Forta de Munca din Agricultura

Forta de munca din agricultura

Agricultura in economia nationala

Din anul 1989, tendințele manifestate de agricultura României au început să difere mult de tendin țele pe termen lung din perioada socialistă. Până în anul 1989, forța de muncă totală din România a crescut, în timp ce forța de muncă agricolă a scăzut; după anul 1990, aceste tendințe s-au inversat: forța de muncă totală a început să scadă, iar forța de muncă agricolă a crescut destul de repede până în anul 2000, când a atins 115% din nivelul său din 1989 (Figura 1.1) .

Datele din 2003 totuși indică un declin al ponderii agriculturii în forța de muncă totală pentru prima oară din anul 1996 (ponderea agriculturii în forța de muncă totală a scăzut la nivelul de 36%). Ponderea în scădere a agriculturii în PIB în România) este o tendință normală de așteptat în dezvoltarea economică, dar este de obicei însoțită de o scădere a ponderii ocupării în agricultură, pe măsură ce forța de muncă migrează spre alte sectoare.

Trebuie remarcat totuși că scăderea ponderii agriculturii în total economie s-a stabilizat la aproximativ 11% în ultimii trei ani. În total, 3,6 milioane de oameni lucrează în sectorul agricol din România. În comparație cu UE-15, această cifră reprezintă 54% din forța de muncă agricolă din UE-15. De fapt, forța de muncă agricolă din două țări est -europene, România și Polonia, este aproape egală cu numărul total de persoane ocupate în agricultura UE (6,3 milioane comparativ cu 6,7 milioane).

Chiar dacă comparăm cei 3,6 milioane lucrători agricoli din România cu o statistică mai largă UE-15, așa-numitul “număr total de persoane care lucrează în exploatațiile agricole” în UE, numărul de lucrători agricoli din România ar fi echivalent cu 27% din forța de muncă din agricultură din UE-15. Și totuși aceste 3,6 milioane de persoane active în agricultura României, reprezentând 34,7% din forța de muncă totală a României, contribuie doar cu 11,7% la total PIB (2003).

Forta de munca

Functionarea oricarui sistem de productie este de neconceput fara prezenta si interventia omului. Procesele de productie a bunurilor corporale si necorporale, respectiv a serviciilor, capabile sa satisfaca cele mai diverse nevoi umane, au ca element comun faptul ca desfa§urarea lor presupune prestarea de munca.

Munca – factor originar, primar, de productie – reprezinta activitatea specifica umana prin care oamenii, utilizand uneltele si instrumentele adecvate isi valorific aptitudinile, experienta si cunostintele pe care le detin in vederea obtinerii unor bunuri materiale si servicii indispensabile existentei lor , progresului societatii. Munca a fost si ramane factorul de productie activ si determinant iar prin intermediul ei sunt antrenati si ceilalti factori de productie, realizandu-se combinarea §i utilizarea lor eficienta.

Resursele de munca sau potentialul de munca al unei tari exprima totalitatea persoanelor in varsta legala de munca si apte de munca.

Populatia unei tari reprezinta sursa, rezerva de forta de munca. Fiecare tara are la un moment dat un potential de forta de munca care se numeste forta de munca potentiala. In activitatea economica este atrasa numai o parte, forta de munca activa.

Diferenta dintre forta de munca potential si cea activa este reprezentata de catre persoanele neangajate sau cele aflate in somaj.

Populatia efectiv activa sau ocupata este formata din salariati, lucratori pe cont propriu sau lucratori in exploatatii de tip familial.

Principalele caracteristici ale utilizarii fortei de munca in agricultura tarilor dezvoltate sunt urmatoarele:

1) Ponderea foarte redusa a populatiei ocupate direct in agricultura -acest lucru se datoreaza faplului ca un agricultor in aceste tari are o inzestrare cu mijloace de productie deosebit de ridicata;

2) Forta de munca ocupata in agricultura in majoritatea cazurilor este formata din agricultorul-fermier si membrii familiei si intr-o masura foarte redusa forta de munca angajata (doar in perioadele de campanie agricola);

3) Structura pe varste a fortei de munca este relativ echilibrata – acesl lucru se datoreaza faptului ca exista o serie de legi care vin in sprijinul si incurajarea tinerilor agricultori (prin acordarea de prime de instalare, credite cu dobanda subventionata etc.);

4) Structura pe sexe a fortei de munca din agricultura vest-europeana arata ca in principal ponderea mai mare o ocupa barbatii in proportie de 65% din forta de munca agricola, iar femeile detin 35% din care cca. 23% o reprezinta sotiile fermierilor.

5) In agricultura tarilor dezvoltate se foloseste o parte insemnata din forta de munca cu timp secundar (part-time). Aceasta caracteristica arata caracterul familial al muncii din exploatatiile agricole, a caror membrii de familie lucreaza in alte domenii cu timp total.

6) in tarile dezvoltate se pune accent pe calificarea fortei de munca din agricultura.

Cadrul legislativ si institutional

Analiza cadrului legislativ și instituțional

Pentru a analiza situația tinerilor din România este importantă cunoașterea cadrului legislativ și a celui instituțional care se referă la ei. Acest capitol își propune să identifice principalele reglementări naționale privindu-i pe tinerii și pe actorii instituționali a căror activitate are impact asupra tinerilor în general, și asupra tinerilor din mediul rural, în special.

La nivelul segmentului institutional-legislativ, elaborarea unei noi legislatii a muncii a fost prioritata in statele membre ale Uniunii Europene,dar insufiienta fata de dinamica ce se manifest ape piata muncii.

In tara noastra se remarca tendite pozitive de armonizare legislative in vederea integrarii in Uniunea Europeana,Romania transpunand in legislatia interna cea mai mare parte a reglementarilor europene cu privire la dreptul muncii.

Gradul de comparabilitate a legislatiei romane cu acquis-ul comunitar este determinat ca rapot intre suma actelor normative romane care transpun aquis`-ul.

Aprecierea gradului de concordanta a legislatiei romane cu acquis`ul transpus se poate face atat pentru fiecare subcapitol,cat si pe ansamblu,prin compararea celor 2 coeficienti si anume coeficientul gradului de transpunere si coeficientul de concordatnta.

Documentele importante ce reglementeaza piata muncii in Romania sunt:

In domeniul ocuparii fortei de munca,actul normativ la care trebuie sa ne raportam este Legea nr 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca (publicata in M.O. 103/2002) care, a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.144/18.10.2005. Obiectivele de urmarite pe piata muncii prin intermediul aplicarii Legii nr 76/2002 se refera la urmatoarele aspect: preveniea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;incadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor in cautarea unui loc de munca;sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei;asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii; stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor in cautarea unui loc de munca; imbunatatirea structurii ocuparii pe ramuri ecoomice si zone geografice,cresterea mobilitatii fortei de munca in conditile schimbarilor structurale care se produc in economia nationala si protectia persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor de somaj.

Modifiarile au fost intoduse in vederea realizarii unei abordari consstente a unor obiective precum cresterea ratei de ocupare a fortei de munca,reducerea ratei somajului,promovarea unei piete a muncii a muncii mai flexibile si intarirea cadrului legal si institutional adecvat, in sensul adoptarii unor noi masuri si adaptarii celor existente la schimbarile intervenite in societatea romaneasca.

Totodata, a fost operata o modificare importanta cu privire la modul de acordare a dreptului la indemnizatie de somaj, ca masura de protective sociala pasiva, in functie de stagiul de cotizare realizat si de contributiile platite la bugetul asigurarilor pentru somaj. Mai exact, indemnizatia de somaj va fi acordata privind relaxarea fiscal cuprinse in Programul de Guvernare pe perioada 2006 – 2008 , ce impun necesitatea reducerii graduale a cotei de impozitare pentru contributiile la fondurile sociale incepand cu anul 2006, a fost redusa cota contributiei datorate de angajatori la bugetul asigurarilor pentru somaj, de la 3% la 2,5%. In scopul cresterii gradului de stimulare a angajatorilor pentru a incadra in munca pe perioada nedeterminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri care sunt parinti unici sustinatori ai familiilor monoparentale, angajatorii beneficiaza , pe langa subventionarea locurilor de munca destinate acestora si de scutirea, pe o perioada de 12 luni, de plata contributiei datorate bugetului asigurarilor pentru somaj aferente absolvenilor respective.

Pentru asigurarea unui grad mai ridicat de ocupare a fortei de munca din randu somerilor aflati in evidenta agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, precum si in scopul asigurarii unei mai bune utilizari a sumelor alocate din bugetul asigurarilor pentru somaj,creditarii in conditii avantajoase a intreprinderilor mici si mijlocii,s-a prevazut cresterea ponderii locurilor de munca ocupate de acestia in totalul locurilor de munca nou create ca urmare a acordarii de credite a angajatorilor,de la 50% la 60%.

Masurile de prevenire a somajului se concretizeaza in servicii de preconcediere acordate de catre AJOFM persoanelor ce urmeaza a devenii somere:

Informare privind prevederile legate referitoare la protectia somerilor si acordarea serviciilor de ocupare si de formare profesionala;

Plasarea pe locurle de munca vacante existente pe plan local si instruirea in modalitati de cautare a unui loc de munca;

Reorientarea profesionala in cadrul unitatii sau prin cursuri de formare de scurta durata si sondarea opiniei salariatilor si onsilierea acestora cu privire la masurile de combatere a somajului.

Memorandumul de Intelegere privind participarea Romaniei la programul “Masuri comunitare de stimulare in domniul ocuparii fortei de munca” care a fost semnat la 7 ianuarie 2003,in baza deciziei cadru nr.1/2002 a Consiliului de Asociere Romania-EU.

Noul Cod al Muncii-reprezinta Legea cadru ce stabileste principiile generale ce guverneaza relatiile de munca,drepturile si obligatiile persoanelor angajate precum si juristictia muncii.

Legea nr.202/2002 (republicata in 2005) privind egalitatea sanse intre barbate si femei cotine masuri de sanctionare a discriminarilor de pe baza de sex si stipuleaza egalitatea in drepturi privind accesul la angajare,formare profesionala si promovare.

Planul National de Actiune pentru egalitatea in sanse intre femei si barbate (aprobat prin HG nr.1273/200), aigura transpunerea Directivei 79/7//CEE privind tratamentul egal in domeniul securitatii sociale.

Legea nr. 19/200 privind sistemul public de pensii, asigura transpunerea partial a prevederilor directivelor 92/85//CEE si 96/34/CE.

Principiul salarizarii egale pentru munca egala, este prevazut in constitutie , Codul Muncii , Legea cu nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar, contractual colectiv de munca la nivel national, ca si Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. Aceste acte normative transpun prevederile Directive 75/117/CEE referitoare la eliminarea discriminarii in stabilirea retributiei.

Cunoasterea legislatie muncii face posibila cercetarea impactului acesteia asupra ocuparii fortei de munca. Daca in tarile occidentale domeniu al cercetarii stiintifice economice dateaza de doua, trei decenii, la noi este de abia la inceput. Studii s-au realizat de catre Institutul National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale, de catre alte collective de cercetatori in domeniul pietei muncii.

Putina experienta arata ca impactul legislatiei muncii asupra ocuparii este un demers stiintific de mare complexitate si dificultate si de o indiscutabila actualitate si importanta. In conditiile intensificarii competitiei internationale, legislatia muncii din Romania trebuie sa puna accent pe latura calitativa a ocuparii fortei de munca.

Studiile arata faptul ca Romania dispune de o legislatie a muncii foarte rigida , care , apparent favorizeaza ocuparea dar , in realitate , o estompeaza si franeaza , influentand negative si productivitatea muncii.

In anul 2012, rata de ocupare (ponderea populatiei ocupate dintr-o grupa de varsta in populatia totala din aceeasi grupa de varsta) a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a fost de 59,5%, iar rata somajului  de 7,0%, se arata intr-o nota remisa miercuri dimineata de Institutul National de Statistica. Potrivit aceleiasi surse, nivelul ratei de ocupare a populatiei in varsta de 20-64 ani a fost de 63,8%, la o distanta de 6,2 puncte procentuale fata de tinta nationala de 70% stabilita in contextul Strategiei Europa 2020.

In anul 2012 populatia activa a Romaniei era de 9,964 milioane persoane, din care 9,263 milioane persoane ocupate si 701.000 someri.
Raportul de dependenta economica (numarul persoanelor inactive si in somaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a fost de 1303 la mie, mai ridicat pentru persoanele de sex feminin (1647 la mie, fata de 1026 la miein cazul barbatilor) si pentru mediul rural (1307 la mie, comparativ cu 1300 la mie in mediul urban). 
Rata de activitate a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a fost de 64,2%.

Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) de 59,5% a crescut  fata de anul anterior  cu 1,0 puncte procentuale. Acest indicator avea, ca si in anii anteriori, valori mai ridicate pentru barbati (66,5%, fata de 52,6% pentru femei) si pentru persoanele din mediul rural (60,7%, fata de 58,7% in mediul urban). Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) era de 23,9%. Rata de ocupare a persoanelor varstnice (55-64 ani) a fost de 41,4%.

Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele in varsta de munca s-a inregistrat in randul absolventilor invatamantului superior (81,4%). Pe masura ce scade nivelul de educatie, scade si gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 63,1% dintre persoanele cu nivel mediu de educatie si numai 41,9% dintre cele cu nivel scazut de educatie.
Salariatii, in crestere fata de anul precedent (+76 mii persoane), detin in continuare cea mai mare pondere (67,3%) in totalul populatiei ocupate. In anul 2012 lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati reprezentau 31,5% din populatia ocupata.

Distributia pe grupe de ocupatii arata ca lucratorii calificati in agricultura, silvicultura si pescuit reprezentau 23,4% din totalul populatiei ocupate. Ponderi insemnate in totalul populatiei ocupate detineau muncitorii calificati (15,6%), specialistii in diverse domenii de activitate (13,5%) precum si lucratorii in domeniul serviciilor (13,1%). 

Repartitia populatiei ocupate pe activitati ale economiei nationale arata ca 29,0% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate in sectorul agricol, 28,6% in industrie si constructii, iar 42,4% in servicii. In activitatile neagricole erau ocupate 6580 mii persoane, ponderi semnificative in randul acestora fiind detinute de cele care isi desfasurau activitatea in industria prelucratoare (25,6%), comert (18,3%) si constructii (10,6%). 

Comparativ cu anul 2011, a crescut semnificativ numarul persoanelor care si-au desfasurat activitatea in agricultura, silvicultura si pescuit (+70 mii persoane), dar si al celor care au lucrat in comert (+40 mii persoane), in informatii si comunicatii (+26 mii persoane) si in  constructii (+15 mii persoane). A scazut insa numarul populatiei ocupate in invatamant si in sanatate si asistenta sociala  (-16 mii persoane in fiecare dintre cele doua activitati). 
In anul 2012, durata medie efectiva a saptamanii de lucru pentru activitatea principala a fost de 39,1 ore pe saptamana; 220 mii persoane au desfasurat si activitati secundare, lucrand in medie 14,6 ore pe saptamana. 
Din totalul persoanelor ocupate in anul 2012 au lucrat cu program partial 945.000 persoane (10,2%). 

Rata somajului a fost de 7,0%, in scadere fata de anul precedent (7,4%). 
Pe sexe, ecartul dintre cele doua rate ale somajului a fost de 1,2 puncte procentuale (7,6% pentru barbati fata de 6,4% pentru femei), iar pe medii rezidentiale de 3,5 puncte procentuale (8,6% pentru urban fata de 5,1% pentru rural). Rata somajului avea nivelul cel mai ridicat (22,7%) in randul tinerilor (15-24 ani).

Somajul a afectat in masura mai mare absolventii invatamantului mediu si scazut, pentru care rata somajului a fost de 7,5%, respectiv 6,9%, mai mare comparativ cu rata inregistrata pentru somerii cu studii superioare (5,6%). 

Rata somajului de lunga durata (in somaj de un an si peste) a fost de 3,2%. Incidenta somajului de lunga durata (ponderea persoanelor aflate in somaj de un an si peste in total someri) a fost de 45,3%. Somajul pe termen lung s-a manifestat mai pregnant in cazul femeilor (45,7% fata de 45,1% in cazul barbatilor) si in mediul urban (48,2% fata de 39,2% in mediul rural). Pentru tineri (15-24 ani), rata somajului de lunga durata (in somaj de sase luni si peste) a fost de 13,9%, iar incidenta somajului de lunga durata in randul tineretului de 61,1%.

Populatia activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila pentru productia de bunuri si servicii in timpul perioadei de referinta, incluzand populatia ocupata si somerii. 

Rata de activitate reprezinta ponderea populatiei active din grupa de varsta x in populatia totala din aceeasi grupa de varsta x. Astfel, rata de activitate a populatiei in varsta de munca reprezinta ponderea populatiei active in varsta de 15-64 ani in populatia totala in varsta de 15-64 ani.

 Populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 15 ani si peste care au desfasurat o activitate economica producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora  in perioada de referinta (o saptamana), in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.
Incepand din anul 2011, lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati care lucreaza in agricultura sunt considerati persoane ocupate doar daca sunt proprietarii productiei agricole (nu neaparat si ai pamantului) obtinute si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
a)    productia agricola este destinata, fie si macar in parte, vanzarii sau schimbului in natura (troc);
b)    productia agricola este destinata exclusiv consumului propriu daca aceasta reprezinta o parte substantiala  a consumului total al gospodariei.

Sunt excluse din populatia ocupata persoanele care: 
–    desfasoara activitati agricole minore , in scop de recreere, hobby sau pentru a obtine, suplimentar, produse alimentare fara ca acestea sa constituie o parte importanta a consumului total al gospodariei;
–    desfasoara activitati agricole (cu o durata de peste 10 ore/sapamana), productia agricola fiind destinata exclusiv consumului propriu, dar aceasta nereprezentand o parte substantiala a consumului total al gospodariei. 
In afara persoanelor care au un loc de munca si au lucrat in cursul saptamanii de referinta, indiferent de statutul profesional, se considera persoane ocupate si cele care fac parte din urmatoarele categorii:
–    persoanele care in cursul saptamanii de referinta au desfasurat o munca oarecare, platita sau aducatoare de venit, chiar daca erau in curs de pregatire scolara obligatorie, erau la pensie sau beneficiau de pensie, erau inscrise la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), primind sau nu indemnizatie de somaj;
–    ucenicii si stagiarii remunerati, care lucreaza cu program de lucru complet sau partial;
–    membrii fortelor armate.

Rata de ocupare reprezinta ponderea populatiei ocupate din grupa de varsta x in populatia totala din aceeasi grupa de varsta x. Astfel, rata de ocupare a populatiei in varsta de munca reprezinta ponderea populatiei ocupate in varsta de 15-64 ani in populatia totala in varsta de 15-64 ani.

Pentru a înțelege mai bine dinamica structurii pe ramuri și decalajele de productivitate în România, țară aflată în plin proces de adâncire a integrării în UE și de realizare a convergenței, considerăm utilă tratarea problematicii mai întâi în context european.

În prezent, România, cu toate eforturile depuse se află încă mult în urma mediei europene, în ceea ce privește nivelul dezvoltării economico-sociale, în general și al productivității muncii naționale. Una dintre cauzele fundamentale, la nivel macroeconomic, o reprezintă decalajele încă foarte mari care separă România în plan structural de situația din țările avansate și față de media europeană la o serie de indicatori de performanță. În primul rând ne referim la distribuția forței de muncă pe cele trei mari sectoare din economie. Dacă în cazul industriei ponderea ocupării este apropiată de aceea medie pe plan european, discrepanțele majore sunt în cazul agriculturii și respectiv al serviciilor. Agricultura, după cum se observă este supradimensionată în cazul României în privința populației ocupate pe care o deține, în detrimentul sectorului serviciilor. Aceasta, în condițiile în care se cunoaște că într-o economie modernă, bine articulată, agricultura și-a restrâns proporția în raport cu celelalte ramuri. Tocmai, în epoca modernă, creșterea impresionantă a randamentelor în agricultură, pe seama aplicațiilor științei și tehnologiei, a permis eliberarea de forță de muncă pentru alte domenii de activitate, concomitent cu sporirea veniturilor celor rămași pentru munca în agricultură.

Creșterea rapidă a productivității muncii în agricultura din țările dezvoltate a condus la apropierea semnificativă a nivelului său de cel din alte ramuri de activitate.

De maximă importanță pentru modificările structurale care se vor produce în viitor în forța de muncă este tendința de reducere a decalajelor de productivitate între sectoare și ramuri economice. Pe baza datelor disponibile, se observă, în context european, nivelul extrem de scăzut al productivității muncii din agricultură în cazul României, care în anul 2009, de exemplu, era de aproape trei ori mai mic decât în Bulgaria, 3,1 mii euro pe persoană față de 9,1 mii euro (de altfel, această țară, din acest punct de vedere, se plasa pe poziția 21 în cadrul UE, devansând, în afară de România, țări precum Polonia, Portugalia, Letonia, Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020 218 Slovenia și Lituania). În schimb, în cazul productivității medii din industrie și respectiv din sectorul serviciilor, România devansa, în anul 2009, Bulgaria și Letonia (17,8 mii euro pe persoană, față de doar 9,4 mii euro în Bulgaria și 16,0 mii euro în Letonia) și respectiv doar Bulgaria (16,0 mii euro față de 11,7 mii euro în Bulgaria).

În cazul României, pe fondul unui nivel mediu foarte scăzut al productivității, comparativ cu situația din UE (de aproximativ 1,5-2 ori mai mic față de celelalte țări foste comuniste, cu excepția Bulgariei, și de 2,5-6,5 ori mai mic față de țările occidentale, cu excepția Luxemburgului), se constată diferența impresionantă dintre agricultură (unde productivitatea reprezintă doar 24,1% din nivelul mediu național), pe de o parte, și industrie și servicii (unde productivitatea reprezintă 139,5% și respectiv 125,0% din media națională), pe de altă parte.

Se remarcă ponderea ridicată a forței de muncă vârstnice în cazul agriculturii, unde cei peste 45 de ani reprezintă mai mult de 50% din total (față de 36,7% la nivel național), iar persoanele de peste 64 de ani aproape 15% (față de 4,5% media pe țară). Practic, aproape întreaga populație ocupată de peste 64 ani (98,3%) activează în agricultură.

Forța de muncă tânără (15-64 ani) este bine reprezentată în ramurile Hoteluri și restaurante (15,0%), Alte activități ale economiei naționale (10,5%), Comerț (10,3%), Agricultură (10,2%), Activități de servicii administrative (9,4%), Construcții (9,0%), Informații și comunicații (8,9%), Activități de spectacole, culturale și recreative (8,5%) și Intermedieri financiare și asigurări (8,2%), în care este depășită media la nivel național (7,8%).

Pe fundalul reducerii numărului populației ocupate civile (cu 376 mii persoane), se constată, în mod oarecum surprinzător, ca o consecință a crizei, sporirea cu 1,6 puncte procentuale a ponderii agriculturii în populația ocupată civilă (de la 27,5% la 29,1%) și reducerea îndeosebi a ponderii industriei (–1,9 puncte procentuale) și construcțiilor (–0,4 puncte procentuale). În agricultură, după cum se cunoaște, salariații (având un venit mediu lunar apropiat de media națională) reprezintă doar în jur de 5% (5,2% în 2010) din populația ocupată, ponderi semnificative având însă lucrătorii pe cont propriu (52,9% în 2010) și lucrătorii familiali neremunerați (41,6% în 2010), ale căror venituri sunt cu mult sub media veniturilor salariale.

În ceea ce privește structura populației ocupate pe ramuri și după statutul profesional, se remarcă ponderea nesemnificativă a salariaților în agricultură (5,2%), comparativ cu media națională (65,6%). Lucrătorii pe cont propriu împreună cu cei familiali neremunerați au ponderi semnificative, în afară de Agricultură (94,5%), în ramurile Alte activități ale economiei naționale (34,3%) și Construcții (26,4%), iar patronii sunt cel mai bine reprezentați în ramurile Comerț (4,7%), Tranzacții imobiliare (3,6%), Activități profesionale, științifice și tehnice (3,0%), Hoteluri și restaurante (2,9%), Alte activități ale economiei naționale (2,5%) Construcții și Informații și comunicații (2,0%) și în Activități de spectacole, culturale și recreative (1,6%).

În România, în mod distinct față de situația din celelalte țări membre ale UE, mai există o consecință majoră a disfuncțiilor de pe piața muncii, anume existența în agricultură a unui număr foarte mare de persoane având statutul de lucrători pe cont propriu și respectiv de lucrători familiali neremunerați.

În realitate, aceștia fiind ocupați doar parțial sau chiar informal (dovadă stau veniturile foarte scăzute cu care sunt înregistrați oficial, aproape de sau sub pragul sărăciei) și nefiind adaptați sau mobili în raport cu condițiile actuale de pe piața muncii din România, ar trebui practic excluși din forța de muncă și eventual încadrați într-o categorie specială de „șomaj” sau oricum de „neocupare”. Ei, însă, prin statutul lor profesional care li se atribuie în mod oficial și nefiind îndreptățiți legal la ajutorul de șomaj, sunt totuși încadrați în mod convențional în sistemul statistic la categoria populație ocupată.

Concluzii si propuneri

Am dori să încheiem prin a spune că suntem de părere că viitorul agriculturii în România este extrem de luminos. Țăranii din mediul rural constituie piatra de temelie a trecutului României și vor fi și piatra de temelie a viitorului României. Aceasta este o țară bogată cu un mare potențial pentru agricultură și cu o politică corectă; poate fi o țară prosperă, una dintre pilonii de baza ai Uniunii Europene. Daca liderii din România vor elabora politici în sprijinul acestei idei, pot face din țara noastră un loc durabil cu alimente sigure. Pentru aceasta, ei vor trebui să înceapă prin a sprijini țăranii din Româ- nia în activitatea lor de cultivare a alimentelor locale sănătoase. Viitorul depinde de acest lucru.

România trebuie să aibă în centrul politicilor agricole, extinderea agriculturii performante (intensive) și în zonele în care acum, din raționamente financiare nu se utilizează aceste tehnologii, însă terenurile sunt favorabile a agriculturii intensive. România fără a spori performanțele tehnice ale agriculturii în sectoarele vegetale și animale până la nivelul mediu al UE15, la orizontul anului 2020, și spre nivelul mediu al țărilor dezvoltate agricol, la orizontul anului 2030, va avea un consum alimentar și, în viitor, dependent de comerțul agroalimentar comunitar

Pentru cresterea inteligenta,ecologica si favorabila a agriculturii in Romania propunem :

creșterea venitului agricol și limitarea fluctuațiilor anuale și multianuale. Volatilitatea prețurilor și a veniturilor precum și riscurile naturale sunt mult mai pregnante decât în alte sectoare, iar veniturile fermierilor și nivelurile profitabilității se află la niveluri sub cele din alte sectoare;

îmbunătățirea competitivitatii sectorului agricol trebuie să consolideze poziția deținută de acesta în cadrul lanțului alimentar. Sectorul agricol este fragmentat comparativ cu alte sectoare ale lanțului alimentar, acestea fiind mai bine organizate și cu o putere mai mare de negociere. În plus fermierii europeni fac față competiției pieței mondiale trebuind, în același timp, să respecte standarde înalte de protecție a mediului, de siguranță și calitate a alimentelor, și de bunăstare a animalelor;

compensarea dificultăților de producție în zonele unde există dezavantaje naturale specifice, întrucât în aceste regiuni există un risc crescut de abandonare a terenurilor.

să permită diversitatea structurală în cadrul sistemelor agricole, îmbunătățirea condițiilor pentru fermele mici și dezvoltarea piețelor locale, deoarece în Europa structurile eterogene agricole și sistemele de producție contribuie la atractivitatea și identitatea regiunilor rurale;

să se sprijine crearea de locuri de muncă în mediul rural.