Forme de Turism Practicabile în Valea Cernei Amonte de Băile Herculane

Cuprins

Introducere

Capitolul 1- Trăsături fizico-geografice

1.1 Localizarea geografică

1.2 Relieful

1.3 Clima

1.4 Hidrografia

1.5 Solurile

1.6 Vegetația și fauna

1.7 Ariile protejate

Capitolul 2 – Caracteristici umane și economice

Capitolul 3 – Forme de turism practicabile în Valea Cernei amonte de Băile Herculane –noțiuni generale

Capitolul 4 – Fondul turstic

4.1 Potențialul turistic natural

4.2 Potențialul turistic antropic

4.3 Infrastructura generală de acces și turistică

Capitolul 5 – Concluzii

Bibliografie

Introducere

Valea Cernei este situată în sud-vestul României,fiind un culoar aproape dreapt format de râul Cerna. Cerna este un râu de munte ,afluent al Dunării ,situat in Carpații Meridionali, mai exact in grupa Munților Retezat-Godeanu . Cerna izvorăște din Masivul Godeanu unde este întâlnit Izbucul Cernei, cunoscut și ca Obîrșia Cernei, care dupa ce își îmbină apele cu râul care vine dinspre nord numit Cernișoara parcurge 84 km și se varsă în Dunăre ,având ca punct de vărsare municipiul județului Mehedinți, Orșova. Valea Cernei este o vale longitudinală orientată nord-est/ sud-vest care desparte grupele de munți din aceasta zonă formând două șiruri de masive astfel : în dreapta râului se întâlnesc Munții Godeanu și Munții Cernei iar în partea stângă a râului sunt Munții Vîlcan și Munții Mehedinți.

Munții Godeanu și o mare parte din Munții Cernei precum și Munții Vîlcani sunt formați din șisturi cristaline cu altitudini mari,cu o rețea bogată de izvoare si văi și numeroase culmi secundare iar grupa Munților Mehedinți sunt alcătuiți din calcare,cu frecvente fenomene carstice ,lapiezuri,doline și cu un versant abrupt dinspre Cerna puternic frământat și cu forme sculpturale.Toate acestea trăsături ale reliefului din Valea Cernei îi ofera acesteia un peisaj geografic specific puternic,mai greu accesibil in comparație cu alte văi carpatice, ceea ce a dus la o activitate antropică scăzută, aceasta fiind mult prezentă mai recent in Valea Cernei , deci cu proporții mai reduse.

În ceea ce privește clima, Valea Cernei este supusă circulației atmosferice de vest și sud-vest ceea ce duce la ieri blânde cu precipitații abundente sub formă de ploaie la altitudini joase și la veri cu instabilitate termincă crescută care are ca rezultat averse și descărcări electrice. Temperaturile medii anuale variază în funcție de altitudine astfel pe înălțimile Munților Godeanu temperatura medie anuală este de sub 0˚C iar în partea inferioară a bazinului aceasta fiind de aproximativ 11˚C. Cantitățile medii anuale de precipitații variază de asemenea în funcție de altitudine de la 1088mm la Vârful Țarcu la 698mm la Topleț.

Fauna și flora din Valea Cernei sunt foarte bogate datorită ansamblului geografic în care se situează. Sunt prezente două etaje de vegetație și anume etajul alpin cu pajiști de ierburi secundare,tufărișuri,și arbuști și cel de pădure sau nemoral reprezentat de păduri de fag ,gorun, molid și brad. Fauna din Valea Cernei este bogată,ca urmare a puținei modificări antropice , aceasta fiind reprezentată de speciile de interes vânătoresc (căprior,mistreț,lup,rîs,cocoș de munte,iepure,vulpe).Fauna cuprinde și o specie protejata,și anume capra neagră. La această faună se adaugă și fauna acvatică din râul Cerna cât și flora.

Valea Cernei este inclusă în rezervația naturală „Parcul Național Domogled-Valea Cernei”, fiind o arie protejată datorită diversitații tipurilor de peisaje, endemismelor ( ex: garofița Domogletului, candeluța, scorușorul, ciuboțica cucului bănățeană) , peșterilor termale unice în România cât și datorită florei și faunei cu specii rare( ex: turtureaua, nemțișorul, albăstrița, brândușa, pinul de Banat, pinul negru de Banat).

Modificările antropice au un caracter redus în Valea Cernei însă acest lucru nu înseamnă ca este o zonă izolata. Băile Herculane sunt cunoscute încă din antichitate datorită efectelor curative ale apelor termale,iar omul a fost prezent in permanență pe teritoriul bazinului Cernei însă fără a modifica prea mult mediul natural, teritoriul fiind folosit doar în scopuri agricole și pastorale. Construcțiile,exploatările forestiere și activitățile economice își fac simțită prezența mai accentuat în ultimii 35 de ani pe întregul teritoriu al Văii Cerna.

Potențialul turistic natural la Văii Cerna este variat ,acesta atrăgând numeroși turiști anual prin mai multe forme de turism.Crestele sălbatice și stâncoase atrag fluxuri de turism în Valea Cernei prin Cheile Ciucevelor,Corcoaia, „Marele Abrupt” (Domogled) sau datorită Crovului Medvedului, care este dolina cea mai mare din țară cu un diametru de 1km si o adâncime de 170m. Culoarul Cernei participă la potențialul speoturistic al României cu Peștera Mare de la Scroniște și cu Peștera lui Ion Bârzoni. O altă atracție turistică specifică zonei montane este Defileul Cernei,care se suprapune Văii Cernei pe o lungime de 40km, acesta fiind caracterizat de porțiuni de vale îngustă cât și de lărgiri ale luncii. Stațiunea Băile Herculane este o mare atracție turistica din Valea Cernei datorită turismului balnear. Turismul internațional de vânătoare este prezent in Valea Cernei datorită cabanei silvice pentru vânătoare Izvoarele Cernei ,de menționat este faptul că acest segment al ofertei turistice este destinat persoanelor cu venituri mari. Potențialul turistic antropic al Văii Cerna este slab dezvoltat, având un caracter mai accentuat in Băile Herculane și rar întâlnit în satele aflate de-a lungul cursului râului Cerna. Potențialul antropic scăzut confirmă faptul că Valea Cernei este o zonă foarte puțin modificată atropic,fiind o zonă protejată, acest lucru explicând de ce Bazinul Cernei este valorificat ca atracție naturală,ceea ce atrage din ce în ce mai mulți turiști dornici să evadeze din mediul urban.

Turismul rural, drumețiile și turismul ecologic sunt forme de vacanță ce ajută la dezvoltarea durabilă ce ar putea fi practicate in Valea Cernei cu succes.

Capitolul 1- Trăsături fizico-geografice

1.1 Localizarea geografică

Valea Cernei este situată în sud-vestul României, este o vale longitudinală orientată nord-est/ sud-vest,fiind un culoar aproape drept .Este situată în sud-vestul României fiind formată de râul Cerna ,acesta își are izvorul în Munții Godeanu și se varsă în Dunăre avand ca punct de vărsare municipiul județului Mehedinți, Orșova. Valea Cernei se situază din punct de vedere administrativ pe teritoriul a trei județe : Gorj, Caraș-Severin și Mehedinți.

Este mărginită în nord de către Bazinul Timișului, în nord-est de Bazinul Jiului, în sud-vest de Bazinul Belareca iar în sud de Bazinul Motrului. Valea Cernei (Fig.1.1) are aspectul unui culoar longitudinal ce separă două șiruri de munți : de o parte sunt Munții Godeanu și Munții Cernei iar pe partea opusă sunt Munții Vîlcan și Munții Mehedinți.

Fig.1.1 Localizare Valea Cernei

(Sursa: Prelucrare date Octavian Mândruț, 2002, „România Atlas Geografic Școlar”, Editura Corint , p.16 ; https://www.google.ro/maps)

1.2 Relieful

Valea Cernei ,fiind un culoar longitudinal ce desparte doua șiruri de munți înalți și mijlocii, este caracterizată de un relief variat, dându-i acesteia unicitate. Șirurile de munți despărțite de către râul Cerna sunt bine individualizate,fiecare având caracteristice proprii,acest factor ducând la varietatea reliefului din Valea Cernei. Pe malul drept al râului se întâlnesc Munții Godeanu și Munții Cernei (Fig. 1.2) iar pe malul stâng sunt Munții Vîlcan și Munții Mehedinți. De precizat este faptul că altitudinile munților prezenți scade de la nord la sud,pe masura ce râul Cerna înaintează catre Dunăre.

Fig. 1.2 Munții Cernei văzuți de pe Valea Țăsnei

Munții Godeanu reprezintă un masiv puternic, fiind alcătuit în totalitate din formațiuni cristaline aparținând pânzei getice cu altitudini ce depășesc 2000m . În cadrul acestui masiv se întalnesc și trei mari platoforme de eroziune : Borăscu,Gugu și Godeanu-Râu Șes. Platformele de eroziune sunt caracterizate de netezime. Platforma cu cea mai mare importanță de pe valea Cernei este Borăscu,care in partea estică, la obârșiile afuentilor Cernei prezintă căldări glaciare ( Cărbunele,Olanu). Datorită altitudinilor ridicate, în Munții Godeanu sunt prezente urme ale reliefului glaciar. Astfel, vechile circuri glaciare pot fi admirate în partea superioara a Cernei ( Gârdomanu,Godeanu, Vlăsia), aceste cricuri ascund si câteva iezere care în general seacă vara. Cel mai mare iezer este Zănoaga Soarbelor,fiind urmat de Zănoaga Scurtelor. Datorită altitudinilor mari și porțiunilor mari de netezime ,munții Godeanu sunt un important rezervor de apă pentru bazinul Cernei,fiind totodata și un factor favorizant în existența unei bogate rețele de izvoare și văi.

Munții Cernei sunt dispuși la sud de Valea Olanului până la confluența râului Cerna cu Belareca, pe aproximativ 40 km, fiind o prelungire a Munților Godeanu sunt alcătuiți de asemenea predominant din șisturi cristaline. Aspectul general este de culme rotunjită ,numai local capătă aspectul de creastă.

Munții Vâlcan se desfășoară de la Vârful Șarba (1742 m) până la șaua dintre vârfurile Turcineasa (1518 m) și Alunu (1150 m) .Munții Vâlcan se prezintă ca o creastă ascuțită alcătuită din calcare cristaline și din calcar. Cel mai reprezentativ masiv din acest areal este Masivul Oslea, acesta având un relief dezvoltat în calcare ce prezintă creste, abrupturi,grohotișuri și stâncării, însă acesta intră în bazinul Cernei numai cu latura sa de sud-vest.

Munții Mehedinți pornesc din Varful Oslei și se întind pana la Dunăre. Acești munți,fiind formați din calcare și cu versantul abrupt dinspre Cerna ce prezintă variate forme sculpturale dau notă specifică Văii Cerna, fiind cei mai interesanți si cei mai atractivi munți din zonă din punct de vedere turistic. Culmea Cernei, partea nordică a Munților Mehedinți, se desfășoară pe aproximativ 30 km, între șaua Turcinesii și valea pârâului Arșasca, prezintă un aspect unitar iar altitudinile sunt în general constante de 1000 – 1100 m. Culmea Cernei se prezintă ca o culme rotunjită datorită rocilor din care este alcătuită – în general granite și roci cristaline slab metamorfozate. Cu toate acestea, versanții acestei culmi, înspre Cerna au o înclinare accentuată. La sud de pârâul Arșasca, Munții Mehedinți suferă mari modificări ale aspectului datorită formațiunilor calcaroase care își fac simțită prezența . Aici se întâlnește și cel mai atractiv relief din Munții Mehedinți căci între Vf Domoglet (ce se înalță din dreptul Băilor Herculane) si Vf lui Stan culmea munților se menține înaltă și abruptă ,ceea ce duce la dezvoltarea unor văi scurte și sălbatice cum sunt Valea Țăsnei, Valea Cerbului, Valea Coșiului. Relieful se înalță până la aproximativ 1200 m, cele mai înalte vârfuri prezente sunt Vârful lui Stan (1466m) ,Pietrele Albe (1335m), Vf Colțul Pietrii( 1228m).Acest masiv,al munților Mehedinți, se impune ca altitudine dar și datorită faptului că reprezintă și cea mai întinsă arie carstică din regiune, limitată spre Cerna printr-un abrupt calcaros de 400 – 600 m.

Alte forme de relief prezente in Valea Cernei sunt : ciucevele (creste spectaculoase de calcar din zona Cernișoarei situate pe dreapta Cernei) si geanțurile(se aseamănă cu ciucevele dar sunt situate pe stânga Cernei),lapiezurile,dolinele,uvalele și poliile. Aici se întâlnește și cel mai mare crov din România,și anume Crovul Madveiului.

Relieful carstic este prezent în zonă și bine reprezentat si prin chei,văi carstice și peșteri.

Datorită hidrografiei,în Valea Cernei sunt prezente și forme de relief cum fi văile ( Valea Cernișoarei,Valea Olanului) și luncile ( Lunca Cernișoarei,Lunca Iovanului.Lunca Balmoșului) precum și Depresiunea Cerna-Sat,reprezentând cea mai mare arie depresionară din bazinul Cernei.

1.3 Clima

Datorită poziției geografice, cât și datorită deschiderii către sud –vest,Valea Cernei este situată în zona de influență a circulației atmosferice vestice și sud-vestice.Acest climat este caractetizat de ieri blânde cu precipitații bogate și veri instabile termic,cu precipitații însoțite de descărcări electrice.

Clima Văii Cernei este influențată seminificativ de către anticiclonul azoric ,a cărui acțiune se corelează cu ciclonul irlandez . Influența acestor cicloni este simțită predominant în perioada de iarnă și mai puțin în sezonul cald. Un alt factor ce caracterizează Valea Cernei este prezența Mării Mediterane în vecinătate ,ceea ce duce la prezența ciclonilor mediteraneeni ce duc la schimbări de vreme în special iarna, acești cicloni care transportă aer cald formează precipitații orografice la înalnirea cu munții din Valea Cernei. Cele mai scăzute temeperaturi din Valea Cernei se înregistrează în lunile ianuarie și februarie datorită anticiclonului siberian ce își face simțită prezența .

Valea Cernei trebuie privită din punct de vedere climatic ca o arie depresionară datorită masivelor muntoase înalte ce o mărginesc și îi oferă protecție și adăpost dar și ca un uluc între munți datorită faptului că aceasta îi desparte. Masele de aer ce pătrund în Valea Cernei sunt canalizate de-a lungul culoarului.

Temperatura este modificată în funcție de altitudine dar și datorită structurii de culoar a Văii Cerna ce duce la temperaturi mai ridicate,astfel în Munții Godeanu se înregistrează cele mai scăzute temperaturi datorate altitudinii de peste 2000m , media anuală fiind de sub 0˚C iar în Băile Herculane se întâlnesc cele mai ridicate temperaturi , media fiind de 10,5˚C.

Precipitațiile din Valea Cernei sunt mai instabile decât temperatura,dar se supun si ele modificărilor datorate diferențelor de altitudine. Repartiția precipitațiilor pe perioada anului este caracterizată,ca un specific al zonei de sud-vest a tării, de doua maxime și două minime.Mediile anuale ale precipitațiilor cuprinse între 760mm la Băile Herculane și 1088mm la Vf Țarcu.

Nebulozitatea este definită ca gradul de acoperire cu nori a cerului la un momentdat, aceasta influențeaza perioada de strălucire a soarelui și umezeala aerului și este sursa precipitațiilor atmosferice. În Valea Cernei nebulozitatea diferă în funcție de altitudine fiind cuprinsă intre 4,7 zecimi în zonele joase (Băile Herculane) și 6,4 în Munții Țarcu.Cea mai mică nebulozitate se înregistrează în lunile iulie și august,fiind totodata si cele mai călduroase luni ,iar cele mai mari valori sunt în lunile ianuarie și februarie, fiind de altfel,și lunile cu cele mai însemnate căderi ale precipitațiilor.

Pe lângă influența vânturilor de vest, foehnul își face simțită prezența în Valea Cernei ,în special pe pantele vestice datorită orientării acesteia. Acesta este un vânt de munte, cald și uscat ce se deplasează cu viteză mare ,coboară de pe munte și inluențează clima pozitiv din punct de vedere al temperaturilor.

„Având în vedere diferențierile locale ale condițiilor fizico-geografice ale bazinului s-a putut stabili existența a numeroase nuanțe topoclimatice:

-de vale (de vale largă,de vale îngustă sau defileu,de chei) ;

-de culme (culme pricipală înaltă,culme secundară);

-de abrupturi calcaroase (însorite sau umbrite);

-de pădure ;

-de pajiști,etc ” (Iordache Costela, 1996, a , „Velea Cernei ”. Editura Mirton Timișoara, p.26)

1.4 Hidrografia

Hidrografia Văii Cerna (Fig.1.3) este reprezentată de râul Cerna. Pe lângă râul Cerna, cea mai importantă componentă hidrografică din zonă, bazinul Cernei este reprezentat și de numeroase izvoare ,denumite în mare parte izbucuri.

Izbucurile sunt izvoare de apă cu debit intermitent ce se formează în reginunile carstice,care funcționează pe principiul sifonului. Însăși Cerna își are izvorul format din trei izbucuri ce iasă la suprafață din puncte diferite : unul de sub grohotișul Ciucevei Mari, unul din talvegul Ogașului Chicerii iar ultimul de la baza versantului Ciucevei Ogașului Cald. Temperaturile izbucurilor sunt pozitive,în cazul de față fiind de 7 ˚C. Datorită reliefului carstic, zona cu cele mai numeroase izbucuri este reprezentată de Munții Mehedinți ,aceștea prezentând numeroase izbucuri pe treapta joasă,cele mai importarte izbucuri (dupa debit) fiind Șapte Izvoare Reci și Șapte Izvoare Calde .Băile Herculane beneficiază de instalații balneare datorită izvoarelor din zonă care sunt hipertermale și mineralizate în deosebi cu cloruri de sodiu și calciu ce au efecte benefice asupra sănătății . În Valea Cernei se întâlnesc izvoarele cu cea mai mare radioactivitate din țară ,și anume Șapte Izvoare ,aflate amonte de Băile Herculane.

Cerna este râul de munte ce formează Valea Cernei,acesta are o lungime de 60 km ,suprafața sa bazinală fiind de 555 km2. Are formă alungită ,de culoar îngust si asimetric. Datorită reliefului în care este încadrată ,Valea Cernei prezită trăsături hidrografice variate și un debit bogat pe parcursul întregului an. Afluenții cei mai evoluați și cu lungimea ce mai mare sunt prezenți pe versantul drept al Cernei,datorită reliefului din Munții Godeanu și Cernei. Versantul stâng este mai îngust, deținând doar 14 % din suprafața bazinală, și deține afluenți scurți si în general cu scurgere periodică datorită reliefului carstic prezent.

Izvorul Cernei este considerat locul în care izbucul Cernei se unește cu apele pârâului Cernișoara ale cărui izvoare se afla la cca. 10 km amonte sub vârful Paltina la altitudinea de 2070m. (Iordache Costela, 1996, b , „Velea Cernei ”. Editura Mirton Timișoara, p.39). Cernișoara este alimentată cu ape de către doi afluenți principali pe partea stanga (Stârminosu și Turcineasa ) și un afluent cu un debit mai mare pe parte dreaptă (Măneasa).

Cerna este împărțită în trei sectoare :

-sectorul superior ( de la confluența cu Cernișoara până la confluența cu Craiova);

-sectorul mijlociu (de la confluența cu Craiova până la confluența cu Bedina);

-sectorul inferior ( de la confluența cu Bedina până la confluența cu Belareca).

Fig. 1.3 Hidrografia Văii Cernei amonte de Băile Herculane

(Sursă : Prelucrare date http://www.domogled-cerna.ro/hidrologie.html)

Sectorul superior al Cernei este caracterizat de importanța afluenților de pe partea dreaptă ,pe partea stângă remarcându-se doar Ogașul Vânătorului (1,5km) . Pe partea dreaptă afluenții cei mai importanți sunt : Cărbunele, Iovanul, Naiba și Olanului ,Craiova ,aceștea fiind caracterizați de lungimi mari de până la 10 km.

Sectorul mijlociu al Cernei este caracterizat de o îngustare a versantului drept și o lărgire a versantului stâng (dar nu pe toată lungimea sectorului deoarece la jumătatea inferioară se reudce iar) pe măsură ce râul Cerna înainteaza, este deasemenea și sectorul cel mai populat fiind prezente numeroase comune și sate (Făgețel,Stepăn, Slătinic, Zăvoaiele, Ineleț, Scărișoara,etc). Afluenții de pe partea dreaptă continuă să fie cei mai importanți .dintre care amintim : Iauna, Topenia, Iuța, Prisăcina și bineînteles Bedina. Pe versantul stâng , în partea nordică unde se întâlnește lărgirea versantului datorită structurii refliefului construit din roci eruptive ,șisturi cristaline și conglomerate ,sunt prezente râurile cu cele mai lungi cursuri permanente de pe acest versant și anume : Râmnuța Vânătă, Râmnuța Mare și Arșasca. În partea sudică a sectorului mijlociu datorită reliefului carstic sunt prezente râuri scurte ce au cursuri temporale cu pierderi de apă dintre care îl amintim pe cel mai important , raul Țăsna care se pierde în patul văii.

Sectorul inferior al Cernei este reprezentat de îngustarea cea mai mare a versantului drept ,care este puternic brăzdat de râurile prezente care însă au lungimi scurte de maxim 2km și care nu își susțin cursul permanent ( Racovița, Ogașul Sipului, Ogașul Slatina, Ogașul Ursului,Valea Mare). Versantul stâng alcătuit din calcare este caracterizat în acest sector de o lățime mai mare ,dar datorită reliefului,apele prezente nu au caracter permanent . Cele mai importante râuri prezente sunt : Ogașul Cerbului, Cașiul, Șaua Padinei.

Debitul multianul al râului Cerna este de 15,16 m3/s iar anotimpul cu debitul cel mai mare este primăvara,fapt datorat acumulării apei din topirea zăpezii și din precipitațiile de primăvara iar debitele cele mai mici sunt înregistrate în lunile secetoase și geroase.

1.5 Solurile

Având în vedere relieful din Valea Cernei , fiind o zona montană cu altitudini ce depășesc pe alocuri 2000m, și climatul umed și relativ rece, solurile din această zonă sunt caracterizate de o profunzime redusă , iar pe alocuri au caracter scheletic. Solurile sunt formate sub păduri de foioase, tufărișuri și pajiști alpine,care au rol în formarea și alcătuirea lor.

Sunt caracterizate de diferențe zonale datorită altitudinii, dar la acest aspect participă și natura rocilor ,particularitățile reliefului cât și condințiile bioclimatice. Omul își exercită influență însemnată asupra caracteristicilor solurilor prin acțiunile sale cum ar fi defrișarea pădurilor, înlocuirea vegetației naturale cu plantele de cultură, utilizarea îngrășămintelor chimice sau formarea sistemelor de irigație.

Statul litologic este relativ uniform in Valea Cernei datorită rocilor ce intră în componența munților din această zona ( șisturi cristaline asociate cu roci eruptive și sedimentare ; calcare) fiind supuse unor modificări în general regulate doar în funcție de altitudine.

Solurile ( Fig. 1.4) întâlnite fac parte din clasele molisolurlor, argiluvisolurilor, cambisoiurilor, spodosolurilor și umbrisolurilor. Din clasa molisolurilor , rendzimele sunt prezente in Valea Cernei în special în Munții Mehedinți , în nord-estul bazinului ( Masivul Oslea, Vf Pietrele Albe) cât și în Munții Cernei, în Vf Arjana. Aceste soluri, rendzimele,sunt caracterizate de un profil subțire, cu mult schelet, ceea ce înseamnă ca nu sunt favorabile pentru culturi agricole,fiind astfel ocupate de pășuni și fânețe.

Fig. 1.4 Repartiția solurilor în Valea Cernei

(L. Badea et al, 1981, „Valea Cernei-studiu de geografie” , Editura Academia Republicii Socialiste România,București , p 99.)

Argiluvisolurile sunte prezente într-o mică proporție în Valea Cernei, fiind prezente în special in bazinul inferior la Cernei. Aceste soluri sunt favorabile pădurilor și pomilor fructiferi însă prezintă risc de eroziune în pantă în cazul în care nu sunt protejate de vegetație (în special de vegetație forestieră) .

Cambisolurile sunt solurile cele mai răspândite din bazinul hidrografic al Cernei. Din această clasă de soluri sunt reprezentative solurile brune și solurile brune acide. Solurile brune sunt întâlnite la altitudini cuprinse între 150-1400m în partea stângă a bazinului ,mai exact în Munții Mehedinți, dar și în Munții Cernei. Aceste soluri sunt caracterizate de grosimi de până la 100cm. Solurile brune acide sunt solurile cele mai răspândite din Valea Cernei, acestea ocupând jumătatea estică a Munților Godeanu și aproape întreaga suprafață a Munților Cernei, Almăjului și Mehedinți. Specificitatea acestor soluri este dată de adâncimea redusă și textura grosieră ce favorizează o bună circulație a apei . Datorită acidității accentuate și caracterului scheletic solurile brune acide sunt acoperite de paduri de fag ,păduri de amestec și pajiști.

Clasa cambisolurilor este prezentă în nord-vestul Bazinului Cernei, sunt reprezentate de către solurile brune feriiluviale , fiind formate sub păduri de rășinoase. Aceste soluri sunt întâlnite alături de podzoluri și litosoluri ce fac parte din clasa spodosolurilor. Aceste soluri sunt puternic erodabile și au o humificare lentă.

În bazinul Cernei umbrisolurile ocupă areale foarte reduse și sunt reprezentate de solurile humicosilicatice ce apar la altitudini de peste 1800 m, fiind prezente pe culmile Munților Godeanu și în partea de nord-est a Masivului Oslea acestea sunt soluri caracteristice climatului umed și rece din regiunile înalte montane unde se întâlnesc molidul și jneapănul, dar apar și sub pajiștile alpine.

Solurile aluviale fac parte din categoria solurilor azonale și sunt localizate în lunca Cernei, amonte de confluența cu Belareca și pe terasele din sectoarele mai largi și sunt caracterizate de un grad înalt de fertilitate datorită conținutului însemnat de substanțe nutritive. Sunt favorabile fânețelor și culturilor agricole și sunt prezente în Băile Herculane și Cerna-Sat.

1.6 Vegetația și fauna

Datorită poziției geografice , climei ,reliefului și solurilor Valea Cernei dispune de vegetație și faună interesante și cele mai bogate din România, cuprinzând specii numeroase și endemisme. Ceea ce individualizeaza vegetația și fauna din Valea Cernei este pătrunderea speciilor sudice pe fondul speciilor vegetale și animale central-europene. Dintre aceste specii amintim din floră : mojdreanul ( fraxinusonus) , teiul argintiu (Tilia Tomentosa), cărpinița, alunul turcesc,liliacul sălbatic(Syringa vulgaris ), scumpia, stejarul pufos, cerul. Din fauna sudică ce pătrunde în Valea Cernei amintim scorpionul , pseudoscorpionul , păianjenul aranea, homoptera , coleoptera,neuroptera, musca diptera, moliile și fluturii leptidoptera, broasca țestoasă de uscat ( testudo hermanni) (Fig. 1.5) și vipera cu corn, etc. Frecvența acestor specii mediteraneene este mai însemnată în bazinul inferior al Văii Cerna, însă acest fapt nu înseamnă ca aceste specii nu își fac simțită prezența și în jumătatea sa superioară..

Fig. 1.5 Broasca țestoasă de uscat

România prezintă numeroase endemisme iar 10% din numărul lor total sunt înregistrate în Valea Cernei ( în deosebi în Munții Mehedinți și Munții Cernei ), regiunea fiind privită ca o zonă botanică .Prezența acestor endemisme ale vegetației care cuprinde un mare număr de specii, e caracteristică zonei din apropierea stațiunii Băile Herculane, masivele Domogled și Șușcu însă unele specii rezistente din punct de vedere al temperaturii urcă amonte de aceste zone.

Datorită altitudinii, vegetația este răspândită pe etaje. Etajele din Valea Cernei sunt : etajul alpin, etajul boreal și etajul nemoral.

Etajul alpin cuprinde culmile munților, începând de la 1500 m până în vârful acestora. Acesta este împărțit în doua subetaje : subetajul alin și subetajul subalpin. Subetajul alpin este caracterizat de arbuști târâtori și pajiști de ierburi scunde cum ar fi iarba vântului iar pe pantele mai abrupte apare rugina ( Juncus trifudus). Subetajul subalpin este caracterizat de alternanța tufărișurilor cu pajiștile. Tufărișurile sunt formate din jneapăn, ienupăr,merișor și afin iar pajiștile sunt formate din graminee ca iarba câmpului, păiușul roșu și părușca.Tot aici se întâlnesc și argințica și bujorul de munte. Aria alpină este cunoscută ca fiind o zonă cu condiții de viață particulare și aspre ( temperatura medie anuala scăzută, vânt cu viteză mare, mari oscilații diurne și perioadă scurtă de vegetație) ceea ce duce la un complex faunistic simplu format din endemisme ca șopârla de munte ( Lacerta viviparia), fâsa de munte ( Anthus spinoleta) și capra neagră ( rupicapra rupicapra).

Etajului boreal este alcatuit din păduri de rășinoase care au rolul foarte important în menținerea unui grad mai ridicat de umiditate sau împiedică alunecările de teren. Pădurile sunt ,în general, mari consumatori de bioxid de carbon și metaforic spus, fabrici de oxigen. Acest etaj al pădurilor de rășinoase se întâlnește la altitudini cuprinse între 700-1500m . Pădurile de rășinoase sunt dese,umede, sempervirescente și întunecoase; acestea sunt formate din molid, pin , brad ,larice, zâmbru și tisa. Din primăvară până în toamnă pădurea este înfrumusețată de plante cu flori : breabănul, degețărelul ,clopoței (Campanula abietina), mierea ursului (Pulmonaria rubra), măcrișul iepurelui , crinul de pădure (Lilium martagon). Apar și ciuperci comestibile: râșnov, turta vacii însă sunt prezente și ciupercile otrăvitoare cum ar fi pălăria șarpelui (Amanita muscaria) și buretele pestriț . În zonele cu sol umed sunt prezenți într-o mare măsură mușchii dar și ferigile.

Etajul nemoral cuprinde specii cum ar fi fagul, gorunul, stejarul, teiul,frasinul și este format din două subetaje : subetajul pădurilor de fag, și subetajul pădurilor de stejar. În partea superioară fagul se amestecă cu molidul și bradul, fiind arii în care molidul predomină , alcătuind pâlcuri. Cea mai mare extindere o are etajul pădurilor de fag, aceasta cuprinde și specii precum mesteacănul, ulmul (Ulmus montana) , mojdreanul, vișinul turcesc, liliacul și alunul turcesc (Corylus colurna). Subetajul pădurilor de stejar cuprinde specii ca gorunul, stejarul (Quercus robur) , gârnița, cerul, precum și specii de arbuști și subarbuști ca păducelul, sorbul, jugastrul, frasinul, paltinul de munte, teiul argintiu (Tilia tomentosa),etc. În poienile luminoase se întâlnesc ciuboțica-cucului (Primula acaulis), clopoței ,ferigi, limba vecinei și numeroase ciuperci iar pe marginea râurilor se găsesc foarte multe tufișuri de mure (Rubus caesius).

Dintre tufe, întâlnim afini și zmeură. Covoare de pe sol de culoare verde închis sunt formate de mușchiul de pământ (Polytrichum juniperium) iar pe scoarța copacilor se dezvoltă lichenii .

Din endemismele locale cele mai importante și des întâlnite sunt garofița Domogledului, ciuboțica cucului bănățeană (Primula auricula), candeluța ,și scorușorul care este o specie termofilă rară. De asemenea, tot aici poate fi întâlnit nemțișorul ,albăstrița , brândușa , crinul galben de Banat (Linum uninerve), pinul negru de Banat ( Fig.1.6) și măzărichea balcanică .

În ultimul timp au loc în zonă intense despăduriri fie în scop agricol fie pentru lemn, ceea ce a dus la extinderea pășunilor și fânețelor.

Valea Cernei se mândrește de asemenea și cu o fauna extrem de bogată și atractivă. Pădurile bogate adăpostesc unele dintre cele mai mari mamifere de pe teritoriul României ,cel mai frecvent întâlnit fiind ursul,care uneori le creează probleme oamenilor, prin consumul culturilor de porumb sau uciderea animalelor domestice, însă cazurile sunt rare.

Fig.1.6 Pinul Negru de Banat

Fondul cinegetic al Văii Cerna este alcătuit și din căprioare ( Capreolus capreolus ), capra neagră (specie protejată) , mistreț, lup , râs( specie protejată) , vulpea, jder , vidră, cocoș de munte( specie protejată), potârnichea, pisica sălbatică ,viezure, veverița, etc. Alte păsări zburătoare care străbat cerul și încântă auzul ce sunt întalnite în Valea Cernei sunt zăganul, cucul, mierla , sturzul, privighetoarea,bufnița ,gaia,etc. Lumea animală nu se încheie aici, în această zonă bogată din punct de vedere a tot ce înseamnă natura , sunt prezente și numeroase exemplare de reptile : vipera comună, vipera cu corn ( cea mai periculoasă specie de reptile din România ,este întâlnită pe tot bazinul Cernei, aceasta prezintă pericol doar în momentele în care se simte amenințata, veninul acesteia fiind mortal daca nu este administrat antidotul în timp util) , șarpele negru ( cel mai mare șarpe din zonă , 2-3m), șarpele sfânt ce se întâlnește pe Domogled, șarpele de sticlă , șopârle și gușteri numeroși. Scorpionul este și prezent în Valea Cernei .

Apele limpezi și reci ale Cernei sunt mediu de viață pentru numeroase specii, cel mai important din punct de vedere economic este păstrăvul care împreună cu lipanul ( întâlnit în cursul inferior) . Acestea sunt speciile cu cea mai bună și fragedă carne , ceea ce a dus și la pescuirea intensă a acestora ,ceea ce a dus la împuținarea exemplarelor. În prezent, păstrăvul este crescut și în păstrăvării, pentru protejarea specie și pentru înmulțire.Alte specii de vertebrate din Cerna sunt : mreana, izvorașul, scobarul (Chondrostomanasus), tritonul, etc.

Fauna din Valea Cernei este completată de insectele numeroase dintre care cele ce merită o atenție deosebită sunt cele din ordinul lepidopterelor, fluturii. Aceștea prin numărul și varietatea speciilor (peste 1600 specii fluturi) prezintă o dezvoltare de excepție în special in porțiunea Domoglet-Țăsna. Peșterile din Valea Cernei nu sunt lipsite de viață, chiar dimpotrivă, numărul speciilor ce trăiesc în acest mediu fiind numeros, cuprinzând și endemisme (miriapod glomerid cavernicol – Gervaesia orghidanii-Tăbăcaru, Trichopolidesmus eremits, Sophrocheta , etc).

Flora și fauna din Valea Cernei se află în pericol datorită activității antropice, ceea ce a dus la stabilirea unor specii protejate pentru evitarea dispariției acestora și chiar a ariilor protejate.

1.7 Arii protejate

Parcul Național Domogled – Valea Cernei

Parcul Domogled-Valea Cernei (Fig. 1.7) se situează peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența acesteia cu râul Belareca, cuprinde Munții Godeanu și Munții Cernei pe versantul drept și pe versantul stâng Munții Vâlcanului și Munții Mehedinți. Suprafața acestuia este de 61 211 ha. Este zonă protejată datorită tipurilor de peisaje diverse ,peșterilor, izvoarelor, endemismelor și a speciilor rare. Acest parc de interes național a fost înființat în anul 1990 , și și-a câștigat administrația proprie în 2003.

Obiectivele parcului sunt :

„ Menținerea biodiversitatii prin conservarea speciilor si ecosistemelor importante si de asemenea a peisajului din interiorul parcului;

• Atragerea turistilor prin dezvoltarea ecoturismului si promovarea valorilor naturale;

• Implicarea comunitatilor locale si a scolilor in activitatile de educatie ecologica si constientizare publica;

• De asemenea implicarea ONG-urilor si a factorilor interesati in activitati de promovare a imaginii parcului si mentinerea unor relatii de lunga durata cu aceste organizatii, pentru continuarea activitatilor specifice. ” (http://www.domogled-cerna.ro/obiective.html)

În urma Legii Nr.5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, pe teritoriul Văii Cerna sunt arii ce au fost numite rezervații, cu tot ce implică acest fapt, pentru protecție și conservare.

Fig. 1.7 Rezervații naturale din Parcul Domogled-Valea Cernei

(Sursa : http://www.domogled-cerna.ro/harta_parcului.html)

Rezervația Domogled

Rezervația Domogled este situată la poala munților Cernei,la est de Băile Herculane și de Pecinișca, fiind o arie protejată de interes național cuprinsă în categoria a IV-a a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii ( IUCN),fiind o rezervație naturală de tip mixt. Se întinde pe o suprafață de 2.382,80 ha, fiind inclusă în Parcul Național Domogled- Valea Cernei. Această arie a fost declarată rezervație datorită reliefului diversificat ( lapiezuri, doline, izbucuri,peșteri, grohotișuri, avene,etc) , faunei și florei numeroase și îmbogățite cu endemisme, cât și datorită interesului geologic ce îl prezintă. Din bogațiile faunistice și floristice aflate în aceasta rezervație amintim : lăcrămioara, garofița de Banat , garofița pitică, irisul de munte, alunul turcesc,pinul negru de Banat, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, scorpionul , broasca verde de pădure , râsul, lupul, mistrețul,liliacul mediteraneean, etc.

Rezervația Cheile Corcoaiei

Rezervația Cheile Corcoaiei este situată in nord-estul satului Cerna-sat, pe teritoriul Munților Mehedinți, având o suprafață de aproximativ 10ha, este o arie protejata de interes național ,fiind cuprină la fel ca Rezervația Domogled tot în categoria a IV-a a IUCN. Aceasta reprezintă o zonă formată din chei ( forme de relief formate din lapiezuri ,nișe, marmite și abrupturi spectaculoase), Cerna străbătând 200m această arie , pereții cheilor fiind înalți de 150m și au o dinstanță între ei de doar câțiva metrii . Se întâlnesc forme carstice de adâncime în numar de 20 . Datorită reliefului dar și datorită florei și faunei specifice aceasta este inclusă în categoria rezervațiilor, pentru protejare frumuseții naturale dar și a valorilor științifice.

Rezervația Ciucevele Cernei

Acestea sunt situate la poalele vestice ale Munților Vâlcan, fiind în teritoriul satului Cerna-Sat, se desfășoare pe o suprafață de 1.166 hectare. Sunt incluse în categoria a IV-a a IUCN și reprezintă o zonă de interes floristic, faunistic și peisagistic. Relieful specific este ruiniform , această rezervatie adopostește numeroase specii sudice de plante și animale.

Alte arii protejate sunt rezervațiile :

-Coronini-Bedina (3.864,80 ha) ;

-Iauna –Craiova (1.545,10 ha) ;

-Piatra Cloșanilor (1.730 de ha) ;

„ La acestea se mai poate adăuga aria calcaroasă în care se află Grota cu Aburi și Grota Haiducilor. ” (L. Badea et al, 1981, „Valea Cernei-studiu de geografie” , Editura Academia Republicii Socialiste România,București , p 121 )

Capitolul 2 – Caracteristici umane și economice

În Bazinul Cernei populația este concentrată în mediul rural, singurul centru urban fiind orașul Băile Herculane , acesta fiind și o stațiune balneoclimaterică de interes național. Populația suferă modificări permanente din pricina factorilor naturali, condițiilor sociale și economice precare, dând naștere unor evoluții inegale și chiar disparităților.

Date despre populația localităților din Bazinul Cernei pot fi accesate doar din arhivele primăriilor din localitățile în cauză, singurele date statistice oficiale online fiind oferite de către Recensământul populației și al locuințelor din luna martie, anul

2002. În urma cercetărilor efectuate am găsit informații din anul 2002 în ceea ce privește numărul locuitorilor în următoarele sate :

Sat Dobraia – 23 locuitori

Sat Prisăcina – 30 locuitori

Sat Ineleț – 24 locuitori

Sat Scărișoara – 25 locuitori

Sat Țațu – 44 locuitori

Cerna Sat – 125 locuitori

Orașul Băile Herculane (Fig. 2.1) avea în anul 2002 o populație de 6019 locuitori iar în anul 2011 de 5008 locuitori. Se observă o scădere accentuată ,de 1011 persoane în doar 9 ani deși Băile Herculane este în același timp și orașul catre care se fac deplasările zilnice, fiind polul de atracție al Bazinului Cernei, totodată și dupa cum am mai spus, singurul centrul urban.

Numărul scăzut al populației din satele întâlnite pe Valea Cernei poate fi explicată de lipsa condițiilor necesare unui trai decent, fiind sate izolate și risipite, cu populație îmbătrânită. Un alt fenomen ce duce la scăderea populației cu care se confruntă satele din această zonă, orașul Herculane cât și întreaga țară este migrația tineretului și totodată a forței de muncă. Este de înțeles migrarea persoanelor tinere către orașe ce le oferă condiții de viață și de dezvoltare personală și profesională . Tineriii din mediul rural al Văii Cernei migrează și către țările dezvoltate pentru a muncii în condiții mai bune și pe bani mai mulți. Țările preferate de tineri sunt tări europene : Spania, Italia, Germania, etc. Fenomenul de migrație are atat părți bune cât și părți negative. Părțile pozitive sunt reprezentate de investițiile în satul/ orașul natal al tinerilor plecați în străinătate, ceea ce duce la creșterea nivelului de trai și scăderea sărăciei. Cu toate că există părți pozitive , acestea sunt puse în umbră de către părțile negative, mai numeroase . Acestea sunt : depopularea satelor și chiar dispariția acestora (deoarece tinerii preferă să investească în zone cu mai bune condiții și nu în locurile natale) , rămân batrâni singuri fără sprijin , copiii tinerilor plecați sunt lăsați în grija bunicilor , pierderea culturii și obiceiurilor , adoptarea unei arhitecturi nespecifice zonei, etc.

Fig. 2.1 Belvedere asupra unei zone din orașul Băile Herculane

Densitatea populației este rezultatul raportului populației la suprafața locuită, ce include teritoriile locuite, dar și spațiile improprii locuirii. Fiind o zonă montană, rurală, densitatea populației este scăzută fapt agravat din ce în ce mai mult și de migrare dar și de creșterea mortalității în rândul bătranilor și scăderea natalității din localitățile acestea. Orașul Băile Herculane are o densitate de 75-100 loc/km².

Ocupațiile de bază ale localnicilor din bazinul Cernei, amonte de Băile Herculane sunt creșterea animalelor și agricultura. Astfel, așezările sunt de tip agro-pastorale, localnicii din bazinul superior al Cernei ocupându-se în general cu creșterea ovinelor. Agricultura practicată este una de subzistență, aceasta fiind bazată pe plantarea cerealelor, legumelor și a pomilor fructiferi. Majoritatea terenurilor sunt reprezentate de pășuni și fânețuri necesare păstoritului.

În Valea Cernei portul tradițional este foarte bine păstrat,specific banatului de munte deoarece portul tradițional diferă în funcție de relief, cel de câmpie fiind diferit. Costumul tradițional al femeilor este compus din poale de pânză de in cu motive florale peste care se pune șorțul din carifea de asemenea cu motive florale cusute cu fir de mătase și paiete. Fâșia din spate a șorțului este numită opreg, fiind confectionat din fire lungi de mătase foarte diversificate din punct de vedere al culorilor. Femeile măritate poartă batic pe cap iar fetele nemăritate se poarta cu capul descoperit. Costumul tradițional al bărbaților este confecționat din in , cusut cu fire de mătase albe sau viu colorate, de asemenea cu motive florale. Încălțămintea tradițională este reprezentată de opinci însă acestea au fost înlocuite cu timpul de pantofi. Costumul tradițional este purtat în zile de sărbătoare sau la festivaluri, rareori fiind purtat și la slujba de duminica de la biserică. Portul tradițional este bine păstrat, localnicii iubindu-și tradiția și meleagurile.

Capitolul 3

Forme de turism practicabile în Valea Cernei amonte de Băile Herculane –noțiuni generale

Turismul reprezintă călătoria făcută de către indivizi ( numiți turiști) cu scopul de recreere, odihnă sau pentru afaceri sau alte motive profesionale. Turistul este definit de către OMT ( Organizația Mondială a Tursmului) ca fiind persoane ce „călătoresc sau locuiesc în locuri în afara zonei lor de reședință permanentă pentru o perioadă de minimum douăzeci și patru de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scopul de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercizarea unei activități remunerate în localitatea vizată”. Persoanele ce petrec mai puțin de douăzeci și patru de ore în locuri în afara reședinței lor permanente sunt numite excursioniști , iar cei ce realizează călătorii de cel puțin 3-4 zile sunt numiți vacanțieri.

Motivațiile turiștilor sunt variate, acestea fiind înglobate în șase mari categorii:

– odihnă, recreere, aventură

-vizite la rude/ prieteni

-afaceri

-tratament

-pelerinaj

-altele.

În Valea Cernei, amonte de Băile Herculane, motivațiile turiștilor ce aleg această destinație pot fi doar cele de odihnă, recreere, aventură și vizită deoarece nu există resurse pentru satisfacerea celorlalte motivații. Însă formele de turism practicabile ce satisfac motivațiile de odihnă, recreere și aventură dispun de mari resurse naturale.

Activitatea de turism are efecte economice majore, aceasta dezvoltând economia prin consumul de bunuri și servicii. Turismul presupune valorificarea resurselor naturale și antropice de pe întreg teritoriu , ceea ce duce și la dezvoltarea rețelei de drumuri (pentru o mai bună accesibilitate), construirea de locuițe, dezvoltarea serviciilor de alimentație, cazare, agrement; toate acestea ducând la o dezvoltare a economiei locale și regionale.

Valea Cernei, datorită localizării sale și formelor de relief predominante (munți, chei, văi, etc) deține resurse pentru practicarea turismului montan și turismului durabil.

Turismul montan își pune bazele în resura principală numită relief. Valea Cernei, fiind un culoar longitudinal ce desparte două șiruri de munți înalți și mijlocii dispune de un relief variat. Sunt întâlniți Munții Godeanu, Cernei, Vîlcan și Mehedinți cu formele de relief specifice: ciuceve și geanțuri, doline, polii, uvale și chei, văi cartice, peșteri (relief carstic).

Muntele a fost întotdeauna o destinație preferată de turiști pentru odihnă, recreere, drumeții, aventură sau sport , toate acestea fiind posibile datorită complexității potențialului turistic natural de care acesta dispune ce pot fi valorificate pe tot parcursul anului.

Valea Cernei este înzestrată cu o mare diversitate a aspectelor peisagistice, varietate a faunei și florei cu font cinegetic și piscicol bogat dar si de un număr notabil de rezervații naturale.

Turismul montan este accesibil tuturor fiind locul în care se întâlnesc sănătatea cu distracția și relaxarea, turiștii plecând din spațiul montan încărcați cu energie și cu un bagaj voluminos de amintiri plăcute.

O altă formă de turism practicabilă în Valea Cernei este turismul durabil, o formă de turism ce capătă proporții din ce în ce mai mari, fiind o formă a turismului inteligent. Organizația Mondială a Turismului susține că „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor prezenți și ale regiunilor-gazdă, în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și oportunităților pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemul de viață.”. Astfel, turismul durabil este o modalitate blândă de valorificare a resurselor turistice din zonă fără a pericilita în vre-un fel natura sau cultura, modul de viață din această zonă dar și o formă de turism ce se bazează pe protecția naturii și pe durabilitatea acesteia.

„Astfel, turismul durabil este o formă de turism care:

este durabil pe plan economic, adică bine planificat și bine administrat în scopul păstrării calității mediului ambiant , oferind turiștilor experiențe de primă calitate și ameliorării calității vieții în zonele receptoare ;

protejează mediul înconjurător respectând capacitatea spațiilor naturale și a aerului protejat prin menținerea diversității biologice;

este diversificat, datorită posibilității de a se adapta caracteristicilor destul de variate ale mediului;

privilegiază participarea populației locale la diferite activități legate de consumul turiștilor și poate contribui cu fonduri la conservarea siturilor ecologice, clădirilor și vestigiilor turistice. ” (Popescu et al.,2015,a, p.84)

Pentru desfășurarea unui turism durabil este necesară implicarea tuturor persoanelor ce participă la activitatea aceasta. Furnizorii de servicii turistice, autoritățile și populația locală trebuie să folosească echipamente de protecție a mediului, sa diminueze impactul poluant asupra naturii, să folosească materiale de construcții ecologice, să faciliteze accesibilitatea,etc. Turistul are și obligații ce trebuie respectate cum ar fi limitarea poluării mediului, de aceea turismul durabil este practicat de persoane iubitoare de natură, bine informate și educate ce conștientizează importanța unui astfel de comportament pentru durabilitatea mediului și totodată a turismului de acest tip.

Fig. 3.1 Câmpuri de acțiune ale actorilor în cadrul turismului durabil

( Adaptare după : Popescu et al.,2015,a, p.97)

Turismul durabil mai este numit și turism ecologic, turism verde, turism inteligent, turism responsabil,etc. Scopurile turiștilor ce practică turismul ecologic sunt observarea peisajelor, a faunei, vegetației, a naturii sălbatice și practicarea drumețiilor montane.

Acest tip de turism este practicabil pe pe toată întinderea Văii Cerna amonte de Băile Herculane , deoarece aceasta este nemodificată antropic, fiind dominant mediul natural cu o mare diversitate a peisajelor , faunei și vegetației și cu numeroase trasee pentru drumeții montane.

O altă ramură a turismului durabil este agroturismul sau turismul rural.

Agroturismul este o soluție pentru îmbinarea cerințelor turiștilor cu protejarea mediului înconjurător. Turismul rural are la bază dorința tot mai arzătoare a populației de a evada din mediul urban poluat, aglomerat și sufocant către natură unde își pot încărca bateriile. Spațiul rural oferă turiștilor întoarcerea către natura slab poluată (sau chiar sălbatică), către liniște, cultură și tradiție. Pe lângă petrecerea timpului liber în natură și observarea tradițiilor , a modului de viață și consumarea de produse agroturistice; turiștii pot de asemenea să participe la activitățile practicate de populația locală sau de către gazdă.

Turismul rural unește așadar protejarea naturii cu cerințele turiștilor deoarece oferă turistului cazare și mâncare într-un cadru natural, făra a-l polua. Alimentația este reprezentată de mâncarea tradițională bio , hrana bazându-se pe ingrediente naturale, proprii gospodăriilor ( legumele, fructele, produsele lactate, carnea,etc). Formele de cazare sunt pensiunile turistice sau agroturistice, hanurile, popasurile, hotelurile rustice.

Pentru practicarea agroturismului sunt necesare trei componente foarte importante : 1.spațiul rural ;

2. locuitorii ( păstrători de tradiție și deținători ai echipamentelor de cazare/ alimentație) ;

3. produsele alimentare.

Turismul rural, pe lângă avantajele protecției mediului și a recreeri turiștilor are și alte avantaje cum ar fi : costuri mai reduse față de alte forme de turism, poate fi practicat pe toată perioada anului, zonele unde este practicat beneficiază de o dezvoltare economică, etc.

Acest tip de turism poate fi practicat înValea Cernei amonte de Băile Herculane datorită spațiului rural ce are un cadru natural nepoluat și nemodificat pe vaste întinderi. În această zonă sunt prezente sate ce prezintă potențial agroturistic deoarece satele din Valea Cernei sunt sate în care ocupația de bază a locuitorilor este agricultura prin plantarea legumelor și fructelor dar mai ales prin creșterea animalelor în special a ovinelor și bovinelor (Fig. 3.1). Astfel, sunt prezente sate pastorale unde preocuparea de bază este creșterea animalelor ( ovinelor și bovinelor), ce pot atrage turiștii prin meniurile bazate pe produse lactate proprii. Sunt prezente și sate peisagistice datorită peisajului montan diversificat însă agroturismul poate fi practicat doar după investiții ce presupun modernizarea locuințelor în care vor fi cazați turiștii pentru ca acestea să răspundă cerintelor acestora în ceea ce privește condițiile.

Turismul durabil este așadar o formă de turism inteligentă benefică tuturor : turiștilor, populației locale, economiei și a tuturor celor ce sunt implicați în desfășurarea acestei activități și nu numai.

Fig. 3.1 Bovinele de la stâna de pe Valea Țăsnei

Date fiind formele de turism practicabile în Valea Cernei amonte de Băile Herculane urmează analiza fondului turistic din această zonă ce poate fi valorificat din punct de vedere turistic cu succes . Pentru valorificarea potențialului turistic din această arie la o scară mai mare sunt necesare investiții masive în ceea ce privește îmbunătățirea ofertei de servicii, a infrastructurii generale de acces dar și a structurilor de cazare și alimentație.

Capitolul 4 – Fondul turstic

Turismul în Valea Cernei este relativ tânăr, exculzând partea inferioară a acesteia, unde se află stațiunea balneară numită Băile Herculene, băi ce au fost valorificare din punct de vedere turistic de foarte mulți ani, ce au în spate o lungă istorie, bazele stațiunii fiind puse în anul 102 d. Cr. de căre Împăratul Traian. Pentru dezvoltarea turismului în Valea Cernei amonte de Băile Herculane este necesară o prospectare a resurselor cu caracter turistic și identificarea investițiilor necesare pentru practicarea turismului la o scară mai mare și de o bună calitate.

Fondul turistic reprezintă suma elementelor atractive dintr-o anumit spațiu geografic ce sunt sau pot fi valorificate turistic. Fondul turistic este alcătuit din potențial turistic natural , potențial turistic antropic și infrastructură.

Infrastructura mai este numită și bază tehnico-materială și este împărțită în două categorii:

Infrastructură generală : Infrastructura tehnică ( rețele de energie electrică, termică, apa, canal, etc.) , infrastructura de transport și rețeaua de servicii ;

Infrastructură turistică : unitățile de cazare, unitățile de alimentație, mijloace de tratament și agrement, servicii specifice turismului ;

Potențialul turistic natural este alcătuit din totalitatea componentelor naturale dintr-un spațiu geografic ce pot fi valorificate din punct de vedere turistic. Potențialul turistic natural este alcătuit din :

relief și geologie;

climă;

hidrografie;

vegetație;

faună ;

arii protejate.

Potențialul turistic antropic reprezintă resursele atractive dintr-un spațiul geografic rezultate în urma creației umane. Potențialul antropic este de trei tipuri :

cultural-istoric;

tehnico-economic;

socio-demografic.

În Valea Cernei amonte de Băile Herculane potențialul turistic antropic este inferior celui natural datorită slabei populări a zonei. Potențialul turistic natural este bogat în această zonă fiind compus din relieful montan ( cu formele de relief specifice : ciuceve, geanțuri, lapiezuri, doline, uvale, polii și relieful carstic reprezentat de chei, văi cartice și numeroase peșteri, etc), hidrografie bogată, climă plăcută , floră și faună bogate și variate.

4.1 Potențialul turistic natural

Potențialul natural al Văii Cerna amonte de Băile Herculane este bogat datorită localizării geografice a acesteia. Fiind o vale longitudinală ce desparte două șiruri de munți această este încadrată într-o zonă montantă. Sunt prezenți Munții Godeanu si Munții Cernei pe partea dreaptă și Munții Vâlcan și Mehedinți pe partea stângă. Potențialul turistic este bogat și slab modificat antropic, fiind prezente mari întinderi sălbatice ceea ce îi dă Văii Cerna un caracter unic si făcând-o un pol de atracție pentru turiștii iubitori de natură.

Vegetația și fauna sunt bogate, cu numeroase specii, cu endemisme și specii protejate toate fiind îmbinate armonios pe toată întinderea Văii, fiind un factor de atractie pentru turiștii ce caută o atmosferă de liniște, o natură intactă și aer curat, care lipsesc în aglomerațiile urbane. Flora variată și bogată din Valea Cernei o face pe aceasta să devină o regiune botanică dintre cele mai interesante din România. Unicitatea florei este dată de către migrația anumitor elemente faunistice specifice zonelor cu influențe mediteraneene ce ajung chiar până la Obârșia Cernei ( desi aici climatul este montan, cu mari diferențe față de cel mediteranean) datorită protecției pe care o oferă valea ce permite menținerea acestor elemente.

Fig. 4.1.1 Ciuboțica cucului bănățean

Din flora specifică sunt amintite: pinul negru de banat, brebenelul de munte, ciuboțica cucului bănățean ( Fig. 4.1.1), garofița sălbatică, crinul galben de banat, alunul turcesc, liliacul,etc.

Fauna este și ea bogată și poate fi observată în mediul său natural,dintre animalele prezente amintim : ursul, căprioarele, capra neagra(specie protejată) ,mistrețul, râsul, ariciul, veverița, scorpionul (specie mediteraneană),etc. Fauna poate fi periculoasă dacă animalele se simt amenințate sau deranjate, dar în mod normal acestea evită contactul cu oamenii. Dintre animalele ce prezintă pericol se numără și vipera cu corn, fiind cea mai periculoasă de aceea îi voi acorda mai multă atenție în cele ce urmează. Aceasta face parte din specia reptilelor, este veninoasă și este prezentă pe toata Valea Cernei. Are mișcări iuți și provoacă teamă și repulsie. Iasă de obicei în timpul zilei pe versanții însoriți, pe poteci și grohotișuri, astefel turiștii trebuie sa fie atenți pe unde calcă sau unde se sprijină cu mâinile doarece aceasta are un pigment ce îi oferă camuflare. În mod normal nu atacă, retregându-se din calea oamenilor însă daca este luată prin surprindere sau deranjată în vre-un fel se vede nevoită să se apere. După cum am precizat, mușcătura sa este veninoasă de aceea turiștii pe lângă atenția sportiă trebuie să fie și echipați corespunzător (cu bocanci,pantaloni lungi) atunci când merg în drumeții. Daca o persoană este mușcată de viperă iată primele măsuri ce trebuiesc luate :

-să se lege cât mai strans deasupra locului mușcăturii pentru a evita raspândirea veninului prin întreruperea circulației sângelui.

-cu o lamă tăioasă sa cresteze locul mușcăturii și să stoarcă sângele înveninat

-să pornească cat mai rapid către primul punct de prim-ajutor.

Alte specii de reptile prezente : șarpele negru (cel mai mare ce poate atinge 2-3m), șarpele sfânt sau Eucalipt (întâlnit pe Muntele Domogled), numeroase șopârle și gușteri, salamandre,etc. Apele și peșterile bogate din punct de vedere faunistic.

Valea Cernei este bogată și din punct de vedere al insectelor însă cele mai interesante și plăcute ochiului sunt fluturii, întâlniți în numar foarte mare, de diferite mărimi și culori.

Vegetația prin varietatea speciilor și combinațiilor constituie un element de atracție iar variațiile în funcție de anotimpuri constituie motive pentru a reveni în aceleași locuri. Fauna deține un rol important deoarece cunoașterea speciilor la locul și în mediul care trăiesc, fie că acesta este protejat și bine delimitat în rezervații, fie că nu, constituie unul din motivele principale ale turismului dar și pentru că datorită faunei se pot practica tipuri de turism specifice: turism pentru pescuit, turism pentru vânătoare însă doar după obținerea autorizațiilor.

Așadar, atracția turistică a Văii Cerna este îmbogățită de către faună și floră.

Fig.4.1.2 Vipera cu corn

(Susa: http://s22.photobucket.com/user/Snake20cm/media/Herculane%202008/3-14.jpg.html)

Zona montană este în general o concentrare de resurse turistice. Relieful, nu numai că prezintă suportul tuturor componentelor de mediu geografic, dar este totodată și cea mai mare resursă turistică, fiind suportul activităților turistice. Relieful este considerat principala componentă a potențialului turistic al unei zone geografice. În Valea Cernei, relieful oferă o mare resursă turistică fiind caracterizat de o mare diversitate. Datorită reliefului carstic, în special, Valea Cernei este atractivă pentru turiști oferind chei, văi carstice și numeroase peșteri.

Speologia este activitatea practicată de specialiști (numiți speologi) cu scopul de a identifica, studia, explora și cartografia locații subterane numite peșteri. Pe Valea Cernei amonte de Băile Herculane au fost identificate de către speologi 677 de peșteri și avene, potrivit site-ului www.speologie.org . Toate aceste peșteri sunt de diferite lungimi și sunt situate la diferite altitudini (Fig.4.1.3). Datorită peșterilor prezente poate fi practicat cu succes turismul speologic sau așa cum mai este numit, speoturismul.

Fig. 4.1.3 Peșteri în Valea Cernei amonte de Băile Herculane

În diagrama de față sunt reprezentate peșterile din Valea Cernei amonte de Băile Herculane în funcție de numărul acestora și de zona în care sunt situate. Acestea sunt împărțite în 8 categorii, din care una reprezintă peșterile situate în șisturi cristaline. Se poate observa că cel mai mare număr de peșteri este întâlnit în cursul superior al Cernei, și anume în calcarele din Ciucevele Cernișoarei la nord de Cheile Cernișoarei, acestea fiind în număr de 167, ocupând un procent de 25% din numărul total de peșteri întâlnite în Valea Cernei. Cel mai mic procent și automat cel mai mic număr este deținut de gupa peșterilor în șisturi cristaline, fiind doar o peșteră prezentă numită „ Peștera din fața Ciucevei Frasinului” , restul peșterilor sunt situate în areale carstice.

Cea mai mare peșteră identificată de către speologi din Valea Cernei este „Peștera Mare de la Șalitrari ”(Fig. 4.1.4). Aceasta este situată în Munții Cernei, mai exact pe versantul drept al Cheilor Prisăcina. Lungimea acesteia este de 1500m și în aceasta sunt prezente urme ale ursului de peșteră. Pe lângă atracția peșterii prin concreșiunile sale frumoase traseul este înfrumusețat și de către Cheile Prisăcina.

Fig. 4.1.4 Peștera Mare de la Șalitrari

(Sursa : http://speleoevent.ro/documente/pestera-salitrari.pdf)

Peșterile din Valea Cernei sunt cunoscute și studiate la nivel european și datorită faunei ce trăiește în interiorul lor, în special pentru crustaceele izopode din subordinul Oniscidea, valea Cernei remarcându-se pe harta României pe care sunt cartate peșterile în care locuiesc aceste specii (Fig. 4.1.5).

Fig. 4.1.5 Peșterile în care locuiesc speciile din subordinul Oniscidea

(Sursa : http://www.speotravaux.iser.ro/14/art02.pdf )

Fig. 4.1.6 Peștera Izverna

( Sursa : http://stiri.tvr.ro/pestera-izverna-locul-cu-cele-mai-multe-enigme-din-lume-comori-ascunse-si-speologi-inecati_52658.html )

O altă peșteră din Valea Cernei ce atrage atenția turiștilor ( în general specialiștilor) este „Peștera Izverna” ( Fig 4.1.6) fiind una dintre cele mai renumite rezervații speologice din Europa. Aceasta este situată în apropierea comunei Izverna din Munții Mehedinți, la o altitudine de 390 m. Este folosită pentru scufundări, filmări și fotografieri datorită apelor limpezi din lacurile sale subterane. Deși există mijloace ultramoderne pentru explorări aceasta nu este cunoscută în totalitate nici în prezent. Peștera atrage și atenția celor ce caută comori deoarece există legende ce spun că în ea este scufundat de către Maria Tereza un depozit de argint ce aparținea Imperiului Austro-ungar. Tot aici se spune că este îngropat și tezaurul Serbiei. Trebuie menționat că peștera este periculoasă, fiind persoane ce și-au pierdut viața în ea, de aceea sunt necesare echipamente speciale pentru a putea fi explorată.

Cheile Țăsnei

Traseul pe Cheile Țăsnei începe de lângă Pensiunea Dumbrava , aflată la 14 km de Băile Herculane, unde este prezent un panou informativ cu harta turistică a zonei și cu traseele turistice marcate (Fig.4.1.7). Traseul de pe Cheile Țăsnei este marcat cu curce albastră și are o lungime de 7,6 km, cu o diferență de nivel de 770m. Traseul începe pe o aglomerare de bolovăniș aflată la poalele muntelui calcaros. Acestă porțiune este bine fixată, fiind împădurită. După această pantă abruptă urmează cheile Țăsnei pe care râul cu același nume le-a creeat. Poteca are pe partea dreaptă valea Țăsnei iar pe partea stângă este mărginită de către peretele abrupt și amenințător. Pe tot parcursul traseului este prezentă stânca albă și stearpă,de asemenea este prezent Pinul negru de Banat bine fixat în stâncă. Sunt întâlnite vipere și numeroase șopârle ce stau la soare pe stâncă de aceea este important ca turiști să aibă grijă cand se sprijină unde pun mână, însă acestea sunt inofensive, retrăgându-se, daca nu sunt deranjate sau amenințate. Tot traseul este înfrumusețat de către râul Țăsna cu apele sale limpezi și cu micile cascade ce sunt plăcute văzului dar și auzului. Pe parcursul traseului este întâlnită și o moară de apă veche pe care localnicii o folosesc pentru măcinarea porumbului, aceasta este numită Moara Dracilor. Urmează o stână unde drumeții pot mânca produse naturale făcute la stâna cum ar fi : mămăliga, cașul, urda și brânza. Pe tot traseul de pe Velea Țăsnei (Fig.4.1.8) relieful este reprezentat de văi înguste, seci și de versanți calcaroși adesea lipsiți de vegetație.

După ce traseul pe chei se termină poteca se ramifică în două : o potecă duce către comuna Izverna și una către comuna Costești.

Fig. 4.1.7 Panoul informativ cu harta turistică a zonei și cu traseele turistice

Fig. 4.1.8 Traseul de pe Valea Țăsnei

Cheile Corcoaiei

În nordul satului Cerna Sat la cca 100m de acesta, sunt situate Cheile Corcoaiei (Fig.4.1.9) . Râul Cerna a săpat aici niște chei impresionante în calcar. Cheile sunt defapt un tunel șerpuit, vechi canal subteran de presiune. Acestea au o lățime de 10 m. Apa trece lină pe fundul cheilor, făra zgomot. Cheile se termină brusc în partea de jos a acestora unde este prezent și un pod apoi se răsfiră pe prundișul curat. Podul este un punct de perspectivă deoarece de pe el se pot admira Cheile Corcoaiei dar și lunca întinsă în care se situează Cerna-sat. Cheile sunt amenajate pentru turism, fiind prezentă pe partea stângă o balustradă ce permite înaintarea turiștilor pe chei, însă pe cât sunt de frumoase, pe atât sunt de scurte acestea. Există un basm conform căruia aceste chei au fost formate de către balaurul cu care s-a luptat Iovan Iorgovan, care după ce i-au fost tăiate două din cele șapte capete a încearcat să străpungă muntele „înșurubându-se” prin stâncă pentru a scăpa de sabia voinicului, lăsând în urmă un traseu sinuos în calcare. Cheile poartă numele bătrânei Corcoaia, cea care se spune că l-a sfătuit pe pe voinicul Iovan să bea apă din izvorul Hercules pentru a prinde putere.

Fig.4.1.9 Cheile Corcoaiei

Alte chei prezente pe Valea Cernei : Cheile Babotului, Cheile Prisăcinei, Cheile Romnuței (Fig.4.1.10) .

Fig. 4.1.10 Harta Cheilor pe Valea Cernei

Sursa: Prelucrare date ()

Traseu turistic Cascada Vânturătoarea-Poiana Cicilovete

Traseul se află în Munții Cernei și este marcat cu cruce roșie, având o lungime de 3,7 km și o diferență de nivel de 934m .Acesta se situează la 12km de Băile Herculane, începe la capătul lacului Prisaca, ca punct de reper este podul ce trece peste Cerna, la capătul caruia se afla câteva vile. Timpul de parcurgere al traseului este de aproximativ 3ore.

După câteva serpentine urmează o porțiune mai greoaie ce necesită un efort mai mare, efort ce este răsplătit în cele din urmă de către imaginea Cascadei Vânturătoarea (Fig.4.1.11) ce cade de la o înălțime de 40m. Cascada este ospitalieră deoarece turiștii pot merge în spatele acesteia să admire perdeaua de apă ce le trece prin față. De specificat este că trebuie aleasă cu atenție perioada anului în care turiștii merg să admire cascada pentru ca vara aceasta își pierde debitul, și este chiar posibil să dispară, iar iarna nu este indicat traseul până la aceasta. După cascadă traseul urcă deasupra acesteia și ajunge pe un mic platou pietros după care urcușul continuă printr-o pădure tânără către Poiana Cicilovete. Din acest punct turiștii se pot întoarce sau pot continua traseul către Poiana cu Peri, traseu marcat cu bandă roșie.

Fig. 4.1.11 Cascada Vânturătoarea și Începutul Traseului

Pe Valea Cernei sunt marcate 26 de trasee turistice conform hărții turistice realizată de către Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei (Fig.4.1.12). Urmează o scurtă prezentare a acestora, în urma studierii acestei hărți.

Fig.4.1.12 Harta Turistică a Parcului Național Domogled-Valea Cernei

(Sursa : http://www.domogled-cerna.ro/harta_turistica.html)

Traseul nr. 1 Pecinișca-Creasta Cocoșului

Acest traseu este marcat cu cruce roșie , are o lungime de 4,8 km și o diferență de nivel de 640m. Obiectivele turistice de pe acest traseu sunt Cheile Pecinișcăi, Peșterea Ungurului, Peștera Ponorul Pecinișca, moara cu apă, iar la finalul traseului se ajunge la platoul de lângă Vf. Creasta Cocoșului aflat la 917m altitudine.

Traseul nr. 2 Creasta Cocoșului- Vf. Stevaru- Vf. Turcineasa- Pasul Jiul-Cerna.

Acest traseu este marcat cu bandă roșie, are o lungime de 73,5 km și o diferență de nivel de 1240m. Obiectivele turistice de pe acest traseu sunt pădurile de foioase și rășinoase, punctele de belvedere, pereții abrupți, grohotișurile și lapiezurile.

Traseul nr. 3 Băile Herculane- Crucea Albă (Fig.4.1.13) – Vf. Domogled- Valea Ferigari

Acest traseu este marcat cu bandă galbenă și are o lungime de 4,6 km cu o diferență de nivel de 880m. Obiectivele turistice de pe parcursul acestui traseu sunt pereții abrupți, lapiezurile, pădurile de pin, punctele de belvedere.

Fig. 4.1.13 Crucea Albă

(Sursa : http://img.carpati.org/users/ka/kash/kasha/editor/domogled/1232802811_1.jpg)

Traseul nr.4 Băile Herculane- Crucea Albă- Cabana Mușuroane- Vf Domogled

Traseul este marcat cu triunghi rosu, pe o lungime de 1,9km și o diferență de nivel de 170m. Pădurile de pin și punctul de belvedere sunt principalele atracții ale acestui traseu turistic.

Traseul nr.5 Băile Herculane- Crucea Albă- Valea Jelărău- Culmea Munților Mehedinți.

Traseul este marcat cu cruce albastra. Lungimea acestuia este de 7km și are o diferență de nivel de 738m. Atracțiile sunt pădurile de pin și punctele de belvedere.

Traseul nr.6 Băile Herculane – Valea Feregari- Poiana Mușuroane- Culmea Munților Mehedinți

Acest traseu este marcat cu punct roșu, are o lungime de 7,1km și o diferență de nivel de 740 m.Sunt prezente fenomene carstice, păduri de pin și fag.

Traseul nr.7 Băile Herculane- 7 Izvoare- Ogașul lui Roset- Cascada Cociu

Acest traseu este marcat cu punct roșu, are o lungime de 1,4 km și o diferență de nivel de 280m . Atractia turistică principală este Cascada Cociului numită și Roset ( Fig.4.1.14).

Traseul nr.8 7 Izvoare- Ogașul lui Roset- Poiana Balta Cerbului- Creasta Munților Mehedinți

Acest traseu este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 4,8 km și o diferență de nivel de 880m. Atracția este reprezentată de către fenomenele carstice și de către pădurile de pin.

Traseul nr.9 Băile Herculane- Crucea Albă- Izvorul Jelerău-Vf. Șușeu.

Acest traseu este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 5,5 km și o diferență de nivel de 450m. Atracția este reprezentată de către fenomenele carstice și de către pădurile de pin.

Fig.4.1.14 Cascada Cociului

(Sursa : http://lh6.ggpht.com/_FBUGsY3BqXU/S781DhVE7MI/AAAAAAAAFyU/wS91HJsonfg/s400/Mehedinti%209.JPG )

Traseul nr.10 Uzina Electrică- Poiana Șaua Padina- Culmea Munților Mehedinți

Acest traseu este marcat cu bandă galbenă , are o lungime de 8,2 km și o diferență de nivel de 890 m. Atracția este reprezentată de către fenomenele carstice și de către pădurile de pin.

Traseul nr.11 Pensiunea Dumbrava- Cheile Țăsnei- Culmea Munților Mehedinți

Traseul este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 7,6 km și o diferență de nivel de 770m. Atracțiile acestui traseu sunt Cheile Țăsnei, Moara Dracilor și sălașele.

Traseul nr. 12 Cerna-Sat (Fig.4.1.15)- Cioaca Înaltă- Valea Caprei- Motru Sec

Traseul este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 12,3km și o diferență de nivel de 640m. Atracția acestui traseu este reprezentată de pereții abrupți, peșteri, izvoare, ponoare, mori de apă și sălașe.

Fig. 4.1.15 Cerna-Sat

Traseul nr. 13 Gara Băile Herculane- Cabana Buta

Traseu marcat cu bandă roșie, cu o lungime de 83,5 km și cu o diferență de nivel de 2090m. Atracția turistică este dată de pădurile de foioase și rășinoase, puncte de belvedere, stâne și fenomene carstice.

Traseul nr.14 Cerna Sat- Buza Oslea Românească- Vf. Godeanu

Traseul este marcat cu bandă galbenă pe o lungime de 14,8 km și cu o diferență de nivel de 1230m. Atracțiile sunt pădurile de fag, pășunile și stânele.

Traseul nr. 15 Băile Herculane- Platou Coronini- Cracu lui Arendașu- Poiana cu Peri

Acest traseu este marcat cu bandă galbenă pe o lungime de 2,9 km și o diferență de nivel de 520m . Sunt prezente păduri de fag, puncte de belvedere ( Foișorul Verde).

Traseul nr. 16 Băile Herculane – Vf. Ciorici- Poiana cu Peri- Peștera cu Aburi- Peștera Hoților.

Traseul este marcat cu triunghi albastru , pe o lungime de 4,4 km și o diferență de nivel de 280m. Sunt prezente păduri de fag, puncte de belvedere (Foișorul Galben) , pereți abrupți, izvoare.

Traseul nr. 17 Băile Herculane- Ștrand 7 izvoare- Piatra Băniței- Culmea Mare

Traseul este marcat cu triunghi galben , are o lungime de 5,6 km și o diferență de nivel de 530m. Sunt prezente păduri de pin și fenomene carstice.

Traseul nr. 18 Băile Herculane- Coada lacului de acumulare Prisaca- Cascada Vânturătoarea – Poiana Cicilovete.

Acest traseu este marcat cu cruce roșie, are o lungime de 3,7 km și o diferență de nivel de 934 m. Atractivitatea traseului este dată de către Căscada Vânturătoarea, pereții abrupți, peșteri și păduri de pin.

Traseul nr. 19 Pensiunea Dumbrava- Dobraia- Prisăcina- Cracu Mare – Piatra Pușcată ( Fig.4.1.16)

Acest traseu este marcat cu bandă galbenă , are o lungime de 15 km și o diferență de nivel de 510 m. Pereții abrupți, peșterile, morile de apă, pădurile de foioase și rășinoase și stânele dau atractivitate turistică traseului.

Traseul nr. 20 Drum contur Lacul de acumulare Ivanu- Bisericile Bulzului – Vf, Bulzului

Acest traseu este marcat cu cruce roșie , se întinde pe 13,5 km, cu o diferență de nivel de 950m. Atracțiile turistice de pe acest traseu sunt fenomenele carstice, pădurile de fag și jnepănișurile.

Traseul nr.21 Izvoarele Cernei- Vf. Gârdomanu

Traseul este marcat cu triunghi galben pe o lungime de 12,2 km , având o diferență de pantă de 890m. Atracția turistică este reprezentată de fenomenele carstice, pădurile de fag și jnepănișurile.

Traseul nr. 22 Pasul Jiul Cerna- Vf. Paltina- Confluența râului Scurtu cu Măneasa- Izvoarele Cernei

Acest traseu este marcat cu punct roșu, are o lungime de 22,3km și o diferență de nivel de 1456m. Atracția turistică este reprezentată de fenomenele carstice, pădurile de fag și jnepănișurile.

Fig. 4.1.16 Piatra Pușcată

(Sursa : http://www.tymestours.ro/RO/X/X-valea-cernei/V-09-valea-cernei.jpg)

Traseul nr. 23 Drum forestier Stoicănelul- Poiana cu Măcriș- Vf Turcineasa

Acest traseu este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 3,5 km și o diferență de nivel de 720m . Atracțiile turistice de pe acest traseu sunt fenomenele carstice, pădurile de fag și jnepănișurile.

Traseul nr. 24 Culmea Mazdronia – Poiana Beletina- Piatra Pușcată

Traseul este marcat cu triunghi albastru, are o lungime de 3,6 km și o diferență de nivel de 670m . Atracțiile sunt pădurile de fag și de pin negru, Poiana Beletina, Vf. lui Stan și fenomenele carstice prezente.

Traseul nr. 25 Piatra Pușcată – Beletina- Vf. Lui Stan- Vf Broscani

Acest traseu este marcat cu cruce roșie și se întinde pe o lungime de 4,2 km. Diferența de nivel este de 730 m iar atracțiile principale sunt pădurile de fag și de pin negru, Poiana Beletina, Vf. lui Stan, Vf Broscani și fenomenele carstice.

Traseul nr. 26 Motru Sec- Piatra Cloșanilor

Traseul este marcat cu punct roșu, are o lungime de 8,2 km și o diferență de nivel de 780m. Atracțiile turistice sunt pădurile de fag și fenomenele carstice.

4.2 Potențialul turistic antropic

Valea Cernei, fiind inclusă în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, este o arie ce se bazează pe turismul natural datorită numeroaselor resurse prezente. Turismul antropic este slab dezvoltat, singurele modificările ale naturii din punct de vedere antropic fiind doar locuințele populației prezente și locurile de cazare, care sunt rare .

Potențialul turistic antropic din Valea Cernei este reprezentat de către Barajul Cernei , lacul de agrement de la Cerna-Sat, scările de la Ineleț dar și de activitățile sportive ce se practică în zonă cum ar fi : tiroliana, canyoning , biking, rafting,etc.

Barajul Cernei (Fig. 4.2.1)

A fost construit prin bararea râului cu același nume, râul Cerna , aval de confluența acestuia cu râul Valea lui Iovan. Acest baraj este situat în primele 10 baraje ca înălțime din România, având o înălțime de 110m. În spatele barajului s-a format un lac numit Lacul Valea lui Iovan ce are o suprafață de 292 hectare cu un volum maxim de 124 milioane de metrii cubi. Acest baraj, pe lângă acumularea apei de pe râul Cerna, captează și apa din principalele pârâie din zonă. Apa prelevată este transportată către Centrala Hidroenergetică Motru printr-o aducțiune subterană de 5930m. Barajul a fost construit în anii 70 și avea ca folosință pe lângă producerea de energie electrică și alimentarea cu apă a localităților din regiune, dar și irigațiile.

Peisajul oferit de către Barajul Cernei este atractiv din punct de vedere turistic, lângă el a fost construită și o bază de tratament și agrement numită „Baza de tratament și recuperare Tierna” (Fig.4.2.1). Pe lângă peisajul atractiv barajul, prin formarea Lacului Valea lui Iovan sunt atrași turiștii dornici să se relaxeze și pescarii deoarece lacul a fost populat cu pești din speciile: păstrăv de lac, păstrăv curcubeu, coregon și lostriță.

Fig. 4.2.1 Barajul Cerna și Lacul de Acumulare Valea lui Iovan, Baza de tratament și recuperare Tierna

Lacul de agrement din Cerna-Sat (Fig.4.2.2)

Cerna-Sat este un sat de pe Valea Cernei ce pare rupt de lume. În acest sat nu există magazine, dispensar , biserică și nici-un fel de legătură telefonică (nici gsm,nici fix), localnicii cățărându-se pe munți pentru a prinde puțin semnal pentru a lua legatura cu lumea exterioară. Dar acest lucru nu îi face să renunțe la locul natal, în acest sat construindu-se și noi locuințe. Satul este așezat într-o vale largă, la care se ajunge cu greu pe un drum neasfaltat, cu multe denivelări, iarna fiind inaccesibil datorită zăpezii însă frumusețea peisajului de pe traseu face călătorii să uite de incovenientele create de drum. Lacul este situat într-o zonă de agrement ce deține și căsuțe pentru cazare, în număr de 17.

Fig.4.2.2 Lacul de agrement din Cerna-Sat

Scările de la Ineleț (Fig. 4.2.3)

Scările de la Ineleț atrag turiștii dorinici să vadă cum își croiesc localnicii drumul către case dar dornici și să admirea frumusețea naturii. Scările fac legătura către cătunele Ineleț și Scărișoara, acestea fiind gospodării în care oamenii trăiesc făra facilități moderne cum ar fi alimentarea cu curent sau cu apă.

Drumul către scări este reprezentat de un traseu montan ce este preserat cu indicatoare cu conținut religios pe care sunt scrise versuri sau rugăciuni. După parcurgerea traseului moderat din punct de vedere al dificulății se ajunge la versantul abrupt pe care sunt plasate scările de lemn. Scările sunt în număr de patru și sunt bine fixate în stâncă. Este recomandat ca persoanele ce au rău de înălțime să nu încerce să urce pe scări . Traseul parcurs oferă o priveliște splendidă către Valea Cernei și Munții Mehedinți.

Fig. 4.2.3Scările de la Ineleț

(Sursa: http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d003/3645/14545_42143_5.jpg)

Sporturile practicabile în Valea Cernei

Tiroliana

Pe lângă iubitorii de natură, Valea Cernei atrage și iubitorii de aventură prin sporturile practicabile în zonă printre care se întâlnește și tiroliana de lângă Uzina Electrică de la Barajul Cernei ce traversează râul Cerna. Tiroliana are o lungime de 60 m și trece peste Cerna la o înălțime de aproximativ 20 m. Aceasta pornește de pe versantul Munților Cernei și traversează Cerna , aventura încheindu-se la poala Munților Mehedinți, fiind astfel o legătură între cele două masive montane. Tiroliana este activă în sezonul estival în zilele de week-end ( vineri, sâmbătă, duminică) iar prețul este de 5lei/ persoană. Toată activitatea este atent supravegheată de către salvamontiștii din Caraș-Severin.

Canyoning

Canyoning este un sport ce presupune traversarea unor canioane cu numeroase cascade și obstacole, ziduri frumos sculptate, peșteri și ape repezi de munte. Presupune plimbări pe propriile picioare sau duși de apă, sărituri, cățărări și coborâri. Pentru practicarea acestui sport este necesar un echipament specific și de un instructaj bine pus la punct ce sunt oferite de către persoanele ce se ocupă de organizarea acestui sport. Pentru contactarea persoanelor specializate și autorizate ce organizează canyoning în Valea Cernei turiștii sunt așteptați la Pensiunea Roua de Munte din Băile Herculane, Baza de tratament și recuperare Tierna, Pensiunea Dumbrava.

Canioanele unde este practicat acest sport în Valea Cernei sunt : Canionul Țăsnei, Canionul Drastanicului, Canionul Ramnuței, Canionul Vânturătoarea și Canionul Babotului.

Rafting (Fig.4.2.4.)

Raftingul este un sport montan ce presupune vâslirea pe ape repezi cu bărci gonflabile. Cerna este unul dintre râurile din România preferate de către practicanții de rafting, aici venind și persoane din străinătate pentru antrenament si/sau competiții. Sezoanele propice pentru practicarea acestui sport sunt primăvara și toamna deoarece în aceste perioade ale anului râul Cerna are un debit al apei crescut, cu ape repezi. Albia râului Cerna este îngustă, plină de curbe și obstacole , cu peisaje uimitoare ceea ce fac ca Valea Cernei să fie preferată de sportivi pentru practicarea acestui sport. Raftingul poate fi practicat atat de profesioniști cât și de amatori dar doar dacă sunt instruiți înainte și dacă au echipamentele necesare(barcă, vâsle, vestă de salvare, costum și încălțăminte din neopren, cască de protecție). Pentru contactarea persoanelor specializate și autorizate ce organizează rafting în Valea Cernei turiștii sunt așteptați la Pensiunea Roua de Munte din Băile Herculane, Baza de tratament și recuperare Tierna, Pensiunea Dumbrava.

Fig. 4.2.4 Rafting pe Valea Cernei

(Sursa : https://lh6.googleusercontent.com/-P6A0psN_gH0/T6OX9xIPcBI/AAAAAAAAKUU/mmITAzjMZTg/s912/IMG_2443%2520copy_wm.jpg)

Biking

Pe Valea Cernei există numeroase trasee pentru ciclism, motocilism și trasee off road. Avantajul acestor trasee este dat de timpul de parcurgere care este mai scăzut decât dacă ar fi parcurse pe jos, ceea ce le oferă turiștilor mai mult timp disponibil pentru admirarea sălbăticiei și frumuseții naturii de pe Valea Cernei.

Exista locuri de unde se pot închiria echipamentele necesare, pentru informații turiștii sunt așteptați la locurile de cazare de pe traseu unde întâlnesc persoane ce le pot oferii indicații și informații.

4.3 Infrastructura generală de acces și turistică

Infrastructura gernerală de acces

Acessul către Valea Cernei este posibil dinspre nouă localități, acestea sunt : Drobeta-Turnu Severin, Orșova, Băile Herculane, Timișoara, Caransebeș, Târgu Jiu, Baia de Aramă și Petroșani și Lupeni.

Dinspre Drobeta-Turnu Severin se trece prin Orșova și Băile Herculane pe drumul national 6 (DN6 sau E70) , DN 6 se oprește în Băile Herculane iar apoi drumul către Valea Cernei este continuat pe DN 67D. Dinspre Timișoara accesul către Valea Cernei se face tot cu ajutorul DN 6 ce trece prin Caransebeș și Băile Herculane. Dinspre Târgul Jiu către Valea Cernei se ajunge pe DN 67D trecând și prin Baia de Aramă. Dinspre Petroșani- Lupeni- Câmpul lui Neag DN 66A ajunge în Valea Cernei prin popasul Jiu-Cerna la kilometrul 50 apoi coboară la izvoarele Cernei, continuă prin Cerna-Sat , Gura Olanului ca mai apoi să se intersecteze cu DN 67D. De precizat este faptul că DN 66 A de la kilometrul 50 până la intersecția cu DN 67D este greu practicabil, fiind un drum nemodernizat ce supune turiștii unei testări a răbdării prin numeroasele denivelări ale acestuia însă acest fapt este compensat de frumusețea și liniștea naturii ce poate fi admirată în timpul călătoriei. Drumul național 66A de la kilometrul 50 până la kilometrul 59 este momentan inpracticabil.

Așadar, DN 67D , drumul național ce vine dinspre Baia de Aramă străbate întreaga vale a Cernei (ce este cuprinsă în întregime de către Parcul Național Domogled-Valea Cernei) , intrând în limita acesteia în Culmea Mazdronia la km 66 și ducând până la Băile Herculane, la ieșire din parc.

Alte drumuri ce fac legătura dintre Valea Cernei și localitățile din zonă sunt drumuri forestiere ce nu sunt recomandate turiștilor ce nu dețin mijloace de transport corespunzătoare unui astefel de drum.

Infrastructura turistică

Valea Cernei amonte de Băile Herculane, fiind încadrată în Parcul Național Domogled-Valea Cernei este o arie puțin modificată antropic, bazându-se pe frumusețea și liniștea naturii. Turiștii ce vin în zonă au la dispoziție locuri de cazare în vile, pensiuni și locuri special amenajate pentru campare dacă aceștea dețin echipamentul necesar ( corturi,saci de dormit, etc). Hotelurile nu sunt prezente în Valea Cernei amonte de Băile Herculane, turiștii ce vor să se cazeze la hotel sunt așteptați în orașul Băile Herculane ,unde în anul 2014 erau disponibile 4510 locuri de cazare.

În urma studiului pe teren am identificat următoarele posibilități de cazare (Fig. 4.3.1) pornind de la Barajul Cerna către Cerna-Sat.

Fig.4.3.1 Posibilități de cazare pe Valea Cernei amonte de Băile Herculane

La Barajul Cerna este prezentă Baza de Tratament și Recuperare „Tierna” ce deține 36 camere duble și 6 aparatamente puse la dispoziția turiștilor, fiind camere de 3*. Deține de asemenea și restaurant cu specific tradițional dar și cu bucătărie franceză și italiană ,cu o capacitate de 80 persoane, o sală de conferințe de 40 persoane, bază de tratament cu saună, jacuzzi, masaj și fitness și două piscine cu apă termală ( una interioară și una exterioară). De asemenea este prezent și un teren de sport ce poate fi utilizat pentru fotbal, volei, tenis, baschet.

După „Tierna” urmează vile ce oferă cazare ( Vila Marina, Vila Matei) apoi un popas turistic frumos plasat pe Valea Cernei numit „Popasul Turistic Gorjanul” ce oferă turiștilor căsuțe ce au o capacitate de 30 locuri.

În apropiere de Cheile Țăsnei este prezentă „Pensiunea Dumbrava***” ce oferă 44 locuri de cazare , restaurant, terasă, bar, piscină și sală de conferințe. Aproape de Zăvoaie este prezentă Pensiunea Șoimului cu 24 locuri de cazare. În Cerna Sat este amenajat un lac pentru agrement ce deține 17 căbănuțe destinate cazării. Lângă Cheile Corcoaiei se află o vilă frumos plasată unde turiștii pot cere cazare localnicilor.

Pe toată Valea Cernei sunt prezente punctual locuri special amenajate pentru campare ce sunt utilizate atunci când vremea permite acest fapt. Sunt prezente, după cum spuneam vile și case unde turiștii pot cere cazare la localnici și chiar hrană. Locurile special amenajate pentru servirea mesei ( Fig. 4.3.2) nu lipsesc de asemenea pe Valea Cernei. De precizat este că turiștii ce vin în zonă trebuie sa vină aprovizionați cu alimente și orice le este necesar deoarece pe întreg traseul nu există magazine.

Fig. 4.3.2 Locuri special amenajate pentru servirea mesei