Franchisingul, Garantie a Succesului In Afaceri

Franchisingul, garanție a succesului în

afaceri

LUCRARE DE LICENȚĂ

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Conceptul de franchising

1.1. Originea și evoluția conceptului de franchising

1.2. Analiza divereselor tipuri de franchising

1.3. Avantajele și dezavantajele franchisingului

1.4. Etapele derulării afacerii în sistem franchising

Capitolul 2. Contractul de franchising

2.1. Etapele realizării contractului de franchising

2.2. Părțile și obiectul contractului de franchising

2.3. Conținutul contractului de franchising

2.3.1. Principii ale contractului de franchising

2.3.3. Clauzele contractului de franchising

2.3.2. Elemente ale contractului de franchising

2.4. Delimitări dintre contractul de franchising și alte tipuri de

contracte

Capitolul 3.Studiu de caz McDonald’s

3.1. Istoricul firmei

3.2. Elemente caracteristice ale companiei McDonald’s

3.2.1. Cultura organizațională

3.2.2. Strategiile firmei McDonald’s

3.2.3. Analiza swot McDonald’s

3.3. McDonald’s în România

3.4. Caracteristicile contractului de franciză McDonald’s

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Lucrarea de față își propune să se concentreze asupra importanței franchising-ului într-o afacere, care leagă titularul afacerii de success de comercianții interesați în dezvoltarea propriei afaceri.

În acest sens franchisingul reprezintă un sistem de comercializare bazat pe o colaborare stransă și continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Franchising-ul este, prin excelență, sistemul cel mai dezvoltat și utilizat de unificarea economică internațională. Succesul pe care l-a cunoscut franchising-ul ca instrument de cooperare internațională se datorează, în principal, acțiunii similare a doi factori, și  anume: tendința de globalizare a economiei mondiale și tendința de partajare și diminuare a riscului în afaceri.

Tehnica operațiunilor de franchising prezintă avantajul că riscurile sunt împărțite între franchisori și franchiseri. Franchiserii (franchisees) care aparțin rețelei de franchising sunt independenți între ei din punct de vedere economic, financiar, și juridic, fapt ce face posibil ca o eventuală criză care afectează un franchiser sau chiar o piață geografică dependentă de un subfranchisor să nu se propage către ceilalți membrii ai rețelei sau către societatea franchisoare.

Franchising-ul a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evoluții dintre toate genurile de operațiuni comerciale, profitând atât de conceptul său de afaceri, cât și de contextul internațional în care această tehnică managerială s-a dezvoltat.

La inițierea unei operațiuni de franchising, potențialul franchisee trebuie să cunoască mecanismul derulării afacerii francizate și clauzele contractuale care guvernează desfașurarea afacerii, să înțeleagă în ce măsură anumite prevederi ale contractului de franchising îi sunt favorabile sau nu.  Altfel spus, trebuie să știe ce să ceară la masa tratativelor, atunci când negociază un contract de franchising. Pe de altă parte, având în vedere diversitatea oportunităților de franchising, viitorul franchisee trebuie să stie să aleagă operațiunea de franchise care se potriveste cel mai bine cu domeniul și cu posibilitățile sale. 

Cel mai elocvent exemplu pentru observarea dezvoltării unei companii prin franciză este reprezentat de firma McDonald's, cea mai cunoscută afacere de acest tip din lume. Succesul faimoasei rețele de restaurant fast-food are un rol esențial în promovarea și extinderea acestui sistem în întreaga lume.

Capitolul 1. Conceptul de franchising

1.1. Originea și evoluția conceptului de franchising

Franchisingul reprezintă o tehnică de afaceri economice prin care o firmă de succes denumită franchizor cedează unei alte organizați denumită franchiser(franchisee) dreptul sau privilegiu să facă afaceri economice într-un anumit mod, pe o perioadă determinată de timp și într-un loc determinat, în schimbul unor procente din cifra de afaceri sau din profitul realizat.

Franciza reprezintă un sistem de comercializare bazat pe o colaborare stransă și continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Franchisingul este un contract între două sau mai multe persoane, având ca obiect acordarea unei concesiuni prin care franchiserul primește de la franchisor dreptul de a se angaja în producerea, ofertarea, vânzarea sau distribuirea unor bunuri sau servicii conform unui anumit plan general de marketing elaborat de franchisor.

Franchisingul oferă astfel posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputație înaltă și posedă o experiență bogată.

Cuvântul franchisee provine din limba franceză, având înțelesul de privilegiu în vânzarea unor produse . Chiar dacă din punct de vedere etimologic nu s-a putut stabili, în mod unanim, cum anume a fost adoptat în vocabularul internațional termenul de „franciză”, se apreciază că originea acestuia vine de la verbul „francher” din limba franceză, care semnifică „acordarea unui privilegiu”. În alte opinii, semnificația cuvântului medieval franțuzesc era aceea de „a elibera”. La început, privilegiul era acordat de lege și se referă la colectarea taxelor locale, organizarea târgurilor, editarea de cărti, producerea de băuturi alcoolice, adică la monopolul statului într-un domeniu de activitate.

Francizele au apărut ca modalități de vânzare la presiunea creșterii producției. Distribuția în sistem de francize s-a dezvoltat treptat, datorită imposibilității producătorilor de a cumpăra proprietăți imobiliare de pe alte piețe, de a descoperi forța de muncă potrivită și mai ales, de a-și administra afacerile de la distanță.

Apariția francizei a fost determinată și de nevoia de a ocoli prevederile legislative americane antitrust. Legile antitrust interziceau vânzarea produselor direct de către producători către utilizatori.

În anul 1858, Isaac Singer a înființat, Singer Sewing Machines Company, o rețea de distribuție de mașini de cusut prin agenți de vânzare independenți pe un anumit teritoriu. Singer le oferea agenților asistență tehnică și know-how. Vânzătorii aveau obligația de a instrui cumpărătorii cum să folosească mașinile.

Cu toate că afacerea a funcționat numai timp de 10 ani, Singer a pus astfel bazele aranjamentelor de tip franciză. Isaac Singer este cunoscut ca fiind primul francizor în domeniul distribuției. Ideea lui Isaac Singer a fost preluată și de alți mari producători precum: Ford, Coca-Cola sau General Motors. 

Directorul General Motors, Peter Sloan, a creat în 1929 o rețea de vânzări, recunoscută a fi prima rețea modernă de distribuție în sistem de francize.
În același an, în Cehoslovacia, compania BATA a creat o rețea de vânzări considerată prima franciză industrială. Și în Franta, Lanaria din Roubaix a dezvoltat rețeaua de distribuție a produselor din lână numită Pingouin.
Francizele au înregistrat un salt spectaculos dupa cel de-al doilea război mondial. Distribuția a cunoscut o evoluție graduală de la distribuția producției către distribuția de servicii. Clasa medie americană, devenită mai mobilă, începea să fie interesată de restaurante tip drive-in. Erau preferate francizele fast-food și tot ce era făcut repede, în viteză și dacă se poate, din mașină, inclusiv vizionările proiecțiilor cinematografice.
Rețeaua de șosele a adus cu ea servicii specifice: benzinării și servicii complementare. S-au dezvoltat serviciile auto, închirierile auto, comunicațiile, restaurantele, hotelurile, magazinele, toate standardizate în lanțuri de distribuție. Experiența anilor `40, când Standard Oil și Texaco au explodat efectiv de-a lungul rutelor americane, a fost preluată de lanțurile de hoteluri Travelodge și Sleepy Bear.
Aceste francize de începuturi erau contracte simple, care stabileau prețul și termenele de plată și acordau puțină atenție relației de afaceri dintre părți. Accentul se punea pe revânzarea bunurilor produse de francizor.

Important de subliniat este faptul că, la acea vreme, francizații nu promovau o imagine comună, ci își dirijau singuri și foarte diferențiat afacerile.

În anii, ‘50, sistemul francizei a fost revoluționat de americanul Ray Kroc, considerat părintele afacerii în sistem de francize ( business format franchising). Ray Kroc a descoperit în San Bernardino, California, un magazin care vindea rapid hamburgheri la 15 cenți bucata, cartofi prăjiti și shake. În 1955, oferea spre vânzare alături de o idee de produs o chiftea între două jumătăți de chiflă și un concept managerial, un desing specific de magazin, o reclama și o instruire profesională. Numele magazinului era McDonald’s. Kroc a sesizat succesul extraordinar al acestei afaceri simple și a decis să multiplice formatul ei și să îl răspândească în întreaga țară. Fiecare nou magazin a repetat afacerea în detaliu, de la procedurile de vânzare până la decorul locației. În timp, McDonald`s a devenit mai mult decât un simplu lanț de restaurante, schimbând  percepția oamenilor față de valoarea conceptului de franciză și față de ideea de marcă. Modelul Mc Donald`s a fost preluat repede și de alți francizori.

Prin anii, ‘60, majoritatea stațiilor de benzină adoptau o imagine unică, repetată întocmai în toate unitățile lanțului de distribuție.

Regula controlului strict al calității serviciilor și al uniformității lor a câștigat teren. Odată cu ea s-au dezvoltat și marile lanțuri de desfacere: Kentucky Fried Chiken(KFC),TacoBell,HolidayInn,Shake`sPizza.
La sfârșitul anilor, ‘60, în SUA, cifra de afaceri a activităților desfășurate pe bază de francize era de aproximativ 90 de miliarde de dolari. Această cifră a crescut de sașe ori în urmatorii treizeci de ani. În anul 1991, sistemul american de vânzări în sistem de francize echivala, ca valoare, cu a șaptea putere economică a lumii (Financial Times din 4 mai 1991). 

În europa anilor, ‘90 existau aproximativ 85.000 de francizați și 1.600 de rețele de francize. Pe piața europeană, Franța realiza 10% din comerț în sistem de francize.
Dezvoltarea sistemului de distribuție în francize a dus la apariția primelor reglementări privind contractele de franciză. Obținerea uniformității și a garantării calității serviciilor a dus la forme prea stricte de control din partea francizorului, considerate abuzuri de către instanțele comerciale. În acest context, în anul 1979, în SUA a fost adoptată legea federală ,,Full Disclosure Act’’.

Legea a restrâns francizorului libertatea de a impune francizatului anumite condiții prin contractul de franciză. Mai mult, francizorul a fost obligat să furnizeze beneficiarului informații precontractuale despre metodele folosite, know- how-ul său, date economice și juridice despre afacerea sa.

În Europa, în 1986, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a reglementat franciza ca figură juridică distinctă.

Doi ani mai târziu, Comisia Comunităților Europene a adoptat decizia nr. 4087/1988 cu privire la concurență și acordurile de franciză. În această decizie, .600 de rețele de francize. Pe piața europeană, Franța realiza 10% din comerț în sistem de francize.
Dezvoltarea sistemului de distribuție în francize a dus la apariția primelor reglementări privind contractele de franciză. Obținerea uniformității și a garantării calității serviciilor a dus la forme prea stricte de control din partea francizorului, considerate abuzuri de către instanțele comerciale. În acest context, în anul 1979, în SUA a fost adoptată legea federală ,,Full Disclosure Act’’.

Legea a restrâns francizorului libertatea de a impune francizatului anumite condiții prin contractul de franciză. Mai mult, francizorul a fost obligat să furnizeze beneficiarului informații precontractuale despre metodele folosite, know- how-ul său, date economice și juridice despre afacerea sa.

În Europa, în 1986, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a reglementat franciza ca figură juridică distinctă.

Doi ani mai târziu, Comisia Comunităților Europene a adoptat decizia nr. 4087/1988 cu privire la concurență și acordurile de franciză. În această decizie, franciza este definită ca un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, nume comerciale, firme, desene și modele, drepturi de autor, destinate a fi exploatate pentru revânzarea de produse și prestarea de servicii de către utilizatorii finali.  Pe de altă parte, francizorii și francizații s-au organizat în asociații și au adoptat propriile norme de conduită.

În 1971 a luat ființă Federația Franceză de Franciză care, în 1972, a adoptat un cod deontologic, revizuit ulterior.

Tot în 1972 s-a înființat Federația Europeană de Franciză, care a adoptat Codul deontologic European al Francizei, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991.
În SUA, în anul 1992, a luat ființă American Association of Franchisees and Dealers. Asociația a adoptat The Franchise Bill of Rights și Fair Franchising Standards, documente ce conțin reguli de conduită în afaceri în sistem de francize.
De asemenea, s-a înființat Asociația Internațională de Franciză, care a adoptat un cod etic riguros, având la bază reguli de conduită, bine stabilite și foarte exigente. Pe baza informatiilor oferite de asociațiile naționale de franciză, în anul 1995, Arthur Andersen, în colaborare cu Consiliul Mondial al Francizei, a întocmit și publicat un studiu cu privire la răspândirea francizei în lume.
În prezent, francizele pătrund pe toate continentele, în toate tările, în cele mai diverse domenii de activitate și răspunde tendinței de globalizare a economiei mondiale și de unificare a pieței internaționale.

Franchisingul va reveni în Europa în secolul XX după ce peste Ocean, va deveni o afacere de succes, astfel un renumit om de afaceri nord-american consideră franchising-ul ca fiind”inima sistemului anteprenorial contemporan”.

Se pot delimita două etape în evoluția franchisingului și anume: 

I. Etapa franchisingului tradițional este caracterizată de aplicarea franchisingului în cadrul următoarelor 3 ramuri :

1. În domeniul distribuției automobilelor și  a tehnicii de uzcasnic. Firma germană Singer utilizează schema franchisingului încă din 1860, iar compania americană General Motors, care astăzi comercializează 95% din produsele sale prin dealeri – franchisee –din anul 1911.

2. În domeniul îmbutelierii și distribuirii băuturilor răcoritoare. Pioneratul în această ramură aparține companiei Coca-Cola care practică franchisingul din 1886, urmată de Pepsi-Cola și alte întrprinderi similare.

3. În domeniul livrării produselor petroliere. Companiile ofereau stațiilor alimentare produsele sale în sistem de franchising, eliberându-se astfel de funcțiile de comercializare în detalii.

II. Cristalizarea franchisingului în format de afaceri ( Business Format Franchising). Tranzacțiile tip franciză încep să fie reglementate de asociațiile de profil din diferite tări. Această perioadă, debutează în anii ‘50 în SUA și în anii ‘60 în Europa Occidentală odată cu extinderea francizei în sfera serviciilor, în special al celor de tipul restaurantelor fast-food sau a celor de întreținere a caselor și automobilelor etc. A fost instituționalizată necesitatea existenței unui contract de transmitere a dreptului de utilizare a numelui, mărcii comerciale, emblemei cedentului pe o perioadă de timp stabilită și pe un teritoriu delimitat. Așa zisul Manual operațional, trebuie să conțină toate prevederile ce trebuie respectate cu strictețe de cesionar. Acesta este oferit cesionarului după finalizarea negocierilor și încheierea contractului.

Principalele caracteristici ale „franchisingului format de afaceri ”acceptate de majoritatea asociațiilor de franchising din diferite țări  sunt:

1. Existența unui contract de transmitere a dreptului de utilizare a numelui ,mărcii comerciale’ a emblemii franchiserului pe o perioadă de timp stabilită și pentru un teritoriu stablit.

2. Obiectul franchisingului este, de obicei  o activitate care a fost deja testată, ca o formulă de operare și funcționează eficient.

3. Franchisingul oferă întregul concept al afacerii, ca formă a unui Manual operațional, prevederele căruia trebuie să fie respectate cu strictețe de către franchisee. Manualul operațional, este oferit franchisee-ului după finalizarea negocierilor și semnarea contractului.

4. Franchiserul transmite franchisee-ului experiența sa de dirijare a afacerii, în corespundere cu metodele și principiile expuse în Manualul operațional. Aceasta are loc în prima perioadă de colaborare în cadrul unor cursuri de instruire aplicativă.

5. Franchiserul asigură acordarea unor servicii de suport pentru a contribui la succesul franchisee-ului, inclusiv:

• Asistența în demararea afacerii, inclusiv, în obținerea finanțării necesare.

• Publicitatea și promovarea numelui de marcă/firmă și a ofertei pe piață.

• Cercetări de marketing (evaluarea potențialului și preferințelor pieței și selectarea locului de amplasare a unităților comerciale).

• Obținerea autorizațiilor și a licențelor necesare pentru activitate.

• Suportul în închirierea terenului, proiectarea, construirea, designul interiorului localului.

• Participarea la negocierile cu furnizorii de echipamente, materii prime, mărfuri,etc.

• Suport în stabilirea unui sistem eficient de contabilitate.

6. În schimbul suportului și serviciilor acordate de franchiser, franchisee-ul se obligă să efectueze următoarele plăți:

• Taxa inițială fixă (taxă de aderare la grupul economic și de obținere a dreptului de a activa pe teritoriul respectiv).

• Taxa de redevență / royalty (plata periodică pentru utilizarea obiectelor de proprietate intelectuală, stabilită în funcție de cifra de afaceri înregistrată).

• Taxa de publicitate (pentru publicitate, măsuri de promovare a mărcii și a

francizei în teritoriul franchisee-ului).

7. Franchisee-ul se obligă, în unele cazuri, să achiziționeze produsele, materialele și echipamentele necesare pentru derularea afacerii de la furnizorii recomandați de franchiser. În așa cazuri franchiserul, de obicei, beneficiază financiar de pe urma aranjamentelor menționate și, în schimb, efectuează unele reduceri ale taxei de redevență.

8. Implicarea franchiserului în afacere nu trebuie să afecteze independența franchisee-ului, deoarece businessul aparține acestuia din urmă și el este liber să dispună de el la propria dorință. Însă, în cazul vânzării francizei în funcțiune, dreptul preferențial de a decide aparține deseori franchiserului. Indiferent de diferitele forme ale sistemului de franciză care apar pe arena mondială și în țările europene, sistemul de franciză prin excelență este, prin definiția clasică, un sistem de distribuție organizat prin cooperație verticală a unor întreprinzători independenți din punct de vedere juridic și financiar, pe baza unor raporturi de obligații contractuale de durată.

1.2. Analiza diverselor tipuri de franchising

În această perioadă de intensificare crescândă a procesului de independență în plan internațional, de pătrundere și expansiune pe piețele externe, franchising-ul se prezintă ca o tehnică complexă de cooperare. Se remarcă o preocupare constantă de modernizare și adaptare continuă a acestui mecanism la cerințele mereu în schimbare ale pieței, ceea ce a determinat ca, în decursul timpului, franchising-ul să capete o diversitate de forme, după cum urmează:

A. Un prim criteriu de clasificare îl constitiue tipul de marcă de licențială în cadrul operațiunii de franchising în raport cu care distingem:

* Franchising-ul de comercializare constitiue sistemul în care franchisee-ii vând anumite produse, purtând marca de comerț a franchisorului utilizând metodele comerciale puse la punct de aceasta din urmă.

* Franchising-ul de servicii a fost definit de Curtea de Justiție a Comunităților Europene ca fiind operațiunea prin care franchisee-ii prestează servicii sub marcă de servicii a franchisor-ului și se supun instrucțiunilor acestuia din urmă.

* Franchising-ul industrial constituie modalitatea prin care franchisee-ul fabrică el însuși, dupa indicațile franchisor-ului, produse pe care le vinde sub marca de fabrică a acestuia din urmă.

B. Tipologia operațiunilor de franchising poate fi sistematizată și din perspectiva modalităților particulare de desfășurare a activității în cadrul franchising-ului în raport în care se disting urmatoarele forme:

* Franchising-ul financiar reprezintă o soluție de obținere de fonduri necesare deschiderii unui stabiliment în anumite domenii de activitate îndeosebit în cel hotelier sau de restaurant, ceea ce reprezintă un efort investițional uriaș din partea franchisee-ului.

* Franchising-ul de stand, constă în amenajarea de către franchisee în spațiul său comercial, a unui stand distinct, după metodele și specificațiile franchisor-ului în care produsele sunt comercializate sau sunt prestate servicii sub marca franchisor-ului și în conformitate cu know-how aferent.

* Franchising-ul asociativ, este aceea formă de franchising, în care fie una din părții dețin părții din capitalul social ale celeilante părții, fie ambii partenerii dețin reciproc participații la capitalul social.

* Multi-franchising-ul privește situația în care părțiile convin că franchisee-ul să înființeze și să gestionze mai multe spații comerciale formând propiu său lanț.

* Pluri-franchising-ul constituie cadrul în care aceleaș franchisee încheie mai multe contracte de franchising cu franchisori diferiți, care vizează comercializarea de produse complementare sau prestarea unor servicii complementare.

* Franchising NISA reprezintă sistemul dezvoltat în ultimii anii îndeosebit în domeniul prestării de servicii hoteliere și restaurantelor și are la bază licențierea acelor mărcii care se bucură de un nume în domeniul de activitate și în segmentul de piață vizat.

C. Dupa natura juridică a relației dintre franchisor și franchisee-ii.

*Franchising-ul este o modalitate rapidă de internaționalizare a rețelei de franchising în care franchisorul are control direct asupra franchisee-ilor din străinătate.

*Master franchising-ul este un contact prin care franchisorul acordă unei persoane numită master franchisee dreptul de a desfășura o afacere în sistemul franchising într-o zonă în care el deține exclusivitate, prin încheierea de contact cu terții.Master-franchisingul este un montaj complex care pune în relație trei părții:

franchisor-ul, master-franchisee-ul și sub-franchisee-ii fiind urmat din două tipuri de contacte: un contact între franchisor și master-franchisee și celelante, între master-franchisee și sub-franchisee-ii acestuia.

Sistemul dat este avantajos atât pentru franchiser, cât și pentru subfranchiserul local, deoarece primul, minimizându-și riscurile, are posibilitatea să-și extindă afacerea și să obțină venituri din realizarea francizei, iar subfranchiserul local beneficiază de drepturi exclusive pentru dezvoltarea afacerii pe un teritoriu și obține venit din taxele achitate de franchisee-urile locale.

Partenerii de franchising desfășoară activitate sub orice formă de organizare juridică, în conformitate cu legislația țării lor de reședință.

1.3.  Avantajele și dezavantajele franchisingului

Sistemul de franchising combină avantajele unei firme de dimensiuni reduse cu cele ale companiilor mari.

Atât franchisee-ul cât și franchiserul primesc ceea ce le lipsește într-un mod mai rapid și la costuri mai reduse în comparație cu practica obișnuită de antreprenoriat.

Avantajele franchiserului

Extinderea afacerii cu investiții minime

Organizarea producerii și comercializării produselor se efectuează mult mai rapid, deoarece se utilizează capitalul și eforturile antreprenorilor-franchisee din teritoriu. Uneori franchisingul oferă singura oportunitate de a pătrunde pe unele piețe externe.

Obținerea veniturilor suplimentare

Taxele achitate de franchisee (taxa inițială și taxa de publicitate) reprezintă o recompensă destul de convenabilă pentru franchiser. Indiferent de tipul de franchising, franchisee trebuie să plătească:

• Taxa inițială unică, ce reprezintă o sumă fixă achitată pentru dreptul de a

practica afacerea sub marca franchiserului pe un anumit teritoriu, precum

și o recompensă a cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului și consultații. Mărimea taxei inițiale variază de la un franchiser la altul și poate fi egală cu milioane de dolari. De regulă, franchisee achită taxa imediat după încheierea contractului. Pentru a atrage un număr mai mare de franchisee, unii franchiseri divizează taxa inițială în două sau mai multe tranșe. De exemplu, 50% la momentul încheierii contractului, 25% cu o săptămână înainte de lansarea cursurilor de instruire a personalului și 25% după finalizarea cursurilor.

• Royalty este o taxă periodică pe drepturile de marcă, ce reprezintă recompensa pentru dreptul de a obține o franciză. Mărimea taxei date este stipulată în contract și constituie de la 0 până la 15% de la un indice de activitate, de regulă de la cifra de afaceri înregistrată sau veniturile de la vânzări.

• Taxa pentru publicitate se calculează în procente din cifra de afaceri înregistrată și se folosește pentru marketingul și promovarea afacerii. Astfel franchiserul beneficiază de reducerea cheltuielilor legate de distribuirea și marketingul produselor, deoarece acestea sunt parțial acoperite de către franchisee prin taxa pentru publicitate.

Conducere mai eficientă și mai profitabilă a afacerii, deoarece experiența a

demonstrat că nici cel mai bun angajat nu va fi la fel de interesat de succesul

afacerii ca proprietarul acesteia.

Evitarea unor probleme legislative

Legislația anti-monopol prevede unele restricții legate de acordurile de distribuire a teritoriilor între firme și coordonare a prețurilor. Sistemul de franchising poate permite ocolirea acestor bariere.

Economia de cheltuieli general-administrative

Întrucât franchiserul are nevoie de un număr mai mic de manageri, se reduc și cheltuielile de personal și altele de ordin general administrativ.

Avantajele franchisee-ului

Aderarea la o afacere de succes

Deoarece numele franchiserului și al ofertei, mărcii sale este bine cunoscut, succesul îl însoțește pe franchisee chiar din start. Din aceleași motive, riscul de faliment este mult mai redus în comparație cu businessul individual.

Extinderea experienței de succes în cadrul sistemului

Franchisee-ul nu este lăsat de unul singur cu problemele de afaceri. Experiența altor franchisee este generalizată și sistematizata de către franchiser  și utilizată în elaborarea noilor soluții.

Beneficierea de o gamă largă de servicii din partea franchiserului

Acestea include și alte servicii decât cele menționate mai sus: utilizarea rezultatelor activității de cercetare a franchiserului, beneficierea de pe urma programelor naționale de reclamă, servicii de proiectare și amplasare teritorială, consultații juridice, etc.).

Avantaje bazate pe puterea de cumpărare a franchiserului

Franchiserul, care are o rețea dezvoltată de franchisee achiziționează în cantități mari totul ce este necesar pentru activitatea lor, de aceea are posibilitatea negocierii calității necesare și a unor reduceri de prețuri.

Instruirea personalului și monitorizarea afacerii de către franchiser

Interesul în reușita afacerii se manifestă din partea ambelor părți, de aceea franchiserul organizează instruirea managerială înainte și după deschiderea afacerii.

Protecția teritorială bazată pe drepturile exclusive de distribuție

Dacă această clauză este stabilită în contract, atunci franchiserul nu va mai oferi drepturi similare altor franchisee în teritoriul vizat.

Franchisee-ul are o șansă mai mare de succes, numărul falimentelor

în cazul franchisingului este mai mic decât în cazul inițierii unei afaceri proprii, datorită sprijinului acordat de partenerul mai experimentat, micșorându-se astfel posibilitatea apariției unor erori. De exemplu, în SUA, conform datelor Administrației Micilor Afaceri (SBA), pe parcursul primilor 5 ani de activitate aproximativ 65% dintre întreprinderile care activează independent se închid, pe când în cazul întreprinderilor de franchising numărul celor ce dispar constituie doar 14% în decursul aceleeași perioade.

Asistență managerială și de marketing. Franchiserul acordă sprijin la instruirea personalului, consultanță permanentă etc.

Produse și servicii de calitate standard – franchisee-ul primește afacerea la

„pachet”, unde este prezentat în detalii procesul tehnologic, receptura etc. Astfel, nu există cheltuieli de timp și de bani pentru elaborarea produselor etc.

Cheltuieli reduse pentru promovarea produselor și a serviciilor, deoarece

franchiserul oferă un nume cunoscut deja, o marcă de prestigiu, iar franchisee-ul beneficiază de rezultatele campaniilor de promovare la nivel național desfășurate de franchiser

Dezavantajele franchiserului

Nereușita eventuală a unui franchisee se reflecta asupra întregului sistem

Franchiserul nu va putea, în acest caz, să întreprindă practic nimic. Principala asigurare de eșec constă în anticiparea tuturor riscurilor posibile înainte de semnarea contractului – pentru a le include în el.

Iar în caz extrem, el va fi nevoit să rezilieze contractul sau să nu-l prelungească pentru o nouă perioadă.

Astfel, franchiserul este dependent de dorința și abilitatea franchisee-ului de a respecta „regulile jocului’’.

Contradicția poziției franchisee-ului în sistemul de franchising

Franchisee-ul este încurajat să activeze ca o unitate de business independentă și, în același timp să respecte cu strictețe standardele francizei. Aceasta are uneori consecințe negative, când franchisee-ii încep a profita de independența primită și încetează, de exemplu, să mai plătească royalty, considerând succesul un merit exclusiv al său. Așa cazuri se întâmplă mai des atunci, când franchiserul adoptă o poziție pasivă și nu-i acordă suport necesar. Până la urmă părțile vor fi nevoite să facă ceea ce este prevăzut în contract, dar conflictele și procesele judiciare pot consuma eforturi importante ale acestora care ar  putea fi utilizate la dezvoltarea afacerii.

Acordarea unui sprijin tehnic și, uneori, chiar financiar către franchisee pe

toată perioada contractului de franchising.

Dificultăți în efectuarea controlului, deoarece franchisee este o întreprindere

independentă din punct de vedere juridic, iar controlul este cu mult mai redus în comparație cu al unei filiale. De asemenea, franchisee-urile sunt amplasate în diferite localități, ca urmare controlul este mai dificil de realizat, iar costurile acestuia – sporite.

Afectarea prestigiului, în cazul în care franchisee-ul falimentează sau se

confruntă cu situații dificile, acestea afectează negativ numele și prestigiul franchiserului.

Dificultăți în păstrarea confidențialității informației. Cu toate că în contract

este prevăzută clauza privind nedivulgarea informației comerciale, despre tehnologia folosită, metodele de instruire etc., există cazuri când informațiile obținute de la franchiser sunt utilizate chiar în detrimentul acestuia.

Dezavantajele franchisee-ului

Restricții asupra cumpărărilor

Franchiserul deseori impune franchisee-lor cumpărarea echipamentelor, produselor, materialelor, etc. de la depozitele sale sau de la anumiți furnizori agreați de franchiser.

Aderența strictă la operațiuni standardizate

  De și este proprietarul afacerii, franchisee-ul nu este independent, încadrarea în anumite standarde fiind obligatorie. În acest scop franchiserul face verificări și solicită rapoarte scrise, care necesită consum excesiv de timp.

Teritoriul francizei este dificil de a fi impus pieței

Cumpărătorul nu este obligat să cumpere doar în teritoriul în care locuiește, uneori achiziționând produse de lafranchisee-ii din teritoriile vecine.

Franchisee-ul nu este liber să vândă franciza

Chiar dacă din anumite raționamente economice aceasta poate deveni convenabil pentru el, decizia cu privire la cumpărător și distribuirea sumei încasate între franchiser  și franchisee aparține, de obicei, franchiserului.

Franchisee-ul are mult mai puține pârghii de influență asupra

franchiserului. Iar în caz că produsul, serviciul sau întreg sistemul capătă o imagine negativă pe piată, franchisee-ul va fi afectat, chiar dacă în calitate de antreprenor el a activat în strictă conformitate cu prevederile contractuale.

Respectarea riguroasă a tuturor operațiilor standardizate. Franchisee-ul este

obligat să activeze conform standardelor impuse de franchiser, care dispune de dreptul de a verifica regulat respectarea lor.

Linia limitată de produse – contractul prevede vânzarea unor produse sau

prestarea unor servicii aprobate de franchiser

Firma nu-i aparține niciodată cu adevărat. Cu toate că franchisee-ul este o

întreprindere independentă, ea trebuie să respecte cu strictețe cerințele impuse

de franchiser, antreprenorul neavând posibilitatea de a conduce firma așa cum

dorește s-o facă.

Costul ridicat al francizei și contribuția la profit

Franchisee-ul suportă cheltuielile pentru lansarea afacerii (procurarea sau închirierea spațiilor, amenajarea acestora, formarea stocului inițial etc.), investiția fiind de la 5000 euro, pentru o patiserie cu o suprafață de 8-12 m2 până la peste 500000 euro, în cazul unui magazin sau restaurant.

În concluzie : afacerile în afara sistemelor de franciză nu sunt pentru cei care nu tolerează să le fie condiționată activitatea de proceduri impuse din exterior, cei care au găsit în piață o nișă neexploatată, cei care au suficienți bani să investească într-o afacere nouă sau cei care au experiență în domeniul în care doresc să pornească propria afacere (ai nevoie de multă experiență pentru a crea un brand de succes). De asemenea, este bine atunci când aceste persoane au multe contacte în domeniul afacerii lor. Pentru restul ce doresc să devină antreprenori, ar trebui să profite de oportunitatea operării unei francize sub protecția unui brand cunoscut care le va da posibilitatea unei dezvoltări rapide încă de la început.

1.4. Etapele derulării afacerii în sistem franchising

Conceptul de bază al afacerii

În primul rând trebuie să se construiască conceptul de bază al afacerii destinate în sistem de franciză. Cu cât acesta este mai simplu, cu atât mai repede va fi înțeles și acceptat de viitorii francizați.

Descrierea propriu-zisă a afacerii trebuie să conțină: informații privind cadrul fizic în care compania își desfășoară activitatea, prezentarea activităților care se desfășoară în cadrul companiei, modul de obținere al profitului și informații despre furnizori și clienți.

Alegerea mărcii

Imaginea afacerii este asociată cu marca produselor sau serviciilor pe care firma le oferă. Numele mărcii trebuie să fie clar, scurt, ușor de pronunțat și să sune armonios în toate limbile în eventualitatea în care marca va deveni cunoscută la nivel internațional.

Testarea conceptului afacerii într-o unitate pilot

După descrierea conceptului de afacere, francizorul trebuie să le demonstreze viitorilor francizați că acesta are succes în practică. Pentru aceasta francizorul va testa conceptul de afacere într-o unitate-pilot pe o perioadă de minimum 12 luni. Dacă punerea în practică a conceptului de afacere demonstrează că afacerea funcționează, conceptul respectiv poate fi cedat prin franciză.

Ulterior, unitatea-pilot poate fi transformată într-un centru pentru pregătirea noilor francizați

Construirea pachetului de francize

În urma experimentării conceptului de afacere în unitatea-pilot francizorul primește informațiile necesare pentru construirea pachetului de francize, mai exact ceea ce francizorul va ceda prin contractul de franciză beneficiarului.

Pachetul de francize conține tot ceea ce francizatul trebuie să dobândească, să știe și să facă: metode de afaceri, regulile pe care trebuie să le respecte cei care vor adera la rețeaua de francize, manuale care descriu cum se produc și se vând anumite bunuri, drepturile referitoare la mărcile comerciale, numele comerciale, însemne ale magazinelor, durata contractului, valoarea totală a taxelor, profilul francizatului, strategii de promovare ș.a

Manualele operaționale

Francizorul stabilește procedurile și standardele pe care francizatul trebuie să le respecte în operarea zilnică a afacerii într-un document care se numește Manual operațional. Francizorul poate elabora unul sau mai multe manuale.

Unii francizori îți stabilesc regulile de operare în 3 manuale: Manualul de marketing, Manualul de produs sau serviciu și Manualul de identitate vizuală. Informațiile cuprinse în acestea asigură menținerea identității francizorului și a omogenității rețelei de franciză dezvoltate de el. Un Manual operațional bine analizat îl ajută pe francizat să își îmbunătățească șansele de suces, precum și potențialul de a avea profituri prin trasarea coordonatelor unui management mai eficient, mărirea numărului de clienți mulțumiți și fideli și consolidând relațile între francizor, francizat și clienții acestuia din urmă.

Promovarea afacerii în sistem de franciză și recrutarea francizaților

Pentru aceasta trebuie să alegă metoda optimă,prin care să-și promoveze afacerea. Publicitatea trebuie să le stârnească viitorilor francizați curiozitatea și interesul pentru afacerea în franciză.

Factori de reușită în franchising

Tradiția- se referă la specificul, tradițiile, obiceiurile fiecărei țări, în care se dorește demararea unei afaceri;

Legislația- presupune armonizarea legislației țării în care se realizează afacerea cu cea internațională;

Comunicarea-este esențială pentru reușita unei afaceri în franciză, prin schimbul reciproc de informații între ambii parteneri;

Testarea pieței- prezintă o importanță deosebită și este indicat a se efectua înainte de închiderea contractului de franciză pentru a evita surprizele neplăcute ce pot apărea în anumite țări datorită lipsei de cultură organizațională.

Realismul se referă, în primul rând, la evaluarea obiectivă, înainte de demararea afacerii, a punctelor slabe și puternice ale franchisee-ului, scopurilor și abilităților lui. Foarte bine venit, în acest caz, va fi suportul unor specialiști și organizații din domeniu (firme de consultanță și de avocați, centre de business și franchising etc.). În afară de aceasta, franchisingul nu este o mașină de bani. El necesită muncă din greu, dedicație totală, înfruntarea barierelor și mult timp.

Suportul din partea franchiserului este, bineînțeles, foarte important, dar afacerea aparține totuși franchisee-ului și acesta urmează să activeze ca antreprenor și nu ca angajat.

Lucrul cu informația include colectarea riguroasă a informațiilor referitoare la afacere până la demararea ei și în procesul de activitate. Este cunoscut faptul că

nu există afaceri veșnice și că cel care este flexibil în soluționarea problemelor business-ului în funcție de schimbarea factorilor mediului de afaceri, are mult mai multe șanse de succes îndelungat. Chiar și compania McDonald’s introduce unele modificări în conceptul său de afaceri, care diferă de la o țară la alta (de exemplu, în Germania, România, Moldova în meniu este inclusă și berea).

Un sistem informațional, indiferent de faptul dacă este relativ simplu sau foarte sofisticat,conține trei elemente de bază :

(1) sursele de informații (interne din întreprindere, mass-media, literatura pe specialitate, expoziții, oficiile și magazinele concurenților etc.),

(2)metodele de prelucrare și analiză a acestor informații și

(3) personalul implicat (cei care colectează / prelucrează informațiile și cei care iau decizii).

Franchisee-ul are un sistem informațional pus la punct (chiar  și simplu, dar care funcționează sistematic și eficient) care să evite multe erori și pierderi, inevitabile pentru cei care consideră că și așa „sunt la curent” cu toate.

  Rezervele se referă la resursele suplimentare de care ar avea eventual nevoie afacerea.

În primul rând, se au în vedere cele financiare. Astfel, cifrele reale ale vânzărilor, profiturilor  și ale fluxului de numerar pot devia substanțial de la cele prognozate, iar întreprinderea s-ar întâmpla să nu dispună de mijloace bănești pentru a-și onora obligațiile față de furnizori, creditori și alți parteneri. De aceea anticiparea unor astfel de situații și asigurarea unor rezerve, inclusiv economii ale fondatorilor, ajutoare din partea rudelor, credite bancare, vor salva franchisee-ul de întreprinderea unor măsuri extraordinare, uneori destul de neplăcute pentru el (gajarea casei proprii, credite la dobânzi mari etc.).

Specialiștii consideră că nivelul optim al resurselor necesare pentru franchising trebuie să fie dublu față de valoarea investițiilor menționate la început de către franchiser.

  Loialitatea se referă mai întâi de toate la efectuarea regulată  și onestă a plăților față de franchiser. Chiar dacă la un anumit moment (când afacerea s-a stabilizat și merge bine) apare tentația de a nu plăti sau de a reduce mărimea royalty (indicând în rapoarte vânzări mai mici), este recomandabil de a rezista acestei „ispite”. Căci franchisingul are succes, datorită  faptului că reprezintă un sistem și nu o afacere individuală. El asigură, în esență, o reducere a riscului afacerii, pentru ce trebuie de plătit.

Alt aspect al loialității ține de respectarea cu strictețe a standardelor afacerii stabilite în contract. Uneori fanchisee-ul poate încerca să modifice unele activități, metode, tehnici din propria inițiativă. Scopurile pot fi chiar cele mai nobile – adaptarea mai bună la cerințele pieței și sporirea vânzărilor. Dar aceste inițiative nu sunt binevenite pentru afaceri în sistem franchising, unde succesul se bazează anume pe uniformitatea produselor și serviciilor în toate unitățile și teritoriile. Este cazul, când inițiativa locală se pedepsește. Evident, aceasta nu înseamnă că franchisingul reprezintă un sistem foarte conservator, care se opune la tot ce este nou și eficient.

Din contră, franchiserii sunt foarte interesați în aceasta, dar mecanismul introducerii lor în practică are loc într-o succesiune strictă : colectarea centralizată a ideilor de la toți franchisee-ii, examinarea și elaborarea modificărilor unice pentru întreg sistemul și aplicarea lor în toate unitățile.

Capitolul 2. Contractul de franchising

2.1. Etapele realizării contractului de franchising

Codurile Deontologice ale Federației Europene de Franchising și Federației Franceze de Franciză , legile americană  și română , precum și actele normative ce reglementează aspecte conexe ale franchisingului din alte state, prevăd trei etape în procesul de realizare a contractului de franchising :

a)   Etapa precontractuală  

b)   Etapa contractuală   și

c)   Etapa postcontractuală

a) Importanța etapei precontractuale reiese din faptul că viitorului franchisee i se oferă o perioadă de timp pentru a efectua anumite acțiuni (autoanaliza, obținerea informației complete despre activitatea franchiserului, analiza „Întrebărilor de control”, compararea ofertelor) pentru a determina oportunitatea începerii unei afaceri de franchising.

Efectuarea autoanalizei are drept scop determinarea gradului de pregătire a franchisee-ului potențial pentru a demara o afacere în franciză, dacă are cunoștințele și experiența necesare,dacă dispune de un personal calificat. Tot în această etapă viitorul franchisee trebuie să  determine domeniul businessului în care va activa și produsul/serviciul pe care îl va produce.

Obținerea informației complete despre franchiser presupune obligația franchiserului de a remite franchisee-ului potențial un document numit „Caietul de informații”. Acest document, trebuie să conțină informații sincere și precise privind domeniul afacerii, vechimea și experiența întreprinderii, drepturile de proprietate intelectuală  și brevetele de invenție pe care le deține, starea și perspectivele de dezvoltare a segmentului de piață vizat, informații despre taxele aplicabile francizei, adresele tuturor francizelor din zonă, informații despre procesele de judecată în care a fost implicat franchiserul și alte informații utile.

Analiza „Întrebărilor de control” permite unui franchisee potențial să decidă implicarea sau refuzarea unei francize. Aceste întrebări trebuie să corespundă unei scheme anumite, care ar simplifica acțiunile părților contractante cu privire la inițierea și evoluarea afacerii.

Compararea ofertelor și alegerea celei mai potrivite, presupune analiza comparativă a tuturor ofertelor  și luarea deciziei finale privind încheierea contractului de franchising.

b) Etapa contractuală include perioada de timp care începe cu încheierea propriu-zisă a contractului până la expirarea termenului contractului sau rezilierea lui înainte de termen. Activitatea părților în această perioadă de timp este determinată de prevederile contractului de franchising.

În cele ce urmează se prezintă momentele principale care trebuie avute în vedere la momentul încheierii contractului de franchising.

Domeniul francizei. În funcție de domeniul francizei, părțile în contract se angajează în relații mai mult sau mai puțin dependente. De exemplu, în domeniul producerii, părțile în contract păstrează un mai mare grad de independență. În acest caz, frachisee-ul poate utiliza doar rețetele și procesul tehnologic de producere ale franchiserului, folosindu-se de utilajele proprii. Evident, prevederile unui asemenea contract vor fi mult diferite față de cele ale unui contract încheiat în domeniul comercializării sau prestării serviciilor.

 Durata unui contract de franciză este, de obicei, între trei și zece ani, pentru a permite începerea afacerii și atingerea rezultatelor economice prevăzute și dorite. Excepție face corporația McDonald’s care vinde dreptul de franciză pe o perioadă de 20 ani. Contractul se poate reînnoi la expirarea termenului prin consens între cele două părți. În cazul în care clauzele nu au fost încălcate, franchisee-ul are dreptul preferențial de prelungire a contractului. În unele contracte termenul poate să nu fie indicat, avându-se în vedere perioade tradiționale de relații contractuale. Se recomandă, totuși, includerea în contract a unui punct care ar prevedea posibilitatea de reziliere, cu condiția ca partenerul să fie preîntampinat cu 30-60 zile înainte de reziliere.

La compartimentul  financiar  potențialii franchisee trebuie să insiste la determinarea costurilor totale ale francizei care includ, în afară de taxa inițială, taxa pentru reclamă, royalty și cheltuielile la categoria capitalul circulant, cheltuielile pentru procurarea echipamentului și amenajarea încă  perilor, precum și alte cheltuieli. În funcție de franciză, taxа inițială poate ajunge la zeci de mii de dolari. De regulă, mărimea royalty constituie până la 15% din veniturile obținute de franchisee. În principiu, dreptul de a face  publicitate aparține franchiserului care este titularul drepturilor exclusive asupra semnelor distinctive folosite în rețeaua de franciză, drept pe care el îl realizează atât pe plan mondial, național, cât și pe plan local. Dar, de cele mai dese ori, în contractele de franchising este prevăzută realizarea campaniei publicitare de către  franchisee pe plan local cu includerea cheltuielilor efectuate în redevențele achitate.

La încheierea contractului franchisee-ul potențial trebuie să  țină cont de „cheltuielile ascunse” ce fac parte din categoria capitalul circulant   și care determină mijloacele de care va avea nevoie franchisee-ul pentru procurarea rezervelor de materie primă, remunerarea personalului și a cheltuielilor de arendă pe perioada până vor parveni primele plăți. De asemenea, franchisee-ul trebuie să țină cont și de cheltuielile pentru procurarea încăperilor sau arenda lor, a utilajelor (bulding and equipment costs) și a altor cheltuieli care trebuie prevăzute la momentul încheierii contractului.

Este recomandabil ca în contractul de franchising să fie stipulate clauze privind exclusivitatea teritorială  în beneficiul franchisee-ului.

Un alt moment al contractului este legat de  posibilitățile de instruire a personalului franchisee-ului. În multe contracte este determinat că franchisee-ul își începe activitatea numai după participarea la cursul de instruire organizat decătre franchiser.

Un punct principal al contractului este  prețul de comercializare al francizei. La expirarea termenului contractului franchisee-ul poate să vândă franciza unui alt antreprenor sau franchiserului. Problemele apar la evaluarea francizei, de obicei, când ea a avut succes și prețul ei a crescut. În acest caz, pot apărea devergențe referitoare la rolul fiecărei părți la creșterea atractivității francizei. Pentru preîntâmpinarea unor astfel de probleme se recomandă ca în contract să fie indicat cărei părți se rezervă dreptul de a vinde franciza.

La semnarea contractului unul din momentele contradictorii este determinarea condițiilor de reziliere a contractului. Antreprenorii trebuie să cunoască în ce condiții pot rezilia contractul și cât îi va costa această procedură.

De regulă , franchiserul are dreptul de a rezilia contractul atunci când franchisee-ul:

a) Nu obține profitul preconizat

b) Pătează reputația franchiserului prin producerea/prestarea produselor/serviciilor necalitative

c) Nu prezintă rapoartele necesare despre situația afacerii (nu furnizează date reale)

d)  Abuzează de numele, know-how-ul și utilajele franchiserului

e)  Dă dovadă de nepregătire și necooperare cu franchiserul

f) Dă faliment.

Franchisee-ul poate cere rezilierea contractului atunci când franchiserul:

a) A prezentat informații incorecte despre activitatea sa

b) Nu acordă asistența necesară, în special, în problemele de management

c) Nu acordă facilități la procurarea materiei prime

d) Încalcă vădit prevederile contractului

Contractul de franchising poate fi încheiat la propunerea franchiser-ului sau a franchisee-ului. De regulă, propunerea privind încheierea contractului trebuie să conțină un business plan. Contractul intră în vigoare la data semnării lui sau la o altă dată, stabilită de către părți.

c) Etapa postcontractuală presupune activitatea părților după încetarea relațiilor contractuale în baza unei concurențe loiale.

De regulă, franchiserul poate impune obligații fostului partener protejarea confidențialității afacerii, chestiune ce se realizează prin stabilirea unor clauze de nonconcurență  și nedivulgare.

2.2. Părțile și obiectul contractului de franchising

Părțile contractului de franciză, asa cum reiese din legislația românească, sunt francizorul și beneficiarul, denumiri preluate din legislația internațională; astfel, franchiser-ul este denumit la noi francizor, iar franchisee este denumit beneficiar. În doctrină, există și voci care apreciază că desemnarea partenerului francizorului prin cuvântul "beneficiar" nu este cea mai potrivită, întrucât beneficiar este persoana care obține un folos, însa prin contractul de franciză, ambii parteneri urmaresc obținerea unor foloase.

Francizorul

Francizorul este titularul conceptului francizabil, fiind partea obligată să asigure, prin contract, folosința însemnelor de atragere a clientelei, asistentă tehnică sau comercială și un know-how verificat în schimbul cărora primește de la beneficiar o redevență periodică.

În concepția legii 79/1998, francizorul este "un comerciant care:

–  este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durata cel puțin egală cu durata contractului de franciză;

–  conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

–   asigură beneficiarului o pregătire inițială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

–   utilizează personal și mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării și inovației, asigurând promovarea și viabilitatea produsului".

Art. 1 alin. 1 din lege specifică faptul că francizorul este o persoană fizică sau juridică, independentă din punct de vedere financiar față de beneficiar. Din aceste două articole rezultă următoarele atribute ce îl caracterizează pe francizor: calitatea de comerciant și calitatea de titular al unor semne comerciale.

Calitatea de comerciant

În principal, activitățile desfășurate în regim de franciză sunt comerciale, însă există și tendința de extindere a conceptelor francizabile în zonele necomerciale: consultanță, avocatură sau celelalte profesii liberale, metode de învatamânt (Open School University), inclusiv în domeniul agricol. Cu toate acestea, indiferent dacă obiectul de activitate al beneficiarului este unul comercial sau necomercial, obiectul contractului de franciză este exploatarea francizei, a conceptului francizabil, activitatea francizorului desfașurându-se în mod organizat, ca o întreprindere, în mod profesional si continuu.

Alături de precizarea legiuitorului, care îl numește pe francizor "comerciant", literatura de specialitate apreciază că francizorul va fi comerciant dacă alături de exploatarea francizei, prin intermediul contractelor de franciză, exercita el însuși, în mod direct, o activitate comercială prin obiectul său.

Calitatea de titular al unor semne comerciale

Ordonanța a concentrat ansamblul semnelor de atragere a clientelei într-unul singur, anume acela de marcă, prin aceasta urmărindu-se determinarea scopului economic, principal al francizei – acela de a promova pe piață un produs sau un serviciu.

În realitate, franciza presupune un ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală, cum ar fi: marcă, nume comercial, emblemă, know-how, firmă, brevet de invenție etc., francizorul trebuind să fie titularul acestor drepturi transmise beneficiarului.

Dacă în mod obișnuit, prin titularul drepturilor se desemnează persoana deținătoare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, în cazul francizei, noțiunea se extinde și asupra dreptului de folosință exclusivă, în baza unui contract de cesiune sau de licență, pentru o durată și pentru un spațiu determinat. Condiția duratei dreptului asupra mărcii, care trebuie să fie cel puțin egală cu durata contractului de franciză, impune pentru francizor obligația de a reînnoi dreptul la marcă, pe durata contractului de franciză.

În Codul deontologic european al francizei, și de asemenea în cel francez, ambele de inspirație pentru legiuitorul român, se găsește o condiție ce nu a fost preluată la noi, care prevede că francizorul este persoana care a pus la punct și exploatat cu succes un concept original de franciză pe o perioada rezonabilă și în cadrul a cel puțin o unitate pilot înaintea lansării rețelei. Spre deosebire de aceste condiții impuse în codul deontologic, de etica profesională, în SUA se consideră că "francizorul poate fi orice om de afaceri cu o idee bună".

      Beneficiarul

Beneficiarul este partea care, în schimbul semnelor distinctive și a asistenței tehnice sau comerciale, plătește către francizor anumite sume cu titlu de redevență, taxele de intrare în retea și alte taxe stabilite prin contract.

    Potrivit art. 1 din lege "beneficiarul este un comerciant persoană fizică sau juridică, selecționat de francizor, care aderă la principiul omogenității rețelei de franciză, asa cum este ea definită de către francizor".

     Beneficiarul, conform legii, este un comerciant sub rezerva aplicațiilor necomerciale ale francizei conturate în ultimul timp: avocatură, metode de învatamânt etc. Este de cele mai multe ori, selectat de către francizor, fiind un comerciant independent din punct de vedere financiar, organizatoric și economic, având o identitate proprie, distinctă de cea a francizorului.

     În raport cu clienții săi, beneficiarul este în mod direct și singur răspunzător, fie pe baze contractuale, fie pe baze delictuale, ca efect al independenței sale juridice. Cu toate acestea, între cele două părți ale contractului de franciză se creează anumite raporturi de dependență, datorită faptului că libertatea comercială a beneficiarului este foarte mult limitată.

Pentru a încheia un contract de franciză, beneficiarul trebuie să îndeplinească anumite cerințe. Astfel, trebuie să dispună de un capital inițial minim suficient pentru plata taxelor de intrare în retea și pentru pregătirea personalului și dotarea cu tot echipamentul necesar, trebuie să-și asume toate obligațiile specifice faptului că aderă la "omogenitatea rețelei de franciza", să facă, printr-o publicitate adecvată, cunoscut că este o persoana independenta din punct de vedere financiar, permitând astfel selectarea sa de catre furnizor.

Rețeaua de franciză

Definită ca " un ansamblu de raporturi contractuale între francizor și mai mulți beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum și pentru dezvoltatrea producției și distribuției unui produs sau serviciu ".

Din perspectivă economică, potrivit unei definiții îmbrățișate și de doctrina juridică, rețeaua a fost definită ca fiind ansamblul constituit de două sau mai multe întreprinderi legate prin relații de schimb suficient de solide pentru ca, pe baza lor, să fie creată o subpiață construită pe raporturi contractuale în cadrul unei anumite piețe.

Rețeaua de franciză este construită din francizor și beneficiari, prin organizarea și dezvoltarea sa, aceasta contribuind la ameliorarea producerii sau distribuției de produse sau servicii sau de a promova progresul tehnic și economic, rezervând utilizatorilor o parte echitabilă din profitul ce rezultă din folosirea acestei metode.

Într-o rețea de franciză, interesele francizorului și ale beneficiarilor sunt legate, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. În acest tip de contracte, progresul uneia din părți servește și celeilalte părți, dezvoltarea rețelei profitând atât francizorului cât și beneficiarilor, beneficiul crescând în același timp. Astfel, beneficiarul, deși îsi păstrează independența pe toata durata contractului, fiind integrat în sistemul de afaceri și management al francizorului (firma mamă) se bucură de avantajele mărcii și de asistența tehnică și comercială acordate de producător sau de prestatorul de servicii. La rândul său, francizorul deține contractul asupra comercializării produselor și serviciilor, prin aceasta asigurându-și o clientelă constantă. Avantajul principal al francizei este acela al împarțirii riscurilor între francizor și beneficiar, aceaștia fiind două persoane independente financiar, cu gestiune și contabilitate proprie, precum și cu personalitate juridică distinctă.

La rândul lor, beneficiarii cuprinși într-o rețea de franciză sunt independenți între ei, astfel încât o eventuală criză ce afectează un beneficiar sau chiar o întreagă piață geografică dependentă de un francizor nu se va propaga și către ceilalți membri ai rețelei sau către societatea francizoare, franciza fiind în același timp și un bun mijloc de investire pe piețele ce au un grad mare de risc.

În practică se întâlnesc mai multe variante de realizare a unei rețele internaționale ori de pătrundere pe o anumită piață pentru a crea o rețea națională.

O primă variantă este cea în care francizorul poate să încheie contractul de franciză în mod direct cu mai mulți beneficiari dintr-o altă țară. În același timp francizorul întâmpină dificultăți în asigurarea asistenței tehnice și comerciale permanente a beneficiarilor și va instrui mai greu și cu cheltuieli mai mari personalul angajat al acestora. De asemenea, francizorul trebuie să aibă un contact nemijlocit cu spațiul cultural și geografic al consumatorilor, să se adapteze specificului pieței, obiceiurilor și culturii acestora.

O a doua variantă a acestui sistem de francizare o constiutie încheierea contractului de franciză prin intermediul unei reprezentante sau altă formă de sediu secundar, fară personalitate juridică, deschis în țara beneficiarului, eliminându-se astfel o parte din inconvenientele francizei directe, însă ramânând un contract extern supus regulilor specifice. Esențial în această formă de francizare este instruirea personalului local.

O altă variantă este încheierea unui contract principal de franciză cu un beneficiar aflat în țara unde se dorește să se patrundă. Prin acest contract, francizorul cedează subfrancizorului – beneficiarul principal – dreptul exclusiv de a deschide el însuși unități francizate sau de a încheia contracte de subfranciză cu beneficiarii din țara respectivă.

Contractul principal de franciză încheiat între francizor și subfrancizor este un contract extern supus reglementarilor specifice raporturilor juridice, contractul trebuind să cuprindă clauzele specifice comerțului internațional. În derularea acestui tip de operațiuni de franciză se întâlnește o situație specială în cazul desființării contractului principal de franciză înainte de termenul stabilit ca urmare a culpei unei părti, situație referitoare la soarta subcontractului de franciză. În acestă ipoteză se aplică dispozițiile generale de drept, conform cărora toate contractele de subfranciza se vor desființa o data cu contractul principal de franciză. Contractul devine lipsit de obiect pentru că subfrancizorul nu mai este titularul drepturilor asupra francizei oferită spre exploatare beneficiarilor.

O altă formă de francizare externă constă în realizarea de către francizorul extern a unei societăți mixte alături de un partener din țara în care dorește să-și dezvolte rețeaua de franciză. În acest caz, societatea mixtă este cea care acționează ca un francizor și va încheia contracte de franciză cu beneficiarii locali, întâlnindu-se astfel două situații diferite după cum francizorul extern ,fie aportează un drept de folosință asupra conceptului francizabil, fie aportează alte valori (bani sau în natură) și încheie cu societatea mixtă un contract de subfranciză.

Obiectul contractului de franchising constă în concesiunea mărcii de fabrică, comerț sau servicii, împreună cu asistența tehnică și comercială, precum și comunicarea, către beneficiar, a know-how-ului în vederea desfășurării activității pe baza modelului conceput de francizor.

        Beneficiarul oferă consumatorilor produse și servicii sub mărcile francizorului. Reglementarea română, și nu numai ea, așează marca în centrul contractului de franciză. Astfel, art. 6, pct. 2, alin. 2 din Ordonanța 52 arată că "marca francizorului, simbol al identității și al renumelui rețelei de franciză, constituie garanția calității produsului", iar alin.1 "prin contractul de franciză, francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii".

      În funcție de natura francizei (industrială, de distribuție, de servicii), francizorul va transmite beneficiarului:

     dreptul de a fabrica și dezvolta o afacere;

     dreptul de a fabrica un produs sub marca sa;

     dreptul de a presta un serviciu sub marca sa;

     dreptul de a utiliza o tehnologie de care dispune;

     dreptul de a utiliza o marcă de comert, de fabrică sau de servicii;

Pentru a se putea realiza această comunicare, trebuie ca francizorul:

     să dețină și să exploateze o activitate comercială, anterior lansării rețelei de franciză;

     să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală pe o durată cel

puțin egală cu durata încheierii contractului de franciză;

     să asigure beneficiarilor săi o pregătire inițială, precum și o asistență comercială sau tehnică permanentă pe durata prevazută în contract.

       În lipsa unor dispoziții în legea specială, obiectul francizei trebuie examinat sub aspectul condițiilor cerute de dreptul comun (art. 962-965 C. civ.), și anume: să existe, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să se afle în circuitul civil, să fie licit și moral, să constituie un fapt personal al debitorului.

2.3. Conținutul contractului de franchising

Contractul de franchising este un document cu valoare juridică ce reglementează raportul de franchising și reprezintă o înțelegere privată între părți, prin care proprietarul unei afaceri,numit franchiser, cedează beneficiarului numit franchisee, dreptul de folosință al numelui firmei, al mărcii, dreptul de producere/comercializare/prestare a unor bunuri/servicii, care sunt deja prezente pe piață și înregistrează succes.      

Conținutul contractului de franchising este stabilit de către părți în baza principiului libertății contractuale, astfel încât să reflecte interesele membrilor rețelei de franciză, să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menținerea identității comune și a reputației rețelei de franciză .

      2.3.1. Principii ale contractului de franchising

La încheierea contractului de franchising, părțile trebuie să tină cont de următoarele principii:

–     termenul va fi fixat astfel încat să permită beneficiarului amortizarea investițiilor specifice francizei;

–     francizorul va înștiința pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenției de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;

–      în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanțele care pot să determine o reziliere fără preaviz;

–      condițiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi cu claritate precizate, în special condițiile de desemnare a unui succesor;

–      clauzele de nonconcurență vor fi cuprinse în contract, pentru protejarea know-how-ului;

–      obligațiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate și vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune.

      De asemena, contractul de franchising trebuie să definească, fără ambiguitate, obligațiile și responsabilitățile fiecărei părti, precum și orice alte clauze ale colaborării.

      În plus, normele comunitare specifică faptul că un contract de franciză trebuie să fie în conformitate cu dreptul național, dreptul comunitar și Codul deontologic, iar orice contract și orice convenție contractuală referitoare la relațiile francizor / beneficiar trebuie redactat sau traduse de un traducător autorizat în limba oficială a țării în care este stabilit beneficiarul.

       2.3.2. Elemente ale contractului de franchising

    Contractul de franchising cuprinde elemente generale ale oricărui contract: capacitate, obiect, cauză; elemente comune ale contractelor de concesiune: legătura de exclusivitate între părți, independența beneficiarului, integrarea în sistemul de afaceri al concesionarului (francizorului), obligația de aprovizionare și controlul francizorului asupra beneficiarului; elemente specifice contractului de franciză: transmiterea semnelor distinctive, a know-how-ului.

Semele distinctive reprezintă un element esențial în transferul de imagine a francizorului către beneficiari. Faima și succesul francizorului se regăsesc în valoarea semnelor distinctive de prezentare a acestuia și a produselor și serviciilor sale.

Know-how-ul este definit de reglementarea comunitară ca "un ansamblu de informații practice nebrevetate, rezultate din experiența francizorului și testate de acesta, ansamblu care este secret, substanțial și identificat".

 2.3.3. Clauzele contractului de franchising

     În Codul deontologic european al francizei, apare necesară includerea în contractul de franciză un minim de clauze privind:

    drepturile francizorului;

    drepturile beneficiarului;

    bunuri sau servicii furnizate beneficiarului;

    obligațiile francizorului;

    obligațiile beneficiarului;

    condițiile financiare pentru beneficiar;

    durata contractului;

    condițiile de reînnoire a contractului, dacă va fi cazul;

    condițiile în care vor putea să opereze cesiunea / transferul drepturilor decurgând din contract și condițiile de preemțiune ale francizorului;

    condițiile de utilizare, de către beneficiar, a însemnelor distinctive ale francizorului: firmă, emblemă, marcă, marcă de fabrică sau de comerț, sigla etc.;

   dreptul francizorului de a dezvolta obiectul francizei;

   rezilierea contractului;

   recuperarea de către francizor a oricărui element corporal sau necorporal care-i aparține, în caz de încetare a contractului înainte de termenul de scadență prevăzut.

Clauzele contractului de franciză au fost sistematizate în clauze generale, clauze specifice și facultative.

1. Clauzele generale privesc:

    identificarea părților și reprezentanților lor;

    sediul părților;

    numărul de înregistrare în registrul comerțului;

    obiectul contractului cu determinarea produselor sau a prestațiilor și a prețului lor;

    durata contractului și posibilitatea reînnoirii contractului;

    termenele și locul de executare al contractului;

    livrarea produselor și plata;

    garanțiile pentru viciile ascunse și pierderile suferite, mai puțin

pierderile de profil;

    asigurarea corespunzătoare;

    răspunderea contractuală a părților;

    colaborarea între părți pentru realizarea intereselor comune și ale fiecăruia;

    încetarea contractului;

    forța majoră;

    consecințele încetării contractului;

     divizarea sau cesiunea contractului;

2. Clauzele specifice ale contractului de franciză au în general un caracter tehnico-economic, în jurul lor grupându-se obligațiile părților.

O primă categorie de clauze privesc definirea unor noțiuni utilizate în contract:

  numele cuprinde numele comercial al francizorului sau mărcile, de fabrică, de comerț sau de servicii, emblema și alte simboluri utilizate de acesta în identificarea și promovarea produsului, excluzând pe cele care în mod expres nu au fost concesionate beneficiarului;

   teritoriul înseamnă delimitarea geografică în care beneficiarul își desfașoară activitatea în condițiile contractului, care poate fi teritoriul unei țări, regiuni, zone, oraș, cartier etc.

  magazin înseamnă toate magazinele deschise de beneficiar în teritoriu;

   produsul înseamnă toate articolele ce formează obiectul contractului, prevăzute, de regulă, în anexa contractului.

O a doua categorie de clauze privesc durata pe care francizorul transmite beneficiarului licența mărcii (a semnului distinctiv specific), respectiv dreptul de a vinde produsele sub numele francizorului și condițiile contractului.

O a treia categorie de clauze privesc utilizarea mărcii de fabrică, de comerț și de servicii și a celorlalte semne distinctive, în forme și pe durata prevăzută în contract în mod exclusiv, cu măsurile de protecție asupra mărcilor cedate.

Un alt grup de clauze este format din clauzele de marketing sau de promovare a vânzărilor, cuprinzând obligații specifice ale părților de a lua măsuri adecvate și a furniza informații cu privire la modul de aplicare a politicilor comerciale comune, organizarea și funcționarea vânzării mărfurilor și relațiile cu terții, amplasamentul unor magazine, organizarea spațiului de desfacere, designul mobilierului și materialelor decorative al unităților de desfacere și a produselor, instalații etc.

3. Clauzele facultative

Aceste clauze creează cadrul în care se va desfașura conduita părților, limitele în care se vor exercita drepturile și obligațiile, stabilind anumite garanții care vizează executarea întocmai a obligațiilor, protejarea imaginii comerciale a rețelei și a conceptului francizabil.

Clauza de exclusivitate

Codul deontologic european al francizei specifică faptul că atunci când francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate (de rezervare), acesta va trebui să respecte următoarele principii: înaintea semnării contractului, viitorul beneficiar va trebui să primeasca informații scrise cu privire la conținutul contractului și cu privire la cheltuielile ce vor decurge de aici pentru el; în cazul în care contractul de franciză este semnat, cheltuielile vor fi rambursate beneficiarului, sau vor fi imputate asupra taxei de participare; dacă este cazul, durata contractului de exclusivitate trebuie prevazută, putând fi precizată și o clauză de revocare reciprocă.

Clauza de exclusivitate teritorială nu este de esența contractului de franciză, putând lipsi din conținutul acestuia și poate fi gândită și ca o obligație de garanție a conceptului francizabil transmis beneficiarului.

Legiuitorul român, specifică principalele reguli ce trebuie respectate în cazul în care francizorul propun semnarea unui contract de exclusivitate. Astfel:

–     dacă este încasată o taxă de intrare în rețeaua de franciză, la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporțională cu taxa de intrare a acesteia;

–      în lipsa taxei de intrare, modalitățile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză;

–       taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei sau pentru a delimita zona sau pentru know-how-ul transmis;

Încalcarea de către francizor a obligației de exclusivitate se poate sancționa cu rezilierea contractului și daune-interese sau încetarea faptelor de încalcare plus plata daunelor.

Clauza de neconcurență și confidențialitate

Clauzele contractuale care conțin obligația beneficiarului de neconcurență și de confidențialitate au rolul de a proteja know-how-ul francizorului față de posibilele atingeri aduse acestuia de către beneficiari sau de terțe persoane.

Clauzele de neconcurență, în raport de franciză, sunt considerate licite, mai ales când sunt limitate în timp, spațiu cu privire la obiect.

În baza acestei clauze, beneficiarul trebuie să se abțină pe perioada executării contractului de la orice formă de concurență directă sau indirectă, prin intermediari, această interdicție fiind absolută pe toată durata contractului.

Clauza de confidențialitate implică o obligație de "a nu face", a cărei încălcare atrage asupra beneficiarului aplicarea sancțiunilor contractuale sub forma clauzelor penale, iar în lipsa acestora beneficiarul este obligat la plata de daune interese și justifică o acțiune în rezilierea contractului.

După încetarea raporturilor contractuale, obligația de confidențialitate subzistă pe perioada determinată contractual, iar în lipsa unei perioade determinate, atât timp cât divulgarea este de natura ,de a aduce un prejudiciu francizorului, sancțiunea divulgării fiind pe baza răspunderii civile delictuale.

2.4. Delimitări dintre contractul de franchising și alte tipuri de

contracte

Analizănd tipologia diversă a franchisingului și, totodată, decelând trăsăturile specifice contactului de franchising putem observa că este aproape imposibil să îl subsumăm unei anumite categorii de contracte preexistentă.

Contractul de concesiune exclusivă de vânzare/aprovizionare

Contractul de franchising presupune, ca și contractul de concesiune exclusivă, o colaborare strânsa și constantă între părti, având caracterul intuitu personae, inclusiv o exclusivitate teritorială. De asemenea, cele două contracte prezintă puncte comune și sub aspectul existenței unei obligații de cooperare între părti în vederea executării contractului,considerată ca fiind esențială, constând în asistență tehnică de comercializare.

Contractul de concesiune exclusivă este definit ca fiind un contract cadru cu profil organizatoric, prin care se determină obiectul exclusivității, drepturile și obligațiilor, cât și teritoriul străin pentru care se acordă exclusivitatea. În temeiul unui asemenea contract cadru, părțile cad de acord să încheie între ele, la termenele prestabilite, contracte subsecvente de vânzare a cantităților de marfă convenite și să își îndeplinească ritmic obligațiile de furnizare și de preluare corespunzătoare. Pentru o activitate eficientă cele două părți stabilesc împreună o stategie comună de piață.

Concedentul acordă o exclusivitate a vânzărilor penru anumite produse pe un teritoriu stabilit și uneori, unele garanții și servicii post-vânzare în schimbul anumitor prestații.

În temeiul contractului, concesionarul exclusiv dobândește dreptul de recomercializare a produselor achiziționate de la concedent exclusiv într-o anumită zonă.

Spre deosebire concesiunea exclusivă, exclusivitate acordată în cadrul franchising-ului nu este de esența contractului, franchisee-ul putând vinde sub însemnele dinstictive ale franchisor-ului bunuri care nu provin de la fanchisor, ci îi aparțin în principal. Totodată, contractul de franchising implică o diversitate de operațiuni, în timp ce în concesiunea exclusivă are ca obiect strict operațiunea de vânzare a produselor prin intermediul concesionarului.

Elementul care diferențiază într-un mod definitoriu cele două contracte este know-how-ul comunicat de franchisor.

Contractul de franchising se fundamentează pe transmiterea dreptului de utilizare a know-how-ului către franchisee. Prin urmare,concesionarul nu este obligat să respecte anumite tehnici de comercializare,să amenajeze spațiul comercial cu însemnele dinstictive ale concedentului etc.

Contractul comercial internațional de know-how

Prin contractul de know-how, o parte (furnizor) tansmite celeilalte părți (beneficiar), contra unei redevențe, cunoștințele pentru fabricarea, funcționarea, întreținerea ori comercializarea unor mărfuri sau pentru elaborarea și punerea în lucrare a unor tehnici sau procedee.

Evident franchisingul nu poate fi redus la o simplă comunicare de know-how, ce implică mult mai mult, anume o colaborare permanentă între părți desfașurată sub marcă și celelalte semne distictive ale franchisor-ului etc.

Subliniem faptul că, franchisor-ul transmite exclusiv know-how-ul aferent mărcii licențiate.

Contractul internațional de agent(agency)

Contractul de agent se încheie între un reprezentat și un reprezentant(agent) prin care acesta din urmă se obligă ca, în schimbul unui comision, să trateze afaceri comerciale în numele și pe seama reprezentatului.

În temeiul contractului, agentul de comerț este împuternicit să trateze în numele și pe seama reprezentatului său toate afacerile (sau o largă categorie a acestora) desfășurate pe o anumită piață. În sistemul de drept de common law, agency cuprinde o gamă foarte largă de relații de intemediere, inclusiv gestiunea de afaceri sau chiar contractul de muncă.

Spre deosebire de agency, contractul de franchising nu stabilește un raport de intermediere între părți, franchisee-ul desfășurându-și o anumită activitate, în nume și pe cont propiu.

Licența de marcă

Prin contractul de licență, titularul unei mărci transmite unei alte persoane(licențiat) dreptul de a folosi marca sa pentru produsele sau serviciile licențiatului.

Prin urmare, contractul de licență are ca obiect exclusiv transmitere dreptului de folosință a mărcii,în timp ce prin contractul de franchising, franchisor-ul nu transmite doar dreptul de utilizare a mărcii sale, ci și dreptul de a aplica know-how-ul aferent mărcii licențiate, furnizând, totodată, asistență tehnică franchisee-ului său.

În concluzie, se arată în doctrină, contractul de franchising este o instituție juridică cu identitate propie, inconfundabilă cu alte contracte comerciale; fiind reglementată ca atare în legislații naționale și de norme cu valențe internaționale.

Contractul de franciză și sucursala

Francizatul nu este un „sucursalist”. Crearea de sucursale constitiue o modalitate de descentralizare a activității unei societăți, dar acestea nu reprezintă decât dezmembrăminte ale societății care le-a creat, lipsite de personalitate juridică și de patrimoniu propiu, actionând pentru îndeplinirea obiectivelor societății-mamă.

În materie de francize, astfel de legături sunt excluse. Francizatul nu este salariatul francizorului. Aceștia sunt fiecare, titularii unei afacerii proprii, legați printr-un contract, dar păstrându-și fiecare independența din punct de vedere economic și juridic.

Contractul de franciză și contractul de muncă

Francizatul este, din punct de vedere social, fiscal și comercial, independent.

Legea noastră privește atât pe francizor, cât și francizat ca fiind independenți doar din punct de vedere financiar. Dar dacă o persoana juridică își exercită activitatea în raporturi de subordonare juridică, el trebuie considerat ca salariat al celui cu care se afla în raport de subordonare și va beneficia de dispozițiile care reglementează aceste raporturi.

Consecințele subordonării din punct de vedere juridic sunt multiple, iar evitarea surprizelor nu poate face prin evitarea clauzelor care evocă astfel de raporturi de subordonare. Tentația impunerii lor este însă mare, cu atât mai mult cu cât pretenția exploatării afacerii în condiții similare și păstrarea imaginii mărcii justifică dreptul de control al francizorului, iar acesta implică un anume grad de subordonare.

Încheierea contractului de franciză cu o persoană juridică înlatură, orice posibilitate de recalificare a acestuia în contractul de muncă. Dar dacă, într-o astfel de siuație, în temeiul clauzelor contractuale sau violând aceste clauze, francizorul exercită în fapt conducerea sau administrarea societății francizate, el va răspunde civil sau,după caz,penal pentru actele săvârșite, iar nu francizatul. Din păcate, accentuând pe independența financiară a părților, egea noastră conduce spre o altă soluție, pe care doar logica juridică o respinge.

Capitolul 3. Studiu de caz McDonald’s

3.1. Istoricul firmei

McDonald's este unul dintre cele mai populare brand-uri din lume. Este mai mult decât un fast-food, este un mod de a petrece timpul liber pentru familii și în special pentru copii.

Istoria acestui lanț de restaurante extins în toată lumea a început timid în 1948, atunci când doi frații, Dick și Mac McDonald au deschis un restaurant modest în San Bernandino, California în vecinatatea unui cinematograf. Cei doi au avut idee genială de a propune clienților un fel de autoservire, concept nou în acele vremuri. Nu era cu nimic diferit față de localurile concurente ale acelor vremuri, dar frații McDonald au intuit înaintea tuturor rețeta succesului: simplificarea meniului, scăderea prețurilor și sistematizarea procedeelor de pregătire a produselor în bucătărie. Astfel, se puteau servi mai mulți clienți într-un timp mai scurt. Era Secolul Vitezei și aceasta trebuia să fie formula magică în alimentație: fast food. Având o rapiditate mare de servire, au devenit celebrii în toată California.

În 1954, Ray Kroc, un vanzător de aparate electrice pentru tocat carne și pentru fabricat milksake-uri a fost impresionat de comenzile primite din partea fraților McDonald și merge la fața locului pentru a vedea restaurantul. Ajuns în San Bernandino, rămâne uimit de rapiditatea servirii, deși clientii erau în număr mare și formau o coadă numeroasă, în șir indian. Mașinile veneau, intrau în locul special amenajat, clienții își comandau mancarea și în scurt timp plecau. Concluzia investitorului a fost clară: “Clienții au nevoie de calitate’’. Asta înseamna o servire bună și cel mai important rapidă. Un alt aspect important era prețul foarte mic al unui hamburger de numai 15 cenți, care conținea chiftele fripte, cu salată și ketchup.

Ray Kroc le face o propunere de afacere celor doi frații, un contract de franciză prin care el să poate dezvolta un lanț de restaurant de acest tip. Kroc reușește să încheie parteneriate cu mai multe persoane, prin care proprietarii viitoarelor restaurante se obligau să respecte ideea de bază pentru producerea mâncării, servire și prețuri. El personal se ocupa de găsirea celor mai bune locații pentru amplasarea restaurantelor.

După numai un an, în 1955, pe 15 aprilie, Ray Kroc deschidea primul restaurant din sistemul McDonald’s, în Des Plaines, statul american Illinois (acesta funcționează și astăzi, ca muzeu). Ray Kroc a vrut să construiască un sistem de restaurant, care ar fi renumit pentru produsele alimentare de calitate și metode uniforme de preparare. 

În anii 60' afacerea McDonald's se extine și devine din ce în ce mai cunoscută. Publicitatea are un rol foarte important, reclamele încep să apară pe panourile stradale, reviste și la televizor.

În anii ce urmează Kroc depășește granițele țării și deschide restaurante McDonald's în Canada și Puerto Rico. Apare logo-ul și mascota firmei, Ronald McDonald. Mascota originală a lui McDonald a fost un om cu o pălărie de bucătar-șef de pe partea de sus a capului în formă de hamburger al cărui nume a fost "Speedee". Speedee a fost în cele din urmă înlocuit cu Ronald McDonald de 1967, când compania a depus prima , o marcă SUA pe un om în formă de clovn.

La 10 ani de la începerea colaborării cu frații McDonald, Kroc reușește să cumpere întreaga afacere de la ei. Face o ofertă publică de acțiuni, căutând astfel asociați puternici pentru a putea dezvolta tot mai mult această afacere. Până în 1969 reușește să deschidă peste 1500 de restaurante, care vindea un total de 3,5 milioane de hamburgeri în fiecare zi.

Kroc reușește să rupă o barieră socio-economică, care a fost una dintre cheile succesului afacerii sale. Pentru prima dată restaurantul nu mai era vazut ca un loc frecventat doar de oamenii cu bani, medici, avocați etc. McDonald’s era un restaurant accesibil tuturor, indiferent de pozitia socială sau situația materială.

Atunci când femeile au fost acceptate pe piața muncii, McDonald's și-a îndreptat atenția către copii. Au apărut reclame și promoții adresate în special copiilor. Pe tot parcursul anilor 70’au fost amenajate spații de joacă și locuri de parcare în vecinatatea restaurantelor, astfel încat familiile avea toate condițiile să vină împreuna cu cei mici pentru o gustare.

Meniul a fost permanent îmbunătățit, adugând produse tot mai variate. În anul 1979 McDonald's a sărbătorit vânzarea hamburger-ul cu numărul 30 de miliarde. Tot atunci au înventat și conceptul "Happy Meal", prin care cumpărând un meniu complet, familiile primeau o jucărie pentru copii.

Curățenia din interiorul restaurantelor, servirea rapidă și preturile scăzute au avut un impact imens asupra dezvoltării McDonald’s.

Până în anul 1985 restaurante McDonald's au fost deschise în 43 de țări precum Panama, Venezuela, Australia, Japonia, Thailanda, Finlanda sau Germania. Apoi au urmat alte și alte inaugurări, în tot mai multe țări. În aprilie 1988, McDonald’s pătrunde și în zona europeană a fostelor țări comuniste, deschizând restaurante în Ungaria și Iugoslavia.

Întâiul pas dincolo de granițele americane a fost făcut în 1967, când McDonald’s a deschis în Canada primul restaurant din afara Statelor Unite.

Chiar dacă SUA se află în relații tensionate cu unele țări, McDonald’s a reușit să pătrundă chiar și în Rusia, în 1990, devenind un ambasador al valorilor SUA. Apoi, în septembrie 1991, compania americană hotărâște să se ocupe de piața din Europa Centrala prin intermediul unui birou regional stabilit la Viena.

Afacerea a continuat și a prosperat datorită modului în care au știut să se adapteze vremurilor și cerințelor societății.

Atunci când oamenii au început să fie preocupați de mediul înconjurator, McDonald’s a început să recicleze miliardele de ambalaje pe care le fabricau pentru produsele lor. Când oamenii au devenit îngrijorați cu privire la greutate și mâncare nesănatoasă, McDonald’s a venit cu alternative de meniuri și mâncare sanătoasă.

De atunci și până în prezent, afacerea a devenit tot mai mare: numărul restaurantelor a crescut continuu, iar compania s-a extins în toată lumea. 

Primul restaurant McDonald’s din Romania și-a deschis porțile pe 16 iunie 1995, în București, la parterul Complexului Comercial Unirea.

La scurt timp, în același an, pe 29 decembrie, McDonald’s a adus și în țara noastră noul concept de servire a clienților direct în masină, prin inaugurarea primului restaurant Drive-Thru, pe Drumul National 1 (București – Ploiești). Apoi, tot pentru consumatorii români, a fost construit – în anul 1999 – primul restaurant McDonald’s mobil (adică un fel de local pe roți), trecându-se dupa aceea la construirea și amenajarea unor restaurante tematice (în București și Târgu Mureș functionează deja restaurante McDonald’s cu specific Rock-n-Roll, Fotbal sau Cinema). Într-un timp relativ scurt, celebra companie a investit în țara noastră peste 50 de milioane de dolari, făcând astfel să functioneze un număr de 51 de restaurante în 20 de orașe românești. 

Prin aceste investiții, care vor continua foarte probabil și în următorii ani, s-au creat circa 2.500 de locuri de muncă, în special pentru tineri, McDonald’s devenind unul dintre cei mai importanți angajatori din România. Iar această performanță a fost posibilă datorită faptului că fiecare nou restaurant deschis generează înființarea a aproximativ 100 de locuri de muncă. 

Deși s-a creat această falsă impresie, meniul McDonald’s nu este deloc unul tipic american, în multe dintre țările în care compania are restaurante adoptandu-se produse specifice respectivei bucătării naționale. În prezent McDonald's există în 119 țări, cu un total de peste 30.000 de restaurante și venituri anuale de peste 20 de miliarde de dolari. Este un simbol internațional, recunoscut și apreciat.

3.2. Elemente caracteristice ale companiei

McDonald’s

3.2.1.Cultura organizațională

1. Sloganul companiei McDonald’s: “Te simți bine oricând” a fost sloganul ce definea valoarea companiei McDonald’s. Însa cei din companie au realizat că trebuie un alt slogan pentru a sublinia mai bine adevărata valoare. “I’m lovin’ it” este astăzi unul din cele mai cunoscute “imnuri” ale celei mai mari companii din întreaga lume. Acesta are scopul de a stabili o relație între angajați – clienți.

2. Simbolul: Simbolul definitoriu al companiei reprezintă două arcuri aurii unite ce au forma literei “m” de la inițiala celor ce au înființat McDonald’s, frații McDonald.

3. Eroul este însuși Ray Kroc fondatorul companiei McDonald’s

4. Ceremoniile: La sfârșitul fiecărui an în restaurantul McDonald’s are loc o adunare a tuturor angajaților pentru a se premia cei mai buni angajați ai anului, totodată evaluându-se situația activitatii pe anul încheiat. Pentru aceasta, managerii organizează o petrecere în cinstea angajaților.

5. Valori și credințe: La compania McDonald’s există mai multe valori și credințe dintre care cele mai importante sunt:

• satisfacerea nevoilor consumatorilor este prima și cea mai importantă preocupare, acestea fiind satisfacute 100%;

• pentru a fi o mare o companie, este nevoie de produse de înalta calitate;

• restaurantele oferă produse 100% proaspete de calitate în orice loc și în orice moment;

• respectul față de clienți. Compania are o regulă de aur ce trebuie respectată: “tratează pe cei din jur ca pe tine însuți”;

• motivarea și asumarea de responsabilități;

• fiecare angajat este motivat și încurajat să-și asume responsabilitățile;

• scopul companiei: restaurantele McDonald’s există pentru a avea o influență pozitivă în cadrul societății, să facă oamenii să se simta bine.

Misiunea firmei

Firma are drept misiune de a fi cea mai bună afacere în domeniul restaurantelor cu servire rapidă din lume.

A fi în top este echivalent cu a oferi servire, calitate, curățenie și valoare la nivel remarcabil astfel încât clientul să fie mulțumit.

Obiectivele firmei

McDonald’s are un set de obiective strategice definite atât în mod clar, cât și în mod neclar pe care își propune să le atingă.

Cele definite în mod clar sunt: “facem ca McDonald’s să fie locul preferat pentru mâncarea bună  și distracția  care îmbogătește  experiența McDonald’s”;“manipulăm mixul de produse către produsele cele mai profitabile”.

Pentru șirul obiectivelor definite în mod neclar avem: creșterea vânzărilor și profitului prin maximizarea potențialului zonei comerciale; atragerea clientului; împlicarea în comunitate.Pentru perioada imediat următoare, organizația are în vedere creșterea cifrei de afaceri cu25% față de anul precedent. De asemenea, se urmărește realizarea unui nou produs în speranța creșterii considerabile a profitului.

3.2.2. Strategiile firmei McDonald’s:

Strategia de concentare a fost una din strategiile promovate de către McDonald’s cu success. Astfel, firma și-a dezvoltat piața prin extinderea în multe zone geografice.

Corporația s-a dezvoltat în multe tări din lume și nu mai este o companie exclusivă Americană.

În 1988 McDonald’s pătrunde în fostul “Bloc din Est” prin deschiderea restaurantelor în Ungaria și Iugoslavia.Din dorința de a deveni mereu în întampinarea consumatorilor și a le oferi acestora noi experiențe, s-a trecut la construirea sau amenajarea de restaurante tematice. Francizele reprezintă un mijloc de a atinge o expansiune rapidă. 80% din restaurantele McDonald’s sunt francize.

Pentru a-și realiza strategia de concentrare compania urmărește să-și dezvolte nu numai piața, ci și produsul. Astfel ea urmărește îmbunătățirea calității produselor sale prin introducerea unor noi ingrediente. McDonald’s a introdus un nou sandwich Grilled Chiken Flatbread în timpul unei perioade scurte. Acesta a fost un mare succes pentru companie, atrăgând numeroși clienți și ducând la creșterea profitului.De asemenea, a fost schimbat uleiul pentru a se reduce cantitatea de colesterol din hamburgerii săi.

În urma standardizării principalele avantaje sunt: economiile costurilor, coerența față de consumator, simplificarea planificării și controlului. Economia costurilor constă în faptul că McDonald’s, oferind același produs, poate să limiteze numărul furnizorilor săi în lume, ceea ce ii permite să reducă costurile sale de cumpărare. De asemenea, industrializarea și standardizarea producției și distribuției îi permit să diminueze atât costurile cât și timpul de producție.

Un al doilea avantaj îl constituie coerența față de consumatori: datorită standardizării, întreprinderile pot beneficia de o imagine a mărcii omogene și coerente în toate segmentele de piață. Aceasta permite să fidelizeze consumatorii “multinaționali” care cer produse ale căror performanțe sunt standardizate de la o țară la alta.

Strategia de marketing a companiei are în vedere cele patru componente ale mixului de marketing: produsul, promovarea, distribuția și prețul.

Strategia de produs constă în faptul că restaurantele McDonald’s

servesc specialități adaptate la gusturile locale cum ar fi: McSpaghettis în Filipine, hamburgerul cu miel (Maharaja Mac) în New Delphi, pește și orez în Japonia. De asemenea și hamburgerii sunt adaptați la produsele locale: Teriyaki MacBurger este preparat într-un sos oriental și Calbee Burgerul are o savoare tipic coreeană. McDonald’s a colaborat cu francizerii săi pentru a se adapta la specialitățile culturale. De exemplu, în Europa se servește bere, în Statele Unite iaurturi, salată și pizza, în Jakarta consumatorii pot mânca orez.

Strategia de preț: prețurile nu pot fi aceleași în tările dezvoltate cu cele

din țările în curs de dezvoltare. McDonald’s adopta un preț în funcție de puterea de cumpărare a consumatorilor și în funcție de prețul practicat de concurenții săi.

Strategia de promovare: clienții descoperă lumea la McDonald’s prin

intermediul publicității, promoțiilor, marketing-ului la nivelul fiecărui restaurant, sponsorizărilor, ambalajelor, relațiilor publice, reclamelor, experienței vizitelor în restaurantele McDonald’s. Publicitatea este o parte foarte importantă a marketing- ului. Ea înglobează cercetarea pieței, dezvoltarea reclamelor TV și radio, a materialelor tipărite, dar și planificarea și cumpărarea spațiilor de difuzare a spoturilor.

Strategia de distribuție: mărimea restaurantelor depinde de localizarea

sa. Astfel în Japonia se găsesc mici puncte de vânzare unde costul unui metru pătrat este foarte ridicat și foarte mari restaurante (mai mult de 700 de locuri) în Rusia sau în China.

Politica de marketing vizează în special copiii cu vârste între 3 și 8 ani. Cei mai mici sunt mai ușor de atras către un anumit produs. Meniul care se bucură de mare succes în randul celor mici este Happy Meal care oferă alături de mâncare și băutură, o jucărie reprezentând diverse personaje ale desenului animat. În primul semestru al anului 2000, compania a înregistrat o creștere a ciferei de afaceri în Statele Unite datorită succesului de care s-au bucurat – dinozaur sau Tarzan, care au fost oferite în Happy Meal.

Strategii de descreștere. De câțiva ani, din cauza concurenței puternice,

McDonald’s a fost nevoită să închidă mai mult de o mie de restaurante pentru a limita pagubele financiare.

În anul 2001, au fost concediați între 400 și 600 de persoane, dintre care între 200 și 250 din Statele Unite și au fost închise 175 de resturante nerentable în 10 țări.

În 2002, McDonald’s a închis 1300 de restaurante. La începutul lunii decembrie 2003, au fost închise 15 restaurante în Taiwan și 390 de angajați concediați; în Danemarca au fost închise 13 resturante și 371 de angajați concediați.

Din 2008 încoace, cotația acțiunilor McDonald’s s-a dublat.

Anul 2011 a fost al 9-lea an consecutiv în care cifra de afaceri a McDonald’s a crescut. Profitabilitatea McDonald’s a crescut cu 10% în 2011. După mai mult de nouă ani de creșteri lunare de vânzări, McDonald a simțit în cele din urmă căldura concurenței și înțepătura unei economii dificile, în care veniturile au scăzut în raport cu 1,8% luna trecută.Vânzările de la magazine a scăzut cu 2,2% din octombrie cu un an mai devreme în Statele Unite și Europa și sa scufundat cu 2,4% în Asia Pacific, Orientul Mijlociu și Africa. Canada a văzut câștiguri.

În ultimii 10 ani de zile cotația acțiunilor McDonald’s a crescut de 10 ori.

3.2.3. Analiza swot McDonald’s

Puncte forte

– Politica ‘ușilor deschise’ pentru presă

– Strategie selectivă a lanțului de aprovizionare

– Standarde riguroase de siguranță alimentară

– Prețuri accesibile și produse de înaltă calitate

– Informații nutriționale disponibile pe ambalaj

– Programe inovatoare

– Profitabilitate

Slăbiciuni

– Inflexibilitate la schimbările de pe piață

– Dificultate în recrutarea și păstrarea angajaților

– Promovarea unor alimente nesănătoase

Oportunități

– Condiții de angajare atractive și program flexibil

– Abgajamente de mediu pozitive

– Solicitarea unor standarde mai ridicate de la furnizori

– Imaginea mărcii: onestitate și autenticitate

Amenințări

– Informații vehiculate referitoare la calitatea cărnii

– Alimente nesănătoase pentru copii

– Factor de contribuție la încalzirea globală

– Lanțurile de restaurante fast food concurente

3.3. McDonald’s în România

Dacă pe plan mondial piața produselor fast-food poate fi caracterizată ca fiind saturată și în recesiune, în țara noastră produsele fast-food au o piață nesaturată, dinamică și în expansiune.

Piața românească a produselor fast-food înregistrează anual o cifră de afaceri de 400 mil. USD cu un ritm anual de creștere de 5%.

McDonald’s își desfășoară activitatea pe piața internațională, având în vedere faptul că în lume există restaurante de acest fel în 120 de țări.

Pe piața românească McDonald’s a pătruns din anul 1995 și a deschis porțile a 46 de restaurante: 19 în București, 27 în alte orașe ale țării (Brașov, Pitești, Ploiești, Deva, Constanța, Baia Mare etc.).

În România, McDonald’s acționează în cadrul unei piețe dinamice, ale cărei dimensiuni evoluează datorită tendințelor de creștere a cererii populației pentru produsele fast – food. În felul acesta, firma în cauză s-a lansat cu ușurință pe piața românească, ocupând poziția de lider pe piața produselor fast-food.

Un punct important al strategiei companiei, îl constituie abilitatea de a împărți piața pe segmente specifice și anume:

– Copii în proporție de 15%;

– Tineri în proporție de 65%;

– Adulți în proporție de 15%;

– Vârstnici în proporție de 5%.

Poziționarea în România s-a mai făcut și ținând cont de zona în care sunt amplasate restaurantele: pentru restaurantul amplasat în Piața Romană, piața țintă sunt studenții și elevii de liceu; restaurantele din zona Unirea se adresează oamenilor de afaceri (sunt zone comerciale cu multe sedii de firme), restaurantele tip McDrive se adresează în special persoanelor posesoare de autoturisme, iar piața țintă pentru restaurantale din cartiere o reprezintă familia în general.

Ca urmare identificăm următoarele oportunități, respectiv piedici de care McDonald`s, trebuie să țină seama de :

Oportunități:

– Posibilități de creștere a cifrei de afaceri a volumului vânzărilor;

– Posibilitatea extinderii rețelei de restaurante;

– Contribuția la îmbunătățirea sistemului social prin crearea de noi locuri de muncă;

– În general avantajele unei pieți în expansiune.

Piedici:

– Prețurile situate peste media veniturilor ceea ce reduce numărul cumpărătorilor;

– Recuperarea lentă a investițiilor;

– Greutăți în găsirea unor furnizori locali care să ofere produse de calitate.

McDonald's este pe piața din România de 18 ani. În prezent, are 3.500 de angajați, dar din 1995 încoace peste 23.000 de persoane au lucrat la cunoscutul lanț fast-food. Astăzi, mai mult de o treime dintre angajații acestei companii sunt elevi și studenți. Sistemul este foarte bine pus la punct, astfel încât prima promovare poate avea loc chiar și la două luni de la angajare. 

În urma analizei performanțelor înregistrate de toate filialele, conducerea firmei a ajuns la concluzia că serviciile oferite de McDonald’s sunt cele mai bune din Europa Centrală (fapt ce atestă existența unei piețe extrem de dinamice).

În tabelul nr.1 se reflectă evoluția firmei pe plan financiar între anii 1999 și 2011.

Tabel nr.1.

Tabel indicatori financiari MCDONALD’S ROMÂNIA SRL

Sursa:http://www.firme.info/mcdonalds-romania-srl-cui6205722/indicatori-financiari.htmlt

În perioada 1999 față de 2011 cifra de afaceri crește de la 32,107,116 la

398,355,242 fapt ce demostrează că profitul acestuia crește considerabil, fenomen pozitiv pentru firma Mcdonald’s. Anul 2011 a fost al 9-lea an consecutiv în care cifra de afaceri a McDonald’s a crescut. Pe parcursul treceri anilor stocurile cresc până în anul 2008 cu o valoare de 5,496 iar în următorii doi ani scad până la 3,484.

Odată cu creșterea veniturilor crește și cheltuieli de la 37,425,445 la 385,175,187. Salariați se dublează în ultimii ani de la 1584 la 2772, având un capital social de 44,275,010. În decursul a cinici ani atât, pierderea netă cât și pierderea brută sunt în scădere, un an mai târziu (2004) profitul rămâne constant, iar în 2011 aceasta crește.

În ultimii 10 ani de zile cotația acțiunilor McDonald’s a crescut de 10 ori

3.4. Caracteristicile contractului de franciză McDonald’s

Contractul de franciză trebuie:

– să reflecte interesele membrilor rețelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menținerea identității comune și a reputației rețelei de franciză;

– să definească, fără ambiguitate, obligațiile și responsabilitățile fiecărei părți, precum și orice alte clauze ale colaborării.

Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească francizorul:

– să dețină și să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior lansarii rețelei de franciză;

– să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală sau industrială;

– să asigure beneficiarilor săi o pregătire inițială, precum și asistentă comercială sau tehnică permanentă, pe toată durata existenței drepturilor contractuale.

● Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească beneficiarul:

să dezvolte rețeaua de franciză și să mențină identitatea sa comună, precum și reputatia acesteia;

– să furnizeze francizorului orice informație de natură a facilita cunoașterea și analiza performanțelor și a situației reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legatură cu franciza;

– să nu divulge terțelor persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toata durata contractului de franciză, cât și ulterior.

● Principiile pe care trebuie să le respecte contractul de franciză:

– termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investițiilor specifice francizei;

– francizorul îl va înștiința pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenției de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;

– în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili în mod clar circumstanțele care pot să determine o reziliere fără preaviz;

– condițiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi precizate cu claritate, în special condițiile de desemnare a unui succesor;

– dreptul de preemțiune va fi prevăzut, dacă interesul menținerii sau dezvoltării rețelei de franciză necesită recunoașterea acestui drept;

– clauzele de neconcurență vor fi cuprinse în contract, pentru protejarea know-how-ului;

– obligațiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate și vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune.

Concluzii

Franchising-ul reprezintă o formă de cooperare contractuală între un francizor și un francizat (persoane fizice sau persoane juridice, independente din punct de vedere financiar) prin care primul, contra unei taxe de intrare în franciză ("drept de intare") și a unei taxe anuale raportată la cifra de afaceri ("redevență"), acordă celui de-al doilea dreptul de comercializare a bunurilor și serviciilor folosind marca, numele, magazinele puternic personalizate, sistemele publicitare proprii, know-how-ul francizorului.

Sistemul de franciză a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii și a cunoscut două etape distincte în dezvoltarea sa:

I. Începutul secolului al XX-lea – arată franciza vânzărilor de automobile și a organizării stațiilor pentru distribuirea benzinei și a lubrifianților;

II. Anii 1950-1960 – marcați de expansiunea deosebită a francizei produselor alimentare de mare consum. Franciza este un sistem de care este bine să țină cont în special întreprinderile mici, care vor să pătrundă pe piețe deja ocupate de firme cu o experiență îndelungata și care doresc să obțină succese imediate.

Prin intermediul contractului de franciză, francizorul își poate extinde afacerea cu cheltuieli reduse, în timp ce francizatul beneficiază de renumele unei firme de prestigiu și de sprijinul interesat al francizorului. Un număr tot mai mare de francizori și de francizați sunt în favoarea acestui fenomen, deoarece ei văd în aceasta o modalitate excelentă de a-și extinde sistemele de franciză și de a-și mări rapid profiturile. Monitorizarea activității unei unități francizate presupune diferite costuri, fie că este vorba de bani, fie că este vorba de timp și efort, iar interesul francizorului este să reducă, pe cât posibil aceste cheltuieli. Un francizat deține mai multe unități va prelua, cel puțin parțial o parte din această sarcină și deci, și pe o parte a cheltuielilor pentru monitorizare. De accea, francizorii preferă să permită aceluiași francizat să deschidă mai multe unități în cadrul acceleași francize, tocmai pentru că astfel au și ei de câștigat.

De asemenea, francizorii consideră că aceste mini-rețele conduc la o organizare mai eficientă în cadrul sistemului lor de franciză, deoarece, fiind sub ‘tutela’unui singur francizat, acestor unități le vine mai ușor să transmită una de la alta experiența de afaceri și cunoștințele. Această transmitere este posibilă datorită comunicării între manageri, personal etc. Evident, francizatul cu o singură unitate nu beneficiază de acest plus de cunoștințe și informați.Pentru francizori, faptul că un francizat cumpără mai multe licențe este etalon al calibrului acestui francizat, este o dovadă că aceasta este viabil și ‘solid’ din punct de vedere financiar și are experiența conducerii unei firme mai mari cu mai multe unități.

La inițierea unei asemenea afaceri trebuie să se țină seama de faptul că poate implică și anumite limite, de aceea va fi de o mare importanță pentru fiecare francizat să cunoască exact mecanismul afacerii respective și toate clauzele contractuale care vor guverna desfășurarea afacerii, să înteleaga în ce măsură anumite prevederi contractuale îi sunt favorabile sau nu. Pe scurt, trebuie să stie ce să ceară atunci când se află la masa negocierilor. Pe de altă parte având în vedere diversitatea operațiunilor de franciză un întreprinzător trebuie să știe să aleagă operațiunea de franciză care i se potrivește cel mai bine dorințelor și posibilităților sale.

Cunoscând avantajele sistemului de franciză utilizat de McDonald's, putem fi siguri că marca preferată a multor oameni de pe toate continentele va fi multă vreme pe primele locuri ale restaurantelor de fast-food.Calitatea impecabilă a produselor și a serviciilor oferite, sistemul de valori utilizat, grija pentru curățenie și satisfacție a clienților rămânând superioare celor oferite de concurență, nu putem spune decât că franciza McDonald's rămâne una dintre cele mai sigure investiții din lume.

Anexe

CONTRACT DE ASOCIERE

  încheiat astăzi 23.04.2013 între:

Consiliul Local al Municipiului Sibiu, cu sediul în Sibiu, B-dul Victoriei nr. 1-3 reprezentat de dl. Dan Condurat, în calitate de Primar, numit în continuare CONSILIUL

și

Mc Donald’s România SRL cu sediul în București, str. Fabrica de Glucoza nr. 2-4, sector 2, înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J 40/16755/2013, reprezentat prin dl. Paul Booth în calitate de Director General în baza împuternicirii ce i-a fost acordate, numit în continuare ASOCIATUL.

Având în vedere dorința ambelor părți de a coopera în vederea realizării unor obiective de interes comun în baza prevederilor art. 251 – 256 Cod Civil și a Legii 69/2011;

Întrucât CONSILIUL este unic deținător al terenurilor prezentate în anexa A la prezentul contract garantând ca pe fiecare din terenurile menționate se pot construi restaurante McDonald’s care permit și servirea la mașină ( drive-thru);

Întrucât ASOCIATUL  are disponibilitate și resursele financiare necesare construirii unor restaurante McDonald’s care permit și servirea la mașină (drive-thru), precum și experiența managerială și pregătirea corespunzatoare pentru exploatarea acestor restaurante, părțile au convenit să coopereze și să împartă realizarile cooperării în conformitate cu cele ce urmează:

1. OBIECTUL CONTRACTULUI

1.1. CONSILIUL și ASOCIATUL în conformitate cu obligațiile lor stipulate aici, încheie prezentul contract de asociere în vederea realizarii unor restaurante care permit și servirea la mașină (drive-through) în condițiile art. 20 din Legea 69/2011 și Hotărării CLMS nr.12345

1.2. CONSILIUL pune la dispoziția ASOCIATULUI terenurile descrise în Anexa A (Terenurile împreuna cu servituțile care le aparțin, așa cum sunt prevăzute în aceasta asociere.

1.3. Părțile recunosc că terenurile prezentate în anexa au fost identificate ca posibile amplasamnete pentru desfașurarea activităților menționate mai sus. Părțile vor identifica locațiile în termen de cel mult 60 de zile de la semnarea prezentului contract de asociere.

Locațiile vor fi considerate valabile daca sunt agreate de ambele părți după aprobarea P.U.D.

În cazul în care, din motive juridice, urbanistice sau de orice natură amplasamentele solicitate nu pot fi atribuite destinației propuse, părțile sunt de acord să înlocuiască, de comun acord, terenurile respective fără a prejudicia în vreun fel derularea prezentului contract. În această situație ASOCIATUL, în termen de 60 de zile, va alege împreuna cu CONSILIUL un alt teren care va fi considerat Teren al Asocierii dacă documentația de urbanism va fi aprobată prin PUD.

2. CONTRIBUȚIILE PĂRȚILOR LA ASOCIERE

2.1. CONSILIUL dă în folosință deplină  ASOCIATULUI  pentru realizarea obiectului asocierii, pe toata durata acesteia și a oricărei prelungiri a ei, terenurile cuprinse în Anexa A la prezentul contract.

2.2. Pe aceste terenuri ASOCIATUL se angajează să construiască și să exploateze în baza prevederilor prezentului contract și a documentației de urbanism aprobate conform legii restaurante McDonald’s care permit și servirea la mașină (drive-thru) împreuna cu utilitățile publice menționate prin PUD (parcări, locuri de joacă spații verzi, etc). Întreținerea acestora cade în obligația exclusivă a ASOCIATULUI.

3. DURATA ASOCIERII

3.1. Prezența asociere pentru fiecare din terenurile asocierii se încheie pe o perioada de 25 ani începând cu data punerii în posesie, consemnată prin act adițional ( proces-verbal) semnat de părți

4. PARTICIPAREA PĂRȚILOR LA PROFIT – Dispoziții financiare

4.1. ASOCIATUL va plăti CONSILIULUI drept cotă din venitul realizat din exploatarea restaurantelor McDonald’s trip drive / thru de pe terenurile care fac obiectul prezentei asocieri, o sumă egală cu 1,7% (unu virgulă sapte procente) din încasarile nete lunare ale fiecărui restaurant McDonald’s ce functionează pe terenuri, dar nu mai putin de 6.000.000 lei/lună/restaurant, sumă ce va fi indexată trimestrial cu indicele de creștere a prețurilor comunicat de Comisia Naționala de Statistică.

4.2. Dacă data inițială a deschiderii restaurantului McDonald’s de pe Terenurile asocierii este în alta zi a lunii decât prima zi a lunii, plata va fi regularizată în funcție de raportul proporțional al întregii luni.

4.3. Încasarile nete vor include toate încasarile rezultate din vânzările de mâncare, bautură și alte bunuri și servicii vândute sau acordate în Restaurantul McDonald’s. Veniturile nu vor include vânzările pentru care sumele de bani au fost rambursate sau aloocate pentru mărfuri degradate și nesatisfacătoare acordările de gratuități (inclusiv către angajați), ale articolelor publicitare oferite de Restaurantul McDonald’s și taxele pe valoarea adaugată sau orice alte taxe directe sau indirecte opozabile (existente în prezent sau impuse în viitor) pe vânzâri.

4.4. Obligațiile ASOCIATULUI pentru plata sumei datorate vor începe de la data deschiderii restaurantului McDonald’s dar nu mai târziu de 12 luni din momentul obținerii autorizatiei de construcție. Punerea în funcțiune a restaurnatului va fi consemnată prin proces verbal semnat de împuterniciții părților.

4.5. Suma datorată conform art.4.1. va fi platită lunar, plata efectuându-se cel târziu pâna la data de 25 a lunii următoare în contul CONSILIULUI nr.58181 deschis la Trezoreria Municipiului Sibiu.

4.6. Odată cu plata, lunar, ASOCIATUL va prezenta CONSILIULUI situația completă asupra valorii vânzărilor restaurantelor de pe terenurile asocierii.

4.7. Orice taxă sau sarcină fiscală plătibilă în legatură cu suma datorată vor fi suportate de CONSILIU în condițiile legii în măsura în care aceasta nu prevede suportarea lor de către ASOCIAT.

4.8. ASOCIATUL va plăti cu titlu suplimentar către CONSILIU, fără a fi afectate plățile ulterioare suma de 150.000.000 lei/locație la data punerii în posesie, suma ce va fi pusă la dispoziția consiliului local.

5. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CONSILIULUI

5.1. Dovada titlului:

CONSILIUL demonstrează pe baze legale că are puterea exclusivă asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei asocieri.

Dacă la un moment dat, dreptul CONSILIULUI asupra terenurilor care fac obiectul asocierii este legal și irevocabil atacat de terți, ASOCIATUL va putea reține suma datorată până când i se furnizează dovezi legale de către PROPRIETARUL, dovedit asupra terenurilor și este îndreptățit la plata sumei datorate conform acestui contract.

5.2. CONSILIUL este de acord și convine cu ASOCIATUL să nu întreprindă nici o acțiune care ar putea împiedica vizibilitatea sau accesul la terenurile care fac obiectul asocierii din cel mai apropiat drum public și trotuar și ar putea împiedica vizibilitatea asupra firmei McDonald’s de pe cladirea restaurantului McDonald’s conform Certificatului de Urbanism.

5.3. În cazul în care CONSILIUL nu remediază defecțiunile în rețelele proprii care se produc exclusiv din vina sa în termen de 30 de zile de la notificarea scrisă din partea ASOCIATULUI remedierea defectului de către ASOCIAT se va face cu deducerea costului reparației din suma datorată CONSILIULUI conform acestei asocieri.

5.4. Dacă CONSILIUL încalcă cu rea credință obligațiile din prezentul contract, ASOCIATUL va putea pretinde despăgubiri conform legii.

5.5. CONSILIUL acordă ASOCIATULUI pe tot parcursul acestei asocieri dreptul de a avea următoarele servituți:

a) depozitarea și colectarea gunoiului;

b) încarcarea sau descarcarea mărfurilor pentru aprovizionare;

c) permisiunea clienților ASOCIATULUI de a avea acces la terenurile asocierii în orice moment

d) permisiunea clienților ASOCIATULUI de a-și parca mașinile în orice parcare apartinînd terenurilor asocierii;

e) instalarea utilajelor ASOCIATULUI și a sistemelor HVAC (aer conditionat, ventilație și încălzire).

5.6. CONSILIUL va asigura, repara și întreține instalațiile care îi aparțin pe Terenurile Asocierii pe toata durata prezentei asocieri. Dacă serviciul de utilitate apartinând CONSILIULUI este întrerupt pe terenurile care fac obiectul asocierii datorită unei nevoi strigente de întreținere și reparare a utilităților, CONSILIUL va începe imediat pe propria cheltuială restaurarea și repararea liniillor și conductelor pentru ca serviciul de utilitate să înceapă a funcționa cât mai curând posibil. Dacă CONSILIUL este în imposibilitatea de a-și realiza obligațiile de mai sus, ASOCIATUL va avea dreptul să facă orice reparații necesare pentru ca serviciile să reînceapă să functioneze, iar costul reparațiilor va fi dedus din suma datorată către CONSILIU în condițiile legii.

5.7. CONSILIUL în calitate de proprietar va plăti toate taxele curente și viitoare pe terenurile ce fac obiectul asocierii.

5.8. CONSILIUL va sprijini ASOCIATUL pentru obținerea accesului la utilități în limitele competentelor și autoritații sale (rețea de alimentare cu apa/ rețea sanitară de canalizare/energie termică/servicii de salubritate). Pentru furnizarea propriu-zisă a acestor utilități, precum și a celor care nu sunt de competență CONSILIULUI, ASOCIATUL va încheia contracte de servicii cu regiile (societățile) respective în condițiile legii.

5.9. CONSILIUL are acces trimestrial, cu înștiințarea ASOCIATULUI, printr-o persoană calificată în materie, la evidentele contabile și înregistrările financiare privind vânzarile restaurantelor McDonald’s inclusiv a francizorilor, tuturor filialelor, sucursalelor sau afiliaților Companiei McDonald’s deținute în întregime sau societăților mixte în care McDonald’s este deținător a cel putin 50 % ce funcționează pe terenurile asocierii. Toate datele obținute vor fi considerate strict confidențiale de către CONSILIU sau de către orice altă persoană care a avut acces din partea CONSILIULUI la aceste registre. În cazul încalcării prezentei prevederi persoanele vinovate vor suporta consecințele legale.

5.10. CONSILIUL va trebui să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul acestei asocieri. Dacă ASOCIATUL descoperă orice servituți de natură juridică care ar putea afecta folosința netulburată a terenurilor și a servituților aferente, CONSILIUL va dispune de un termen de 60 de zile de la data de la care e notificat de ASOCIAT de asemenea nereguli, prntru a le îndrepta și pentru a furniza o dovadă adecvată care să demonstreze că neregulile au fost remediate sau îndepartate.

Dacă asemenea aspecte în proprietate nu sunt remediate într-o perioada de 60 de zile, ASOCIATUL, poate înceta, la opțiunea sa, prezența asociere pentru terenurile ale căror titluri de proprietate nu au fost clarificate, fără a pretinde nici o alta compensație pe care ar putea-o avea potrivit legii locale sau acestui contract și va solicita CONSILIULUI înlocuirea respectivelor terenuri conform art.1.3.

6. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ASOCIATULUI

6.1. ASOCIATUL poate- cu înstiințarea CONSILIULUI – să facă dacă este cazul, pe baza aprobarilor legale, adăugiri sau îmbunatățiri (numite colectiv îmbunatățiri locative ) asupra construcțiilor care sunt edificate pe terenurile care fac obiectul asocierii, de-a lungul duratei asocierii sau al oricărei prelungiri.

Toate aceste îmbunatățiri locative și recuperarile din urma acestor lucrări vor fi în proprietateaASOCIATULUI (sau a licențiatului, dacă este cazul). ASOCIATUL și orice licențiat va avea dreptul să mute îmbunătățirile locative în perioada prezentei asocieri sau a oricărei prelungiri sau reînnoiri si într-o perioadă de 30 de zile dupa terminarea prezentei asocieri.În orice caz, ASOCIATULUI nu i se va cere să mute îmbunătățirile locative, iar dacă Asociatul nu le va muta în termenul de 30 zile, de la încetarea asocierii acestea vor fi considerate abandonate.

CONSILIUL și ASOCIATUL sunt de acord ca toate îmbunătățirile locative, mașinile echipamnetele, mobilă sau alte bunuri personale de orice natură și posesiunile naturale instalate pe terenurile asocierii de către ASOCIAT sau de un licențiat al ASOCIATULUI să nu devină proprietatea CONSILIULUI sau parte a proprietății imobile, indidferent cât de fixate sunt pe Terenurile asocierii, și pot fi mutate de ASOCIAT sau de licențiatul ASOCIATULUI, la discreția lor, în orice moment al asocierii sau al oricărei prelungiri sau dupa rezilierea acesteia numai dupa cum este prevăzut în acest articol. În aceaasta situație ASOCIATUL sau licențiatul ASOCIATULUI, vor asigura readucerea terenului la starea inițială.

6.2. ASOCIATUL, cu înștiințarea CONSILIULUI, poate să ofere o cedare a dreptului de utilizare a obiectivelor construite pe terenurile asocierii sau poate transfera acest contract celor ce vor avea franciza, tuturor filialelor, sucursalelor sau afiliaților Companiei McDonald’s deținute în întregime sau societatilor mixte în care McDonald’s este deținător a cel puțin 50 %.

Într-o asemenea eventualitate ASOCIATUL va ramîne răspunzător atât pentru plata tuturor sumelor datorate a fi plătite CONSILIULUI conform prezentei asocieri, cât și pentru îndeplinirea tuturor termenilor, convențiilor și condițiilor asumate de ASOCIAT. ASOCIATUL va avea posibilitatea să-și stabilească drepturi asupra beneficiarilor co-asocierii.

6.3. Dacă o parte a unui sau mai multora dintre terenurile care fac obiectul asocierii va fi expropriată, fapt care, în opinia ASOCIATULUI, poate face parte ramasă nepotrivită pentru continuarea funcționării unui restaurant McDonald’s, care permit și servirea la mașină( drive-thru) atunci ASOCIATUL poate în orice moment, fie înaintea sau într-un termen de 30 de zile de la data la care posesiunea terenurilor asocierii va fi revendicată de autoritatea de expropriere să înceteze aceasta asociere.

În acest caz părțile sunt exonerate de orice obligație reciprocă viitoare ce decurge din prezentul contract.

6.4. Dacă legea permite și CONSILIUL este de acord, ASOCIATUL are drept de preemțiune la achiziționarea terenurilor asocierii în condițiile legilor. Acest drept trebuie să și-l manifeste în termen de 30 de zile de la data înștiințării intenției CONSILIULUI de a vinde.

6.5. ASOCIATUL va plăti suma datorată în zilele și în maniera prevazută în prezentul contract.

Dacă ASOCIATUL nu plătește suma datorată la termenul stabilit, va plăti penalități 0,4 % pe zi, conform legii pe suma neachitată de la data de la care suma datorată trebuie plătită și până la data efectuarea plății.

6.6. ASOCIATUL se obligă să platească sumele datorate furnizorilor și prestatorilor pentru toate utilitățile ( apa, canalizare, gaze naturale, electricitate, telefoane, energie termică, salubritate) folosite pe terenurile care fac obiectul asocierii din momentul luării în primire pîna la expirarea duratei prezentei asocieri.

Dacă CONSILIUL furnizează în mod direct una sau mai multe din aceste utilități ASOCIATUL le va plăti CONSILIULUI la pretul plătit de aceasta în zona fiecărui amplasament.

6.7. Daca asociatul încalcă cu rea credință obligațiile din prezentul contract, Consiliul va putea pretinde despăgubiri conform legii.

7. OPȚIUNEA DE PRELUNGIRE :

CONSILIUL poate acordă ASOCIATULUI dreptul și opțiunea de prelungire a acestei asocieri pentru două perioade consecutive a 25 ani fiecare, prin înștiințarea, în scris, a ASOCIATULUI către CONSILIU pentru exercitarea unei asemenea opțiuni, data cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului sau înaintea prelungirii termenului.

8. FORȚA MAJORĂ

8.1. În caz de forță majoră părțile sunt exonerate de răspundere pentru neîndeplinirea totală/ parțială a obligațiilor contractuale determinate de acest eveniment în condițiile art. 1083 Cod Civil.

8.2. Forța majoră este produsă de un eveniment imprevizibil și de nelăturat, intervenit după intrarea în vigoare a contractului care împiedica părțile să-și îndeplinenească obligațiile asumate parțial sau total.

8.3. Partea aflată în forța majoră va notifica în scris, expres și recomandat celeilalte părți atât apariția cât și încetarea evenimentului în termen de maximum de 15 zile. Lipsa notificarii scrise a evenimentului în termen, decade partea aflată în forța majoră de dreptul de a fi exonerat de răspundere.

8.4. În cazul în care evenimentul de forță majoră durează o perioada mai mare de 6 luni sau dacă acest eveniment împiedică prin consecințele sale majore realizarea investițiilor oricare dintre părți poate solicita încetarea contractului, urmând ca regularizarea pentru investițiile realizate pîna la acea dată să se efectueze conform convenției părților, care se vor întâlni de îndata pentru realizarea acesteia.

În cazul nerealizării unui acord în termen de 30 zile de la notificarea încetarii contractului oricare din părți poate supune problema regularizării dintre ele de la Arbitrajul Camerei de Comerț și Industrie a României.

9. ÎNCETAREA ȘI REZILIEREA CONTRACTULUI

9.1. Urmatoarele prevederi se aplică numai dreptului CONSILIULUI de a înceta această asociere:

– dacă ASOCIATUL nu plătește suma datorată la data stabilită și continuă aceasta amânare pentru o perioada mai mare de 90(nouazeci) zile atunci CONSILIUL are dreptul de a rezilia prezentul contract cu notificarea scrisă a intenției sale cu obligația ASOCIATULUI de a elibera amplasamentul în urmatoarele 90 de zile.

– dacă însa ASOCIATUL plătește toate sumele datorate și penalitățile aferente într-o perioadă de 7 (sapte) zile de la primirea notificarii de încetare și achita suma minima datorată pe urmatoarele 3 luni în avans atunci înștiințarea de încetare a asocierii rămâne fără obiect.

9.2. Condițiile terenurilor asocierii:

CONSILIUL  va face terenurile asocierii disponibile pentru verificările ASOCIATULUI.

Dacă în termen de 30 de zile de la data verificării se va constata că unul sau mai multe terenuri nu pot fi amenajate astfel încât ASOCIATUL să utilizeze respectivele terenuri pentru un restaurant McDonald’s care permite și servirea la mașină ( drive-thru) atunci ASOCIATUL va avea dreptul să înceteze prezenta asociere pentru amplasamentele care nu sunt utilizabile pentru restaurantul McDonald’s care permite și servirea la mașină (drive-thru) cu o înștiințare către CONSILIU caz în care asocierea pe terenul (terenurile) respectiv(e) va înceta fără răspunderi ulterioare pentru nici una din părți.

Încetarea asocierii pe unul sau mai multe terenuri în condițiile specificate la aliniatul precedent nu grevează derularea relațiilor codntractuale între părți pentru celelalte terenuri care fac obiectul prezentei asocieri.

9.3. CONSILIUL va sprijini ASOCIATUL în obținerea , în termenul cel mai scurt posibil a tuturor avizelor, aprobarilor necesare punerii în funcțiune a restaurantelor McDonald’s care permit și servirea la mașină (drive-thru) de pe terenurile asocierii.

Dacă oricare autoritate a cărei autorizație este cerută de McDonald’s cere o modificare în planurile McDonald’s referitoare la dezvoltarea terenurilor asocierii care fac impracticabile, non-fezabile sau prea costisitoare autorizațiile cerute, McDonald’s poate înceta această asociere asupra acelor terenuri care fac obiectul contractului fără nici o responsabilitate față de CONSILIU.

9.4. Asocierea înceteaza la data expirării prezentului contract, dacă părțile nu hotarasc altfel de comun acord.

9.5. Efectele încetării/rezilierii contractului: Taxele sau alte obligații bănești plătite anterior de oricare din părți vor fi regularizate pentru perioada respectivă.

10. REGLEMENTAREA LITIGIILOR

10.1. Orice litigiu sau neîntelegere aparută în legatura cu executarea sau interpretarea prezentului contract care nu poate fi reglementata pe cale amiabilă, va fi soluționată conform legislației române de către Comisia de Arbitrraj de pe lînga Camera de Comerț și Industrie.

10.2. Hotarîrile pronunțate de aceste organe vor fi definitive și executorii pentru ambele părți.

10.3. Dreptul aplicabil este dreptul român.

11. INTRAREA ÎN VIGOARE A ASOCIERII

11.1. Contractul va intra în vigoare la data semnării sale.

12. ALTE CLAUZE

12.1. La cererea ASOCIATULUI și în măsura în care legea impune acestea CONSILIUL, va coopera cuASOCIATUL, pentru a-l ajuta să înregistreze prezența asociere și orice înnoiri sau prelungiri ale acesteia la autoritățile competente.

12.2. Dacă orice clauză a prezentei asocieri referitoare la unul sau mai multe din terenurile asocierii va fi,în orice domeniu, invalidă sau inaplicabilă restul din prezența asociere nu va fi afectat.

În asemenea cazuri, părțile vor conveni, de comun acord asupra unor prevederi contractuale valide sau aplicabile care să înlocuiască cel mai bine clauza (clauzele) invalid(e) sau aplicabilă(e) și care să corespundă conținutului prezentului contract.

12.3. Orice modificare sau completare adusă prezentului contract se va face numai cu acordul părților.

Modificările sau completările vor fi cuprinse într-un act adițional care va face parte integrantă din prezentul contract.

În caz de prevederi contradictorii între contractul inițial și oricare dintre actele adiționale, relațiile contractuale vor fi guvernate de ultimul act încheiat între părți.

12.4. CONSILIUL admite ca prevederile prezenței asocieri nu împiedică ASOCIATUL de a dezvolta și opera oricând alte restaurante McDonald’s sau orice alt fel de comerț în oricare alt amplasament altele decăt cele care fac obiectul prezentului contract.

12.5. CONSILIUL și părțile ce execută prezența asociere pentru și din partea CONSILIULUI confirmă prin prezență că potrivit cunoștintelor lor orice persoană în legatură directă sau indirectă cu CONSILIUL nu este agent, funcționar, angajat, furnizor, deținător de licențe sau funcționar autorizat al ASOCIATULUI sau oricărei sucursale, filiale sau corporația mamă a corporației din aceasta asociere sau rudă cu orice agent, funcționar, angajat, furnizor, deținător de licente sau inspector al ASOCIATULUI sau al oricărei sucursale, filiale sau corporțtii mamă.

12.6. Părțile acestei asocieri din partea CONSILIULUI și a ASOCIATULUI au autoritatea și puterea de a semna aceasta asociere din partea CONSILIULUI și ASOCIATULUI.

12.7. Părțile semnatare ale prezentului contract își vor notifica reciproc în scris orice intenție de a extinde această asociere și asupra altor terenuri aparținînd CONSILIULUI . Partea cealaltă are obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 90 zile de la data primirii notificării.

12.8. ASOCIATUL se obligă să platească toate taxele pentru firmele luminoase instalate pe clădirile restaurantelor McDonald’s de pe Terenurile Asocierii.

12.9. Această asociere cuprinde:

– Anexa A:(lista terenurilor propuse asocierii) care face parte integrantă din prezența asociere.

– Anexa B:(împuternicirea persoanei care semnează pentru și în numele ASOCIATULUI).

Încheiat la Sibiu în data 23.04.2013 în 4 exemplare în limba româna (2 pentru ASOCIAT, 2 pentruCONSILIU ) și 4 exemplare în limba engleza (2 pentru ASOCIAT, 2 pentru CONSILIU).

 În cazul în care există diferente între versiunea în limba engleza și cea în limba română, va prevala versiunea în limba română.

Pentru CONSILIU,                                             Pentru și în numele

Primar,     Director General,   

Dan   Condurat    Paul Booth                       

Bibliografie

1. Alexandru Puiu – Managementul afacerilor economice, Tehnici de afaceri economice interne și internaționale, tratat vol II, Editura Independența Economică, Pitești

2. Alexandru Puiu, GianinaCiorășteanu, Denisa Parpandel, Iuliana Talmaciu, Carmen Pirnea, Mihaela Mărăcin – Management și tehnici de afaceri economice, Curs aplicativ, Editura Independență Economică, Pitești, 2010

3. Charlotte Ene – Contractul internațional de franchising, Editura Universitară, București, 2009

4. Corina Driga, Eugen Driga – Primii pașii în franciză, Editura C.H.Beck, București, 2006

5. C.M. Costin – Droit de la distribution, deuxieme edition, Litec, Paris, 2000

6. Dan Voiculescu – Franchising, Editura Intact, București,1994

7. GH.Gheorghiu, Gabriel N.Turcu – Operațiunile de franciză, Lumina Lex, București, 2002

8. Gh. Gheorghiu – Operațiunile de franciză, Editura Lumina Lex, București, 2002

9. Mihai Macovei – Franchising, în teorie și exemple în Idei de afaceri, 1996

10. O.Căpățână, B.Ștefănescu – Tratat de drept al comerțului internațional, vol II, Editura Academiei RSR, București, 1987

11. Philip F. Zeidman – Franciza, Coediție Casa de Editură Capital și Ed. Expert, 1996

12. Tatiana Molico, Eugen Wunder – Sistemul de franciză în oglinda economiei pe piață, Editura Ceccar, București, 2002

13. Viorel Roș – Franciza sau cum să faci bani pe reușita altuia, Rentrop &Straton, București, 1999

14. *** Legea nr.79/9 aprilie 1998 pentru aprobarea O.G.nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei, publicată în M.OF.nr.147/13 aprilie 1998.

15. *** http://www.manager.ro/articole/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-francize/aparitia-si-evolutia-francizei-515.html

16. *** http://www.acuz.net/html/Definitia_si_evolutia_franchisingului.html

17. *** http://www.infoteze.com/articole/1511-avantajele-351i-dezavantajele-franchisingului.html

18. *** http://www.ase.md/~cmg/files/antreprenoriat.pdf

19. *** http://franchising.info.ro/manual-franciza/29/etapele-initierii-dezvoltarii-unei-afaceri-franciza/

20. *** http://www.scritube.com/economie/business/Partile-contractului-de-franci94656.php

21. *** http://www.ecursuri.ro/revista/nr2/poveste-de-marca/mcdonalds.html

22. *** http://en.wikipedia.org/wiki/McDonald%27s

23. *** http://mcdonalds.ro/acasa

24. *** http://www.efin.ro/analiza_swot_2381/analiza_swot_mcdonald %E2%80%99s.html

25. *** http://www.firme.info/mcdonalds-romania-srl-cui6205722/indicatori-financiari.html

26. *** http://www.slideshare.net/roxacris/mc-donald-sproject

27. *** http://facultate.regielive.ro/proiecte/marketing/analiza-pietei-produselor-fast-food-din-romania-49003.html

28. *** http://e-juridic.manager.ro/articole/fazele-contractului-de-franciza-2710.html

Bibliografie

1. Alexandru Puiu – Managementul afacerilor economice, Tehnici de afaceri economice interne și internaționale, tratat vol II, Editura Independența Economică, Pitești

2. Alexandru Puiu, GianinaCiorășteanu, Denisa Parpandel, Iuliana Talmaciu, Carmen Pirnea, Mihaela Mărăcin – Management și tehnici de afaceri economice, Curs aplicativ, Editura Independență Economică, Pitești, 2010

3. Charlotte Ene – Contractul internațional de franchising, Editura Universitară, București, 2009

4. Corina Driga, Eugen Driga – Primii pașii în franciză, Editura C.H.Beck, București, 2006

5. C.M. Costin – Droit de la distribution, deuxieme edition, Litec, Paris, 2000

6. Dan Voiculescu – Franchising, Editura Intact, București,1994

7. GH.Gheorghiu, Gabriel N.Turcu – Operațiunile de franciză, Lumina Lex, București, 2002

8. Gh. Gheorghiu – Operațiunile de franciză, Editura Lumina Lex, București, 2002

9. Mihai Macovei – Franchising, în teorie și exemple în Idei de afaceri, 1996

10. O.Căpățână, B.Ștefănescu – Tratat de drept al comerțului internațional, vol II, Editura Academiei RSR, București, 1987

11. Philip F. Zeidman – Franciza, Coediție Casa de Editură Capital și Ed. Expert, 1996

12. Tatiana Molico, Eugen Wunder – Sistemul de franciză în oglinda economiei pe piață, Editura Ceccar, București, 2002

13. Viorel Roș – Franciza sau cum să faci bani pe reușita altuia, Rentrop &Straton, București, 1999

14. *** Legea nr.79/9 aprilie 1998 pentru aprobarea O.G.nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei, publicată în M.OF.nr.147/13 aprilie 1998.

15. *** http://www.manager.ro/articole/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-francize/aparitia-si-evolutia-francizei-515.html

16. *** http://www.acuz.net/html/Definitia_si_evolutia_franchisingului.html

17. *** http://www.infoteze.com/articole/1511-avantajele-351i-dezavantajele-franchisingului.html

18. *** http://www.ase.md/~cmg/files/antreprenoriat.pdf

19. *** http://franchising.info.ro/manual-franciza/29/etapele-initierii-dezvoltarii-unei-afaceri-franciza/

20. *** http://www.scritube.com/economie/business/Partile-contractului-de-franci94656.php

21. *** http://www.ecursuri.ro/revista/nr2/poveste-de-marca/mcdonalds.html

22. *** http://en.wikipedia.org/wiki/McDonald%27s

23. *** http://mcdonalds.ro/acasa

24. *** http://www.efin.ro/analiza_swot_2381/analiza_swot_mcdonald %E2%80%99s.html

25. *** http://www.firme.info/mcdonalds-romania-srl-cui6205722/indicatori-financiari.html

26. *** http://www.slideshare.net/roxacris/mc-donald-sproject

27. *** http://facultate.regielive.ro/proiecte/marketing/analiza-pietei-produselor-fast-food-din-romania-49003.html

28. *** http://e-juridic.manager.ro/articole/fazele-contractului-de-franciza-2710.html