Francmasoneria Romana

Contribuția Francmasoneriei Române la constituirea și modernizarea națiunii și statului român a fost una semnificativă și consistentă, aceasta jucând esențialmente, un rol de neignorat și de neevitat pentru orice efort de scriere/rescriere a Istoriei Românilor/României. Așa cum am arătat în paginile anterioare, Francmasoneria a jucat un rol important în drumul societăților europene și americane în cursul secolelor XVIII și XIX determinând apariția unor micșcări politice înnoitoare sau chiar distructive. În prezent, rolul Masoneriei este analizat, regândit și reevaluat – în și – de către istoriografie, tocmai pentru a plasa în mod onest, locul acestei organizații oculte constituită și întemeiată pe principii generoase și universale. În general, se consideră că bazele Francmasoneriei românești au fost puse în 1733 de către Anton Maria del Chiaro, fost secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), la a doua venire sa la curtea lui Constantin Mavrocordat (1733). În unele texte tipărite precum și în unele documente este indicat eronat un anume italian Carra, în realitate, Jean Louis Carra. Acesta era francez, la data indicată –scrie Horia Nestorescu Bălcești- el nefiind nici măcar născut. Carra a sosit în Principatele Române odată cu domnitorul Alexandru Ghica (1764 – 1767, 1777 în Moldova și 1768–1769 în Țara Românească). În 1734–1735, Jean Louis Carra a „creat la Galați („Loggia di Galazzi”) și Iași primele loje masonice din istoria Moldovei. Dintre membrii lojii de la Galați îi menționăm pe Georgio Lanciani, Pietro Anassagara, Giovanni Marteli, Scarlat Ghica-Venerabil, Alecu Codreanu, Costache Racliș, Gheorghe Cârtan, Antioh Jara, Sandu Sturza, Costache Razu, Dumitru Popovici. Prima mențiune despre conducătorul lojei masonice din Moldova datează din anul 1735, când, domnitorul de atunci, Constantin Mavrocordat, a fost numit Maestru Venerabil al uneia din lojile ieșene (“Moldova”, condorm anumitor scrieri). Pe parcursul domniilor sale (1733–1735, 1741–1743, 1748–1749, 1769) acest domnitor a efectuat o serie de reforme în domeniul justiției, armate și a introdus salariul pentru funcționarii de stat. În ziarul „Mercure de France” (iulie 1742) reformele lui sunt numite “Constituția lui Mavrocordat”). Pentru perfecționarea sistemului de conducere a statului și centralizarea acestuia el a reorganizat sfera învățământului și a contribuit la dezvoltarea activității tipografice. Loja din Iași îl avea pe Constantin Mavrocordat drept Maestru Venerabil, iar în calitate de membri pe următorii: Vasile Balș, Iordache Dulgherul, Lupu Bogdan, Constantin Ruset, Iordache Cantacuzino, Sandu Sturza, preotul Ursu Cocâltan, Costache Razu, Aristach Chriscoscoliu.

În 1738 papa Gregorie al XI-lea aflând de existența Masoneriei care reunea membri ai tuturor sectelor și confesiunilor, a emis o „Bulă” de excomunicare a acesteia. Țările Române, fiind însă, majoritar de confesiune ortodoxă, s-au plasat în afara efectelor bulei papale. În 1739 cardinalul Firras a recomandat evitarea înscrierilor în Francmasoneriei a credincioșilor romano-catolici. La 14 ianuarie 1739 se făceau intervenții pe lângă sultan pentru a-l determina să închidă lojile masonice din Iași-Suceava-Roman-Vaslui. Vasile Balș, caimacamii Iordache Cantacuzino și Sandu Sturza, au încercat să obțină restituirea Olteniei către Muntenia prin pacea de la Belgrad. Mutat din Moldova pe tronul Munteniei, Constantin Mavrocordat a început – ajutat de Maria del Chiaro, secretarul său- să înființeze loji masonice. Istoricul M. Ragon consideră anul 1740 drept anul introducerii în Moldova a ritului scoțian. În documentele anului 1740 în calitate de conducători ai lojei ieșene sunt numiți căpitanul Vasile Balș, urmașii căruia au devenit marele vornic Iordache Dulgheru (1741), caimacami (domnitori temporari) Iordache Cantacuzino (1742) și Sandu Sturdza (1743). Totodată trebuie de recunoscut, că denumirile acestor loje și momentul creării lor au rămas necunoscute până astăzi. Prima lojă, despre care s-au păstrat în arhive informații detaliate, a fost „Augustina”, fondată în 1742 la Iași, avându-l drept Mare Venerabil pe caimacamul Sandu Sturza ( membri: vornicul Ion Neculce-Supraveghetor I, Marele Căpitan Vasile Balș-Supraveghetor II, Toader Paladi- Expert-Ștrașnic, Kiriță Dracul-Expert Ajutor, Iordachi Ruset-Bastan-Vistiernic, Ion Mavrocordat-secretar, Ștefăniță Roset-Maestru de ceremonie, Aristach Hriscoloie- ospitalier, Iordache Canta-diacon, Costache Razu-armaș, Ion Bogdan-econom, Alecu Cucută-arhivar, Gheorghe Peltechi- tălmaci. În 1750 francezul Louis Lavin a creat, sub oblăduirea „Marelui Orient al Franței” la Iași și București, încă 2 loje. La Iași a luat ființă loja Zeul Martie, Mare Maestru Venerabil- generalul-maior Petre Meloziuc. Membri-colonel Chris Peterson-supraveghetor I, Const, von Woronzow-supraveghetor II, colonelul Peter Prince of Mezinkoff-expert ajutor, lt. colonelul Hermann Herffst-tezaurar, maiorul Gottlieb Fride-secretar, lt. colonelul- John Wilde-orator, Fred Berkman-maestru de ceremonie. Dintre masonii cunoscuți ai acestei perioade îi menționăm pe următorii: Scarlat Ghica (domnitor al Moldovei în 1757–1758), care a fost și Maestru Venerabil al Lojei Loggia di Galazzi; Lascarache Ghemet, cel care a devenit în 1756 Maestru Venerabil, iar mai târziu – Marele Închizitor al unei loje ieșene; Leința, marele sulger al Principatului (în rândurile masonilor este menționat în 1757), marele vistiernic Stavarache (menționat în documentele de la 1760) ” ș. a. Anatemele papilor Benoit al XIV-lea (1751) și Ferdinand al IV-lea n-au reușit să oprească înființarea și extinderea lojilor masonice în Moldova și Țara Românească.

Membrii lojii „Augustia”, Iași (fondată în 1744)

Caimacanul Sandu Sturdza, Venerabil.

Vornicul Ion Neculce, I. Supreveghetor.

Marele căpitan Iordache Balș, II Supraveheghetor.

Toader Paladi, Expert strașnic.

Kiriță Dracul, Expert ajutor.

Iordachi Roset-Bostan, Vistiernic.

Ion Mavrocordat, secretar.

Biv-vel Vornicul Iordache Dulgherul-Orator.

Ștefăniță Roset-Maestru de Ceremonii.

Aristarh Hrisolcolie-Ospitalier

Iordache Cantacuzino-Diacon.

Iordache Canta-Diacon.

Costache Razu-Armaș.

Ion Bogdan-Econom.

Alecu Cucută-Arhivar.

Gheorghe Peltechi, Tălmaci.

În 1758 în Moldova erau patru loje (Iași, Galați, Fălticeni, Roman) iar în Muntenia, cinci (două la București, Buzău, Râmnicu Sărat, Ploiești) care au intrat în Confederația lojilor de la Neapole. Potrivit unui studiu descoperit în ACNSAS, un anume boier Dărmănescu ar fi încercat în 1787 „introducerea Francmasoneriei în Modova, însă a fi fost refuzat și combătut de către boierul Iordache Balș”.

Loja „Moldova”

Loja „Moldova” din Iași îi cuprindea pe Sf. Episcop Leon, administratorul eparhiei Hușilor, Ioan Cantacuzino, Iordache Balș, Matei Cantacuzino, Ilie Catargi, Neculai Balș, Coste Papazil, Manolache Bogdan, Ion Cuza, Gheorghe Zara, Ion Ghenea, Alecu Bogdan, Ion Apostol, Iordachi Aleazi. Mare Orator al acestei Loji a fost în 1803, paharnicul Toma Cara (jurisconsult), Venerabil- marele boier Iordachi Rosseti Roznovanu.

Marii boieri refugiați la Brașov și Sibiu, au trimis marilor puteri după înăbușirea mișcării lui Tudor Vladimirescu, o serie de memorii, redactate în limba franceză de către Claude Coutin, preceptorul familiei Câmpineanu. În aceste memorii, boierimea a cerut respectarea regimului Capitulațiilor cu Înalta Poartă, instituirea regimului regulamentar, desființarea monopolului economic otoman asupra Principatelor, liberalizarea absolută a comerțului. În interiorul masoneriei moldovene s-a afirmat în 1822 un curent mai democrat condus de către Ionică Tăutu, redactorul Constituției cărvunarilor, fostul venerabil al lojii ieșene în 1813. Țarul Alexandru I al Imperiului Rus a interzis printr-un ucaz dat în 1 august 1822 activităților masonice astfel încât a fost închisă loja „Ovidiu” din Chișinău. În aceste condiții, lojele din spațiul românesc au preluat modelul grecesc funcțional între 1789-1821, în fapt o „triplă organizare” precum „Marele Orient Francez” de la înființarea lui în 1773. Cărturarul Dinicu Golescu a luat inițiativa reorganizării activităților masonice la un triplu nivel. Reîntors în țară, Golescu s-a asociat cu alți boieri (printre ei, frații Câmpineanu), Ion Heliade Rădulescu, Stanciu Căpățâneanu ș.a. În 1827 a fost înființată la București „Societatea literară”. Francezul Jean Vaillant-sosit în București la 4 noiembrie 1829- devenit profesor la Colegiul Sf. Sava s-a implicat activ în formarea unei generații de tineri educați și formați în spiritul idealului național.

Expulzat din Muntenia, Vaillant a pus bazele unei societăți secrete în care i-a inițiat pe câțiva dintre tinerii români. Opera lui Vaillant developează formația și spiritul unui intelectual francez legat profund de istoria și evoluția românilor spre modernitate, prezentând în paginile volumelor scrise de el („La Roumanie ou Histoirie, angue, Litterature, Orografie, Statistique des peuple de la langue d-or Ardialins, Valaques et Moldaves”, Paris, 1843, trei volume masive) romanitatea incontestabilă a locuitorilor dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră. Jean Vaillant și-a consacrat toate energiile în folosul promovării romanității românilor susținând cu multă determinare renașterea națională. La 9 iunie 1841 Vaillant a fost arestat la Galați. În 1843 Vaillant a fost admis în loja pariziană „La Rose du Parfait Silence”. El a susținut inițierea unor români în loja susmenționată precum C.A. Rosetti, Constantin Daniel Rosenthal, Adolf Grunau ș.a.

Membrii Lojii „Prutul”, Iași ( fondată 1 iulie 1810):

Banul Petrache Cazimir, Venerabil

Banul Atanase Iosan, I Primul Supreveghetor

Giuseppe Bayardi, II Supraveghetor

Spătarul Dimitrie Beldiman, Orator

Marele Vistiernic Iordache Balș, Tezaurar

Serdarul Mihail Ganea, Maestru de ceremonii

Căminarul Gheorghe Hermeziu, Maestru Expert

Sulgerul Costache Burghele, Ospitalier

Căminarul Anastase Scorțescu, Diacon

Căminarul Constantin Carp, Armaș

Gheorghe Ursache, Econom

Dumitru Aroneanu, Tălmaș

Gheorghe Cimpală, Custode

Banul Toader Carp, Fost Venerabil

Loja „Memphis”, Iași , 1807 (obediența de Constantinopol):

Principele Alexandru Moruzi, gradul 3

Marele Postelnic, G. Brăescu, 3

Giuseppe Bayardi, 3

Paharnicul Toma Carra, 3

Petrache Sturza, 3

Poetul Ion Tăutul, 3

La 1811, în urma intervenției la Constantinopol al Marelui Iordache Roseti Roznova se redeschide Loja Memphis:

Marele Postelnic G. Brăescu, 3

Paharnicul Toma Carra, 3

Poetul Ion Tăutul, 3

Dimitrie Albineț, 3

Vornicul Teodor Balș, 3

Beizadea Dimitrie Moruzi, 3

Ioniță Sturza, 3

Costache Pomir, 3

Alexandru Dima, 3

Serdarul Ion Stavăr, 3

Giuseppe Bayardi, 3

Dimitrei Aroneanu, 3

Loja “Neamul Nostru”, Iași, 1847 (fondată în 10 ianuarie 1846):

Logofătul Costache Sturza, 18

Alexandru Cozadin, 18

D. Filipescu, 3.

V. Alecsandri, 3.

A. Mavrocordat 3

Răducanu Roseti, 3.

C. Rola, 3.

N. Catargiu, 18.

Alecu Romalo, 3.

Neculai Negruți, 3.

Anastase Panu, 3.

Vasile Ghica, 3.

Ion Cuza, 2.

Iordache Voinescu, 2.

Manolache Epureanu 3

Alexandru Miclescu 2

Constantin Robescu 1

Petrache Cazimir 3

Alecu Moruzi 3

Zaharia Moldovanu 1

Membri de onoare:

D. Bolintineanu

C. E. Nicefor

A. S. Nistor

D. Stăncescu

Ioan A. Filipescu

C. Bazianu

Al. Plajino

I.Petrovanu

I. Mincu

A. Ciulei

I. Hermeziu

I. Ghica

Loja „Steaua Dunării”, Iași (2 iunie 1862) în 1867:

Lewandowski Jules, funcționar

Nicolae Satzo, rentier

Alex Ventura, fost prefect

Nicolae Cantacuzino, fost prefect

Goldhamm Solomon, bancher

Leon Negruzzi, procuror

Nicolae Gany, magistrat

Constantin Cazimir, avocat

Gregoire Sturza, general

Emil Max, doctor

Louis Iordan, profesor

A doua Lojă „Memphis”, București, 1825:

Giuseppe Bayardi, 3

Marele Postelnic, G. Brăescu, 3

Vornicul Gh. Filipescu, 3

Banul Grigore Brâncoveanu, 3

Hatmanul Alexandru Vilara, 3

Ghiță Cuțui, 3

În 1865 după incendierea lojii „Steaua Dunării” ‚și a Lojii „Înțelepții din Heliopolis”, o parte dintre membrii săi-scrie I. T. Ulic- se afiliază Lojii „Memphis”.

În 1867 sunt detașati din loja „Etoile de Roumanie” pentru formarea unei alte loji, următorii:

I.Mladian Manoescu, căpitan.

Capșa Charles, funcționar.

Mavrocordat Nic, general.

Panaite Mangeron, Prefect Fălticeni

Alexandru Mavrocordat, colonel.

De Cihac, doctor.

Teodor Văitoianu, funcționar.

Vasile Foulguirer, director Telegraf.

Jacques Negruzzi, doctor în Drept.

Alexandru Livaditi, funcționar.

Petru Pallady, judecător.

Krugler Charles, arhitect.

Detașați din loja „Etoile du Danube” Iași, pentru formarea unei alte loji:

Petre Carp, proprietar

Alex Soutzu, proprietar

Maioresscu Tite-live, profesor

Jean Melic, profesor

Demetre Sturza, proprietar

Edoaurd Caudella, proprietar

Nicolae Culiano, profesor

Constn. Carp, militar.

Bernard Tauzig, doctor.

Dimitrie Mangeron, advocat.

Leon Daniel, bancher.

Nicolai Callimachi Catargi, proprietar.

Francois Caudella, profesor.

Lascăr Ciurea, judecător.

Membrii lojii “Farul Ospitalier”, Brăila, fondată la 16 august 1864:

Adolf Erfling, gradul 30, vicenconsul

Argintoianu-18, șef Telegraf

Gaetano Cezar-3, industriaș

Ed. Silberstein-3, comerciant

Constantin. Vretto-3, comerciant

Vic Sgardelli-3, comerciant

Cosmovici-18, casier comunal

Harman -3, comerciant

E.Stuart-2

Doctor Roza-30, consul

Zaiga Levi-3, comerciant

Th. Theodorescu-3, comerciant

G.B. Serem-18, consul Olanda

P. Pestemagioglu-18, tipograf

Fr. Rodocanato-30, comerciant

G. O. Basarabeanu-18, comerciant

V.C. Marinescu-18, comerciant

N. Gheorghidiu-1

H. Debitski-3, arhitect

Lorenzo Cosea-3, comerciant

Sgardelli-3, comerciant

M .A. Cociaș-3

M. Bailes-2

Osias Silberstein-18

Constantinescu

C.Papa Mihale-3

I.Blosch-3

B. Zazarides-3

H. E. Bechinhagen-3

Simion Cociaș-2, proprietar

Theorodride-18, armator

Veibli-inginer

Josif Grunbaum-3, curtier

.I.T. Ulic-18, căpitan

Spiro Rosalimos-1

Marcu Roster-1

Vasile Ștefănescu-1, comerciant

Em. Mirtenbaum-1

Alex Valberg-1

Peter Fabiust-1, advocat

Victor Dickhim-1, comerciant.

„Ordinul Martinist” constituie ramura theretică și filosofică a Francmasoneriei, coordonat de către Supremul Consiliu (21 de membri), Paris. Are o revistă lunară „ L I” Initiation” un jurnal săptămânal „Le Vaille de Isis”.

Primii Martiniști în România,Galați.

Doctor Nebunelli.

A.Băjescu, căpitan.

a. De l “Orso, bancher.

C. Ialovitski, locotenent.

D. Pastia, proprietar.

Locotenent I. T. Ulic.

Jean Miclescu, Pochișcani.

Preotul Vasile Gheorghiu.

Tabela de onoare

Ordinul Martinist

T. Ulic

Cincinat Pavelescu, magistrat, inspectorul lojilor

Alexandru Sturza, publicist

Dimitrie Pastia, proprietar

Adolf Erfling, consul Brăila

B. P. Hasdeu, profesor universitar

Constantin Moroiu, gradul 33

Mișu Cantuniari, funcționar

Arhimandrit Teofilact Dima

Doctor C. Istrati, profesor universitar

G. Grigorescu, președinte Tribunal Brăila

I. Ralet, profesor, Iași.

Medic colonel Dima Georgescu.

A Dal 0rso, bancher, Iași.

Locotenent, C. Ialovistski.

Dimitrie Gherman, șef diriginte Poștă.

Căpitan Păuculescu.

Anatole Magrin, consul, Constanța.

Profesor Rachtivan, Focșani.

Doctor Nebunelli, Galați.

N. Ștefan Velescu, profesor.

G. Bibescu, funcționar.

A. Naum, profesor, Iași.

Membrii Lojii „Papus” Galați ( 3 mai 1897):

Colonel I. T. Ulic, delegat Supremul Consiliu

Cincinat Pavelescu, Inspector

Dimitrie Pastia, Philosoph Inconnu

Adolf Erfling, Marechal

G. Grigorescu, Marechal

Locotenent Ialovitski, Secretaire

Medic Colonel Dima Georgescu, Orateur

Doctor Nebunelli, Tresorier

Maior Alexandru Cerchez, Expert

Colonel Iarea, Maître de Ceremonie.

I.Constantinescu

A. Macri

P. Malaxa

Spiru Rosalimos

P. Pestemangioglu

S. Dumitrescu

D. Boteanu

P. Zaharia

D. Cozlovschi.

În 1833 câțiva fii de boieri români întorși de la studii din Franța au întemeiat la București, sub inspirație francmasonică, o „Societate filarmonică”, pe care intenționau s-o folosească drept paravan pentru a lupta împotriva turcilor și rușilor. Printre membrii acesteia se regăseau, Ion Heliade Rădulescu, Costache Aristia, Grigore Cantacuzino, Iancu Filipescul ș.a.. Încă din 5 iunie 1829 tânărul român Ioan Deivos, foarte activ în viitoarea revoluție de la 1848 avea să fie inițiat în cadrul lojei „Les disciples de Saint Vincent de Paul, din Paris”. În 1839 a fost înființată la Paris “Societatea pentru învățătura poporului român” (în realitate, o societate politică, pan românească intermediind legătura tot mai strânsă dintre moldoveni și munteni). Ion Câmpineanu-inspirat de ideile revoluționare franceze- a întocmit un Act de unire și independență și o Constituție. „Societate filarmonică”, a luat legătura și a stabilit contacte cu loja masonică poloneză de la Paris condusă de către prințul Adam Czartoryski (fiind primiți de către acesta la reședința sa de la Hotelul Lambert). Colonelul Ion Câmpineanu a fost trimis de către loja masonică din care făcea parte la Londra, Paris și Constantinopol, cu misiunea de a obține sprijinul puterilor europene pentru înlăturarea protectoratului rus și a Regulamentele Organice. Câmpineanu a luat legătura cu lordul Palmerston, cu Mole, contele francez și cu Adam Czartoryski despre care am amintit în rândurile de mai sus. Un Raport al Consiliului Administrativ înaintat domnitorului Mihail Sturza la 9 iunie 1941, atrăgea atenția acestuia asupra pericolului reprezentat de către “Loja Nordului”, care avea un caracter complotist, îndreptat împotriva guvernului, instituțiilor statului și ordinii publice. Domnia autoritară a lui Mihail Sturza în Moldova și acțiunile subversive ale Ohranei ruse au lovit puternic în Masonerie. Nicolae Bălcescu (1819–1852), om politic, istoric, economist, scriitor, reprezintă unul dintre cei mai reprezentativi revoluționari și oameni politici români, implicat activ în evenimentele care au reașezat bazele României moderne. A fost unul dintre membrii de bază ai societății secrete de influență masonică “Frăția”, alături de Ion Ghica și Christian Thell (1840). După înfrângerea revoluției de la 1849-1849 a fost exilat în Italia unde, conform opiniei lui Horia Nestorescu-Bălcești, „militează alături de Giuseppe Mazzini și de ceilalți membri ai Comitetului Central Democratic European de la Londra, pentru revoluția viitoare“. Bălcescu a murit la Palermo, Sicilia, într-un hotel obscur, în condiții mizere și evident, nemeritate.  Repunerea scrierilor sale precum și a personalității sale în circuitul științific reprezintă un demers actual și de foarte bun augur pentru istoria României și a Francmasoneriei Române, inclusive prin intermediul unei strălucite monografii aparținând istoricului mason Horia Nestorescu Bălcești. În Țara Românească, însă trei intelectuali de vază precum Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Thell au pus bazele unei societăți secrete “Frăția”, constituită după cel mai autentic model a lojilor masonice franceze având drept lozincă Dreptate și Frăție. Principiile Frăției, conform mărturisirii lui Dumitru Brătianu făcute lui Paul Bataillard, erau calchiate după Constituția Republicii Franceze instituite în februarie 1848. Inițiatorii “Frăției” s-au plasat pe linia deschisă de către marele logofăt Dinicu Golescu, a celei inaugurate de către J. A. Vaillant, care i-a atras pe Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Ioan Ghica, C.A. Rosetti, Eftimie Murgu, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu (Naționalul), Gheorghe Telegescu. Acești intelectuali masoni vor fi direct implicați în evenimentele revoluționare de la 1848-1849 și se vor afla în directă legătură cu Edgar Quinet, Jules Michelet și Adam Mickiewicz, membri de vază ai masoneriei franceze.

Revoluțiile europene de la 1848-1849 s-au dovedit a fi revoluții masonice, ideile de „Liberté, Egalité”, Fraternité”/ „Libertate, Egalitate și Fraternitate” fiind preluate inclusiv de revoluțiile naționale inclusiv din Principatele Române. Revoluția română de la 1848-1849, parte a concertului european al popoarelor, a antrenat și implicat profund boierimea cu vederi liberale, meșteșugari, cărturari din întreg spațiul românesc. Un rol important l-au avut Nicolae Bălcescu, cel supranumit „apostolul Frăției’, poetul macedonean Dimitrie Bolintineanu, maiorul Ion Voinescu II, Cezar Bolliac, locotenentul de pompieri Ion Deivos, căpitanul Alexandru Christofi, poetul Iancu Văcărescu, membrii ai societății secrete „Dreptate-Frăție”.

Dezvoltând modelul anterior, asociația națională secretă „Dreptate-Frăție” a înființat o societate literară care a început să desfășoare activități publice, finanțând burse în străinătate pentru tinerii români, având misiunea de a stabili legături cu masoneria franceză. În această perioadă, Franța l-a trimis în Principatele Române pe contele Bois de Comte, redactor al celebrului Grand Project de Polignac. Unul dintre tinerii fii de boieri care au studiat în universitățile pariziene a fost Nicolae Kretzulescu, primul boier român devenit doctor în medicină al Universității din Paris. Gheorghe –Grigore Cantacuzino, va deveni în 1862 doctor în drept al Universității din Paris, în 1865 îl regăsim în loja bucureșteană „Înțelepții din Heliopolis”, în calitate de orator. Un alt român, moldoveanul Dimitrie Caramfil se afla în 1842 drept membru al lojii pariziene “La Rose du Parfait Silence”. În loja pariziană „Athenee des Etranges” au fost inițiați în 1846- scrie Dan Amedeo Lăzărescu- Ion C. Brătianu și Dumitru C. Brătianu. În cazul lui Nicolae Bălcescu, se pare că acesta a fost inițiat în loja “La Rose du Parfait Silence” , unde s-a împrietenit cu Paul Batailard, Egide Armand Pillete, Nicolae Crețeanu (inițiat în gradul de discipol la 23 decembrie 1846). În 1848, loja, scrie, Dan Amedeo Lăzărescu, avea 48 de frați. În același an, frații Ion și Dimitrie Brătianu, primesc succesiv gradele de companion (24 februarie) și de maestru (14 iulie). Încă din 1 ianuarie 1847 Nicolae Bălcescu avea să țină o impresionantă cuvântare românilor aflați la Biblioteca română din Paris. El –scrie Dan Berindei- a lansat ideea regenerării naționale „Patrie! Fraternitate! Libertate! Ținta noastră, domnilor, socotesc că nu mai poate fi alta decât Unitatea națională a românilor. Unitatea mai întâi în simțâminte, care să aducă mai apoi cu vremea unitatea politică, care să facă din munteni, din moldoveni, din basarabeni, din cuțovlahi, să facă un trup politic , o nație română, cu un stat de șapte milioane de români”. În toamna anului 1847 s-au regrupat în cadrul unei altei asociații având drept scop apărarea învățământului în limba națională în Moldova și în Țara Românească, membrii săi angajându-să nu mai folosească între ei, decât limba română. Revoluționarii munteni au reușit să ardă – cu binecuvântarea mitropolitului Neofit – pe Dealul Mitropoliei textul autentic al Regulamentului Organic și al Arhondologiei (6/18 septembrie 1848)

Alegerea princepelui Louis Napoleon Bonaparte drept președinte al celei de a doua Republici Franceze (10 decembrie 1848) i-a derutat pe emigranții revoluționari români din Paris. În iunie 1850 revoluționarul mason italian Giuseppe Mazzini a întemeiat, din inspirație masonică și radicală- un Comitet Democratic European, din care făceau parte Ledru Rollin, pentru masoneria franceză, Arnold Ruge, pentru cea germană, Albert Daradsz, pentru cea poloneză, Lajos Kossuth, pentru cea maghiară și Dimitrie C. Brătianu, pentru masoneria română. În același timp, la Londra a luat ființă un Comitet Revoluționar al Europei Răsăritene, unde românii erau reprezentanți de către membrii asociației secrete „Dreptate-Frăție” (octombrie 1843), Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu (Arăpilă) și Ion Ghica (1816-1897) (acesta din urmă, însă numai prin procură, întrucât se afla în continuare, la Constantinopol). Manevrele și acțiunile violente, sângeroase întreprinse de către Luis Napoleon Bonaparte i-au nemuțumit profund pe revoluționari, Ion C. Brătianu implicându-se în ceea ce s-a numit Complotul de la Hipodrom, respectiv lichidarea celui care tocmai se proclamase împărat sub titlul de Napoleon al III-lea. Arestat, judecat și condamnat de către Tribunalul Senei la 16 ianuarie 1864, la o pedeapsă de trei ani detenție și la plata unei amenzi de 3000 franci francezi, Ion I. C. Brătianu, va fi internat în urma unor intervenții pe lângă Napoleon al III-lea în casa de sănătate din Paris aparținând doctorului Blanche, din cartierul Passy. Pledoariile renumitului avocat parizian Jules Favre, n-au putut convinge instanța să-i de-a o altă sentință.

Loja „Steaua Dunării”

La 1 iulie 1856 a fost înființată „Steaua Dunării”, prima lojă masonică românească, patenta fiind emisă de către „Marele Orient al Franței”. Primul său Venerabil Mare Maestru a fost Ion I. C. Brătianu (1821-1891), asistat de fratele său Dimitrie și de către C. A. Rosetti. Membrii acestei loji masonice erau străini stabiliți în București, francezi, un italian, un belgian și un rus. În același an 1856 (după unii specialiști, 1857) se fondase o lojă masonică cu denumirea de ‘”Steaua Dunării” la Iași, capitala Principatului Moldova.

Ședința de constituire a fi avut loc după Viorel Danacu – la 6 octombrie 1856, Maestrul Venerabil-Auguste Clarence, Primul Supraveghetor- Amedee Marin, Al Doilea Supraveghetor- Francois Marie Damour, Orator- Hypollite Jacob, Secretar-Auguste Augie. Loja a intrat în adormire în 1861. S-a păstrat steagul lojii din 1857 cu înscrisul L. Cop./ Loje Capitulaire, însemnând că loja putea conferi grade până la treapta a 18-a inclusiv (cavaler de Roza-Cruce sau Cavaler al Vulturului și al Pelicanului).

Ulterior, lojile masonice au proliferat în spațiul moldav și valah. Printe membrii de vază ai acestora îi regăsim pe Petrache Poenaru, în calitate de venerabil, C.M. Burlan, profesor de filosofie, Ion Zalomit, rector al Universității din București (1871-1875), Dimitrie Iancu. În Moldova îi regăsim în calitate de venerabili pe Constantin Negruzzi, Scarlat Rosseti, Simion Bărnuțiu, Dimitrie Gusti și pe Constantin Bozianu. În 1857 revoluționarii români întorși din exil, aparțineau unor cunoscute loji masonice: Vasile Alecsandri, Anastase Panu, G. E. Nicefor. În campania electorală, Ion C. Brătianu stăruia în fața alegătorilor să-i voteze pe cei care “au primit Lumina masonică.”

La 1/13 iunie 1859 ia naștere Marea Lojă a României, Ion C. Brătianu luându-și titlul de Mare Maestru al „Ordinului Masonic Român”. Sediul era în București, strada Băilor nr. 20. La 26 septembrie/8 octombrie al aceluiași an- scrie Dan Amedeo Lăzărescu- a fost inițiat în lojă Matei Millo, boier și actor moldovean. Prezența, tot mai numeroasă, în lojă a românilor va conduce la excluderea lui Auguste Clarence în vara anului 1860, loja intrând în adormire în decembrie 1860. Auguste Carence, oficial negustor, vine în Valahia, nu se știe când, iar din anul 1856 se activează în domeniul masonic unde are o activitate de-a dreptul prodigioasă. În 1874, la câțiva ani după căderea lui Napoleon al III-lea, Marele Orient de Franța îl repudiază total, pretinzând că Auguste Carence n-a fost niciodată împuternicit să facă loji ori să inițieze masoni, ori să reprezinte Marele Orient în România, ceea ce era praf în ochii proștilor, căci în perioada cât activase Carence nu exista titulatura oficială de România. În fapt, Carence a fondat și a instalat multe loji, în numele Marelui Orient de Franța. Aproape toate sunt nume celebre în istoria țării noastre: Steaua Dunării, Înțelepții din Heliopolis, Steaua României. Pentru lucrarea de față, este însă importantă povestea apariției Lojii Steaua Dunării. În 1860 se petrece un alt eveniment straniu în legătură cu Auguste Carence: Loja L’Étoile danubienne îl radiază, pe motiv că favoriza inițierile românilor. Deoarece Carence era Venerabil, acest act a dus la trecerea în adormire a entității. În schimb, Marea Lojă “Steaua Dunării” nu pare afectată de atare evenimente, căci îi are ca Mari Maeștri pe Ion Brătianu până în 1861, apoi pe Ion Heliade-Rădulescu, informație respinsă de către Viorel Danacu. În 1969 Loja „Steaua Dunării” se redeștepta în Germania ( Bremen) sub denumirea de Donaustern. Mare Maestru-Aristide Basarab, urmat de până la intrarea în adormire (1979) de Nicolas Haimovici-Hastier. Aceștia erau reprezentanți ai „intelighenției”, cu studii efectuate la Paris unde au fost inițiați în tainele francmasoneriei. Dintre tinerii inițiați în tainele francmasoneriei îi menționăm pe: Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, boierii din familia Balș, generalul Constantin Barozzi, I.A. Bassarabescu, Ioan Bălăceanu, Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuțiu, Emanoil Băleanu, Gheorghe D. Bibescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, George Gr. Cantacuzino, Petre P. Carp, Ion Câmpineanu, Carol Davila, Manolache Costache Epureanu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dinicu Golescu, Ștefan Golescu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Magheru, Titu Maiorescu, Matei Millo, Eftimie Murgu, Costache Negruzzi, Iacob Negruzzi, Anastase Panu, Petrache Poenaru, Eufrosin Poteca, Emanuel Pache-Protopopescu, C.A. Rosetti, Alecu Russo, Ioan Strat, Dimitrie A. Sturza, Ioniță Sandu Sturza, Nicolae Șuțu, Barbu D. Știrbey, Ionică Tăutu, Christian Tell. În urma unei analize serioase și profunde a evoluției istorice a Francmasoneriei în spațiul românesc, istoricul Alex Mihai Stoenescu consideră “Frăția” drept prima societate masonică serioasă, înființată, așa cum o știm, de către Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Christian Tell, formată după o tipologie de tip carbonar, însă dezvoltând un caracter precum și un conținut adecvat realităților autohtone. În 1843 în Țara Românească frații erau organizați în grupe de câte 10 persoane, fiecare frate cunoscându-și doar șeful său imediat, diacon, preot sau arhiereu, cel care –l catechisise, adică îl inițiase, sau de la care și prin primea ordine și instrucțiuni, căruia, firește, îi datorau ascultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrând secretul absolut. Sunt bine-cunoscuți consulii de la Iași și de la București, Victor Place și Louis Béclard. Thomas Victor Place (1818 – 1875) diplomat și arheolog, consul al Franței la Iași (1855 – 1863). La rândul său, Victor Place îi scria lui Walewski: L’élévation du colonel Cuza à la principauté este certainement le triomphe le plus éclatant de la politique française . Totuși, în corespondența oficială datată 24 ianuarie 1859, el afirmă: Această alegere are încă o parte interesantă: că, deși este un triumf complet al politicii franceze, a avut ceva așa de neașteptat, ceva chiar atât de improvizat, încât nici cea mai vădită rea-voință nu poate acuza agenții francezi că ar fi lucrat la reușita ei . Cunoscând nu mai departe decât istoricul activităților lui Victor Place în Moldova am rămâne uimiți de nonșalanța cu care acest francez entuziast putea să mintă. De fapt, însă, consulul transmisese altceva Parisului, o informație extrem de interesantă: faptul că nu există nicio dovadă care i-ar fi legat pe agenții francezi de alegerea lui Cuza. Și astfel, oficial, dar involuntar, el ne certifică existența unor agenți francezi pe teritoriul Principatelor române în perioada premergătoare Unirii. Însuși faptul că această din urmă entitate, “Steaua Dunării”, care în unele documente e numită Lojă-Mamă, se transformă în iunie 1859 în Mare Lojă, indică existența unor pretenții de teritorialitate asupra întregului teritoriu al Principatelor, ceea ce susține ipoteza lui Șerbănesco și Ligou. Așa cum afirmă Stoenescu “metodologia revoluționară a Frăției era inspirată și asigurată de curentul francmasonic speculativ occidental”. Refugiați la Paris, revoluționarii din Principatele Române (Nicolae Bălcescu, Ioan Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, frații Golescu, frații Brătianu ș.a.) au pătruns în cea mai republicană lojă franceză a momentului (Athenee des Etrangeres- Templul Străinilor). În opinia lui Daniel Beresniak, domnitorul Alexandru Ioan Cuza ar fi fost ales, înainte de a deveni domn al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, Venerabil al lojii „Steaua Dunării”, succedându-i deci, lui Ion Brătianu și benefiicind de sprijinul masonilor români și francezi pentru a deveni domnitor. Întrucât Cuza, a intrat în conflict cu unii membrii ai lojii „Steaua Dunării”, el a dispus în 1865 (cu doar un an înainte de a fi silit să abdice) dizolvarea acesteia. Istoricul Dan Berindei, autor al unei lucrări foarte bine primite de către Francmasoneria Română, neagă însă apartenența la masonerie a lui Alexandru Ioan Cuza, invocând cercetările efectuate în arhivele unor loji masonice din România și din Franța. "Înțelegerea aceea a ieșit din necesitatea de a fi evitat un război civil, precizează academicianul Dan Berindei. "În așteptarea prințului străin" soluția Cuza, apărută în noaptea de 23 spre 24 ianuarie, a fost o punte. Atmosfera era supraîncălzită și printre cei care nu aveau drept de vot. O atmosferă de 22 decembrie 1989 a fost timp de cinci-șase ani în Principate. Unirea a avut o priză mare. Toți vedeau în ea o cheie. A fost ca aderarea la Uniunea Europeană.  Era o națiune – și nu o populație – care s-a implicat la vârf între anii 1857- 1962. Prin Cuza s-a ajuns la reformă și modernizare."  Implicarea masonilor în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al Moldovei pare, totuși, o mențiune supralicitată în opinia academicianului Dan Berindei. "Povestea meritelor francmasoneriei în alegerea din 24 ianuarie e puțin povestea cu cocoșul roșu, glumește istoricul. Teza că Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Principatelor Române fiind venerabilul Lojii «Steaua Dunării» nu ține. Întâi pentru că la București, loja aceea era franțuzească. Alcătuită din componenți ai Consulatului Franței la București, profesori și negustori francezi… nu erau români în ea. De altfel, Cuza n-a făcut parte niciodată din acea lojă. Mai târziu, «Steaua Dunării» s-a transformat în «Înțelepții din Heliopolis» și i-a strâns pe toți oponenții lui Cuza care au pregătit răsturnarea lui. O lojă care-și răstoarnă un frate… ar fi ciudat. La Paris sunt arhivele a 400 de loji masonice iar eu am cercetat dosarele a 80. I-am găsit pe Rosetti, pe Brătianu, pe mulți dintre pașoptiști. Pe Cuza, încă nu. Căci nu-i exclus să fi fost și Cuza mason. Dar povestea cu venerabilul lojii «Steaua Dunării» e sigur făcătură. Aproape toți pașoptiștii au fost legați însă de francmasonerie. Aici au învățat regulile democrației și au stabilit relații utile pentru toată viața. Pentru ei și pentru țară. După intrarea în adormire a acestei loji, la 4 mai 1865 a luat ființă la București loja „Înțelepții din Heliopolis”. Loja “Steaua Dunării” a fost înființată la Bruxelles în 1850 de către „frații farmazoni“ – cum îi numea Nicolae Iorga – aflați într-un refugiu impus de evenimentele ulterioare revoluției de la 1848-1849 desfășurată în Principatele Române sub tricolorul albastru- galben-roșu, însemnând „libertate, dreptate, frăție“, principii de bază ale francmasonilor. În 1850 la Londra a luat ființă “Comitetul Democratic European” condus de către Giuseppe Mazzini, din care făcea parte și Dimitrie Brătianu. Acesta avea în stricta sa subordonare, Comitetul Europei Răsăritene în structurile căruia figurau din partea românilor Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu. Cele două Comitete funcționau în baza unei obediențe francmasonice politizate, urmărind impunerea unui proiect European de mare anvergură sub forma Statelor Unite ale Europei. Francmasoneria română va fi reconfigurată după Conferința de Pace de la Paris din 1858. În 1864 Iuliu Barasch, rivalul lui Cuza, a devenit Mare Maestru al lojii “Steaua Dunării”. În 1863 la București Auguste Clarence a fondat Loja “Înțelepții din Heliopolis”, în ritul Memphis aflată în obediența Marelui Orient al Franței. Printre membrii săi se regăseau actorul Matei Millo și Jean Joseph Coulovrin, ca supraveghetori,d dr. Severin, orator, F. A. Gattineau, actor, maestru de ceremonii. Între masonii din această Lojă, s-au regăsit numeroși boieri și militari ostili lui Alexandru Ioan Cuza (între aceștia bancherii Hilel Manoah, Sabateu, Halfon și Jacques Cohen). La București a luat ființă (14/16 iunie 1863) – sub obediența Marelui Orient al Franței – loja “Înțelepții din Heliopolis”, adoptând ritul de Memphis. Din rîndurile acestei loji îi menționăm pe Hilel Hanoah, Sabatay Halfon și Jacques Cohen, lideri liberali radicali, considerați nucleul “monstruoasei coaliții” care-l vor înlătura pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza (10–11 februarie 1866).

Membrii Lojii “Zeul Marte”, Iași

Petre Meloziuc, Venerabil

Christ Peterson, I. Supraveghetor

Simion Const. Von Worontow, II . Supraveghetor

Peter Prince of Mezincoff, Expert Ajutor

Hermann, Hersfft, Tezaurar

Gottlieb Friede, secretar

John Wilde, Orator

Fred Brickmann, Maestru de Ceremonii

Membrii

Nic Rogmanoff, maior

S. Puskin, căpitan

Mih. Kamenski, locotonent

And. Arsenieff, locoteneet

Peter Saradovski…

Gotl. Metenzell, maior

Peter Prince of Adnewsky, amior

Charles Chamblers, colonel

John Lewis, lt. colonel

Peter Mardinoff, maior

John Durnava, brigsdier

Nicol Suchatin, căpitan

Christ Berg, maior

Membrii lojii ”Egalitatea”, București, 10 septembrie 1871

Dimitrie Sturza, Venerabil

Poenaru Bordea, I. Supraveghetor

Carol Davilla, II. Supraveghetor

Vasile Missir, Orator

Dimitrie Stoenescu, Secretar

Dimitrie Ananescu, Maestru de Ceremonii

Petre Clucerescu, Maestru-Expert

Emil Pake Protopopescu, Ospitalier

Algiu, Tezaurar

Argintoianu

Gheorghe Stelarian

Bujoreanu

Elie Bozian.

C.A.Roseti, fost Venerabil.

Francmasonii au înființat în 1825 ’’Societatea Filarmonică”. Frații Golești, Brătienii, Ioan Voinescu II, I. Câmpineanu, Nicolae Bălcescu, C. Alecsandri, C. Negri, Ion Ghica, Iuliu Barasch numiți uneori, în derâdere, desigur, „bonjuriști’, sau „cărvunari”, au fost inițiați încă din 1820 în loja masonică pariziană „l” Athenes des Etrangeres”. La 4 august 1964 mai multți frați au înființat loja masonică „ Înțelepții din Heliopolis” plasată sun obediența Marelui Orient al Franței. În noapte de 7-8 octombrie sediul lojei a ars, însă arhiva sa a rămas neatinsă. Doi ani ani mai târziu, ea se mută într-un local nou, după ce a primit din partea guvernului de a amplasa pe fațadă însemnele masonice. În 1867, activitatea lojii a fost brusc, din motive necunoscute, întreruptă, însă, în 1876, 16 frații au decis reactivarea sa. A. Costiescu a fost ales președinte, B. Vermont, I. Bujoreanu, A. Berger, St. M. Șoimărescu, Haim Levy, I. Algiu ș.a. Au fost strânși 10 . 000 de lei. Loja și-a fixat drept obiective;

O Policlinică

Un birou juridic

Un comitet de instrucție prin care se urmărea înființarea unei școli de Arte și Meserii, editarea unui buletin Masonic, culegerea de date în vederea publicării unui Monument al Istoriei Masoneriei Române.

Înființarea unui biblioteci

Acordarea unor burse pentru elevii merituoși.

În 1874 demnitarii lojii erau reprezentați de către personalități precum Al. Costiescu, M. Ascher, Sergiu Conescu, Em. Pake-Protopescu, Dr. Dimitrescu Severeanu, C. Dumitrescu, N.A. Danielopol, Maior Al. Tavernier, A. Berger, Cpt. Naiman, Dr. Ștefănescu Sache, Ad. Deutsch, El. Butoianu, H.A. Lewy, D. Staicovici, Cpt. Mihăiescu, Dr. Severin, Zottescu ș. a. La începutul lunii iunie 1874 dr. Carol Davilla, a fost ales, președinte al lojii, cu unanimitate de voturi. La 14 septembrie Davilla a participat la Paris la întrunirea Președinților, desfășurată sub auspiciile Marelui Orient al Franței. În București funcționau în același timp, lojile masonice Egalitatea și Fraternitatea înființate-ambele- în 1874. Elita masonică era reprezentată, printer altele, de către August Treboniu Laurian, dr. Bernath, D. Stoenescu, Dr. Georgescu Dima, Christophe Czerlenti, Anton Mănescu, prof. E. Ludwig, maior E. Nicolescu, I.M. Râmnițeanu, I.Stern, I. Cronberg, T.D. Costin, C. Feldescu, dr. L. Fiala, E de Hertz, Iul. Szekulicz, Lateiner, Em. Grunwald, Israelo Preciado, Fr. Gunther, Iul. Schein, Iul Weisz, Topler, dr. Ludwig șa.

În 1875 a fost înființată la inițiativa lui Ștefan M. Șoimescu–sub obediența Marelui Orient al Italiei- loja “Armonia”. Dintre membrii fondatorii îi menționăm pe P. Borș, Pantazi Ghica, lt. col. Sarandi, Alex Trișcu, T. Gâlescu, N. Georgescu, G. L. Lăzărescu ș.a. Loja a fost instalată în martie, la eveniment luând parte masoni bucureșteni Ion Moescu, Thierry, dr. Rosenthal, A. Calmy, Baidac Cica, Bucșan, Angel Ionescu, Ion Groper, Sokolowski, Kirițescu, Păucescu, Ștefan Periețeanu, Meneslas Dedu și Cair. În decembrie 1875 loja Armonia a deschis o clinică pentru săracii Capitalei (casa Sommer din str. Trei Scaune), la care funcționau patru medici (dr. Danielopol, dr. Popescu, dr. Arivan și dr. Georgescu). În ianuarie 1876 loja “Egalitatea” a deschis și ea clinică în centrul Lojii din Pasajul Român deasupra la Caffe Francais (consultații și medicamentele fiind gratuite). În aprilie 1876 au apărut în București și Vaslui două loji noi, respectiv, loja Alexandru Ioan I-iu (col. Calotescu, P. Lungeanu, Ion Ciuflea, G. Georgescu) și loja cu denumirea Victor Emanuel (D.S. Donici, Alex Pericle, Eugen Donici, N. Ciurea, Ted. Antonescu ș.a.)

Marea Lojă Națională a României

Marele Orient al României înființat la 7 mai 1879 (desființat la 15 decembrie 1880), avea următorii membrii:

Th. Roseti, Venerabil-Mare Maestru.

Doctor Carol Davila, Supraveghetor-Maestru II.

Ștefan Șoimescu, Supraveghetor II.

Colonel Costiescu, Cancelar.

Louis Basset, Secretar.

Doctor L.Fiala, Secretar.

P.Borș, Orator.

B.C. Livianu, Șef Cancelarist.

Componența Marii Loje Naționale la 1880:

S. W. Capitol Steaua Dunării-București.

Suv. Capitol Hyram-Brăila.

Loja Steaua Dunării, București.

Loja Ilfov, București.

Loja Socrate, București.

Loja Oltul, Slatina.

Loja Aurora, Focșani.

Loja Concordia, Roman.

Loja Preponderența, Buzău.

Loja Hyram, Brăila.

Loja Progresul, Brăila.

Loja Traian, Turnu Severin.

Loja Armonia, Pitești.

Loja Prahova, Ploiești.

Marea Lojă Națională din România” (constituită la 8/20 septembrie 1880-MLNR), activând în baza Constituției din 5/17 noiembrie 1880, forma “Puterea Masonică” pentru administrarea gradelor 1-3. Aceasta avea în obediență următoarele loji: “Steaua Dunării”, “Hyram”, “Cuza Vodă”, “Progresul”, “Aurora”, “Armonia”, “Traian”, “Farul”, ‘Steaua Sudului”, “Concordia”, “Carpatina”, “Unire și Fraternitate”. La 15 ianuarie 1883, pe teritoriul României, în afara obedienței Puterii Masonice Suverane Naționale, activau și alte loji simbolice, însă aflate sub obediență diverse: franceză (“Marele Orient de Franța”), italiană (“Marele Orient de Roma”) și portugheză (“Marele Orient Lusitan Unit”). Doritori de a stabili un stat de drept, bazat pe principiile democrației parlamentare și ale dreptului pământean, francmasonii români au înființat numeroase societăți și reviste literare (“Junimea”), asociații filantropice sau chiar societăți revoluționare secrete (“Frăția”). Între 1865-1876 la Galați a apărut Loja Discipolii lui Pitagora, la Brăila- Farul Ospitalier, la Pitești- Coroana lui Mihai Viteazul, la București- Alexandru Ioan Cuza. În 1874 la București apare „Mistria”, primul periodic francmasonic din România, urmat peste doi ani de periodicul „Armonia”. În 1880 este fondată loja Marea Lojă Națională din România, căpitanul Constantin Moroiu, fiind Marele Maestru.

În 1881 este înființat și Supremul Consiliu din România, dată de la care – scrie Teșu Solomovici- începe istoria Ritului Scoțian Antic și Acceptat în România. Unii francmasoni din Moldova refuză să recunoască obediența Marii Loji Naționale din România, preferând să se subordoneze Marelui Orient din Roma (Italia). Este ales Mare Maestru Anton Costiescu. Se înființează Supremul Consiliu de Rit Scoțian din România. La 1 ianuarie 1883, Ordinul Masonic Român se organizează după cum urmează:

Marea Lojă Națională din România activa în baza Constituției din 1880, formează Puterea Masonică pentru administrarea gradelor 1-3, având în obediență lojile Steaua Dunării ( în adormire), Hyram, Cuza Vodă, Progresul, Aurora, Armonia, Traian, Farul, Steaua Sudului, Concordia, Carpatina (în adormire), Unire și Fraternitate (în adormire), Concordia-Română (în neregulă).

În afara acestei obediențe activau lojile simbolice (gradele 1-3).

Sub obediență franceză (Marele Orient al Franței), lojile: Înțelepții din Heliopos (București), Farul Ospitalier (Brăila), Discipolii lui Pitagora (Galați), Unirea (Pitești), Sages d” Heliopolis (București), Steaua lui Sever (Turnu Severin), Progresul Dobrogei (Tulcea), capitelul Discipolii lui Pitagora (Galați), Uhribus Unitis, Ghica Vodă, Cernăuți, Libertatea Chișinău, Fraternitatea, Orhei.

Sub obediență italiană (Marele Orient de Roma, lojile: Costache Negri (Bacău), Steaua Bârladului (Bârlad), Coroana României (Bârlad), Lumina (Buzău), Unirea (Focșani), Bistrița ( Piatra Neamț- desființată în 1882), Ștefan cel Mare (Roman), Pionul (Neamț) și capitolul Costache Negri (Bacău). Sub obediență portugheză (Marele Orient Lusitan Unit), lojile : Steaua Dunării (București), România (Iași), Farul Giurgiului (Giurgiu), Hyram ( Tr. Severin). Este ales Mare Maestru Vasile Liveanu.

În februarie 1881, Marea Lojă, scrie Vasile Dănacu, schimbă „Garanții de Amiciție cu 11 Mari Puteri Masonice, Adunarea Generală din 4 martie 1881 ale un nou birou al Marii Loji și C. Moroiu este numit sau mai bine zis se alege Mare Maestru pe termen de 3 ani. Tot acum se hotărăște baterea unei medalii care a fost acordată tuturor Marilor Maeștri care făceau parte din Marea Lojă până la data de 4 martie 1881. Se alege un Comitet și se hotărăște mutarea într-un local nou în acest scop și în acest scop, în 1 mai se mută în str. Sf. Apostoli nr. 2”.În 1883 Albert Pike este numit de către Constantin Moroiu membru de onoare al Supremului Consiliu pentru România. La 1 ianuarie 1883 avea loc organizarea, pe plan național, a “Ordinului Masonic Român. În aprilie 1886 are loc la Iași, constituirea Lojii Steaua Dunării (Etoile de la Roumanie) de către principele Gheorghe M. Șuțu, sub obediența Marelui Orient al Franței (drept față avea Societatea literară Junimea, întemeiată în iarna anului 1863-primăvara anului 1864). La 22 martie 1883, s-a constituit Suprema Mare Lojă și Templu al Ritului Swedenborgian din România. În fruntea Lojii, se afla C. Moroiu (gradul șapte, ultim). Costantin Moroiu, începe „lupta împotriva celorlalte loji din România, care erau sub obediențe străine încercând a le forța să intre sub Obediența Marii Loji invitându-le la Adunarea Generală din 8/20 sept. 1881 când se va sărbători un an de la înființare”. În 1875 un număr de frați, scrie Vasile Dănacu, „ au fost ridicați în urma propunerii Suveranului Mare Comandor la gradele 32, 30, 18. Acest Suprem Consiliu de 33 de grade se ocupă de Ritul Egiptean Reformat și Ritul Scoțian Antic și Acceptat”. La 8 septembrie 1881 este fondat Supremul Consiliu pentru Ritul Scoțian Antic și Acceptat și pentru Ritul Egiptean Reformat. În cursul anului 1881, s-au fondat o serie de loji:

Capitolul Hiram în Valea Brăilei.

Loja Capitulară din Vâlcea.

Loja Oltul, Slatina.

Loja Prahova din Orientul Ploiești. Acestea lucrau sub Obediență Portugheză, și s-au unit cu Marea Lojă.

Loja “Prahova” , Ploiești ( 1802-1887), avea următorii membrii:

V. A. Poyer Coafeaux, plecat în Franța

Colonel M. Capșa, militar, gradul 18.

Negoescu Alexandru, funcționar, gradul 3.

Christu Negoescu, profesor, gradul 3.

Bucur Spirescu, funcționar, gradul 3.

Martin Klee, inginer, gradul 2.

Ion Reghius, artist, gradul 3.

Heury Bueck, profesor, gradul 3.

D. Constantinescu, amploait, gradul 3.

Emanuel Tadeu, pictor, gradul 3.

Arhimandrit Teofilact Dima, gradul 3.

Rizea Panaiot.

Coalt Wiliam Dombel.

Nicolai Paratin, gradul 1.

George Popescu, gradul 1.

C. Filitis, rentier, gradul 1.

Gr. Corlătescu, militar, gradul 3.

George Bureția, funcționar, gradul 3.

G. Alexandrescu, funcționar, gradul 3.

Nicolae Steriade, funcționar, gradul 3.

Semtov Semro, bancher, gradul 3.

Const. Savopol, profesor, gradul 3.

Zaharie Artinescu, profesor, gradul 3.

Vasile Mărdărescu, funcționar, gradul 3.

C. Homoriceanu, maior, gradul 3.

Barbu Băltineanu, gradul 18.

Barbu Bolintineanu, căpitan în retragere, gradul 3.

Samuel Smekan, farmacist, gradul 18.

Const. Ruban, funcționar, gradul 18.

N. Garoflid, doctor, gradul 18.

Iuliu Aroneanu, profesor, gradul 3.

Jacques Ochs, negociant, gradul 30 ( plecat în New York, ajuns Secretar al Masoneriei din SUA ).

.

La 14 decembrie 1881 Constantin Moroiu, a fondat un Suveran Sanctuar al României, pentru Ritul Antic Primitiv de Memphis. La 22 noiembrie 1881 a fost fondată Loja “Uniune și Fraternitate”, în “Orientul Rusciuk”, în 29 noiembrie-Loja “Progresul” în Craiova, în “Ritul Memphis”, la 14 decembrie Loja Armonia în Pitești, Loja “Traian” în Turnu Severin și Loja “Socrate” în București. La 20 decembrie 1882 este convocat un Congres General al tuturor Lojilor Române cu scopul de a uni Lojile din România cu Marea Lojă, însă fără Constantin Moroiu. Între timp, la 15 noiembrie 1882, acesta introduce un nou Rit, Ritul “Royal Arch’. La sfârșitul aceluiași an, Moroiu este combătut de Loji precum “Suveranul Capitoliu”, “Steaua Moldovei” și Loja “Concordia” din Roman, “Steaua Dunării” din Ilfov, “Socrate” din București,” Aurora”, Focșani, ‘Traian”, Turnu Severin ș.a. Pentru a preveni acțiunile împotriva, Moroiu a declarat la 15 ianuarie 1883 printr-o circular trimisă tuturor Lojilor din țară, că el va demisiona în momentul în care acestea se vor uni cu Marea Lojă. Ulterior, el a suspendat câțiva Maeștrii Venerabili, a declarat unele Loji iregulare (Concordia din Iași și Steaua Moldovei din Roman, Ilfov din București), a suspendat Loja Steua Dunării din București (Decretul nr. 1402/1883), pune în adormire lojile Socrate din București și Traian din Turnu Severin, a trecut câteva Loji din Ritul Francez la “Ritul de Memphis”, a fost Loji în Ritul Scoțian, lojile Oltul, Preponderența și Prahova au fost transformate în Loji Capitulare de Rit Memphis, iar lojile “Farul”, ‘Progresul’ și Lojile colegiale, au fondat o nouă Lojă în ‘Ritul Memphis”. În acest fel, la ziua de 20 martie 1883 a devenit una gravă pentru Lojile Române, acestea intrând pentru o bună perioadă de timp, într-o criză profundă.

4.Sursa: ANIC fond Francmasoneria Română, dosar 8.

5-6. Sursa: ANIC fond Francmasoneria Română, dosar 63.

În 1905 situația Marii Loje Naționale este redată mai jos:

În 1906 la București a fost publicată lucrarea “Francmasoneria” în care erau specificate condițiile de acceptare în Masonerie. O serie de personalități ale vieții politice românești cu apartenență masonică vor deveni premieri în guvernele românești ( Ion și Dimitrie Brătianu, Theodor Rosseti, George Gr. Cantacuzino, Dimitrie Sturza, Petre P. Carp, Titu Maiorescu). În 1911 Constantin Moroiu, ajuns la vârsta de 77 ani, s-a retras din fruntea Francmasoneriei române. Conducerea va fi împărțită între prințul Gheorghe Bibescu, Mare Maestru și lt. col. I. T. Ulic, ca Maestru Hierofant pentru riturile Misraim-Memphis, depozitar al Sacrei Tradiții. Intelectuali cunoscuți și apreciați precum Gheorghe Bogdan –Duică și Nicolae Paulescu ( inventatorul insulinei) s-au lansat în atacuri virulente împotriva evreilor și a Francmasoneriei. În 1916 Francmasoneria românească a intrat în adormire.

Română, dosar 41.

Loja Marele Orient al României (MOAR) dezvoltate relații externe cu Grand Orient de France, Grand Orient de Espanol, Grande Lodge de Luxembourg, Grand Lodge Lusitano Unita, Grand Loje de Thecoslovague, Grand Lodge Palarstjernen- Norvegia, Grand Lodge de Turquie, Grand Lofge de Wiene, Grand Loge de Hamburg, Grand Loge Zur Sonne ș. a.

Transilvania

Transilvania a reprezentat un spațiu distinct, multicultural și pluriconfesional, aflat sub administrație maghiară și ulterior, austro-ungară. În Transilvania, Francmasoneria începe să se organizeze și să funcționeze în loji din 1740, pe fondul unei tradiții urbane încurajate de funcționarea breselor și a confreriilor, stimulate ulterior, de atmosfera europeană a Iluminismului, încurajată de prezența trupelor militare austriece precum și de inițierea în tainele masonice a unor lideri la Viena. Gabriel Bethlen, a fost primul demnitar cunoscut inițiat în Francmasonerie la 19 septembrie 1742, investit, mai apoi, în înalta demnitate de președinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei. În anul următor, la 7 martie, au mai fost inițiați frații Ioan și Ladislau Kemeny, precum și baronul Samuel von Bruckenthal, una dintre cele mai importante, complexe și fascinante personalități produse vreodată de spațiul transilvan. La 15 mai 1767 opt tineri reîntorși de la studii academic efectuate în spațiul universitar german, în frunte cu Simon Friedrich von Baussnern, au pus –în secret- bazele lojii „Sf. Andrei- la cele trei frunze de nufăr” (“St. Andreas zu den drei Seeblättern”- “Sf. Andrei la cele trei frunze mari”). După 1765 o parte din patrimoniul lojii a fost transferat unei alte joi, cunoscută sub denumirea de „Cele trei turnuri” din Brașov. Între 1767-1790, perioada sibiană a lojii, aceasta a fost frecventată, în spiritul unei toleranțe masonice desăvârșite, de 147 de romano-catolici, 73 evanghelici, 8 ortodocși și doi unitarieni. Succesorul lui Samuel von Bruckenthal, a fost Gheorghe Bánffy, cel care va deveni în 1782, președintele Capitulului Provincial al Transilvaniei, cea mai importantã structură masonicã a provinciei. în 1767 la Sibiu este menționată loja ‘Sfântul Andrei” (St. Andreas zu den 3 Seebletfern”, aflată în legătură cu diferite loji din Iași și București între anii 1767-1792). În cadrul acestei loje activau “medicul oculist Ioan Piuariu Molnar și prințul Alexandru Moruzi, alături de Samuel von Bruckenthal, Franz Müller von Reichenstein, superintendent al minelor, furnalelor și salinelor din Transilvania, cel care a descoperit, în laboratorul sãu din Sibiu, un element chimic necunoscut pânã atunci: telurul; Phillipp Collignion, patronul hotelului „Împãratul Romanilor”, denumit astfel de el însuși în cinstea împăratului Iosif al II-lea, care i-a fost oaspete în 1781, Johann Valentin Günther, fost secretar de cabinet al împãratului; Johann Karl Ederl” ș.a. Aflat într-o înaltă demnitate masonică precum și al administrației Habsburgice a Transilvaniei, Gheorghe Bannfy, scrie Tudor Sălăgean, specialist în Francmasonerie, “De pe această poziție, Bánffy a sprijinit înființarea, în 1782, a primei loji clujene, aflatã sub conducerea baronului Francisc Fritsky Fekete. Printre membrii acesteia se numărau atât reprezentanți ai înaltei aristocrații, cum erau baronul Farkas Bánffy, contele Adam Teleki, contele János Esterházy, contele G. Bethlen, contele Ladislau Teleki, baronul Anton Domokos, cât și intelectuali de prestigiu, între care dramaturgul și animatorul cultural György Aranka, pianistul Johann N. Schneider, profesorul de filosofie Jozsef Pákay, matematicianul Pál Sipos sau poetul János Gyöngyössy. Activitatea culturalã promovatã de-a lungul timpului de membrii lojii clujene a fost una remarcabilã. György Aranka a susținut înfiinþarea primului teatru permanent din Cluj (1792), găzduit în impozantul palat al familiei Rhedey, din Piața Centralã a orașului. A fost înființatã o „Societate pentru cultivarea limbii” și o „Societate de editare a manuscriselor”. Contele Gheorghe Bánffy este cel care a ridicat cel mai important palat al Clujului, palatul Bánffy (în prezent Muzeul de Artă). Este posibil ca arhitectul Johann Eberhardt Blaumann (1733-1786), constructorul palatului Bánffy din Cluj, dar și a turnului bisericii franciscanilor minoriți (în prezent Catedrala greco-catolicã „Schimbarea la Fațã”, de pe str. Eroilor) sã fi fost de asemenea mason. Contele Adam Teleki, un alt component al lojii clujene, a finanțat, la rândul sãu, construcția reședinței sale de pe strada Lupilor (în prezent Mihail Kogălniceanu), cunoscutã sub numele de palatul Teleki”. Monarh luminat, împăratul Imperiului Habsburgic, Iosif al II-lea, a creat Marea Lojă Națională a Austriei, formată din șapte loji provinciale între care Marea Lojă Provincială a Austriei. Așadar, în 1782 a luat ființă prima lojă din Cluj sub conducerea baronului Fritsky Fekete, în cadrul căreia activau baronii Farkas Banffy și Domokos Anton, conții Adam, Ioan Esterhazy, G. Bethlen, Ladislau Teleki, matematicianul Paul Sipos ș.a. În 1790 după moartea lui Iosif al II-lea, pe tronul Imperiului Habsburgic a urcat împăratul Leopold al II-lea, a cărui atitudine a fost diametral opusă precedesorului său. Românii aflați în lojile masonice vor duce o luptă energică pentru apărarea identității românești, majoritatea celor care vor publica “Supplex Libellus Valachorum” în 1791, fiind francmasoni. În 1795 activitatea masonică prin decret imperial a fost interzisă pe întreg teritoiul Imperiului Habsburgic. La 30 ianuarie 1870, ‘luase deja ființã Marea Lojã Simbolică a Ungariei (a Sfântului Ioan), prima organizație masonicã federalã de pe teritoriul Ungariei, aceasta fiind urmatã, la 22 iulie 1873, de constituirea Marelui Orient al Ungariei. Unificarea celor douã mari loji a avut loc pe data de 21 martie 1886, din fuziunea lor rezultând Marea Lojă Simbolică Maghiară, al cãrei prim mare maestru, Ferenc Pulszky, a fost succedat în anul 1893 de György Joannovics, reputat om politic și fost mare maestru al Marelui Orient. În acest nou cadru organizatoric, numãrul lojilor de pe teritoriul Ungariei a crescut, pânã în 1914, la 80, 12 dintre acestea funcþionând în Transilvania. Dupã discuții îndelungate, Marea Lojă Simbolicã Maghiară a decis sã adopte ritul Schroeder, o variantă simplificatã a ritului englez care fusese adoptatã de Marea Lojã Provincialã a Saxoniei Inferioare încã din anul 1801 și care se fusese preluatã apoi, cu unele modificãri, de o mare parte a lojilor provincial din Germania. Creatorul acestui rit, Friedrich Ludwig Schroeder, considera cã francmasoneria se corupsese datoritã multiplicării luxuriante a gradelor, și a impus revenirea la simplitatea iniþialã a ritului britanic prin reducerea numãrului de grade la cele trei inițiale. Adoptarea acestui rit simplificat a subliniat una dintre caracteristice activitãții masonice din Ungaria și Transilvania în aceastã perioadã: implicarea substanțialã în activitãți sociale și filantropice, înființarea și gestionarea unor instituþii caritabile care s-au dovedit, de multe ori, mai bine organizate și mai eficiente decât oricare alte instituþii de profil. Nici în Transilvania și în părțile sale vestice francmasonii nu au așteptat decretul din 1873 pentru a se organiza. Astfel, cea dintâi lojă bănățeană, „Cei trei crini albi” (Három Fehér Liliom) s-a înființat încã din anul 1869, iar în ianuarie 1871 a publicat primul număr al primului ziar masonic de pe întregul teritoriu al Ungariei de atunci, intitulat „Union”, al cãrui director era chiar maestrul venerabilal lojei timișorene. Atelierul a funcționat până în anul 1892, când și-a încetat în mod surprinzãtor activitatea într-o perioadă în care alte centre masonice din Transilvania, Banat și pãrțile vestice se aflau în plinã ascensiune1. În aceeași perioadă (1870-1871) au apãrut, la Arad, lojile „Széchenyi” și „Fraternitas”, cea dintâi afiliată Marii Loje a Sfântului Ioan, iar cea de-a doua Marelui Orient al Ungariei.

.

Cele două loji s-au concurat reciproc, între ele manifestându-se o rivalitate locală care transpunea în teritoriu relaþiile dintre cele două organizații masonice naționale. Activitatea publicã a celor douã loji a constat în organizarea de activități caritabile și educaționale, însă rațiunile economice le-au obligat pe ambele sã își încheie activitatea la un deceniu de la înființare. Cu toate acestea, la Arad, a rămas un nucleu alcãtuit din 7 oameni care au jurat solemn în fața reprezentantului Marii Loji Simbolice a Ungariei că nu vor renunța la practicarea artei regale. Cei șapte membri s-au reunit anual timp de 7 ani, între 1881 și 1888, pânã la reluarea activitãții și francmasonice regulare. În obediența Marii Loji Ioanite s-au mai înființat lojile „Petofi” din Aradul Nou (1870), „Concordia” din Lipova (1872), „Glückauf” din Oravița (1873), „Regele Ladislau” din Oradea (1876), „Tisza” din Sighetul Marmației (1877) și, dupã anul 1877, se va reconstitui loja „Cele Trei Turnuri” din Brașov. O lojă în subordinea Marelui Orient al Ungariei, a cărei activitate a fost puțin mcunoscutã pânã acum, a funcționat dupã 1871 la Gherla, ea intrând însă în adormire dupã mai puțin de un deceniu de existențã’’. Specialist, așa cum aminteam anterior, în problema complexă a Francmasoneriei transilvane, Tudor Sălăgean, identifică, “existența a patru perioade distincte în istoria francmasoneriei transilvãnene din epoca modernã: a) cea din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, de afirmare a francmasoneriei de influențã iluministã; b) prelungirile acesteia din primele decenii ale secolului al XIX-lea, în tradiþiile francmasoneriei iluministe au fost continuate prin dezvoltarea societãților și instituțiilor culturale; c) etapa societãților secrete revoluționare de la mijlocul secolului, care a culminat prin revoluția de la 1848-1849; d) etapa de dezvoltare accelerate din ultimele trei decenii ale secolului, în care idealurile revoluþionare au fost adaptate noului cadru legal și realitãților sociale ale epocii, iar lojile masonice au devenit, în cea mai mare parte a lor, factori activi ai transformãrii societãții în spiritul principiilor libertãții, egalitãții și fraternitãții’.

Personalități

Literatura de factură masonică indică apartenența la Francmasonerie a lui Horea (Vasile Nicola, zis Ursu), inițiator și lider al răscoalei din 1784 în Transilvania. Horea s-a aflat de patru ori la Viena unde a prezentat doleanțele românilor împăratului Iosif al II-lea, iar la 23 februarie 1783 susține la loja adevărata înțelegere din Viena un discurs în limba română care “abundă de înțelesuri francmasonice”. Ștefan Mateș susține ideea că Horea ar fi făcut parte din loja “Frăția de Cruce” de la Viena. Afirmațiile legăturii lui cu lojile masonice s-au făcut din 1786, la doi ani după răscoală, de literatura vieneză și mai târziu de cea maghiară (1886) și cea germană (1908). Cea mai mare personalitate a sașilor transilvăneni este fără îndoială, baronul Samuel von Bruckenthal (această apreciere nu-l include deocamdată pe Klaus Werner Johannis, sas trasilvănean apreciat însă pe scara politicii, ales în înalta demnitate de președinte al României). Bruckenthal a beneficiat de o educație aleasă (Viena, Halle, Jena), demonstrând o mare aplecare spre cultură, pasionat de numismatică și un mare sprijinitor al culturii și al Hermannstadt/Sibiului în perspectivă. Samuel von Bruckenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Hermannstadt /Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

12.Samuel von Bruckenthal. Sursa. Aurelia Cozma, Monica Vlaicu, Samuel von Bruckenthal, Homo Europaeus 1721-1803, Sibiu/Hermannstadt, 2006.

Din 1692 Hermannstadt devenise capitala Principatului Transilvaniei. Aici își avea sediul- scriu Aurelia Cozma și Monica Vlaicu, Universitatea săsească, cel mai înalt gremiu politic, juridic, economic și administrativ al sașilor funcționa tot în această localitate, precum și conducătorul provinciei Cibiniensis. În 1785 Hermannstadt avea 14. 720 locuitori, dintre care 10. 818 locuiau în 1.145 de case, în interiorul zidurilor de fortificații. Restul restul locuiau la periferii. În 1790 numărul locuitorilor ajunge la 15. 000 persoane. La Sibiu – oraș aflat într-o permanent schimbare – funcționau numeroase bresle (38 la nivelul anului 1748), apăreau numeroase ateliere meșteșugărești, simțindu-se influențele europene în modă, mentalitate, construcții, viața publică. În această atmosferă s-a afirmat și format Samuel von Bruckenthal, născut într-o străveche localitate săsească -Nocrich- care și-a păstrat profilul și amprenta până în zilele noastre. Redăm mai jos câteva rînduri din textul muzeografului Adrian Georgescu. ”La data de 2 martie 1743 Samuel von Brukenthal, la 22 de ani, este primit în rândul lojei francmasonice Aux Trois Canons; desigur, inițierea a fost pregătită din timp, pentru că în mod normal un candidat nou nu era admis în rândul artei regale decât fie la recomandarea altor membri fie după un „examen” prealabil. În ciuda existenței scurte, de numai 6 luni, loja vieneză Aux Trois Canons a jucat un rol important în perioada de început a francmasoneriei austriece, nu atât pentru faptul că a fost prima lojă înființată la Viena cât mai ales pentru faptul că a influențat puternic viitorul membrilor săi, printre care se număra și Samuel von Brukenthal”, arată muzeograful Adrian Georgescu în catalogul ”Colecția de obiecte masonice a Muzeului Național Brukenthal”, apărut în anul 2011 . În 1762 a numit de către împărăteasa Maria Tereza guvernator al Transilvaniei. n 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. Intrat în conflict cu împăratul Josif al II-lea, Bruckenthal s-a pensionat la 7 ianuarie 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă ( exceptându-l pe Klaus Johannis, cum aminteam în rândurile de mai sus). În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.. Bruckenthal l-a adus și promovat ca bibliotecar al colecțiilor sale pe Christian Fr. Hahnemann (1755-1843), întemeietorul homeopatiei, folosindu-l în același timp, și ca medic personal. . La 16 octombrie 1777 el a fost inițiat în Loja “St. Andreas” din Sibiu. Atât baronul Samuel von Bruckenthal cât și medicul Christian Friedricht Hahnemann au beneficiat- în spiritul Iluminismului vremii- de avantajele cunoașterii limbii franceze, folosită în mod obișnuit de către masonii din spațiul german.

13.Christian Friedrich Samuel Hahnemann. Sursa. Aurelia Cozma, Monica Vlaicu, Samuel von Bruckenthal, Homo Europaeus 1721-1803, Sibiu/Hermannstadt, 2006.

Ioan Aron Florian (1805-1887). Istoric, profesor și publicist. În 1838 era orator într-o lojă bucureșteană, iar după 3 ani, Venerabil.

Piuariu Molnar (1749, Sadu – Sibiu, 1815). Om de știință și cărturar iluminist. Inițiat în Loja sibiană St. Andreas, la 16 septembrie 1781. Gradele de Companion și Maestru le-a primit în aceeași lojă, la 17 aprilie 1783 și, respectiv, 13 octombrie 1784.

Simion Bărnuțiu (1808, Bocșa, Sălaj–1864, Hida, Sălaj) Om politic și gânditor. Autor al mai multor lucrări: O tocmeală de rușine și o lege nedreaptă (1842), Raporturile românilor cu ungurii și principiile libertății naționale (discurs rostit în Catedrala din Blaj la 2/14 mai 1848), Dreptul public al românilor (postum, 1867), Dreptul natural public (postum, 1870), Pedagogia (postum, 1870), Psihologia empirică și logica (postum, 1871), Estetica (postum, 1972), precum și al mai multor cursuri universitare de metafizică, etică și istoria filosofiei. În 1856 participa la lucrările unui atelier din Iași.

Masoneria în Bucovina

Bucovina reprezintă partea de nord-vest a Moldovei, anexată de către Imperiul Habsburgic în 1774 (tratatul de la Palamutca), devenită provincie austriacă, colonizată cu grupuri etno-confesionale extrem de diversificate și modernizată în spiritul reformelor iluministe promovate de către împăratul Iosif al II-lea (1780–1790). Lojile create în acest spațiu au avut o obediență austriacă. La 29 aprilie 1772 la Sadagura, o colonie înființată lângă Cernăuți de către un general rus, a fost emisă o medalie care atestă înființarea lojii militare “Marte”. Aceasta avea inscripția, în limba italiană, de cel mândru nu mă tem, pe cel smerit nu-l disprețuiesc. Membrii acestei loji erau ofițeri ruși staționați în Bucovina, veneral fiind baronul Peter von Gartenberg-Sadogurski (după alte informații, nepotul acestuia, generalul Peter Mellozino, care a fost și fondatorul acestei curți monetare). Prima lojă înființată în Bucovina este considerată a fi loja „Minerva”, condusă în 1776 de către Johann A. I. Doring, Maestru Venerabil. Dintre demnitari, sunt menționați: Constandinus, prim supraveghetor, Johann Stockmann-al doilea supraveghetor, Adam Fiese- orator, Johann Mahn-secretar, Johann Christof von Lowe și Gabriel Renat Kroker, primul și al doilea ospitalier, Kristian Willish, maestru de ceremonii. Johann Doring a încercat –scrie Horea Nestorescu Bălcești- o apropiere de lojile Mars/Marte din Iași, condusă de către Petre Gartenberg și de loja din Zalesczycki, Zu den Tugendhaften Weltburgen (La cetățenii virtuoși ai lumii). În 1777 loja intră sub obediența Marelui Orient polonez în timpul mandatului Marelui Maestru, von. Bruhl. În 1795 se desființează. La Zalesczycki, căpitanul Jacob Ferraris, din cadrul Regimentului Baden-Durlach, înființează la 24 iunie 1777 loja „Zum Goldenen Stuck” (La Bucata de aur). Loja se afla în obediența Marii Loji din Praga. În 1778, Johann Ferraris, predă primul ciocan tânărului Clemens. El va părăsi însă loja, un an mai târziu, punând loja Zum Goldenen Stuck în adormire. La Prelipcea funcționa loja „Zu den Tugendhaften Weltburgen” („La cetățenii virtuoși ai lumii”), aflată sub obediența (1782) Marii Loji Provinciale a Transilvaniei. Mare Maestru Venerabil al lojii era un anume Braun, șeful poștei din localitate. Așa cum afirmam în rândurile de mai sus, loja a pendulat între Marile Loji din spațiul polonez, ceh și transilvănean, o stare de fapt specifică Francmasoneriei din Imperiul Habsburgic (Austro-Ungar din 1867). De la monetăria din Sadagura au rezultat primele medalii francmasonice din spațiul românesc. În 1848 la Mamornița, Ludwig Bruderkerte („Pentru Fraternitate”) aflată în obediență italiană („Marele Orient al Italiei”). Din 1886 se va denumi „La Philantropique:”/Binefacerea”. În 1885 avea 40 de membrii, majoritatea comercianți evrei. Printre membrii săi se afla avocatul Alois von Tabory, inginerul Gustav Pilz, Hugo Steinbach, venit din Indiile Olandeze. În timpul lui Max Goldenberg, numărul membrilor crește spectaculos ajungând la 42 în 1891. Tot la Mamornița a fost înființată loja cu denumirea de Carol I, ulterior cu numele de „Zur Nachtenliebe” („Dragostea față de aproapele nostru”), ritul având loc pentru cei 42 de membri în limba germană. În 1891 loja se unifică cu loja „La Philantropique”, Mare Maestru fiind Max Goldenberg. Ea va activa sub denumirea de ”Menschliebe/Dragostea” (Templul va fii în localitatea Cârlibaba). Avea 100 de membri și se afla sub obediența Marii Loji Simbolice a Ungariei. La 22 octombrie 1893 datorită unor atitudini al unor membri care aduceau atingere imagii lojii, 88 de membri au fost radiați. La 23 martie 1896 loja s-a autodizolvat. Unele mențiuni documentare fac referire la activitatea lojii “Menschliebe” în obediența italiană sub denumirea de „Amiciția”. Templu era la Mihăileni. Avea 30 de membri. La 1 februarie 1895 „Marele Orient al Italiei”-pe fondul inactivității acesteia – o „pune în adormire”. În 1890 a fost înființată în localitatea Herța loja „Humanitas zur Eineigkeit”/”Humanitas” întru eternitate. Un an mai târziu, loja se afla sub obediența Marelui Orient al Franței. În 1895 loja „Humanitas zur Eineigkeit” a intrat în adormire.

Personalități

Zamfir C. Arbore (Cernăuți, 14. XI. 1848– București, 02.04. 1933), scriitor și ziarist militant de frunte al mișcării socialiste din România. Are o contribuție deosebită în mișcarea anarhistă, ulterior, socialistă din România unde de stabilește definitiv în 1879. A colaborat la ziarele „Adevărul”, „Dimineața”, „Dunărea de Jos”, „Galați, „Lupta”, „Minerva”, „Munca”, „Românul, Social-„Țărănismul”, „Telegraful”. A scris cărți precum „Temniță și exil”-1894, „Nihiliștii”-1895, În temniță”-1897, „În temnițele rusești”-1923, „În pușcăria Petro-Pavlosk”-1924, „Basarabia” în secolul XIX-1898, „Dicționarul geografic al Basarabiei” –1904, „Dicționarul literaturii române”-1979. Inițiat în 1872 (nu se știe însă, de cine), la 27 decembrie 1922 urmare regularizării efectuate de către Mihail Noradunghian, Supremul Consiliu al Franței îi emite certificatul de recunoaștere al gradului 33 (nr. 289). Maestru Venerabil al lojii Drepturile Omului ( București). Mare Maestru la Primul Convent al Marii Loji Naționale din România (29 aprilie 1924), funcție deținută până în 1928. La 5 martie 1923 semnează Înaltul Decret prin care se publică Constituția, Statutele și Regulamentele Generale ale Ritului Scoțian, Antic și Acceptat din România. 1929- Mare Orator al Supremului Consiliu din România. 1930 Venerabilul lojii „Drepturile Omului (București), apoi în loja„ Cavalerii Steagului (București) din obediența Marii Loji Naționale. 1930— Mare Maestru Venerabil ad-vitam al Marii Loji Naționale din România. 3 aprilie 1933, înmormântarea sa a fot depusă o coroană e flori de către Jean Pangal, din partea Marii Loji Naționale din România.

Unul dintre cei mai cunoscuți iluminiști bucovineni a fost boierul Vasile Balș. În activitatea sa în cadrul Administrației Bucovinei- notează reputatul cercetător rădăuțean Mihai Ștefan Ceaușu- Vasile Balș a primit un sprijin deosebit din partea “Asociației Secrete”/”Geheime Assozation” (al cărui membru era). Acest sprijin este criticat și nerecunoscut de către regretatul academician Radu Grigorovici, un ilustru bucovinean, ajuns vicepreședinte al Academiei Române.

“Asociația Secretă”/”Geheime Assozation” fusese înființată în 1791 de către profesorul Joseph Enrst Mayer (1752–1814) de la Universitatea din Viena și de către colegii săi (Leopold Alois Hoffmann, 1760-1806 și Joseph Heinrich Wateroth, 1756–1819), având în prealabil, aprobarea împăratului Leopold al II-lea de Habsburg. Baronul Vasile Balș figura printre inițiații Asociației Secrete. În 1792 baronul Balș a fost numit în funcția de Căpitan al Districtului Bucovinei.

Iuliu Barasch (Brody-Galiția, 25 martie 1815– 31 martie 1863), medic, naturalist, filosof, studii talmudice profunde. Unul dintre fondatorii medicinei românești. S-a implicat cu multă energie și folos în viața comunităților evreiești. A lăsat moștenire o operă voluminoasă adunată în 22 de volume, rămasă în manuscris.1. Iunie 1857– membru fondator al Marii Loji „Steaua Dunării”, cu titlul de Mare Maestru. 1865- după intrarea în adormire a lojii Steaua Dunării, trece în loja „Memphis” (București).

14. Iuliu Barasch.

Samson Bodnărescu (Voitinel, 27 iunie 1840–Pomârla, Botoșani, 3 martie 1902), a fost scriitor. Școala primară a efectuat-o la Vicovu de Jos, liceul la Rădăuți și Cernăuți. O vreme a funcționat ca pedagog la Universitatea din Iași. Membru al societății Junimea condusă de către Titus Maiorescu. Studii de filosofie în Germania/Giessen (1868– 1870). A devenit bibliotecar, succedându-i în acest post lui Mihai Eminescu, prietenul său.

Brucăr Iosif (Bosanci-Suceava, 1888-București, 1960), filosof, profesor, avocat. Studii solide în Drept și Filosofie la București, Jena și Leipzig. A predat psihologia la Universitatea din București, fiind autor al unor volume precum Filosofia lui Spinoza (1930), Probleme noi în filosofie (1931), Filosofi și sisteme (1933), Despre neant (1938), Psihologie (1947). Inițiat în loja C. A. Rosseti (18 februarie 1925), la propunerea Marelui Maestru Venerabil, I. Iosif. La 27 iunie 1935- diploma de Mare Maestru nr. 65. A mai făcut parte din lojile „Libertatea” și „Mircea”. Redeșteptat în loja „Steaua Dunării” II (1 septembrie 1944).

Max Diamant (Cernăuți, 1878-m. în Siberia), avocat și publicist. Activist al Organizației Internaționale Evreiești de Calificare Profesională. Deputat de Storojineț (1931– 1932) în Parlamentul României Întregite. 1932-loja “Înfrățirea”, București. Exclus pentru neplata cotizației.

East Herman, profesor, Cernăuți, activa în loja „Fraternitatea”, având gradul 3 în 1832.

Economu Radu (Dorohoi, 1917– București), economist, autor al unor lucrări valoroase consacrate Istoriei Bucovinei-vezi volumul „1918. Unirea Bucovinei cu România”, București, 1991. Inițiat în loja „Solidaritatea” din București nr. 11.

Gewolb Bernard, din Cernăuți, în 1932 figura membru al lojii „Fraternitatea” din Cernăuți.

Gheorghiu Vasile (Câmpulung Moldovenesc, 28 iunie 1872-Cut-Neamț, 29 noiembrie 1959), preot, profesor. Obține doctoratul în Teologie (1897) la Cernăuți ( studii liceale la Suceava și universitare la Cernăuți). Studii postdoctorale în Teologie la Viena, Bonn, Breslau, Leipzig. Președinte al Consistoriului Central din București (1925-1927), director al Internatului de pe lângă Institutul Teologic din Cernăuți. Profesor până la pensionare la Institutului Teologic din Cernăuți. Membru de onoare al societăților arboroasa, Bucovina, Dacia, Moldova. Membru al „Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina” (1921-1929). Autor al lucrării „Fracmasoneria. Originea, dezvoltarea, organizația, doctrina și tendințele ei” (1935). Posibil membru în tinerețe al unui grup de studii ezoterice, fără să fie mason.

Guttman Abraham (Suceava, 12 februarie 1882-?), farmacist și droghist. Locuia în Cernăuți (str. Mitropolit Silvetru nr. 2), ulterior, în București (str. Orhei nr. 12). 1931-loja „Fraternitatea”, Cernăuți.

21. februarie 1947-regularizat și acordat, în aceeași zi, gr. 3 în loja „România Unită” nr. 1 (București).

Heinrich Herschmann (Cernăuți, 17.05. 1979-?), farmacist. A locuit la Cernăuți-Mitropolitul Silvestru nr. 2, apoi în București, Lucaci nr. 6. 1932– gr.3, loja „Fraternitatea”, Cernăuți. 1933-1934-cenzor în loja „Fraternitatea”. 21.02. 1947– regularizat și acordat, în aceeași zi, gr. 3 în loja „România Unită” nr. 1 (București). Emil Kanarski, directorul Băncii „Bucovina” (Cernăuți, Regele Ferdinand nr. 10), mare industriaș, proprietarul unei tipografii cernăuțene. În 1932-gr.3, loja „Fraternitatea”, Cernăuți. Diploma de Maestru. 1933-1934, demnitar în loja „Fraternitatea’. Kenberg Sigmund, medic generalist, Cernăuți. 1932– gr. 3, loja „Fraternitatea”. Dintre membrii Lojii îi menționămm pe Erick Kapralik., Katz Adolf, Nikolaus Kunzle, Klaz Salo, Martin Kreindler. Distingem figura lui Leon König, proprietarul unei tipografii și a unei edituri în Cernăuți. Norbert Kipper, lider al germanilor bucovineni, arhivar al lojii Fraternitatea, Cernăuți. Făcea parte și din Comitetul literar al lojii, alături de Fernbach, Chajes și dr. Wiegler. În Comitetul pregătitor al fraților figura alături de Edmung Luttinger, Glasner, Prosche, Brandmann și Willig. În 1926 conform Dării de Seamă a lojii Fraternitatea Cernăuți, au fost inițiați frați noi precum Erich Kipper, Mathias Roll, Max Miseles, Michael Friedlander, Hermann Last, Gustav Sckeler și Leon Neaciuc. La finele anului 1926, lanțul masonic al lojii Fraternitatea număra 73 de membri, fiind înaintați frați companioni dr. Chajes, Fernbach, Schaffer, dr. Walter Kipper, dr. Wiegler și dr. Katz. Solda cu maestru primeau din 1926 Otto Gottlieb, dr. Katz și Dankner. Loja avea o frecvență destul de bună, 35 de frați de lucrare. La 4 decembrie 1926 au fost prezenți la lucrări 44 de frați. Au fost primiți în calitate de musafiri- fratele Goldstein, Viena, Wyeze-Nymergen, Grunberg, Friedlander-Viena, Schachter, Berlin, J. C. Barolin-scriitor vienez, Wilhem Klitsch-autor de tragedii. Au fost ținute 26 de lucrări-una de gradul al III-lea și 20 de gradul I. La lucrarea din 3 februarie a luat parte Marele Maestru Victor Sterea. E a fost înaintat la rangul de membru de onoare al lojii Fraternitatea, Cernăuți. În activitățile de binefacere s-a pus accentul pentru susținerea materială a unei cantine populare pentru nevoiașii Cernăuțiului. Kipper Walter, medic specialist. Locuia în Cernăuți, Iancu Zotta nr. 2. 1932–gr. 3, loja „Fraternitatea”, Cernăuți. Alți membrii marcanți, firește, Richard Keller,Georg Rossignon,Mathias Roll, cunoscut bancher cernăuțean,Iacob Rubel,Otto Gottlieb, Josef Proske ș.a.

15.Sursa. ANIC fond Francmasoneria Română, dosar 19/1932.

Basarabia

Sintagma de Basarabia desemnează, în înțeles general, partea Moldovei Istorice plasată geografic între Prut și Nistru. Lumea științifică are rezerve însă față de utilizarea acestei sintagme pentru întreg spațiul aflător între cele două râuri, mai sus menționat, întrucât din punct de vedere al adevărului istoric, este vorba de un spațiu mult mai restrâns, reprezentat de partea de sud a provinciei. Vom folosi, totuși, sintagma de Basarabia în înțelesul său comun, utilizat în prezent. Intrată în zona de influență rusă, Basarabia va prelua multe din influențele marii culturi slave, inclusiv în ceea ce privește înființarea, organizarea și funcționarea unor loji francmasonice.

16.Sursa: ANIC fond Francmasoneria Română, dosar 12.

În 1821 a fost fondată Loja “Ovidiu” din Chișinău în cadrul căreia activa poetul rus Pușkin, aflat în acel moment în exil în capitala Basarabiei.

„B nai Brith”

„B nai Brith” („Fiii Legământului”) este o Asociație evreiască înființată la 13 octombrie 1843 în SUA cu scopul promovării culturii și tradițiilor iudaice, respectiv, “idealurile fundamentale ale poporului evreiesc”. Misiunea „B nai Brith” derivă din cuvintele lui Abraham” Să fii o binecuvântare”. Caritate, iubire frățească și armonie, reprezintă principiile fundamentale pe care se întemeia activitatea „B nai Brith”. ‘Când un străin vine în cortul nostru , el îl găsește iluminat de idealurile, de credința, dreptate și pace, caritate, ajutorare, cooperație și adevăr. Menorach cu șapte brațe transformă corpul nostru într-un templu.” „B nai Brith” nu are un caracter politic, însă se implica în cazurile de persecuție îndreptate împotriva evreilor. Ordinul avea un caracter filantropic, implicându-se relațiile sociale dintre membrii săi. Dimensiunea sa literară este reflectată dev preocuparea sa de a promova literatura și cultura ebraică. Existența „B nai Brith” se dorește a fi o “chezășie” pentru reclădirea Palestinei. Membrii săi nu au însă nimic în comun cu Masoneria, cu toate că se autodenumesc întrei ei frați, se reunesc în loji, și, parțial, folosesc un vocabular împrumutat de la masoni. „B nai Brith” dispunea de o bună organizare, fiind prezent în diferite state: Germania, Cehoslovacia, Austria, deținea o bună reprezentare. Funcționau câte trei – patru loji „B nai Brith” în Berlin, Franfurt am Main, Viena, Hamburg. În fiecare comunitate, lojile dispuneau de o clădire proprie denumită Logenheim/Căminul lojei. Alte loji funcționau în Danemarca, Olanda, Elveția, Polonia, România, Serbia, Bulgaria, Turcia, Egipt, Siria și Palestina și Canada. În spațiul românesc activitatea „B nai Brith” este strâns legată de acțiunile lui Benjamin Peixotto, consul al SUA la București. Unul dintre conducătorii Bnai Brith România a fost regretatul academician Nicolae Cajal. O serie de frați, Abraham Cohen, Mayer Marcus, N. C. Popper au creat o vastă rețea de loji în Moldova. O lojă „Bnai Brith” a funcționat la Cernăuți (Orient nr. 669). Membrii „B nai Brith” pot deveni masoni, nu și invers. În 1937 odată cu ordinul lansat de către regele Carol al II-lea privind interzicerea lojilor masonice, loja „B nai Brith” din Cernăuți a fost și ea închisă, iar sediul ei a fost sigilat de către Chestură. Gestul autorităților a fost taxat de către medicul Josef Ohrenstein, directorul Spitalului Evreiesc din Cernăuți și președintele lojii „B nai Brith” din capitala Bucovinei Istorice. Loja Orient „B nai Brith” Cernăuți a fost înființată de către comunitatea evreiească în 1911, având un caracter eminamente caritativ. În 1924 ea s-a înregistrat la Tribunalul Cernăuți, pentru a obține personalitate juridică, având denumirea de Societatea Umanitară Israelită Orient „B nai Brith”. Ea a fost închisă în baza ordinului Direcțiunii Generale a Poliției (9251/1937), măsura fiind aplicată și altor societăți. Medicul Josef Ohrestein a redactat și înaintat un Memoriu Chesturii Cernăuți, argumentând că faptul că, în fond, „B nai Brith” Cernăuți, nu era nicidecum o loja masonică, chiar dacă adăugarea în titulatura acesteia a cuvântului loja, ar fi putut sugera acest lucru. În realitate, „B nai Brith” nu era o lojă masonică, statut despre care autoritățile române nu erau deloc convinse, iar membrii săi erau exclusiv evrei. Din acest motiv, la 11 decembrie 1937, Inspectoratul Regional de Poliție Cernăuți era invitat să-și expună punctul de vedere de către Ministerul de Interne. Răspunsul Inspectoratului Regional de Poliție Cernăuți transmis printro radiogramă Direcției Generale a Poliției București, la 12 decembrie, menționa faptul că, “organizațiunea internațională „B nai Brith” cu sediul la Viena are în acelați timp, un caracter filantropic și masonic, cu un ritual mai redus”. În Statutul Societății funcțiuni care nu apăreau în cazul unor organizații filantropice propriu zise, precum “Mentor”, „Mareșal” și „Gardian”. În cazul dizolvării „B nai Brith” averea și patrimoniul acesteia revenea comunității evreiești din Cernăuți. „B nai Brith” Cernăuți a fost definitiv închisă de către autorități. Decizia purta semnătura lui Armand Călinescu, Ministru de Interne. În timpul comunismului au avut de suferit, însă au continuat să activeze în exil. „B nai Brith” funcționează din nou – cu succes – în zilele noastre.

17.„B nai Brith”, 1911-1931.

Francmasoneria și Marea Unire din 1918

Francmasonii au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în Consiliile naționale din Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Ardeal și Basarabia (Sfatul Țării), unde au militat pentru o unire necondițională cu Vechiul Regat, cât și la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), pentru recunoașterea noilor granițe, iar în Parlamentul României Întregite, pentru extinderea în vechiul Regat a anumitor noi legi care aveau rolul de consolida regimul politic democratic, (reforma agrară, învățământ obligatoriu pentru toate gradele, dreptul de vot pentru ambele sexe sau cetățenia fără discriminări de ordin confesional sau de limbă. Alexandru Vaida Voevod (1872–1950), medic și om politic transilvănean s-a înscris în loja intelectuală “Ernest Renan” în cursul primelor luni ale anului 1919. Prestația ilustrului om politic ardelean în Parlamentul de la Budapesta, luările sale de cuvânt au reflectat influența ideilor constituției masonice a lui Anderson din 1723, iar activitatea sa ulterioară, va certifica deschiderea lui Vaida Voevod spre principiile masonice. La 14 mai 1919 șase români –membri ai delegației de pace de la Paris la Conferința Păcii (Al.Vaida-Voevod, Caius Brediceanu, Mihai Șerban, Gh. Crișan, Ion Pillat, Traian Vuia și Voicu Nițescu – au solicitat inițierea de către Loja “Ernerst Renan”. La 24 mai 1919 Marcel Huart, redactor la “Le Temps” scria către Marele Orient al Franței, că „acești profani nu sunt decât de puțină vreme la Paris. Ei se vor reîntoarce după încheierea definitivă a păcii cu România, unde anumite societățin secrete funcționează, dar unde francmasoneria nu există și unde, admiși în ordinal nostru, ei se vor grăbi să constituie unul sau mai multe ateliere affiliate Marelui Orient al Franței (…) vă rog deci a binevoi să autorizați Loja Ernest Renan să scurteze pentru acești profane procedura de anchetare înaintea inițierii.. (….) de a li se conferi rapid și în acord cu Ordinul Consiliului, gradele succesive de companion și maestru”. La 7 iulie 1919 solicitanții au fost invitați la sediul Marelui Orient al Franței (Paris, Cadet, 16). La 29 iulie 1919 venerabilul Lojii Ernest Renan ia confirmat lui Alexandru Vaida Voevod acceptul primirii românilor în masonerie. Odată admis, Vaida- Voevod a avut acces și întâlniri semnificative cu personalități de seamă ale Republicii Franceze.

1.Alexandru Vaida Voevod.

Academicianul Dan Berindei, un fin și apreciat cunoscător al acestor împrejurări, scrie că: „La Conferința de Pace din 1919, Alexandru Vaida-Voevod (întâi șeful delegației Transilvaniei, apoi al delegației României și prim-ministru după retragerea lui Brătianu) și-a dat seama că are nevoie de sprijin mason. S-a sfătuit cu Ionel Brătianu, apoi cu Maniu. Cu dezlegarea lor, a luat legătura cu Loja «Ernest Renan» alcătuită în principal din jurnaliști. Nu întâmplător a ales-o. A intrat în ea cu toată delegația transilvană și cu Ion Pillat, omul de legătură și nepotul lui Brătianu. Întâlnirile lor cu jurnaliști organizate prin venerabilul lojii au făcut lobby României Mari".   Vaida Voevod îndeplinea înalta misiune de președinte al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), urmărind să obțină recunoșterea internațională din partea Înaltelor Puteri Aliate și Asociate reunite în capitala Franței. La 20 septembrie 1919 Alexandru Vaida Voevod a luat parte la ședința de închidere a Marelui Orient al Franței. El a avut șansa să discute și să pledeze cauza României în fața lui George Clemenceau și David Lloyd George în alte condiții decât a făcut-o Ionel Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și cel mai de seamă lider politic al României interbelice. În 1928 Alexandru Vaida Voevod a fost ales Mare Orator Adjunct (la 21 iunie 1923 el fusese ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României, având gradul 33).

“Rotary Club”

“Clubul Rotary” a fost înființat în România la 17 aprilie 1929 având 31 de membrii fondatori și purtând numărul de 3146. Au apărut în decurs de doar un an, cluburi la Timișoara, Cernăuți, Câmpina, Iași, Ploiești și Brașov. Prima Convenție Rotariană din România a avut loc la București (10-11 octombrie 1931), fiind deschis de către renumitul matematician Gheorghe Țițeica. Următoarele Convenții ale rotarienilor români au avut loc la Brașov (1932) , Iași (1933) , Constanța (19340, Cernăuți (1935), Arad (1936) , Sinaia (1937), Cluj ( 1938). “Rotary Club Internațional” a fost interzisă de către regele Carol al II-lea în 1939. Activitatea sa a fost reluată în 1992, primul club din București primind charta din mâinile președintelui de atunci al “Rotary Club International”, Excelența Sa S. Sabou. Rețeaua “Cluburilor Rotary” s-a reinventat după 1990, când au fost înființate în Timișoara, Cluj, Arad, Mangalia, Alba Iulia, Iași, Bacău, Târgu Mureș, Sibiu, Galați, Brăila, Buzău, Ploiești, Vaslui, Alexandria, Călărași, Suceava ș.a.

2.Sursa: ANIC fond MPN-Presă externă, dosar 281.

Capitolul IV

Francmasoneria română în perioada interbelică (1919-1939)

Interbelicul românesc reprezintă pentru unii specialiști, o pagină frumoasă a istoriei României, iar pentru alții o perioadă complexă, dificilă, asociată unor mari abuzuri, violențe, populism, demagogie, naționalism, antisemitism, slabe performanțe economice și sociale. Pentru un analist atent, obiectiv, aplecat asupra realității perioadei interbelice românești, distingem o evoluție inegală sub raportul performanțelor economice, cu puternice convulsii sociale în anii “20 și 1929-1933, datorită crizei economice imediat în primii ani de după încheierea Marelui Război și ulterior, a crizei economice de supraproducție mondială. În 1938 economia Regatului Român a atins nivelul său de dezvoltare cel mai înalt (la care, în permanență s-au raportat ulterior, specialiștii totalitarismului comunist), nivelul de trai al românilor plasându-se peste cel al bulgarilor, iugoslavilor, grecilor și foarte aproape de cel al polonezilor, maghiarilor și cehoslovacilor. Străinii veniți în România, erau suprinși să vadă circulând pe străzi mărci renumite de automobile aparținând unor firme celebre în epocă, dincolo de tradiționalismul și conservatorismul lumii rurale. Acest tablou reflectă o Românie aflată la confluența Orientului cu Occidentul, în care se regăseau ușor influențele culturii austro-germane, maghiare și franceze, alături, firește, de profunzimea spiritualității românești de filiație greco-orientală, romano și greco- catolică, mozaică, luterană de confesiune augustană și mahomedană. Unul dintre aspectele cele mai relevante pentru sănătatea democrației românești interbelice îl reprezintă situația minorităților naționale, în mod predilect pentru cazul de față, acela al evreilor (aceștia fiind mai toți de confesiune mozaică, excepțiile fiind desigur, extreme de puține). Un simbol clasic al alterității, evreii din Bucovina (integrați în cultura austro-germană a provinciei) purtători ai culturii și civilizației germanice, cei din Basarabia (integrați în cultura rusă) și cei din Transilvania, mulți dintre aceștia asimilindu-se culturii maghiare, considerându-se maghiari, au reprezentat o problemă de integrare pentru Regatul Român, ei fiind în ochii autorităților “străini”. Fenomenul nu era deloc nou, în fapt un curent antisemit a caracterizat elitele societății românești din Vechiul Regat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Numărul