Fotografia de Presa, Mijloc de Investigare a Realitatilor Sociale

Comunicare

Fotografia de Presa, Mijloc de Investigare a Realitatilor Sociale

Byadmin ianuarie 1, 2024

Fotografia de presă, mijloc de investigare a realităților sociale

CUPRINS

CAPITOLUL 1

1.1 IMAGINEA FOTOGRAFICĂ

1.2. FOTOGRAFIA

1.3. FOTOGRAFIA DE PRESĂ

1.3.1 GENURI ÎN FOTOGRAFIA DE PRESĂ

CAPITOLUL 2

2.1 PIONIERII FOTOGRAFIEI

2.2. PREMIILE PULITZER, FOTOGRAFII RELEVANTE

CAPITOLUL 3

3. SĂRĂCIA – STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Scopul lucrării constă în analiza impactului pe care fotografia de presă îl declanșează asupra publicului.

În prima parte a lucrării și anume în capitolele I și II am prezentat noțiuni teoretice generale despre rolul și funcțiile fotografiei în ziaristică. Astfel, în capitolul I am tratat aspecte legate de imaginea fotografică, despre fotografie în general și despre fotografia de presă în special. În subcapitolul dedicat imaginii fotografice am prezentat opiniile mai multor personalități jurnalistice precum Angela Faris Belt, David Hurn, Al Brick, Michal Longford, Danmian Sutton, Barthes, Danielle Currier, Lorry Volk, Berger. Dintre aceștia, Lynne Warren abordează subiectul ideologiei imaginii fotografice care consideră că odată cu dublul rol al fotografiei de instrument poetic dar și artistic, s-a agreat un set de principii ce guverneză realitatea fotografiei.

În ceea ce privește procesul de creație, Robert Hirsch consideră că acesta este rezultatul imediat dintre fotograf și subiect. David duChemin evidențiază rolul fotografului ca esență a fotografiei și privește camera foto doar ca pe unealtă de interpretare.

În cel de-al doilea subcapiol, ,,Fotografia”, m-am oprit asupra considerațiilor lui Berger referitoare la imaginile publicitare, deoarece reprezintă o componentă a spațiului economic, stimulând piața și implicit economia. Același autor compară pictura, valoroasă prin unicitate cu fotografia artistică ce poate fi multiplicată.

Szarkowski analizează la randu-i subiectul picturii versus fotografie apreciind că în timp ce o pictură este realizată manual, fotografiile sunt rezultatul unui proces tehnic, provocarea devenind ,,transmiterea de emoții prin prisma unui proces tehnic”. În opinia lui Robert Mirsch, fotografia nu imită realitatea ci reprezintă un mijloc prin care fotograful își poate transmite gândurile și sentimentele, în plan material, real. Tot el consideră că fotograful poate obține succesul doar dacă stăpânește în amănunt procesul fotografic.

În subcapitolul 1.3, am insistat asupra aspectelor ce deosebesc fotografia percepută la nivel general, de fotografia de presă purtătoare a standardelor profesionale de lucru dar și a normelor etice si deontologice.

Fotografia de presă reprezintă o imagine-act. Este o imagine, deoarece constituie un produs finit al modului de a face fotografia cu ajutorul tehnicilor și tehnologiilor aferente, dar și un act, deoarece fotograful poate alege modalitatea de realizare a produsului fotografic în timp ce publicul (alcătuit dintr-o diversitate de subiecți) va decoda mesajul propus spre interpretare.

Remarcăm faptul că fotgrafia de presă este cea care propune cititorului o nouă variantă de comunicare prin modul de abordare a imaginii ce surprinde realitatea în detrimentul textului scris ce lasă loc interpretărilor de orice fel.

Funcția de bază a fotografiei de presă s-a dovedit a fi aceea de a coda mesajul în produsul fotografic propriu zis.

Realizarea fotografiei presupune nu doar cunoașterea întregului proces ci implică fundamente culturale, tehnologice și abilitați personale.

În capitolul al II-lea al lucrării am abordat lumea pionieilor fotografiei și laureaților premiilor Pulitzer care prin demersul lor au indus opiniei publice o anumită perspectivă asupra lumii.

În subcapitolul intitulat „Pionieii fotograiei”, primul nominalizat este Joseph Nicephore Niepce, fizician francez care a reușit să producă primele fotografii folosind placa cu depunere de clorură de argint alături de camera obscură și de hiposulfitul de natriu.

Un alt pionier al fotografiilor tipărite a fost Philip Henry Delamotte; acesta a reușit tipărirea fotografiei, fiind unul dintre primii fotojurnaliști. Alături de Delamotte și de Roger Fenton au fondat organizația profesionistă „Calotype Club of London”.

Un alt pionier a fost Josef M. Petzval, el fiind consemnat în istoriografia domeniului prin faptul că a proiectat două obiective specializate pentru portret și pentru peisaje.

Avella și Salonic Inaki, Mads Alstrup, Anna Atkins, William Henry Fox Talbot, Hippolyte Bayard, Arthur Batut sau Kenneth G. Libberecht sunt nume ce au rămas în lucrările clasice despre fotografie.

,,Premiile Pulitzer-Fotografii relevante”, trece în revistă principalele realizări ale fotojurnaliștilor care au reușit să impresioneze o lume întreagă.

Nominalizații și fericiții câștigători ai prestigiosului premiu pentru fotografia de presă au fost de-a lungul anilor, printre alții, Rocco Morobito pentru fotografia „The Kiss of Life”, KevinCarter, ce și-a pus capăt zilelor măcinat fiind de participarea directă a realizării fotografiei „Vultur stalking a child”, Eddie Adams cu fotografia „Execuția din Saigon”, Nick Ut cu, „The Terror of War” etc.

Capitolul III face o prezentare a unui subiect de actualitate: Sărăcia, o temă omniprezentă în analizele sociologice actuale, subiect ce se regăsește în multele demersuri jurnalistice efectuate pe toate meridianele lumii.

Am început prin a prezenta aspecte din Africa cutremuratoare cu copii malnutriți ce parcă așteaptă intervenția divină, salvatoare după care am prezentat imagini din India, țară a contrastelor, în care fotoreporterul a surprins imagini cu un impact emoțional marcant.

Acestea pot să bulverseze suflete și să genereze reacții de revoltă însa cel mai important, lucru constă în faptul că pot declanșa reacții pentru rezolvarea problemelor.

Lucrarea se încheie cu evidențierea câtorva idei ce sintetizează demersul emoțional al viitorului jurnalist prin intermediul cărora se dorește comunicarea gândurilor și sentimentelor celui ce a apreciat cu inima și sufletul ,,moștenirea” înaintașilor săi.

Capitolul I

1.1 Imaginea Fotografică

Fotografia. Mă intreb dacă Sir John Herschel și-ar fi putut imagina că termenul se va dezvolta astfel încât să cuprindă o gamă atât de largă de înțelesuri de utilizări, începând cu momentul popularizării termenului (1839). Referindu-se la acest aspect, Angela Faris Belt precizează: „de la început, «pictura cu lumină» a fost diversă, este într-o continuă schimbare crescând într-un spectru care se întinde în domeniul artei, documentării, fotografiei de familie, publicității, cercetării științifice și alte o mie de gradații sau variații”.

Pentru mine, precizează autoarea lucrării The Elements of Photography: Understanding and Creating Sophisticâted Image , „fotografia este o artă a observației; ea, fotografia, ne ajută să descoperim ,,ceva” interesant într-un loc obișnuit… Am găsit-o, are puțin de-a face cu lucrurile pe care le vezi și are totul de-a face cu modul în care le vezi”.

În opinia lui A. F. Belt, „Imaginea este formată din trei componente: subiect, conținut și formă. De fapt, ele constituie fiecare lucrare de artă, inclusiv cea bidimensională și tridimensională, muzică, literatură și performanță. Subiectul este adesea menționat ca temă a lucrării. Fotograful David Hurn consideră că: „fotografia este doar un instrument, un vehicul, pentru a exprima sau a transmite pasiunea în altceva.” Așa cum literatura funcționează pentru scriitori, fotografii permit artiștilor să transmită un mesaj”.

Dintr-o altă perspectivă, Al Bovik precizează: „Experiența vizuală este modul principal prin care oamenii simt și comunică cu lumea din care fac parte. Suntem ființe vizuale iar imaginile sunt într-o continuă dezvoltare în formate electronice prin intermediul camerelor digitale, internetului, și dispozitive digitale cu ecrane de format mare”.

Industria fotografică digitală a cunoscut o creștere fără precedent în ultimii zece ani. Acest lucru se datorează în primul rând disponibilității de dispozitive electronice de formare a imaginii de înaltă calitate, putere de calcul și stocare rapidă, la prețuri accesibile, menționează Michael Langford în Langford's Advanced Photography.

Langford, consideră că scopul acesta „acoperă o gamă largă de subiecte de la echipamente și procese fotografice de manipulare a imaginii, arhivare și depozitare atât a halogenurii de argint cât și a imaginii digitale. „Drept urmare, fotografia digitală a înlocuit tradiționalul halogen de argint pentru captare de film, în multe domenii ale profesiei fotografice.”

„Fotograful nu se impune asupra lumii, ci mizează pe șansă, relevă Ashley la Grange. Acesta susține că fotografia apare la expunere, în timp ce e în contact cu lumea reală și ea depinde de capacitatea fotografului de a vedea și de a anticipa. Un alt punct de vedere constă în faptul că expunerea este o legătură între momentul de dinaintea declanșării butonului aparatului foto și cel de după. „Sunt surprins de fotografiile pe care le găsesc. Eu nu fac peisajele. Sunt deja acolo. Sunt mai mult surprins pentru că eu nu fac nimic. Tot ce trebuie să faceți este să vă deschideți ochii și să eliberați declanșatorul din când în când”, precizează Ashley.

Damian Sutton consideră: „Ca și critici ne imaginăm că ne uităm la fotografie cu ochii deschiși, distanți de cultura vizuală în care imaginea fotografică este încă prim plan. Uită că există o mașină abstractă de cultură în care noi avem un rol important, ca fotografi, scriitori, critici, artiști, membri ai familiei. Neglijăm să căutăm modalități în care fotografia ca o idee este instrument al modului nostru de viață, modului în care acționăm, modul în care vedem și ne respectăm pe noi cât și pe ceilalți. Prima mea idee a fost pur și simplu de a investiga relația pe care fotografia a avut-o cu cinematograful. Am realizat că a fost prea simplist când am inceput să mă uit la filme și fotografii care de mult au fost în stare să facă în imagini ceea ce am găsit greu de explicat în cuvinte.”

Autorul cărții, Photography Cinema Memory the crystal image of time susține că: „Proiectul meu de cercetare a teoriei fotografice a stagnat în momentul în care am citit faimoasa lucrare în domeniul fotografic a lui Barthes, Camera Lucida. Am descoperit două lucruri extraordinare. Interesul mă purta departe de studiul filmului și mai aproape de a-l înțelege pe cel al fotografiei atât în mod general cât și particular. În același timp a devenit mult mai clar pentru mine că probabil cea mai bună modalitate de a ințelege fotografia cât și fotograful este de a privi lumea prin ochii cinematografului. Am vrut să văd fotografia dintr-o altă perspectivă, o modalitate de a vedea dincolo de suprafața superficială a imaginii. Trebuie să tratăm fotografia ca ceva ce ne înconjoară ci nu doar ca pe o imagine statică lipsită de viață. Din fericire în acele timpuri, Bill Marshall, tutorele meu din Southampton și Glasgow a spus ceva asemănător: «cred ca o să-l gasești pe Deleuze chiar satisfăcător»”

Elementele vizuale, consideră Danielle Currier și Larry Volk „sunt folosite într-un înveliș de design care pot funcționa exclusiv ca dispozitive formale concepute pentru a impresiona publicul și pentru a structura compoziția. În acest caz, elementele vizuale ar putea să nu transmită un înțeles specific, dar pot reflecta un stil sau o abordare vizuală. Abordarea vizuală, fie este o imagine fotografică, fie o ilustrație, poate fi folosită pentru a reprezenta cât mai concis brand-ul în acest fel contribuind la realitatea ta vizuală. Sunt multe moduri de abordare pentru a include elementele vizuale și imagini care clădesc înțelesuri și referințe pentru învelișul desing-ului. Dincolo de logo-uri și simboluri cunoscute, referințele vizuale și relațiile dintre elementele vizuale pot fi îmbinate pentru a favoriza cursivitatea compoziției. Pentru a înțelege cum informația vizuală poate construi înțelesuri, un bun design poate fi consolidat prin combinații ale elementelor vizuale.”

Dincolo de logo-uri și simboluri cunoscute, referințele vizuale și relațiile dintre elementele vizuale pot fi îmbinate pentru a favoriza cursivitatea compoziției. Pentru a înțelege cum informația vizuală poate construi înțelesuri, un bun design poate fi consolidat prin combinații ale elementelor vizuale.”

Toate cărțile sunt tranziții conceptuale ale vizualului, conceptualului și psihicului. Cartea poate accentua o extremă… în timp ce minimalizează cealaltă extremă… însă cartea vizuală rămâne o combinație a celor trei, cu tranziții vizuale la centru relevă Keith Smith, autor al The Structure of the Visual Book.

Abordând subiectul universului vizual, Berger încearcă să explice relația dintre ceea ce vedem și cuvintele folosite pentru a explica cele văzute. „Ceea ce vedem ne stabilește locul în univers, dar folosim cuvinte pentru a explica acest univers. Cu toate acestea, e o diferență între ceea ce vedem și ceea ce știm”. Ca exemplu, Berger spune că deși noi vedem soarele rotindu-se în jurul pământului, știm că, de fapt, pământul se rotește în jurul soarelui.

Urmând același principiu, Berger menționează că „ceea ce știm sau credem afectează felul în care concepem lucrurile din jur”. El folosește ca exemplu felul în care lumea modernă vede focul, în comparație cu lumea Evului Mediu, care asocia focul cu iadul pe pământ.

În viziunea lui Berger, „Imaginea este o vedere, un fragment al realității ce a fost decupat din locul și perioada în care a fost inițial concepută. Ceea ce este cu adevărat important este ca fiecare imagine, incluzând fotografia, dezvăluie modalitatea Creatorului de a privi lumea înconjurătoare. În același timp, cel ce privește imaginea sau fotografia o face cu alți ochi și are o viziune diferită asupra ei față de orice alt privitor”.

Potrivit spuselor lui Berger, „imaginea a fost inițial folosită pentru a reprezenta ceva ireal, ceva ce nu exista cu adevărat, însă ceva mai tarziu, imaginea a căpătat un nou rol și un nou înțeles, acela de a reprezenta ceva ce păstrează aceeași formă indiferent de trecerea timpului. În acest sens, imaginile reprezentau acum felul în care un anumit subiect arăta cândva în ochii celor din timpul respectiv. Mai târziu, imaginea a căpătat sensul de artă, fiind o reprezentație a viziunii artistului asupra lumii. Ceea ce face arta din trecut cu adevărat interesantă este faptul că adevaratul ei ințeles este mistificat, iar frumusețea, adevărul și formele pot fi doar ghicite. Când privim arta din trecut avem ocazia de a ne plasa în acele timpuri istorice, însă mistificarea înțelesului acelor lucrări ne răpește oportunitatea de a descoperi adevărata realitate istorica”.

Lynne Warren abordează subiectul ideologiei imaginii fotografice susținând că „de când fotografia a căpătat înțelesul dublu de instrument practic și artistic, un set de principii privind ceea ce ar fi legitim și chiar ideal pentru a fi cuprins într-o fotografie. Acest set de principii a lărgit, dar și îngustat posibilitățile și opțiunile fotografilor de a crea imagini atractive pentru publicul larg.

Robert Hirsch vorbește despre fotografiile trecutului, afirmând că „sunt multe de învățat de la fotografii extraordinari din timpurile îndepărtate, deoarece acesteia puteau folosi doar instrumentele oferite de mediul înconjurător, iar posibilitatea de a imortaliza momente îi intriga, în același fel în care complexitatea acestui proces le stimula imaginația”.

Referitor la procesul de creație, Hirsch consideră că „sunt nenumărate moduri de a defini procesul de creație, dar în principiu, acesta derivă din gândirea creativă, iar aceasta din urmă este un rezultat direct al interacțiunii dintre fotograf și subiect”.

În opinia David duChemin, „fotografia și aparatul de fotografiat spun povestea pe care tu vrei să o prezinți. Vor spune atât adevărul cât și minciunile pe care vrei să le expui. Tu ești esența fotografiei, pe când camera foto este doar unealtă de interpretare, nu și invers. Fotografiile cele mai relevante ție sunt cele pentru care tu ai un interes deosebit”.

1.2 Fotografia

Berger consideră că „imaginile publicitare sunt peste tot în jurul nostru, aceasta fiind o proprietate unică a lumii moderne. Aceste imagini se mențin doar câteva momente, atât timp cât le acordăm atenție, cât și frecvența updatărilor acestora. Cu toate acestea, imaginile vizuale la care facem referire ilustrează viitorul, și nu prezentul.

În opinia autorului citat, „imaginile publicitare își justifică existența prin faptul că sunt o componentă a sistemului economic; ele sunt în avantajul publicului, și deci a consumatorului, deoarece acestea promovează și stimulează piața, ajutând astfel economia. Cu toate că ideea de a consuma este promovată ca fiind liberă alegere, sistemul publicitar și deci opțiunea de a alege un anume brand au la bază următorul principiu: viețile noastre se vor îmbunătăți semnificativ dacă vom cumpăra produsul în cauză. Chiar dacă banii vor fi consumați, faptul în sine că acum posedăm obiectul respectiv este un plus”.

Impactul fotografiei în cazul artei, precizează Berger „nu calitatea și nici înțelesul picturii îi determină valoarea, ci unicitatea acestuia. În fotografie, spre deosebire de pictură, este cu adevărat simplu să faci mai multe copii, iar acest fapt este considerat de mulți factorul esențial ce caracterizează arta fotografică”. Cu toate acestea, afirmă autorul „un colecționar de fotografii va fi întotdeauna de acord și va prefera să plătească în plus pentru o fotografie originală, facută în timpurile îndepărtate, în comparație cu o copie recentă a acesteia”. Revenind la subiectul picturilor artistice, Berger consideră a fi o blasfemie comercializarea acestora pornind doar de la ideea de unicitate.

Szarkowsky relevă că „spre deosebire de picturile artistice, care sunt concepute prin muncă manuală, fotografiile sunt selectate printr-un proces tehnic, realizat cu ajutorul aparatelor de fotografiat”. Tocmai din acest motiv menționează autorul „cea mai mare provocare a fost aceea de a putea transmite emoție prin prisma unui proces tehnic”.

Autorul lucrării Basic Critical Theory for Photographers consideră că arta fotografiei continuă să ne intrige orice impresie despre realitate. El vorbește despre influența fotografiei asupra operei lui Françis Bacon: „Natura evazivă a lucrărilor sale este șocantă și obscură în același timp … el a ajuns la această tehnică prin caracteristica fotografiei de a poseda un imens repertoriu de imagini vizuale”.

Szarkowsky afirmă că „fotografia are o influență nebănuită asupra pictorilor și scriitorilor, însă cu toate acestea, influența sa asupra fotografilor este ușor trecută cu vederea. Aici vorbim nu doar de influența fotografilor, ci și de influența întregii mase fotografice asupra acelor fotografi ce au folosit-o pe aceasta ca mijloc de artă”. A fost…”un profesor, o bibliotecă, și un laborator…”.

Robert Hirsch afirmă că „fotografia nu imită realitatea, așa cum crede majoritatea oamenilor, insă ea manifestă realitați personale atât în procesul de creație, cât și în interpretarea sa. Fotografia este un mijloc prin care gândurile și sentimentele din interiorul ființei umane sunt transpuse în planul real, în lumea materială. Tocmai de aceea, posedând nenumărate cunoștințe privind tehnica fotografică, un fotograf deține controlul absolut asupra rezultatului final”.

Conform autorului citat, „primul pas pe care un fotograf trebuie să-l facă pentru a transforma o idee abstractă într-un obiect real, din lumea fizică, este acela de a stăpâni procesul fotografic. Pentru a fi posibilă tranziția de la imaginație la concret, fotograful în cauză trebuie să descopere cum să-și canalizeze energia prin mijloacele tehnice, în controlul acestora”.

Același autor al lucrării Photographic Possibilities afirmă că„adevarul este că toate fotografiile sunt închipuiri, false realități – impresii ce fac trimitere către experiențe reale, originale, care, odată eliberate în lumea reală, își construiesc propriul înțeles. Majoritatea informației cuprinsă în astfel de imagini are rolul de a te lăsa să îți descoperi potențialul cu privire la descifrarea mesajului ascuns”.

Lynne Warren consideră că „pentru a interpreta o fotografie, este nevoie ca persoana în cauză să înțeleagă ceea ce fotografia reprezintă pentru sine și mai apoi, să înțeleagă ceea ce fotografia reprezintă în ochii celorlalți. Pentru mulți privitori, fotografiile par să fie transparente, evidente și luate ca atare; ei par să le vizualizeze ca și cum ar fi lucruri, persoane și evenimente rupte din realitate, fără a avea nevoie de vreun fel de analiză sau interpretare. Din cauză că fotografiile sunt rezultatul luminii reflectate de persoane, locuri și lucruri din lumea întreaga, ele au o proprietate pe care Peirce a numit-o <<funcție demonstrativă>>. Așadar, fiind menționată legătura cauzală dintre fotografia în sine și realitate, dar și a stilului Renascentist de a descrie orice situație cât mai obiectiv, lumea adesea privește instantaneele, imaginile din ziar și fotografiile de divertisment, dar și fotografiile artistice ca fiind o transpunere a realității, și nu ca pe creații marcate de note personale și instrumente folosite pentru a influența audiența. Fotografiile sunt, de fapt, ficțiune și metafore, și necesită interpretare. Arthur Danto afirmă că „a interpreta fotografia înseamnă a-i privi creația ca pe ceva cu un anume înțeles, ceva ce proiectează o părere personală prin mijloace retorice, ceva ce necesită o interpretare bazată pe un context cultural”.

Ernst Gombrich și Nelson Goodman consideră că „nu există perspectivă inocentă și, așadar, nici obiectiv foto inocent, dar nici privitor inocent”. Goodman precizează „ochiul nu funcționează ca un instrument independent, el este o componentă a unui organism complex și capricios. Nu doar felul în care vede un anumit subiect, dar și faptul în sine de a vedea subiectul respectiv este inițiat și controlat de întregul organism, de necesitate și de prejudiciu. El selectează, ignoră, organizează, discriminează, asociază, clasifică, analizează și construiește. Activitatea sa principală nu este de a reflecta faptele într-un mod obiectiv, ci de a le selecta și interpreta”.

Warren afirmă că „a interpreta înseamnă a face legături raționale între ceea ce vedem și experimentăm prin intermediul unei fotografii și ceea ce deja am trăit și ne-a produs reacții și sentimente similare. A interpreta o fotografie înseamna a formula și răspunde urmatoarelor întrebări: „Ce este ceea ce văd? Cum a fost conceput? Ce reprezintă? Ce exprimă? Ce a însemnat pentru autorul ei? Ce intenționează să însemne pentru privitori?” Interpretările sunt concepute de către privitori și, în final, împărtășite. Majoritatea interpretărilor sunt oferite publicului de către istorici ai artei, critici, și chiar de către fotografi.

1.3 Fotografia de presă

În timp ce fotografia este o scriere cu lumină, fotojurnalismul reprezintă o relatare cu ajutorul fotografiei, o relatare vizuală a informației prin intermediul media și în special prin intermediul presei scrise, dar și prin televiziune sau internet.

Fotografia de presă este o imagine-act; este o imagine, adică un produs finit rezultat din modul de a face fotografia, de tehnici, de tehnologii și este un act deoarece cel care face fotografia dispune de o diversitate de opțiuni în timp ce pentru spectator implică actul decodării.

Fotografia de presă propune cititorului un nou mod de comunicare și anume comunicarea vizuală prin prezentarea unui fragment de realitate mai sugestiv și mai clar decât textul scris. Pe de altă parte se economisește timpul dedicat lecturii oferind independența cititorului fată de vocabularul utilizat de ziarist. Fotografiile de presă utilizează diverse coduri, funcția acestui tip de imagine fiind aceea de a coda mesajul în produsul fotografic. Procesul realizării unei fotografii de presă presupune mai multe abilități de cunoaștere:

metode și tehnici de comunicare

tehnici și tehnologii

valori estetice

realizarea clarității și atractivității mesajului

Pentru a realiza o imagine foto, fotoreporterul folosește codajul semantic care se referă la modul de a ține sau nu seama de starea de spirit, la fundamentele și codurile sale culturale, la modul propriu de a vedea viața, la apartenența la un grup sau clasă socială, la gradul său de obiectivitate.

Rolul fotografiei este de a transmite cel puțin la fel de mult cât o face textul scris, motiv pentru care se pune accent pe claritatea mesajului, pe dinamism și pe atractivitatea produsului rezultat. Fotoreporterul poate opta pentru o anumită alegere în realizarea fotografiei având la îndemână mai multe tipuri de abordări: artistice, publicitare, științifice, documentare, dar și pragmatice. Actul decodării aparține publicului în funcție de propria personalitate, lucru ce explică interpretările diferite ale imaginilor fotografice. Spre deosebire de limbaj folosit de subiectul care are ceva de comunicat, fotografia este un limbaj pictural și pentru a obține impactul dorit trebuie să fie memorabilă. În timp ce scriitorul folosește simboluri care sunt cuvintele, fotograful utilizează propriile tehnici: perspectiva, nuanțele de gri, contrastul, claritatea, atmosfera.

Referitor la acest aspect, Andreeas Feininger, „fotografia a contribuit mult la tezaurul nostru comun de cunoaștere și experiență și fiecare fotograf poate să contribuie la îmbogățirea lui continuă. Dorința de a contribui este una din rădăcinile oricărui impuls creator care, într-o măsura mai mare sau mai mică, există la oricine. Toți suntem animați de dorința de a realiza ceva prin care sa rămânem în amintire. Nu contează proporțiile și nici domeniul în care lucrăm, fiecare contribuind pe măsura posibilităților sale. Civilizația noastră este clădită pe o astfel de temelie. Învățăm unii de la alții, de la cei care ne-au precedat, preluăm moștenirea pe care ne-au lăsat-o – cunoștințe, artă, invățătură și filosofie. Fără spiritul creator al celor de dinaintea noastră am mai trăi încă în peșteri, fiecare făcându-și cu trudă micile sale descoperiri, fiecare luând-o de la capăt. Niciun om conștient nu poate să recunoască imensa datorie față de cei de la care a învățat. Singurul mijloc de a plăti această datorie este menținerea continuității pe care filosofii chinezi o numesc fluviul vieții și strădania de a adăuga propria sa contribuție la fondul comun. Fiind un fotograf căruia norocul i-a dat prilejuri neobișnuite și fiind profund conștient de măsura în care propriul meu succes se bazează pe luptele altora, pe experiența și munca lor, scriu această carte drept plată în contul datoriei mele”

1.3.1 Genuri în fotografia de presă

Portretul este genul fotoziaristic ce își propune să imortalizeze trăsăturile umane pictural sau funcțional. Portretul pictural insistă asupra aspectelor plastice ale subiectului, îmbrăcămintea, lumina iar portretul funcțional este menit să redea personalitatea subiectului.

Fotografia de eveniment surprinde imaginea momentului culminant dintr-o anumită întamplare.

Fotografia zilei este un gen nou apărut în fotografia de presă ce are două funcții concomitent și anume imagine de eveniment dar și de actualitate.

Fotoreportajul realizează o radiografie a unei situații redând atmosfera și subliniind trăsăturile specifice, contactându-ne cu realitatea într-un mod special.

Fotografia de sport surprinde imaginea persoanei în momentul de glorie sportivă.

Fotografia de fapt divers prezintă cititorilor povești greu de crezut.

Fotografia de spectacol surprinde ineditul unui eveniment cultural.

În concluzie, fotojurnaliștii trebuie să obțină o imagine nepereche care să-l individualizeze în rândul breslei; ea trebuie să surpindă esențialul nemaiavând posibilitatea să intervină pentru a modifica ceva. Fotojurnalistul se preocupă pentru transmiterea unui mesaj onest, clar și corect care să impatizeze cu privitorul la respectiva fotografie.

Capitolul II

2.1 Pionierii fotografiei

Cuvântul ,,fotografie” provine din limba greacă și are ca origine două cuvinte, ,,phos” ce se traduce ,,lumină” și ,,graphis” – ,,a scrie”. Literalmente putem traduce ca scriere cu lumină sau folosind un termen modern, “imagine”.

În anul 1829, Joseph Nicéphore Niépce, pune în aplicare pe o placă metalică cu depunere de halogenură de argint cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor: camera obscură, clorura de argint și hiposulfitului de sodiu, (descoperit de John Herschel în anul 1819) astfel devenind pionierul fotografiei. După moartea acestuia în anul 1833, invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre, astfel statul francez devine inventatorul fotografiei în anul 1839, când Daguerre prezintă invenția numită de el „daghereotip”.

Un cunoscut ca fotograf, ilustrator, pedagog a fost și Philip Henry Delamotte care devine pionier al fotografiilor tipărite. Fotografierea celebrului „The Crystal Palace” a fost ceea ce l-a făcut faimos pe acesta, „atât în plasamentul său originar din Londra (anii 1850 – 1852), cât mai ales în timpul dezansamblării și reansamblării sale, respectiv după mutarea și extinderea sa la Sydenham.”

„Delamotte este unul dintre pionierii importanți ai fotografiei fiind printre primii fotografi care pot fi considerați fotojurnaliști, prin modul în care a documentat (într-un mod extrem de amplu și profesionist) o astfel de operație complexă de mutare. Aceste numeroase serii de fotografii au constituit obiectul publicării în mai multe cărți documentare pe care le-a produs ulterior. De asemenea, Delamotte este un pionier al tehnicilor fotografice aplicate în tipărituri întrucât fotografiile sale documentare, utilizând procedeul numit calotipie, inventat în 1841 de William Fox Talbot, au fost primele din lume care au apărut în tipărituri.

Delamotte și colegul său Roger Fenton, care sunt considerați că ar fi fost printre primii fotojurnaliști civili ai lumii, au activat adesea profesional împreună, fiind și membri fondatori ai unei organizații profesioniste de fotografi, Calotype Club of London..”

Un alt pionier al fotografiei este Gaspard-Félix Tournachon cunoscut și sub pseudonumule de Nadar. În anul 1853 și-a început cariera fotografică astfel încât în anul 1858 a fost prima personă care a făcut fotografii aeriene. Tot el a introdus utilizarea luminii artificiale în fotografie. În anul 1886 a publicat prima fotografie-interviu a celebrului chimist Michel Eugene Chevreul.

La jumătatea secolului al XIX-lea, odată cu apariția obiectivelor specializate, fotografia a fost mult îmbunătățită. Josef M.Petzval a proiectat două tipuri de obiective: obiectivul pentru portret, respectiv cel pentru peisaje. Față de obiectivele existente până atunci, obiectivul de portret permitea pătrunderea unei cantități mult mai mari de lumină,astfel reducând timpul de expunere doar la câteva minute iar obiectivul pentru peisaje oferea o claritate mai mare și un cadru mai larg decât era posibil până atunci.

Conform enciclopediei Wikipedia, frații Avella și Salonic Inaki, „au fost pionieri ai fotografiei și ai producătorilor de film din Balcani. În 1905 au filmat primele fotografii în mișcare din Balcani în otomanul Monastir (astăzi Bitola, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia)”, cu ajutorul unui aparat de fotografiat Bioscop.

Mads Alstrup a fost primul fotograf danez de portret cu propriul studio. De la vârsta de 16 ani a început să facă numeroase fotografii daguerreotypes în Copenhaga și în provincie. Este considerat a fi primul pionier danez care a practicat fotografia.

Anna Atkins a fost biolog englez dar și o fotografă. Ea este adesea considerată ca fiind prima persoană care a publicat o carte ilustrată cu imagini fotografice. Unele surse susțin că ea a fost prima femeie care a creat o fotografie.

William Henry Fox Talbot a fost inventator britanic al procesului calotype și un pionier al fotografiei din secolele XIX și XX. De asemenea, el a fost un fotograf renumit care a contribuit la dezvoltarea fotografiei ca mediu artistic. Activitatea sa din anii 1840 la reproducerea foto-mecanică a dus la crearea procesului de gravare fotografică. Talbot este, de asemenea, amintit ca titularul unui brevet care, spun unii, a afectat dezvoltarea timpurie a fotografiei comerciale în Marea Britanie. În plus, el a făcut o serie de fotografii importante la Oxford, Paris, Reading, și York.

Un alt francez pionier al fotografiei este Hippolyte Bayard. Acesta a inventat propriul proces cunoscut sub numele de imprimare pozitiv directă și a prezentat prima expoziție publică de fotografie pe data de 24 iunie 1839. El a pretins că a inventat fotografia înaintea lui Louis-Jacques Mandé Daguerre în Franța și William Henry Fox Talbot în Anglia.

Arthur Batut, fotograf francez și un pionier al fotografiei aeriene. Născut 1846 în Castres, a fost interesat de istorie, arheologie și fotografie. Cartea sa „Kite aerial photography” a apărut în anul 1890 și conținea o fotografie aeriană luată în anul 1889 cu ajutorul unui zmeu deasupra Labruguière. El a fost primul care a folosit această metodă cu succes.

Felice Beato, cunoscut și sub numele de Felix Beato a fost un fotograf de origine italiano-britanic. A fost unul dintre primii oameni care a făcut fotografii în Asia de Est și unul dintre primii fotografi de război. El este cunoscut pentru lucrările sale: portrete, vederi și panorame ale arhitecturii și a peisajelor din Asia și regiunea mediteraneană. Călătoriile sale i-au dat posibilitatea de a crea imagini ale țărilor, oamenilor și evenimentelor nefamiliare europenilor și celor din America de Nord. Lucrarea sa prezintă imagini ale evenimentelor ca Răscoala din India în anul 1857 și al doilea razboi Opium și reprezintă prima operă substanțială a fotojurnalismului. El a avut un mare impact asupra altor fotografi și artiști din Japonia, unde a predat o lungă perioadă.

William Bell un fotograf american născut în Anglia, a devenit cunoscut pentru fotografiile sale documentare din timpul războiului și a fotografiilor leziunilor de luptă ce au fost publicate în cărțile medicale. Este cunscut și pentru fotografiile sale de peisaje occidentale făcute în expediția Willer în anul 1872. În ultimii săi ani, el a scris articole despre procesul de placă de uscat și a altor tehnici fotografice. Cariera lui se întinde pe șase decenii, Bell și-a adus contribuția în aproape fiecare proces major fotografic timpuriu, inclusiv dagherotip, procesele de colodiu, carduri stereo. El a experimentat în fotografia de noapte folosirea sârmei de magneziu pentru iluminat. A scris articole tehnice pe teme cum ar fi „emulsii de gelatină”.

Wilson Alwyn "Snowflake" Bentley, este una dintre primele fotografii cunoscute ce reprezintă fulgi de zăpadă. El a perfecționat un proces de capturare a fulgilor pe catifea neagră, în așa fel încât imaginile lor să poată fi prinse înainte ca aceștia să fie topiți sau sublimați. Kenneth G. Libbrecht constată că tehnicile utilizate de Bentley pentru fotografia fulgilor de zăpadă sunt în esență aceleași ca și în zilele noastre și că, deși calitatea fotografiilor sale reflectă limitările tehnice ale echipamentelor de epocă, ,,a făcut-o atât de bine încât aproape nimeni nu s-a mai deranjat să fotografieze fulgi de zăpadă de aproape 100 de ani ".

2.2 Premiile Pulitzer, Fotografii Relevante

József` Pulitzer a fost un jurnalist de orgine maghiară stabilit în America, editor al ziarului St. Louis Post Dispatch și New York World precum și patron al celui din urmă. Acesta a introdus așa numita tehnică „new journalism”în ziarul său în 1880.

În timp, Premiul Pulitzer a devenit un premiu acordat în domeniile jurnalismului, cât și cel online, literatură, compoziție muzicală. Acest premiu este oferit de către Universitatea Columbia, din orașul New York, în numele lui Jozsef Pulitzer.

Foto 1. „Sărutul vieții” (The Kiss of Life)

Rocco Morabito a fost un jurnalist american care și-a petrecut cea mai mare parte din cariera sa lucrând pentru Jacksonville Journal.

În anul 1968 a câștigat premiul Pulitzer pentru fotografia numită „The Kiss of Life” (Sărutul Vieții) ce surprinde efortul unui lucrător de a-l readuce la viață pe colegul său. După ce Rândall G. Champion a atins un fir de înaltă tensiune, acesta a rămas inconștient atârnând cu capul în jos de un stâlp; colegul său JD Thompson a reușit să-l readucă la viață în urma aplicării procedeului de resurscitare gură-la-gură.

Foto 2. Pânda morții este imaginea realizată de KevinCarter, publicată în 1993 de New York Times și care a șocat o lume întreagă

KevinCarter a fost și a rămas unul dintre cei mai cunoscuți fotojurnaliști din Africa de Sud și făcând parte din celebrul „Clubul Bang Bang”.

În luna martie a anului 1993, în Sudan, Carter se pregătea să fotografieze un copil înfometat în timp ce un vultur a aterizat în apropierea acestuia. Fotograful a declarat că a făcut fotografia, acela fiind job-ul lui, după care a plecat fără să intervină în ajutorul copilului a cărui viață a fost pusă în pericol.

Fotografia a fost vândută ziarului New York Times și a apărut prima dată în 26 martie 1993, dupa care a fost răspândită în toată lumea. Sute de oameni au contactat ziarul pentru a se interesa de soarta copilului însă aceștia nu au putut da un răspuns despre soarta acestuia.

Eddie Adams, fotojurnalist cunoscut pentru portretele realizate cât și pentru activitatea sa în 13 războaie este unul dintre deținătorii celebrului premiu. Acestuia i-a fost decernat Premiul Pulitzer cât și Premiul World Press Photo pentru fotografia din războiul din Vietnam, în care generalul șef al poliției, Nguyễn Ngọc Loan a executat un prizonier vietnamez pe o stradă din Saigon pe data de 1 februarie, 1968.

Foto 3. Eddie Adams „Execuția din Saigon "

Adams susține că: „după ce focul de armă a fost tras, Loan s-a apropiat de fotograf și i-a spus: «ei au omorât mulți dintre oamenii noștri cât și ai voștri», apoi s-a îndepărtat”.

Mai târziu, dupa ce fotografia a fost făcută publică, Adam și-a cerut iertare în fața generalului și familiei acestuia pentru daunele ireparabile ale reputației acestuia în timpul vieții sale. După moartea lui Nguyen, fotograful a declarat: „A fost un erou. America ar trebui să plângă. Urăsc să văd că moare așa, fără ca lumea să știe nimic despre el”.

John Paul Filo a fost onorat cu Premiul Pulitzer în 1970 pentru fotografia în care Mary Ann Vecchio, care plângea în genunchi lângă cadavrul lui Jeffrey Glenn Miller, un băiat de 20 de ani.

Focurile de armă de la Kent State, cunoscute și sub numele de „masacrul din 4 mai” sau „Masacrul din Kent State” au avut loc în campusul Universității din Statele Unite în orașul Ohio și au implicat focuri de armă îndreptate către studenți neînarmați. Gărzile au tras 67 de focuri de armă omorând 4 studenți și rănind alți 9 dintre care unul a rămas paralizat.

O parte din cei împuscați făceau un protest împotriva opresiunii cambodgiene, alții fiind acolo doar în trecere sau observau protestul de la distanță.

Patru milioane de studenți și elevi ai universităților și liceelor din Statele Unite au protestat împotriva masacrului ce avusese loc, actul lor atrăgând atenția opiniei publice.

Foto 4. „Masacrul din Kent State”

Huỳnh Công Út cunoscut din punct de vedere profesional ca Nick Ut, a câștigat Premiul Pulitzer pentru fotografia Spot News, intitulată "The Terror of War” (Teroarea Războiului) reprezentând copii fugind din calea bombardărilor cu napalm.

Foto 5. Huỳnh Công Út ,(Teroarea Războiului)"The Terror of War”

Cea mai cunoscută fotografie a acestuia este cea în care o fetiță de doar nouă ani fuge dezbrăcată către fotograf încercând să evite bombardamentele din Vietnam.

La cea de-a patruzecea aniversare a Premiiilor Pulitzer din septembrie 2012, a fost a treia persoană omagiată de către primăria Leica Hall fo Fame pentru contribuțiile sale în fotojurnalism.

Foto 6 „Firing Squad in Iran”, Jahangir Razmi, 1979.

Jahangir Razmi este un fotograf de origine iraniană care a câștigat în 1980 Premiul Pulitzer pentru fotografia Spot News. El este recunoscut pentru fotografia sa intitulată „Firing Squad in Iran” care a fost publicată sub anonimat în cotidianul iranian Ettela'at, unul dintre cele mai vechi ziare din acea țară, însă, după câteva zile a apărut pe prima pagină a numeroase ziare din întreaga lume. Fotograful nu a fost dezvăluit însă până în 2006, până atunci fotografia fusese premiată sub anonimat.

În data de 28 august 1979, după un proces ce a durat doar 30 de minute, un grup de 11 prizonieri militanți kurzi au fost acuzați de crimă, trafic de arme și incitări de revolte, fiind condamnați la moarte. Oamenii au fost legați la ochi și lăsați în afara aeroportului unde au fost aliniați la câțiva metri în fața celor ce urmau să tragă în ei. Lui Razmi i-a fost permis de către forțele de ordine să stea în dreapta călăilor și să fotografieze execuția lor.

Foto 7 Anthony Suau, „Memorial Day” 1983.

Anthony Suau este un alt fotojurnalist american ce a primit Premiul Pulitzer în anul 1984 pentru fotografia intitulată „Memorial Day”(Ziua Memorării).

Fotografia are un puternic impact emoțional, fotograful reușind să capteze momentul în care doamna Dorris Fielder îmbrățișează mormântul fostului soț care a fost un veteran al forțelor aeriene din perioada celui de-al doilea Război Mondial, participând la conflictul din Korea și războiului din Vietnam.

Foto 8 Yasushi Nagao,„Asasinarea lui Inejiro Asanuma”1961

Yasushi Nagao a fost un alt jurnalist câștigător al Premiilor Pulitzer. Acesta a fotografiat momentul asasinării politicianului Partidului Socialist Japonez, Inejiro Asanuma, de către Otoya Yamaguchi. În acel timp, Nagao era un cameraman ce lucra pentru Mainichi Shimbun. Nagao a câștigăt în 1960 premiul Fotografia Anului World Press iar în 1961 Premiul Pulitzer. Anul următor a părăsit locul de muncă pentru a deveni un fotograf independent.

Tom Gralish, fotograf american, angajat al United Press International, a câștigat Premiul Pulitzer în 1985 pentru o serie de fotografii făcute oamenilor fără adăpost pe străzile din Philadelfia.

Gralish a pretrecut patru săptămâni din iarna acelui an în centrul orașului fotografiind oameni fără adăpost unde strazile aveau porecle cum ar fi „Lingură”, „Păr Roșcat” sau „Omul Ciocan” pentru un fotoreportaj ce avea sa fie publicat în revista Inquirer. Subiectul lui erau oamenii ce locuiau pe strada de bună voie refuzând să meargă în adăposturile oferite pentru oamenii ce nu aveau case.

Oded Balilty este singurul fotojurnalist de origine israeliană ce a câștigat Premiul Pulizter.

Născut și crescut în Ierusalim, și-a început cariera ca fotograf pentru revista armatei israeliene Bamahane. În anul 2002, în timpul revoltei palestiniene, s-a alăturat agenției de presă The Associated Press.

Foto 11 „Evreu ce confruntă ofițerii de securitate israelieni”

În anul 2007 a câștigat Premiul Pulitzer pentru fotografia în care un evreu se confruntă cu ofițerii de securitate israelieni în timpul evacuării avanpostului West Bank.

Capitolul III

3.1 Sărăcia – Studiu de caz

Sărăcia copilului indiferent de prosperitatea națiunii

Sărăcia este o temă proeminentă în marginile celor de la PhotoSensitiveastfel încât eradicarea acesteia a devenit un obiect colectiv. Primul lui proiect intitulat, ,,Este în ochii lor”, are în vedere oamenii fără adăpost din Toronto, printr-o varietate de alte proiecte, fotografii au reușit să capteze numeroase cadre izbitoare ale sărăciei, atât în țara lor cât și peste hotare.

Nicio familie nu ar trebui să trăiască în condițiile în care să fie prea sărace încât să se hrănească corespunzator. Totuși, sărăcia rămâne o problemă în Canada și alte state din vest în ciuda prosperității lor.

Imaginile din categoria „Sărăcia copilului” sunt menite să prezinte fețele unor copii care înfruntă realitatea de a nu avea suficientă hrană, ce nu au îmbrăcăminte adecvată și se confruntă zilnic cu problema banilor care sunt insuficienți pentru a supraviețui.

Foto 12 ,,Copilărie lipsită de natură” Fotografie făcută de Dick Loek

Expunerea publică a fotografiilor a reprezentat un moment dificil atât pentru fotografi cât și pentru protagoniști. Prin acordul exprimat prin care s-a expus situația precară a copiilor, părinții au dovedit tărie de caracter. Mama Ioanei admite: „Este greu să trăiești fără bani. Copiii cer mereu mâncare atunci când nu este. Îmi doresc ca și copiii mei să termine școala și să nu rateze șansele pe care viața le oferă”

Foto 13 Fotografie făcută de Andrew Stawickieste

Andrew Stawickieste un fotograf canadian, reușeste să fotografieze chipurile a două fetite de la țară, Kaitlynn și Ellen din Ontario, punând accent pe sarăcia rurală din Canada. Familiile acelora se străduiesc în fiecare zi să pună pe masă cele necesare supraviețuirii acestora. Familiile ce au un număr mare de membri și cu un venit insuficient sunt o realitate în părțile rurale ale Canadei. Copiii acestor familii înfrunta dificultăți acasă, fapt ce determină scăderea respectului de sine atunci când merg la scoală unde întâlnesc alți copii mai bogați și îmbrăcați mai bine.

Sărăcia ce afectează copiii din zonele defavorizate

Foto 14 „Copii africani răpuși de foame”

Adrian Marcovici cutremurat de imaginile copiilor africani răpuși de foame sau de războaie își exprimă dezamăgirea prin intermediul fotografiei. El sesizează lumii că ajutoarele de hrană sunt incapabile să rezolve problema supraviețuirii și că este nevoie de o strategie capabilă ca în viitor să determine autonomia economică a statelor defavorizate. Resursele continentului negru sunt atât de bogate și faunistic cât și din punct de vedere al resurselor minerale încât ele singure, bine gestionate, ar putea reprezenta soluția problemei.

Africa ne surprinde prin splendoare cu jungla ecuatorială sau cu masivitatea înghețată a muntelui Kilimanjaro de lângă Ecuator alături de elefanții, leii, antilopele și rinocerii, distrăgându-ne atenția de la tragedia copiilor ce pier răpuși de foame sau de boli incurabile.

Drama familiilor trecute în neființă împacate parcă cu propria soartă nu poate fi consolată de lacrimile întregii umanități. Este necesară intervenția urgentă a giganților mondiali industriali sau a dirijorilor de burse internaționale în sensul implementarii unor programe adecvate acestor regiuni defavorizate astfel încât să poată deveni independente economic.

Adevărații prădători ai continentului negru nu sunt vulturii ce se hranesc din leșurile copiilor malnutriți ci nepăsarea unei societăți avansate care traiește doar pentru propria bunăstare.

În cadrul reuniunii „Viitorul sarăciei” susținută la Geneva, experții și cercetătorii în studierea fenomenului sărăciei în Africa și-au pus întrebari de genul: „Sărăcia este endemică în Africa? Acest continent a început să se acomodeze cumva cu mizeria? Au prins africanii «gustul» disperării permanente? De ce numărul celor care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi crește din ce în ce mai mult?”

Legitimitatea acestor întrebari este cu atât mai evidentă cunoscând că state precum SUA, Japonia și țari din Europa au donat Africii peste doua mii trei sute miliarde de dolari în ultimii cincizeci de ani, fără rezultate concludente deoarece conform lui Hilary U. Nwokeabia: „Africa a ratat trenul cunoașterii care stă la baza oricărui progres uman”.

„Am construit piramidele, însă nu avem ingineri, ne tratăm bolnavii prin remedii tradiționale, însă principiile active ale plantelor sunt exploatate de întreaga industrie pharma, am inventat stofa, dar India și China îmbracă toată lumea, dansăm în sunet de tobe de secole întregi însă acestea sunt fabricate în Taiwan, producem alune, însă Olanda este cel mai mare exportator, muzica congoleză răsună pe tot globul, însă producătorii americani și cei europeni sunt cei care obțin profit din ea”.

Foto 15 India țara contrastelor

Imaginea ne prezintă o Indie a contrastelor în care opulența se dezvoltă pe verticală pe unul dintre malurile Indusului în timp ce, pe celalalt mal, un corb adulmecă resturile unei populații aflate în derivă.

Foto 16 Opulența versus promiscuitate

La nivel ideatic, o curbă poate separa două lumi, una promiscuă de una îndestulată. Totuși la nivel real, o autostradă realizează în New Delhi în mod concret această segregare.

Foto 17 Mahala din Bombay

Gleb Kusnetsov, fotograful ce a călătorit în Bombay, India, afirmă că mahalalele din acea zonă sunt universal cunoscute ca fiind cele mai sigure mahalale din India. Ele se află sub juristricția autorităților locale, iar niciun străin care vrea să producă pagube nu va pătrunde în interiorul lor. Accesul turiștilor este permis, însă există o singura regulă ce trebuie respectată: Fotografiatul nu este permis de către localnici. Singura cale de a face fotografii este de a cere politicos acest lucru. Cu toate acestea, femeile adesea nu înțeleg că fotograful cere permisiunea de a face fotografii, și încep să își strige înfuriate bărbații, fapt care, de cele mai multe ori, degenerează în conflicte și explicații anevoioase.

Foto 18 Familie pe străzile Bombayului

Kusnetsov spune că „în Bombay, oamenii obișnuiesc să își petreacă nopțile în stradă, împreună cu toți membrii familiei, fie că aceștia sunt bătrâni sau copii, dormind pe dalele reci de piatră. Sacoșele de lânga ei cu haine curate, de schimb, și câteva bunuri personale, denotă faptul că nu sunt cerșetori”. Kusnetsov conștientizează că se află „printre cei ce nu își pot permite o casă, un adăpost împotriva vremii și a mizeriei, chiar dacă bărbații din familie muncesc”. Salariilie extrem de reduse ale acestora îi obligă, din păcate, să își ducă traiul în cele mai mizere cartiere ale Indiei.

Foto 19 Plaja din Bombay

Plaja din Bombay nu reprezintă nicidecum conceptul clasic de plajă, pe care oamenii se pot relaxa stând la soare sau se pot scălda în apele răcoritoare, scăpând astfel de arșița zilei. Din contră, plaja din Bombay reprezintă locul în care se pescuiește, printre gunoaie și depozite personale de piatră, sau alte obiecte ale indienilor. Gălăgia este infernală, iar când doi dintre însoțitorii fotografului roagă un localnic să îi îndrume către un loc liniștit, acesta din urmă râde, spunând că nu există loc liniștit pe străzile Bombayului. În orice caz, Kusnetsov afirmă că majoritatea indienilor nu intră în apele oceanului, deoarece sunt incapabili să înoate. Mai mult, ei consideră că în acele ape se află un spirit malefic, Yudo, și se feresc pe cât posibil să intre în contact cu apa.

Foto 20 Străzi din mahala

Gleb Kusnetsov povestește cum, de multe ori, observă bărbați, pe care inițial îi considera cerșetori, dormind noaptea la ușile magazinelor de mahala. Mai târziu, el dezvăluie faptul că, în realitate, acei bărbați sunt angajații magazinelor sau chiar patronii lor, ce aleg să își petreacă nopțile pe asfalt, la locul de muncă. El mai spune că omul de rând primește, în medie, 500 de dolari pe lună, iar o casă în mahala adesea ajunge la prețuri de zeci de mii de dolari, doar pentru faptul că poate oferi sentimentul mult dorit de siguranță, de adăpost. În acest fel, un barbat ce are de întreținut alți 5 membri ai familiei, nu va ajunge niciodată să își permită un acoperiș deasupra capului în care să își adăpostescă familia.

Foto 21 Fetiță din mahala

Cât despre sarăcie, în general, Kusnetsov afirmă că „principala cauză a acesteia este faptul că, în cele mai multe familii, mulți membri ai , nu sunt angajați. De cele mai multe ori, acei membri constau în persoane de sex feminin, ce nu își pot găsi locuri de muncă”. Acestea fiind spuse, el mai considera că „familiile indiene nu sunt neapărat sărace până la limita disperării, ci, mai degrabă, sunt obișnuite cu situația de coșmar în care se află, din punctul de vedere al mizeriei acerbe și, în consecință, sunt incapabili să conștientizeze gravitatea situației”.

Foto 22 Parte curată din mahala

După ce străbate străzi pline de mizerie, pe care alergau deopotrivă copii și șobolani, Kusnetsov pătrunde în inima Bombayului, partea mahalalei pe care o descrie ca fiind „relativ spațioasă și curată”. Aici, mai multe familii locuiesc aproape una de cealaltă, împărțind aceeași încăpere ce ține loc de bucătărie. În această parte din Bombay, familiile trăiesc o viață relativ liniștită, femeile au unde să își spele hainele, pe care le atârnă, mai apoi, în fața intrării din casă. Copiii se joacă în siguranță, iar motocicletele, deși mai mult improvizate sau reparate din piese aleatorii, dezvăluie un nivel mai ridicat de trai.

Foto 23 Mahala din Dhaka

Mahalaua se întinde pe sute de metri, și nu există nicio cale de ieșire. Odată ce ai pătruns pe acesta stradă, trebuie sa iți continui drumul până în capătul opus, întoarcerea din drum ar fi o jignire adusă locuitorilor. Kusnetsov, autorul fotografiei afirmă că „cea mai mare problemă o reprezintă copiii: deși pot părea absorbiți de joaca lor, adesea se comportă neașteptat. De exemplu, poți merge liniștit pe stadă, și dintr-o dată, un copil va incepe să arunce cu noroi în tine, sau va încerca să te tragă de haine”. Kusnetsov spune că „intr-o familie sunt aproximativ 10-15 copii, iar dintre aceștia, până la vârsta de 5 ani, doar o treime reușește să supraviețuiasă”.

Cea mai mare problemă a locului în care își duc veacul atâtea familii este sosirea trenurilor ce adesea omoară copii și persoane aflate sub influența alcoolului. Kusnetsov spune că „din cauza zgomotului din mahala, copiii nu aud trenul și așa, mulți sfârșesc sub șinele lui, iar mecanicii nici nu opresc după tragedie”.

Conform statisticilor oficiale publicate de guvern și citate de AFP, indicele sărăciei a scăzut în India cu mai mult de 7 puncte procentuale în 5 ani afectând 0,3 din cele 1,2 miliarde de locuitori ai țării până în 2010.

Populația săracă a lumii – cobai ai industriei farmaceutice

Foto 24 Copii indieni, cobai pentru teste de medicamente

Ca și în Africa, populația majoritar săracă se bazează pe ajutoarele guvernamentale, alimentare și de gaze naturale pentru gătit. În 2011, venitul în mediul rural era de 38 eurocenți pe zi iar în cel urban de 48 eurocenți pe zi, condiții în care sute de milioane de oameni sunt private de hrană, electricitate și apă potabilă.

În lupta pentru supraviețuire, părinții copiilor din țările subdezvoltate, își expun copiii riscului testării unor medicamente ce urmează a fi puse în circulația farmaceutică.

Profitând de sărăcia extremă a milioanelor de oameni lipsiți de mijloace de tratament, clinicile comandate de grupurile farmaceutice indiene sau internaționale, subcontractează teste ale unor organizații de cercetare fără scrupule și reglementări. Pacienții invalizi financiar constată după ani cum că „tratamentul” lor a fost de fapt doar un experiment farmaceutic.

Pacienții erau convinși să utilizeze un anume medicament iar în cazul în care acesta se epuiza, ei nu puteau achiziționa medicamentul din farmacii deoarece acesta era de fapt un medicament test al cărui efect secundar putea duce la decesul pacientului. Această practică obligatorie a testelor clinice fiind foarte costisitoare se aplica în țările sărace în care legislația este permisivă.

Ca urmare a acestor practici, grupurile farmaceutice economisesc 60% din costuri prin realizarea testelor noilor medicamente în India, țară în curs de dezvoltare pentru care supreaviețuirea a milioane de oameni este o problemă cotidiană.

Foto 25 Testele de medicamente cu origine în nazism

Originile acestei practici datează încă din perioada nazistă când medicamentele se experimentau pe oameni care oricum nu mai aveau nicio șansă la viață.

Traficul de organe – efect al sărăciei extreme

Foto 26 Rinichi pentru o viată

Ca ultimă soluție a ieșirii din sărăcia extremă, mulți dintre afectații de flagelul neajunsurilor materiale, recurg la soluția extremă și anume aceea a donării de organe contra cost.

Deși legislația în vigoare la nivel mondial interzice comerțul cu organe, destinate transplantului, în țările sărace ale lumii, acestă practică cunoaște o continuă creștere.

Conform The Guardian, un rinichi costă în China 3.500 de dolari iar în regim de urgență operația costă intre 100.000-200.000 de dolari.

Solicitările de rinichi sunt din ce în ce mai mari, iar piața „a înflorit” prețurile. S-au dezvoltat clinici clandestine în care persoanele sunt supuse prelevării de organe, China fiind țara cu cea mai mare predispoziție, dar care și-a luat angajamentul că va renunța la acest lucru până în anul 2017.

Foto 27 Un rinichi donat echivalează pentru un nevoiaș donator 5000 de dolari

Traficul de organe umane este o formă de exploatare a săracilor conform spuselor lui Jim Feehally, de la Spitalul Unisversitar al Leicester NHS, Anglia:

„Țările din Asia și chiar din Europa de Est oferă o asemenea piață, astfel încât cine are nevoie de un rinichi merge acolo și cumpără unul. Este o formă de exploatare a populațiilor sărace. Donatorii primesc puțini bani si, din păcate, niciun medic nu se mai ocupă de ei după aceea, pentru a vedea cum evoluează starea de sănătate. Cei care câștigă în această situație sunt bogații care își pot permite să cumpere organe, medicii și administratorii de astfel de spitale, precum și traficanții de droguri”.

Sărăcia care împige la droguri

Foto 28 Drogurile care ucid speranța

Copiii reprezintă segmentul cel mai vulnerabil căruia i se adresează piața neagră a „vânzătorilor de iluzii” răspândind „ciuma albă” în rândurile lor. Sărăcia extremă reprezintă cauza principală care îi împinge pe minori în brațele dependenței, transformându-i în victime ale abuzului de droguri și alcool.

Foto 29 Infuzie de iluzii și deziluzii

Conform unor documente obținute de The New Yourk Times, au fost distribuite în 2007 droguri valorând milioane de dolari prin intermediul unui cartel mexican în zeci de state. În timpul unei operațiuni secrete organizate de FBI, acest lucru, deoarece agenții secreți americani încercau să se infiltreze în cartelul mexican. Contrabandiștii mexicani împreună cu furnizorul columbian au traficat cocaină din Ecuador în toată lumea. Membrii rețelei de traficanți erau militari din forțele speciale mexicane care au părăsit armata și au alcătuit una dintre cele mai sălbatice organizații care trafica droguri și carne vie. Decizia militarilor de a părăsi armata s-a datorat faptului că statul mexican „nu plătește soldații suficient de bine” conform spuselor lui Craig Deare fostul comandant al forțelor speciale, citat de Al Jazeera.

Conform unui raport întocmit de interpol și citat de Agerpres, cartelurile din America de Sud utilizează Africa Centrală și de Vest pentru tranzitarea drogurilor ce urmează să ajungă în Europa, mai mult decât atât, zona a devenit și o bază importantă de consum. Traficanții din America de Sud au ales ca zonă de tranzit Africa Centrală deoarece aici controalele în porturi sunt superficiale, africanii deținând echipamente slabe de inspecție a călătorilor. De asemenea, sărăcia și corupția din aceste state i-au atras pe traficanți în găsirea unui alt punct de tranzit în traseul drogurilor către Europa.

În primăvara acestui an, UNODC, organizație din cadrul ONU ce are ca obiect de activitate traficul de droguri și criminalitatea, a estimat că din traficul de cocaină din Africa Centrală și de Vest se generează 900 de milioane de dolari anual.

În trecut o mare producătoare de droguri destinate SUA, Columbia se confruntă astăzi cu dependența la ea acasă lăsând mii de cetățeni fără adăpost. Pe una din cele mai rău famate străzi din Bogota peste 1500 de oameni ai străzii sunt victime ale drogurilor și ale abuzului de alcool.

Sărăcia determină migrația

Foto 30 Migrația sărăciei, un fenomen în continuă ascensiune

Fotografie realizată de Anton Meres

În noaptea de 2 aprilie 2005 fotograful Anton Meres a surprins în fotografie o aspirantă la imigrare în sudul Spaniei; este una dintre cele 75 de persoane arestate în Gibraltar în urma acțiunii lor de a ajunge pe pământ iberic folosindu-se de ambarcațiuni precare.

În timp ce populația lumii tinde să ajungă cifra de 2 miliarde în 2005 și natalitatea în țările sărace este de 10 ori mai mare decât în cele bogate, fenomenul migrației globale a atins cote fără precedent. Împinși de foamete, sărăcie și șomaj, dezrădăcinații depășesc toate obstacolele cum ar fi obținerea vizelor, barierele naturale sau cele făcute de mâna omului în drumul lor spre mirajul unei vieți mai bune. Cauza principală a exodului o reprezintă imensele inegalități socio-economice mondiale pe care ONU pentru Dezvoltare urmărește să le diminueze. În timp ce sute de milioane de africani se luptă cu foametea, țările bogate se confruntă cu epidemia obezității. ONU a încercat să sporească ajutorarea țărilor sărace, să le anuleze datoriile și să eficientizeze comerțul în efortul său de a reduce necesitatea imigranților obligați să înfrunte riscurile și umilințele pe care le presupune fenomenul ilegal al pătrunderii pe teritorii straine.

Țările bogate ale Uniunii Europene își înving cu greu teama față de noii parteneri care trimit valuri de muncitori imigranți și caută să descopere modalități de integrare a celor ajunși legal și de respingere și chiar deportare a celor ce au pătruns ilegal. În același timp, țările sărace devin vulnerabile din cauza pierderii muncitorilor celor mai capabili și a profesioniștilor de la care totuși așteaptă ajutoare.

Odată stabiliți, imigranții se confruntă cu segregarea timp de două sau trei generații, fapt ce determină reconsiderarea multiculturalismului față de asimilarea la limba și cultura țării de adopție. Zece la sută dintre imigranții stabiliți în Franța se plâng de lipsa egalității de șansă în special după 2005 cu prilejul gravelor tulburări musulmane din ultima vreme în Europa.

China se confruntă cu fenomenul migrației interne în timp ce 99 de milioane de tărani și-au părăsit pământurile atrași de iluzia bunăstării pe care o oferă orașele.

Fenomenul migrației ar putea ajunge la cote imense în contextul evoluției ascendente a fenomenelor meteorologice extreme determinate de încălzirea globală cauzatoare de secetă, inundații, epidemii și foamete. În sensul reducerii emisiilor de gaze care generează efectul de seră, țările dezvoltate ale lumii au încheiat protocolul de la Kyoto care urmărește reducerea emisiilor nocive până la un nivel sub cel înregistrat în 1990.

Malnutriția – efect al sărăciei extreme

Foto 31 Finbarr O’Reilly – Malnutriția, flagel al lumii contemporane

În urma uneia dintre cele mai grave secete ce a distrus mare parte a recoltei nigeriene în detrimentul unei populații de 3,6 milioane de locuitori, imaginea unei fetițe subnutrite de un an ce apasă buzele mamei sale a cutremurat o lume întreaga în anul 2005.

Conform raportului A Life Free from Hunger ce dezvoltă subiectul malnutriției la nivel mondial, se impun măsuri imediate altfel în urmatorul deceniu, 0,5 miliarde de copii vor suferi fizic și mental datorită foametei. Grav este că segmentul cel mai afectat îl reprezintă oamenii săraci cu venituri mici, insuficiente pentru a cumpăra hrana necesară.

Foto 32 La limită între viață și moarte

Un copil sudanez își revendică dreptul la viață în timp ce părinții neputincioși privesc cum acesta își consumă ultimele clipe.

Se estimează că în fiecare oră pe Terra mor 300 de copii din cauza malnutriției în timp ce o pătrime dintre copiii lumii suferă de foame zilnic. Malnutriția afectează peste 170 de milioane de copii sub 5 ani a căror dezvoltare normală este profund afectată. În india, Peru și Nigeria trăiesc jumătate dintre copiii subnutriți ai lumii a căror rație de mâncare scade zilnic datorită creșterii prețurilor pentru alimente. Hrana insuficientă și lipsită de principiile alimentare necesare dezvoltării armonioase a organismului determină probleme legate de frânarea ritmului normal de creștere.

.

Sărăcia poate conduce la fanatism religios

Foto 33 O creștină din Pakistan condamnată la moarte pentru că l-a insultat pe Mahomed

În Pakistan libertatea este ucisă în chinuri groaznice, situație reflectată în fotografia ce ne dezvaluie o femeie creștină condamnată la moarte din motive religioase. Aceasta a fost învinuită de crimă pentru defăimarea religiei locale dupa ce femeia a adus o găleată cu apă, ea fiind de religie creștină. Musulmanii au considerat acest lucru o ofensă adusă religiei lor și au decis arestarea și condamnarea la moarte a acesteia.

Într-o țară măcinată de corupție și sărăcie împinsă la extrem, locuitorii își caută refugiul în credință devenind fanatici. Deși liderii pakistanezi primesc ajutoare externe de miliarde de dolari menținând bunele relații cu occidentul, aceste ajutoare nu ajung niciodată la cei aflați în nevoie deoarece 170 de milioane de oameni se zbat sub limita sărăciei.

Pakistanul, o țară din lumea a treia, zdruncinată de conflicte ca urmare a sărăciei și a lipsei de educație, găsește în religie oaza salvatoare într-un deșert al lipsurilor și privațiunilor. Drept urmare, 5 pakistaneze au fost condamnate la moarte pentru desfrâu după ce au participat la o nuntă după cum relatează Daily Mail.

Concluzii

În opinia comisarului european pentru ocuparea forței de muncă, împărtașită și de mine, ca viitor jurnalist de presă, consider că pentru a combate sărăcia este imperios necesar să dăm dreptul la replică tuturor celor care reprezintă categorii sociale supuse excluziunii, care ne îndreaptă spre a înțelege cauzele sărăciei.

În concordanță cu cele afirmate este necesară propunerea unor soluții practice cu rol funcțional. Cei care dețin un rol cheie în acest demers sunt jurnaliștii, ce trebuie să răspundă provocării de a dezvălui, prin reportajele lor originale, starea precară în care se afla omenirea la momentul actual.

În lucrarea mea am urmărit demersul jurnalistic al unor fotoreporteri celebri care si-au exprimat punctul de vedere asupra unor situații de fapt care au un rol determinant în studierea degradării economice și sociale și efectele acestora, am insistat asupra conflictelor sociale provocate de lipsuri și privațiuni materiale. Am urmărit aspecte legate de sărăcia infantilă în mediile dezvoltate economic, de sărăcia copiilor ce trăiesc în zonele defavorizate precum Africa sau India, despre practica testării medicamentelor pe cobai umani cu origine fascistă, despre traficul de organe umane ca soluții salvatoare a săracilor de a iesi dintr-o situație de criză financiară, despre consumul de droguri ce oferă iluzia unui trai fericit dar care te desființează ca ființă umană, despre migrație de nestăpânit a săracilor spre zone considerate de ei salvatoare, în care, dacă ajung, întâmpină dificultăți în a se adapta, despre malnutriția ce provoacă zilnic mii de victime sau despre fanatismul religios privit ca soluție a rezolvării problemei precarității economice și sociale.

Prin demersul lor curajos, jurnaliștii scot în atenția opiniei publice faptul că ,,globalizarea” a condus la adâncirea discrepanțelor economice dintre regiunile lumii: statele deja bogate devin tot mai bogate iar zonele subdezvoltate sau cele în curs de dezvoltare devin tot mai sărace.

Dominația economică a statelor dezvoltate ridică problema sărăciei persistente și amplificată în regiunile defavorizate ale lumii unde apar probleme demografice, condiții insalubre de trai, răspândirea bolilor infecțioase, urbanizarea irațională, foametea, degradarea terenurilor cultivabile și a resurselor de apă, toți fiind factori ce frânează procesul de dezvoltare a zonelor mai puțin favorizate.

Un exemplu pozitiv pentru lupta împotriva sărăciei, l-a reprezentat Hezbouahul care, cu ajutorul Iranului a construit o reală infrastructură care acordă asistență socială si săracilor din alte religii. În scurt timp, Hezbolahul a construit spitale, clinici, școli, centre de învățământ superior, instituții de cercetare, orfelinate si sanatorii pentru persoane cu deficiențe. De asemenea, acorda ajutor material tinerilor căsătoriți dar și împrumuturi locative și de afaceri.

Concluzionez că sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalității, bolile, epidemiile, lipsa de educație sunt elementele definitorii ale unei societați eșuate, situații în care statul se face părtaș.

Statul în care bunăstarea este literă de lege presupune existența unor standarde minime protejate de guvern în privința venitului, nutriției, sănătății, locuinței și educației, asigurate fiecărui cetățean ca drept politic si nu ca un act de caritate.

Este rolul reporterului, care în misiunea sa de corespondent special, jurnalist de criză sau oricum s-ar numi el în interiorul unei redacții să-si facă din activitatea sa o profesie în sine.

Foto 34

Cercetătorii au concluzionat că cele mai sărace state din lume cheltuiesc semnificativ mai mult pe arme decât pe educație. Studiul acceptat în raportul de monitorizare globală privind „Educația pentru Toți”(EFA 201).

Raportul acestei comisii demonstrează că nivelul sărăciei este în creștere în țările ce posedă resurse naturale apreciabile și care investesc cu precădere mai mult în arme decât în educație. Un exemplu edificator este statul Ciad care investește de patru ori mai mult în armament decât în sistemul de învățământ. În cazul acestor state, dacă s-ar reduce cheltuielile militare cu doar 10%, ele și-ar permite cu 2,7 milioane mai mulți copii la școală, procent ce ar reprezenta peste un sfert din populația analfabetă.

Bibiografie:

***, Istoric Bentley snowlake photos for sale in US, BBC News, 22 ianuarie 2010

***, The Photographic Society of Philadelfia, American Journal of Photography, Vol 12 (1891)

Al,Bovik, The EssentialGuide to Image Processing, Elsevier Inc., USA, 2009

Angela, Faris, Belt, The Elements of Photography: Understanding and Creating Sophisticated Image, Elsevier, New York, 2012

Ashley la Grange, „Basic Critical Theory for Photographers, Elsevier, Great Britain, 2005

Damian Sutton, Photography Cinema Memory the crystal image of time, Regents of the University of Minnesota, USA, 2009

Danielle, Currier, Larry, Volk, No plascticsleeves The Complete Portfolio Guide For Photographers and Designers, Elsevier, China, 2010

David, duChemin, Within the Frame: The Journey of Photographic Vision, New Riders, Statele Unite ale Americii,2009Gheorge,

Cojocariu, Fotoziaristică, Editura Fundatia Romania de Maine, 2008

Lynne, Warren, Encyclopedia of Twentieth Century Photography, Routledge, Great Britain, 2006

Michael Langford, Langford's Advanced Photography, Elsevier Ltd, USA, 2008

Reuters, Lumea, Astăzi, Rao, București, 2007

Robert, Hirsch, Photographic Possibilities, Elsevier, United Kingdom, 2009

Alte Surse:

http://it.wikipedia.org/wiki/Dagherrotipia accesat în data de 15.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Crystal_Palace, accesat în data de 15.05.2014

http://ro.wikipedia.org/wiki/Philip_Henry_Delamotte, accesat în data de 15.05.2014

http://ro.wikipedia.org/wiki/Milton_%C8%99i_Ianaki_Manakia, accesat în data de 15.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Daguerreotype, accesat în data de 15.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Calotype, accesat în data de 15.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_aerial_photography, accesat în data de 16.05.2014

http://it.wikipedia.org/wiki/Dagherrotipia, accesat în data de 16.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Pulitzer, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Rocco_Morabito, accesat în data de 24.05.2014

http://soxiam.com/post/173056678/the-kiss-of-life-by-rocco-morabito-back2nikon, accesat în data de 24.05.2014

http://losangelesphotofestival.org/iconic-photographs/, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Kevin_Carter, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Eddie_Adams_(photographer), accesat în data de 24.05.2014

http://losangelesphotofestival.org/iconic-photographs/, accesat în data de 24.05.2014

http://potd.pdnonline.com/2013/10/22898/ap-vietnam-real-war_02, accesat în data de 24.05.2014

http://cs.brown.edu/courses/cs024/imagesHistoric.html#06.jpg, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Filo , accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Kent_State_shootings, accesat în data de 24.05.2014

http://www.travelthruhistory.tv/facts-about-shootings-kent-state/, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Nick_Ut#cite_note-1, accesat în data de 24.05.2014

https://www.flickr.com/photos/nostri-imago/4427918225/, accesat în data de 24.05.2014

http://www.executedtoday.com/2008/08/27/1979-firing-squad-in-iran/, accesat în data de 24.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Jahangir_Razmi, accesat în data de 24.05.2014

http://www.nocaptionneeded.com/2009/12/public-images-of-private-grief/, accesat în data de 25.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_Suau, accesat în data de 25.05.2014

http://shugoarts.com/en/archives/3469/, accesat în data de 25.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Yasushi_Nagao, accesat în data de 25.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Tom_Gralish, accesat în data de 25.05.2014

http://www.philly.com/philly/gallery/Inquirer_Photographer_Tom_Gralish_s_Pulitzer_Prize_winning_photo_essay_on_the_homeless.html, accesat în data de 25.04.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Oded_Balilty, accesat în data de 25.05.2014

http://www.pulitzer.org/works/2007-Breaking-News-Photography, accesat în data de 25.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/PhotoSensitive_(organization), accesat în data de 30.05.2014

http://www.photosensitive.com/poverty-images.php, accesat în data de 30.05.2014

http://www.romnewsmedia.com/news/drama-in-africa-saracia-crunta-si-moartea-ca-destin/, accesat în data de 30.05.2014

https://www.google.ro/search?q=imagini+saracie+india+lac&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=c9yhU7L9COSV7AahnoGIDw&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=667#q=saracie+india+ghetou&tbm=isch, accesat în data de 30.05.2014

http://verdenfata.com/wp-content/uploads/2012/10/Saracie-bogatie-5.jpg, accesat în data de 31.05.2014

http://www.dailyfresher.com/2013/03/poverty-in-india-one-day-in-slums-of.html, accesat în data de 31.05.2014.

http://static.guim.co.uk/sys-images/Observer/Columnist/Columnists/2011/6/13/1307964655775/vaccination-india-007.jpg, accesat în data de 30.05.2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Nazi_human_experimentation, accesat în data de 30.05.2014

http://rapcea.ro/2012/05/30/traficul-de-organe-o-realitate/, accesat în data de 30.05.2014

http://www.cotidianul.ro/alta-fata-a-chinei-doneaza-un-rinchi-si-cumpara-un-ipad-184149/, accesat în data de 31.05.2014

http://javra.eu/wp-content/uploads/2013/10/copii-droga%C5%A3i.jpg, accesat în data de 31.05.2014

http://www.gandul.info/stiri/focar-de-sida-in-ferentari-pentru-ca-nu-mai-sunt-fonduri-de-seringi-gratuite-reportaj-al-revistei-time-la-bucuresti-7187954, accesat în data de 31.05.2014

http://www.ziare.com/articole/trafic+droguri+mexic, accesat în data de 31.05.2014

http://www.antena3.ro/externe/africa-centrala-noul-punct-de-tranzit-pentru-drogurile-cartelurilor-din-america-de-sud-189542.html, accesat în data de 31.05.2014

http://www.descopera.ro/dnews/9237928-generatia-malnutrita-300-de-copii-mor-in-fiecare-ora-din-cauza-foametei accesat, în data de 31.05.2014

http://savethesudan.blogspot.ro/, accesat în data de 31.05.2014

http://www.crimetime.ro/international/o-crestina-din-pakistan-condamnata-la-moarte-pentru-ca-l-a-isultat-pe-mahomed.html, accesat în data de 31.05.2014

http://www.itnewsafrica.com/2012/01/microsoft-to-bridge-digital-divide-through-african-school-partnership/, accesat în data de 30.05.2014