Fortele Principale de Ordine Publică Delimitări Si Responsabilităti

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Administratie si Afaceri

Master:Managementul Crizelor

Forțele principale de ordine publică delimitări și responsabilități

Studenta: Naclad Oana Maria

Forțele principale de ordine publică delimitări și responsabilități

Funcționarea statului de drept nu poate fi concepută în lipsa unui cadru normativ adecvat, cu încălcarea frecventă a ordinii și securității publice. Problema ordinii publice și asiguranței cetățeanului se pune în spațiul Uniunii Europene, cu multă obiectivitate, fiind tot mai evidente preocupările factorilor de decizie în aceste demersuri. În centrul preocupărilor autorităților publice se află în mod permanent ordinea publică și siguranța cetățeanului, ca repere majore ce condiționează buna funcționare a societății.Ca urmare a numeroaselor analize privind situația operativă, s-a evidențiat faptul că,deși unele fapte antisociale s-au diminuat ca pondere, totuși se menține un nivel ridicat al stării infracționale la scara întregii țări. Cu toate că au apărut unele modificări importante ale actelor normative care sancționează faptele care aduc atingere ordinii și liniștii publice, implicit siguranței cetățeanului, s-au înregistrat totuși suficiente cazuri care îngrijorează societatea civilă. Principalele instituții abilitate în acest domeniu, Poliția și Jandarmeria, deși au depus eforturi consistente, totuși nu au obținut rezultatele scontate din numeroase motive, printre care putem aminti unele carențe în plan organizatoric și mai ales în domeniul cooperării între aceste structuri.

În vederea eliminării unor deficiențe inerente oricărui început, Guvernul României prin H.G. nr. 196/2005 a aprobat Strategia M.A.I. de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale, care menționează încă de la început că „M.A.I. este autoritatea administrației publice centrale de specialitate, ce exercită atribuțiile ce-i revin în respectarea ordinii publice și apărarea democrației constituționale”. Strategia de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de Ministerul Administrației și Internelor în baza Strategiei de securitate națională a României, a Cartei albe a securității și apărării naționale și a delimitărilor conceptuale instituționale în domeniu, care definește ordinea și siguranța publică și interesul național în acest domeniu, evaluează starea actuală de ordine publică și factorii de risc, formulează principiile și direcțiile prioritare de acțiune, prevede resursele necesare pentru menținerea, asigurarea și restabilirea ordinii publice și stabilește responsabilitățile forțelor de ordine publică.

Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine și siguranță publică a reprezentat permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate a căutat să identifice cele mai eficiente forme și modalități de realizare a acestui obiectiv.Modelele diferite de organizare a autorităților însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat și abordări diferite în planul aplicării acestora, bazate pe realitățile specific fiecărei țări. Ministerul Administrației și Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituționale care să răspundă nevoilor de ordine și siguranță publică ale comunității, prin elaborarea și punerea în practică inclusiv a unor programe și strategii adaptate la situația operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială.

Necesitatea armonizării și compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic eficient care să răspundă transformărilor și obiectivelor preconizate în plan structural și funcțional, prin asigurarea resurselor umane și financiare necesare materializării acestora.În acest scop, procesul de elaborare și adaptare a legilor de funcționare a MinisteruluiAdministrației și Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competențelor și atribuțiilor acestora, precum și alinierea la standardele Uniunii Europene.

Astfel, in cadrul stiintelor juridice, una dintre conceptii porneste de la ideea ca Ordinea publica este o stare de drept si de fapt care permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe consensual social necesar functionarii optime a ansamblului social in conditiile reglementarilor juridice interne in vigoare, consacrarii, apararii si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, avutului public si privat, a celorlalte valori supreme in scopul promovarii si afirmarii progresului social intr-o societate democratica.

Alti autori apreciaza ordinea publica din punct de vedere al dreptului administrativ pentru a desemna un minim de conditii esentiale pentru o viata sociala convenabila,continutul acesteia variind cu stadiul increderii sociale.

Intr-o alta definitie se sustine ca « ordinea publica este echilibrul realizat intre diferite forte pe care instinctul social le-a reunit sau realizat in grup ».De asemenea se impune sa remarcam ca ordinea publica este un echilibru rezultat in urma interactiunii unor forte reunite ori realizate in cadrul unui grup ca urmare a evolutieia cestuia.

In urma prezentarii acestor idei si concepte referitoare la ordinea publica, luand in calcul si legalitate , de echilibru si pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, sanatatea si morala publica a carei mentinere, potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie se realizeaza prin masuri de constrangere specifice politiei.

 Siguranța publică exprimă sentimentul de liniște și încredere pe care îl conferă serviciul polițienesc pentru aplicarea măsurilor de menținere a ordinii și liniștii publice, a gradului de siguranță al persoanelor, colectivităților și bunurilor, precum și pentru realizarea parteneriatului societate civilă – poliție, în scopul soluționării problemelor comunității, alapărării drepturilor, libertăților și intereselor legale ale cetățenilor.

 Starea de ordine și siguranță publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială și politică, precum și prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza acesteia rezultă menținerea vulnerabilității siguranței cetățeanului, perpetuarea fenomenului infracțional și dezvoltarea criminalității organizate, deși capacitatea de răspuns a instituțiilor statului de drept la riscurile și amenințările specifice a crescut. Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situația generată de perioada detranziție și relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică,socială și instituțională; profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale și structurilor crimei organizate; persistența unor disfuncționalități în relațiile dintre instituțiile statului cu atribuții pe linia ordinii și siguranței publice; insuficiența resurselor alocate pentru exercitarea corespunzătoare a atribuțiilor de siguranță publică; legislația aflată în curs dearmonizare cu cea europeană; perpetuarea corupției; reacția uneori indecisă a autorităților statului în diferite situații și finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăți în gestionarea protecției sociale.

 Sursele potențiale de instabilitate internă derivă din dificultățile de natură economico-socială și politică, generate (ca fenomene colaterale) de efectele, uneori contradictorii, ale procesului de democratizare și implementare a principiilor economiei de piață, precum și din riscurile cu caracter nonmilitar din mediul internațional.

Principalele riscuri și amenințări posibile în domeniul ordinii și siguranței publice sunt următoarele:

•degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale și interetnice în acțiunispontane de violență și confruntări deschise între grupări extremiste, precum și întreacestea și autoritățile legale ale statului român;

•șomajul;

•acțiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care seîncalcă tratate, convenții sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;

•desfășurarea unor acțiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii îninstituțiile statului, creării de confuzie și panică;

•scăderea autorității unor instituții ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare aatribuțiilor legale;

•diminuarea încrederii populației în capacitatea de acțiune a forțelor de ordine și siguranță publică;

•extinderea actelor de corupție la nivelul factorilor de decizie din administrație;

•manifestări antinaționale, extremiste, separatiste și xenofobe;

• producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologicesau nucleare.

Scopul Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale îl reprezintă prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, garantarea și apărarea drepturilor și libertăților constituționale, a siguranței cetățenilor, a proprietății publice și private, asigurarea climatului necesar funcționării instituțiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.

Principiile de realizare a ordinii și siguranței publice

Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menționate anterior, se va realiza în baza următoarelor principii:

▪ Principiul legalității. Acțiunea forțelor de ordine și siguranță publică se desfășoară înspiritul și cu respectarea legilor, iar cetățenii – în exercitarea drepturilor și libertăților constituționale – nu sunt supuși decât îngrădirilor stabilite prin lege și cerințelor firești ale moralei

▪ Principiul teritorial și al mobilității forțelor. Forțele de ordine și siguranță publicăsunt organizate la nivel central și teritorial, cu structuri și competențe corespunzătoaredispunerii și organizării unităților administrativ-teritoriale și evoluției fenomenuluiinfracțional.

▪ Principiul prevenirii acțiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea organismelor de conducere și a forțelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentruevitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentruevitarea amplificării acestora și degenerării lor în acțiuni violente sau care afectează gravordinea publică.

▪ Principiul operabilității și interoperabilității reflectă capacitatea și disponibilitateaforțelor de ordine de a executa acțiuni în spațiul național, de a conlucra cu forțe similare dinalte state și de a îndeplini misiuni specifice de menținere a păcii și înlăturare a efectelor unor dezastre, în compunerea organismelor internaționale, pe teritoriul altor state.

▪ Principiul nediscriminării impune forțelor de ordine și siguranță publică adoptareaunui comportament corect, imparțial și nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie,naționalitate, apartenență politică, avere sau origine socială, față de toți cetățenii.

▪ Principiul evitării surprinderii presupune obligația factorilor de decizie din domeniulordinii și siguranței publice de a atenționa și de a soma cu privire la folosirea mijloacelor dindotare, îndeosebi a armelor de foc, și, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetareaacțiunilor și/sau părăsirea zonei de către cei implicați.

▪ Principiul suficienței, gradualității și proporționalității presupune folosirea forței proporțional cu tipul și gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar și pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele șimijloacele de acțiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv șinumai dacă este absolut necesar.

▪ Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuțiilor ce lerevin, forțele de ordine își sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetățenilor șiacționează cu respect pentru public.

▪ Principiul inviolabilității persoanei stabilește că orice persoană are dreptul de a i serespecta viața, integritatea fizică și morală, precum și atributele inseparabile personalitățiisale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum și dreptul persoanei la un proces echitabil, public și corect, în fața unei instanțe competente,independente și imparțiale, conform legii.

▪ Principiul intervenției specializate și cooperării. Folosirea forțelor de ordine șisiguranță publică principale și de sprijin, complementare și de excepție în menținerea șirestabilirea ordinii publice se realizează în raport de atribuțiile legale, pregătirea și dotareaspecifică fiecărei categorii de forte

Managementul ordinii publice în situații de normalitate

Ordinea publică –  parte componentă a securității naționale – reprezintă starea de legalitate, de echilibru și de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale și de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor și libertăților constituționale, funcționarea structurilor specifice statului de drept. Deci,restabilirea ei reprezintă credibilitatea instituțiilor, sănătatea și morala publică, starea de normalitate în organizarea și desfășurarea vieții politice, sociale și economice, în concordanță cu normele juridice, etice, morale, religioase și de altă natură, general acceptate de societate.În acest context, este firesc ca procesul de modernizare a României, accelerat deaderarea la Uniunea Europeană, să implice din partea instituțiilor abilitate ale statului o activitate susținută pentru consolidarea unei stabilități interne durabile. România trebuie să-și modernizeze în continuare administrația și serviciile publice, să le adapteze la standardele europene și să le cupleze la instituțiile comunitare.Pe acest ax de reflecție și acțiune se situează și sistemul de ordine publică românesc,care este chemat să vegheze la respectarea legalității și să asigure protecția populației și a statului, păstrându-și permanent o reputație de probitate, proximitate și eficiență – garanție aunei evoluții coerente pe plan intern și extern. Dacă elementele de continuitate sunt intrinseci sistemului de ordine și siguranță publică românesc, cele de reformă se bazează pe influența și acțiunea Uniunii Europene. Așa cum am mai amintit, prin definiție, sistemele de ordine publică sunt menite să vegheze la menținerea stării de echilibru în societate.

 Sistemul ordinii publice în starea de normalitate

 Normalitatea constituie unul dintre pilonii construcției oricărei societăți umane la nivel regional sau statal și acest lucru este firesc dacă ținem cont că siguranța și sentimentul desiguranță constituie o necesitate umană. Această necesitate este cu atât mai evidentă pentruspațiul românesc unde frământările provocate de fiecare etapă istorică au dat naștere unei permanente căutări în acest domeniu.

În ultima perioadă, reforma privind cadrul normativ al sistemului național de ordine publică a constituit o preocupare primordială la nivelul tuturor instituțiilor executivului.Astfel, Guvernul României a elaborat Strategia privind reforma sistemului de ordine publica, care definește cu claritate elementele care pot influența cadrul normativ al sistemuluiforțelor de ordine și siguranță publică și care, în principal, se referă la: noile realități în carefuncționează societatea românească; legislația care proiectează forma și dimensiunilesistemului de ordine publică și siguranță publică; factorii care influențează sistemul dininteriorul său.În vederea îndeplinirii obligațiilor care îi revin României în calitate de stat membru alUniunii Europene și a participării sale la procesul de elaborare a politicilor și actelor normativecomunitare în domeniile de competență, Politia Locala are menirea de a contribui la implementarea prevederilor strategiilor și programelor de reformă și restructurareîn domeniile administrației publice centrale și locale.Descentralizarea Poliției Române, transferul de autoritate către administrațiile locale,lansarea unor programe prioritare de acțiune în domeniul ordinii publice au impus creareaPolitiei Locale, in subordinea Consiliilor Locale.

Forme și procedee de acțiune nonviolente

 Acțiunile nonviolente cuprind măsuri și activități care nu implică folosirea mijloacelor din dotare, ci exclusiv a procedeelor specifice pentru menținerea sau asigurarea ordinii publice. Acestea se realizează prin supravegherea locurilor și mediilor pretabile activităților ilicite; controlul permanent al respectării pe întreg teritoriul național a prevederilor legale decătre toate persoanele; reacția fermă și hotărâtă pentru asigurarea siguranței civice; luarea măsurilor necesare desfășurării normale a adunărilor și manifestațiilor publice; informarea sistematică a populației privind actele normative în vigoare, normele de conduită socială și consecințele încălcării acestora.

Forme și procedee de acțiune violente, care presupun folosirea forței 

Formele și procedeele de acțiune, care presupun folosirea forței, reprezintă atitudinea pe care o adoptă forțele specializate pentru restabilirea stării de normalitate. Acestea au dreptscop restabilirea ordinii publice când a fost grav tulburată, desfășurându-se prin folosireaexclusivă aforței, prin acțiuni de intervenție specifică.

 Formele de acțiune violente reprezintă acele acțiuni, caracterizate prin atitudini de tipofensiv sau defensiv, prin care se întrebuințează mijloacele și tehnica din dotare, ca urmare adeclanșării unor manifestări violente de natură să tulbure ordinea publică.

MANAGEMENTUL ORDINII PUBLICE ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ INTERNĂ

 Perioada de criză  în sistemul social reprezintă acea stare defapt apărută la un moment dat, care se manifestă în afara cadrului juridic existent printr-un cumul de evenimente ce se succed rapid, afectând valorile umane și interesele acestora,ducând în final la destabilizarea ordinii constituționale.Criteriile pe baza cărora se disting tipurile de criză sunt: „domeniul de manifestare(economice, politice, sociale, militare etc.), zona de manifestare (interne sau naționale,internaționale sau subregionale, regionale, globale), durata (de scurtă și lungă durată), gradul de prevedere (previzibile, imprevizibile cum sunt dezastrele naturale, accidentele nucleareetc.), combinate (tipuri de criză cu elemente specifice mai multor criterii)”

Tipologia crizelor interne care pot afecta ordinea publică și ordinea constituțională a statului roman, luând în considerare posibilitatea afectării ordinii publice și chiar a celeiconstituționale, crizele interne pot fi de natură: economico-financiară; politico-socială;militară; culturală; juridică; ecologică.

Crizele de natură economico-financiară

Orice stat democratic trebuie să caute ca prin forme și mijloace specifice să asigure pentrucetățenii săi o stabilitate economică prin realizarea accesului uniform la resurse și piețe de desfacere în scopul susținerii unui nivel adecvat de bunăstare și putere a națiunii, precum și crearea condițiilor necesare evoluției culturale și dezvoltării personalității umane. Asemenea evoluție nu favorizează apariția de crize sau stări conflictuale care ar putea genera instabilitate deci, involuție. Realizarea acestei stabilități economice este în legătură directă cu existent unui cadru politic și juridic adecvat.Crizele de natură economico-financiară pot favoriza cele mai acute crize sociale, politice și pot genera conflicte de natură militară.

Crizele din domeniul politico-social 

Îndeobște cunoscută accepțiunea că economia este motorul progresului, determină aprecierea că direcția dezvoltării economice este dată de stabilitatea sau instabilitatea politică.Din acest punct de vedere, unii specialiști sunt adepții ideii că instabilitatea politică determină efecte negative asupra economiei cu toate fenomenele ce decurg de aici în plan social, iar alții consideră că dezvoltarea economică poate duce la creșterea instabilității politice în condițiile externalizării capitalului și a existenței corporațiilor multinaționale.Instabilitatea politică în plan intern determină apariția și manifestarea unor reacții externe de sancționare a statului, reacții ce se pot manifesta prin impunerea unor restricții cu implicații directe asupra vieții publice.Manifestarea tendințelor de izolare politică a țării în cadrul organismelor internaționale, ca urmare a acestei situații, determină apariția și proliferarea unor mișcări sauorganizații care, în numele democrației, solicită drepturi colective pentru unele minorități,drepturi care în timp ajung la stadiul de privilegii.

Crizele din domeniul militar 

Deși la nivelul României acest tip de criză nu se prefigurează în viitorul apropiat,apreciez că acesta este un domeniu sensibil și orice dereglare a sa în oricare din statele vecinesau în organizațiile internaționale din care țara noastră face parte, poate influența normalitateala nivel social. Crizele de natură militară manifestate în ultimii ani au avut ca determinareobiectivă redeșteptarea unor ambiții naționaliste, etnice și religioase în contextul căderii„Cortinei de fier” și al dezvoltării nevoilor de relații economice la nivel global

Crizele din domeniul cultural 

Identitatea comunităților își are sorgintea în puternice rădăcini ale tradiției etnico-religioase. Practic, în afară de teritoriu și populație, factorii de risc la adresa României mizează în mod indiscutabil pe identitatea națiunii, ca element definitoriu în ceea ce privește interesele acesteia.Declanșarea acestui gen de crize este posibilă datorită slăbiciunilor instituțiilor  politico-administrative care, prin măsuri ineficiente, determină apariția și proliferarea unor antagonisme etnico-culturale și religioase și manifestând o lipsă totală de inițiativă în rezolvarea problemelor legate de identitatea culturală a grupurilor etnice și religioase, nu permite constituirea linei culturi a toleranței, foarte necesară promovării unui climat de stabilitate.

Crizele din domeniul juridic

Insuficiența sau uneori inexistența cadrului legislativ în unele domenii, fac ca normele juridice să fie aplicate prin împuterniciri normative de la legislativ la executiv și de la acestadin urmă la specialiști sau diferite grupuri profesionale.

Crizele din domeniul ecologic

Securitatea mediului înconjurător este o constantă a activității fiecărei administrații în sensul că reprezintă un factor de control al stabilității socio-politice. Apariția unor crize în domeniul ecologic, determinate de dezastre sau catastrofe precum și de sistemul distribuirii și utilizării resurselor naturale, poate să influențeze în mod direct stabilitatea politică, economicăși socială.Transformările mediului înconjurător pot afecta relația normalitate-mediu în sensul că ambele elemente se influențează reciproc. Apariția crizelor în domeniul ecologic poate fi determinată, în esență, de lipsa sau poluarea surselor de hrană, a apei, aerului, precum și deurmările imprevizibile ale dezastrelor urmate de neputința autorităților de a gestiona manifestările naturii.

Criza de autoritate a instituțiilor statului 

Evenimentele vieții politice interne, au scos în evidență un nou concept al crizelor și anume criza de autoritate a instituțiilor statului, care în unele situațiia dus la disoluția acestora.Analizând fenomenul din interiorul său putem aprecia că efectele oricărei situații decriză se manifestă în lanț, populația și autoritățile intrând în panică iar această situație determină acțiuni în forță care de cele mai multe ori duc la pierderi de vieți omenești și la pagube materiale importante. Evenimentele au demonstrat că restabilirea ordinii constituționale s-a făcut prinintervenția forțelor de ordine publică chiar și atunci când s-au instituit stările excepționale.Consider că în situația unor intervenții directe nu se mai pot folosi modele stereotip de planificare și acțiune. Acestea suferă restructurarea și redirecționarea sistemului demanagement al ordinii publice.

Abordarea securității, în general, și a ordinii publice, în special, se face astăzi din perspectivă sistemică. Securitatea este recunoscută ca fiind un concept multidimensional încare toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, cultural, științific,informațional, militar ș.a.) își iau măsuri care să asigure promovarea intereselor specifice.

Ordinea publică ca subsistem nu poate exista independent, legăturile cu celelalte component sunt vitale pentru funcționarea optimă a întregului sistem. Fiind vorba de un sistem al cărui echilibru și funcționare optimă constituie un deziderat politic, apreciez că în rândul instituțiilor cu atribuții în prevenirea și combaterea situațiilor de criză în domeniul ordinii publice trebuie să se întreprindă, în plan practic, măsuri pentru revenirea cât mai rapidă lastarea de normalitate.

Având în vedere toate acestea, în analiza efectuată se pleacă de la conceptul că în evoluția unei situații conflictuale se disting și stări care, dacă nu sunt gestionate eficient, pot amplifica durata și deznodământul acestora. Soluționarea crizelor care amenință siguranța națională și ordinea constituțională, stabilitatea, suveranitatea și independența statului român,unitatea și integritatea sa teritorială pune în ecuație dificila problemă a introducerii regimului stărilor excepționale (de urgență sau de asediu).Societatea umană, în evoluția sa, tinde să-și rezolve problemele apărute folosind tot mai mult forța dreptului și nu dreptul forței și aceasta întrucât orice acțiune umană care sevrea a fi benefică societății trebuie să aibă ca suport principiile de aplicare a dreptului.

Starea de urgență reprezintă „ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, socialși de ordine publică, instituite în întreaga țară sau în anumite zone ori în unele unitățiadministrativteritoriale în următoarele situații: existența unor pericole grave, actuale sauiminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; iminența producerii unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, restructurarea sistemului de forțe și atribuirea responsabilităților și competențelor 

La instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice (centrale sau locale) trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, acestea continuând să exercite atribuțiile care nu au fost transferate și să acordesprijin instituțiilor abilitate.

Misiunile structurilor de ordine publică pe timpul stării de urgență

Pe lângă aspectul juridic al transferului de atribuții către alte autorități, gama de măsuri care se iau la instituirea stării de urgență se stabilește fie prin actul normativ de instituire(decretul președintelui), fie prin ordonanțele militare emise de persoanele împuternicite potrivit legii. Acestea se referă la activitățile care se desfășoară de către instituțiile și forțele legal abilitate pentru menținerea, asigurarea și restabilirea ordinii constituționale, prevenirea și zădărnicirea unor acțiuni violente îndreptate împotriva instituțiilor statului, bunurilor, persoanelor și colectivităților, ori pentru limitarea și înlăturarea efectelor unor dezastre. Potrivit legii, durata pentru care se poate institui starea de urgență este de 30 de zile. De asemenea, prin măsurile luate se va urmări ca economia să fie dirijată către asigurarea resurselor esențiale vieții comunității prin distribuirea hranei, apei, combustibililor,energiei electrice și a altor necesități esențiale desfășurării vieții comunității.Concluzionând, putem spune că, deși atribuțiile Politiei Locale în situații de urgență nuse schimbă în mod fundamental, acestea cresc în intensitate pe durata stării de asediu.

Rolul și misiunile structurilor de ordine publică pe durata stării de asediu

Datorită condițiilor specifice pericolului deosebit la adresa instituțiilor fundamentaleale țării, la instituirea stării de asediu, măsurile trebuie luate rapid și cu eficiență în scopul soluționării în faza incipientă a stării de conflict și împiedicării propagării acesteia. Potrivit reglementărilor în vigoare, durata pentru care se poate institui starea de asediu este de 60 dezile.Pe timpul stării de asediu, Politiei Locale îi revin următoarele atribuții: aplicarea măsurilor stabilite prin decretul de instituire și planurile de cooperare sau de acțiune specifice, intensificarea măsurilor organizatorice și de pregătire pentru protecția civilă.

 Gestionarea situației de criză care a determinat instituirea stării de asediu impune șialte sarcini specifice pentru Politia Locala, după cum urmează:

– îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planurile de mobilizare a economiei, populației și rezervelor în scopul creșterii capacității de apărare a țării;

– restabilirea ordinii constituționale grav afectate și luarea în pază a unor obiective devenitede importantă deosebită; asigurarea respectării de către populație a regulilor impuse delegislația în vigoare

În concluzie, sesizarea condițiilor și momentului în care o criză se transformă într-o stare de pericol iminent la adresa independenței, suveranității și integrității teritoriale este cel mai important aspect în evoluția riscurilor și amenințărilor ce determină instituirea stării de urgență sau stării de asediu. În asemenea situații, cooperarea și interoperabilitatea inter-departamentală joacă un rol decisiv.

Putem spune că scopul cooperării pentru restabilirea ordinii constituționale, indiferent de nivelul la care se organizează, este acela de a coordona intervenția în timp și spațiu, într-o concepție unitară, a eforturilor și acțiunilor forțelor  participante.

Fără ordine și siguranță publică, o societate nu poate să existe și nici să se dezvolte.Definite ca instrument de apărare a instituțiilor și ca situație socială ce garantează și permite deplina exercitare a drepturilor și libertăților cetățenilor, cele două concepte reclamă necesitatea unui serviciu public care să le garanteze.Pentru creșterea eficienței în rândul activităților publice, o serie de noi abordări și practici trebuie luate în considerare.Modernizarea structurilor și necesitatea unei transparențe în sistemul actual sunt doar câteva din necesarul de implementare la nivel organizațional.Îmbunătățirea imaginii Poliției Locale a depins și va depinde întodeauna de contactulcu publicul, reprezentat de comunitate în ansamblul ei, dar și, la nivel individual, de cătrecetățean.Toți agenții trebuie să constientizeze faptul că încrederea publică în poliție este strâns legată de atitudinea și comportamentul lor în ceea ce privește publicul, care se manifestă, în mod preponderent, prin respectul acestora față de demnitatea umană și drepturile și libertățile individului, prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Intr-o perioada în care majoritatea formelor de criminalitate cunosc noi tipologii de manifestare, iar starea generala de securitate a cetateanului si a mediului de afaceri are de suferit pe fondul unei insuficiente articulari si al unei anumite rigiditati a institutiilor din sistemul de ordine si siguranta publica, în fata noilor provocari.Desi numarul persoanelor care presteaza servicii de securitate a crescut în ultimii ani,insuficienta coordonare a acestora creeaza vulnerabilitati care sunt exploatate tot mai mult degruparile infractionale.Ar trebui avut in vedere imbunatatirea cadrului legislativ, în special îndomeniul aplicarii si executarii masurilor contraventionale, pazei bunurilor si persoanelor ,dezvoltarea mobilitatii terestre , dezvoltarea si modernizarea retelelor de comunicatii si suport informatic .

BIBLIORAFIE

N.Stoicescu, O.Sachelarie, V.Al.Georgescu, Institutii feudale în Tarile Române, dictionar, Bucuresti,Ed.Academiei R.S.R., 1988, p.9 FILE DIN ISTORIA POLIȚIEI ROMÂNE Academicianul Florin Constantiniu discurs martie 2009

HG NR. 196/2005 – Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice,pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;

Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem deAparare a tarii;

Legea nr. 604/2003, privind organizarea si functionarea MinisteruluiAdministratiei si Internelor;

Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane;

Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane;

Legea nr. 371 din 20/09/2004, privind înfiintarea, organizarea si functionareaPolitiei Comunitare Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 27/09/2004

Legea politiei locale. Legea 155/2010  Publicat inMonitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 14 iulie 2010

Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 92/2011 pentru aprobareaMetodologiei de elaborare a planului de ordine si siguranta publica al politieilocale. Publicat inMonitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 342 din data de 17 mai 2011http://www.mai.gov.ro