Formele Creditului In Romania

ANALIZA FORMELOR CREDITULUI IN ROMANIA

Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:

1. In functie de perioada de acordare:

● Credite pe termen scurt, respectiv, operatiuni de impumut pe termen pana la 1 an pentru supimentarea mijloacelor circulante;

● Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni de export-import sau investitii;

● Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii de amploare, retehnologizare.

In fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure sa rambursarea creditului/ratelor de credit se va face la scadenta, in caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de cei ce i-au incredintat fondurile spre pastrare.

2. In functie de debitorii bancii (beneficiarul creditului):

● Credite acordate persoanelor fizice, in principal, pentru constructia de locuinte, achizitionarea de autoturisme, carti de credit, etc.

● Credite acordate persoanelor juridice-agenti economici.

Pentru a face fata cheltuielilor productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfaca numai nevoile temporare de lichiditati, sprijinind in principal, activitatile rentabile.

3. In functie de destinatie :

● Credite pentru activitatea de baza, acordate pentru activitatea curenta si de investitii. In perioada actuala, creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de banci.

– Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru desfasurarea activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrari si servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc). Aceste credite intra la scadenta, rata dobanzii stabilindu-se diferentiat dela banca la banca si garantate cu gaj cu sau fara deposedare de marfuri, ipoteca si cesiunea creantelor.

– Credite pentru investitii acordate pentru achizitia sau construirea unor cladiri folosite de firma in activitatea sa, hale industriale, sedii, spatii comerciale sau pentru achizitia de utilaje, echipament, soft-uri, modernizari si retehnologizari etc ; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu si uneori chiar lung. Angajarea unor asemeneacredite devalori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de proiectare, de constructie si apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade de gratie, atat pentru rambursarea imprumutului (uzual 1 sau 2 ani, dar uneori si 5 ani), cat si pentru dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).

Garantia materiala a acestui vredit este insasi investitia plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tip de credit ridica o serie de riscuri deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre ele materializandu-se in dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu si lung.

● Credite pentru export-import – vizeaza activitatea de comert exterior.

Diversitatea operatiunilor de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acest domeniu.

Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o serie de facilitati producatorilor (prefinantare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) de multe ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru ca operatiunile de export sa fie “motor” pentru economie, factor important in cresterea resurselor valutare.

La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati in acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri de acreditive de import, etc.) utilizarea, costul si rambursarea acestui tip de credite. In plus, operatiunile de export si import preleveaza tehnicilor de finantare pe termen scurt, iar pentru investitiile internationale specifice sunt finantarile pe termen lung ceea ce presupune in majoritatea cazurilor surse externe, fie de la banci straine, fie de la organisme internationale.

O alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea si dimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante prezente si viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fost finantat).

● Credite de consum sunt tipul de credite p etermen scurt sau cel mai mult pe termen mijlociu acordate persoanelor fizice si sunt destinate sa acopere costul bunurilor si serviciilor de xcare beneficiaza prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat si prin costul pe care il comporta.

4. In activitatea practica regasim si alte tipuri speciale de credite ce se acorda agentilor economici :

● Credite de trezorerie reprezinta raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatile curente ale societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate in stransa corelare cu dobanda pietei si garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la banca creditoare.

● Liniile de credit presupun efectuarea creditarii, fie prin cont curent, fie prin cont de imprumut. Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, de regula, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente, bonitatea societatii, notorietatea publica a acesteia, precum si de posibilitatile de garantare a liniei de credit. Intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari si sursa acestui tip de credit este una atrasa, c osturile sunt implicit mai ridicate.

● Creditele pe obiect presupun raporturi de credit in care obiectul creditarii este foarte bine delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila, achizitionarea unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase si este garantat de regula cu active fixe.

● Credite preferentiale – raporturi de credit izvorate din acte normative ale statului roman care prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex. : sprijinirea activitatii de export sau a agriculturii prin facilitatile dce dobanda).

● Creditele pentru stocuri si/sau cheltuieli sezoniere- se acorda agentilor economici care constituie stocuri de materii prime si produse agricole, agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala etc. Ele se acorda, in special, pentru agricultura.

● Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altor instrumente de plata (scrisori de credit) ce reprezinta o relatie de credit de un tip special, solicitat de agentii economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilitati. Mentionam ca valoarea creditului acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cu valoarea scontului.

5. In functie de calitatea lor:

● Credite performante- reprezinta angajamntele de plata ale societatilor comerciale fata de banca, onorate la scadenta. Derularea lor se face in conformitate cu contractul de credit incheiat si cu normele interne bancare.

● Credite neperformante- reprezinta angajamente de plata asumate de societatile comerciale care nu isi achita la timp obligatiile, generand credite restante si dobanzi neachitate cu consecinte directe asupra activului, solvabilitatii si a cheltuielilor bancii prin construirea de provizioane intr-un volum mare.

RISCUL IN CREDITARE. ANALIZA NON FINANCIARA

Riscul in creditare reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere datorita incalcarii obligatiilor debitorilor, prevazute in contractul de credit. Pierderea consta in nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum si a dobanzilor aferente. Riscul de creditare mai este numit si risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare cand imprumuturile nu sunt rambursate in volumul si la termenul stabilit. Riscul de credit este in corelare cu riscul de reinvestire. Banca inregistreaza pierderi nu numai datorita faptului ca imprumutul si dobanzile nu au fost rambursate in volumul si la termenul stabilit, ci si datorita faptului ca nu a reinvestit la timp sumele pe care trebuie sa le primeasca.

Astfel o banca trebuie sa incaseze o rata de credit si dobanda aferenta la data de 1 martie si le incaseaza abia pe 8 martie, banca pierde dobanda pe care a obtinut-o prin plasarea sumei respective pentru o saptamana. Pentru a reduce riscul de credit, banca trebuie sa analizeze in amanunt activitatile clientilor si sa evalueze factorii care ar putea influenta negativ derularea afacerii si pot induce pierderi in firma, periclitand rambursarea ratelor creditului in volumul si la termenul stabilit.

Din analiza non-financiara trebuie sa rezulte factorii de risc care pot influenta negativ activitatea firmei.

Aceasta analiza de risc trebuie sa cuprinda :

A. Analiza factorilor de risc din mediu extern – are mai multe componente – analiza mediului din punct de vedere social, tehnologic, economic.

Mediul social

Principalele elemente care trebuie urmarite in aceasta analiza sunt : aspectele demografice privind populatia (evolutia demografica, schimbari in structura pe varste a populatiei), schimbari in stilul de viata al populatiei, atitudinea fata de afaceri, valori culturale ale zonei.

Cresterea sau scaderea populatiei poate influenta cererea de produse sau servicii.

In aceasta perioada tara noastra se confrunta cu o scadere demografica accentuata ce poate afecta negativ nivelul cererii. Acest aspect trebuie studiat in plan regional, o importanta deosebita avand si structura pe varste a populatiei. Distribuirea veniturilor in randul populatiei poate avea un efect asupra cererii de produse si servicii. Astfel, o discrepanta mare intre venituri poate afecta cererea, iar o distributie mai echilibrata are un efect benefic pentru dezvoltarea afacerilor.

Mediul economic

Stadiul actual si de viitor al economiei poate influenta dezvoltarea unei firme. Cativa factori macroeconomici care isi pun amprenta asupra unei afaceri sunt: stadiul ciclului economic (recesiune, refacere, boom), tendinta evolutiei, politica monetara, politica fiscala, balanta de plati.

Recesiunea de cele mai multe ori duce la un nivel al ratei somajului, care influenteaza negativ cererea de produse si servicii. In acest context, firmele care produc si comercializeaza produse cu cerere inelastica pot avea o buna cifra de afaceri, iar firmele care produc si comercializeaza produse de lux se vor confrunta cu o scadere a vanzarilor. In perioada de boom economic, creste venitul populatiei, somajul scade, cererea fiind mare permitand o crestere a vanzarilor. In cazul inflatiei ridicate, valoarea efectiva a banilor scade. Firmele care vand pe credit vor constata ca banii incasati dupa o anumita perioada de timp sunt mai putini in termeni reali, ceea ce afecteaza costurile de aprovizionare si de salarii, conducand la micsorarea profiturilor. Acest lucru conduce la reducerea fondului de salarizare, somaj si deci la micsorarea cererii pentru produse si servicii.

Intr-o economie cu rata scazuta a inflatiei, afacerile sunt mult mai stabile, firmele controlandu-si mai usor costurile. Acest liucru are un impact pozitiv asupra stabilitatii salariilor ducand la cresterea cererii de produse si servicii. Exporturile sunt de asemenea, stimulate in conditiile unei rate scazute a inflatiei, catre tari cu o rata a inflatiei mare, care vor importa bunuri mai ieftine decat pe piata interna. Politica monetara a unei tari este implementata de banca centrala. Exista 2 indicatori importanti de politica monetara care influenteaza desfasurarea afacerilor: rata inflatiei si cursul de schimb valutar. Cu cat rata inflatiei este mai mare, cu atat accesul la credite este mai scump si mai greoi. In perioadele cu rata ridicata a inflatiei, fluxurile monetare ale unei afaceri sunt influentate negativ, crescand in permanmenta costurile de capital si de dobanda. O rata scazuta a inflatiei stimuleaza investitiile firmelor si pe consumatori sa cumpere mai mult, vitalizand economia.

Cursul de schimb valutar are un impact pentru firmele de comert exterior. O depreciere a cursului valutar, in anumite limite, stimuleaza exporturile.

Un sistem fiscal stufos cu valori ridicate ale taxelor si impozitelor va reduce profiturile firmelor si veniturile populatiei, ceea ce va conduce la diminuarea investitiilor si a cererii de produse si servicii.

Deficitul de cont curent al balantei de plati are un impact negativ asupra economiei deoarece sunt mai putine fonduri disponibile pentru investitii. De asemenea, soldul balantei de plati poate influenta rata dobanzii si cursul valutar. Un sold pozitiv al balantei de plati va duce la scaderea ratei dobanzii, deoarece va fi o cerere de imprumut mai mica. De asemenea, va duce la aprecierea monedei nationale, ceea ce este bine pentru cei care calatoresc in strainatate, dar poate avea un impact negativ asupra exporturilor.

B. Analiza factorilor de risc interni ai firmei

Ciclul de viata al produsului

Toate firmele trebuie sa cunoasca care este stadioul produsului lor, in cadrul ciclului de viata. Exista 4 stadii:

– stadiul de inceput (cand produsul este introdus si testat pe piata);

– stadiul de crestere (in care clientii sunt convinsi de calitatea produslui si vanzarile cresc);

– stadiul de maturitate (este perioada cu vanzari maxime, profitabilitatea mare si fluxuri monetare importante);

– stadiul declinului (cand vanzarile scad dintr-o data, sau scad treptat).

Cauzele scaderii sunt: necesitatea produsului dispare, aparitia unui produs mai bun sau mai ieftin, clientii s-au saturat de produs. Dupa o scadere importanta a vanzarilor, produsul este scos de pe piata. Pentru a evita riscul scaderii vanzarilor si, implicit, a profitabilitatii firmei, produsul trebuie reinnoit in stadiul de maturitate. Fie produsul existent este imbunatatit sau se propune pietei un produs nou, care sa-l inlocuiasca. Firma trebuie sa cunoasca in permanenta stadiul de dezvoltare in care se afla produsele sale, pentru a propune noi produse in momentul in care cele anterioare ajung la stadiul de maturitate, evitand astfel scaderile de vanzari ce pot duce la o lipsa de lichiditate si mai grav, la faliment.

Tehnologia folosita

O tehnologie moderna conduce la costuri mai mici, ceea ce inseamna posibilitatea de a stabili preturi mai atractive si un avantaj fata de concurenta.

Capacitatea manageriala

Echipa manageriala este foarte importanta pentru realizarea obiectivelor firmei. In cazul I.M.M., intreprinzatorul trebuie sa aiba anumite calitati personale, indemanari si competente pentru a reusi sa conduca firma cu succes: incredere in sine, determinare, asumarea responsabilitatilor, ambitie, putere de munca, angajament, finalizare a lucrarilor incepute, bun organizator, negociator, putere de convingere, gandire strategica, abilitate de vanzare, luarea deciziilor in conditii de incertitudine totala, inovator si creativ, abilitatea de a transpune ideile in practica.

Managerul trebuie sa stabileasca obiectivele pe termen scurt si lung, functie de resursele pe care le are la dispozitie. In acest sens, gandirea strategica si capacitatea de intuitie sunt foare importante, precum si transpunerea strategiilor in planuri de afaceri realiste pentru fiecare perioada de activitate a firmei.

C. Analiza pietei

Clientii sunt foarte importanti pentru orice tip de afacere. Abilitatea de a identifica si de a satisface nevoile clientilor este cheia reusitei pentru afaceri. Atat managementul cat si personalul unei firme trebuie sa acorde prioritate maxima necesitatilor si cererilor care vin din partea clientilor. Este foarte important pentru firma sa elaboreze un plan de marketing din punct de vedere al clientilor, produselor, preturilor, canalelor de distributie si al competitiei. Un astfel de plan trebuie sa cuprinda informatii desore: piata (dimensiunea pietei si structura demografica pe varste, sexe, profesiuni, segmentul de piata pe care il detine firma in comparatie cu concurenta, localizarea regionala a clientilor, posibilitatea de segmentare a clientilor si a pietei, posibilitatea de penetrare pe noi piete), produs (cercetarea pietei in vederea oferirii de pachete de produse sau servicii, analiza punctelor forte si slabe ale produselor sau serviciilor oferite de firma, in comparatie cu cele ale concurentei, testarea pe piata a noi produse si servicii si evaluarea viabilitatii acestora), promovarea si reclama, pret (compararea cu preturile practicate de concurenta, efectul schimbarii de pret cererii de produse si servicii), distributie (analiza costurilor de transport, eficienta canalelor de distributie).

Factorii de succes ai unei afaceri pot fi grupati in mai multe categorii:

tehnologii (cercetare si dezvoltare, capacitatea de inovare) ;

de productie (costuri mici de productie, calitatea procesului de productie, grad mare de utilizare a mijloacelor fixe, acces usor la materiile prime, productivitatea muncii, flexibilitatea procesului de productie pentru un numar mare de modele si marimi) ;

de distributie (spatii mari pentru comert cu amanuntul, magazine proprii, costuri miciu de distributie, distributie rapida, locatii in zone comerciale importante) ;

de marketing (personal de banzari bine pregatit si eficient, ambalaje atractive, perioada de garantie pentru produse si servicii, promovare si reclama adecvate, imagine buna pe piata) ;

de management (structura organizationala adecvata, abilitatea de a raspunde prompt la schimbarile de mediu si de piata, sistem informatic eficient, acces la surse de informare).

RISCUL IN CREDITARE. ANALIZA FINANCIARA

Bilantul

Bilantul reflecta pozitia financiara a societatii intr-un anumit moment.

Informatiile de baza continute in bilant privesc activele, ce sunt evidentiate in partea stanga si pasivele societatii, ce sunt evidentiate in partea dreapta a bilantului.

Activele

Activele sunt elemente patrimoniale ale societatii, cum ar fi: cladiri, instalatii, stocuri, disponibilitati banesti in casa si la banci, active financiare si active necorporale (ex.: licente, patente).

Pasivele

Pasivele reprezinta sursele de finantare ale elementelor de active si sunt formate, in principal, din fondurile proprii (capital social, rezerve, profit, etc.) si surse atrase (credite bancare, imprumuturi).

Cele doua parti care formeaza bilantul trebuie sa fie intotdeauna egale intre ele.

Active = Pasive

Elemente patrimoniale detinute Surse de finantare

Cea mai importanta functie a bilantului este aceea de a prezenta informatii proprietarilor si managerilor societatii despre patrimoniu existent la un moment dat, cat si despre sursele de finantare, capitaluri proprii si surse atrase.

De asemenea, personae din afara ar putea fi intersate de activitatea si valoarea societatii, bilantul putandu-le oferi informatiile dorite. Acestea pot fi chiar bancile de la care societatea ar putea solicita credite.

Activele cuprind elemente de patrimoniu detinute de societate: active fixe, circulante si financiare, plus active de regularizare. Activele fixe cuprind active necorporale, corporale si financiare.

Activele necorporale sunt fara o existenta fizica determinate, avand o durata de viata indelungata. Ele include urmatoarele: cheltuieli preliminare ocazionate de finantarea societatii, ca si cheltuielile initiale de cercetare-dezvoltare, patente, concesiuni, licente, marci, francize, drepturi de autor, fondul social.

Activele corporale includ: terenuri si cladiri, fabrici si utilaje, unelte si instalatii.

Toate activele fixe corporale trebuie sa fie asigurate, intrucat lipsa asigurarii, sau asigurarea neadecvata, constituie un risc, atat pentru intreprindere, cat si pentru creditorii sai.

Activele financiare includ: titluri de valoare (actiuni, obligatiuni), plasamente pe termen lung.

Activele circulante sunt elemente ce se pot converti rapid in numerar, de obicei intr-o perioada de un an sau pe parcursul ciclului normal de exploatare. Ele include: stocuri, creante, titluri de plasament pe termen scurt, disponibilitati banesti.

Stocurile constau in materii prime, bunuri cumparate pentru revanzare, diverse (combustibil, piese de schimb, furaje pentru animale, seminte), productia nedeteminata, produse finite, produse secundare, animale, ambalaje, lazi si containere, obiecte de inventar.

Consilierul de credit ar trebui sa faca o analiza amanuntita a elementelor inclse in stocuri, pentru a vedea daca nu sunt cuprinse in mod eronat si elemente lipsite de valoare, cum ar fi si cele care s-au deteriorate din cauza trecerii timpului, demoarii sau stocarii necorespunzatoare.

Creantele sunt sume datorate unei societati pentru bunuri sau servicii vandute pe credit, prin cambii sau bilet la ordin. In general, ele au scadenta dupa 30, 60 sau 90 de zile de la furnizarea bunurilor sau serviciilor.

Creantele inseamna pentru o societate probabilitatea intrarii de lichiditati la anumite date viitoare. Daca acestea nu sunt incasate, pozitia financiara a societatii poate fi periclitata prin lipsa de lichiditati. De aceea, credibilitatea debitorilor, care pot sau nu sa plateasca la data stabilita, este foarte important. Daca creantele unei societati reprezinta mare parte din vanzarile totale ale acesteia, atunci aceasta ar putea indica probleme viitoare legate de lichiditati.

Titlurile de plasament pe termen scurt sunt titluri cumparate de o societate in scopuri speculative. Ele se deosebesc de activele financiare prin faptul ca sunt pastrate doar o perioada scurta de timp. Ele includ, atat actiunile si obligatiunile emise de alte societati, cat si obligatiunile guvernamentale, ce sunt foarte usor de valorificat, precum si propriile actiuni si obligatiuni rascumparate.

Toate aceste titluri sunt inregistrate la pretul de cumparare, care poate fi mai mare sau mai mic decat pretul current de piata. Actiunle si obligatiunile cumparate la un prêt mai mic decat cel current de piata, reprezinta o valoare ascunsa in bilant, si invers, daca sunt cumparate la u n prêt mai mare decat cel current de piata, reprezinta o pierdere ascunsa.

Disponibilitatile banesti (conturile la banci si casa) sunt active pastrate intr-un deposit bancar al societatii sau in conturi de economii, de asemenea include acreditivele sau banii din casa. Aceste elemente de numerar si cvasi-numerar sunt cele mai lichide active ale unei societati.

Activele de regularizare cuprind in avans si diferentele de conversie.

Cheltuielile in avans include chiria platita in avans sau revedentele, anumite taxe platite in avans, prime de asigurare neexpirate si cheltuieli pentru reparatii majore neprevazute. Ele constituie cheltuieli pentru perioade contabile viitoare sau cheltuieli repartizate pe mai multi ani, cum ar fi cele de cercetare-dezvoltare

Diferentele de conversie. Cumpararile de valuta sunt inregistrate in bilant la rata de schimb din momentul cumpararii. La sfarsitul anului financiar depozitele in valuta ale societatii sunt evaluate in lei la rata de schimb din acel moment. Din cauza fluctuatiilor ratei de schimb valutar, invariabil, va exista o diferenta intre valoarea in lei a sumelor detinute in valuta la sfarsitul anului si suma in lei platita pentru a achizitiona aceasta valuata.

Primele privind rambursarea obligatiunilor. La scadenta obligatiunile sunt rascumparate la valoarea nominala. Totusi, inainte de scadenta ele pot fi rascumparate la pretul pietei. In cazul unei prime (suma platita peste valoarea nominala), aceasta va fi inregistrata sub acest titlu.

Pasivele sunt formate din: capitaluri proprii, provizioane, passive curente, datorii pe termen lung si passive de regularizare.

Capitalurile proprii includ: capitalul social, prime legate de capital, rezerve, diferente de reevaluare a activelor, sume nedistribuite din profitul afferent perioadei anterioare, profit net din perioada curenta si subventii pentru investitii.

Rezervele sunt formate din rezerve legale, statutare, alte rezerve.

Diferentele de reevaluare reprezinta valoarea actuala (mai mare) minus valoarea inregistrata (mai mica) a activelor reevaluate conform reglementarilor legale. Conform acestor reglementari, diferentele respective sunt incorporate in rezerve sau in capitalul social.

Rezultatul exercitiului anterior (profit sau pierdere) reprezinta profitul nedistribuit sau pierderea neacoperita de la sfarsitul anului financiar anterior. Adunarea Generala a Actionarilor decide daca profitul (daca exista) a fi distribuit sau amanat la sfarsitul fiecarui an financiar.

Profitul sau pierderea reprezinta rezultatul financiar al anului contabil curent. Profitul constituie fonduri ce sunt disponibile pentru distribuirea catre actionari (ca dividende) sau catre proprietari, sau pentru investitii (profit recapitalizat). Subventiile sunt bani acordati din fonduri publice in scopul investitiilor productive.

Pasive curente – sunt datoriile pe termen scurt ale societatii. Ele sunt, de regula, platite in anul in curs sau in timpul ciclului normal de exploatare al activitatii. Efectele comerciale si datoriile ce trebuie platite bancilor sau furnizorilor, ca si alte credite pe termen scurt si cheltuielile accumulate constituie pasivele curente ale societatii. Cheltuielile acumulate include toate felurile de cheltuieli constante, dar care nu au fost inca platite, cum ar fi dividendele si dobanda ce trebuie platite, Impozitele, avansuri primite de la clienti plus partea curenta a datoriilor pe termen lung, adica ce trebuie platit in urmatoarele 12 luni.

Datoriile pe termen lung.

Bilantul trebuie sa contina valoarea de rascumparare a obligatiunilor emise de societate si care nu au ajuns la scadenta inca, precum si suma creditelor pe termen mediu si lung, mai putin partea curenta a acestor datorii.

Pasivele de regularizat includ: veniturile anticipate ce au fost inregistrate, dar nu au fost inca incasate.