Forme Moderne de Comert Prezente pe Piata din Romania

INTRODUCERE

În România formele moderne de comerț s-au dezvoltat odată cu apariția internetului și modernizarea tehnologie, punându-se un accent major pe comerțul electronic, atât pentru eficientizarea timpului cumpărătorilor, dar și pentru creșterea vizibilității pe piață a comercianților.

Prezenta lucrare ”Forme moderne de comerț prezente pe piața din România” este structurată pe trei capitol, iar scopul acesteia este acela de a pune în evidență avanatajele pe care o societate comerciale le are comercializând produsele online.

În primul capitol ”Abordări conceptuale prinvind comerțul” este prezentată definirea comerțului și ce reprezintă actele de comerț, evoluția comerțului din cele mai vechi timpuri până în prezent, de la troc la achiziționarea produselor cu cardul. De asemenea, tot în acest capitol sunt prezentate formale generale de comerț.

În cel de-al doilea capitol ”Comerțul cu amănuntul cu accent pe formale moderne” este detaliat conceptul de comerț cu amînuntul, cum este acesta prezent pe piață și ce funcții are. Totodată, sunt prezentate formele de comercializare în rețelele de magazine, comerțul tradițional și nu în ultimul rând, sunt indetificate principalele avantaje ale comerțului electronic.

”Studiu de caz – Analiza diagnostic a domeniului comercial electronic la S.C. Resonance Advertising S.R.L” reprezintă cel de-al treilea capitol al prezentei lucrări și scoate în evidență faptul că în societatea modernă, comerțul electronic este necesar oricărui comerciant. În primul subcapitol se prezintă evoluția comerțului online în România, de la apariția primului magazin de tipul acesta până în prezent. De asemenea, s-a făcut un studiu de caz pe o societate comercială ce are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul electronic, astfel analizăndu-se domeniul comercial al acesteia.

Comerțul electronic reprezintă un bun instrument de vizibilitate pe piață atât pentru micii comercianți, dar și pentru marii comercianți, având în vedere faptul că este și un trend în ceea ce privește cumpărăturile online, majoritatea comercinaților a trebuit să se adapteze schimbărilor, astfel forlosindu-se de comerțul electronic, care este unul eficient și eficace.

CAPITOLUL 1

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND COMERȚUL

Comerțul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, fiind de altfel un sector de activitate ce datează încă din cele mai vechi timpuri, dacă la începutul acestuia era sub forma trocului, după apariția monedei produsele erau vândute în schimbul unor unități monetare, iar în ziua de astăzi este suficient să fim contectați la internet pentru a ne putea face cumpărăturile.

În prezent, comerțul este un sector de activitate cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora rolurile importatente revin distribuției cu amănuntul, depozitării mărfurilor și aprovizionării cu ridicată, precum și activităților de import-export.

Definirea comerțului

Prin comerț înțelegem ”funcția economică ce constă în cumpărarea de materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorilor”. Astfel, conceptul reprezintă caracteristicile unor societăți economice care activează în cadrul unei piețe ce realizează acte de schimb.

Actul de comerț repezintă o acțiune care conduce ”în procesul realizării unei profesiuni comerciale”. Putem identifica actul de comerț și cazul în care acesta are loc între entități care nu sunt definte ca fiind comerciale, doar dacă, prin profilul ei, una din părți își bazează existența pe realizarea unei activități comerciale. Astfel de modalități sunt considerate acte comerciale și atunci când actorii, în funcție de modelul folosit, cum ar fi ”scrisoarea de schimb”, sau domeniul activității ”operațiuni bancare publice” , crează ”operațiuni de schimb care au în vedere trasferul titlurilor de proprietatea în scopuri lucrative”.

Având în vedere fenomenele complexe ce au loc la nivel economic, prin actele de comerț se înțelege că acestea acoperă o arie largă de operațiuni, ce pot fi considerate activități comerciale. Astfel apare necesitatea unei anumite structurări a actelor de comerț. Pornind de la acestă necesitate, literatura de specialitate distinge următoarea structură: acte de comerț naturale, acte de comerț formale și acte de comerț potrivit teorie accesoriei.

Actele de comerț naturalesunt reprezentate de acele activități care proiecteză domenilul actorilor în derularea lor, în cadrul acestei categorii se regăsesc șase tipuri de acte comerciale.

Primul tip, de altfel cu ce mai ridicată pondere, îl constituie totalitatea cumpărăturilor de mărfuri în scopul revânzării sau încheierii lor, având în vedere faptul că o singură operațiune de cumpărare, efectuată în scop lucrativ, este sufiecientă pentru a constitui actul de comerț, astfel nefiind necesat să existe neapărat o repetiție a acestora. Acțiunea de cumpărare trebuie să se refere la mărfuri sau la alte valori, ca titlurile de rentă, brevetele de investiție etc. ”Excepție fac operațiunile care se referă la tranzacțiile imobiliare care sunt excluse din cadrul actelor comerciale îmbrăcând un alt regim juridic.” Orice act de cumpărarea, realizat în vederea revânzării sau încheierii mărfurilor, are ca scop obținerea de profit. Totodadă mărfurile ce au fost achiziținotate pot fi revândute sau închiriate fie în starea în care au fost cumpărate, fie sunt îmbunătățite sau puse în funcțiune. În urma celor menționate, putem spune că pentru a avea loc ”un act de comerț, vânzarea trebuie să aibă ca obiect mărfuri cumpărate cu intenția de a fi revândute în forma inițială sau transformate”, ceea ce face, ca vânzarea anumitor bunuri să constinuie un act comercial pentru unul din parteneri, iar pentru celălalt va reprezenta un act civil.

Al doilea tip din categoria actelor de comerț naturale este reprezentat de activitățile interpușilor dintre participanții la tranzacțiile comerciale, adică a intermediarilor. Activitatea acestora constă în a interveni între cumpărător și vânzător pentru a-i pune în relație și pentru a le facilita realizare tranzacțiilor impuse de transferul mărfurilor ce formează obiectul actului de vânzare-cumpărare. Pentru acest lucru, agenții care intermediază mărfuri îți adaugă un comision ce reprizintă baza bveniturilor lor, și de asemenea, au ca scop obținerea de profit. Însă pentru cumpărătorul final adesea acest tip de act comercil nu este cel mai eficient, având în vedere că un un produs poate avea și până la zece intermediari, ceea ce înseamnă un comision adăugat de fiecare în parte, iar calitatea acestuia nu este schimbată de la fabricare până la cumpărătorul final.

Al treilea tip de act de comerț, de altfel cuprins în grupa actelor naturale , este reprezentat de modificarea materiilor prime în obiecte de consum cu condiția însă ca respectivele modificări să fie efectuate de o societate care are ca activitate de bază realizarea acestora. Astfel, o singură operațiune nu reprezintă un act de comerț, pentru acesată fiind necesară o anumită repetabilitate.

Prin natura lor, acte de comerț sunt considerate și activitățile de transport, dar și cele bancare. La cele bancare este menționat faptul că ptincipala activitate a unuor entități constă în colectarea și contrarea fondurilor de la diveși particulari pentru a le pune la dispoziția industriașilor sau comerțianților, astfel efectuând operațiuni comerciale.

Cel de al șaselea tip este reprezentat de activități mai diverse, cum sunt cele desfășurate de ”agențiile de schimb valutar, birourile de afaceri, care efectuează operațiuni variate în favoarea altor întreărinzători. Tot în această utimă grupă sunt cuprinse și activitățile întreprinderilor de spectacole.”

Actele de comerț proformasunt acelea a căror situașie este reprezentată de forma lor, fiind identificată o categorie ne o mărime restrânsă de operațiuni care iau forma unor astfel de acte comerț, ”între aceste se înscriu operațiunile realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb.”

Acte de comerț în virtutea teoriei accesoriei.Această grupă reprezintăefectiv toate operațiunile ce se referă la acte care, pur civile prin natura lor, iar ele devin comerciale doar dacă sunt realizate cu scopul unei activități comerciale pe o parte. Un model ar putea fi, dacă un comerciant cumpără o mașină, acesta este un act simplu civil pentru o persoană fizică, însă ajunge să fie comercial, tot pentru respectivul comerciant, dacă acea mașină este utilizată în vederea realizării de acte comerciale; la fel în cazul echipamentelor IT. Nu fac parte din acestă categorie imobilele, activitate de achiziționare a imobilelor fiind exceptată de codul comercial.

Aceste acte comerciale sunt prevăzute într-un statut legal specil, în cadrul căruia este prezentat atât sistemul de realiza activități de comerț, cât și sitemul de încercare a opțiunilor și capacităților de a derula acticvitatea respectivă. Toodată, actele de comerț, fiecare prin caracteristicile sale, construiesc tipuri și ramuri de activități comerciale, astfel rezultând apariția, înființarea și funcționare unor societăți cu domeniu specific, care și-au focusat întreaga activitate pe modernizarea și îmbunătățirea continuă a relațiilor, dar și a sectorului de piață în care se dezvoltă. Astfel, se identifică pe piață, socități ce au ca obiect de activitate distribuția sau transportul, întreprinderi finaciar-bancare, agenți sau organizații de asigurări.

De asemnea, în urma evoluției comerțului putem specifica două forme ale acestuia: comerț interior și comerț exterior.

Comerțul interior reprezintă comerțul desfășurat între unitățile economice rezidente dintr-o țară.

Comerțul exterior reprezintă ansamblul exporturilor și importurilor de bunuri economice ale unei țări.Comerțul exterior modifică structura materială Produsului Global Brut, ritmul de creștere a Produsului Intern Brut și volumul valoric al acestuia. Principalele căi de creștere a eficienței comerțului exterior sunt: reducerea cheltuielilor de producție; creșterea gradului de prelucrare a mărfurilor; ridicarea calității produselor și serviciilor destinate exportului; creșterea substanțiala a productivității muncii; adâncirea specializării produselor destinate exportului; creșterea complexității și diversificarea serviciilor destinate exportului; modernizarea și adaptarea modului de prezentare a mărfurilor la nivelul cerințelor pieței mondiale.

Evoluția comerțului

În prezent comerțul îmbracă diferite forme, iar comunicare vânzător-cumpărător este mult mai eficientă, existând diverse metode de plată a produselor/serviciilor comercializate. Însă, sistemul de vânzare-cumpărare nu a funcționat din totdeuna așa, deoarece înainte a se inventa banii, se utiliza trocul pentru a face schimb de mărfuri, procedură care nu era atât de simplă precum cumpărăturile din ziua de azi.

Conform literaturii de specialitate, constatăm faptul că apriția comerțului a avut loc o dată cu dezvoltarea comunicării între oameni, fiind astfel un act instictiv. Ca și în societatea modernă, o dată cu dezvoltarea umanității și nevoiele au crescut, chiar darcă inițial acestea erau pe o scară restrănsă, iar oamenii se bazau pe autoconsum, își produceau și procurau singuri hrana, de-a lungul timpului, nevoile lor au crescut și dorind să aibă mai mult decât ei produceau au început să facă schimburi între ei, astfel realizădu-se diferite modele de schimb de marfă. Schimburile d-au dezvoltat și doficat constant de-a lugul istoriei prin diferite metode comerciale.Astfel au apărut și primii întreprinzători, persoanele care au identificat nevoile celor din comunitatea și făceau aceste schimburi în vederea obșinerii de profit sau alte resurse materiale pe care le puteau comercializa ulterior..

Comerțul își are rădăcinile încă din Epoca de piatră, pe când oamenii au început să se ocupe de agricultură, iar foarte rapid aceștia au conștientizat că pot produce mai multă hrană decât pot consuma, astfel au început să facă comerț, oferind surplusul de hrană în schimbul unor lucruri care le lipseau. De exemplu dacă le rămâneau cereale și aveau nevoie de alte tipuri de alimente, făceau schimb.

Chiar dacă trocul a fost utilizat tip de mii de ani, acesta era considerat un proces destul de complicat, care de altfel ridica foarte multe neconcordanțe. Printre dezavantajele trocului putem menționa că trebuia găsită o persoană care să dorească bunul oeferit în schimb și care să posede bunul dorit, era necesar să fie găsită o modalitate prin care să fie compensatăeventuala diferență de valaore. În cazul în care cele două articole nu aveau aceeași valoare, trebuia identificată o soluție pentru divizarea acestora, majoritatea bunurilor erau perisabile, pierzăndu-și repede valaorea; nu era ușor de comparat prețul unui bun cu cel al altor bunuri, iar acestea erau și dificil de transportat. Având în vedere toate aceste incovenient ale trocului, a fost necesară invenția unor instrumente care să reducă aceste dezavnataje și să simplifice schimburile de bunuri și serviciile între oameni, astfel au apărut banii.

În domeniile în care trocul era utilizat pe larg, un singur tip de marfă sau de bunuri să fie utilizat a început să fie utilizat ca mijloc de schimb, dobândind astfel o funcție moentară, iar natura bunurilor era diferită de la o societate la alta, unele utilizând mărgele de fildeș, altele folosind pietre șlefuite, utilizarea unor astfel de obiecte ca mijloace de plată a simplificat mult operațiunile, deoarece erau ușor de transportat și puteau fi depozitate o perioadă îndelungată.

Chiar dacă trocul a fost primul mod de schimb și achiziționare a bunurilor necesare oamenilor, acesta avea diverse dezavantaje : se întâmpla destul de des ca marfa să nu poată fi împărțită pentru a exista un schimb egal, având în vedere gama largă de produse, oamenii întâmpinau dificultăți în ceea ce privea estimarea corectă a valorii reale a acestora. Însă, aceste aceste probleme și-au găsit soluția în momentul n care au fost descoperite metalele, iar aurul, arginult, fierul aveau o valaore identificată și era mult mai ușor de estimat schimbul care se făcea. Un exemplu de astfel de schimb marfă – metal ar fi: un producător de cereale putea să vândă o anumită cantitate de porumb în schimbul aurului, urmând ca apoi să-si plătească taxele.
”Astfel, metalele prețioase au devenit mijloc de schimb, unitate de cont și mijloc de tezaurizare.” 

Simplificarea schimbului s-a făcut în mometul în care a apărut moneda, fiinconsiderată marfă intermediară, ”iar trocul s-a împărțit atunci în două operațiuni: vânzarea și cumpărarea, de fapt acesta a fost momentul în care a aprut adevăratul comerț.”

Cercetătorii în domeniu, studiind dezvoltarea în timp a schimbului, specifică faptul că s-a constatat dezvoltarea unei civilizații comerciale, ”ale cărei începuturi trebuie căutate într-un trecut de peste 4000 de ani.” Astfel, țări precum China, Mesopotamia, Europa de Nord, în pricipal cele care aveau ieșire la mare, identificase valoarea comerțului, fiind fructificat la scară internațională.

Încă din secolul al XI-lea se poate vorbi însă de o adevărată „revoluție comercială”, încă de atunci au apărut centre de producție și consum, prin schimburi largi și pe domenii diferite. Întreprizătorii indentificau nevoile oamenilor din anumite zone, iar în fucție de acestea ei producea și comercializau produsele dorite de locuitorii din apropiere.

Prin intermediul revoluției comerciale a apărut ”negustoru– mercator – care la început a fost itinerant, iar apoi s-a stabilizat în diverse orașe”. Puctele de întâlnire dintre mărfurile din sud și cele din nord, au loc în Marea Nordului și zona mediteraneană, deszvoltându-se astfel doi mari poli ai comerțului. ”Punctele de întâlnire între mărfurile din Sud și din Nord, ulterior, vor ceda locul iarmaroacelor, bâlciurilor și marilor târguri europene.”

O metodă nonmonetară folosită în prezent ca tip schimb al bunurilor este reprezentă de barter, în care toate tranzacțiile trebuie să se echilibreze în sensuri corespunzătoare. Fiecare schimb comercial bilateral trebuie să aibă loc astfel încât valoarea a ceea ce fiecare oferă să fie egală cu valaorea a ceea ce primește.

Cu toate că acest procedeu de schimb este asemănător cu trocul folosit în perioadele incipiente ale comerțului, barterul are avantaje superiore față de aranjamentele tradiționale, având în vedere că banii sunt un bun de schimb anonim , astfel barterul nu este o reacția negativă a lipsei de cash, ci mai degrabă un răspuns pozitiv la lipsa de bonitate. Mărfurile suma mai puțin anonime decât capitalul și prin urmare sunr mai ușor de stabilit drepturile de proprietate asupra bunurilor decât asupra banilor.

Barterul nu este doar instituție istorică sau un atribut ciudat al unei economii arhaice sau primitive, ci este un fenomen conteporan care acoperă tranzacții mari cât și tranzacții la scarămai mică și are loc atât în interiorul cât și între tipurile diferite de societăți și economii. Barterul este un motor pentru evoluția economiilor naționale.

De la trocul care era considerat greoi din punct de vedere al procedurii comerciale, umanitatea a trecut printr-o evoluție a metodelor de schimb folosite, dorindu-se simplifarea acestora. Schimburile în natură, monedele din aur sau argint, monedele și bancnotele valorice, cec-urile și în final cardurile. Astfel poate fi schițat, succint, lanțul evolutiv al mijloacelor de schimb comerciale cunoscute de civilizația umană.

Cardul este deocamdată ultima verigă și încă nu sunt semne că altceva ar putea să o înlocuiasccă, din contră, capătă un rol tot mai mare, pe măsură ce îi sunt descoperite avantajele. Specialiștii în domeniul financiar susțin că în viitor probabilitatea este destul de mare ca banii să nu mai existe fizic, urmând ca bucata de platic să fie singurul mijloc de achiziționare a bunurilor și serviciilor de pe piață.

Avansul luat de cardurile de credit s-a petrecut într-o perioadă relativ scurtă și a mers mana în mână cu avansul tehnologic. Amploarea sa este direct corelată cu inovațiile tehnologice, în special cu internetul și restul mijloacelor de comunicare.

O formă rudimentară de card a apărut în anii '20 ai secolului trecut. Dezvoltarea comerțului a propulsat multe magazine la rangul de adevărați retaileri cu mai multe centre de desfacere. Clienții fideli care aveau conturi deschise la aceste magazine nu mai puteau fi recunoscuți de angajații din alte filiale. Acestora li s-au făcut carduri iar conturile le erau încărcate pe baza lor.

Prima formă modernă de card apare abia în anul 1949 când Frank McNamara, împreună cu partenerul său Ralph Schneider, creează primul card de credit pentru plăți în restaurante, având marca Diners Club Card. În numai câțiva ani, cardul avea să fie acceptat de mii de comercianți. În 1951 existau 20.000 de astfel de cârduri. Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor.

Băncile au aflat repede de succesul lui McNamara și au început să dezvolte sisteme de plată pe același principiu, dar cu o serie de îmbunătățiri. Profiturile erau realizate din taxele percepute posesorilor. Cu cât numărul lor era mai mare, cu atât băncile aveau venituri mai mari. Instituții precum American Express și Franklin Național Bank au început o adevărat ofensiva de popularizare a cardului.

Bank of America din San Francisco, vine cu o formă revoluționară în ceea ce privește modernizarea cardurilor de plată, astfel apara primul tip de card modern, sub numele BankAmericard. Cardul băncii Bank of America a dovedit repede că există o piață extinsă pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general), astfel toate plățile se puteau realiza la orice comerciant care avea instalat sistemul de plată, se putea achiziționa orice tip de produs de către persoana care avea un astfel de card.

Treptat băncile au descoperit și altă oportunitate de profit: dobânda. Din afacere bazată pe perceperea de taxe, cardurile au devenit o uriașă afacere bazată pe perceperea de dobândă. Conceptul cumperi acum plătești mai târziu a devenit extrem de popular într-un timp foarte scurt. Băncile au realizat că profiturile obținute din creditele de consum pot fi chiar mai mari decât din creditele comerciale.

Astfel, în 1976 cardul BankAmericard avea să devină bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreună cu alte bănci asociate și trecând prin mai multe transformări, devine Visa Internațional.

Visa Internațional constituie o uriașă asociație cooperatistă de bănci, care se supune aceluiași regulament și participa în comun la dezvoltarea și operarea sistemului asociației. Cu timpul au apărut noi siteme de plăți electronice, majoritate fiind reliazate de după modelul Visa.

”În 1966 și avându-și originea tot în Bank of America, un număr de 17 bănci americane formează asociația Interbank Card Association (ICA), care avea să devină mai apoi nu mai puțin celebra MasterCard Interational,”competitoul principal al ICA fiind BankNet, o organizație foarte mate ce are propria ei rețea telecocu rețeaua proprie privată de telecomunicații (BankNet), principalul competitor și rival al Visa. Cele două sisteme de plăți electronice prin carduri dețin în prezent circa 90% din piață.

Cardurile de credit sunt de mare ajutor în viața de zi cu zi. Cozile de la plata facturilor sunt anulate de câteva clikuri pe internet sau câteva taste de bancomat, convorbirile telefonice interminabile pentru rezervarea unui bilet de avion sau a unei camere de hotel sunt rezolvate prin plata electronică. Achiziționarea unui produs poate fi făcută mult mai elegant din fotoliu tot cu ajutorul internetului și a cardului.

În același timp există și o altă latură, mai puțin benefică. Oamenii pierd simțul banilor, al economiei și se îndatorează din ce în ce mai mult. Concretețea monedei sau a bancnotei, le dădea multora măsură propriului buget. Banii fictivi de pe card pot da falsă impresie că sunt inepuizabili.

Forme moderne de comeț și tipuri de comercianți

Comerțul cu ridicata reprezintă activitățile de vânzare a mărfurilor (fără ca acestea să sufere transformări esențiale față de starea ăn care ele au fost cumpărate) în cantități mari către comercianți cu amănuntul, utillizatorii industriali și comerciali, colectivități și utilizatori profesionali, alți comerciați cu ridicata sau intermediari de comerț cu ridicata și nu către consumatori finali.

În comerțul cu ridicata se includ și activitățile de comerț prestate de intermediari de comerț cu ridicata (activitățile comisionarilor, indermediarilor de mărfuri, precum și toate intermedierile care se realizează în numele sau î,n contul terților) indiferent dacă vânzarea se face pe piața internă sau pentru export.

Valoarea vânzărilor cu ridicata reprezintă volumul veniturilor rezultate din vânzarea mărfurilor cu ridicata și/sau comisionul încasat de comisionari din activitatea de intermediere a comerțului cu ridicata. De altfel, în valoarea comerțului cu ridicata nu se includ vânzările de produse prroprii efectuate de unitățile producătoare direct către unitățile comerciale sau alți producători, activitatea de bursă a mărfurilor, exporturile de produse proprii realizate direct de către unitățile producătoare.

Comerțul cu amănuntul reprezintă activitatea de vânzarea a mărfurilor către consumatorii finali, în general în cantități mici și în starea în care ele au fost cumpărate, precum și vânzările cu amănuntul prin magazine proprii ale întreprinderilor producătoare de bunuri.

Comerțul cu amănuntul se desfășoară prin magazine specialziate, magazine nespecializate, prin corespondență, standuri în piețe, chioșcuri și alte forme de comerț. În valoarea comerțului cu amănuntul nu se includ vânzările directe către populație de produse agricole de către producătorii agricoli ( vânzările pe piața țărănească), vânzările de produse care nu sunt utilizate ca bunuri de consum (cereale, semințe, petrol brut etc), vânzările materialelor și pieselor de schimb aduse de popilației sau operatori economici unităților pentru reparații și transformări de îmbrăcăminte, încălțăminte, produse ectronnice și electrice, de mijloace de trensport etc, valoarea obiectelor supuse reparațiilor sa transformărilor.

Comerțul cu amănuntul și comerțul cu ridicata cuprind veniturile realizate, atât în întreprinderile care au ca activitate principală comerțul, cât și în întreprinderile cu alte activități, care obțin venituri din activitatea de comerț.

”Comerț de gros cash and carry/ formă de comerț, cu autoservire pe bază de legitimație de acces- activitatea se realizează de către comercianșii care vând produsele prin sitemul de autoservire. Cei care pot achiziționa produsele în acest sistem sunt atât societățilecomerciale, cât și persoanel fizice, asociații, care sunt constituite conform legislației în vigoare.”Acestea se autentifică în baza de date a vânzătorului, produsele achiziționate au ca scop fie revânzarea acestora sau chair consunmarea lor.

”Comerț ambulant – activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-un loc în altul”. Acesta se realizeazează prin diferite mijloace mobile în spații diferite, însă la nivel național acest tip de comerț nu este foarte bine organizat din punct de vedere legislativ. De exemplu, un comerciant ce deșine un cărucior ce comercializează covrigi nu se poate plimba constant printr-un parc, el trebuie să-și stabilească un loc și să solicite o autorizație.

Comerț în zone publice -activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în diferite zone publice (piețe/tâguri)

H.G.348/2004 privind exercitarea comerțului cu produse și servicii de piață în unele zone publice – art 7.

Tipurile de piețe ce pot fi organizate în zone publice sunt:

piețe agroalimentare;

târguri;

bâlciuri;

piețe mixte;

piețe volante;

talciocuri.

Serviciu de alimentație publică– activitatea ce presupune realizarea și servirea de mărfuri preparate (produse sau băuturi) în cadrul puctelor de lucru ale societăților sau chiar la destinatar (acasă/la birou), spațiile de preparare și servire sunt speciale amenajate în funcție de obiectul organizației.

Serviciu de piață – presupune o activitate sau ocupație, care reprezintă un act de vânzare cumpărare la nivelul unui sector de piață ce are în vedere schimbarea proprietății unui mijloc fix cu scopul de soluționa nevoi identificate la nivelul consumatorilor.

Piețele de gros pentru produsele agricole și agroalimentarereprezintă anumite organizări de societăți ce au în vedere vânzarea și care au spații optime de păstrare în condiții optime a produselor perisabile, mai ales cele din sectorul agricol și agroalimentar. De asemenea, prin intermediul unor astfel de structuri se comercializează și echipamente industristraile agricole, necesare unor astfel de activități și care sunt corespunzătoare cu legislația în vigoare.

Capitolul 2

Comerțul cu amănuntul cu accent pe formele moderne

La nivel mondial, constatăm că economia reflectă sub diferite formare faptul că actele de comerț sub formele lor diversificate, prin tipurile de comercializa, au devenit un sector cu o dezvoltare continuă, cu o creștere semnificativă a producției fiind necesare comercializarea de produse noi și inovative. Comerțul se dezvoltă progresiv și este unul dintre cei mai importanți factori economici. De asemenea, comerțul cu amanuntul joacă un rol important, acesta s-a dezvoltat incredibil de mult, iar simplificarea schimburilor a ajuta la creșterea vânzărilor și optimizarea costurilor comerciaților.

2.1. Definiția și funcțiile comerțului cu amănuntul

Având în vedere dinamica societății și accentulpus pe simplitatea activităților întreprinse de oamen, eficientizarea timpului, comerțul cu amănuntul sau mai bine spus întreprinderile care au acest obiect de activitate sunt nevoite să se adapteze în continuu schimbărilor care au loc în sectorul economic, astfel au fost implementate noi instrumente, metode și tehnici de comercializare. Printre aceste metode putem să menționăm: dezvoltarea lanțurilor de magazine și modernizarea lor, chiar și magazinele de cartier optează în prezent pentru autoservirea din partea clientului, expedierea produselor se face eficient, este crescută vizibilitatea produselor prin implementarea tehnicilor de marketing.

Putem identifica numeroase tendințe, dar printre cele mai relevante tendințe în ceea ce privește practicarea comerțului cu amănuntul și care are impact din prisma macromediului, ca răspuns la nevoile consumatorilo, este reprezentată de eficientizarea distribuției și realizarea unor noi metode de optimizarea timpului de a ajunge produsul de la comerciant la cumpărător. Așa cum de la apariția comerțului și până în prezent acesta a căpătat diverse forme, constatăm că acesta este într-o continuă dezvoltare și modificare ce se extinde o dată cu nevoile oamenilor.

Literatura și teoria comerțului denumesc comerțul cu amănuntul fiind o metodă de transfer al mărfurilor care are în vedere în achiziționarea de materii prime/produse pentru a le revinde beneficiarilor direcți fie modificate, fie în cantități mai mici.

”Comerțul cu amănuntul este înfăptuit de societăți comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unități proprii ale producătorilor, diverse organizații obștești, asociații etc.”

Având în vedere cererea pieții și pentru satisfacere acesteia, societățile comerciale ce au ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, își achiziționează produsele de la comercianții cu ridicata sau chiar de la ”poarta fabricii”, în modul acesta își formaează stocuri de marfă urmând ca după ce ele sunt în stare de vânzare sunt cumpărate de către clienți. Procesul logistic prin care trec produsele de la producător la cumpărător reprezintă o activitate specifică în cadrul comerșului cu amănuntul și nu numai, astfel fiind asigurată oferta de produse necesară consumatorilor.

Derulând o operațiune definită în modul de trasportare și intermediere a produselor comerțul cu amânuntul se carcterizează prin anumite particularități. Aceste particularități sunt necesare satisfacerii nevoilor consumatorilor finali și se manifestă astfel: bunuri care se revând direct consumatorilor; vînzarea-cumpărarea are în vetere schimbul în bani; marfa stocată se divid în cantități mai mici; o dată cu achiziționarea lor de către consumatorul final, bunurile ies din circulație, considurâdu-se consumate.

Ținând cont de particularitățile menționate anterior, comerțul cu amănuntul, este reprezentat de următoarele acțiuni: comercializarea produselor alimentareCorespunzător caracteristicilor enunțate, în cadrul desfacerilor cu amănuntul se cuprind următoarele categorii de operațiuni comerciale: vînzările de mărfuri alimentare, nonalimentare, servicii publice de alimentație prin schimuri bănești; vînzările de publicații prin intermediul abonamentelor; comercializarea de bunuri artizanale achiziționate de la ateleiere de meșteșugarit cu un anumit specific, furnizare de utilități necesare locuințelor, de asemenea, în aceste categorii intră și actele actele de comerț realizate de către diferite organizații publice/private de ordin social (instituții de învățămant, azile de bătrâni, spitale)vînzări ocazionale efectuate de către diferitele tipuri de instituții și întreprinderi publice sau private, dar și anumite produse precum mobilier realziat de diferse ateliere.

Conform speficul neutru al operațiunilor pe care le derelulează, dar și datorită plurilateralității activităților și conexiunilor din sector, comerțul cu amănuntul reprezintă un factor important în evoluția economiei la nivelul unei societăți.

Studierea impactului pe care îl are comerțul cu amănuntul în sectorul economic are în vedere faptul că vânzare în acest sistem este obligatorie în cadrului unei economii naționale, dar și la nivel mondial, astfel pentru a staitsface nevoile consumatorilor, acest mod de comercializare este sigurul care le oferă posifilitatea beneficiarilor de achiziționa bunurile de care au nevoie. Indiferit de modul în care sunt puse pe piață mărfurile prin intermediul comerțului cu amănuntul, acesta are un impact puternic, fie că e vorba de comețul prin magazine sau cel electronic, cu autoservire sau prin intermediul unui vânzător.Diferențierea pe care o face acest tip de comerț este modul de procurare al mărfii, gama largă de produse oferite în fucție de nevoi, tipuri diferite de vânzare și eficieța prin care acestea se pot achiziționa de către consumator.

Datorită relației dintre producător-comerciant-beneficiar, comerciantul putând juca atât rolul producătorului dar și al intermediarului, sau în relația de comercian cu ridicata-comerciant cu amănuntul-client, rezultă anumite roluri în cadrul ciclului logistic al mărfurilor.Din rolurile identificate, trei dintre acestea au fucții cu impact major.

Unul din rolurile care sunt definite ca fiind importante în ceea ce privește comerțul cu amănuntul, are ca scop achiziționarea de bunuri de către comerciant, urmând vânzarea acestora în mai puține unități. Fiecare comerciant ține cont de dimeniunile spațiului de stocare al mărfii, dar și de condițiile optime de păstrare ale acestoră. Spațiile de stocare sutn diferite de cele de prezentare, cantitățile mari de stocuri se divid pentru a fi puse la vânzare în diferite moduri de prezentare, rafturi, vitrine sau pagină web care are doar rolul de prezentare al produsului. Se ia în calcul și tipul de marfă, acestea putând fi lichide sau solide, alimentare sau nealimentare, iar ținând cont de natura lor acestea sunt ambalate, depozitate și prezentate diferit conform legislației în vigoare. Astfel rezultă faptul că societățile comerciale sunt obligate să ofere produse de calitate consumatorilor în contectul siguranței și securității produselor comercializate.Totodată întepridenrile sunt nevoite să achiziționeze mărfuri în cantitatea necesară consumatorilor, nefiind predispuși stocării de mărfuri nedorite și care ar ocupa spații și ar genra costuri suplimentare.

Cel de-al doilea rol pe care îl îndeplinește cu importanță comerțul cu amănuntul, face referire la dezvoltarea puctelor de lucru și constituirea de la nțuri comerciale în diferite zone pentru satisfacerea nevoilor la nivel macro. Un avantaj pe care îl are această funcție este acela că indiferent de mediul geografic consumatorii au acces la o gamă largă de produse, de asemenea, majoritatea lanțurilor de magazine au un program benefic consumatorilor. Accesibilitatea produselor comercializate prin acest sistem este dată mai ales de faptul că în prezent achiziționarea bunurilor de către clienți se poate face și prin corespondeță prin firmele de curierat. Astfel indiferent de distanță și zona în care se află consumatorul acesta își poate satisface nevoile. Ținând cont de evoluția în timp a comerțului, conceptul de vânzarea mărfurilor direct la client este prezentă încă de la începuturi, prin intermediul comerțului ambulant, constăm că o dată cu trecerea timpului formele de comercializare s-au dezvoltat, s-au modernizat și îmbunătățit dar la bază au rămas pe același principiu.

Cel de-al treilea rol important al comerțului cu amănuntul reprezintă punerea pe piață a unor game largi și diversificate de mărfuri, prin acest mod, consumatorii având acces la toate produsele care realizează la nivel industrial/agricol. Totodată, consumatotul are posibilitatea de a achiziționa bunuri în funcție de nevoile specifice și nefiind constrânși să consume doar anumite produse. Punerea pe piață a produselor prin diferite forme și dezvoltarea acestora în timp subliniază faptul că se dorește optimizarea timpului consumatorilor care în economia actuală reprezintă una dintre necesitățile principale ale oamenilor. De exemplu, nu sunt nevoiți să meargă în mai multe magazine din diferite zone pentru a face cumpărăturile pentru o săptămână, într-un supermarket găsesc la îndemână toate produsele de care au nevoie, de la cele alimentare la utilaje, echipamente it și electrocasnice. De asemenea, prin diversitatea produselor oferite, aceste se pot clasa și în funcție de nivelul de venituri al consumatorilor.

2.2. Comercializarea prin rețeaua de magazine

Formele de vânzare constituieprincipalul element al activității comerciale, orientându-i întreg procesul managerial. Datorită importanțeiacestora, sunt studiate ca o latura distinctă al comerțului cu amănuntul, observandu-se atât locul pe care îl ocupa în totalitatea procesului de vânzare, tehnologiile utilizate și eforturile investiționale din partea întreprinderilor, cât și rolul pe care acestea îl ocupă în cadrul procesului de dezvoltare a comerțului ce se desfășoară în fiecare țară.

Pentru a asigurao înțelegere cât mai bună a problematicii tipologiei generate de procesul organizărilor din comerțul cu amănuntul, variatele forme de activitate comercială sunt structurate pe baza unor factori ce țin de: specificul lanțului de unitate prin intermediul căreia de efectuează punerea pe piață a mărfurilor și tipologia utilizată în realizarea sistemului de vânzare. Ținând conte de acestea se identifică următoarele forme: comerț stabil, care este realizat printr-o rețea de unități delimitate din punct de vedere al amplasării cât și al perioadei de funcționare; comerț mobil, efectuat prin intermediul punctelor de vânzare în continuă mișcare; comerțul fără magazine. Această grupare servește, un cadru și pentru prezentarea ulterioară a metodelor aplicate în procesul de vânzare, se au în vedere ca al doilea criteriu de structurare a activității comerțului cu amănuntul.

Comerțul stabil poate fi realizat prin două moduri: comerțul ce se desfășoară prin intermediul unităților clasice de desfacere și comerțul prin automate.

Comerțul desfășurat prin intermediul unităților clasice de desfacere este prezentat ca cea mai obișnuită forma de comerț, fiind baza comerțului cu amănuntul. Acest model de comerț se realizează prin intermediul unei mari rețele comerciale deținanddiferite profiluriși mărimi în raport cu complexitatea sortimenelor fiecărei grupe de mărfuri. Specific acestui model de comerț este faptul că, prin unitățile sale, se asigura condițiile utile pentru o largă expunere a sortimentului, pentru alegerea nelimitată a mărfurilor de către consumatori, dar și pentru efectuarea unor servicii comerciale care contribuie la ridicarea confortului procesului de cumparare. În cadrul respectivuluicomerț se folosesc tehnici comerciale complexe și metode de vânzare variate.

Luân în calcul multitudinea tehnicilor folosite în vederea modernizării actelor comerciale și diversificarea de metode de vânazare, teoria privind economia comercială subliniază forme ale condițiilor și metodologiilor care sunt focalziate pe cunoașterea capacității manageriale a comerțului cu amănuntul la nivelul unei țări. Dintre acestea menționăm:

Vânzarea clasică, efectuată prin intermediul magazinelor, fiind cea mai veche formă de vânzare. Cu toată puternica dezvoltarea formelor moderne, ea deține încă o importantă pondere în cadrul comerțului cu amănuntul. Acest tip de vânzare este caracterizată prin următoarele aspecte:

– se poate utiliza în procesul de comercializare a oricărui tip de produs;

– prezintă o mare varietate de posibilități de materializare (la vânzător, în magazine; la cumpărător, prin intermediul vizitelor desfășurate de reprezentanții comerțului cu amănuntul; în diverselocuri, cum ar fi punctele comerciale, piețele,foaierele sau expozițiile);

– vânzătorul este elementul principal în cadrul actului de comerț, el devenind chiar mai important decât produsulînsuși. Acțiunile lui, în cadrul acestui tip de activități comerciale, au o dublă acțiune: prin cunoștințele sale despre produs el are rolul de a argumenta și demonstra, punând în valoare calitățile produsului; prin cunoștințele privitoare la vânzări el poate acționa în vederea sporirii încrederii potențialuluicumpărător, anulându-i astfel teamă și acordându-i încrederea necesară în alegerea produsului, schimbându-i dorința în act de cumpărare.

Vânzarea prin modelul liber-service-ului ilustrează o formă de vânzare ce a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimele două decenii, aplicându-se unor numeroase grupe de mărfuri. Caracteristicile acestui tip de vânzări sunt următoarele:

– lipsa vânzătorilor și libertatea clientului de a circula după bunul plac sau după interesul care îl suscita mărfurile prezentate;

– importanta vânzării produselor printr-o prezentare și ambalare individualizată, o etalonare corespunzătoare și o publicitate bine structurata și programată la locul vânzării;

– promovarea unui management al magazinului concentrat pe o bună organizare a fluxului de mărfuri și de cumpărători, folosind în acest sens sisteme adecvate de amplasare a raioanelor și de dispunere a mărfurilor precum și tehnici de merchandising;

– în acest mod se vând produse alimentare și de consum curent, bunuri de folosință îndelungată precum și o serie de combinații produs-servicii care solicită unități specifice, cum ar fi cele de alimentație publică.

Comercianții cu amănuntul practică liber-service-ul în magazine de toate mărimile și tipurile posibile. Această formă de vânzare este folosită în:

Superete -unitati specializate în comercializarea produselor alimentare care au, de regulă, o suprafață comercială ce nu depășește 400 de m2 si cinci raioane de mărfuri;

Supermagazine – unități comerciale având o suprafață comercială de până la 2 500 de m², care asigură un sortiment mai vast, axat în principal pe mărfuri alimentare. Aceste supermagazine pot prezenta diverse tipuri, tinând cont de obiectivele firmei comerciale de care aparțin. Acestea pot fi supermagazine tradiționale, prezentate ca magazine alimentare generale care practică liber-service-ul și care oferă un vast sortiment de produse de băcănie, produse congelate și articole de uz casnic; supermagazine orientate spre diversele tipuri de servicii comerciale, generând astfel diverse subtipuri de supermagazine centrate fie pe comodități în procesul de achiziționare a mărfurilor, fie pe practicarea unor prețuri avantajoase sau pe anumite facilități acordate cumpărătorilor;

Hipermagazine –reprezintă puncte comerciale cu dimensiuni mult mai mari decât cele prezentate anterior, acestea ajung și la suprafețe de până la 3000 m2, în cadrul acestor tipuri de magazine în mare aprte se întâlnesc sortimente de mărfuri alimentare, dar au și alte beneficii cum ar fi diverse servici comerciale, prețuri reduse și atractive pentru consuamtori;

Magazine discount –sunt acele unități comerciale care pun la dispoziția consumatorilor o gamă largă de mărfuri nealimentare, fiind oferite la prețuri foarte mici comparativ cu cele de pe piața competitivă și ajung să aibă suprafețe de circa 6 500 de m²;

Magazine de tip hard-discount – unități comerciale care, păstează tradiția magazinelor discount, propunându-și un set de patru noi principii cu privire la înființare, costuri și desfășurare activității comerciale. Mai exact de înființarea fiecărei unități pornind de la o anumită cifra de afaceri și anumite costuri de exploatare; satisfacerea nevoilor consumatorilor; încercarea permanentă de modificare a motivațiilor de cumpărare; reorientarea și modificarea gusturilor noilor generații.

Drogherie– au ca scop principal vinderea de produse farmaceutice, dar având în vedere dinamica societății acestea și-au lărgit gama de produse oferind și produse care nu au legătură cu industrai farmaceutică (reviste, jucării, parfumuri). Din aceeași categorie mai fac parte o serie de snack-uri, restaurante, cluburi etc. Aceste magazine se disting de alte puncte de vânzare cu amănuntul prin cadrul, ambianță și orarul acestora de funcționare. Aceste tipuri de magazine utilizează modelul unei distribuții de masă pentru anumite bunuri, iar pentru altele, opteză pentru o distribuție selectivă. Cele ce practica distribuția de masă sunt organizate în stil “bazar”, iar cele cu distribuție selectivă promovează stilul “boutique”. Prima categorie este amplasată în centre comerciale sau în centrele orașelormici iar cealaltă în regiuni cu nivel de trai ridicat din zonele urbane, sau chair în pasaje;

Cargouri – unități comerciale cu mari suprafețe de vânzare, în cadrul cărora cea mai mare parte din sortimentele oferite este formată din mărfuri nealimentare din categoria produselor de consum curent și a bunurilor de folosință indelungata.

Comerțul stabil, efectuat prin intermediul conceptului de sitem de automate reprezintă o formă de vânzare ce suplimentează celelate tipuri de comerț cu amănuntul. Printre principalele caracteristici ale acestui model de vânzări cu amănuntul pot fi:

oferă un sortiment de mărfuri restrâns, punând accentul pe articolele de strictă necesitate din categoria produselor de uz curent;

în sistemul de comercializare sunt utilizate forme moderne de echiapmenete tehnice, care fac referire atît la modul de distribuire al bunurilor, cât și la metoda de încasarea banilor;

constituie un avantaj privind comercializarea bunurilor în permanență, astfel organizașia nefiind obligată să aibă un program rigid de funcționare, dar și amplasare fără resticții în zone cu vad comercial(școli, gări și autogări, cămine pentru diferite categorii de populație etc.);

rezolvă necesitățile de bază (apă, băuturi răcoritoare, pâine, sandvișuri etc.) sau suplimentare cu produse cu nevoi imediate.

Comerțul stabil realizat prin rețeaua de automate prezintă avantaje atât pentru cumpărători, cât și pentru comercianți. Din punctul de vedere al cumpărătorilor, principalele avantaje se concretizează în comoditatea și rapiditatea cu care își pot procura produsele dorite. Se adăugă și posibilitatea efectuării cumpărăturilor la orice oră din zi și din noapte, deoarece nu există restricții sau alte impedimente generate de orarele de funcționare. Din punctul de vedere al comerciantului, principalul avantaj constă în ușurința exploatării (sortiment simplu, program itinerant de aprovizionare, aprovizionarea pe măsura diminuării stocurilor din automate, etc.) cât și rapiditatea cu care activitățile comerciale respective se realizează; în cazul în car aparatul are vad comercial atunci asigură venituri semnificative, ceea ce duce la o amortizare rapidă a automatelor respective și la o creștere considerabilă a profitului, ținând seama că personalul comercial nu intervine decât în procesul de aprovizionare.

2.3. Comerțul fără magazine (tradițional și electronic)

Internetul reprezintă noi oportunități pentru firmele tradiționale, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite și promovarea de servicii noi, personalizate și atractive, pe care tehnologiile informaționale și de comunicații le fac posibile. În acest context, impactul Internet-ului care a permis dezvoltarea unei noi forme de comerț – comerțul prin Internet (componentă a comerțului electronic), asupra comerțului tradițional global este puternic. Conceptul relativ nou de comerțul electronic are o serie de avantaje care încurajează competitivitatea pe în sectorul economic, astefel dezvoltându-se noi tipuri de produse și chiar piețe, totodată se dezvoltă apariția de noi juctori pe piețele tradiționale și noi legături între cei care furnizează și beneficiari. Însă, prin acest tip de stimularea a economiei competitive, se pune un accent foarte mare pe dezvoltarea comerțului online și ajutând creșterea progrsivă a comerțului tradițional, luând în considerare sistemele pe prin intermediul cărora funcționează comerțul electronic acestea vor fi influențate de o serie de blocaje ce au legătură cu tipul de invetiție pe care îl face comerciantul, dar și de percepția unor consumatori care doresc să aibă un contact fizic cu produsul, dând dovadă de reticiență în ceea ce privește imaginea produsului prezentat pe pagina web și calitatea reală a acestuia. În schimb, putem spune că prin intermediul comerțului electronic, comerțul tradiționale a fost influențat benefic, chair dacă doar sub forma de expunere a produselor.

Creșterea vizibilității socităților comerciale depinde, în prezent, de expunerea acestora pe piață, iar una dintre metode este reprezentată de ”cumpărarea-spectacol”, pentru ca produsele/serviciile oferite să fie cât mai atractive pentru consumator. Acest lucru a condus la transformarea magazinelor în centre de atracție, imaginea acestora contând foarte mult în ochii consumatorului. Tendințele actuale ale consumatorului sunt cele de a căuta magazine de unde își poate achiziționa atât produsele de bază, dar și să poată să beneficieze de servicii de relaxare (cinematograf, restaurant, salon de înfrumusețare, loc de joacă pentru copii, spectacole). De asemenea, condițiile oferite de comercianți sunt importante pentru ei, să existe climatizare, grupuri sanitare etc., ca la un adevărat spectacol astfel încât, cumpărătorul să resimtă atmosfera folosirii reale a unui anumit produs.

Unul dintre tipuri de comerț cu amănuntul pe care se pune accent în perioada actuală este reprezentat de vânzarea-cumărarea electronică. La nivelul unor astfel de procese de comercializare a mărfii, cumpărăturile sunt efectuate de acăsă sau de la birou de către consumator, acesta putând să se informeze rapid despre detaliile tehnice și de calitate ale produselor pe care dorește să le achiziționeze, partea bună este că informațiile sunt furnizate atât de comercianți dar și de alți cosumatori care deja au achiziționat produselor, astfel oferind o imagine mai clară a acestora. Prin tipul acesata de comerț se aigură preluarea comezilor astfel încât produsele să ajungă la consumatorul final într-o sare foarte bună și într-un timp foarte scurt. De asemenea, posibilitatea de a face plata online a cumprături, reprezintă un avantaj pentru comerciant, fiind sigur de achiziția produsului.

Dinamica socității a condus către implementarea de către comercianți a unor metode eficiente de promovarea, dar și vânzarea rapidă și practică a mărfurilor, totodată acest lucru tinde către utilizarea unor tipuri de punere pe piață a produselor astfel încât magazinele să repzinte săli de expunere a produselor dar și cu posibilitatea de achiziției a acestora pentru persoanle reticinete în a face cumpărături de pe internet.Fiecare gamă de produse poate să aibă atribuită o persoană din partea societății comerciale care expune produsul, menționând caracteristicile acestuia. Produsele vor fi achiziționate tot prin procese moderne, prin card dar și numerar.

Vânzarea electronică, ca formă a comerțului cu amănuntul, fără magazine se poate obține prin intermediul vânzării directese, rezultată atât de publicitatea televizată a vânzărilor, prin rețelele de socializare online.

Vânzarea directă, generată de publicitatea televizată are ca scop utilizarea spoturilor publicitare în vederea atragerii consumatorilor și achiziționării produselor imediat. Mesajul publicitar furnizează informații referitoare la caracteristicile bunurilor sau serviciilor oferite, ce avantaje au acestea, dar totodată, se folosesc și metode de convingerea pontențialului client de a achiziționa produsul.

Avantajele unei astfel de vânzări sunt:

– nu există un program fix de achiziționare al produsului, comanda poate fi făcută în orice moment al zilei;

– cumpărătorul poate achiziționa produsul din orice zona care are conexiune la internet, nefiind necesară deplasarea acestuia la un o unitate a comerciantului;

– cu siguranță produsele sunt disponibile în momentul prezentării;

Prinre dezavantaje identificăm:

– în funcție de zona în care se află consumatorul termenele de livrare diferă, de la 1 zi până la câteva săptămâni;

– reticiența consumatorilor de achiziționa fără să vadă produsul fizic; ;

– apariția unor defecțiuni tehnice în procesul de achiziționare al produsului.

O altă medotodă folosită este vânzarea prin videotext care este realizată prin intermediul unui mod interactiv de comunicare, astfel există o interactțiune în timp real între vânzător și cumpărător. Acest sistem fiind avatajos pentru potențialul cumpărtor care poate cere informații și primi răspunsuri imediate. Acest sistem are în vedere o colaborare cu televiziunea în scopul asigurării unui canal disponibil pentru comunicația vânzător-client.

Vânzarea prin Internet (comerț electronic) se realizează cu ajutorul serviciilor computerizate care pun în legătură consumatorii cu vânzătorii, prin mijloace electronice. Este o modolitate eficientă pentru cumpărători, ei putând să își aleagă produsele în funcție de necesități dintr-o gamă largă de produse și sortimentem, puse la dispoziției de socități care au sisteme performante de comercializare prin intermediul internetului. Acest avantaj a făcut ca serviciile de vânzare-cumpărare prin internet să aibă un trend ascendent, fiind tototodată, identificată nevoia de reducerea timpului alocat cumprăturilor prin magazine. De aceea, mulți comercianți care prcticau forme tradiționale au optat pentru implementarea sistmului virtual de punere pe piață a produselor, însă comerțul electronic reprezintă un bun instrument de lansare a unei organizații care nu are o putere financiară mare față de ceilalți competitori cu reputație pe piață.

Un dezavataj al comerțului electrnoic este acela că față de comerțul tradițional, unde cumpărătorul intracționează cu vânzătorul, unde putea să atingă produsele și să le testeze, prin intermediul internetului primește doar informații descriptive alea acestora, neputând să își pună în aplicare simțurile. Dacă în comerțul clasic, produsul este plătit și ridicat pe loc acest proces diferă în cazul magazinelor on-line unde vânzătorul poate primi înainte banii după care furnizează marfa.

Comerțul electronic are două părți principale: Business-to-Business, în cadrul căruia schimburile se realizează între entități juridice și comerțul de tip Business-to-Consumer, care se referă la legătura dintre comercianți și consumatorul final.

Comerțul on-line a atras după sine efectele globalizării, astfel fiind dărâmate barierele pe care le impunea comerțul tradițione. Consumatori își pot achiziționa produsele dorite din orice țară nefiind constrânși de distanțele mari. Un site poate fi accesat de către firmele sau bebeficiarii finali interesați de oriunde există un calculator conectat la internet.

Comerțul electronic prezintă, fără îndoială, o serie de avantaje, dintre care enumerăm:

interacțiunea cu clienții. Un site ce are ca obiect de activitate comercializarea de produse dă posibilitatea cumpărtorilor de a avea acces în permanență la informații legate de produs. Clienții sunt informați cu acordul loc, în mod constant, prin mesaje electronice cu acordul lor. În conformitate cu prevederile legale, ofertele și promoțiile magazinelor virtuale se trimit numai la clienții care au solicitat, prin mesaje electronice, trimiterea acestor date.

simplificarea preluării comenzilor de la clienții înregistrați. Consumatorul alege din multitudinea de produse oferite în funcție de profilul lui, accesează site-ul dorit, bifează produsele necesare, trimite comada, plătește prin card sau poate opta pentru plata la ramburs, primește fie telefoni sau prin e-mai confirmarea și numărul comenzii, esfel rezultând o economie eficientă de timp și de bani pentru ambele părți, atât î calitate de comerciant cât și de consumator.

prospectara pieței. Informațiile prezentate sunt numeroase, consumatorul poate intre pe forumuri și primii detalii despre produsul ep care dorește să-l achizționeze și de la alți consumatori, de asemenea există site-uri care comapră prețurile de la diferiți comercianți.

număr redus de vânzători deoarece informațiile despre produse sunt accesate on-line.

În cazul în care produsele se află în zone diferite față de clienți, aceștia pot avea acces la ea.

Costurile sunt minimalizate, fiind necesare invetiții mici în crearea unui magazin online, nu necesită stocare și nici angajarea multor resurse umane.

Chiar dacă avantajele sunt numeroase, există și câteva dezavantaje:

Nu există o relație directă între consumator și vânzător, iar răspunsul la anumite întrebări ale potențialului client nu vin imediat;

Existența unui segment de piață restrăns, magazinele on-line pot fi accesate doar de persoanele care au conexiune la internet.

La nivel mondial, comerțul electronic întregistrază venituri considerabile și se dezvoltă continuu, are un trend ascendent iar majoritatea comercianților tind către punerea piață a produselor într-un astfel de sistem. De asemena, gradul de tehnologizare a influențat benefic sistemul, fiind foarte ușor de achizionat echipamente IT de către consumatori și totodată rețelele de comunicații s-au extins, astfel majoritatea conumatorilor având acces la internet.

Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic sunt reprezentate de securitatea plîților, însă posibilitatea de a plăti în moementul primirii produselor a dat înceredere consumatorilor.

Capitolul 3

Studiu de caz

Analiza diagnostic a domeniului comercial electronic

la S.C. Resonance Advertising S.R.L.

Comerțul electronic în România a reprezentat pentru comercianții clasici o adevărată rampă de dezvoltare. Dacă până în anul 2000 era mai puțin cunoscut la nivel național, având în vedere și tehnologia incipientă a populației, după anul 2005 comerțul electronic începe să fie introdus ca obiect de activitate din ce în ce mai des în cadrul societăților comerciale, devenind astfel o ramură indispensabilă orcărui comerciant.

3.1. Evoluția comerțului electronic în România

Comerțul electronic în românia își are începuturile încă din anul 1997, iar primul magazin online a fost lansat de PC Net și era denumit ca www.cybershop.ro, acesta comercializa CD-uri cu muzică, iar după o perioadă scurtă de timp apare și www.eshop.ro care de altfel este primul care introduce conceptul de coș de cumpărături.

La începutul anilor 2000 conexiunile la interenet erau reduse, populația d-abia atunci începând să se famialiarizeze cu mediul online, iar din această cauza potenețialii cumpărători erau reticienți în vederea achiziționării de produse de pe internet. De asemenea, fiind un domeniu nou, nu exista un control, nu era o legistalției în vigoare, astfel se crease și o imagine negativă a comerțului electronic, care nu era foarte bine supravegheat.

Majoritatea comerțianțiolor au început să fructifice mediul electronic, astfel fiecare a început să aibă un site de prezentare a organizației, a produselor/serviciilor pe care le puneau pe piață, iar cu timpul, acestea s-au transformat și în magazine online.Dacă în anul 2005 în România erau 412 magazine online, până în anul 2008 numărul acestora s-a dublat, ajugând la 875 de magazine, iar într-o perioadă de mai puțin de 10 ani numărul acestora ajungând la peste 5000 de magazine.

În anul 2012, a fost primul an în care comerțul electronic a depăși pragul de 1 % din retail, identificându-se astfel un potențial considerabil, având în vedere că doar 1 milion din cei 9 millioane de utilizatori de internet din România faceau cumpărături online. Pentru mulți comercianți, opțiunea deschiderii unor magazine online a fost considerată ca fiind salvarea din criză, astfel și-au crescut vizibilitate, și-au optimizat costurile cu stocurile, cu transportul și chiar cu salariile.

Conform cercetărilor de piață făcute la nivelul mediului online românesc, retailul online autohton a depășit suma de 1 miliard de euro în 2014, comparativ cu 600 de milioane în 2013.

Piața de vânzări românească se situează între 1,1 și 1,2 miliarde de euro în anul 2014, cifra făcând referire exclusiv la produsele comercializate online (indiferent de natura lor), și nu la servicii.

Conform ultimului recensământ, România are o pupulație 19,7 milioade de locuitori, din care aproape 10 milioane sunt utilizatori de internet, iar rata de penetrare a internetului fiind de 49,76%, acest lucru se datorează faptului că a crescut și numărul de conexiuni mobile la Internet.

Sursa: www.trafic.ro

3.2. Analiza diagnostic a domeniului comercial electronic la S.C. Resonance Advertising S.R.L.

În cadrul acestui capitol vor fi analizate relațiile întreprinderii cu piața, cu furnizorii, beneficiarii și concurenții, vor fi analizate produsele întreprinderii, prețurile de vânzare ale acestora și activitatea promoționala a societății.

3.2.1. Descrierea societății comerciale Resonance Advertising S.R.L.

Compania S.C. Resonance Advertising S.R.L. activează în domeniul publicității încă din 2009, în ultimii ani fiind implicată în activități de promovare focusate, în special, pe promovarea întreprinzătorilor mici și mijlocii din mediul local și comercializarea de materiale de promovare pentru aceștia. Serviciile prestate de companie sunt bazate pe o bună înțelegere a contextului economico-social, fiind adaptate nevoilor locale și având la bază principiul eficienței. O parte consistentă din proiectele companiei sunt realizate cu ajutorul freelancerilor, fapt ce a generat o bună cunoaștere a pieței muncii și a transformărilor specifice din acest domeniu. Totodată, colaborarea cu freelanceri a condus către o paletă diversificată a serviciilor prestate. Dintre domeniile de competență ale companiei cele mai importante sunt serviciile de cercetare și analiză de piață pentru dezvoltarea strategiilor de comunicare, servicii de grafică și creație publicitară, dezvoltarea de platforme și aplicații online, dezvoltarea de campanii de marketing integrate, comercializarea de materiale de promovare.

S.C. Resonanse Advertising S.R.L.își desfășoara activitatea sunb brandul ”Printoteca”, organizația are un atelier de producție publicitară, iar produsele sunt puse la dispoziția clientului prin magazinul online www.printoteca.ro .

Sursa: www.printoteca.ro

Fiind o întreprindere mică, cu un număr mediu de angajați de 5 persoane, organizația se face remarcată prin ideile pe care ei le furnizează clienților, beneficiarii fiind atât persoane juridice, dar și persoane fizice.

3.2.2. Piața

Potrivit companiei în anul 2014, vânzările de ariticole au crescut față de anul precedent, având în vedere trendul ascendent în ceea ce privește promavarea organizațiilor. Societatea are o cerere majoră la nivel local, ținând cont de obiectul de activitate produceție publicitare, majoritatea clienților sunt din București, astfel aceștia optimizându-și costurile cu transporturie, dar totodată există o comunicare mai eficientă.

Oferta pe care Printoteca o expune față de alte societăți ce comercializează produse de promovare și identitate vizuală, este mai avantajoasă, având în vedere faptul că organziația deține propriul atelier de producție, astfel nefiind un intermediar, adausul la produsul de bază este mult mai mic în comparație cu concurența.

Organizația își poate lărgi gama de produse oferite, odată prin achiziționarea de noi echipamente necesare pentru producție de materiale de identitate vizuală, putând astfel să se adreseze unui segment mai larg de consumatori, pund accent și pe persoanele fizice.

3.2.3. . Produsele comercilizate

În primul rând, Printoteca dă posibilitatea clienților de a-și crea chiar propile produse prin prisma site-ului. Produsele sunt realziare ulterior în baza comenzilor. Din respect pentru mediu și pentru resurse se evită menținerea pe stoc a produselor. Organizația oferă soluții foarte bune de imprimare, astfel oferind vizibilitate altor comapnii.

Stickere

Sunt produse de identitate vizuală, sunt folosite materiale de calitate și cernală Mimaki pentru culori clare și sunt rezistente la UV.

Clienții își pot alege un model de pe site sau își pot pregătii singuri grafica.

Stickerele sunt adresate atât persoanlor juridice, pentru imaginea organizației, dar și pentru persone fizice. Majoritatea comenzilor sunt date pentru stickere pentru mașini cu brandul organizației sau diverse imagini și mesaje alese de clienți.

Sitckerele sunt realizate pe material adeziv special în funcție de destinația acestora: stickere de perete, decorare obiecte, decorare vitrine, colantare auto.

Sursa: www.printoteca.ro

Tricouri

Tricourile comercializate de Printoteca sunt din categoria ”Tricouri cu spuse”, un subbrand cread de organizație și tricouri pe comandă.

”Tricourile cu spuse” au diverse versuri din poezii și reprezintă produsul vedetă al companiei.

Tricourile sunt din bumbac, atât pentru bărbați cât și pentru femei, imprimarea se face prin diverse tipuri: prin transfer terminc (monocrom sau color), prin imprimare digitală directă pe textilă, imprimare serigrafică

Sursa: www.printoteca.ro

Sacoșe și genți

Aceste produse sunt imprimate cu diverse mesaje, clienții sunt în general societățile comerciale care le achiziționează pentru diverse campanii de promovare.

Sursa: www.printoteca.ro

3.2.4 Politica de preț

Produsele Societății Comerciale Resonance Advertising S.R.L. sunt reprezentate de prețurile influențate de cererea și oferta pieței, de calitatea produselor, și în funcție de concurență.

Prețurile produselor nu au avut fluxtuații majore în ultimii ani, în schimb acestea diferă în funcție de cantitatea comandată.

Tabel Nr. 3.1. Prețuri produse, sursa www.printoteca.ro

Strategia de preț adoptată de companiei trebuie să se află într-o strânsă relație cu ciclul de viață al produsului, din această perspectivă se recomandă aplicare în cadrul companiei a strategiei de preșuri stratificate care se bazează pe stabilirea unui preș inițial foarte amre și reducerea lui treptată, dar și strategia de pentrarea a prețului, în momentul lasării unui produs.

De asemenea ar putea fi adoptat și gradul de diversificare a prețurilor, în cazul unei game mai restânse de produse, prețurile diferite practicate reflectă, de cele mai multe ori, diferențierile de natură caltiativă, ce se manifestă între variantele acestuia.

Prețurile se pot diferenția în funcție de o serie de elemente, cum ar fi: specificul produsului, lucul/modul de vânzare, momentul vânzării, imaginea produsului și condiții concrede de negociere.

3.2.5. Furnizorii, beneficiarii și concurenții

Funizorii organizației sunt producătorii de textile și intermediari de materii prime necesare atelierului de producție.

KeyaEurope;

Depap;

The plot

Portofoliul de clienți este format din persoane fizice, dar mai ales juridice, printre cei mai importanți enumerăm:

The practice;

Aerium;

Biciclop;

Adamos;

BoConcept;

Converșiibunicii.ro

Ilustrator & Boutique;

Comercializare produselor pbublicitare online reprezintă un sector foarte competitiv, astfel fiind foarte multe organizații competitoare, însă avantajul societății analizate față de celelalte este reprezenta de factorul inovativ. Printoteca furnizează produse concepute de ea și nu se găsesc în această formă la alte firme de acest gen.

Printre magazinele online concurente enumerăm:

www.indigoneon.com;

www.dial-design.ro;

www.superprint.ro;

www.adproduction.ro;

www.vizal.ro.

3.2.6. Activitatea promoțională a magazinului online www.printoteca.ro

Instrumentul de promvarea al magaziunului www.printoteca.ro este publicitatea on-line care oferă avantaje în plus față de publicitatea tradițională. Mesajul este mai bine targetat, mediul online oferind soluții simple și eficiente de segmentare a audienței, astfel încât mesajele să ajungă la un target bine-definit. În plus, publicitatea on-line oferă și soluții de monitorizare a campaniilor, de măsurare a lor pentru optimizarea bugetelor.

Sursă: www.facebook.com/printoteca?fref=ts

Costurile sunt mai mici decât în cazul publicității tradiționale iar eficiența mesajelor vizuale este mai mare decât în alte medii. Mesajul online poate conține informații de natură diversă (text, imagini, video) având posibilități creative mult mai mari. Campaniile de publicitate on-line sunt vizibile oriunde și oricând. Dincolo de toate aceste avantaje, de departe cea mai importantă trasătură a publicității on-line este interactivitatea, de aceea și Resonance Advertansing a optat pentru această formă de publicitate, fiind foarte importantă comunicarea cu clientul până la definirea produsului final.

Printoteca nu lipsește de pe site-urile de socializare, colaborează și cu alte site-uri prin afiliere care-i promovează produsele, au diferite promoții la produse sau concursuri petnru creșterea vizibilității companiei.

Sursă: www.facebook.com/printoteca?fref=ts

3.2.7. Analiza S.W.O.T a magazinului www.printoteca.ro în domeniul comercial

Analiza S.W.O.T este un instrument de analiză strategică care în urma identificării punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințarilor în domeniul comercial, orcanizația poate lua o decizie de actiune.

Scopul analizei S.W.O.T este acela de a identificate situația magazinului online www.printoteca.ro în domeniul comercial și pentru a propune recomandări.

În urma analizei S.O.W.T se fac următoare recomandări prinvind folosirea punctelor tari, eliminarea punctelor slabe, fructificarea oportunităților și evitarea amenințărilor:

Lărgirea gamei de produse;

Achiziționarea de echipamente performante pentru producția în masă a produselor;

Prezentarea și a altor produse pe care organizația le produce ex: cărți de vizită, bannere, roll-up-uri, flyere etc;

Creșterea vizibilității și în rândul persoanelor fizice;

Accesarea de surse de finanțare pentru dezvoltarea magazinului online;

Securizarea site-ului;

Clienții pe care societatea ar trebui să se axese în viitor sunt atât companiile cât și persoanele fizice. De asemenea, societatea își poate diversifica gama de produse oferite prin introducerea în magazin atât a produselor pe care ei deja le crează, dar și de noi produse.

Mediul de afaceri este un mediu volatil și înalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie cunoscută bine și concurența. Concurenta directă este reprezentată de alte societăți de producție publicitare care își comercializează produsele în mediul on-line, dar la prețuri mai scăzute decât prețurile produselor comercializate de pe www.printoteca.ro.

Concluzii și propuneri

Privind aspectele prezetate în actuala lucrara, consider că formele moderne de comerț reprezintă o bună modalitate pentru creșterea vizibilității pe piață a comercianților clasici.

În prezent, oamenii sunt din ce în ce mai ocupați și au prea puțin timp pentru cumpărături, astfel comerțul online satisface o nevoie reală a acestora, de aceea s-au înregistrat și creșteri ale cumârăturilor de pe internet în ultimii ani. Dacă supermarket-urile au recrus la comercialziare produselor online și livrarea acestora la domiciliu, ascest lucru însemnă că fiecare comerciant tebuie să se adapte la schimbări și să adopte noile forme de comercializare.

La începutul crizei financiare, comerțul electronic a reprezentat o bună modalitate de susținere a comercianților, prin intermediul acestuia optimizând costurile cu stocarea produselor, spațiul și chiar resursele umane.

Un dezavantaj al comerțului electronic este acele că nu echistă o comunicare vânzător – cumpărător, însă se recomandă disponibilitatea unui angajat care să fie concetat în permaneță la magazinul online pentru a comunica cu clienții fie pe linternet fie telefonic.

Comerțul electronic a plecat de la o nevoie reală a populației active, a înregistrat o dezvoltare uimitoare în ultimii anii, de aceea se recomandă tuturor comercianților indiferent de forma lor să aibă și acest obiect de activitatea, de a comercializa online, este un bun instrument de promovare, dar și o amdalitate de optimizare a costurilor.