Forța de Muncă în România

Diverse

Forța de Muncă în România

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

Tema acestei lucrări de licență este “ Forța de muncă în România ”.

În Uniunea Europeană este ideea de economie socială de piață. Ocuparea forței de muncă, progresul social, incluziunea și protecția socială, solidaritatea și coeziunea sunt obiectivele incluse în Tratatul Uniunii Europene.

Tratatul spone că Uniunea Europeană este obligată să țină cont în efectuarea și aplicarea politicilor sale de nevoile legate de ocuparea la un nivel cât mai înalt a forței de muncă, de garantarea protecției sociale necesare și de înlăturarea excluziunii sociale.

Mai mult chiar, Tratatul include și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pe care instituțiile și statele membre trebuie să o respecte când pun în aplicare legislația europeană. Carta garantează drepturile sociale ale tuturor rezidenților .

În primul capitol al acestei lucrări am vorbit despre măsuri de ocupare a forței de muncă în România atât cele psive cat și cele active, gradul de ocupare a forței de muncă și politicile de ocupare a forței de muncă.

Cel de al doilea capitol numit “Intervențiile publice pe piața muncii în România clasificate conform Metodologiei Europene LMP” a prezentat strategie de pe piața munci.

Iar în capitolul trei despre strategii de ocupare a forței de muncă numit: Planul Regional de Acțiune pentru Ocuparea forței de muncă (PRAO).

Lucrarea de față tratează politicile și programele elaborate în domeniul ocupării forței de muncă în România, acestea urmărind creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și reducerea șomajului.

Ocuparea forței de muncă se numără printre cele mai serioase probleme cu care se confruntă lumea de astăzi, nivelul, structura și eficiența ocupării reflectând performanțele macroeconomice și capacitatea economiei de a valorifica resursele umane.

Nevoile pentru ocuparea forței de muncă datează din cele mai vechi timpuri, însă din ultimele două secole au suscitat interesul a numeroși economiști, cum ar fi A. Smith, David Ricardo, John Stuart Mill, J. M. Keynes care au abordat problematica ocupării depline. Acest concept poate fi definit ca starea de echilibru între cererea și oferta de muncă, implicând ocuparea eficientă a resurselor de muncă în condițiile existenței ratei naturale a șomajului. La această trăsătură s-a renunțat la începutul deceniului VIII, demonstrând incompatibilitatea cu economia de piață.

Piața muncii din România a avut transformări importante caracterizate prin reducerea activității și de ocupare pentru populația în vârstă de muncă, acestea având valori minime mediei Uniunii Europene.

Rata șomajului a avut o situație pozitivă, scăzând începând cu anul 1999, dar șomajul de lungă durată a rămas aproape constant, prezentând având ușoare creșteri.

Situația ocupării și a șomajului din România subliniază necesitatea elaborării unor politici de ocupare a forței de muncă care să consolideze capacitatea țării noastre de a face față presiunilor competiționale și puternicelor piețe din cadrul Uniunii Europene.

Astfel, primul capitol reprezintă o retrospectivă în domeniul politicilor de ocupare a forței de muncă care sunt clasificate în politici (măsuri) pasive și active de ocupare.

Măsurile pasive sunt un sprijin acordat sub forma ajutoarelor de șomaj urmărind să compenseze veniturile deficitare cauzate de acesta, în timp ce măsurile active presupun un ansamblu de metode cu ajutorul cărora se urmărește sporirea nivelului ocupării, combaterea și prevenirea șomajului.

Cu toate că măsurile pasive continuă să reprezinte cea mai mare parte din cheltuielile pentru piața muncii finanțate din fondul de șomaj, măsurile active sunt cele care sprijină pe deplin forța de muncă contribuind la transformarea ei.

În capitolul al doilea sunt prezentate intervențiile publice pe piața muncii din România clasificate conform medodologiei europene LMP (Labour Market Policy Methodology) elaborată de EUROSTAT. Sunt identificate 31 intervenții publice grupate în trei categorii: servicii, măsuri și suporturi financiare care vizează anumite grupuri de persoane cu dificultăți pe piața muncii denumite grupuri țintă.

Ultimul capitol arata politicile de ocupare a forței de muncă implementate la nivelul Regiunii Vest, regiune în care atât rata ocupării, cât și rata șomajului înregistrează valori inferioare celor la nivel național. Analizând Regiunea Vest, din prisma ocupării resurselor de muncă, se poate constata că măsurile active de ocupare a forței de muncă au avut un efect pozitiv, determinând reducerea ratei șomajului, în general, și a ratei șomajului de lungă durată, în special. Implementarea politicilor, a crescut numărul persoanelor angajate prin măsuri active de ocupare.

O forță de muncă înalt calificată, cu un nivel de educație ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii și nevoilor în schimbare ale piețelor, este esențială pentru o economie dinamică și competitivă. Așadar, prin politicile de ocupare promovate, aliniate la politicile de ocupare a forței de muncă din Uniunea Europeană, se urmărește obținerea unei rate de participare cât mai ridicate pe piața muncii, ca fundament al unei economii bazate pe cunoaștere.

Capitolul 1

Modalități de ocupare a forței de muncă în România

În anul 2010, Uniunea Europeană a pus în aplicare un plan pentru 10 ani, cu dorința clară să elimine efectele crizei care încă mai afectează numeroase state membre – Europa 2020 (pentru mai multe detalii privind această strategie, a se vedea: europa.eu/pol/index_ro.htm).

Aceasta dorește să producă condițiile bune unui nou tip de creștere: mai inteligentă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii. De aceea s-au stabilit cinci obiective-cheie pe care UE ar urma să le atingă până în 2020.

Obiectivele se referă la ocuparea forței de muncă, educație, cercetare și inovare, incluziune socială și reducerea sărăciei și energie/climă.

Când peste 26,5 milioane de europeni nu aveau un loc de muncă în noiembrie 2013, este evident extrem de important să accelerăm eforturile menite să ducă la reducerea șomajului. Unul dintre obiectivele importante ale strategiei Europa 2020 este includerea pe piața muncii, până la sfârșitul acestui deceniu, a 75 % din populația activă (persoanele între 20 și 64 de ani).

Uniunea europeană încearcă să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, care este de două ori mai ridicată decât rata șomajului în rândul adulților. Uniunea europeană creează o abordare clară și concisă a combaterii șomajului în rândul populației tinere: sprijin direct acordat tinerilor care au cea mai mare nevoie de acesta, combinat cu reforme structurale menite să întărească parteneriatele, în toate țările Uniunea europeană, între departamentele guvernamentale, sistemele de educație formală, organismele de formare profesională, agențiile pentru ocuparea forței de muncă, întreprinderi, partenerii sociali și organizațiile societății civile.

Pentru a pune în aplicare îndeplinirea acestei strategii, Uniunea europeană a luat mai multe inițiative pentru a sprijini obținerea de locuri de muncă (de exemplu, prin promovarea întreprinderilor sociale), pentru a restabili dinamica piețelor forței de muncă (de exemplu, prin propunerea unui cadru european pentru anticiparea restructurării economice) și pentru a îmbunătăți guvernanța Uniunea europeană (de exemplu, prin publicarea anuală a unui sistem de analiză comparativă a performanțelor țărilor europene pe baza unor indicatori selectați în materie de ocupare a forței de muncă).

Politica de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piața muncii, în scopul stimulării creării de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al asigurării unei fluidități și flexibilități eficiente pe piața muncii, diminuându-se astfel dezechilibrele, disfuncționalitățile de pe piața muncii.

Măsurile pasive ale politicii pieței forței de muncă urmăresc să compenseze, într-o anumită măsură, veniturile scăzute provocate de șomaj, pentru a ajuta a persoanele și sociale ale acestuia. Cele mai importante măsuri neinvazive ale politicii ocupării sunt ajutorul de șomaj, ajutorul de integrare profesională și alocația de sprijin.

Cele mai dezavantajate grupuri din Europa este comunitatea rromă, cu o populație de aproximativ 10-12 milioane de persoane, dintre care 80 % sunt amenințate de sărăcie. Peste 70 % din cetățenii de origine rromă au un nivel de educație inferior școlii primare, ceea ce îi exclude de pe piața muncii și, în plus, creează o percepție negativă asupra capacității lor de inserție profesională, adâncind astfel excluziunea.

Toate problemele cu care se confruntă comunitatea rromă – educație deficitară, șomaj, locuințe inadecvate, excluziune socială și discriminare – sunt totodată și problemele pe care UE încearcă să le soluționeze în contextul strategiei Europa 2020.

Uniunea europeană a format o strategie privind incluziunea rromilor care reunește politicile naționale ale statelor membre și totodată, implică autorități regionale și locale și organizații neguvernamentale, inclusiv din rândul rromilor.

În acest cadru, Comisia Europeană evaluează strategiile naționale și se asigură că acestea sunt transpuse în programe și măsuri concrete. La 9 decembrie 2013, Consiliul de miniștri al UE a adoptat primul instrument legal pentru incluziunea rromilor: un set de recomandări având ca scop accelerarea procesului de integrare economică și socială a comunităților rrome.

Sistemele de securitate socială ale statelor membre ale Uniunea europeană au fost create pentru a gestiona riscuri legate, printre altele, de șomaj, boli, invaliditate, diverse situații familiale, vârstă înaintată. Deși statele membre răspund de organizarea și finanțarea propriilor sisteme de protecție socială, Uniunea europeană are un rol important în urmărirea sistemelor naționale de securitate socială, mai ales în probleme legate de deplasările dintr-o țară europeană în alta.

În 2012 milioane de cetățeni din totalul populației Uniunea europeană erau în pragul de sărăcie ori excluziune socială. O mare parte sunt femei și copii.

Mai mult decât atât, 25 % din cetățenii europeni s-au lovit de lipsuri materiale în 2011.

Se consideră că jumătate dintre aceștia se luptă cu lipsuri materiale severe și nu își pot permite să achiziționeze produse sau servicii pe care unii le consideră obligatorii pentru a duce o viață decentă în Europa, de exemplu: încălzire adecvată, economii pentru a face față cheltuielilor neprevăzute, mașină de spălat, telefon sau automobil.

În țările cele mai sărace, proporția depășește 45 %.

Din cauza crizei economice, situația s-a agravat și este de neconceput în secolul al XXI-lea. De aceea, unul dintre obiectivele majore ale strategiei Europa 2020 este scoaterea de sub pragul sărăciei a cel puțin 20 de milioane de persoane, până la sfârșitul deceniului.

Mai mult, în jur de 12 % din cetățenii europeni de vârstă activă trăiesc în familii în care nu lucrează nimeni.

Cuvântul șomaj din limba română provine de la cuvântul chomage din limba franceză care la rândul său l-a preluat din limba latină caumare, acesta din urmă fiind provenit din limba greacă cauma unde înseamnă „ căldură mare”(din cauza căreia înceta orice activitate).

Deci, la origine , noțiunea de șomaj o are pe aceea de „inactivitate”.

Pentru Biroului Internațional al Muncii, șomerii sunt persoanele (de 14-16 ani și peste) care, în cursul perioadei de referință îndeplinesc împreună următoarele condiții:

– nu lucrează, neavând loc de muncă;

– sunt apte de muncă;

– sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile;

– sunt în căutarea unui loc de muncă;

– persoanele care în mod obișnuit, fac parte din populația inactivă (elevi, studenți, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul ;

– persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze care așteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă și urmează să înceapă la o dată ulterioară perioadei de referință.

Din punct de vedere economic, șomajul este apreciat ca expresie a unor dezechilibre;

a) Pe piața muncii șomajul apare când oferta de forță de muncă este superioară cererii;

b) Pe piața bunurilor și serviciilor, șomajul apare când producția este inferioară cererii.

În consecință, șomajul se formează pe baza a două mari procese:

– pierderea locurilor de muncă de către o parte a populației ocupate și

– creșterea locurilor de muncă prin atingerea de către noile generații a vârstei legale pentru a se putea angaja.

Formelor de șomaj:

a). Conform cauzelor care îl determină

– somaj ciclic (conjunctural), cauzat de crizele economice și momente, trecătoare, dar care se repetă la intervale de timp mai lungi sau mai scurte;

– somaj structural, determinat de modificarea structurii economiei pe activități, ramuri, subramuri, sub incidența evoluției nevoilor, crizei energetice, revoliției tehnico-științifice, sau altor factori;

– somaj tehnologic, determinat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele mai noi, precum și de centralizarea unor capitaluri și unități economice cu restrângerea locurilor de muncă;

– somaj intermitent, din pricina practicării contractelor de angajare pe scurtă durată cauzat de incertitudiniea afacerilor unui anumit număr de societăți;

– somaj de discontinuitate, care afectează în mod deosebit femeile și este cauzat de întreruperi ale activității din motive familiale și de maternitate;

– somaj sezonier, cauzat de întreruperi ale activităților puternic dependente de factori naturali , cum sunt cele din agricultură, construcții, lucrări publice.

– somaj fricțional, care se referă la perioada necesară trecerii la o altă muncă, sau pentru căutarea primului loc de muncă.

b) . Din punct de vedere al intensității:

– somaj deghizat, cu precădere în țările puțin dezvoltate și este concretizat prin existența de ocupații aparente ale căror productivitate și remunerare sunt foarte slabe;

– somaj total, când salariații sunt concediați total în cursul anului din procesul de producție;

– somaj parțial, atunci când salariații lucrează part time și primesc.

c). Din punct de vedere al cauzalității:

– somaj involuntar, care face trimitere la o persoană activă, aptă de muncă și în vârsta de muncă care nu are un loc de muncă, sau pregătire profesională de a desfășura un serviciu, dar dorește să-și schimbe poziția intr-o situație de ocupare și care face cerere la un birou de găsirea unui loc de muncă.

– somajul voluntar, include persoanele apte de muncă aflate fără muncă, indisponibile pentru muncă, ori care se află, din motive personale, în căutare de muncă.

d). În funcție de durata șomajului:

– somajul de scurtă durată, ce înseamnă o perioadă a șomajului de la câteva săptămâni până la șase luni;

– somaj de durată medie, ce caracterizează o perioadă a șomajului de la 6 luni la 9 luni;

– somaj de lungă durată, ce caracterizează o perioadă a șomajului mai mare de 9 luni.

Factorii care determină existența șomajului în România sunt:

– sporul natural al resurselor de muncă, respectiv al populației în vârstă de muncă;

– o parte a populației considerată în statistică inactivă (casnică) formată preponderent din femei, care intră pe piața forței de muncă;

– in condițiile unei creșteri minore a numărului de locuri oferite crește rândul șomerilor mai ales întro anumită categorie vulnerabile ale populației: tinerii, femeile și bătrânii;

– sectorul privat se dezvoltă prea lent, ocupând un număr relativ mic dintre cei ce doresc să muncească;

– viața economică continuă să fie confruntată cu:

– dificultăți generate de lipsa piețelor de desfacere,

– lipsa unor surse convenabile de materii prime și energie

– lipsa capitalului financiar, necesar modernizării și relansării unor activități ce ar putea fi profitabile;

– s-au accentuat tendințele de specializare și segmentare, de formare a unor grupuri și categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicării fără precedent a numărului de profesii, specializări, calificări și a numeroaselor diferențieri dintre salariați, din punctul de vedere al experienței, abilităților, capacității de adaptare, etc.;

– consolidarea poziției de cvasimonopol a unor agenți economici, având drept consecință rigidizarea pieței forței de muncă;

– amplificarea fenomenelor de intervenționism pe piața muncii din partea puterii publice sau a unor agenți instituționalizați , cu atribuții în formarea, angajarea sau utilizarea forței de muncă;

– extinderea fenomenelor de reorganizare de natură economică, socială, juridică, care limitează mobilitatea forței de muncă pe plan intern;

– conturarea și autonomizarea segmentului reprezentat de forța de muncă cu calificare superioară și creșterea considerabilă a însemnătății sale pe piața forței de muncă.

Populația ocupată, forța de muncă, șomajul se calculează în țara moastră fie pe baza balanței forței de muncă, fie pe baza anchetei asupra forței de muncă.

Conform metodologiei Balanței forței de muncă, populația ocupată cuprinde toate populația indiferent de statutul lor profesional, cu un loc de muncă în care desfășoară o activitate economică-socială aducătoare de venit, cu excepția: cadrelor militare și a persoanelor asimilate lor, neangrenate în avtivități economice (personalul M.A.N., M.I., S.R.I., militari în termen), salariaților organizațiilor politice, obștești și a deținuților.

Se consideră persoane ocupate următoarele categorii:

a). Salariații, adică persoanele care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială-indiferent de forma ei de proprietate-sau la persoane particulare în schimbul unei plăți sub formă de salariu, plătit în bani sau în natură, comision)

b). Patronii;

c). Angajații pe cont propriu, dar care nu au angajați salariați, ei putând fi sau nu ajutați de membrii familiei, fiind neremunerați;

d). Angajații familiali neplătiți-persoane care își exercită activitatea într-o unitate economică familială, condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primesc remunerații sub formă de salariu sau plată în natură.

e). Membrii ai unei asociații agricole sau a unei cooperative, persoane care au lucrat fie ca proprietari de teren agricol într-o societate constituită conform legii, fie ca membri ai unei cooperative meșteșugărești sau de credit.

Numărul șomerilor este format din persoanele care întrunesc condițiile pentru a fi puse în categoria șomerilor, sau este populația activă disponibilă, sau forța de muncă neocupată.

Șomerul este persoana care îndeplinește cumulativ urmatoarele condiții:

– nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce i s-ar cuveni potrivit legii;

– starea de sănătate și capacitățile fizice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

– are vârsta de minim 16 ani;

– nu îndeplinește condițiile de pensionare;

– este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

– este înregistrată la Agenția Natională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile legii.

Pot avea indemnizație de șomaj persoanele aflate în una din următoarele situații:

– le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile lor;

– le-a încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

– le-a incetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

– a expirat durata pentru care militarii au fost angajati pe baza de contract sau li s-a desfacut contractul din motive neimputabile lor;

– le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

– au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

– au încetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se incadreze în muncă;

– au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

– la finalul concediului plătit pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condițiile legii, nu a mai fost posibilă reluarea activității din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

– reintegrarea în muncă, dispusă prin hotarâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrați în muncă anterior din cauza încetării definitive a activității sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;

Indemnizația de șomaj se acordă, în baza unei cereri, de la data:

– încetării contractului individual de muncă sau a contractului de muncă temporară;

– încetării raporturilor de serviciu;

– încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;

– expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajați pe baza de contract;

– încetării calității de membru cooperator;

– încetării contractului de asigurare pentru șomaj;

– încetării motivului pentru care au fost pensionate;

– încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;

– rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

– încetării concediului pentru creșterea copilului pană la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani;

– expirării perioadei de 60 de zile de la absolvire, pentru absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârstă de minim 16 ani care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

– absolvirii, pentru absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstă de minimum 16 ani care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

– expirării perioadei de 30 de zile de la data lăsării la vatră, pentru persoanele care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă.

Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor pe perioade stabilite diferentiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:

– 6 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an;

– 9 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 si 10 ani;

– 12 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

– pentru persoanele asimilate somerilor, îndemnizația de șomaj se acordă pe o periodă de 6 luni.

Cuantumul îndemnizației de șomaj:

– cuantumul îndemnizației de șomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentand 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia.

– pentru persoanele asimilate șomerilor, indemnizația de șomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentand 50% din salariul de bază minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia.

Persoanele care beneficiează de indemnizație de șomaj au următoarele obligații:

– să se prezinte lunar, pe baza programarii sau ori de cate ori sunt solicitate, la Agenția pentru ocuparea forței de muncă unde sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

– să comunice la timp Agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt arondati orice modificare a termenelor care au condus la acordarea drepturilor;

– să participe la lucrările pentru stimularea ocupării și de formare profesională puse la dispoziție de agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate;

– să caute permanent un loc de muncă.

Nu beneficiază de indemnizație de șomaj:

– persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanță de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;

– persoanele care refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă;

– absolvenții care, la data solicitarii dreptului, urmează o formă de învățământ;

– persoanele care au încetat raporturile de muncă sau de serviciu prin acordul părților sau prin demisie.

Plata ajutorului de șomaj se oprește în următoarele situații:

– neprezentării la data stabilită, pe baza programării prealabile pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă.

– pe perioada îndeplinirii stagiului militar;

– la data încadrării în muncă, conform legii, pe o perioada de cel mult 12 luni;

– la data plecării din tară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;

– pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de pană la 12 luni;

– pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap;

– pe perioada incapacității temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare sau, după caz, a altor forme de pregatire profesională, în timpul și din cauza practicii profesionale;

– la data pensionării pentru invaliditate;

– pe perioada acordării plaților compensatorii potrivit legii.

Acordarea indemnizației de șomaj se suspendă în următoarele situații:

– la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

– la data când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decat indemnizația de șomaj;

– dupa trei lunide la data emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura activități independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decat îndemnizația de șomaj;

– în momentul refuzului nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă, situat la o distanta de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;

– neprezentarea la participarea în cadrul serviciilor pentru formare profesională sau la data intreruperii acestora din motive imputabile persoanei;

– dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depaseste 12 luni;

– la indeplinirii condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;

– în momentul plecării în străinatate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

– cu oczia executarii unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

– în cazul decesului persoanei;

– la admiterea într-o formă de învățământ, în cazul absolvenților, persoane asimilate șomerilor.

Conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, pot beneficia de indemnizație de șomaj, șomerii înregistrați aflați într-una din următoarele situații:

– le-a încetat contractul individual de muncă, contractul de muncă temporară, raportul de muncă în calitate de membru cooperator sau raportul de serviciu din motive neimputabile lor;

– au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

– au încheiat activitatea în urma pensionării pentru invaliditate și , ulterior, au dobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se angajezeze;

– la finalul concediului plătit pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condițiile legii, nu a mai fost posibilă reluarea activității din cauza încetării definitive a activității angajatorului.

Suma plătită pentru șomaj este fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariul de bază minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia. Se acordă pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare: 6 luni pentru persoanele cu stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an; 9 luni pentru persoanele cu stagiu de cotizare cuprins între 5-10 ani și 12 luni pentru persoanele cu stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Sunt considerate șomere și pot beneficia de indemnizație de șomaj și absolvenții instituțiilor de învățământ și ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstă de minimum 16 ani, care, într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire, nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale, precum și persoanele care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă și care într-o perioadă de 30 de zile de la data terminării stagiului militar nu s-au putut încadra în muncă.

Pentru aceste persoane indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară.

Alocație de sprijin persoanele care au beneficiat de ajutor de șomaj sau de ajutor de integrare profesională și sunt lipsite de mijloace de întreținere, pe o perioadă de maximum 18 luni.

În 2010 a fost dezvoltat un instrument foarte important: „semestrul european”, care durează din ianuarie până în iulie, în fiecare an.

Acesta dă voie la examinarea, la nivel european, a politicilor economice ale statelor membre și adoptarea de recomandări specifice fiecărei țări europene, înainte ca guvernele să își întocmească planurile bugetare și să le înainteze parlamentelor naționale spre dezbatere.

O mare parte a recomandărilor urmărește domenii precum ocuparea forței de muncă, protecția socială și incluziunea.

Deoarece politicile din aceste domenii sunt puse în practică mai bine la nivelul statelor membre, rolul Uniunea Europeană se oprește la a sprijini și completa acțiunile autorităților naționale.

În acest sens, Uniunea se folosește de „metodă deschisă de coordonare” (MDC).

Se vorbește de un cadru de cooperare al cărui scop este să orienteze politicile naționale ale statelor membre către îndeplinirea unor obiective comune și să permită monitorizarea ulterioară de către Uniunea Europeană.

O metodă nouă de conducere cu privire la măsurile europeane de ocupare a forței de muncă și pe latura protecției sociale și incluziunii sociale.

Politicile active de ocupare presupun toate măsurile, metodele, procedee și instrumente cu ajutorul cărora se dorește creșterea nivelului ocupării.

De la începutul anilor 90, OECD a pledat pentru aplicarea pe piețele muncii a unor politici active, politici care să se deosebească de intervențiile pasive sub forma plăților ajutoarelor de șomaj.

În funcție de doorința OECD, politicile active de pe piața muncii urmăresc o dezvoltare a unor noi competențe și oportunități de ocupare a forței de muncă, prin asistență în căutarea unui loc de muncă; programe educaționale și de instruire continuă; crearea directă a unor locuri de muncă care să permită acumularea de experiență.

Se consideră, că toți cetățenii europeni pot primi pensie pentru limită de vârstă chiar dacă atunci când locuiesc într-o altă țară din Uniunea Europeană. Normele Uniunii Europeane de securitate socială protejează drepturile cetățenilor care se deplasează atât în Uniunea Europeană, cât și în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.

Legislația europeană garantează respectarea unor cerințe minime în materie de sănătate și securitate în muncă în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private.

Acest cadru juridic solid se află la originea a numeroase progrese înregistrate în Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, instituțiile Uniunea Europeană oferă informații și orientări și încurajează crearea unui mediu de lucru

Educația permanentă, definită ca totalitatea experiențelor de învățare oferite de societate pe toată durata vieții indivizilor, cuprinde următoarele trei componente:

– educația inițială – se referă la educația de bază (învățământul preșcolar și general obligatoriu).

– educația adulților – cuprinde totalitatea proceselor de educație care continuă sau înlocuiesc educația inițială.

Sistemul educației permanente poate fi analizat și după activitățile de învățare pe care le angajează. Astfel, el poate cuprinde trei componente:

– educația formală- cea care se desfășoară în instituții specializate (grădiniță, școală, universitate, centru de formare), conform unor programe oficiale care se finalizează cu certificate sau diplome. Nu toate cursurile se finalizează prin diplome sau certificate, chiar dacă se desfășoară în instituții specializate este numită educație nonformală.

– educație informală- se desfășoară în situații sau locuri care nu au o misiune educațională proprie( cluburi, întâlniri, spectacole, etc.). Este de obicei complementară și poate fi valorificată în sprijinul educației formale.

– educația incidentală – este ocazională. Ea se petrece în situații neprevăzute ( concerte, programe TV)

Măsuri adoptate de țările UE

1. Extinderea perioadei de formare inițială pe baza premisei că oricum este mai ieftin să menții un individ în sistemul educației formale, decât să-i plătești ajutorul de șomaj.

2. Rezolvarea și diversificarea educației adulților , îndeosebi prin asocierea ofertei de educație formală și informală.

3. Intensificarea formării profesionale continue( specializare și aprofundare, calificare/recalificare, perfecționare, învățământ la distanță).

Din ianuarie 2014, rolul FSE ca principal instrument european de investiții în oameni a continuat să fie consolidat. El ajută țările europene să răspundă priorităților și recomandărilor UE privind politicile active din domeniul pieței muncii, politicile privind incluziunea socială și ocuparea forței de muncă, capacitatea instituțională și reforma administrației publice.

Un procent de 20 % din suma alocată de FSE fiecărei țări trebuie cheltuit pe proiecte de incluziune socială iar fondul trebuie să asigure cel puțin 20 % din finanțarea totală a politicii de coeziune la nivelul Uniunii Europene.

Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEG) prevede asistență personalizată în favoarea lucrătorilor care și-au pierdut locul de muncă în urma unor concedieri masive specifice, la scară europeană.

Din 1 ianuarie 2014, sfera de aplicare a acestui fond a fost extinsă pentru a include lucrătorii concediați ca urmare a unei situații neașteptate de criză, precum și categoriile de lucrători care nu fuseseră acoperite anterior de FEG, de exemplu, lucrătorii cu contracte pe perioadă determinată și lucrătorii independenți.

În regiunile cu o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor, FEG poate finanța în prezent măsuri destinate tinerilor care nu sunt angajați și nu urmează un program educațional sau de formare.

În fiecare județ se desfășoară cursuri de calificare, recalificare și perfecționare a șomerilor prin:

– centre proprii de calificare, recalificare și perfecționare

– unități de învățământ

– unități- regii autonome, societăți comerciale,

– fundații pentru pregătire profesională

Măsurile pentru piața muncii au un efect imediat dar și întârziat asupra ocupării și/sau șomajului.

Măsuri de combatere a șomajului au o contribuție la modificarea de comportament a participanților (care devin pro-activi) mai mare decât plata „pasivă” de indemnizație a șomerilor.

Impactul măsurilor active pe piața muncii

Principalul obiectiv al măsurilor active este de a folosi la maximum potențialul existent al volumului de ocupare prin evitarea lipsei de forță de muncă potrivită (îndreptarea spre calificări sporite).

Impactul măsurilor active pe piața munci

– pe termen scurt- direct prin ocuparea și scăderea șomajului

– pe termen mediu sau lung- impactul este acceptat

Consecințele șomajului:

– asupra relațiilor sociale

– asupra vieții de familie

– asupra relațiilor interpersonale

– asupra personalității

– asupra stimei de sine

– asupra scăderea accentuată a bugetului familiei;

– accentuarea gradului de sărăcie;

– degradarea relațiilor intra și interfamiliale;

– deteriorarea relațiilor cu prietenii;

– inversarea legăturilor firești dintre familia afectată de șomaj și ce a părinților (familie tinere de șomeri așteaptă și se bazează pe ajutorul financiar și material din partea părinților);

– creșterea numărului divorțurilor în rândul familiilor de șomeri;

– șomajul este om experiență corozivă care sporește pasivitatea individului și face să dispară perspectiva vieții – rata mortalității este mai mare în rândul șomerilor față de populația ocupată.;

– lipsa speranței de a ocupa un loc de muncă după absolvirea cursurilor de calificare și recalificare profesională;

– creșterea stării de stress;

– formarea unor deprinderi distructive( consum de băuturi alcoolice, droguri, comportament deviant);

– presiuni asupra celor afectați de șomaj și asupra societății, care pot genera reacții cu efecte negative asupra întregului program de reforme. Șomajul de lungă durată duce la pierderea competențelor profesionale , fapt ce limitează și mai mult șansele de a depăși această situație.

Trăsăturile care stabilesc o anchetă socială sunt:

– scopul: furnizareaoferirea unor informații înaintea luării unor decizii de către decidendenți și instituțiile specializate în rezolvarea problemelor sociale.

– cazurile (situațiile) care au nevoie de realizarea de anchete sociale sunt acordarea de ajutoare persoanelor aflate în situații de risc; cazurile de adopție națională și internațională; instituirea tutelei sau curatelei; cazurile care necesită instituționalizarea etc.

– subiectul unei anchetei sociale sunt informațiile, prezentate într-o formă semistandardizată , cu privire la: identitatea clientului serviciului asistențial; tipul problemei cu care se confruntă; mediul social în care se plasează; resursele materiale ce pot fi mobilizate ; propuneri de soluționare a cazului, etc. În funcție de scopul întocmirii anchetei sociale, se va detalia categoria de informații necesare.

– modalitățile de culegere a datelor sunt: observația, consultarea și analiza documentelor personale și oficiale, intervievarea potențialului client și a persoanelor din proximitatea acestuia, discuții cu specialiștii din alte domenii( psihologi, medici, juriști).

Condiții pentru efectuarea unei anchete:

– să fie realizată de către un specialist

– informațiile să fie prezentate coerent, sintetic

– punctul de vedere al factorului de decizie să fie clar formulat și operațional

Medierea pe piața muncii

Este un întreg complex de activități prin care se încearcă punerii în acord cu cererea unei oferte pe piața forței de muncă, având ca finalitate angajarea persoanelor disponibile și ocuparea locurilor de muncă vacante.

Centrul de mediere oferă solicitanților de locuri de muncă informații privind:

– locurile de muncă vacante și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea acestora

– statisticile despre piața muncii

– programele de ocupare demarate local și care oferă o perspectivă de locuri de muncă (târgurile de locuri de muncă)

– posibilitățile de calificare/formare profesională și condițiile de participare la cursuri

În urma unui interviu, mediatorul stabilește nivelul de pregătire, nivelul cerințelor solicitantului de loc de muncă și îl va orienta spre:

– agentul economic care a anunțat un loc de muncă vacant, atunci când consideră că îndeplinește condițiile pentru ocuparea acelui loc de muncă;

– centrul de informare/consiliere profesională, atunci când solicitantul nu știe exact care sunt posibilitățile sale profesionale, asupra carierei pe care și-o dorește sau atunci când are nevoie de pregătire profesională;

– întâlnirile cu ceilalți, atunci când solicitantul are nevoie de îndrumare în alcătuirea unui cv, în întocmirea unei cereri de angajare, în prezentarea la un interviu cu agentul economic;

– testarea psihologică, atunci când persoana pare a avea probleme deosebite sau când cerințele locului de muncă impun o testare psihologică a candidatului.

Centrul de mediere trebuie să adune un număr cât mai mare de agenți economici care oferă locuri de muncă pentru:

– identificărea locurilor de muncă libere sau care pot deveni disponibile;

– obținerii de informații despre activitatea agentului economic;

– oferirii de informații în legătură cu forța de muncă disponibilă aflată în evidența compartimentului de mediere;

– informării în legătură cu posibilitățile de formare profesională a candidaților pentru locurile de muncă disponibile.

Principiile medierii

Face trimitere la relația mediator – solicitant de loc de muncă dar și la relația mediator – ofertant de loc de muncă.

a. Obligativitate – mediatorul are obligația de a oferi servicii de mediere oricărui client care solicită;

b. Individualitate – clientul trebuie tratat în mod individual, luându-se în considerare situa”ia lui profesională, familială, starea fizică, mentală etc;

c. Profesionalism –evidențiat de măsura în care meditorul reușește să satisfacă cerințele solicitanților și ofertanților de locuri de muncă;

d. Obiectivitate și imparțialitate față de clienți indiferent de poziția socială, nivel de pregătire, vârstă, sex, rasă, religie, apartenență politică;

e. Respectarea drepturilor fundamentale ale omului – protejarea demnității umane, egalitatea șanselor, alegerea liberă a formelor de pregătire profesională, manifestarea liberă a personalității umane;

f. Confidențialitate – mediatorul trebuie să păstreze confidențialitatea informațiilor comunicate de clienți pentru a nu aduce prejudicii morale și materiale acestora;

g. Respectarea nivelului de pregătire profesională a ofertantului de forță de muncă, chiar în condițiile unei rate ridicate a șomajului;

h. Neutralitate – principiu care asigură protecția centrelor de mediere de posibilele presiuni din partea ong-lor, patronatelor, sindicatelor etc.

Meseria de mediator presupune cunoștințe teoretice și practice privind:

– economia întreprinderii

– piața muncii

– dreptul muncii

– marketing

– psihologie industrială

– sociologie organizațională

– pedagogie

– statistică și informatică

– managementul resurselor umane

În aprilie 2013, statele membre ale Uniunea Europeană au aprobat Garanția pentru Tineret, un pachet de măsuri pentru integrarea tinerilor pe piața muncii.

Este o strategie care asigură faptul că, în decurs de patru luni de la finalizarea studiilor formale sau de la intrarea în șomaj, tinerii cu vârsta de sub 25 de ani primesc o ofertă de angajare de calitate sau o ofertă de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu.

Sub conducerea Unionlearn, organizația pentru competențe în materie de învățare a „UK Trade Unions Congress” (Congresul uniunilor sindicale din Regatul Unit) (TUC), parteneriatul în materie de competențe ecologice (Green Skills) aduce mai mulți parteneri pentru susținerea formării și reintegrării șomerilor și a persoanelor cu o educație modestă prin dezvoltarea de posibilități de acces la locuri de muncă în cadrul unei economii ecologice.

Organizațiile partenere adună împreună sindicate, licee, consilii sectoriale privind competențele, precum și diferite consilii locale londoneze, societăți private, grupuri comunitare și asociații de voluntari.

Organizate în funcție de fiecare proiect în parte (Unionlearn acționând ca broker sau facilitator), parteneriatele furnizează oportunități pentru studii acreditate în cadrul programelor de învățare pe tot parcusul vieții. Pentru a implica angajații în activități ecologice, reprezentanții sindicatelor pot beneficia de formare ca „lideri” sau „ambasadori” prin mentorat și cursuri online. Parteneriatele în materie de competențe ecologice sunt deosebit de active în sectorul horticulturii, al construcțiilor și al gestionării deșeurilor.

Cu programele de amenajare a locuințelor sociale, au fost găsite căi de integrare și acces pentru șomeri, pentru persoanele necalificate sau pentru alte grupuri defavorizate (cum ar fi foștii deținuți) pentru a facilita reintegrarea pe piața muncii.

Garanția pentru Tineret este o abordare a inserției tinerilor pe piața muncii. În cadrul sistemului, fiecare stat membru al UE stabilește noi parteneriate între ministerele naționale, guvernele centrale și locale și diverși actori precum mediul educației și al afacerilor, organizațiile de tineret, agențiile pentru ocuparea forței de muncă, serviciile

Un loc de muncă este o obligație care necesită timp și pentru care atr nevoie de toate resursele disponibile (cunoștințe, familie, presă, centre de informare, asociații profesionale, etc), și o doză de imaginație și creativitate.

O trăsătură a politicii economice, de oriunde , este acela al asigurării ocupării depline a forței de muncă. Situația ocupării forței de muncă constituie una din preocupările importante ale analizei macroeconomice. În cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplină a forței de muncă se întelege o situație când rata șomajului are un anumit nivel, acceptat ( circa 4% este considerată rata naturală a șomajului ).

Ce este șomajul.

Piața fortei de muncă adună mai multe moduri de adunare a factorului muncă, din punct de vedere al ocupării:

1). Echilibru – oferta și cererea de muncă sunt egale,

2). Dezechilibru

a) subocupare – oferta de muncă este mai mică decât cererea,

b) supraocupare – oferta de muncă depășește cererea.

Echilibrul pieței muncii trebuie să fie abordat ca:

1. Echilibru funcțional – definește zona de compatibilitate a ocupării forței de muncă și creșterea productivității muncii, în condițiile strict determinate de producători.

2. Echilibru structural – exprimă modul de distribuire a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, activități social-economice, profesii, calificări, zone.

3. Echilibru intern – între nevoile și resursele de muncă, ambele condiționate de volumul de muncă și cel al productivității.

Dezechilibrul pe piața muncii pot fi înțelese numai după explicarea termenilor:

– ocupare deplină,

– șomaj voluntar,

– șomaj involuntar.

a). Ocupare deplină – angajarea a peste 80% din populația activă disponibilă, diferența până la 100% fiind considerată șomaj natural. Aceasta reprezintă acel volum și acea structură a ocupării, a utilizării forțelor de muncă, care permit obținerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.

Definiția de șomaj voluntar și șomaj involuntar stau la baza șomajul natural.

b). Șomaj voluntar – este refuzul sau imposibilitatea unor persoane de a accepta salariul oferit. Acest șomaj arată că sunt și persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, duce la diminuarea cererii de muncă.

c). Șomajul involuntar – include persoanele neocupate care ar fi dispuse să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent, sperând că atunci când cererea efectivă de muncă se va mări, va crește și nivelul ocupării.

De obicei șomajul este considerat prin prisma celui involuntar, astfel putem încerca să conturăm o definiție a acestui fenomen :

Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei național – un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, ce are în prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă. Șomajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, sunt în căutarea unuia, dar nu-și pot găsi de lucru ca salariați. Șomajul este locul de întâlnire și de confruntare al cererii globale și ofertei globale de muncă.

Cauzele și formele șomajului.

Piața muncii se află sub influența mai multor negocieri, nu numai a celor economice, ci și demografice, tehnice sau științifice.

El apare ca urmare a unei evoluții nefavorabile a activităților social economice, datorită solicitărilor suplimentare de muncă ale noilor generații sau datorită solicitărilor de locuri de muncă ale persoanelor încadrate în vârsta a doua.

Formele dominante de extindere ale șomajului întâlnite astăzi sunt:

1. Șomajul de conversiune – afectează salariații care aveau locuri de muncă stabile până la licențiere, fără vechime mare în muncă. La începutul perioadei de șomaj, ei sunt considerați favorizați, iar în caz de prelungire a perioadei de șomaj, trec într-o categorie mai defavorizată.

2. Șomajul repetativ – îi cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate și de șomaj, mai afectați fiind tinerii și cei cu calificare slabă.

3. Șomajul de excluziune – reunește populația activă în care sunt incluse persoane mai în vârstă, mai puțin calificate sau aflate în șomaj de timp îndelungat, indiferent dacă mai primesc sau nu indemnizația de șomaj.

În statisticile naționale se lucreză la numărul șomerilor și rata șomajului.

Numărul șomerilor în sens BIM – Biroul Internațional al Muncii – este alcătuit din toate persoanele de 14 ani și peste, care, în cursul perioadei de referință, îndeplinesc simultan următoarele condiții:

– nu lucrează, neavând un loc de muncă;

– sunt disponibile să înceapă imediat lucrul;

– sunt în căutarea unui loc de muncă.

Numărul șomerilor înregistrați este alcătuit din toate persoanele care au adeverit că în perioada de referință erau înscrise la oficiile de forță de muncă și șomaj, indiferent dacă primeau sau nu ajutor de șomaj sau alocație de sprijin. Numărul șomerilor ascunde o parte importantă din timpul de muncă neutilizat.

Astfel, ca urmare a crizei economice, un număr mai mare sau mai mic al populației ocupate este afectată de reducerea numărului de ore prestate, fără a fi cuprins din punct de vedere statistic în categoria de șomeri.

Aceste persoane sunt în șomaj parțial, fenomen manifestat în special prin întreruperea temporară a lucrului, ca urmare a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime și energie etc.

În aceste condiții, pentru tinerea sub control în intregime a șomajului, se folosește indicatorul "timp de muncă disponibil neutilizat", care cumulează atât timpul de muncă neutilizat de către populația neocupată (șomerii ), cât și timpul de muncă neutilizat de către o parte din populația ocupată.

În ceea ce privește rata șomajului cu ajutorul căruia se măsoară șomajul, calculându-se sub forma unei statistici numărul de șomeri și populația de referința .

În realitate, în funcție de ce se urmărește, de informațiile disponibile și de legislația actuală, se folosesc mai multe tipuri de rate de șomaj:

l. Rata generală a șomajului (RGS), ca raport procentual între numărul de șomeri (S) și populația activă civilă (PAC) :

RGS = S/PAc * 100

PAC = POC+S

Unde: POC- populația ocupată civilă

2. Rate parțiale de șomaj (RSi), ca raport procentual între numărul de șomeri (S) și populația activă civilă (PAc).

3. Rata integrală de șomaj (RIS) , care include și șomajul parțial și se calculează ca raport procentual între timpul de muncă disponibil al populației neocupate și în stare de șomaj parțial (TMn) și timpul de muncă disponibil total (TMt).

Pe plan internațional, pentru adunarea informațiilor privind șomajul, sunt utilizate trei surse de date:

1. Înregistrarea totală a recensământului populației, la care criteriul prin care o persoană este considerată în stare de șomaj este acela că, în perioada de referință, numărul săptămânilor în care persoana respectivă a fost neocupată să fie predominant în raport cu numărul săptămânilor în care aceeași persoană a avut o slujbă.

Pe baza acestei surse de date se obține numărul șomerilor ca medie a anului de referință.

2. Anchetă asupra ocupării forței de muncă efectuată în gospodăriile populației este considerată cea mai completa sursă de date și metoda de investigare pentru măsurarea, sub diferite aspecte și cu ajutorul a diverși indicatori, ai șomajului.

3. Sursele administrative de colectare a informațiilor, deși sunt cel mai accesibile, au limite în caracterizarea complexă a șomajului, oferind numai informații parțiale privind proporțiile acestui fenomen.

La sfârșitul fiecărei luni, oficiile de forță de muncă ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale furnizează date privind numărul persoanelor care solicită un loc de muncă.

În România principala sursă de date, pe baza căreia s-au efectuat – începând cu anul 1992 – serii lunare de indicatori privind:

– numărul șomerilor;

– rata șomajului;

– structura celor care solicită locuri de muncă pe sexe și pe grupe de vârstă,

În România, sunt înregistrate ca șomeri persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor.

Cel mai ridicat nivel al șomajului se întâlnește în țările slab dezvoltate. Pentru că șomajul a devenit o permanență în toate țările, ordinul de mărime și creșterea sau descreșterea celor doi indicatori ai nivelului șomajului au dobândit și alte semnificații decât cele relevate înainte. În acest sens remarcăm că existența șomajului nu exclude total și definitiv starea de ocupare deplină a forței de muncă.

Ocuparea forței de muncă este egală cu un șomaj de nivel scăzut, reflectat printr-o rată a șomajului de câteva procente. M. Keynes precizează, de altfel, că folosirea deplină a mâinii de lucru înseamnă absența șomajului, dar este compatibilă cu șomajul voluntar și fricțional. În Anglia anilor '20-30 ai secolului trecut, nivelul șomajului pentru situația de ocupare deplină a forței de muncă se ridică, după unii autori, la circa 4% din populația activă.

Pentru alte țări europene se admite că, imediat după Al Doilea Război Mondial, acest nivel era ilustrat de o rată a șomajului de 1%. Ulterior, în SUA, nivelul respectiv a crescut la 6%, dar s-a diminuat în anii' 80, pe când în Europa Occidentală a crescut. Pentru a acoperi situații extrem de diferite, se estimează că, în prezent, ocuparea deplină a forței de muncă presupune un șomaj de 1,5-4%.

Când ocuparea totală implică un șomaj peste un anumit nivel minim, s-a făcut și pasul următor, considerându-se că scăderea șomajului sub minimul respectiv caracterizează o stare de supraocupare a forței de muncă.

Uniunea Europeaană stabilește metode si criterii minime la nivel european. Ulterior, statele membre adopta dreptul Uniunea Europeaană în legislația națională și aplică, garantând uniformitatea de protecție a drepturilor și obligațiilor peste tot în Uniunea Europeaană.

Instanțele, răspund de punerea în practică a măsurilor naționale. Comisia Europeană controlează punerea în practică a dreptului european în legislațiile naționale și se asigură că acesta este pus în aplicare în mod corect. Curtea Europeană de Justiție are un rol important în soluționarea litigiilor și, de asemenea, este îndreptățită să ofere o interpretare a dreptului european în cazul în care instanțele naționale înaintează o cerere în acest sens.

În baza dreptului la liberă circulație, consfințit de Tratat, cetățenii europeni pot:

să își caute un loc de muncă în altă țară europeană;

să lucreze acolo fără a avea nevoie de permis de muncă;

să locuiască în altă țară din UE, în timp ce își caută un loc de muncă;

să rămână în țara respectivă chiar și după încheierea perioadei de muncă;

să beneficieze de același tratament ca și cetățenii țării în care se află.

Totodată, cetățenii UE își pot transfera anumite tipuri de prestații sociale sau de asigurări medicale în țara în care își caută un loc de muncă. În plus, pot obține și recunoașterea calificărilor profesionale în străinătate. Drepturile pot fi ușor diferite în cazul lucrătorilor independenți, al studenților, al pensionarilor sau al altor categorii inactive din punct de vedere economic. Se vor adopta anumite restricții pe considerente de securitate, ordine și sănătate publică sau în ceea ce privește angajarea în sectorul public. În termeni generali, legislația UE privind libera circulație a lucrătorilor se aplică și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia (țări care fac parte din Spațiul Economic European), precum și în Elveția.

Politicile sau strategiile care încearcă să influențeze cererea globală sau creșterea economică pot fi denumite politici economice sau politici de ocupare.

Politicile de ocupare sunt în principal politici macro – economice care se adresează categoriilor globale macro-economice cum ar fi cererea globală de consum, investiția globală.

Obiectivul politicilor de ocupare este de a oferi oportunități de ocupare productivă tuturor celor care doresc să lucreze și să mențină rata șomajului la minim posibil.

Dacă rata șomajului este mai mare decât rata neinflaționistă a șomajului, angajații au tendința de a pretinde salarii mai mari, acest lucru având efecte negative asupra inflației, producției, ocupării și a bunăstării.

De aceea este important să existe competiție în atâtea sectoare de piața muncii pe muncă și persoanele care dețin calificări înalte să poată șantaja angajatorii pentru salariile și beneficiile pe care aceștia și le doresc.

Oferind legătura dintre ocupare și măsurile active pentru piața muncii, care încearcă să îi facă pe toți șomerii competitivi pe piața muncii.

Instrumentele utilizate de politicile de ocupare sunt următoarele:

– politici fiscale, ( impozite, subvenții ),

– politici monetare ( dobânzi, rate de schimb valutar, ofertă monetară ),

– politici de salarizare ( salariul minim, indexarea salariilor ),

– politici sociale (vârsta de pensionare, alocații pentru copii, etc ),

– investiții în infrastructura publică, promovarea exporturilor, etc.

Normal că instrumentele nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare,

Aceste instrumente "aparțin" Ministerelor de Finanțe, Industriilor și Comerțului, Guvernului Local sau Băncii Naționale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. Acest fapt este de înțeles atâta timp cât promovarea creșterii economice este similară cu promovarea unui volum mai mare al ocupării. Ocuparea va crește sau va scădea în conformitate cu ratele creșterii economice, sau corespunzător cu intensitatea de ocupare promovată de creșterea economică.

Obiectivele prezentate se creează și sunt aplicate de Ministerele Muncii și Protecției Sociale, de exemplu politica salariului minim pe economie sau politicile de pensii.

Spexialiștii nu privesc aceste politici ca fiind politici de ocupare, ci fiind politici de piața muncii.

Imperativ este că, politicile de ocupare au un impact pozitiv sau unul negativ asupra volumului ocupării.

Când oferta de forță de muncă și structura ocupării rămân stabile, succesele avute prin intermediul politicilor de ocupare conduc la o reducere corespunzătoare a șomajului,

Deoarece oferta pentru forță de muncă, și modalitatea internă de ocupare sunt într-o per,amenentă schimbare și este necesar să fie urmărită dezvoltarea în toate domenile, angajările, oferta de forță de muncă și structura ocupării.

Rata șomajului se poate schimba în cazul în care același volum de ocupare a fost împărțit mai multor persoane (prin creșterea ponderii muncii cu fracțiune de normă sau prin reducerea și redistribuirea muncii desfășurate peste program).

Șomajul ar putea crește din cauza faptului că mai multe persoane au absolvit școala, dar ocuparea a rămas la fel.

Este necesar să întelegem că aproape toate politici de ocupare (sau instrumentelor de politică) nu schimbă direct ocuparea, ci mai ales indirect.

Modificarea dobânzilor bancare nu atrage formarea de noi locuri de muncă.

Este de înțeles faptul ca dobânzile bancare mai mici determină o scădere a costurilor cu investițiile. Investițiile ar conduce astfel la o creștere a ocupării.

Specialițtii susțin că "politicile de ocupare pot doar să aducă vitele la adăpat, dar nu le pot forța să bea".

Totudată nu se poate stabili că toate politicile care doresc să formeze locuri de muncă și reușesc să ducă la îndeolinire. Un exemplu ar fi creșterea salariului minim pe economie, care ar conduce la un consum global mai mare al persoanelor care trăiesc la nivelul salariului minim. Oricum, chiar dacă politicile de ocupare sunt influențate indirect, ele trebuie să fie privite ca având o influență mare asupra volumului ocupării.

Politicile "active" de piața muncii vor avea un impact minim asupra volumului ocupării și/sau al șomajului.

Politicile de piața muncii sunt formate din toate macro și micro politicile care încearcă să regleze cererea și oferta de pe piața muncii (și relațiile între cerere și ofertă). Politicile de piața muncii încearcă să influențeze direct deciziile referitoare la ocupare ale indivizilor (persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane angajate).

Capitolul 2

Programele din domeniul ocupării forței de muncă

Efectuarea statisticilor privind piața muncii se fac de către toate statele membre ale Uniunii Europene după metodologii în conformitate cu (Labour Market Policy Methodology) elaborată de EUROSTAT – Oficiul de Statistică al Comisiei Europene.

Studiile politicilor privind piața muncii (Labour Market Policy – LMP) fac trimitere la toate intervențiile publice care au ca scop atingerea unei funcționări eficiente și corectarea dezechilibrelor apărute pe piața muncii.

Așa cum stabilește metodologia europenă LMP, sunt găsite următoarele tipuri de intervenții: o singură categorie de servicii LMP, șase categorii de măsuri LMP și două categorii de suporturi financiare LMP.

Servicii de informare – sunt serviciile deschise persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă prin care li se oferă informații asupra oportunităților de muncă, împreună cu serviciile de brokerage pentru angajatori.

Servicii orientate către persoană – sunt serviciile de asistență individualizată care constau în consiliere și asistență în căutarea unui loc de muncă.

Alte activități ale serviciului public de ocupare

Planul Național de Dezvoltare (PND) stă la baza fundamentală prin care România se străduiește să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socio-economică față de Uniunea Europeană fiind stabilite șase priorități naționale de dezvoltare, ce grupează în interior o multitudine de domenii și subdomenii prioritare:

1. Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

3. Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

5. Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

6. Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.

După cum știm că resursele umane sunt baza societății pe cunoaștere, obiectivul strategic general al priorității numărul 4 este dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității acestuia pe piața muncii, prin asigurarea oportunităților egale de învățare pe tot parcursul vieții și dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile și inclusive care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piața muncii a 900.000 persoane.

Măsurile și acțiunile avute în vedere la această prioritate pot fi grupate în cadrul a patru sub-priorități: dezvoltarea capitalului uman, promovarea ocupării depline, promovarea incluziunii sociale, dezvoltarea capacității administrative și a bunei guvernări.

O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să promoveze măsurile și programele politicii ocupării forței de muncă în odată cu orientările și mecanismele Strategiei Europene de Ocupare a forței de muncă.

Pentru aceasta s-a realizat Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea forței de muncă (PNAO), derulat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei în colaborare cu instituții din două state membre ale Uniunii Europene: Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din RFG și Ministerul Afacerilor Sociale și Ocupării din Olanda.

PNAO a fost realizat pe baza ondicațiilor Strategiei Europene de Ocupare (SEO) a forței de muncă, adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene, și a avut în vedere 5 obiective orizontale:

Strategii naționale pentru “Învățarea pe parcursul întregii vieți”.

Reformele legislative și instituționale realizate în acest domeniu împreună cu punerea la dispoziție a unor fonduri mai mari pentru educație și formare profesională formării profesionale continue și sprijinirea învățării pe tot parcursul vieții.

Dezvoltarea parteneriatului social. Pentru evaluărea și monitorizărea acțiunilor privind ocuparea forței de muncă, în România a fost constituit un parteneriat social cuprinzător, partenerii sociali fiind implicați în elaborarea politicilor și strategiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocupării.

În acest sens au fost înființate și funcționează instituțiile: Consiliul Economic și Social (CES), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA).

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, a fost înființată în 1999 ca o instituție publică cu o conducere tripartită care are ca atribuție principală implementarea politicii de ocupare a forței de muncă, precum și a celei de protecție socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Dimensiunea regională. Regiunile de dezvoltare, înființate, sunt alcătuite din grupări de două până la opt județe (incluzând și municipiul București), constituite prin asocierea voluntară a acestora. Ele reprezintă cadrul de concepere, implementare și evaluare a politicii de dezvoltare regională și a programelor de coeziune economică și socială.

Aceste programe sunt în principal regiuni, județe sau zone care au probleme de dezvoltare și au ca obiectiv sprijinirea investițiilor pentru creșterea capacității de creare de locuri de muncă și de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării sectorului IMM.

Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieței muncii. Prin poziția sa de coordonator al activităților cu acest specific, în contextul derulării diverselor programe, Institutul Național de Statistică se implică în acțiunea de unificare conceptuală și metodologică a principalilor indicatori statistici ai pieței muncii.

În prezent, pentru explicarea fenomenelor de pe piața forței de muncă din România se utilizează date statistice diferite: date din Balanța Forței de Muncă (BFM) și date din Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO).

Ancheta AMIGO ia în considerare în metodologia de calcul a populației ocupate, persoane în vârstă de peste 15 ani, iar populația activă se determină pe principiul unei cercetări selective trimestriale, cu o eroare de 3%, pe când, în Balanța forței de muncă, limita minimă de vârstă este de 16 ani, populația ocupată referindu-se la populația ocupată civilă (Institutul Național de Statistică, Capitolul 3 – Forța de muncă – Precizări metodologice).

La elaborarea PNAO s-au luat în considerare 5 obiective orizontale cât și cele 18 linii directoare cuprinse în cei 4 piloni ai Strategiei Europene de Ocupare a forței de muncă:

Pilonul I – Îmbunătățirea capacității de angajare cuprinde 7 linii directoare:

Linia directoare 1 – Abordarea șomajului tinerilor și prevenirea șomajului de lungă durată

Linia directoare 2 – O abordare mai prietenoasă a ocupării: indemnizații, taxe și sisteme de formare profesională

Linia directoare 3 – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieții active

Linia directoare 4 – Dezvoltarea competențelor pentru noua piață a muncii în contextul formării continue

Linia directoare 5 – Formarea în tehnologiile electronice pentru toți cetățenii.

Linia directoare 6 – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piața muncii și prevenirii lipsei de forță de muncă calificată

Linia directoare 7 – Combaterea discriminării și promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupare.

Pilonul II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial și crearea de locuri de muncă cuprinde 5 linii directoare:

Linia directoare 8 – Facilitarea lansării și derulării unei afaceri

Linia directoare 9 – Accesul la activitățile antreprenoriale

Linia directoare 10 – Noi oportunități de ocupare în societatea bazată pe cunoaștere și în servicii

Linia directoare 11 – Acțiuni locale și regionale pentru ocuparea forței de muncă

Linia directoare 12 – Reforme fiscale pentru ocupare și formare profesională.

Pilonul III – Promovarea capacității de adaptare a întreprinderilor și a angajaților acestora cuprinde 3 linii directoare:

Linia directoare 13 – Modernizarea organizării muncii

Linia directoare 14 – Analiza cadrului juridic existent și propuneri de noi prevederi

Linia directoare 15 – Sprijinirea adaptabilității ca o componentă a învățării continue.

Pilonul IV – Asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați cuprinde 3 linii directoare:

Linia directoare 16 – Abordarea integrată a egalității de șanse între femei și bărbați pentru toți cei patru piloni

Linia directoare 17 – Reducerea discrepanțelor dintre cele două sexe pe piața muncii

Linia directoare 18 – Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie.

Proiectele finanțate din fonduri externe au vizat întărirea capacității instituționale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă în următoarele domenii importante: consiliere pentru persoanele cu dizabilități, stimularea inițiativelor private și dezvoltarea afacerilor prin acordarea de micro-credite, adaptarea indicatorilor statistici ai pieței muncii la nivelul UE, colaborarea cu servciile publice de ocupare europene, dezvoltarea unui sistem de instruire pentru personalul propriu.

Proiectul “Servicii de consiliere pentru persoanele cu dizabilități” se derulează în baza împrumutului acordat de către Banca Mondială (Ro 4616); a demarat în anul 2004 și se va finaliza la mijlocul anului 2008. Scopul proiectului este, pe de o parte, dezvoltarea capacității agențiilor de ocupare de a furniza servicii de consiliere și mediere persoanelor cu dizabilități, prin înființarea a 8 centre pilot de consiliere, pliate pe cele 8 regiuni de dezvoltare, iar pe de altă parte, sporirea șanselor de ocupare ale persoanelor cu dizabilități din România prin asistență personalizată acordată atât persoanelor cu dizabiltăți, cât și angajatorilor.

Proiectul “Fonduri de micro-creditare”, care a început în anul 2005, se derulează în cadrul proiectului Dezvoltarea Sectorului Social, în baza împrumutului BIRD Ro 4616 și urmează să se finalizeze în anul 2008.

Programul de microcredite este complementar cu programul de acordare de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru șomaj conform Legii nr. 76 /2002.

În anul 2010 au fost acordate un număr de 522 microcredite în valoare totală de 4.683.184 USD. Rezultatul s-a materializat în susținerea, consolidarea a 1700 locuri de muncă deja existente în economie și crearea a 63 de noi locuri de muncă .

Proiectul de înfrățire instituțională cu Institutul de Statistică al Regatului Danemarcei “Suport pentru Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în vederea adaptării indicatorilor statistici ai pieței muncii la cei folosiți la nivelul UE” a început în 28 iunie 2005 și s-a finalizat în 27 februarie 2006. Pentru desfășurarea corespunzătoare a proiectului, ANOFM a avut ca parteneri: Institutul Național de Statistică din România, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, actori importanți în dezvoltarea statisticilor și politicilor referitoare la piața muncii.

Proiectul PHARE de asistență tehnică „Îmbunătățirea securității sociale a lucrătorilor migranți” (inițiat de MMSSF și lansat în iunie 2006), cu asistență din partea Ministerului Afacerilor Sociale și Ocupării din Olanda. Din perspectiva ANOFM, obiectivul general al proiectului este pregătirea, în vederea realizării coordonării sistemelor de asigurări pentru șomaj pentru persoanele care se deplasează în interiorul UE în scop de muncă.

Proiectul „Dezvoltarea Vieții Active”, lansat în anul 2004 și finalizat în anul 2006, a fost finanțat de Guvernul Suedez. ANOFM a participat, în cadrul acestui proiect, la activități de colaborare prin analize și prognoze privind piața muncii și prin elaborarea unor programe pentru piața muncii.

Proiectul de înfrățire instituțională cu Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale din Italia, prin serviciul public de ocupare din Regiunea Veneto – Sprijin pentru întărirea capacității instituționale a ANOFM, prin dezvoltarea unui sistem de instruire pentru personalul propriu a avut ca obiectiv general crearea unui sistem de formare profesională a personalului din cadrul ANOFM. Proiectul s-a derulat în perioada 15 iulie 2004 – 15 martie 2006.

Capitolul 3

Strategii de ocupare a forței de muncă în Regiunea Vest.

Apariția legii 76/2002 a completat și a susținut un sistem flexibil de măsuri active pe piața muncii care a dus la o mai mare implicare a agențiilor județene pentru ocupare. Astfel, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au devenit ocupate fie prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor, fie prin crearea de noi locuri de muncă. Numărul total al persoanelor beneficiare de măsuri active a crescut din 2002, anul apariției legii, cu 18 procente până în 2005.

Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenati în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar.

Moda persoanelor angajate se observă în cazurile creditelor pentru încadrarea șomerilor datorită dezinteresului manifestat de angajatori, consultanței și asistenței pentru începerea unei activități independente în rândul șomerilor și, de asemenea, în cazurile de mobilitate ale forței de muncă în cadrul aceluiași județ sau în afara sa.

Anul 2007 înregistrează cele mai multe angajări în urma măsurilor active, în toate județele regiunii, datorate eforturilor susținute ale agențiilor județene pentru ocupare.

În ceea ce privește măsurile privind angajarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor de etnie romă, a persoanelor provenite din centre de plasament, din instituțiile de detenție sau a altor persoane marginalizate social din categoria celor sub 25 de ani, se observă menținerea celor încadrați la un număr relativ constant, ușor crescător în județul Cluj.

Persoanele cu dizabilități angajate scade în majoritatea județelor mai ales în 2007 și pentru faptul că Uniunea Europeană, prin alinierea la aquis-ul comunitar, a impus anumite standarde firmelor care angajează persoane din această categorie, fapt care implică costuri suplimentare angajatorilor și implicit, reticența lor în angajarea persoanelor cu dizabilități. Din acest motiv, măsurile actuale trebuie intensificate pentru a menține alinierea la politicile europene.

Anul 2002 a pus în aplicare prevederile legii 76/2002 care au venit să intensifice și să diversifice măsurile active desfășurate până la acea dată și care au determinat o scădere a populației șomere înregistrate cu aproape 10 mii anual. La acestea s-au adăugat și investițiile firmelor autohtone cu capital străin care au determinat o creștere a ocupării prin afacerile dezvoltate.

Deși efectele măsurilor active s-au resimțit puternic pe piața muncii prin ocupare, fenomene precum preconcedierile sau disponibilizările colective din economie din 2004 au transformat persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în șomeri și ulterior, în anul 2005 o parte din aceștia au devenit șomeri de lungă durată, alăturându-se celor noi înregistrați în bazele de date ale agențiilor.

Așa, se justifică drumul ascendent a numărului de șomeri în anumite județe precum Bihor, Sălaj și Satu Mare și scăderea nesemnificativă a numărului lor în celelalte.

De știut totuși diferența de peste 3,5 mii de șomeri în 2006 față de 2005 în județul Bistrița Năsăud, ce au fost absorbiți de mari investitori care s-au extins în zonă.

Un alt grup căruia îi trebuie acordată o atenție specială este cel al șomerilor de lungă durată, care manifestă o creștere semnificativă în toate județele regiunii, și care este format în general din persoane disponibilizate, o categorie care are neapărată nevoie de consiliere profesională pentru a se putea reintegra pe piața muncii. În 2005, șomerii de lungă durată din regiune reprezentau 18,7% din totalul șomerilor înregistrați, cu 8 procente mai mult decât în anul 2002.

Având în vedere evoluțiile persoanelor ce au urmat cursuri de formare profesională în perioada 2002-2005 se observă o reducere accentuată a cursanților pe domeniile legate de industrie (de aproximativ trei ori), compensată de un interes sporit pentru domeniul comerțului și alimentației publice (creștere de aproximativ două ori) și creșteri mai puțin accentuate în domeniul construcțiilor, serviciilor, agriculturii și IT-ului, cu aproximativ 20%.

Categoriile de cursuri și numărul de furnizori s-au redus ca urmare a necesității autorizării programelor de către Comisiile Județene ale Consiliului Național al Formării Profesionale a Adulților – CNFPA, începând cu anul 2004.

Fapt ce a dus la o ofertă mai mică a numărului de programe, dar la o creștere a calității actului educativ, o selecție a domeniilor de calificare corelată cu cererile de pe piața muncii de către instituțiile care le desfășoară și un randament mai bun la absolvire privind încadrarea absolvenților.

O altă caracteristică interesantă ține de numărul de persoane ocupate după absolvirea cursurilor de formare profesională, unde numărul femeilor crește progresiv, pe când cel al bărbaților se menține constant.

Formarea profesională a adulților din regiune, are un rol definitoriu în Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților, care funcționează în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și care primește, în urma parteneriatului cu cele șase agenții județene din regiune, cursuri de formare pentru șomeri, la care se adaugă cursuri cu plată pentru celelalte categorii de persoane.

În perioada 2006 – 2008 au fost pregatiți, la nivel de regiune, 2000 persoane din care 1500 au fost șomeri, aceștia reprezentând peste 80% din totalul cursanților.

Important de menționat este procentul reprezentat de numărul femeilor șomere, aproape 90% din totalul șomerilor pregătiți, fapt care se datorează consilierii profesionale și cursurilor desfășurate în meserii accesibile lor.

Se vede o creștere a numărului persoanelor școlarizate la cursurile de formare profesională din grupele de vârsta sub 25 ani și peste 45 ani îndeosebi la ultima grupă.

Reclama în mediul rural, dusă de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în al patrulea trimestru al anului 2009 și continuată în 20014, a apărut ca o consecință a nevoii de creștere a gradului de ocupare, acordarea de servicii de formare profesională, de mediere și de consiliere profesională.

Pentru o analiză completă a pieței muncii din regiune, este interesant de urmărit și indicatorul locurilor de muncă vacante (LMV) și cel al locurilor de muncă ocupate (LMO). Față de județele Bihor, Satu Mare și Sălaj, în care locurile de muncă vacante au avut o evoluție descrescătoare, județele Bistrița Năsăud și Cluj au înregistrat tendințe crescătoare în perioada de analiză 2007 – 2010, iar județul Maramureș s-a menținut pe o poziție constantă în ceea ce privește locurile de muncă vacante. Per ansamblul regiunii se poate vorbi de o stabilizare a pieței muncii. Locurile de muncă ocupate (LMO) arată atât capacitatea de absorbție a forței de muncă (diferența dintre locurile de muncă vacante și cele ocupate fiind foarte mică), cât și o mai mare deschidere și adaptare la economia în schimbare.

Bursa locurilor de muncă reprezintă o măsură activă de mediere care vine în întâmpinarea activităților agențiilor de ocupare, cu scopul satisfacerii rapide a cererii și ofertei forței de muncă. Se organizează pentru grupurile vulnerabile, care au nevoie de sprijin în integrarea sau reintegrarea pe piața muncii. Primele burse de locuri de muncă au fost generale și au avut loc în județul Satu Mare (2009 si 2010).

Începând cu anul 2001, bursele devin specifice (bursa generală, bursa absolvenților, bursa studenților), cunoscând o mare diversificare.

Apărute pentru prima dată în România după 1990, măsurile active regăsite în programele Băncii Mondiale și implementate în regiune, începând cu anul 1995, au reprezentat baza Legii 76/2002 prin care se instituie primele măsuri active finanțate în totalitate de la bugetul de stat. Astfel, măsuri precum consiliere, mediere, calificare, mobilitate, consultanță pentru inițiarea de afaceri, au stat la baza proiectelor finanțate prin Banca Mondială (anexa 8) și, chiar dacă numărul beneficiarilor este mai mic decât cel al măsurilor active finanțate prin Legea 76/2002, efectul lor pe piața muncii este unul simțitor.

Trebuie avut în vedere faptul că la momentul respectiv erau considerați șomeri numai cei care primeau indemnizație, de aceea persoanele disponibilizate sau cele care nu puteau beneficia de indemnizație trebuiau susținute de stat, care a atras aceste fonduri externe și pentru asemenea categorii.

Pornind de la caracteristicile pieței muncii din Regiunea Nord–Vest, obiectivul general identificat al strategiei politicilor pentru ocupare este creșterea investițiilor în capitalul uman al regiunii de Nord–Vest, pentru asigurarea unei forțe de muncă bine instruite, cu nivel de calificare ridicat, competitivă și dinamică, bine adaptată la o piață a muncii flexibilă și incluzivă, susținută de parteneriate eficiente.

Prioritățile identificate în cadrul Planului Regional de Acțiune pentru Ocuparea forței de muncă (PRAO), în perspectiva anului 2008, sunt:

1. Creșterea competitivității forței de muncă din regiune – care își propune diversificarea activităților economice din mediul rural și reducerea populației ocupate în agricultură; valorificarea oportunităților de dezvoltare și de ocupare din sectoarele servicii, turism și IT; dezvoltarea activităților manageriale, în general și a managementului calității totale, în special; creșterea ocupării în sectorul de cercetare–dezvoltare din regiunea de Nord–Vest, în special pentru tinerii proveniți din mediul universitar al regiunii. Valorificarea oportunităților din sectoarele economice ale Regiunii Nord–Vest, corelată cu formarea profesională și consultanța în afaceri, vor conduce la creșterea competitivității forței de muncă din regiune și creșterea atractivității sectoarelor economice regionale pentru tinerii între 15 și 24 de ani, afectați de fenomenul migrației.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– înființarea de asociații profesionale generatoare de venit, în mediul rural din regiune;

– creșterea ocupării în turism și servicii cu 50% față de cele 14,2 mii persoane ocupate în 2005;

– ocuparea a 2000 de locuri de muncă vacante cu specialiști IT, în vederea acoperirii cererii de pe piața;

– creșterea cu minimum 50% a numărului de firme care obțin standardul de calitate ISO în 2004;

– creșterea numărului de beneficiari de programe de formare în management și consultanță în afaceri cu 100%;

– creșterea numărului de centre de cercetare – dezvoltare cu 50%, adaptate nevoilor actuale ale economiei regiunii;

– reducerea migrației tinerilor.

2. Promovarea învățării pe tot parcursul vieții, pentru o mai bună adaptare la piața muncii – care urmărește satisfacerea necesarului de noi competențe și competențe cheie solicitate de piață, îmbunătățirea actului formării profesionale și dezvoltarea și diversificarea serviciilor de orientare și consiliere profesională, promovarea instruirilor propriilor angajați în cadrul companiilor; satisfacerea nevoii de orientare spre noi competențe pentru o categorie largă de persoane.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– creșterea numărului de beneficiari de cursuri de calificare/recalificare cu 150%:

– creșterea numărului de beneficiari de cursuri de perfecționare (dezvoltare de abilități) cu 100%;

– creșterea numărului de beneficiari de cursuri de specializare cu 50%;

– creșterea numărului de beneficiari de servicii de consiliere și orientare profesională cu 50%;

– acreditarea unui număr de minimum 30 de centre care să ofere servicii de consiliere și orientare profesională în fiecare unitate teritorială de planificare din regiune. (stpsv.eubiz.ro/ro/downloads/prao-2010-fin.pdf)

3. Creșterea nivelului de ocupare în Regiunea Nord–Vest – care va asigura, în perspectiva anului 2008, participarea tuturor instituțiilor și factorilor implicați în dezvoltarea socio–economică și a resurselor umane din Regiunea de Nord–Vest, pentru creșterea gradului de ocupare în general și, în special, al persoanelor din mediul rural, tinerilor sub 25 de ani, șomerilor de lungă durată și persoanelor de peste 50 de ani.

Astfel, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au devenit ocupate fie prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor, fie prin crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, și campania în mediul rural, lansată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în anul 2005 și continuată în 2006, a apărut ca o consecință a nevoii de creștere a gradului de ocupare, de acordare a serviciilor de formare profesională, de mediere și de consiliere profesională.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– ocuparea a 7000 de persoane din mediul rural din regiune;

– ocuparea a 2500 de tineri cu vârsta sub 25 de ani;

– reducerea numărului de șomeri de lungă durată cu 2500 persoane;

– scăderea nivelului de ocupare în economia informală;

– ocuparea a 1000 de persoane cu vârsta peste 50 de ani;

– promovarea unor politici active de marketing regional din partea autorităților publice pentru crearea de locuri de muncă diversificate și atractive.

4. Dezvoltarea parteneriatelor la nivel comunitar – care va permite creșterea gradului de implicare a diferiților actori de pe piață în atingerea obiectivelor privind ocuparea în regiune; creșterea coeziunii economice și sociale; un grad crescut de realizare, implementare și monitorizare a PRAO.

Piața muncii din regiunea Nord–Vest se dorește a fi o piață competitivă, la nivelul regiunilor din Uniunea Europeana, într-o economie bazată pe cunoaștere. Pentru aceasta, se urmărește atât satisfacerea cerințelor angajatorilor din punct de vedere al competențelor salariaților, cât și satisfacerea nevoilor angajaților de către organizația din care fac parte. Astfel, stimularea angajatorilor dar și accesul gratuit al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la un curs de formare profesională vor genera o forță de muncă competitivă într-un mediu economic antrenant.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– creșterea ponderii curriculumului de dezvoltare locală (CDL) în curriculumul național cu minimum 20%;

– formarea a 20 de parteneriate funcționale între toate universitățile din regiune, agenți economici și alte organizații parteneriale, pentru adaptarea curriculumului universitar la cerințele pieței muncii;

– crearea a 40 de parteneriate în vederea accesării Fondului Social European.

5. Promovarea egalității de gen și a incluziunii sociale – care vor transforma barierele de pe piața muncii în oportunități, pentru femei și persoane cu risc de marginalizare socială, din care o atenție specială va fi acordată persoanelor de etnie romă și celor cu dizabilități.

Măsurile active au vizat încadrarea în muncă a persoanelor din grupurile cu risc mai ridicat: persoane peste 45 de ani, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, cei angrenați în executarea lucrărilor de interes local, care sunt angajați temporar; la acestea se adaugă și măsurile privind încadrarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor de etnie romă, a celor proveniți din centrele de plasament, din instituțiile de detenție sau a altor persoane marginalizate social din categoria celor sub 25 de ani. Referitor la aceste ultime categorii de persoane, la nivelul întregii regiuni, se observă în anul 2005 o ușoară scădere a numărului celor încadrați.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– creșterea ratei de ocupare a femeilor din regiune cu minimum 5%,;

– concilierea vieții profesionale cu viața de familie;

– ocuparea a 4000 de persoane care se confruntă cu risc de marginalizare socială, din care 2000 de persoane de etnie romă și 250 persoane cu dizabilități.

6. Asistența tehnică – Rolul proiectelor de asistență tehnică este acela de a consilia și sprijini potențialii aplicanți ai Fondului Social European înainte de accesarea lui, pentru o mai bună și sigură absorbție a banilor europeni. Privind în perspectivă, finalitatea Planului Regional de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă în Regiunea Nord–Vest va putea fi invocată doar după o evaluare a acțiunilor implementate de instituțiile responsabile după perioada de acțiune a planului.

Pentru implementarea acestei priorități au fost propuse următoarele direcții de acțiune:

– asigurarea pre-finanțării pentru contractarea Asistenței tehnice în vederea elaborării proiectelor de finanțare care vizează ocuparea forței de muncă în Regiune, pentru creșterea capacității de absorbție a Fondului Social European;

– asigurarea serviciilor de Asistență tehnică, în vederea monitorizării îndeplinirii acțiunilor prevăzute de Planul Regional de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă în Regiunea Nord Vest;

– promovarea PRAO prin comunicare, campanii de informare, elaborarea și distribuirea materialelor promoționale, educaționale, broșuri, conferințe, forumuri etc. Adresate potențialilor beneficiari și partenerilor sociali pentru inițierea și elaborarea de proiecte eligibile pe Fondul Social European.

Pe lângă Planul Regional de Acțiune pentru Ocuparea forței de muncă, au mai fost elaborate de către Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă niște planuri conexe de stimulare a ocupării și reducere a șomajului.

Aceste planuri cuprind măsuri de ocupare a forței de muncă, măsuri speciale de ocupare a forței de muncă pentru comunități cu număr mare de etnici romi, pentru localități din mediul rural și localități defavorizate cu pondere mare a șomerilor în totalul populației active și programe de formare profesională.

Concluzii

În urma analizei materialului și a tendințelor în evoluția pieței muncii în România și direcțiilor de acțiune pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se observă că soluția pentru eliminarea șomajului de supracalificare constă în stabilirea cifrei de școlarizare în învățământul superior plecând de la raportul dintre oferta și cererea educativă, dar corelând acest raport cu procentul de plasament profesional al absolvenților. Specializările care nu mai au plasament trebuie să-și restrângă cifra de școlarizare la un minim critic sau chiar să-și înceteze existența. Această propunere conține, în sine, o sugestie de protecție socială a tinerilor deja prinși într-un costisitor proces de inflație a diplomelor.

Compatibilizarea ofertei educative cu cererea reală de competențe de pe piața forței de muncă din România presupune rearticularea prealabilă a unui proiect global de reformare structurală pragmatică a întregului spațiu social românesc. Pe acest fundal, devine realistă oferta educativă capabilă să-i motiveze performant pe cursanți și să le garanteze un plasament socio-profesional în structuri profesionale longevive și fiabile.

Absorbția specialiștilor este un test de flexibilitate structurală, compatibilă cu dinamica internă a unei societăți democratice, în care participarea la comunitatea profesională reprezintă o nouă parte a civismului de calitate.

Organizarea, în continuare, de cursuri de calificare sau recalificare pentru șomeri, de punerea la dispoziție a programului de informare și consiliere profesională, consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri acordarea alocației de integrare sau reintegrare profesională, acordarea de credite pentru înființarea de întreprinderi mici și mijlocii, diversificarea și mărirea numărului serviciilor puse la dispoziția lor. Găsirea unor noi modalități de motivare și sprijinire a șomerilor pentru a urma astfel de cursuri.

Căutarea unor soluții de integrare pe piața muncii a absolvenților diferitelor niveluri de învățământ, care, în mare parte, după absolvire, intră direct în șomaj, deoarece, pe de o parte, în școală nu primesc pregătirea minimă necesară căutării și obținerii unui loc de muncă, fiind dezorientați la terminarea școlii, iar pe de altă parte, angajatorii caută, de regulă, persoane

calificate și cu experiență în muncă, tinerii absolvenți având slabe șanse de a fi aleși, întrucât nu au o astfel de experiență.

Alternative la măsuri active de combatere a șomajului:

– încurajarea întreprinzătorilor particulari;

– pensionare treptată;

– concediu prelungit;

– muncă sezonieră;

– programe de muncă parțială

Făcându-se o comparație între rata șomajului la nivelul județului Giurgiu și la nivel național se observă faptul că, până în luna august 2007 rata șomajului înregistrată la nivelul județului Giurgiu s-a situat peste media la nivel național, în luna august valorile înregistrate au fost aceleași, iar în ultimele 4 luni ale anului rata șomajului înregistrată la nivelul județului s-a situat sub media la nivel național.

Din analiza datelor legate de numărul șomerilor la nivelul județului Giurgiu se observă că acesta a fost într-o continuă scădere pe tot parcursul anului 2007, lucru benefic pentru județul Giurgiu, ceea ce înseamnă că serviciile puse la dispoziția acestora de către Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, au avut o contribuție simțitoare.

Din analiza datelor existente referitoare la categoriile de șomerii pe anul 2007 la nivelul județului Giurgiu, s-a constatat ca un procent majoritar, respectiv 66,2 % a fost reprezentat de bărbați iar diferența de 33,8% a fost reprezentată de femei.

În ceea ce privește evoluția șomerilor pe categorii socio-profesionale, în anul 2007, situația șomerilor a fost reprezentată într-o pondere majoritară de 85,8% de persoane cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional. Aceste procente s-au păstrat în tot cursul anului 2007, concluzia fiind aceea că ponderea cea mai mare a șomerilor provine din rândul șomerilor cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional.

Având în vedere că structura profesională, nivelul de pregătire și vârsta șomerilor acoperă întreg spectrul de meserii, nivelurile de educație, măsurile active de combatere a șomajului se vor putea extinde și adapta pentru a satisface nevoile tuturor celor care se află în căutarea unui loc de muncă. Tranziția la economia de piață implică rezolvarea a numeroase probleme, una din cele mai severe fiind șomajul.

Este necesară o schimbare în percepția oamenilor asupra acestor probleme: ele trebuie să fie mai întâi recunoscute și apoi soluționate în mod direct.

Fără transformări esențiale, profunde în gândirea și mentalitatea economică, este de neconceput cristalizarea unei autentice economii de piață în România. Deocamdată, în situația de tranziție pe care o parcurgem, amprenta cea mai puternică este cea a instabilității, care se răsfrânge asupra tuturor celor implicați în jocul pieței.

Studiile prezentate pe scurt deschid noi drumuri de abordare. Problemele nefiind nici de departe rezolvate, propun – pentru viitor – aprofundarea subiectului de față și teme de cercetare conexe, cum ar fi:

– percepția criteriilor trimiterii în șomaj;

– strategii de supraviețuire ale șomerilor.

– asigurarea egalității de șanse pe piața muncii a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și eliminarea oricăror discriminări în domeniul ocupării forței de muncă;

– îmbunătățirea calității serviciilor oferite de agențiile teritoriale;

– reducerea discrepanțelor regionale de ocupare și de șomaj;

– creșterea capacității Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă de a implementa proiecte cu finanțare europeană;

În plan imediat ar putea fi organizate:

– cursuri de marketing pentru șomeri,

– răspândirea în rândul șomerilor a unor materiale publicitare,

– înființarea unor cabinete juridice de consultanță pe probleme de șomaj în cadrul birourilor de șomaj,

– promovarea unei legislații mai bune în domeniu,

– acordarea referențială-similar pensionarilor – a unor înlesniri în domeniul transportului, al asistenței medicale, al cumpărării de medicamente.

În consecință ar fi necesară desfășurarea unei largi campanii, prin toate mijloacele mass-media, pentru deplasarea centrului de pe rolul statului în protecția socială a șomerilor, cu caracter imediat, de scurtă durată și care doar ameliorează momentan situația lui, pe un tip de protecție activă a cetățeanului însuși, de păstrare a locului de muncă existent , de construire a unor rezerve, de a adopta o atitudine mai activă pe plan economic, folosindu-și posibilitățile materiale și profesionale și nu în ultimul rând, de o pregătire psihologică adecvată pentru cazurile – oricând și pentru oricine posibile – de disponibilizare.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Forța de Muncă în România (ID: 115689)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Forța de Muncă în România

Copyright Notice

Collective Nouns

Monitorizarea Calității Limbii Române în Mass Mediadocx

Analiza Fluxul de Turisti In Parcul Herastrau

Marketingul Public Si Rolul Său ÎN Dezvoltarea Comunitătilor Locale

Aristarh DIN Samos

Analiza Apei din Fantani și Impactul Poluării a Acesteia Asupra Sănătății

Copyright Notice

Similar Posts