Formularea Unor Preparate Dermatocosmetice cu Acțiune Anticelulitica

=== f8413c4f194c24d207afe167ba0af9ad90ede6e5_361132_1 ===

ȘCOALA POSTLICEALĂ VASILE GOLDIS ARAD

SPECIALIZAREA :ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

FORMULAREA UNOR PREPARATE DERMATOCOSMETICE

CU ACTIUNE ANTICELULICA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTA

2016

ȘCOALA POSTLICEALĂ VASILE GOLDIS ARAD

FORMULAREA UNOR PREPARATE DERMATOCOSMETICE

CU ACTIUNE ANTICELULICA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTA

2016

CUPRINS

Introducere

CAP.1.DELIMITĂRI CONCEPTUALE………………………………………………… 1

1.1.Pielea ……………………………………………………………………………………1

1.2. .Importanta pielii pentru buna funcționare a organismului …………………………..8

1.3.Celulita ………………………………………………………………………………..10

CAP. 2.ANTICELULITA …………………………………………………………………13

CAP. 3 .FORMULAREA UNOR PREPARATE DERMATOCOSMETICE

CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ …………………………………………………………………15

CAP.4.MATERII PRIME ȘI AUXILIARE FOLOSITE LA

PREPARAREA DERMATOCOSMETICELOR

CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ ………………………………………………………17

4.1.Diferite tipuri de produse dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică …………………18

4.2.Formularea emulsiilor și cremelor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică …….19

4.3.Agenți de îngroșare sau consistență a dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică 21

4.4.Conservanți antimicrobieni folosite în produsele dermatocosmetice

cu acțiune anticelulitică………………………………………………………………… 22

CAP. 5.FABRICAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ…………………………………………………………………………..25

5.1. Procese tehnologice ………………………………………………………………………….25

5.2.Operații specifice folosite pentru prepararea dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică 26

5.3.Utilaje specifice folosite pentru prepararea dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică29

CAP. 6.PREZENTAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ……………………………..……………………………………………30

6.1.Factorii respiratori ai pielii ………………………………………………………….30

6.2.Poli-hidroxiacizii (PHAD) ………………………………………………….30

6.3.Alfa-hidroxiacizii (AHA) …………………………………………………………31

6.4.Coenzima Q10……………………………………………………………………… 31

6.5.Vitamina A……………………………………………………………………………….. 32

6.6.Produse anticelulita existe pe piata ………………………………………………33

CONCLUZII ……………………………………………………………………………….39

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………40

INTRODUCERE

Modificările la nivelul organului cutanat au frapat nu numai bolnavul și lumea medicală ,ci și pe unii farmaciști.Înfățișarea are un rol în comunicare ,iar aspectul fizionomic ocupă o poziție privilegiată.

De aceea,aspectul are un impact important asupra psihicului , cu implicații pe plan relațional.Spicuind din literature de specialitate ,trebuie menționat faptul că dintotdeauna s-a făcut legătura între sănătate și frumusețe.

Considerând că frumusețea înseamnă să te simți bine în propria piele,alături de un bun echilibru fizic și psihic ,înțelegem interesul crescut acordat aspectului fizic de către fiecare individ.

Plecând-use de la acest interes s-a dezvoltat și continuă să se dezvolte o întreagă industrie de produse cosmetic, omenirea visând încă la tinerețe fără bătrânețe.

Asistentul de farmacie trebuie să cunoască materiile prime din care sunt preparate medicamentele pentru a știi să dea informațiile corespunzătoare pacienților .

Pe baza cunoștințelor acumulate el trebuie să știe să interpreteze propietpțile fizico-chimice ale substanțelor deoarece medicamentele reprezintă forma sub care substanțele medicamentoase și ajutătoare sunt preluate spre a fi administrate .

O caracteristică esențială a profesiei de farmacist este promovarea excelenței în exercitarea profesiei, pentru a aduce beneficii sănătății populației.

Farmacistul este obligat, grație pregătirii sale complexe, să acorde servicii de sănătate de înaltă calitate, pentru respectarea drepturilor pacientului, prevăzute și protejate de lege.

Pentru aplicarea acestor principii în practică și la nivelul farmaciei, ca și în cazul altor domenii ale medicamentului, trebuie aplicate metodele moderne de gestiune a calității.

Concluziile sunt succeptibile iar bibliografia acestei lucrări este selectivă și de actualitate conferându-i calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

=== f8413c4f194c24d207afe167ba0af9ad90ede6e5_361132_2 ===

CAPITOLUL.1

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Pentru a dezbate pe larg , tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în ceea ce privește pielea și celulita deoarece aspectul și implicit,îngrijirea acestora a reprezentat o preocupare în toate timpurile.

1.1.Pielea

Pielea are un rol de manta acidă , care este un film lipidic la a cărui compoziție iau parte substanțe acide provenind din metabolismul de la nivelul straturilor superioare epidermice (secreția sebacee și secreția sudorală ) iar pH –ul fiziologic variază în funcție de regiune.

Pielea posedă și propietăți electrice care au capacitatea de a regla traversarea electroliților și a apei întrucât are o încărcătură negativă , în timp ce pielea alterată devine electropozitivă .

Un rol important îi revine pielii în procesul de termoreglare , atât un rol pasiv cât și unul activ.Pielea participă și la procesele imunologice , datorită prezenței la nivelul dermului și epidermului a celulelor cu rol binecunoscut în răspunsul imunitar

Pielea are mai multe funcții, dar majoritatea dintre ele sunt de protecție deoarece pielea acoperă și separă organele interne, protejează întregul corp de orice fel de accidente, cum ar fi lovituri, tăieturi.

Pielea oferă de asemenea protecție contra substanțelor chimice dăunătoare, pericolelor termale (cald și rece) și infecțiilor bacteriene. Pielea sau tegumentul este derivatul conjunctivo-eptelial care acoperă toată suprafața corpului. Este un organ elastic și impermeabil pentru unele soluții și gaze, ca și pentru microbe .Culoarea pielii este data de :

cantitatea de pigment din epiderm;

circulația sangvină din derm;

stratul de grăsime din epiderm.

La bătrâni ,procesul de îmbătrânire a pielii ,fenomen progresiv de involuție fiziologică ,determinat de influențe genetice ,de regimul alimentar și de condițiile igienice de viață ,de secrețiile endocrine ,de factori psihici și accelerat în mare măsură de expunerea prelungită la radiațiile solare,duce la modificări însemnate în aspectul învelișului cutanat , ca și la modificări strructurale ale acestuia.

Astfel,pielea vârstnicilor este mai palidă,mai uscată, pergamentoasă,mai subțire ,maschează mai puțin decât la omul tânăr rețeaua venoasă subiacentă.Pe acest tegument atrophic survin cu mare frecvență pete pigmentare și formațiuni keratozice,în special pe părțile descoperite.

Histologic, pielea este alcatuită din trei straturi principale:

Anatomia macroscopic a pielii .Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial,care acoperă corpul în întregime,continându-se cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.

Suprafața pielii este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri, unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața de flexie a articulațiilor).Suprafața este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri ,unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața) de flexie a articulațiilor

Tot cu ochiul lor se observă cadrilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine.

Pe suprafața palmară și plantară,o serie de șanțuri curbe delimitează dermatoglifele,determinate genetic.Grosimea pielii variează după regiunea topografică.Porii ( depresiunii infundibuliforme) fac parte de asemenea din desenul cutanat normal și corespund orificiilor pilosebacee sau ale glandelor sudoripare.

Structura microscopică a pielii.Structura organului cutanat este constituită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande ,firul de păr,unghii),din țesut conjunctiv al dermului și hipodermului,la care adăugăm mușchii proprii,vasele și nervi de la acest nivel.De la suprafață spre profunzime,la microscopul optic,întâlnim epidermul,joncțiunea dermo-epidermică,dermul și hipodermul.

Epidermul se dezvoltă din ectoderm este compus din mai multe straturi de celule ( epiteliu pluristratificat pavimentos ) , denumite generic keratinocite datorită funcțiilor de bază de a forma keratinele.La bătrâni epidermal,devine în general mai subțire dar această opinie nu este unanim acceptată, unii cercetători contestând scăderea grosimii epidermului o dată cu înaintarea în vârstă.

Stratul bazal (germinativ ) este constituit dintr-un singur rând de celule;

Stratul (corpul) mucos al lui Malpighi constituie porțiunea cea mai groasă a epidermului , aproximativ (50 %) și este format din mai multe rânduri de celule dispuse în mozaic ;

●stratul granulos îl continuă pe cel malpighian în evoluția celulelor spre suprafață ;

●stratul lucidum , este situat între cel granulos și cel mai superficial ( stratul cornos) , bine vizibil numai în epidermal palmar și plantar ;

●stratul cornos , a cărui grosime variază în funcție de regiune – de la aproximativ 1 /5 până la ½ din înălțimea epidermului este constituit din celule mult turtite cu citoplasmă eozinofilă și omogenă , anucleate , aspect datorat gradului mare de keratinizare .

Stratul bazal la bătrâni are tendința de a devein rectiliniu,datorită turtirii și estompării proeminențelor papilare și ștergerii ondulațiilor joncțiunii dermoepidermice,iar melanocitele bazale sunt în număr scăzut și adesea vacuolizate .

Celulele stratului mucos au dimensiuni mai mici și forma lor polisedrică este mai puțin regulată.Uneori, se poate constata o vascuolizare accentuată a celulelor spinoase .

Alte caracteristici ale epidermului vârstnicului sunt scăderea activității mitotic ,reducerea la jumătate a vieții celulelor și scăderea masivă a conținutului în acid ribonucleic,fără modificare a conținutului de acid dezoxiribonucleic.Principalele funcții ale epidermului sunt :

●keratinogeneza este funcția propie epidermului , prin care acesta produce keratina , o scleroproteină , constituită din 18 aminoacizi din care cel mai bine reprezentat este cisteina ce conține în molecula sa o grupare sulfihidrică ;cisteina se transformă în cistină , indispensabilă , procesului de keratinizare;

●melanocitele reprezintă sistemul pigmentar al epidermului ; funcția lor este elaborarea pigmentului natural al acestuia ( melanina ).

Dermul se dezvoltă din mesoderm ,este situat imediat sub epiderm fiind constituit din 3 zone :

●una superioară, dermul superficial ( papilar ) cu o structură mai laxă;

●una mijlocie , corionul ( drrmul reticular ) demarcate în partea superioară de o linie aproape orizontală , are o structură mai densă și este situată la o mică distanță sub mugurii interpiliari;

●una inferioară , dermul profund , cu fascicule colagene groase .

Structura intimă a dermului comportă un schelet fibrilar reprezentat de fibre colagene elastic și fibre de reticulină , de substanță fundamentală care umple spațiile interfibrilare și de celule , puțin numeroase , presărate rar ( fibroblaști , histiocite , foarte rare mastocite – evidențiabile prin colorații special și plasmocite ) .

Prin structura și componentele sale dermul asigură elasticitatea , tensiunea , rezistența la presiune și protecția mecanică a pielii .În derm,senescența provoacă de asemenea modificări evidente.

Fasciculele de collagen nu mai apar încrucișate în toate sensurile,ca împletitura fibrelor de pâslă,ci sunt orizontalizate și sunt reduse cantitativ în comparație cu cele din corionul indivizilor tineri,ceea ce determină o apreciabilă subțiere a dermului.

Îmbătrânirea pielii adduce modificări în conținutul de acid hialuronic dermic,mucopolizaharid acid nesulfurat,cu mare capacitate de hidratare ( spre deosebire de mucopolizaharide sulfatate) și parallel cu scăderea acestuia,diminuă și hidratarea colagenului,care devine mai rigid.

La fibrele elastic,devenite bazofile,cu fenomene de degenerescență se constată transformări de ordin chimic constând într-o scădere a unor acizi aminați cu lanț lateral acid ( acidul glutaminic) sau cu lanț lateral basic (lizina),componenți ai elastinei.În ceea ce privește celulele din derm se remacă următoarele:

●fibroblasticele se decelează într-un număr mai redus în dermul bătrânilor,au o talie mai mică și o capacitate de multiplicare scăzută,fapt semnificativ, dată fiind importanța lor în procesul de elaborare a colagenului,dar histocitele nu par a fi modificate,cel puțin numeric.

Despre capilarele din dermul papilar s-a afirmat că ar mai puțin abundente în pielea vârstnicilor decât în cea a tinerilor,ceea c ear explica paloarea obișnuită a tegumentelor bătrânilor,paloare la care contribuie ,fără îndoială ,și reducerea aportului sanguine prin ischemie periferică ,atât de frecventă la indivizii trecuți de 60-65 de ani.

Hipodermul, se dezvolta din mesoderm situate sub acest din urmă strat al dermului , este constituit dintr-o rețea de trasee conjuctivoelastice ale cărei ochiuri sunt ocupate de lobulii grăsoși constituiți din celule adipoase .Sub hipoderm este țesutul celular subcutanat .

Fenomenele involutive interesează și hipodermul ,și duc la o diminuare accentuată a grăsimii subcutanate .În esență,alterațiile dermului și hipodermului sunt cauza principal a ridurilor.

Hipodermul este format în cea mai mare parte din celule adipoase,organizate sub formă de lobuli,despărțiți de septuri conjunctive.Între lobuli se găsesc vase sanguine,nervi ,bulbi pilari,glomeruli sudoripari.

Anexele pielii cuprind glandele ,părul și unghiile.

Glandele sudoripare .În derm se găsesc glandele sudoripare ,în număr de aproximativ 2 milioane.Distribuția lor este inegală, aglomer’ndu-se îndeosebi în palme și tălpi.Activitatea glandelor sudoripare, prevăzute cu o bogată inervație,se găsește sub influența direct a sistemului nervos.

Așa se explică mărimea secreției sudoripare în cursul diferitelor stări emotive .Sudoarea se elimină în permanență ,chiar în timpul frigului ,însă ea devine deosebit de abundentă în caz de temperatură ridicată,în timpul muncii fizice intense ,înb timpuil î,băierii , etc .O dată cu sudoarea se elimină din organism și săruri minerale ,ca și produsele inutile și vătămătoare , rezultat al metabolismului.

În felul acesta ,pielea degrevează ,în parte,activitatea rinichilor .Pe aceasta se bazează de multă vreme ,în anumite boli ,utilizarea tratamentului diaphoretic .Dar o hipersecreție sudoripară cu character persistent se poate repercuta nefavorabil asupra sănătății ,întrucât odată cu sudoarea se elimină și anumite vitamine .

În afară de aceasta ,în cazuri de transpirație abundentă pielea se macerează,ceea ce duce la intretrigo ( opăreală),și astfel pătrund mai uzșor în ea microbii supurației și anumite specii de ciuperci microscopic patogene.

Glandele sudoripare ecrine sunt numeroase ,distribuite pe întreaga suprafață cutanată,dar predomină pe palme,frunte.Anatomic au un glomerul situat în dermul profund,continuat cu canalul sudoripar care se deschide la suprafața pielii ,independent de orificiul pilar.

Glandele sudoripare ecrine sunt răspîndite pe toată suprafața pielii,au formă de tuburi ce ajung până în hipoderm ,au capătul terminal al tubului ,se înfășoară ca un ghem numit glomerul sudoripar secreția apoasă se numește sudoare cu un miros specific caracteristic ce se elimină la suprafața pielii.

Cantitatea de sudoare crește direct proporțional cu efortul fizic și cu creșterea temperaturii mediului.Glandele sudoripare ecrine,distribuite pe întreg tegumentul,dar în special pe palme,tălpi,toracele anterior ,involuează și ele în cursul îmbătrânirii .

Glicogenul ,present în abundență la individual tânăr în celulele clare ale glomerulului sudoripar,se găsește în cantitate mai mică în celulele secretoare ale glandelor vârstnicilor.În protoplasma celulelor, atât celor clare cât și celor întunecate,se acumulează granule galbene, în formă de rozete ,fenomen a cărui explicație nu se cunoaște

Glandele sudoripare apoecrine sunt mai puține și se găsesc grupate în regiunile axilare,perimamelonare ,inghinale ,pubiană ,perineală .Se dezvoltă complet la pubertate .Canalul excretor se deschide în partea superioară a unui folicul pilar sau în apropierea lui.

Secreția glandelor apocrine este de tip semiholocrin (eliminarea concomitentă a unor fragmente din celulele glandulare).Glandele sudoripare apocrine sunt asemănătoare celor ecrine dar mai mici se găsesc în axile, perigenital, perianal ,canalul excretor al acestor glande este anexat firului de par .

Glandele sudoripare apocrine,din regiunile axilare,inghinală,perianală,diferind de glandele ecrine prin mărimea lor și prin calibrul mult mai larg al tubului lor excretor și prin deschiderea acestuia mai frecvent într-un folicul pilos în apropierea glandei sebacee și nu direct pe tegument,nu par reduse numeric,dar pot prezenta vacuolizări ale celulelor secretorii,iar scăderea activității lor este confirmată prin dispariția la vârstnici a mirosului cutanat specific sexual de capril al individului. Glandele mamare sunt glande sebacee modificate deoarece evoluția lor este legată de funcția organelor genitale feminine.

Glandele sebacee sunt de tip holocrin,procesul secretor fiind însoțit de dezagregarea celulelor glandulare ce se elimină odată cu secreția .În 24 de ore ele produc 1-2 grame de sebum,secreția realizându-se în flux continuu.Ele sunt distribuite neuniform pe suprafața cutanată ,densitatea maximă (400-900/cm2) fiind pe pielea păroasă a capului ,frunte ,bărbie,regiunea mediană a spatelui și presternal .

Anatomic sunt glande acinoase ,situate în apropierea firelor de păr (formează împreună foliculul pilosebaceu),iar canalul excretor se deschide în orificiul pilar.Glandele sebacee -au forma de ciorchine ,sunt anexate firului de păr, unde își elimină secreția grăsoasă ce se numeste sebum .Secreția în exces de sebum duce la seboree, iar scăderea secreției duce la ihtioza.

Glandele sebacee nu se pot decela la microscop semen de atrofie sau alte modificări morfologice ,dar activitatea lor secretorie diminuă o dată cu înaintarea în vârstă,în special la sexul feminin.Vârsta la care apare caniția variază foarte mult de la un individ la altul,în funcție în primul rând de ereditate,care se manifestă în dominanță autosomală.

Pielea,tenul și glandele cu secreție internă.Cuvântul glandă este un termen medical întrebuințat foarte des în medicină și în vorbirea curentă.Sunt multe feluri de glande;când vorbim de piele ne gândim în primul rând la cele care produc grăsimea (glandele sebacee) și sudoarea ( glandele sudoripare).

Pielea diferă,ca înfățișare ,de la persoană la persoană,prin însușiri pe care le putem constata cu ușurință dacă privim mai aproape acest organ.Aceste diferențe depend ,în mare măsură, de caracterul endocrine individual,variabil de la individ la individ .

Glandele endocrine care au legătură mai strânse cu pielea și influențează calitatea tenului sunt: hipofiza,tiroida ,paratiroidele , suprarenalele și glandele sexual.Ele joacă un rol biologic primordial ,iar legătura dintre ele este tot așa de strânsă ca și legătura dintre alte organe care,prin asocierea lor, alcătuiesc un grup menit să asigure o anumită funcție,cum ar fi digestia, respirația sau circulația sângelui.În cadrul fiecăreia din aceste funcții ,unul din organe joacă rolul principal.În complexul endocrine un rol de coordinator revine hipofizei

Prin secrețiile sale,hipofiza influențează celelalte glande endocrine,care au efecte hotărâtoare asupra tegumentelor în genere și asupra tenului în special.Sistemului nervos îi revine în acest complex un rol deosebit de important.Hipofiza secretă diferiți hormoni care stimulează tiroida suprarenalele și gonadele .

Aproape toți acești hormone dirijează dezvoltarea normal a pielii,cu glandele sebacee și sudoripare,al căror rol este hotărâtor în igiena și estewtica tenului.Chiar numai această singură legătură endocrino-cutanată lămurește corelațiile strânse dintre piele și glandele cu secreție internă,dar mai sunt și alte legături biologice intime.

Deranjamentele glandei suprarenale produc tulburări serioase asupra pielii în ce privește circulația sângelui ,creșterea părului, apariția ridurilor ,uscăciunea și grăsimea tegumentelor,precum și distribuția pigmentului,tot atâtea aspecte care privesc în aceeași măsură fiziologia și estetica pielii.Tenul are mult de suferit din cauza tulburărilor produse în funcția glandelor suprarenale.

1.2. .Importanta pielii pentru buna funcționare

a organismului

Pielea are o poziție privilegiată,în contextual discutat deoarece ea reprezintă interfața de contact a organismului cu mediul înconjurător iar atingerea limitelor capacității ei normale de adaptare la agresiunea termică determină manifestări patologice polimorfe,care au generat eforturi deosebite de cercetare și cunoaștere .

Pielea-organ senzitiv.În piele se găsește un număr imens de terminații nervoase.Acestea există în toate straturile pielii,în mușchii cutanați,în bulbul firului de păr- din care crește părul- în glandele sudoripare și sebacee .Terminațiile nervoase din piele recepționează senzațiile de durere ,presiune ,atingere ,căldură,frig.acestea ne îndreptățește să considerăm pielea ca un organ senzitiv.

Pielea răspunde repede la variațiile de temperatură din mediul înconjurător,la vânt,iritații solare,precum și alte schimbări ale mediului.Sub acțiunea frigului,vasele sanguine din piele își micșorează calibrul,pielea devenind palidă,iar transpirația scade și ea

Când este cald,dimpotrivă vasele cutanate se dilată,pielea devine roșie,transpirația se accentuează.Toate aceste schimbări se produc pe cale reflex ,cu participarea sistemului nervos central .

Pe acesta se bazează călirea,prin aplicarea sistematică a procedeelor hidrice sau a băilor de aer.Modificările iritative mecanice,de temperatură,precum și modificările chimice ale pielii,care apar cu această ocazie provoacă prin intermediul sistemului nervos o reacție a întregului organism,care are ca urmare o schimbare rapidă a debitului sanguine din piele și organelle interne,precum și a presiunii arteriale,a transpirației.

Pielea-barieră protectoare.Am amintit mai sus că stratul extern al pielii ( stratul cornos) prezintă o mare rezistență față de o seamă de factori din mediul înconjurător.

Pe lângă aceasta,pielea sănătoasă ,intact este o adevărată barieră,care ocrotește organismul de microbii prezenți pe suprafața corpului.Reacția acidă a suprafeței cutanate are rol de protecție în lupta împotriva microbilor.O asemenea reacție este datorată faptului că odată cu sebumul și sudoarea se elimină și acizi grași .Microbii patogeni,ajunși pe piele ,pot să se înmulțească rapid numai în mediu alcalin.

Acesta este una din cauzele faptului că la persoanele sănătoase , care se preocupă de curățenia pielii,apar foarte rar piodermite,cu toate că suprafața tegumentelor este acoperită de un număr imens de microbi.În caz de îngrijire ineficientă a pielii,sudoarea și sebumul, amestecate cu scuamele cornoase,care se desprind continuu ,astupă orificiile glandelor sudoripare și sebacee,având ca urmare o tulburare a funcției lor normale.

Prin descompunerea sudorii și a sebumului,accumulate pe suprafața pielii,reacția acidă devine alcalină,ceea ce înseamnă că se crează un mediu,favorabil înmulțirii rapide a microbilor,prezenți pe suprafața tegumentelor .

În caz de îngrijire atentă a pielii,sudoarea și sebumul amestecate cu praf și scuame epidermice,sunt îndepărtate la timp de pe suprafața cutanată ,ceea ce menține reacția acidă și creează condiții nefavorabile dezvoltării microbilor.Pielea ne apără de microbe și într-un alt mod:producând substanțe cu acțiune nocivă asupra lor.

Pielea poate devein poartă de intrare pentru infecții .În caz că pe piele există fisuri sau excoriații ,chiar invizibile,microbii pătrund ușor prin ele în organism.

Asemenea mici leziuni ale stratului cornos al pielii,așa-numitele microtraumatisme,se produc deseori în timpul procesului de producție sau acasă.Ele constituie poarta de intrare prin care pătrund în organism,nu numai microbii ci și anumite substanțe chimice vătămătoare.De aici reiese cât de important este păstrarea integrității cutanate.Dacă pe piele există leziuni chiar foarte mici , acestea trebuie dezinfectate și păzite de infecție .

Pielea participă la termoreglare și metabolism.După cum se știe,temperature corpului unui om sănătos,indifferent de oscilațiile temperaturii aerului, se menține în mare măsură constant, în această privință pielea jucând un roil important.

Prin intermediul pielii, organismul elimină căldură mai ales în timpul transpirației;deci,eliminarea de căldură nu este datorată numai proprietății de termoconductibilitate și termoiradiere,pe care o are pielea.

Dacă ținem mâna în aer apare senzația de frig,pentru că evaporarea apei răcește pielea.Când de pe suprafața pielii se evaporă 1 ml de sudoare,se pierd 0,58 de calorii mari.Eliminarea căldurii prin evaporarea sudorii se produce în mod continuu,sub forma unei evaporări neobservate.În decursul a 24 de ore,pielea elimiă o dată cu sudoarea de 2 ori mai multă apă,decât plămânii,în aceeași perioadă de timp.

Omul suportă greu baia de aburi prin simplul fapt că umiditatea,în acest caz,fiind prea mare,evaporarea cutanată este îngreunată.În schimb,căldura în condiții de aer uscat este mult mai suportabilă.Pe timp de vară,corpul uman pierde multă căldură,din cauza dilatării vaselor de sânge aflate în piele .

Curentul sanguin accelerando-se în aceste vase ,se mărește cantitatea de sânge care circulă în vecinătatea suprafeței corpului ,răcindu-se în acest fel.În anotimpul rece,dimpotrivă ,vasele sanguine se îngustează ,pielea devine palidă ,iar eliminarea sudorii se micșorează brusc,micșorându-se totodată și eliminarea de căldură.

În piele iau naștere anumiți fermenți și vitamine,ca vitamina ,și alte substanțe,care trece în sânge având o mare însemnătate în metabolism.În felul acesta,pielea participă activ la metabolism,iar starea ei influențează starea întregului organism.

1.3.Celulita

Celulita constă într-o infiltrație cu grăsime și apă a straturilor superficiale și profunde ale pielii.

Deși cel mai frecvent celulita se asociează cu obezitatea ,la persoanele care depun efort fizic redus apare chiar dacă nu sunt obese.Ea se localizează în diferite regiuni ale corpului:ceafă, șolduri și abdomen,regiunea lombară,coapse (în special în partea superioară și externă),partea de sus a brațelor ,glezne,genunchi.

Ne putem ușor da seama de prezența celulitei în aceste părți corporale dacă formând pliul cutanat,apar apar la suprafața pielii niște placarde neregulate.Ele nu sunt altceva decât conglomerate de cellule grase și surplus de apă.

De multe ori,la apăsarea pielii ,celulita devine dureroasă,întocmai ca o inflamație,deși ea nu este un process inflamator cum am fi tentați să interpretăm după termenul folosit,ci o pură,,infiltrație celulagică,,.Celulita provocată de sedentarism nu necesită dietă alimentară ca cea din obezitate .

Se remarcă faptul că celulita apare și la persoanele tinere, nu numai la cele mature și vârstnice și că, pentru prevenirea și tratarea ei ,este nevoie de multă perseverență și îngrijire a corpului prin metode diferite dintre care ,de bază sunt masajul și automasajul.

Celulita ,ca și obezitatea,poate fi prevenită,iar dacă s-a instalat ,poate fi tratată până la dispariție.

Hipodermul,stratul cel mai profund al pielii,este format dintr-o rețea de fibre elastic laxe,care circumscriu spații alveolare umplute de o substanță grăsoasă,dispusă în ciorchini,mai mult sau mai puțin bogată în apă și un corp zaharat,glicogenul.

Celulita reprezintă deci inflamații ale țesutului cellular subcutanat sau din jurul unor organe;ea poate apare ca o afecțiune independent sau ca o complicație a altor boli.

Celulita este o afecțiune frecventă,ca urmare a eliminării.Formele diferite ale celulitei.Celulita poate fi superficial sau profundă.

a.Celulita superficială se prezintă sub formă difuză sau nodular.

Forma difuză e ca o aglomerare anormală,difuză a țesutului grăsos de sub pielea umerilor ,a regiunii lombare și la rădăcina membrelor,uneori dureroasă la presiune.Apare îndeosebi la obezi și la cei cu insuficiență musculatură.Este o formă localizată sau difuză.

Forma nodulară se prezintă ca noduri groase subcutanate ,tari,sensibile la pipăit ,deci ,ușor decelabilă mprin palpare,când se simt sub piele îndurații cu un contur neregular ,de dimensiuni variabile.

b.Celulita profundă se localizează la ceafă, coapse (fața externă și internă ) ,șolduri și abdomen,glezne ,genunchi,brațe ,torace ,pe lungimea coloanei vertebrale și în regiunea lombară.Semnele fundamentale ale celulitei sunt:creșterea volumului ,a consistenței ,a sensibilității și diminuarea mobilității pielii.

Se pune întrebarea …….De ce este necesară cunoașterea formelor de celulită ?

Pe de o parte,pentru că unele dureri de cap foarte persistente se pot datora unei cellulite a cefei (cocoașa de bizon).Pe de altă parte,întrucât orice persoană poate avea una din formele de celulită,se impune ca la apariția unor aspecte clinice să se prezinte la medic pentru precizarea diagnosticului și aplicarea tratamentului adecvat.

Manifestarea celulitei.De obicei,se localizează în jumătatea inferioară a corpului-obezitate tipic feminină.

Evoluția și stadiile : la început are loc o vasodilatație a vaselor din jurul celulelor grase ale țesutului conjunctiv ,pe fața internă a genunchiului,pe fața externă a coapsei și pe fese.Mai târziu,boala se întinde la obezitatea celulitică .

În faza mai avansată ,are loc o inundare a fascicolelor component,cu o seriozitate care duce la inflamația cronică și fibroasă a țesutului subcutanat .

Se formează numeroși noduli.Prinzând o porțiune a pielii cu țesut profund –între degetul mare și arătător ,făcând o mișcare de rulare a pielii și apăsând ,constatăm că pielea a căpătat aspectul unei coji de portocală ,a devenit mătăsoasă și lucioasă ,semn că celulita e déjà instalată,indicându-se ,de asemenea,semen de insuficiență venoasă la membrele inferioare ( varicozității fine,plăci albăstrui sau violacee ,varice) și vergeturi.

Ca simptome subiective, celulita poate cauza stări de oboseală și dureri ,care ,dacă la început sunt ușoare ,trecătoare ,se intensifică apoi,devenind foarte neplăcute și uneori ,fără perioade de calmare.

CAPITOLUL 2.

ANTICELULITA

Anticelulita sau deficitul ponderal reprezintă un semn caracterizat printr-un minus ponderal,cu mai mult de 15 % din greutatea ideală.

Termenul ,frecvent folosit în acest sens,face referire la scăderea în greutate de cauză nutrițională (deficit de aport caloric),ceea ce reprezintă doar oparte din cazurile de anticelulită.

De la început trebuie să se facă diostincție între celulită și anticelulită,termenul de anticelulită sugerând un fenomen dinamic.Frecvența pe glob a acestui sindrom este neuniformă.

Anticelulita se caracterizează fie prin diminuarea aportului energetic,fie prin creșterea energiei de consum,având drept rezultat final negativitatea balanței energetice.

Bilanțul energetic negativ obligă organismul uman la utilizarea rezervelor energetic din țesutul adipos,ducând la epuizarea acestora.

În continuare,se apelează la constituienții celulari ai celorlalte organe și țesuturi,în special cel muscular,determinând diminuarea capitalului proteic,a apei și potasiului intracelular.

Dacă deficitul balanței energetic este puternic ,aceste fenomene se instalează înainte de epuizarea rezervelor adipoase.Consecințele biologice sunt complexe :

-metabolismul proteic este afectat ,rezultând o hipoproteinemie uneori marcată.

-metabolismul glucidic este afectat în sensul hipoglicemiei funcționale

-lipidele totale sunt scăzute

-metabolismul hidroelectrolitic este marcat afectat:deshidratare intracelulară și intravasculară,cu modificarea,cu modificare mai mică a apei extracelulare.

În același timp crește raportul de Na de schimb /K de schimb,contribuind ,alături de hipoproteinemie ,la apariția edemelor carențiale .

Mobilizarea în exces a liupidelor duce la formarea corpilor cetonici și la apariția acidozei metabolice.

Tratamentul cosmetic adjuvant al tratamentului medical.Depunerile anormale de grăsime ,îmbibate cu apă și toxine,localizate în regiunile laterale și dorsal ale bazinului, coapselor și gambelor,la ceafă, abdomen,în fața axilelor,deasupra labei piciorului,etc sunt tot atâtea deformări inestetice și mai ales nedorite.

Astfel că,femeia-îndeosebi-este interesată să se debaraseze de aceste acumulări exaggerate de grăsimi,care prin deformările provocate,îi prejudiciează nu numai estetica siluetei,dar au repercursiuni neplăcute asupra sănătății.

Metodele de tratare sunt variate,ele privesc în primul rând pe medicul specialist ,care va stabili cauzele și forma afecțiuni,indicând măsurile profilactice și de tratament.

Cosmetologia apare ca adjuvantă a tratamentului medical.În unitățile cosmetic specializate se efectuează tratamente ca: masaje manual sau electrice,băi de parafină,dușuri,etc.

Pe lângă indicațile de tratament sau mai bine zis în cadrul tratamentului ,bolnavul trebuie să facă exerciții de cultură fizică în mod regulat-nu prea intensive; celulita poate fi determinată și de efectuarea greșită a acestor exerciții.

În anticelulită se recomandă masajul manual în afara celui electric ,executat de o persoană calificată având eficacitate în special în forma superficial nodular.

El va fi efectuat la început ușor , folosind preparate dermatocosmetice,crescând treptat în intensitate ,în special la ceafă și picioare.

CAPITOLUL 3

FORMULAREA UNOR PREPARATE DERMATOCOSMETICE

CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ

Definiție. Produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică sunt amestecuri de substanțe chimice naturale sau sintetice care se folosesc în scopul îngrijirii corpului,în vederea asigurării menținerii echilibrului fiziologic și a stării de sănătate corespunzatoare deoarece îngrijirea rațională a pielii presupune cunoașterea naturii sale Dermatocosmeticele se structurează pe trei nivele:

-Dermatocosmeticele terapeutice: preântampinarea și tratarea bolilor corpului și a pielii;

-Dermatocosmeticele de modelare: prevenirea și corectarea defectelor fizice ;

Tehnologia obținerii produselor dermatocosmeticelor constă în procese de condiționare. Produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor propii au un scop dublu, și anume:valorificarea resurselor de materii prime naturale,prin transformare în produse de largă și eficientă utilitate,dar și producerea bunurilor de larg consum.

Oricărui produs dermatocosmetic cu acțiune anticelulitică, înainte de a fi introdus în consum i se efectuează aplicații sistematice și teste epicutanate în clinici de specialitate pentru a se verifica eficiența și inofensivitatea componenților pe care îi conține. Trebuie menționat faptul că utilizarea produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică este total diferită.

Produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică nu produc schimbări în structura sau în funcțiile pielii , deoarece atunci când sunt aplicate pe pielea intactă se ține cont de tipul de piele și de gradul de îmbătrânire a acesteia .

Produsele dermatocosmetice reprezintă o categorie specială de produse care, datorită conținutului ridicat de substanțe active esentiale (Ex. uree, acid azelaic, săruri de Zn, polifenoli, apa termală bogată în săruri minerale și oligoelemente), sunt recomandate de specialiști pentru a preveni și trata diverse afecțiuni ale pielii : uscarea excesiva a pielii (xeroza) ;cuperoza ;dermatita seboreica ; dermatita atopica ; acneea (juvenilă, rozacee).

Spre deosebire de cosmeticele clasice, dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică schimbă parametrii pielii și o ajută să redevină sănătoasă acționînd, atât asupra efectului, cât și asupra cauzei problemelor. De asemenea, dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică sunt testate perioade mai mari de timp atât pe voluntari sănătoși, cât și pe cei cu probleme de piele și sunt considerate extrem de eficiente și sigure pentru pielea cu probleme .

Obținerea în faza pilot productiv (pentru produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor proprii), dar mai ales la scara industraială a produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică realizează un dublu scop , și anume : valorificarea resurselor de materii prime naturale, prin transformarea în produse de largă și eficiență utilitate, dar și producerea bunurilor de larg consum.Păstrarea aspectului plăcut al pielii, ca și întârzierea proceselor ei de îmbătrînire, au determinat oamenii de știință să se ocupe îndeaproape de structura și imperfecțiunile pielii, pentru a găsi metode noi și cât mai eficiente, pentru prepararea unor produse cât mai variate și de o cât mai bună calitate .

Cremele cu extracte placentare: măresc meolismul celular și stimulează funcțiile fiziologice ale pielii, datorită unor substanțe bio-stimulatoare pe care le secretă celulele și animale și vegetale.

Cremele cu colesterol și lecitină: influențează procesele pielii, deoarece ele intră în alcătuirea țesutului subcutanat al pielii și a altor organe, ele regenerează celulele pielii, activează glandele sebacee și glandele cu secreție internă și se folosesc în proporție de 0,50-2 % având și capacitatea de a încorpora și reține apa , înnmoaie și catifelează pielea .

Cremele cu fitohormoni și fitozomi ,au o mare putere de penetrație, sunt bine resorbite de piele și îmbunătațesc tonicitatea țesutului cutanat, cu efecte asupra pielii îmbătrînite.

Cremele cu extract Kamomillae, hemamelis sunt bogate în fitohormoni sunt

uleiuri de germeni de grâu și de porumb.

Cremele nutritive cu substanțe biologice și tamine F. A și E joacă un rol tot mai important în cosmetica modernă fiind component de bază pentru anticelulită.

Cremele industriale folosite în anticelulită, indiferent de firma care le produce, sunt preparate cosmetice cu scopul de a fi folosite pentru întreținerea corpului .Cremele industriale sunt diferite de cele preparate în farmacie, deoarece ele conțin și derivați ai glicerinei, stearinei și substanțe și oleuri minerale, alcool cetylic derivat al cetaceului etc.

CAPITOLUL 4

MATERII PRIME ȘI AUXILIARE FOLOSITE LA PREPARAREA DERMATOCOSMETICELOR CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ

Datorită multitudinii scopurilor și utilizărilor produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică ce determină diversitatea lor, precum și formele complexe de realizare a produselor comerciale, industria fabricării acestora este poate cea care reclamă materii prime și auxiliare pe cât numeroase, pe atât de diverse și care cunosc o dinamică de dezvolatare ascendentă,permanentă și în continuă completare utile pentru anticelulită.

O trăsătură comună materiilor prime dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, în afară de marea lor diversitate, o constituie puritatea deosebită ce trebuie să o aibă .

Dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică își au resursele de materii prime din toate cele trei regnuri naturale, animale, vegetale și minerale, precum și produse de sinteză, care ocupă, de asemenea , un rol important și care sunt din ce în ce mai mult asimilate și diversificate ( așa cum este cazul glicerinei sintetice vitaminelor și al hormonilor ).

Gruparea principalelor clase de materii prime folosite în funcție de diferite criterii, se realizează astfel :

-sintetice (anorganice ,organice ) ;

-după structura chimică –hidrocarburi (alcooli și polioli) ;

– dupa starea fizică -pulverulente lichide pastoase (cremoase);

Substanțele auxiliare folosite în prepararea dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică au un rol deosebit de important.

Conservanții – dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică pot fi ușor contaminate cu bacterii , îndeosebi cele care conțin apă , conservanți deoarece sunt ingrediente active care inhibă infestarea cu bacterii , ciuperci , viruși . Se adaugă în compozițiile dermatocosmeticelor la sfârșit când totul este aproape răcit

Ex. vit E , ulei esențial de teea sau oregano , extract de sâmburi de grapefruit , Rakonol ;

– Emolienții sunt compuși cu propietăți de înmuiere și uniformizare .Spre deosebire de uleiurile vegetale , emolienții sunt rezistenți la oxidare , deci nu strică și nu au nevoie de antioxidanți pentru conservare.

Ex. glicerina , lecitina , lanolina , squdare , cetil palmilat , alcool cetilic .

– Agenții de îngroșare sunt folosiți foarte des pentru produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, pentru a le crește vâscozitatea și stabilitatea .Majoritatea au capacitatea de a reține apa în piele și prin urmare , acționează cu hidratanți .

Ex. guma xanton , ceara , lanolina , alcool cetylic , cetil palmidă, unt de cacao , unt de stea .

– Antioxidanții sunt ingrediente foarte utile pentru fabricarea produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică. Ei întrerup reacțiile de oxigenare și previn efectele radiațiilor libere .Antioxidanții acționează dublu : pe de-o parte previn degradarea ingredientelor naturale în produsele dermatocosmetice, iar pe de altă parte protejează celulele pielii de deteriorare și încetinesc procesul de îmbătrânire și dau strălucire pielii.

Ex. vit E ,ulei de rodie , ulei de aragon , extract de ceai verde .

-Emulsifianții sunt utilizați în crème și loțiuni pentru a amesteca apa cu grăsimile ( unturi , uleiuri ) .

Ex. lecitină , ceară, alcool cetylic .

4.1.Diferite tipuri de produse dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică

Industria produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică deține recordul din punct de vedere al frecvenței de apariție a noului, chiar în cazul produselor de serie – fabricate în flux continuu sau discontinuu.

De aceea,din multitudinea tipurilor de produse dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică ce se obțin, se vor prezenta în acest capitol numai preparate cu valoare de model (simbol) reprezentativ pentru clasa sau grupa de produse.

4.2.Formularea emulsiilor și cremelor dermatocosmetice

cu acțiune anticelulitică

După modul de referire al emulsiilor și cremelor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică care constituie categoriile de produse cele mai folosite în practică se pot observa și în tabelul de mai jos .

Tabel.1.Compoziția emulsiilor și cremelor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică

Faza apoasă ( hidrofilă ) este constituită din apă purificată prin demineralizare , mai rar prin distilare .

Pentru a împiedica contaminarea cu microorganisme , apa este menținută adesea sterilă , înainte de încorporarea de produse dermatocosmetice .

Uneori în locul apei demineralizate se folosește o apă aromată , de roze , de flori de portocal , de hamamelis , etc .

În cazul emulsiilor de tip U/A , în compoziția fazei păstoase se pot găsi agenți de îngroșare sub formă de mucilagii sau geluri de macromolecule , umectanți și , în mod obligatoriu conservanți microbieni.

Faza uleioasă ( lipofilă ) este constituită din produse grase de origine naturală ( vegetală , animală sau minerală ) sau din produse de sinteză .

Esterii acizilor grași sunt folosiți cu alcooli cu greutate molecular mică și anume : stearați de butyl și izopropil , palmitat sau miristat de izopropil .

Aceștia au un caracter uleios și o vâscozitate redusă , lăsând pe piele un film uniform , subțire , neted și negras .Sunt emulgători foarte buni și sunt folosiți mai ales la formularea cremelor pentru prevenire celulitei.

Gliceridele sunt esteri ai acizilor grași cu glicerină . Cele mai folosite sunt gliceridele naturale , respective uleiurile vegetale : ulei de măsline , de sesam , avocado, arahide , palmier , migdale dulci .Se pot utiliza și gliceride modificate , precum uleiurile hydrogenate sau gliceridele polioxietilenice .

Gliceridele modificate sunt mai hidrofile , adăugate lanțurilor polioxietilenice ,permite obținerea unor produse ,, autoemulsionabile ,, care au capacitatea de a se emulsion în faza apoasă , fără a mai fi nevoie de prezența altui emulgător .

Acizii grași , se folosesc acizii care au catena conținând C12-C18 ( acid miristic , palmitic , stearic ) .

Ceruri .În compoziția preparatelor dermatocosmetice , intră ceruri natural de origine vegetală ( ceara de Carnauba ) sau animal ( lanolina , ceara de albine , cetaceul ).Dintre cerurile prelucrate , se folosesc alcooli de lână și derivații lanolinei ( lanolina acetilată , etoxilată ) .

Lanolina este un agent ocluziv bun și un emollient eficace ; ea poate absorbi o cantitate însemnată de apă , dar folosirea unor concentrații mai mari de 5 % duce la obținerea de produse lipicioase .

Ceara de albine are o compoziție complex și datorită , punctului de topire imprimă preparatelor consistență , având și propietăți emoliente .

Înlocuirea uleiurilor vegetale cu uleiul mineral în preparatele pentru prevenirea celulitei a reprezentat un progres în elaborarea acestora ;uleiul de parafină au o stabilitate bună și este un bun solvent pentru grăsimile pe piele .

În formulările dermatocoscosmetice se folosesc acele tipuri de ulei cu o vâscozitate mică sau medie , care nu produc un film prea vâscos pe piele .

De asemenea calitățile dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică ale materiilor prime își au importanța lor în caracterizarea unui produs dermatocosmetic.

Tensioactivi sunt substanțe amfifile , având simultan afinitate pentru faza hidrofilă și lipofilă pe care le emulsionează .Cele două propietăți nu sunt de obicei de intensitate egală și , în funcție de hidrofilia sau lipofilia lor , tensioactivii sau emulgătorii de tip A/U la o valoare HLB medie sau detergenți , dacă valoarea HLB este directă.

Substanțele tensioactive sunt întrebuințate de obicei în cuplu , asociindu-se un agent tensioactiv preponderant hidrofil cu altul lipofil și invers , deoarece amestecurile de emulgători sunt de regulă mai eficicace în realizarea și stabilizarea emulsiei .

4.3.Agenți de îngroșare sau consistență a dermatocosmeticelor

cu acțiune anticelulitică

Agenții de îngroșare intră în compoziția emulsiilor de tip U/A și , prin mărirea vîscozității fazei apoase externe , imprimă produselor o consistență adecvată .

Sunt compuși macromoleculari care au propietatea de a forma în prezența apei o structură de gel sau soluții vâscoase .

Dintre polimerii de origine vegetală , în compoziția fazei apoase a unui preparat dermatocosmetic cu acțiune anticelulitică intră : polioze , geloza , gume, celuloza , alginați .

Dintre derivații de semisinteză , se folosesc derivații de celuloză .

Dintre derivații de sinteză , se utilizează unii polimeri acrilici ( acrilici ).

Umectanți –sunt substanțe care rețin apa datorită puterii lor higroscopice Se adaugă în faza apoasă a unei emulsii sau crème tip U/A cu scopul de a impiedica deshidratarea produsului dermatocosmetic în timpul stocării și folosirii sale , mai ales în condiții de umiditate relativă joasă și de temperatură crescută .

Antioxidanții- faza lipofilă a emulsiilor este sensibilă la oxidare

Substanțele grase din compoziția ei care au în moleculă duble legături , alături de uleiurile esențiale și vitaminele prezente în unele formulări dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică , pot suferi un proces de autooxidare –râncezire . Prevenirea lor se realizează cu ajutorul substanțelor antioxidante .Ca antioxidanți se folosesc :

-tocoferoli –sunt principii vitaminice naturale , lipsite de toxicitate ;ele sunt însă substanțe perisabile și costisitoare ;

-esterii acidului galic ( galatul de propel și butil) sunt compuși fenolici destul de active (1:1000) , dar care prezintă anumite incompatibilități față de metale .

Cei mai folosiți antioxidanți sunt butilhidroxianisolul și butilhidroxitoluenul .Sunt compuși foarte activi ( 1 :10000) care se folosesc întotdeauna în amestec dar nu sunt substanțe iritante .

4.4.Conservanți antimicrobieni folosite în produsele dermatocosmetice

cu acțiune anticelulitică

Sunt indisepensabili în preparatele în care faza continuă este apoasă.Conservanții antimicrobieni sunt considerați , ca fiind substanțele cele mai alergizante .

Acești compuși previn degradarea produsului înainte de cumpărare și contaminarea lui în timpul folosirii . Conservanții antimicrobieni folosiți în dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

-să nu fie iritanți și sensibilizanți ;

-să fie stabili și în domenii largi de pH și de temperatură ;

-să aibă un spectru larg de activitate ;

-să fie eficienți la concentrații mici ;

-să fie incolori și inodori ;

-să fie compatibili cu restul ingredientelor și cu materialele de ambalaj.

Deși există un număr mare de substanțe antiseptice folosite drept conservanți antimicrobieni , nici una dintre ele nu poate fi considerată conservantul ideal .

Principalele substanțe folosite drept conservanți antimicrobieni aparțin următoarelor grupe de compuși :

derivați fenolici –fenol , o-fenilfenol ,clorotimol,diclorofen,hexaclorofen

acizi organici , săruri –acid benzoic , benzoate de sodium,acid sorbic,sorbet de sodium ,acid dehidroacetic

derivați clorurați- clorhexidina ,triclorcarbină , triclorsalicilanilină

parabeni- metal-p hidroxidabenzoat ,etil-p-hidroxibenzoat,etil-p-hidroxibenzoat,butil-p-hidroxibenzoat,benzyl-p-hidroxibenzoat

alcooli –clorobutanol ,alcool izopropilic , alcool etilic , alcool benzilic

aldehide – formaldehidă

derivați clorurați –clorhexidină , triclorcarbanilidă , triclorsalicilianilină

compuși mercuriali- acetat de fenilmercur, borat de fenilmercur,nitrat de fenilmercur ,tiomersal .

Unele uleiuri esențiale care intră în compoziția produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică au propietăți : ulei de cinnamon , ulei de eucalip , ulei de lavandă , ulei de lămîie , ulei de tim , ulei de rozmarin .

Tabelul nr.2.Lista selectivă a conservanților folosiți în produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică este redată în tabelul de mai jos .

Coloranții sunt identificați pe baza unui indice numeric și imprimă produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică o varietate de culori , alb , roșu , verde , galben , violet , maron , s.a .

Tabelul nr.3.Lista selectivă a coloranților pentru produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică este redată în tabelul de mai jos

Domeniul de aplicare :

-coloranți admiși în toate produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică;

– coloranți admiși în produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică destinate doar unui contact scurt cu pielea .

Colagenul este una dintre cele mai importante proteine aflate în organismul uman , fiind prezent în derm , ligament , tendoane , cartilaje și alte țesuturi conjunctive .

Elastina , ca și colagenul, este o componentă structurală a dermului .În preparate topice , se folosește sub forma unui hidrolizat constituit dintr-un lichid galben clar , cu miros pronunțat .Datorită capacității sale de umectare se folosește în crème pentru celulită.

Vitamine .Folosirea vitaminelor în dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică s-a bazat pe caracterul antioxidant al unora dintre ele (β-caroten , vitamina C , vitamina E ).

CAPITOLUL 5

FABRICAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE

CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ

                                5.1. Procese tehnologice

Tehnologia obținerii produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică reprezintă o specialitate a chimiei organice, caracterizată prin specificitatea operațiunilor, a utilajelor și a metodologiei de lucru.

Operațiile sunt, în general, fizice, de condiționare a amestecurilor obținute din materiile prime folosite conform recepturilor.

Materialele prime necesare obținerii produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică nu fac obiectul domeniului, ci sunt procurate din alte industrii chimice.

Ele sunt subsțante de proveniență naturală sau sintetică obținute prin tehnologii bazate pe procesele chimice fundamnetale.

Tehnologiile de obținere a produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică pot fi grupate prin ceea ce au ele în comun,funcție de produsul final ce trebuie realizat.                                                  

În cadrul fiecărei linii de fabricație, prin schimbarea rețetelor atât din punctul de vedere al materiilor prime chimice cât și al dozarii lor, se pot obține variante de produse finite care să difere între ele prin culoare și consistență .

5.2.Operații specifice folosite pentru prepararea

dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică

Așa cum s-a putut constata, indiferent de produsul fabricat, tehnologia produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică se bazează pe câteva operații comune ce au un caracter general, ca topire,solubilizare,decantare, filtrare, amestecare, (malaxare) etc. , operații ce se realizează în utilaje specifice.

De menționat este faptul că utilajele necesare realizării operațiilor de sinteză și condiționare a produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică sunt specifice domeniului.

Procesul tehnologic constă în :sitarea componentilor ,omogenizarea acestora în malaxoare orizontale ,încorporarea coloranților, omogenizați perfect și diluați în prealabil într-o parte din corpul pudrei ,încorporarea carbonatului de magneziu parfumat în masa colorată ,trecerea prin mori forplex sau omogenizare tip ventilatoare,respectiv instalații de micronizare , ambalare .

Procedeele emipirice de obținere a produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică au fost mult depășite , în prezent formularea lor se bazează pe cunoașterea morfologiei, histologiei , fiziologiei pielii , pe utilizarea unor materii prime , unele extrem de moderne și de progresele în domeniul tehnologiei aplicate la obținerea lor .

Tehnicile științifice actuale au permis optimizarea aspectului , stabilității și eficacității produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică.

Așa cum s-a putut constata, indiferent de produsul fabricat, tehnologia produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică se bazează pe câteva operații comune ce au un caracter general:topire;solubilizare ;decantare ; filtrare; amestecare (malaxare) etc.

De menționat este faptul că aceste operații ce se realizează în utilaje și sunt supuse unor scheme de sinteză și condiționare

Din punct de vedere chimic, în timpul macerării au loc o serie de procese, lente: esterificari și alcoolize, care conduc în final la obținerea unui grad de finețe superior celui avut anterior.

Procesul tehnologic constă în :

-sitarea componentilor ;

-omogenizarea acestora în malaxoare orizontale;

– încorporarea coloranților omogenizati perfect și diluați ;

-încorporarea carbonatului de Mg parfumat în masa colorată ,trecerea prin -mori forplex sau omogenizare tip ventilatoare,respectiv instalații de micronizare;

-ambalare .

Așa cum s-a putut constata, indiferent de produsul fabricat, tehnologia produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică se bazează pe câteva operații comune ce au un caracter general : topire ,solubilizare,decantare ,filtrare, amestecare, (malaxare) .

Operația de topire,este prima operație la fabricarea oricărei creme sau emulsii sau când se folosesc grăsimi sau uleiuri în rețete,se efectuează în vase (cazane) cilindrice din oțel inoxidabil sau emailate  prevazute cu manta dubla,fiind și pereți dubli ,numiți și cazane duble dublicator,având capacitati de 50 – 100 litri.

Incălzirea se efectuează prin mantaua dublă cu abur sau apa caldă.

 Pentru golirea ușoară, cazanele de topit sunt prevăzute cu dispozitive de basculare sau, după caz, transvazarea grăsimilor topite se face  cu  pompe.

În mod obligatoriu,materiile prime topite se filtrează printr-un filtru simplu (pânza de filtru textilă,de nailon sau pânza fină metalică,inoxidabilă),ce reține impuritățile mecanice în suspensie sau decantate la fundul cazanului.

Decantarea se efectuează fie în aparatele în care s-a facut solubilizarea, fie în vase și rezervoare speciale.Vasele sau rezervoarele pentru decantare au fundul conic.Concomitent cu decantarea, prin depozitarea convenabilă are loc și procesul de maturizare a produselor.

Filtrearea se efectuează pentru produse decantate, dar mai ales nedecantate. Se folosesc filtre și materiale filtrante, având diverse grade de finețe. Filtrarea se efectuează, de obicei, sub presiune prin filtre-prese prevăzute cu rame .

Emulsionarea și omogenizarea sunt operații de baza pentru fabricarea dermatocosmeticelor cu acțiune anticelulitică.Particulele fazei dispersate ajung la dimensiuni de 0,1 până la 10 μ. Operațiile au loc în malaxoare.

După malaxare se continuă omogenizarea prin trecere pa valturi din V2A, cu turații crescânde. Astfel, de exemplu, în cazul a trei valțuri, turația este de 40,80 și respectiv 120 rotații/minut

Separatorul – omogenizator realizează separarea particulelor fine de  cele grosiere, cu ajutorul unui curent de aer.Ventilatorul ,printr-un curent  de aer de sus în jos, împrăștie pulberea .

Turnarea produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică având o consistență solidă se toarnă în forme speciale,răcite în continuare în dulapuri tip frigider cu funcționare programată.

Formele sunt construite din aliaje cromate , bronz fosforos și din plastic.Mașinile de turnare sunt rotative.

5.3.Utilaje specifice folosite pentru prepararea dermatocosmeticelor

cu acțiune anticelulitică

Din punct de vedere al utilajelor specifice,ele se folosesc atât pentru pregătirea materiilor prime, precum și pentru efectuarea proceselor propriu-zise , au o flexibilitate și  o elasticitate din punct de vedere al sorturilor (tipurilor)  de produse care se obțin.

Trebuie menționat faptul că utilajele necesare realizarii operațiilor de sinteză și condiționare a produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică sunt specifice domeniului.

Din punct de vedere al utilajelor specifice,ele se folosesc atât pentru pregătirea materiilor prime, precum și pentru efectuarea proceselor propriu-zise , au o flexibilitate și o elasticitate din punct de vedere al sorturilor de produse care se obțin .

CAPITOLUL 6

PREZENTAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE CU ACȚIUNE ANTICELULITICĂ

6.1.Factorii respiratori ai pielii

Factorii respiratori ai pielii, numiți și factori de țesut respirator, au fost utilizați în produse cosmetice pentru capacitatea lor de reannoire și revitalizare a pielii. Acești factori revitalizează metabolismul celular prin stimularea respirației celulare.

Capacitatea de stimulare a respirației celulare și a metabolismului celular poate fi determinate prin testul Warburg, care măsoară consumul de oxigen al celulelor.

Cum respirația și metabolismul celular crește, va crește și energia celulară, după cum reiese din creșterea nivelului de ATP.

Deși au fost izolați numeroși compuși cu rol în respirația celulară, sursa cea mai bogată o reprezintă drojdia de brutarie.

Spre deosebire de beta-glucani care sunt izolați din peretele celular drojdiei de bere, acești compuși care stimulează respirația celulară sunt extrași din citoplasma.

Aceste elemente conțin în general componente citoplasmatice, mitocondriale cu rol în sporirea energiei celulare.

Odată cu creșterea varstei apare o oboseală fiziologică ce se agravează de stresul oxidativ și de factorii de mediu.

Prin adăugarea unor extracte mitocondriale citoplasmatice în produsele cosmetice se produce stimularea respirației celulare, urmată de un metabolism celular sporit ce conduce la creștera vitalității și reannoirea celulelor.

6.2.Poli-hidroxiacizii (PHAD)

Poli-hidroxiacizii sunt următoarea generație de alfa-hidroxiacizi. În aceasta categorie intră acidul gluconolactic și acidul lactobionic, care sînt molecule structural mai mari decat AHA și oferă o penetrare mai lentă în piele și mai puține efecte secundare.

În plus, față de beneficiile exfoliante ale AHA, oferă beneficii suplimentare prin imbunatatirea barierei dermice si un plus de hidratare.

Astfel se explică posibilitatea utilizării acestor substanțe și în cazul pielii sensibile.Deoarece acesti poli-hidroxi-acizi au și pigmentații antioxidante, ele pot fi folosite si pentru prevenirea aparitiei celulitei.

6.3.Alfa-hidroxiacizii (AHA)

Cu aproximativ 25 de ani înaintea intrării pe piața cosmetică a acidului glicolic, la inceputul anilor 1990 acidul lactic a fost descris ca parte constituientă a factorului natural de hidratare, fiind cu success utilizat în hidratarea pielii si impiedicarea aparitiei celulitei.

Efectele alfa-hidroxi-acizilor (AHA) sunt determinate de pH, dar și de contracția acestora.

Deși acești acizi organici se regăsesc în general în fructe, cum ar fi fructele citirice (acidul citric), merele (acidul malic), struguri (acidul tartric), doi dintre cei mai utilizați alfa-hidroxi-acizii nu sunt componente ale fructelor.

Acidul glicolic este obținut din trestia de zahăr, acidul lactic se obține din lapte. Se cunosc o serie de beneficii prin utilizarea AHA în produsele de îngrijire apielii, deoarece-i conferă un aspect mai tanăr.

Ar fi ideal că acesti acizi să fie cuplați cu retinoizii și agenții de depigmentare pentru a spori efectele anti-age si previne aparitia celulitei.

6.4.Coenzima Q10

Coenzima Q10 este un puternic inhibitor al radicalilor liberi, cu rol deosebit în inhibarea peroxizilor lipidici din membranele plasmatice.

Aceasta joacă un rol important în producția de energie celulară prin producerea de ATP. Prezenta coenzimei Q10 în mitocondrii poate juca un rol important in prevenirea stresului oxidativ.

Pe măsură ce îmbătrînim nivelurile de coenzima Q10 și producția de energie celulară scad, însă printr-un aport suplimentar se poate aduce o îmbunătățire reală.

Majoritatea informațiilor despre coenzima Q10 se bazează pe administrarea acesteia pe cale orală.

6.5.Vitamina A

Utilizarea locală a vitaminei A a fost cel mai intens aspect studiat în dermatologie. Retinolul (forma propiu-zisa a vitaminei A) joacă un rol important în dezvoltarea pielii, în creșterea și diferențierea keratinocitelor.

Capacitatea vitaminei A de a încetinii foto-îmbătrînirea și îmbătrînirea face posibila utilizarea retinolului în orice tratament cosmetic.

Prin utilizarea locală vitamina A diminuează semnele îmbătrînirii prin reducerea liniilor fine și a ridurilor. În plus se resimte o normalizare și o îmbunătățire a elasticitatii pielii impiedicand in mod automat aparitia celulitei.

Vitamina A aduce un aport suplimentar texturii pielii printr-un plus de luminozitate, mai ales cînd sunt asociate în formula și substanțe depigmentante.

Vitamina A este o molecula anhidra, a cărei structura a fost modificata și divizată în mai multe forme structurale diferite.

Prima generație cuprinde acidul trans-retinoic (tretinoin) și izomerii sai: 9-cis-si 13-cis (izotretinoin).

Acidul retinoic are rol în creșterea, diferențierea și normalizarea pielii prin recunoașterea și legarea de receptorii specifici ai acidului retinoic: RAR si RXR, care funcționează ca liganzi de transcriere.

Acești receptori se leagă de ADN și activează transcripția. Produsele cosmetice care conțin derivați de vimina A conțin retinol, retinaldehida, retinol palmitat.

Retinolul și retinaldehida reprezintă forme intermediare de trecere de la retinol la acidul retinoic, forma naturală. Cele mai frecvente forme utilizate sunt retinolul și palmitatul de retinol.

Despre retinol se știe că are capacitatea de penetrare mai pronunțată decît retinaldehida, palmitatul de retinol și chiar acidul retinoic.

Retinolul este forma cea mai abundentă de vitamina A din piele existența în tegument; cu toate acestea, este extrem de sensibilă la lumina și aer în timpul îngrijirii pielii.

Dacă retinolul nu este manipulat în condiții corecte, acesta va oxida repede și va rezulta un produs dăunător, iritant.

6.6.Produse anticelulita existe pe piata

Vichy Cellu Destock 

crema anti celulita

Nivea Q10 Plus 

gel pentru fermitate anticelulita

Babaria Aloe Vera 

crema de corp anti celulita

Topvet Body Care 

gel pentru masaj atenueaza aspectul celulitei

Diet Esthetic Body 10 

gel racoritor anti celulita

ULEI CREMA ANTICELULITIC

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie mentionat faptul ca aparitia celulitei antrenează o serie de modificări morfologice și funcționale ale organismului, unele din acestea putand fi detectate, constituindu-se in indicatori ai imbatranirii.

Pe baza acestor indicatori se poate preciza varsta biologică a unui subiect care, în condiții ideale, se confundă cu vîrsta cronologică.

În acest caz e vorba de îmbătrînire normală sau ortogera. În cazurile în care varsta biologică e mai mare decat cea cronologică este vorba de o îmbătranire accelerată, deseori patologică, iar în cazul în care este mai mică ne aflăm în fața unei îmbătrîniri întarziate.

O dată cu varsta pielea își pierde din elasticitate devine tot mai uscată, întrucat stratul de grăsime de dedesubt dispare.

Aparitia celulitei implică o scădere a hormonului de creștere (GH), provoacă un declin în sistemul imunitar ceea ce determină și o creștere a nivelului de oxigen și a radicalilor liberi.

Pielea suferă consecințele scăderii hormonului de creștere de la nivelul tisular la celular. Apar modificări și în percepția senzorială, în reglarea termica si in clearance-ul chimic.

Modificari suplimentere de imbatranire a pielii includ aplatizarea jonctiunii dermico-epidermica, ceea ce duce la scaderea suprafetei de contact intre derm si epiderma.

Această schimbare poate compromite schimburile dintre nutrienti si mediatorii pielii. Exista o scadere la nivelul epidermei, a unei proteine menite de a lega filamentele de keratina cu microfibre ceea ce contribuie la uscaciunea pielii si exgolierea ei.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Nenițescu-Dermaologie ,editura Rdical,2009

Ludmila Cosmovicu ,L.Zisu-Caleidoscop Cosmetic,Editura All, 2010

Alfred Adler-Cosmetica modernă,Editura Iri, București

Claudiu Vodă,Nicolae Predescu-Formularea cremelor,Editura Radical, Craiova , 2012

Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,Editura Medicală, București,2000

Dan Forsea ,Raluca Popescu,Cătălin Mihai Popescu-Compendiu de dermatologie,EDitura Medicală, București,1999

Victoria Hârjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , Editura. Ceres , Cluj-Napoca , 2003

Dr.Darius P. –Cosmetica Modernă , Editura Medicală , București , 2007

Dr. Marin Voiculescu – Pielea și Cremele aplicate , Editzra Medicală , București , 1999