/2012, București, p. 13-17.
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Istoria primei fraude http://mentalfloss.com/article/18680/4-bold-business-scams-and-why-they-failed-miserably (vizualizat 18.11.2014).
Scurt istoric Banca de Economii S.A. http://bem.md/brief-history (vizualizat 18.11.2014).
Masa rotundă : “Sistemul de control intern – un element esențial de prevenire a fraudelor ”http://www.bnm.org/md/antifrauda (vizualizat 30.03.2015).
Rezultatele forumului din 2013 în cadrul BNM http://www.noi.md/md/print/news_id/31731 (vizualizat 05.04.2015).
Delapidări în cadrul filialei teritoriale Rîșcani http://www.bani.md/delapidari-de-peste-10-milioane-de-lei-la-banca-lui-ilan-shor-trei-persoane-sunt-banuite/ (vizualizat 21.04.2015).
Planul Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016 http://www.polonia.mfa.md/img/docs/Titlul_VI_Asistenta.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Politica Uniunii Europene europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Oficiul European Antifraudă http://ro.wikipedia.org/wiki/Oficiul_European_de_Lupt%C4%83_AntiFraud%C4%83#cite_note-cp2011-07-08-1 (vizualizat 21.04.2015).
Departamentul pentru Lupta Antifraudă http://www.antifrauda.gov.ro/ (vizualizat 22.04.2015).
Departamentul pentru Lupta Antifraudă http://www.adrcentru.ro/Detaliu.aspx?t=DLAF (vizualizat 22.04.2015).
Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016 www.mfa.gov.md/association-agreement-ro/ (vizualizat 22.04.2015).
Modelul coco. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Modelul-CoCo-de-control-financ937.php (vizualizat 23.04.2015).
Ghidul Antifraudă BNM. https://www.bnm.md/files/index_26194.pdf (vizualizat 18.11.2014).
Biografia Donald Cressey. http://www.organized-crime.de/cressey.htm (vizualizat 20.04.2015).
Raportul KPMG. https://www.kpmg.com/BY/ru/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Press%20Releases/Documents/Forensic%20engagement_BY%20presentation%2013%2006%202013_Final.pdf (vizualizat 22.04.2015).
Expresia latină. http://ro.wikipedia.org/wiki/Si_vis_pacem,_para_bellum (vizualizat 22.04.2015).
Raportul KPMG, Australia,2010. http://www.kpmg.com/AU/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Fraud-Survey/Documents/Fraud-and-Misconduct-Survey-2010.pdf (vizualizat 22.04.2015).
Cubul CoSo https://adimunteanu.wordpress.com/2009/11/10/coso-%C8%99i-risk-it-framework/ vizualizat (23.04.2015).
Măsuri de prevenire a fraudelor financiare în recomandarea dlui Robert Melli. https://prevenireafraudelor.wordpress.com/ (vizualizat 23.04.2015).
Seminar BNM,”Frauda nu are frontiere”. https://www.bnm.md/md/con%20antifrauda%202 (vizualizat 23.04.2015).
Lupta UE împotriva fraudei și corupției. europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 23.04.2015).
Oficiul European de Luptă Antifraudă. europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 23.04.2015).
Elemente esențiale ale controlului după modelul CoCo. http://studyx.blogspot.com/2010/01/audit-intern-intrebari-si-raspunsuri.html (vizualizat 24.04.2015).
Biografie dlui Charles Ponzi. http://www.biography.com/people/charles-ponzi-20650909 (vizualizat 11.03.2015).
Societe Generale-anatomia unei fraude. http://www.infomina.ro/pdf/Societe%20Generale-anatomia%20unei%20fraude.pdf (vizualizat 11.03.2015).
Cercetarea Triunghiului fraudei. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:4tQFiNud5NcJ:www.researchgate.net/profile/IoanBogdan_Robu/publication/235992807_O_perspectiva_financiara_asupra_triunghiului_fraudei_A_Financial_Perspective_of_Fraud_Triangle/links/0c9605154b358078e1000000.pdf+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=md vizualizat (25.03.2015).
Conceptul de fraudă. http://www.legeaz.net/dictionar-juridic/frauda (vizualizat 25.03.2015).
Piramida financiară. http://www.europalibera.org/content/article/24529522.html (vizualizat 29.04.2015).
Tipuri de fraude financiare prin intermediul cardurilor bancare. http://www.educatiefinanciara.info/all-project-list/cum-previi-frauda/ (vizualizat 29.04.2015).
Psihing, metoda de frauda financiară prin intermediul cardurilor bancare. http://www.prevenire-fraude.ro/ (vizualizat 29.04.2015).
Portretul fraudatorului. http://www.kpmg.com/ro/ro/articole-publicatii/publicatii-recente/presa/pagini/raport-kpmg-profil-fraudatori.aspx (vizualizat 29.04.2015).
Cazul Societe Generale. http://www.mediafax.ro/economic/societe-generale-explica-factorii-care-au-facut-posibila-frauda-de-4-9-miliarde-euro-2355580 (vizualizat 29.04.2015).
Noțiunea de corupție. http://www.transparency.org.ro/files/File/GCR.pdf (vizualizat 29.04.2015).
Cazul „Work and Travel”. http://www.cna.md/ro/evenimente/noua-schema-marca-work-travel-spalare-bani-6-milioane-dolari-prejudiciu-adus-statului (vizualizat 30.04.2015).
Recomandările FATF. http://cna.md/sites/default/files/spcsb/md_fatf_recomandari_noi.pdf (vizualizat 30.04.2015).
Îndeplinirea cerințelor de către Republica Moldova a recomandărilor FATF. http://www.cna.md/sites/default/files/proiecte_decizii%20/ni_la_proiect_de_lege.pdf (vizualizat 30.01.2015).
Comitetul MONEYVAL. http://www.infoeuropa.md/vb-justitie/raportul-anual-privind-activitatile-desfasurate-de-moneyval-in-2013/ (vizualizat 30.01.2015).
Grupul EGMONT. http://www.moldova.org/rm-este-membru-deplin-al-grupului-egmont-122772-rom/ (vizualizat 30.01.2015).
Manual de prevenirea și combaterea spălării banilor. www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20-%20ROMANA.pdf (vizualizat 30.01.2015).
Modelul Coso. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Modelul-COSO-de-control-financ666.php (vizualizat 30.01.2015).
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
LISTA ABREVIERILOR
ATM – Bancomat;
BEM S.A.- Banca de Economii, Societate pe Acțiuni;
BNM – Banca Națională a Moldovei;
CNA – Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova;
CNPF – Comisia Națională a Pieței Financiare a Republicii Moldova;
COCO – Model e elaborat în anul 1995 de Institutul Canadian al Contabililor Autorizați (CICA) fiind alcătuit din aceleași elemente ca și modelul COSO, însă grupate altfel;
COSO – Comitetului de Sponsorizare a Organizațiilor Comisiei Treadway;
DLAF – Departamentul pentru lupta antifrauda, România;
GAFI(FATF) – Grupul de Acțiune Financiară Internațională;
KPMG – Companie americană de consultanță și audit;
OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă;
POS – terminalul este un mijloc tehnic utilizat pentru achitarea bunurilor și serviciilor prin intermediul cardurilor bancare;
UE – Uniunea Europeană.
BIBLIOGRAFIE
Acte Legislative și Hotăririle Guvernului
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.946 din 19.09.2000, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de pregătire și ținere a adunărilor generale ale acționarilor societăților deschise. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.09.2000, nr.121-123.
Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 190-XVI din 26.07.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145.
Ordin privind raportarea activităților sau tranzacțiilor care cad sub incidența Legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 117 din 20.11.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.12.2007, nr.198-202.
Hotărîre Nr.96 din 30.04.2010 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la sistemele de control intern în bănci. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.06.2010, Nr. 98-99.
Legea cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova nr.200 din 16.07.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 24.09.2010, nr.179-181.
Legea privind controlul financiar public intern nr. 229 din 23.09.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.11.2010, nr.231-234/730.
Legea Instituțiilor financiare nr.550-XIII. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.78-81/199.
INSTRUCȚIUNI ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulamentul BNM nr. 297 din 25.11.2004 “Cu privire la deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile din Republica Moldova”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 03.12.2004, nr. 218-223/474.
Condiții generale privind practicile aplicate la deservirea persoanelor individuale prin conturi bancare. Aprobat: prin hotărîrea consiliului Băncii de Economii S.A. nr.4 din 02 martie 2011.
Politica Băncii de Economii privind identificarea clientului. Nr.30, 26.12.2012.
Procedura Băncii de Economii de atribuire a gradului de risc clientului. Nr.30, 26.12.2012.
Programul Băncii de Economii S.A. privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, Nr.30, 26.12.2012.
Regulamentul Directiei Conformitate. Banca de Economii S.A.. Nr.20, 15.04.2014.
Regulamentul Secției Control Intern a Filialei nr.1 Chișinău Banca de Economii S.A. . Nr.15, 26.12.2012.
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Costea I.M. Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară. București: C.H. Beck, 2010. 344 p.
Robu I.B. O perspectivă financiară asupra triunghiului fraudei În: Audit financiar, 2012, nr.85-1/2012, București, p. 13-17.
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Istoria primei fraude http://mentalfloss.com/article/18680/4-bold-business-scams-and-why-they-failed-miserably (vizualizat 18.11.2014).
Scurt istoric Banca de Economii S.A. http://bem.md/brief-history (vizualizat 18.11.2014).
Masa rotundă : “Sistemul de control intern – un element esențial de prevenire a fraudelor ”http://www.bnm.org/md/antifrauda (vizualizat 30.03.2015).
Rezultatele forumului din 2013 în cadrul BNM http://www.noi.md/md/print/news_id/31731 (vizualizat 05.04.2015).
Delapidări în cadrul filialei teritoriale Rîșcani http://www.bani.md/delapidari-de-peste-10-milioane-de-lei-la-banca-lui-ilan-shor-trei-persoane-sunt-banuite/ (vizualizat 21.04.2015).
Planul Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016 http://www.polonia.mfa.md/img/docs/Titlul_VI_Asistenta.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Politica Uniunii Europene europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Oficiul European Antifraudă http://ro.wikipedia.org/wiki/Oficiul_European_de_Lupt%C4%83_AntiFraud%C4%83#cite_note-cp2011-07-08-1 (vizualizat 21.04.2015).
Departamentul pentru Lupta Antifraudă http://www.antifrauda.gov.ro/ (vizualizat 22.04.2015).
Departamentul pentru Lupta Antifraudă http://www.adrcentru.ro/Detaliu.aspx?t=DLAF (vizualizat 22.04.2015).
Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016 www.mfa.gov.md/association-agreement-ro/ (vizualizat 22.04.2015).
Modelul coco. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Modelul-CoCo-de-control-financ937.php (vizualizat 23.04.2015).
Ghidul Antifraudă BNM. https://www.bnm.md/files/index_26194.pdf (vizualizat 18.11.2014).
Biografia Donald Cressey. http://www.organized-crime.de/cressey.htm (vizualizat 20.04.2015).
Raportul KPMG. https://www.kpmg.com/BY/ru/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Press%20Releases/Documents/Forensic%20engagement_BY%20presentation%2013%2006%202013_Final.pdf (vizualizat 22.04.2015).
Expresia latină. http://ro.wikipedia.org/wiki/Si_vis_pacem,_para_bellum (vizualizat 22.04.2015).
Raportul KPMG, Australia,2010. http://www.kpmg.com/AU/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Fraud-Survey/Documents/Fraud-and-Misconduct-Survey-2010.pdf (vizualizat 22.04.2015).
Cubul CoSo https://adimunteanu.wordpress.com/2009/11/10/coso-%C8%99i-risk-it-framework/ vizualizat (23.04.2015).
Măsuri de prevenire a fraudelor financiare în recomandarea dlui Robert Melli. https://prevenireafraudelor.wordpress.com/ (vizualizat 23.04.2015).
Seminar BNM,”Frauda nu are frontiere”. https://www.bnm.md/md/con%20antifrauda%202 (vizualizat 23.04.2015).
Lupta UE împotriva fraudei și corupției. europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 23.04.2015).
Oficiul European de Luptă Antifraudă. europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/fight_fraud_ro.pdf (vizualizat 23.04.2015).
Elemente esențiale ale controlului după modelul CoCo. http://studyx.blogspot.com/2010/01/audit-intern-intrebari-si-raspunsuri.html (vizualizat 24.04.2015).
Biografie dlui Charles Ponzi. http://www.biography.com/people/charles-ponzi-20650909 (vizualizat 11.03.2015).
Societe Generale-anatomia unei fraude. http://www.infomina.ro/pdf/Societe%20Generale-anatomia%20unei%20fraude.pdf (vizualizat 11.03.2015).
Cercetarea Triunghiului fraudei. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:4tQFiNud5NcJ:www.researchgate.net/profile/IoanBogdan_Robu/publication/235992807_O_perspectiva_financiara_asupra_triunghiului_fraudei_A_Financial_Perspective_of_Fraud_Triangle/links/0c9605154b358078e1000000.pdf+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=md vizualizat (25.03.2015).
Conceptul de fraudă. http://www.legeaz.net/dictionar-juridic/frauda (vizualizat 25.03.2015).
Piramida financiară. http://www.europalibera.org/content/article/24529522.html (vizualizat 29.04.2015).
Tipuri de fraude financiare prin intermediul cardurilor bancare. http://www.educatiefinanciara.info/all-project-list/cum-previi-frauda/ (vizualizat 29.04.2015).
Psihing, metoda de frauda financiară prin intermediul cardurilor bancare. http://www.prevenire-fraude.ro/ (vizualizat 29.04.2015).
Portretul fraudatorului. http://www.kpmg.com/ro/ro/articole-publicatii/publicatii-recente/presa/pagini/raport-kpmg-profil-fraudatori.aspx (vizualizat 29.04.2015).
Cazul Societe Generale. http://www.mediafax.ro/economic/societe-generale-explica-factorii-care-au-facut-posibila-frauda-de-4-9-miliarde-euro-2355580 (vizualizat 29.04.2015).
Noțiunea de corupție. http://www.transparency.org.ro/files/File/GCR.pdf (vizualizat 29.04.2015).
Cazul „Work and Travel”. http://www.cna.md/ro/evenimente/noua-schema-marca-work-travel-spalare-bani-6-milioane-dolari-prejudiciu-adus-statului (vizualizat 30.04.2015).
Recomandările FATF. http://cna.md/sites/default/files/spcsb/md_fatf_recomandari_noi.pdf (vizualizat 30.04.2015).
Îndeplinirea cerințelor de către Republica Moldova a recomandărilor FATF. http://www.cna.md/sites/default/files/proiecte_decizii%20/ni_la_proiect_de_lege.pdf (vizualizat 30.01.2015).
Comitetul MONEYVAL. http://www.infoeuropa.md/vb-justitie/raportul-anual-privind-activitatile-desfasurate-de-moneyval-in-2013/ (vizualizat 30.01.2015).
Grupul EGMONT. http://www.moldova.org/rm-este-membru-deplin-al-grupului-egmont-122772-rom/ (vizualizat 30.01.2015).
Manual de prevenirea și combaterea spălării banilor. www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20-%20ROMANA.pdf (vizualizat 30.01.2015).
Modelul Coso. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Modelul-COSO-de-control-financ666.php (vizualizat 30.01.2015).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Frauda Financiara (ID: 140449)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.