Forme DE Manifestare ALE Terorismului . Politici DE Combatere A Terorismului
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII “MIHAI VITEAZUL” MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN COMBATEREA TERORISMULUI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Profesor coordonator:
Prof. univ. dr., General de brigadă (r) CONSTANTIN ONIȘOR
Student:
PĂLTINEANU VASILICĂ ADRIAN
București
-2016-
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII “MIHAI VITEAZUL” MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN COMBATEREA TERORISMULUI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
FORME DE MANIFESTARE ALE TERORISMULUI
POLITICI PENTRU COMBATEREA TERORISMULUI
Profesor coordonator:
Prof. univ. dr., General de brigadă (r) CONSTANTIN ONIȘOR
Student:
PĂLTINEANU VASILICĂ ADRIAN
București
-2016-
CUPRINS
Pag.
Introducere………………………………………………………………………………………….5;
1. Scop, apariție, surse și resurse ale terorismului…………………………………………..….6;
1.1. Scopurile generale ale terorismului………………………………………………………….…6;
1.2. Forme de manifestare și tipuri de terorism……………………………………………………..7;
1.3. Surse și resurse ale terorismului……………………………………………………………. …11;
2. Forme de manifestare a terorismului…………………………………………………………. 13;
2.1.Terorismul ca reacție a celui slab împotriva celui puternic ……………………………………..13;
2.2. Terorismul ca instrument de presiune politică. Terorismul politic………………………………14;
2.3. Terorismul informațional, terorismul mediatic, …………………….…………………………..15;
2.4. Terorismul financiar ……………………………………………….………………………… …18;
2.5. Terorismul cultural.. …………………………………………………………………………….19;
2.6. Terorismul patologic …………………………………………………………..…………………20;
2.7. Terorismul răzbunător ………………………………………………………………………..….21;
2.8. Terorismul religios ………………………………………………………………………………22;
2.9. Terorismul infracțional …………………………………………………………………………..24;
2.10.Terorismul etnic.…………………………………..…………………………………………….26;
2.11. Terorismul de stat …………………………………………………………………………………….26;
2.12. Terorismul NBC ……………………………………………………………………………..…28;
2.13. Alte forme de terorism……………………………………………………………….. …………29;
3. Ofensiva împotriva terorismului. Combaterea terorismului.…… …………………….………30;
3.1. Politici pentru combaterea terorismului…………………………………….…………………….30;
3.2. Cucerirea inițiativei strategice…………………………………………………………………….31;
3.3. Sisteme de supraveghere și de monitorizare a terorismului ……………………………………..31;
Pagină albă
INTRODUCERE
Terorismul este. parte. a existenței. .omenirii. El s-a manifestat sub toate. formele. posibile, de la terorismul peșterii la. ciberterorism, în funcție de treapta de civilizație pe care a ajuns omenirea,de globalizare și de alterare a valorilor. Mijloacele au fost tot timpul altele,diverse, scopul a rămas însă același: panică,. neîncredere, distrugere, ucidere. Din păcate, și terorismul, ca și. războiul, face parte, din arsenalul. prin care lumea se neagă pe însăși, se urăște și se autodistruge, crezând că se purifică. Terorismul trebuie. investigat și. analizat așa cum este, de pe. poziții cât se poate de. clare, pentru a-i decela .sensurile și mecanismele, pentru a-i afla. izvoarele și, în consecință, pentru. a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele și a-i tăia rădăcinile. Pe un teren propice dezvoltării sale, terorismul a evoluat într-o progresie. geometrică, aducând. ura, suferința și moartea la rang de supremă datorie și onoare. Terorismul este în cel mai sigur mod cea mai gravă formă. de infracțiune. îndreptată împotriva păcii și libertății, a umanității și oamenilor. pașnici, împotriva vieții. În ultimele decenii, acest flagel a cunoscut o globalizare. fără precedent, iar dacă s-ar întâmpla ca el însuși să-și dea mâna cu genocidul, atunci întreaga. noastră planeta ar. fi cucerită de anarhie și de haos. Modul de acțiune asimetric al organizațiilor teroriste, nerespectarea nici unui fel de reguli sau principii de .drept al conflictelor armate, ale dreptului internațional sau cel puțin al unor norme de. etică și .morală dictate de asumarea unor valori general-umane acceptate de lumea civilizată, micșorează gradul de predictibilitate al acțiunilor acestora. și în consecință determină creșterea periculozității acțiunilor teroriste și le mărește eficiența în mod corespunzător. Organismele militare ale statelor nu sunt pregătite în mod adecvat pentru combaterea amenințărilor teroriste, care. s-a amplificat rapid până la un nivel de ne mai atins până în .prezent, determinat de creșterea resurselor de care dispun acestea combinate cu accesul. la tehnologii moderne și o organizare și conducere eficiente și flexibile, o doctrină și o ideologie agresivă. De când societatea umană a început să se confrunte cu acte de teroare înfăptuite la adresa membrilor ei, s-a încercat să se găsească explicații, să se interpreteze actul terorist cu scopul final de a fi prevenit. Astfel de-a lungul. timpului actul de teroare înfăptuit. premeditat pentru atingerea unor scopuri a fost definit de mai multe maniere trecându-se de la simple interpretări la îmbrăcarea actului terorist cu conotații conceptuale. militare, politice, religioase, etnice, ideologice etc. Terorismul, înseamnă, în esența sa, și în sensul cel mai vast ce se poate da acestui termen, înfricoșarea unei populații. prin acte de violență. Cuvântul. vine din latinul terror,. terroris, având înteles militar și însemnă groază, frică, spaimă provocată premeditat, prin amenințare și intimidare. Prin terorism, ca metodă de. acțiune, se înțelege. practicarea actelor de teroare prin violență2. El desemnează acte de natură să provoace un sentiment de. teamă intensă, prevestitoare a unui rău inevitabil, acte de intimidare .sub toate aspectele. T.Givanovich consideră că. prin terorism se înțeleg “acte de natură să provoace sentimentul de teamă, de un. rău oarecare, acte care apar ca intimidări din. toate punctele de vedere”.
1. Scop,. apariție, surse. și resurse ale terorismului.
1.1. Scopurile generale. ale terorismului.
Complexitatea. terorismului. și a formelor sale de .manifestare, creșterea. numărului de grupări și organizații teroriste, diversitatea orientărilor acestora, presupune,în mod implicit, o evoluție corespunzătoare a. scopurilor urmărite de acestea. În principal,. acestea sunt grupate în felul următor:
a) Realizarea unor. scopuri politice, cum ar fi: soluționarea problemelor legate de supraviețuirea și afirmarea unor etnii sau naționalități, determinarea unor schimbări .radicale în viața politică a unui stat, încetinirea sau stoparea unor procese politice, încordarea relațiilor între anumite state;
b) Atragerea. atenției opiniei publice interne. și internaționale asupra “țelului nobil” urmărit și asupra necesității de a soluționa într-un mod problemele. conflictuale dintr-o regiune, asupra unei ideologii, asupra “nedreptăților și. persecuțiilor” la care este supus un .anume grup social. De fapt, opinia publică este principală forță căreia i se adresează terorismul din punct de vedere propagandistic și psihologic. Sensibilizând .chiar și un segment redus al. populației, terorismul provoacă o. polarizare a societății;
c) Subminarea autorității .regimurilor politice din unele țări prin. declanșarea unei stări de încordare internă,de nesiguranță, de haos. economic și social. Toate acestea duc. la neîncredere în clasa conducerii politice și economice, generând astfel și neîncrederea populației în competența organismelor;
d) Obligarea autorităților să satisfacă unele cereri care au ca obiectiv : eliberarea unor membri ai grupărilor sau. organizațiilor teroriste deținuți în închisori din anumite state, obținerea unor mijloace financiare, materiale ori de transport drept. răscumpărare, obținerea unor baze .de retragere,ascundere, de cazare sau pregătire etc. Unul dintre scenariile cele mai temute în țările vestice este obținerea de arme neconvenționale (chimice, biologice, nucleare) de către. un grup. nestatal, stat instabil sau care are interesul să câștige din vânzarea lor cu orice preț. Ei pot să-și îmbrace gigantica lor. operațiune de extorcare în. religie, anti-globalizare, anti-Vest sau orice altă idee de circulație, pentru a duce în eroare opinia publică.
e) Intimidarea și influențarea poziției. unor personalități, organisme sau guverne, în soluționarea unor. probleme social-politice, economice sau diplomatice;
f) Promovarea unor interese. de grup: naționale, religioase, etnice, ideologice, naționaliste, separatiste, revigorarea unor organizații extremiste, fasciste și. cu tentă fanatică;
g) Răzbunarea față de unele personalități, organisme sau guverne, pentru anumite prejudicii aduse organizației sau. grupării prin unele măsuri. luate;
h) Realizarea unor scopuri militare: dezorganizarea conducerii la nivel strategic sau operativ, diminuarea sau distrugerea parțială a potențialului militar al adversarului, dezorganizarea sistemului logistic, paralizarea sistemelor de comunicații și telecomunicații; activități de propagandă și dezinformare, răpirea unor personalități politice și militare, organizarea de revolte ,lupte de gherilă, organizarea evadării și evacuării prizonierilor;
i) Fanatismul. religios – contrar percepției .generale, fanatismul religios este numai rareori motivul actelor teroriste. Această confuzie este întreținută atât de. tendința factorilor politici și mass-media de a. pune etichete de extremism organizațiilor teroriste, cât și a grupurilor teroriste care își asumă în mod fals. motivații religioase pentru dezvoltarea propriei. baze de susținere. Într-un posibil conflict, ei vor urmări obținerea unei victorii rapide asupra adversarului, prin .distrugerea potențialului militar, înlocuirea guvernelor ostile cu alte guverne, docile, obiective ce ar putea fi realizate prin întrebuințarea pe. scară largă a elementelor terorist-diversioniste, concomitent. cu angajarea .masivă a forțelor armate operaționale.
1.2 Forme de manifestare. și tipuri de terorism.
În strânsă legătură cu scopurile urmărite de actul terorist se pot. determina, după diferite criterii, mai. multe tipuri și forme de manifestare ale terorismului
În funcție de modalitățile. de aducere la îndeplinire a scopului propus, terorismul. poate fi direct și indirect.
a) Terorismul .direct presupune ca acțiunea. respectivă să vizeze direct și nemijlocit scopul propus. Este cazul când un șef de stat este asasinat. în scopul înlocuirii cu un altul care să promoveze anumite interese așteptate de gruparea teroristă;
b) Terorismul indirect este acel tip de acțiune prin care se comite doar. un act ce reprezintă el însuși o infracțiune ce precede acțiunea teroristă propriu-zisă (procurarea de materiale explozive pentru o grupare teroristă pentru a fi folosite ulterior. într-un atac).
În raport cu elementul psihologic care-i caracterizează pe membrii organizației. teroriste și mobilul acestora, putem avea: terorismul de drept comun, terorismul .social, terorismul. politic, terorismul religios și terorismul. cultural.
a) Terorismul de. drept comun este acel gen de terorism care cade sub incidența legii penale ca o infracțiune obișnuită, dar la care metoda de acțiune este caracterizată de teroare. Pot fi. calificate .drept acțiuni. teroriste acelea care, deși vizează scopuri particulare sau au .drept obiect un interes. personal, imprimă o stare de teroare victimelor, care pot fi. indivizi izolați, familii sau grupuri de persoane (comercianți, turiști, transportatori etc ).
b) Terorismul. social urmărește punerea în practică a unei ideologii sau doctrine sociale ori economice, de principiu prin distrugerea sau schimbarea ordinii sociale a unei orânduiri. De. obicei, consecințele se produc pe teritoriul unui. stat, dar uneori pot avea și scopul de a influența. anumite evoluții din teritoriile vecine.
c) Terorismul. politic este caracterizat prin faptul că elementul de bază al infracțiunii. este de ordin politic, actul de teroare este îndreptat asupra statului, organelor sale sau reprezentanților săi, împotriva organizării politice sau formei de stat.
Formele de manifestare ale terorismului politic sunt. numeroase, pornind de la terorismul exercitat de organizațiile politice extremiste și până la terorismul practicat de persoane. influente sau grupuri de interese. Obiectivele. terorismului politic au ca scop în. principal cucerirea puterii politice prin violență, opoziția la imperialism, lupta pentru reforme sociale, lupta pentru putere și influență, lupta pentru. imagine, lupta. pentru identitate, crearea. și întreținerea stării .de panică.
În. prezent, o mare parte din organizațiile teroriste din întreaga lume poartă .amprenta luptei împotriva capitalismului,dar de fapt în realitate, este vorba de o luptă pentru putere sau pentru impunerea unui .anumit tip de .putere.
d) Terorismul. religios, reprezintă. asocierea dintre. religie și terorism.
Încă din 1968, an considerat de referință pentru apariția .terorismului internațional modern de către specialiștii americani, acționau numeroase grupări. teroriste cu motivații sau scopuri religioase, fără ca acțiunile lor să fie incluse în sfera terorismului. religios, omul religios este obsedat de un ideal cu care caută să-și potrivească pasul. În prezent, lucrurile au. evoluat, peste 20% dintre grupările teroriste care acționează pe glob. invocă motive religioase pentru. acțiunile lor. Uneori însă, o serie de organizații teroriste (de exemplu, Armata Republicană Irlandeză, Organizația de Eliberare a Palestinei, Tigrii Tamil ) deși au o componentă dominantă religioasă, revendică aspecte de ordin politic și social.
Drept cauză a .terorismului religios și .etnic a fost dat de către analiștii economici. De asemenea, o serie de acte teroriste de natură religioasă sunt comandate de lideri extremiști, apariția. acestora fiind strâns legată. de nivelul. de trai foarte scăzut,de. saracie, existent în. majoritatea. statelor musulmane: Afganistan, .Palestina, Irak,. Iran. Nemulțumirile. din aceste state au fost exploatate și folosite în scop personal. de așa-zișii lideri. religioși. Radicalizarea. nemulțumiților poate fi. amplificată și de izolarea politică, economică, socială, informațională și poate conduce la reacții violente din partea acestora, explicate prin. lipsa integrării lor la. progresul civilizației. mondiale.
Terorismul religios vizează lumea întreagă, dar. în mod special civilizația occidentală, cu leagănul ei european și configurația ei actuală de influență americană. Procesul de mondializare forțată, efectele colaterale .ale. acesteia, creșterea. sărăciei și a gradului de nesiguranță, concomitent cu mărirea .enormă a decalajelor între bogăție și sărăcie, între lumea bogată și lumea .săracă și cu explozia .demografică, au. determinat populația. să-și pună speranțele. în miracolul. credinței.
e) Terorismul cultural vizează în principal distrugerea valorilor unui stat, care poate conduce la pierderea identității naționale a cetățenilor acestuia.
El se desfășoară în cadrul a ceea ce numim „cultură de piață“, care nu are nici o legătură cu sistemele de valori ale lumii, cultura. autentică. Terorismul cultural poate îmbrăca .unele forme cum ar fi: pornografia, invadarea pieței. cu filme și producții care cultivă. violența, lipsa de respect față de valorile proprii, distrugerea. simbolurilor și alterarea valorilor. Având în vedere spațiul în care se pun în practică acțiunile teroriste și raspândirea efectelor. create, putem. clasifica terorismul ca fiind. intern și internațional.
a) Terorismul intern sau național presupune ca pregătirea, executarea și consecințele pe care le produce se petrec între granițele unei singure țări. Acest tip de terorism se. manifestă cel mai. adesea sub forma terorismului politic sau social, fiind îndreptat împotriva organizării politice a unui stat, a formei sale sau reprezentanților săi (guvern, partid .politic,organisme ale. statului respectiv). Ceea ce se urmărește este,de fapt, destabilizarea ordinii publice prin crearea unei stări de frică în urma comiterii de atentate asupra vieții, sănătății sau libertății adversarilor.
b) Terorismul internațional. are loc în condițiile când apare un element de extraneitate, respectiv pregătirea, desfășurarea unuia sau mai multor acte ori propagarea efectelor se realizează. în cel puțin două. state.
În concepția unor autori, terorismul. poate fi internațional atunci când urmărește. să complice sau să determine ruperea. relațiilor pașnice dintre state, să înlăture anumiți oameni politici ai unor cercuri străine sau să influențeze. prin. intimidare, politica. internă sau externă. a unui stat.
Actele teroriste internaționale sunt adesea pregătite pe un alt teritoriu decât pe acela unde acțiunea trebuie să fie executată să-și producă efectele. Alteori, chiar .activitățile criminale se .prelungesc pe teritoriul. mai multor state.
Conform Convenției Europene de la Strasbourg, din. anul 1977, terorismul. internațional trebuie analizat sub următoarele aspecte: naționalitatea autorului sau complicilor infracțiunii, naționalitatea victimelor, teritoriul unde a fost pregătit, s-a acționat sau și-a produs efectele actul terorist, teritoriul unde s-a refugiat .autorul. În afară de. efectele care se .produc în general prin. acte de. terorism, actele teroriste internaționale. pot activa o anumită stare de neîncredere între state, ce poate avea consecințe negative pentru relațiile politico-economice dintre acestea.
Analiza. cazurilor de terorism internațional a presupus. necesitatea cunoașterii. atât a .criteriului formal cât și a criteriului material al infracțiunii în dreptul. internațional7, primul aspect constând în posibilitatea de a urmări și de a judeca autorul unei infracțiuni, indiferent de locul unde aceasta a fost comisă. În ceea ce privește criteriul material, pentru ca o faptă să fie considerată. infracțiune în. dreptul internațional, trebuie să se. constate existența. următoarelor premise:
– săvârșirea. infracțiunii se prelungește pe teritoriul. mai multor .state;
– bunul căruia i s-a adus atingere să prezinte o importanță materială sau morală pentru. comunitatea internațională;
– actul criminal să lezeze grav sentimentul de justiție și de respect datorat demnității umane sau să tulbure conștiința umanității.
În raport cu aceste mijloacele utilizate de teroriști putem .avea: terorism comis .prin mijloace tradiționale, terorism. electronic și terorism. nuclear, chimic și biologic.
a) Terorismul . prin. mijloace tradiționale îl putem identifica prin actele ce se comit prin utilizarea unor metode și mijloace frecvent folosite și anume: atacuri cu bombă, mașini capcană, explozii declanșate de teroriști sinucigași.
b) Terorismul electronic presupune atacul împotriva sistemelor informatice , prin intermediul cărora se bazează aproape toate domeniile economice și sociale: controlul traficului aerian și al altor mijloace de transport, coordonarea serviciului securității naționale, coordonarea sistemului bancar.
Obiectivul său este să altereze sau să distrugă informația, îndeosebi pe cea de valoare strategică, se acționează. anonim și. imprevizibil.
Biroul Federal de Investigatii a oferit următoarea definiție lucrativă: “cyber-terorismul este atacul premeditat, motivat. politic împotriva informației8, sistemelor informatice, programelor informatice și datelor, rezultând în violența împotriva țintelor. noncombatante, de către. grupări subnaționale sau agenți clandestini”.
Se constată că tot mai des sunt atacate sistemele cu conținut ce au secrete naționale militare și de securitate în scopul furtului de date sau al virusării, pentru. a le face inutilizabile. Acest gen de terorism a prins societatea contemporană nepregătită, doar câteva state având o legislație adecvată combaterii acestui fenomen.
c) Terorismul chimic, biologic și nuclear. presupune utilizarea. anumitor arme de distrugere în masă, de genul celor menționate. Armele de distrugere în masă (explozive, nucleare, chimice și biologice ) sunt definite prin „consecințele .catastrofice” pe care le produc: morți, răniți, distrugeri. materiale, poluarea mediului, dezorganizarea social-economică etc.
Posibilul pericol. pe care-l reprezintă acest tip de terorism. isterizează statele .numai la simpla bănuială că s-ar putea utiliza un asemenea mijloc. Avem ca și exemplu războiul din Irak, când la declanșarea. conflictului a avut drept scuză o. informație, care s-a dovedit a fi falsă, referitoare la existența pe teritoriul irakian a unor arme de distrugere în masă ce pot fi utilizate în anumite. scopuri teroriste. Folosirea acestor .arme ar putea afecta regiuni. întinse, distrugerea unor orașe întregi, ori suprimarea unui. mare număr de vieți omenești.
În urma atacurilor teroriste din S.U.A., Comisia Europeană a discutat. unele măsuri de. protecție pentru a se putea face față amenințării unui atac biologic îndreptat împotriva țărilor membre ale Uniunii Europene. De asemenea, O.N.U. a atras atenția țărilor membre că teroriștii ar putea împrăștia în mod deliberat. boli infecțioase specifice. animalelor, în. țările Europei, pagubele. economice putând fi imense. În comparație cu terorismul clasic – ce avea ca. ținte reprezentanți ai statului și economiei și își urmărea atingerea. obiectivelor evitând asasinatul. în masă, terorismul postmodern pune. în prim plan numărul de victime. Terorismul. mileniului trei este asemenea unui “război” nedeclarat, fără un dușman anume, fără o confruntare și fără linii de front clar conturate. Este .condus de o masă amorfă de indivizi fanatizați, care operează în celule mici ce ies la suprafață foarte brusc, după o existență anonimă normală, sinucigându-se și asasinând oameni nevinovați.
Teroriștii postmoderni sunt foarte. motivați din .punct de vedere religios, legați printr-o anumita doctrină, o misiune și un țel care are scop comun. Acționează în grupuri care nu dețin o anume ierarhie tradițională. Comandourile. au o structură celulară, cu un numar de 4-5 persoane. Logistica atentatorilor devine din ce în ce mai. performantă, profesionistă, cu asemănări și criterii militare. Modul .de operare poartă și el amprenta specialiștilor, deși instrumentarul utilizat poate fi chiar și clasic.
Teroriștii folosesc tot mai des mediile. electronice ca. atacul să devină un mesaj șocant. către opinia publică. O altă caracteristică periculoasă a terorismului postmodern este.fenomenul .kamikaze (care a luat o mare amploare în rândul grupărilor teroriste islamiste). Acest mod de operare este aproape imposibil de împiedicat, provoacă victime și daune materiale, atingându-și ținta aproape în mod garantat, șansele de apărare fiind nule.
Răspândirea tehnologiilor moderne în lume și extinderea fenomenului de globalizare au facilitat foarte. mult creșterea acestui fenomen. De exemplu, dezvoltarea. aviației civile. internaționale a creat noi vulnerabilități. precum și noi ținte pentru terorism. Sateliții de. televiziune au făcut ca știrile să .poată fi transmise foarte. repede, teroriștii beneficiaza de aceast lucru câștigând o publicitate aproape instantanee pentru un. atac sau o crimă și făcând posibilă. exagerarea faptelor și amplificarea mediatizării actului terorist, lucru de neimaginat în secolul XXI. O caracteristică. a așa-numitei “bătălii mediatice” este impactul social. deosebit pe care îl au la înregistrarea și documentarea intențiilor diverselor. acte teroriste, înainte. ori după lansarea. unui.atac.
1.3 Surse și resurse. ale terorismului.
Fiind un fenomen deosebit. de complex, natura surselor și. resurselor terorismului. este vastă. În funcție de scopul pe care îl are atentatul terorist, ele. pot fi: internaționale, regionale, locale, accidentale.
Analiza naturii resurselor terorismului ne duce la concluzia că. pentru atentatele de tip terorist, resursele trebuie să fie: financiare, economice, tehnice și științifice, umane, religioase, din spectrul crimei organizate și al lumii. interlope, ideologice,. politice.
Există și alte. resurse care pot fi de asemenea folosite pentru sprijinirea actelor de .terorism . Unele sunt întâmplătoare și provin din asocierea unor. anumite interese de moment, altele. țin de evoluția unor conflicte și a unor. spații de conflict. Implicarea statelor în terorismul internațional se poate desfașura în diferite moduri, de la sprijinul de. asistență la diverse niveluri, la ajutoare. operaționale și chiar la inițierea și orientarea. activității organizațiilor teroriste.
În funcție de gradul de implicare în. terorismul internațional, statele pot fi. împărțite în:
– state-sponsor;
– state-teroriste.
Suportul ideologic oferit de statele implicate reprezintă o importanță majoră și se manifestă ca:
– îndoctrinare politică și religioasă prin intermediul agenților statului sponsor și prin programe de pregătire în cadrul unor instituții ale statului sponsor;
– propagandă în. favoarea terorismului, directă sau .mascată, exercitată prin ajutorul mass-media, biserică, organizații guvernamentale și neguvernamentale, etnice .sau religioase etc.;
Sprijinul. financiar – poate fi de asemenea oferit de actori individuali sau statali (state, organizații guvernamentale și neguvernamentale, partide politice ), regionali sau globali și poate avea următoarele forme:
– bugetele. unor anumite state care. practică sau susțin financiar. terorismul;
– fonduri indirecte alocate sub masca “asistenței”, a “ajutoarelor. internaționale”, “sprijinirii forțelor democratice. progresiste”;
– subvenții ale unor oameni de afaceri sau emigranți ;
– bani obținuți de la traficanții de arme, muniții, droguri, substanțe. radioactive, materiale strategice, carne vie,etc ;
– fonduri strânse de partide, organizații. religioase, organizații neguvernamentale, persoane particulare;
– fraude, evaziuni fiscale, bancrută frauduloasă, deturnări de fonduri sau. falsificare și spălare de bani.
Sprijinul militar poate. consta în:
– antrenamente. în tabere specializate;
– programe de ajutor militar cu armament și echipament aprobate de parlamentele unor state;
– armament rezultat din .destructurarea unor forțe armate;
– armament, muniție provenite din contrabandă și puse la dispoziție de state, guverne sau persoane .
Suportul operațional include:
– pregătirea documentelor. false, a unor arme. speciale, sofisticate (tehnologiile de vârf);
– pregătirea resurselor informaționale oferite de unii actori internaționali statelor sau organizațiilor teroriste;
– asistență în ce. privește alegerea unor ținte;
– folosirea propriilor agenții. naționale de spioni.
2. Forme. de. manifestare. a terorismului
2.1.Terorismul ca reacție a celui slab. împotriva celui. puternic.
De obicei, reacția celui. slab împotriva celui. puternic nu se. numește terorism, ci. răzvrătire, nesupunere. și revoltă. Terorismul nu este. răzvrătire, așa cum nici răzvrătirea nu este terorism. În principiu, nu cel slab îl terorizează pe cel puternic, ci cel puternic. îl terorizează pe. cel slab. De. aici nu rezultă că cel slab nu-l poate. teroriza pe cel. puternic, ci doar că, pentru a teroriza, ai nevoie. de putere.
Aceasta-i esența, numai mijloacele sunt tot timpul diferite. Cel puternic face ce vrea,iar cel slab face ce poate. Justificările care s-au adus de dușmanii Statelor Unite pentru actul de terorism din 11 septembrie 2001, sunt. de notorietate.
Ele înseamnă, în esența lor: terorism contra. terorism. Terorismul exercitat de lumea a treia contra terorismului. exercitat de America în lumea a treia, îndeosebi. în lumea. islamică. Acesta-i limbajul în care vorbesc o parte dintre statele. lumii islamice. Americanii folosesc bani și cele mai noi sisteme de arme, organizațiile teroriste antiamericane folosesc oameni. Folosesc oameni nu. numai pentru motivul că nu dispun de sisteme sofisticate de arme, ci și pentru acela că ele consideră că arma cea mai performantă și, în concluzie, cea mai eficientă o reprezintă omul. dispus la sacrificiul. său pentru cauză. Astfel de oameni au existat și vor exista întotdeauna, iar numele lor nu este numai acela de fundamentaliști islamici, ci și de japonezi, americani, germani, francezi, chinezi, ruși, români etc. Romanii spuneau cu mândrie :
„Dolce et .decorum est pro .patria mori „, iar dacii considerau. trecerea în neființă ca și o sărbătoare importantă. De aici nu rezultă, că sacrificiul de sine este un act terorist; rezultă doar faptul că terorismul. folosește cea mai .eficientă și cea mai veche. armă a tuturor timpurilor: sacrificiul de sine.
Terorismul, ca reacție a celui slab împotriva celui puternic, are foarte multe cauze. Acestea .pot fi în principiu. urmatoarele:
– inegalitatea. socială, polarizarea. bogăției și a sărăciei;
– aroganța. puterii;
– lupta pentru putere și supremație;
– ura celui slab împotriva celui. puternic, izvorâtă din. negarea ordinii .existente pe .care cel slab o consideră nedreaptă;
– proliferarea. disperării;
– exercitarea de către cel puternic a unor presiuni și acțiuni pe care cel slab le consideră a fi acte sau acțiuni teroriste;
– incompatibilități grave în perceperea sistemelor de valori;
– existența unor tensiuni, convingeri și prejudecăți care cer alt proiect al lumii;
– hotărârea de a distruge nu pentru a se construi, ci pentru a spulbera;
– nevoia de a fi luat în seamă.
Acțiunile .teroriste din partea celui slab împotriva celui. puternic nu au. reguli, nici zone. preferențiale, nici. frontiere. Ele se desfășoară. pretutindeni și vizează, de. regulă:
– asasinarea unor. personalități;
– distrugerea unor obiective. culturale, economice și militare;
– producerea unor catastrofe cu. morți și răniți.
Forțele și mijloacele. folosite în astfel de acțiuni sunt cele pe care le au. la îndemână organizațiile. teroriste sau pe care ele și le. pot procura. Niciodată nu se va ști cu. precizie când, unde, cum și cu ce forțe sau mijloace vor acționa teroriștii. În momentul când astfel de reacții sunt previzibile, organizația care le întreprinde. își pierde rațiunea. de a mai exista și, din acest motiv, intră în conservare sau se. desființează. De regulă, cele mai. multe din acțiunile teroriste. importante ale celui mai slab împotriva celui puternic se pregătesc timp îndelungat și se desfășoară pe teritoriul celui puternic, loviturile. fiind foarte bine aplicate, fie. în punctele sale cele mai. vulnerabile, fie în zonele sale cele mai puternice.
Formele și procedeele prin care se acționează. sunt și ele. diverse. Totul este permis, de la înjunghierea în plină stradă a persoanelor vizate la atacul cu bombă, de la ambuscade în puncte obligatorii de trecere. la virusarea. rețelelor informatice.
2.2. Terorismul ca instrument de presiune politică. Terorismul politic
Mișcările. anarhiste europene ale. începutului de secol au reprezentat primele. exemple de terorism. politic. Reconstrucția Europei democratice pe model liberal, după. război, a suscitat noi violențe teroriste împotriva. sistemului socio-economic instaurat. Acestea sunt exprimate sub diferite forme. Mișcările de extremă stângă europeană din anii 70 – 80 – în Germania (Baader Meinhof), în Italia (Brigăzile Roșii), în Franța (Acțiunea. Directă) -, care aveau ca obiectiv să doboare capitalismul, sunt urmate de. un terorism de extremă. dreaptă legat de. efectele conjugate ale «noii sărăcii » și de «frica» față de fluxurile. migratoare slab controlate. într-o Europă în plină. transformare. Skinheads, mișcările neo-naziste active în Germania de est, ultranaționaliștii flamanzi apropiați de Vlaamsblok, chiar. extrema dreaptă franceză, după prăbușirea speranțelor. sale electorale ar putea să aleagă, în anumite condiții, expresia cea mai violentă. Aceasta nu înseamnă însă. neapărat. terorism.
Actul terorist. distruge, înspăimântă, creează situații-limită, apelează la faptul împlinit, seamănă teroare. Iar teroarea. politică are foarte multe fațete. Majoritatea organizațiilor teroriste din lume, inclusiv fundamentalismul islamic, practică, de fapt, un terorism politic. Însă nu numai aceste organizații sunt vinovate de virulența terorismului politic, disimularea, dar. omniprezența, omnipotența, impactul grav și consecințele .complexe ale acestui. tip de terorism asupra societăților, statelor și oamenilor. Terorismul de. stat este, în. toată dimensiunea. lui, un. terorism politic.
Formele de manifestare ale terorismului. politic sunt. numeroase. Ele se .încadrează totuși în câteva. categorii și .subcategorii:
– Terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu regimuri totalitare;
– Terorismul exercitat de organizațiile politice extremiste (majoritatea. organizațiilor teroriste din Europa și din America latină, au la. bază ideologii politice de natură comunistă, unele. neo-nazistă sau din sfera a ceea. ce am putea numi exclusivismul sau. fundamentalismul politic);
– Terorismul. practicat de persoane. influente, grupuri de interese;
– Terorismul. Puterii.
Terorismul este. folosit ca instrument. de presiune politică. Obiectivele terorismului .politic se. înscriu în general în următoarea scală:
– cucerirea puterii politice. prin violență;
– opoziția la imperialism și .oligarhie;
– lupta pentru reforme. sociale;
– lupta pentru putere și. influență;
– lupta pentru. imagine.
Terorismul politic s-a. manifestat cu pregnanță. în timpul războiului rece, ca modalitate de subminare. reciprocă, prin violență non-statală, a celor două ideologii – capitalistă și socialistă -, fiind mai mult un terorism. ideologic. Fiecare dintre cele două superputeri – și, la umbra lor, o mulțime de alte organizații, organisme sau cercuri de interese – încuraja, la nivel. regional, terorismul politic, sub aproape toate formele și formulele sale, de la cele psihologice și informaționale, la atacuri. și asasinate.
În momentul. de față, o mare parte din organizațiile teroriste din Europa occidentală, din America latină, din Asia și din Africa, inclusiv din. lumea arabă, poartă. această amprentă. a luptei. împotriva capitalismului.
2.3. Terorismul. informațional, terorismul. mediatic.
Terorismul. este terorism și, poate, n-ar. trebui să-l fragmentăm, să-l împărțim. în categorii și să-l analizăm pe părți, ci ca întreg, ca fenomen. El este periculos pentru. oricare om, oriunde s-ar afla el și orice ar face el, dar este la fel de periculos și pentru. instituții, pentru state, pentru organizarea socială, adică. pentru societatea omenească, în filosofia și integralitatea ei.
Principalele caracteristici ale societății .omenești moderne sunt cele referitoare la puternica ei informatizare, adică la. globalizarea informației, a actului comunicării, în general, și, pe această bază, la creșterea interdependenței, în special. Cu alte cuvinte, societatea omenească tinde spre un sistem integral global, dar. deschis și instabil, a cărui temelie. se construiește și se consolidează pe informație și pe sistemele ei de valori. De aceea, este foarte probabil ca, în viitor, terorismul să își aleagă cu predilecție țintele din domeniul informației, din cel al sistemelor de valori comune ale lumii și mai ales din sistemele de valori ale națiunilor. Atacurile. teroriste asupra. informației este. posibil să vizeze:
– distrugerea fizică a unor sisteme tehnice de comunicații, îndeosebi a rețelelor, nodurilor și centrelor complexe de comunicații ale statelor-țintă, ale unor instituții internaționale care. promovează sau susțin războiul. antiterorist, ale altor structuri și organisme care asigură ordinea și stabilitatea în țări și în lume;
– virusarea computerelor și distrugerea rețelelor și a bazelor de date, îndeosebi din domeniile economic, financiar și militar;
– preluarea piraterică a unor sisteme de comandă-control și provocarea unor conflicte grave și chiar a unor catastrofe inimaginabile;
– crearea unor structuri. și rețele speciale ciberteroriste care să opereze în spațiul informațional;
– practicarea, pe scară largă, a pirateriei. electronice.
Aici nu este vorba de. mecanismele ale războiului informațional și mediatic, ci de acțiuni teroriste. Deși este foarte greu de operat o distincție netă între acest tip de război din domeniul informației și terorismul. informațional, există totuși o separație destul de clară între ele: terorismul vizează distrugerea fizică, în. numele unor idealuri sau al unor „vocații” mesianice, spectaculosul,. crearea unor situații limită care să ducă la înfricoșare.
Prin piraterie electronică înțelegem, deopotrivă, atât atacurile virulente în spațiul cibersistemelor, cât și pe cele efectuate în lumea producătorilor de sisteme electronice de procesare a informației, cu scopul de a. le folosi ulterior în acțiuni. ciberteroriste. Războiul .informațional constă într-un sistem de acțiuni coerente, care se intercondiționează, duse la scară strategică, .potrivit unei concepții. elaborate și controlate de factorul politic, pe când terorismul din spațiul informațional, mediatic și psihologic nu are nici o logică, nici o coerență, este haotic, fragmentat în funcție de interese, mentalități,. idealuri, sloganuri, credințe, convingeri etc. Nici o țară din lume, nici chiar SUA, nu-și mai poate asigura securitatea prin forțe proprii, și aceasta din cel puțin două motive:
1. mondializarea informației, dezvoltarea și proliferarea fără. precedent a sistemelor de arme și mijloacelor de .distrugere;
2. omniprezența și omnipotența amenințărilor asimetrice, îndeosebi a celor de. natură endogenă, care își mută centrul de greutate în sfera informațională, mai. târziu posibil în cea a ecosistemelor și chiar în cea genetică, afectând .direct. mecanismul intim al vieții umane.
Terorismul – îndeosebi cel ciberinformațional – pare a fi doar un prim semnal care configurează, sumar dar. semnificativ, dimensiunea confruntărilor. de mâine.
Terorismul mediatic incumbă două aspecte: cel al folosirii de către teroriști a mass-media pentru atingerea scopurilor lor criminale, violente și cel al terorizării populației de către. instituții sau reprezentanți. ai media. Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele .Unite, mari .acțiuni teroriste, au prilejuit, la contactul cu o realitate atât de crudă, de inimaginabilă, declanșarea unui veritabil terorism. mediatic. Telespectatorii. din întreaga lume au revăzut de zeci și zeci de ori secvența lovirii Gemenilor, au distins, sub explicația sugerată de comentatori, prin fundalul înecat. în fum al sinistrului, figura. respingătoare a diavolului, presa. a readus în prim-plan .catrenele lui Nostradamus despre. Apocalipsă, lăsând spațiu suficient oricăror interpretări. Când datele unui eveniment mediatic devin exclusivitatea câtorva grupuri de presă, cum sa întâmplat în destule cazuri, terorizarea și manipularea. opiniei publice are. un câmp foarte. larg de acțiune. Imagini, fotografii, date, declarații. „fierbinți” sunt acaparate, pot fi trucate, amplificate sau minimalizate, ascunse ochilor publicului etc. Dacă am revedea pe micile. ecrane desfășurarea. summit-ului Americilor de la. Quebec din aprilie 2001, am remarca imediat imaginile unei așezări asediate, ocupată masiv de forțele de ordine, și aceasta, spun .unii ziariști de acolo, pentru că. autoritățile au. reușit, prin câteva. mijloace de comunicare, să .convingă lumea că în oraș se vor petrece acțiuni teroriste. Justificarea intervenției s-a făcut prin mijloace de terorism mediatic: invocarea probabilității utilizării violenței de către un grup. minoritar de. protestatari (după opinia multora compus din. simpli .manipulatori), diabolizarea lor prin crearea unei imagini de veritabil bordel stradal. Cu .complicitatea mass-media, s-a indus ideea pregătirii unor atentate împotriva unor șefi de state prezenți la summit, de către „bărbați. în negru”, s-a înveninat atmosfera urbană pașnică, s-au încălcat libertăți și drepturi democratice elementare. Terorismul mediatic pleacă de la. posibilitatea manipulării prin media, a negocierii. între teroriști și organele. de ordine. chiar pe postul. național de televiziune, a. popularizării cauzei unor grupări teroriste prin mijloacele de comunicare, a atragerii, pe această. cale, de. simpatizanți din. rândul oamenilor pașnici. El mai. pleacă de la. posibilitatea dovedită a modelării opiniei naționale și internaționale, prin exacerbarea violenței, prin folosirea imaginii apropiate de realitate, a imaginii deformate. pozitiv, deformate negativ, dezirabile,. indezirabile, virtuale (fără corespondență. cu realitatea), subliminare (ce se adresează subconștientului), a autoimaginii. considerabil când se uzează de aportul mass-media. Pentru ascunderea adevărului sau secretul operațiunilor în multe conflicte (Malvine, Grenada, Panama, Africa de Sud, Rhodesia), prezența ziariștilor în zona luptelor a fost interzisă sau restricționată. Tehnicile de manipulare mediatică pentru a justifica un război sau o intervenție. dictatorială, antidemocratică,un. genocid au fost, în timp, folosite de multe ori: ele au susținut acțiuni agresive armate, au vizat diabolizarea unor conducători (exemple: Miloșevici sau Clinton), au subliniat dezumanizarea adversarului, l-au acuzat pe acesta de crime de război (vezi Bosnia), au atras oprobriul opiniei. publice, au condus la scăderea încrederii. adversarului în informațiile. transmise prin mass-media, au iscat conflicte între. părți, între grupări. etnice.
În lupta dintre stat și teroriști, mass-media joacă un rol determinant: pot, deci, să fie parte integrantă din ceea ce cercetătorii numesc „războiul psihologic” dus de către stat. Terorismul mediatic formează teroriști, propagă și îndeamnă la violență, dar și destramă familii, distruge destine, lovește sub. centură, face „dezvăluiri. în exclusivitate”, reține doar ceea ce este mai brutal, mai șocant, ce violentează ochiul, omite detalii importante, imaginează scenarii de coșmar, nu retractează, nu-și cere scuze, nu revine. Este un malaxor al manipulării prin comunicare, al execuției în direct și la comandă a unor persoane, personalități, instituții, state, națiuni care. refuză să fie. dominate sau. vor să domine, să se lase. lovite ori să înceteze. de a-i lovi pe. alții, să ascundă adevărul sau să nu mai mintă, să se. înregimenteze într-o anume grupă sau să stea deoparte, să li se taie o parte. din trup sau. să li se transplanteze în. corp ceva străin. Pe scurt. spus, este o armă extrem de perfidă, care nimicește în masă.
2.4. Terorismul. financiar.
Încă din. antichitate, lumea a fost nevoită să suporte numeroase .constrângeri, unele. venite din mediul geografic de viață, generate de lupta pentru un anumit tip de existență, altele. ținând de legile de compunere și funcționare a societății omenești, adică de procesualitatea organică a acesteia. Viața socială este, în general, un sistem de constrângeri în acțiune. Omul este liber în măsura în care se conformează dreptului și. constrângerilor. Naturale și sociale în care trăiește. Hegel. definea libertatea ca necesitate înțeleasă. Există însă numeroase alte constrângeri artificiale, folosite de om împotriva omului, pentru obținerea unor avantaje, pentru dominare, pentru putere. Terorismul este, de la originea lui și până azi, atât în mâna celor puternici, cât și la îndemâna celor slabi, un mijloc extrem de constrângere. Nu este adevărat că terorismul se definește ca o reacție a omului .disperat. Omul. disperat nu este terorist. Terorismul nu este doar o reacție, el este o acțiune premeditată, gândită, calculată, care se înscrie în spațiul .inteligenței. negative, al inteligenței. perverse, criminale. Se. pune, în mod. firesc, întrebarea: Așa era și pe vremea legiunilor romane sau a conchistadorilor care au invadat civilizația aztecă? Așa. era, desigur. Terorismul nu a fost niciodată altceva decât o acțiune sau o ripostă asimetrică, dusă în condiții de. inițiativă strategică sau tactică, prin care s-a urmărit mereu. același scop: terorizarea. Adică. înfricoșarea dusă la limită, îngrozirea, omorârea. Terorismul este un. război de un tip .special, care vizează distrugerea de vieți și de sisteme de valori. Niciodată un război obișnuit nu-și propune să distrugă un. sistem de valori. El urmărește doar. învingerea unei armate, dacă se poate chiar fără. pierderi de vieți și. distrugeri materiale, supunerea unei țări, realizarea unui .scop politic. Doar terorismul vizează distrugerea de dragul distrugerii. Pentru a se cuibări și prolifera, el vizează, de asemenea, periferia societății,. zona ei nevăzută, greu .controlabilă și care, adesea, este oprită să acceadă la sistemele de valori naționale și internaționale. Revista internațională și strategică, se ocupă de relațiile. internaționale ilicite. Mafia. rusă, cea albaneză, chineză, operațiunile de spălare a banilor, traficul de droguri, de arme și prostituția sunt amenințări grave care, de regulă, sunt analizate ca procese în sine, fără responsabilități, fără teritorializare, fără cauze. Dar, din păcate, nici. studiul publicat în revista respectivă și nici. altele nu abordează frontal. problema activității ilicite a statelor, responsabilitatea lor pentru proliferarea unor astfel de amenințări, componenta ilegală, ca să nu spunem teroristă, a unor activități de stat. Fenomenul pare să devină o componentă a relațiilor internaționale. Produsul .său brut, spre exemplu, este. evaluat la sute la miliarde. de dolari.
Dispunând de astfel de sume, terorismul poate destabiliza cu ușurință politicile naționale sau regionale, dacă se dorește acest lucru. Tot în cadrul terorismului. financiar se înscrie și. procurarea (sau recuperarea) de fonduri prin luarea. de ostatici, prin. amenințări, șantaje, spargeri de bănci, atacarea unor mijloace care transportă bani sau valori. Nevoile de finanțare a terorismului nu sunt foarte mari. De cele mai multe ori, acțiunile teroriste sunt duse de unul sau câțiva teroriști, în general, idealiști sau fanatici, care. nu au nevoie de stimulente prea mari pentru a-și face treaba. Unii din acești. idealiști sau fanatici sunt studenți, oameni de diferite meserii, foști sau chiar. actuali militari. etc. Armele. folosite de teroriști, încărcăturile, explozibilul nu costă foarte mult și se procură destul de ușor. Sursele de finanțare sunt familiare în. lumea teroriștilor: atentate,. spargeri de bănci, trafic de droguri. Acestea sunt cele obișnuite. Există însă și altele, mult mai substanțiale și care, în viitor (ca și. în trecut), nu vor înceta să existe: oameni .foarte bogați, cercuri. de interese interne. sau internaționale din tot spectrul activităților umane, de la cele economice, la cele ale lumii interlope, organizații și chiar state. De-a lungul istoriei. terorismului, finanțarea cea mai substanțială a fost asigurată. și va fi și în. continuare asigurată de instituții puternice, interesate în proliferarea (în interes propriu) a terorismului, a haosului, și de state. De aceea, acțiunea Statelor. Unite și a coaliției antiteroriste, mai întâi .împotriva statelor teroriste sau care favorizează terorismul trebuie. evaluată ca o „lovitură de. decapitare“ în primul rând împotriva. finanțatorilor și susținătorilor .acestui flagel.
2.5. Terorismul. cultural.
Huntington. propune. o hartă a liniilor. de fractură între civilizații. Insistă pe confruntarea. dintre musulmanii și creștinii. din Indonezia și Filipine, precum. și pe pătrunderea. islamului în Africa subsahariană. Dar Huntington trage o linie și. între civilizația occidentală și cea pe care el o numește „civilizația ortodoxă“. Această linie trece pe la est de Țările Baltice, pe la vest de Belarus, desparte apoi. Ucraina subcarpatică, unde se află. minoritari maghiari, de. restul Ucrainei, la fel. procedează și cu Transilvania (care ar aparține civilizației Vestului) de restul teritoriului României (care ar aparține civilizației ortodoxe), urmează frontiera dintre Croația și Iugoslavia (Croația aparținând de civilizația occidentală) și, în aceeași manieră extrem de simplistă, desparte teritoriul din Bosnia locuit de croați de cel. locuit de sârbi și de musulmani. Lăsând de o parte faptul că este foarte greu de identificat și de localizat chiar și marile. entități civilizaționale (hindusă, japoneză, islamică, africană. ortodoxă și occidentală, eventual. sud-americană, dar aceasta poate. fi încadrată și în. civilizația. occidentală), astfel de linii. creează. foarte multe .probleme. Nu există civilizații. pure. Marile civilizații. sunt. mari acumulări. de valori. care se întrepătrund. cu celelalte și dau. frumusețea și diversitatea .acestei lumi. Terorismul .cultural nu este. un mijloc de .confruntare, ci unul de. distrugere a sistemelor de valori. Războiul „cultural“, înțeles ca o confruntare. de interese (de interese, nu de. valori) ale unor grupuri .care aparțin unor entități civilizaționale. nu. este terorism. El este o .trecere la limită a. concurenței, mai exact a bătăliei. pentru piața …culturală, și se desfășoară în cadrul a ceea ce numim „cultură de piață“, care nu are nici o legătură cu cultura autentică, adică cu .sistemele de valori .ale lumii.
Terorismul cultural constă în:
– Invadarea. mijloacelor de comunicare cu imagini .porno și alte produse care .agresează și deformează. universul .etic și estetic al populației și sistemele. de valori;
– Agresarea. națiunilor cu subproduse. culturale (filme, imagini video, reviste etc.) care cultivă violența, individualismul, egoismul, lipsa de respect față. de valorile proprii;
– Agresarea. și chiar distrugerea. simbolurilor.
Terorismul cultural poate căpăta, îndeosebi în regimurile totalitare, forma terorismului cultural de stat, în sensul că statul emite sloganuri și unități de măsură în ceea ce privește valoarea.
Terorismul cultural, în forma. lui cea mai greu de contracarat, se exercită. de către grupuri extremiste, fanatice, care .cred doar în anumite. sloganuri pe care le confundă cu sisteme de valori, în numele cărora se exercită presiuni, amenințări, spălări. de bani, crime, asasinate,. distrugeri. Se apreciază că terorismul viitorului. își va căuta o parte din argumentele sale într-un anumit mod de a percepe și a sluji cultura. Este posibil ca viitorul să ne ofere. surpriza unor fundamentalisme. de tip cultural.
Terorismul identitar.
Terorismul identitar ține de afirmarea violentă a identității. El nu rezultă neapărat dintr-o criză de. identitate, deși se manifestă cu. pregnanță sub această motivație. Terorismul. identitar are .conotații dintre cele mai diverse, dar conținutul lui este același: impunerea unui anumit tip de identitate, mai exact. pedepsirea tuturor celor care nu recunosc această identitate. El este un terorism protestatar și deosebit de virulent. Vecine cu terorismul. identitar sunt mișcările. separatiste, mișcările de eliberare, mișcările revendicative. Acestea nu sunt însă terorism. Ele au, în genere, un .obiectiv bine stabilit, corespund voinței. unei țări, unei națiuni sau unui grup etnic și îmbracă diferite forme, de la. dialogul politic și social la războiul. de eliberare și chiar la războiul. de guerilă. Toate acestea nu sunt însă terorism. Terorismul .este o trecere la limită. a acestor mișcări (uneori nu are nici o legătură cu ele), este o presiune. continuă, care constă din acțiuni. deosebit de violente, ucigașe și sinucigașe, care vizează terorizarea puterii și a tuturor celor care se opun realizării. obiectivelor. respectivelor grupări, obiective care, de. cele mai multe ori, nu sunt nici. clare, nici posibil a fi îndeplinite. Yasser Arafat, liderul OEP, declara. în 1974 la Națiunile Unite că „diferența între revoluționar și terorist rezidă în motivele pentru care fiecare se bate. Căci e imposibil. să-l numim terorist pe cel care. susține o cauză dreaptă, care se bate pentru libertate, pentru. eliberarea pământului său de invadatori, de. coloniști și colonialiști.
2.6. Terorismul. patologic.
Unele acte. teroriste sunt săvârșite de psihopați, oameni. care pierd contactul cu realitatea, pierd controlul sensurilor, acționează inconștient. Comportarea lor deviantă are drept cauze: sărăcia, alcoolismul,. drogurile, violența urbană, pierderea reperelor, boala, dificultățile. vieții, neîmplinirile afective sau sexuale, refularea, inactivitatea, șomajul, inadaptabilitatea. socială, proveniența. dintr-o familie dezorganizată. Astfel de. asasini, de regulă ai unor șefi de state, ai unor personalități marcante, artiști sau simpli cetățeni, atribuie o coloratură politică. gestului lor, aduc motivații dintre cele mai șocante: pretextul de a se crede justițiari, modificatori de destine, pacificatori, conducători,. comandanți străluciți. De fapt, ei ascund fobii. diverse, panici și angoase .difuze.
Psihopatul e un. individ a cărui personalitate este marcată de impulsivitate, răceală afectivă, egocentrism, agresivitate. El nu poate stabili relații afective. normale, este hipersensibil, vulnerabil, impulsiv, cu o nevoie de satisfacție imediată, o anxietate. existențială și un sentiment de insecuritate camuflat în spatele unei prezentări de sine agresivă și provocatoare, cu o frustrare afectivă. permanentă, legată de carențe familiale precoce, imaturitate, depresivitate și tendințe. perverse. Psihicul abisal, cum îl denumesc specialiștii, sau domeniul activității inconștiente a spiritului poate pune în mișcare forțe obscure care îl guvernează în. rău. Pierderea. echilibrului între activitatea conștientă și cea inconștientă face ca organismul să nu mai răspundă voinței, iar. inconștientul să pătrundă în. conștient, transformând o idee fixă sau o obsesie într-o crimă. Așadar, dacă personalitatea criminală are drept. teren favorabil de dezvoltare cauze genetice, fiziologice, psihologice sau/și sociologice, terorismul patologic se poate structura pe o combinată a lor, cu rădăcini mai adânci în primele cauze.
Juridic, acest gen de teroriști. intră în categoria falșilor. delincvenți, pentru că. delincvența lor este simptomul unei patologii mentale (cele .mai multe morți săvârșite. prin acte teroriste. sunt produsul unei crize psiho-patologice: schizofrenie, depresie, paranoia, gelozie).
2.7. Terorismul. răzbunător
Terorismul răzbunător se împarte în două categorii:
– cel care ține de natura umană și se prezintă ca o reacție violentă la. nemulțumiri, umilințe, agresiuni de tot felul;
– cel care. se manifestă la nivelul unor comunități, grupuri,. religii.
Cel. din prima categorie este, de regulă, un terorism individual sau exercitat de grupuri. informale, nu are nici o logică și se supune factorilor .aleatori care îl determină. Formele lui cele mai frecvente de manifestare sunt: atacuri efectuate de unele persoane asupra altora, cu scop de răzbunare, atacuri ale unor foști deținuți asupra celor care i-au condamnat sau asupra instituțiilor care i-au condamnat, atacuri frecvente. efectuate de grupuri sau bande împotriva unor cartiere,. familii, instituții etc. Cele din categoria a doua sunt determinate de prejudecăți, de un anumit mod de a interpreta. Coranul, Noul Testament sau Biblia, de ideologii și concepții frustrante, dar care cultivă și justifică actul .răzbunării.. Formele cele mai întâlnite ale acestui tip de terorism. sunt: atacurile pedepsitoare,. justițiare: acțiunile Hezbollah, acțiunile. KKK în Statele Unite, atacul cu sarin efectuat de secta AUM în 1995 în metroul din Tokio, acțiunile diferitelor. altor secte; uciderile. rituale; sinuciderile. în masă.
2.8. Terorismul. religios
Fundamentalismul
Fundamentalismul. nu este numai o. mișcare extremistă, cum se crede .adesea. El este o filosofie, o. credință și se bazează pe un sistem selectiv de valori. Selectarea acestora este însă o trecere la limită și se. realizează nu doar. prin „decuparea“ unor valori dintre. alte valori, ci prin afirmarea. exclusivă și agresivă a celor selectate și negarea violentă a celor. neselectate. El are ca expresie. directă terorismul islamic. și este menit să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai această religie se crede adevărată și importantă, numai ea are o misiune mesianică. El vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizația occidentală, cu leagănul ei european și configurația ei actuală de influență americană. Terorismul islamic care vizează Europa a evoluat de la un terorism de stat de orientare strategică, promovat. mai ales. de Iran și care-și. recruta adepții îndeosebi. din mediul. șiit sau apropiat de șiism, la un terorism marginal, fără orizont strategic, care-și recrutează adepții din elementele periferice, cartiere. rău famate, periferice,. studenți marginalizați.
Acest terorism este greu de reperat (pentru că actorii .sunt adesea de naționalitate. europeană și pot. să adopte «jihadul» fără .să aibă . raport cu țara lor de origine). Este uneori. apropiat de simplul banditism și. se nutrește dintr-o frustrare împotriva societății. Fundamentalismul joacă de acum înainte rolul de executoriu care este acela al Acțiunii Directe și pe cel al Bandei. care-și face .treaba“. Am putea. spune că, din punct de vedere al acțiunilor. extreme, fundamentalismul. religios a fost .una din caracteristicile. principale ale secolului al XX-lea. Religia s-a constituit deopotrivă într-un suport al revigorării unor tensiuni vechi, dar și într-un instrument folosit cu abilitate și, adesea, cu brutalitate de anumiți conducători politici pentru legitimarea publică a unor acțiuni. Procesul de mondializare forțată, efectele colaterale ale acesteia, creșterea sărăciei și a gradului de insecuritate, concomitent cu mărirea enormă a. decalajelor între. bogăție și sărăcie,. între lumea bogată și lumea săracă și cu .explozia demografică .au determinat populația să-și pună speranțele în miracolul credinței. Iar cea mai afectată populație a planetei de pe urma procesului de mondializare, îndeosebi din lupta pentru resurse, a fost și este cea care trăiește în lumea islamică. În plus, modul de viață. islamic, valorile străvechi,. inflexibile, respingerea acestei lumi de către civilizația occidentală, care o privește ca un fel de rezervație, s-au constituit în factori de consolidare a islamismului în dimensiunea sa fundamentalistă, exclusivistă, punitivă, agresivă. Fundamentalismul religios, în lumea islamică, ține loc. de naționalism. El este deasupra națiunilor, întrucât consideră că toată lumea islamică reprezintă o entitate religioasă și etno-culturală. De aceea, în numele legii islamice, grupările fundamentaliste au declanșat războiul sfânt JIHADUL. Acest război, care este foarte complex și se duce prin. toate mijloacele. posibile, are. două componente:
1. Realizarea și menținerea cu orice preț a unității religioase și etno-culturale a lumii islamice, în acest sens principalele acțiuni fiind îndreptate împotriva „liderilor arabi corupți” și pentru impunerea regulilor, legilor și obiceiurilor islamice;
2. Organizarea. și desfășurarea unor. ample și diversificate acțiuni. împotriva Israelului și a SUA, țări pe care fundamentalismul islamic le consideră răspunzătoare pentru situația statelor. arabe. Organizațiile și grupările fundamentaliste islamice declară că menirea lor este să ducă la realizarea acestor. obiective, iar legea lor unică este Coranul. În lumea .musulmană, Charia – legea. islamică – este considerată. o expresie a voinței lui .Allah. Aplicarea acesteia se bazează pe un set de îndatoriri a căror respectare îi face pe supușii musulmani să devină ținta favorurilor divine într-o viață. viitoare. Charia a fost definitivată la sfârșitului secolului IX, când de altfel a și apărut sub forma unor manuale elaborate de juriști islamici. În forma ei clasică, legea diferă. de sistemele juridice normale prin faptul că nu reprezintă doar un cod care să reglementeze relațiile dintre oameni, ci legiferează și legăturile oamenilor .cu divinitatea. Strict juridic, Charia stabilește. limitele legale ale .existenței umane și are ca principale componente „legea. penală” și „legea familiei”.
Fundamentalismul islamic.
„Concise Oxford Dictionar of curent English” definește fundamentalismul ca fiind respectarea strictă a preceptelor. religioase, în special în cazul religiei islamice. Încercările de a stabili care sunt trăsăturile fundamentalismului. islamic, și chiar folosirea acestui termen au dus la dezbateri. aprinse. Acesta se manifestă ca o întoarcere la credința adevărată, într-un Dumnezeu. transcendental. Pe de altă parte, fundamentalismul apare ca o ideologie militantă, care implică și acțiuni politice. Astfel,mișcările fundamentaliste. s-au transformat în partide politice din care s-au desprins facțiunile armate. Poziția acestor grupări s-a schimbat în funcție de interesele de moment.
Liderii islamici au îndemnat popoarele arabe să. pornească războiul sfânt – JIHADUL – împotriva Vestului, ca apoi să determine o reconciliere. Resping capitalismul, dar apără. proprietatea privată. Condamnă. civilizația occidentală, considerând-o un factor de destabilizare a Islamului, dar achiziționează. tehnică de ultimă. oră pentru ca statele sau grupările islamice să devină tot mai puternice. Mișcările sunite au purtat acțiuni militare împotriva ocupației. sovietice, cooperând de multe ori cu SUA. America va deveni apoi „dușmanul de moarte” al lumii islamice. Pornind. de la aceste elemente, de la aceste realități, analiștii consideră că există două tipuri de fundamentaliști: „renaștentiștii”, care cred. în mod sincer, și „fanaticii. sau extremiștii”, care se folosesc de religie în scopuri. politice. Dar nici această clasificare nu ajută foarte mult, deoarece „renaștentiștii” devin în mod frecvent extremiști și invers, în funcție de situație și de schimbările de lider. Membrii acestor grupări aparțin tuturor categoriilor sociale și sunt situați pe diferite trepte ale ierarhiei politice. Însă obiectivul lor este unul singur: să transforme Islamul într-o putere. mondială. Ei consideră. religia islamică adevărata religie; de aceea, Islamul este și. trebuie să rămână, potrivit concepției lor, o putere. Forța. mișcărilor islamice își trage seva din credința adevărată în Allah. Pentru ei, Islamul reprezintă singura soluție pentru toate problemele, de la politică până. la viața particulară a oamenilor, de. la diferite aspecte ale vieții și până la modul de organizare a lumii și a statelor. Aceste idei vor putea fi puse în practică. numai prin crearea unor state cu adevărat islamice, închinate lui Allah, iar acest lucru trebuie să fie îndeplinit prin toate mijloacele, inclusiv prin. violență. Reușita revoluției .din Iran a încurajat tot mai mult mișcările islamice, acțiunile acestora fiind îndreptate împotriva atât a oficialităților, cât și a oamenilor. simpli care se opuneau ideii unui stat islamic. În țările musulmane sau guvernate de musulmani, fundamentalismul islamic, ca și naționalismul pan-arab., se constituie într-un mijloc de acces la putere. Fundamentalismul nu este. doar .o mișcare religioasă, cum ar părea la prima vedere; el este deopotrivă o mișcare politică. radicală, cu o ideologie. exclusivistă și .extremistă.
Principalele caracteristici ale fundamentalismului. islamic sunt următoarele:
– radicalismul. puterii;
– tendințe de. izolare economică. și politică;
– suport și. export de ideologie. revoluționară;
– tendința de a forma. o rețea internațională;
– respingerea democrației de tip occidental. și a influenței. acesteia;
– există diferite. ramuri ale islamismului. (șiite, în Iran, sunite, în .Afganistan, frați musulmani, în Egipt, Libia și Sudan, FIS, în Algeria), care. creează anumite diferențe, exercitând. influențe asupra guvernelor și parlamentelor;
– tradiționalismul. exacerbat, exclusivist și agresiv;
Exportul de ideologie. revoluționară vizează .constituirea unei rețele. de națiuni fundamentaliste și o putere regională (Iran) care să asigure. constituirea unei puternice forțe menită să contracareze influența Occidentului; dar prețul este prea mare, întrucât o astfel de politică a atras totdeauna izolare și sancțiuni. internaționale ce au dus la scăderea nivelului. de trai și la apariția. unor probleme sociale. grave în țările. respective.
2.9. Terorismul infracțional.
Acest tip de .terorism este cel mai răspândit și cel mai. greu de controlat, el se exercită. atât în lumea. interlopă, sub diferite forme, de la reglările de conturi până la lupta. pentru putere și. influență, cât și asupra societății, în ansamblul ei. Trebuie făcută distincție între terorismul din acest spectru infracțional și crima organizată. Crima organizată nu este. terorism. Ea este un mod de rezolvare de către cercurile criminale și mafiote,. pe calea criminalității și infracționalității, a unor probleme care țin de asigurarea spațiului de acțiune pentru economia subterană, traficul de droguri și de carne vie, spălarea banilor, acțiuni care aduc profituri fabuloase. Terorismul de acest tip vine în sprijinul crimei organizate, este un instrument al acesteia și, de aceea, el se va afla tot timpul în avangarda ei și în susținerea ei (deși, la drept vorbind, și crima organizată este un instrument al terorismului). Terorismul care. vine dinspre infracționalitate este o modalitate de înfricoșare a lumii, a societăților, instituțiilor și persoanelor, tocmai pentru a crea câmp liber de acțiune infracționalității, eludării legii. Cu alte cuvinte, terorismul de acest fel este un gen de. bogyguard al infracționalității, .dar și un mod de a crea fondul aperceptiv al societății. vizavi de lumea interlopă (care trebuie să fie unul de teamă, de frică, de teroare), atât în ceea ce privește virulența punctelor tari, imbatabile, ale. acestei lumi, omnipotența. lor, cât și dimensiunea înspăimântătoare a corupției și puterii nelimitate și nelimitabile a banului murdar. Potrivit estimărilor Fondului. Monetar. Internațional, câștigul din activități. ilicite este de sute de miliarde. dolari. Aceste valori demonstrează cât de importante sunt, pentru cercurile care le coordonează, .afacerile ilicite, spălarea. banilor, crima organizată. Deja astfel de activități s-au mondializat, iar rețelele lor transfrontaliere și internaționale funcționează din ce în ce mai bine, în condițiile în care cercurile respective au luat măsuri foarte exigente de securizare a. informației, sistemului de conducere și modului de funcționare.
Toate sistemele de protecție a societății, începând cu cel juridic și continuând cu cel al reacției de tip militar, sunt supuse unor legi, unor principii, unor norme, care nu se schimbă de la o zi la alta.
Crima. organizată și infracționalitatea acționează. în afara legii și nu suportă nici un fel de constrângeri. Terorismul. infracțional, situându-se în avanpostul crimei organizate, nu are decât constrângerile impuse de aceasta. De aici rezultă. câteva concluzii foarte. importante în ceea ce privește evaluarea terorismului de acest gen:
– este posibil ca, în viitor, să se accentueze procesul de mondializare și, deci, de organizare a terorismului infracțional, tocmai datorită faptului că el se află în avangarda infracționalității, iar aceasta urmează o cale a structurării la nivel planetar;
– se poate estima că terorismul infracțional va deveni din ce în .ce mai mult un terorism organizat, puternic. globalizat, cu rețele. de conducere și de .acțiune în toată lumea, ceea ce va schimba radical configurația spațiului strategic internațional, amenințările de acest gen devenind foarte periculoase și generând necesitatea unei riposte la nivel strategic;
– probabil, terorismul infracțional. își va subordona terorismul identitar și îl. va folosi în sensul creării, în. zonele de interes, de probleme și de conflicte care să concentreze într-o altă direcție eforturile comunității internaționale, oferindu-se astfel o mai mare libertate de acțiune pentru infracționalitate și crima organizată;
– este însă posibil ca terorismul – îndeosebi terorismul. politic și cel identitar – să .capete o anumită. independență și să-și subordoneze el infracționalitatea și crima organizată, transformându-le în mijloace de finanțare;
2.10.Terorismul etnic
„Terorismul de. tip. Etnic și separatist își. află, în parte, rădăcinile în marile. bulversări suportate de Europa secolului al XX-lea: sfârșitul marilor imperii, revoluția rusă, două războaie mondiale, construcția. europeană, .finele marxismului. În decursul ultimilor. zeci de ani, în Europa de Vest, conflictul irlandez (IRA), separatismul basc (ETA), chestiunea corsicană (FLNC) și Tirolul. de sud sunt câteva. exemple. Căderea zidului Berlinului și reactivarea chestiunii minorităților în numeroase țări din estul european (Bosnia, Kosovo, Transilvania, Armenia…) sunt susceptibile de a favoriza acest tip de terorism. Anumite tensiuni sunt încă vii, cum se poate observa, chiar în inima țărilor europene, în Irlanda, în jurul frontierei italo-austriece,. în zonele mărginașe. ale Germaniei unde rezidă minorități germane. active, în Corsica, în Belgia. În aceste țări, problemele de coabitare au degenerat adeseori în confruntări. Desigur, aici nu este vorba. de crimă organizată, ci de. determinații identitare. foarte puternice, care vin. de secole. O reluare a confruntărilor nu este exclusă. Aproape toate. aceste țări europene (cu excepția Franței, care, constituțional, nu recunoaște existența. minorităților, incompatibile cu universalitatea republicană, și a Germaniei, care este. relativ omogenă) conțin minorități sau specificități. culturale regionale care ar putea foarte bine să se trezească dacă sunt girate. prost, în special dacă democrațiile se joacă cu focul exaltând drepturile minorităților, cum s-a procedat. până acum. În Scoția, în. Tirol, în Alsacia, în. Bretania, nu este imposibil ca, într-o zi, tentațiile. violente, care au existat, să renască.
Europa, pământul. care primește milioane de emigranți, este de asemenea susceptibilă să fie teatrul unor violențe teroriste de tip «etnic». care interesează țările situate. în vecinătatea. frontierelor sale (spre exemplu, .chestiunea kurdă).
2.11.Terorismul. de stat
Terorismul .de stat este, fără îndoială, o formă a terorismului. politic, poate forma lui cea mai gravă, cea mai accentuată. Terorismul de stat este foarte. vechi. De .aici și vine aversiunea. populațiilor față de regimurile totalitare sau militarizate. De-a lungul timpului, numeroase state și-au terorizat populațiile care. intrau, într-o formă sau alta, sub jurisdicția lor. Dar au terorizat și statele care nu se puteau opune politicii lor. Formele de terorism de stat sunt numeroase și nelipsite pe planetă. Cu toate că dintotdeauna omenirea le condamnă și luptă prin orice mijloace împotriva lor, ele. nu încetează. încă să existe. În timpurile. moderne, terorismul de stat s-a dezvoltat mai ales în țările latinoamericane supuse dictaturilor, dar și în Grecia anilor. 1967-1974. Mulți autori consideră că, în Indonezia, în Coreea de. Sud și. în alte țări, terorismul. de stat constă. în mobilizarea și chiar. militarizarea. societății pentru a lupta împotriva inamicului interior. Există o osatură. ideologică a terorismului de stat care constă într-o .anume doctrină a. naționalismului. exacerbat, intoleranței. și altor exclusivități. Acestea erau cândva. promovate. și de doctrina. Monroe din vremea războiului rece. Aceasta debutează cu o politică de contrainsurecție, ale cărei puncte forte sunt loviturile de stat. din Guatemala din 1954, din Brazilia din 1964, din Chile din 1973, precum. și guerilele din Uruguay și din alte. locuri. În Guatemala, între 1976 și. 1983, un milion de oameni (din cele 9 milioane, cât .este populația. acestei țări) au. fost deplasați pentru că au încercat să susțină guerilele. Militarizarea societății, controlul strict al informației și cenzura sunt modalități ale terorismului de stat. Asasinatele și deportările masive practicate de regimul stalinist, deportările în Bărăgan și condamnarea la ani grei de închisoare pe motive politice, practicate de guvernele României în perioada anilor 1946-1964, ca și practicile altor guverne din. fostul sistem comunist, dar nu numai de acestea, ci și de altele, din toată lumea, pe motive extrem de diversificate – de la protecția intereselor statelor respective și până la apărarea valorilor naționale – sunt forme ale. terorismului de stat. Terorismul. de stat (terorismul instituțiilor) a îmbrăcat, de-a lungul timpului, forme diferite, între care: sclavagismul, inchiziția,. genocidul, deportarea populațiilor,. invazia, trecerea prin foc și sabie a populațiilor sau țărilor care nu se supuneau dictaturii celui mai puternic, dictatura militară, dictatura politică, cotropirea diferitelor state de către state mai puternice și impunerea unor regimuri de viață insuportabile, birul, practicarea de către conducerea statului a unui regim sever față de populație privind impozitele, asigurarea locurilor. de muncă, neacordarea drepturilor. legitime, ascultarea telefoanelor, violarea corespondenței,. șantajul, presiunea politică etc.
Dar terorismul de stat mai este înțeles, în zilele. noastre, și altfel, ca. realiere a diferitelor regimuri politice și conduceri ale unor state, de regulă din lumea a treia (dar nu numai), la fenomenul terorist, la sponsorizarea, susținerea și proliferarea lui, precum și la încurajarea folosirii asasinatului, violenței, pirateriei și. altor procedee de exercitare. a presiunilor de tot felul și de înspăimântare a populațiilor.
Desemnarea unui stat. ca sponsor al terorismului și impunerea sancțiunilor corespunzătoare reprezintă un. mecanism al cărui scop este izolarea națiunilor ce folosesc terorismul ca .expresie a voinței lor politice. Este. importantă izolarea și exercitarea. presiunilor asupra acestui tip de state, astfel încât ele vor renunța la folosirea și/sau. sponsorizarea terorismului și vor sancționa juridic teroriștii. Terorismul de stat a scăzut în intensitate însă, cu toate acestea, a devenit extrem de. importantă adoptarea unui prag zero de toleranță a statelor față de. activitățile teroriste din. interiorul granițelor lor. În anii ’80 și la. începutul anilor ’90, Iranul și grupările teroriste pe care acesta le sponsorizează au fost responsabile pentru majoritatea atacurilor teroriste din Orientul Mijlociu. Deși Iranul continuă să practice terorismul de stat, începând cu. 1997, câteva facțiuni importante din această țară au încercat să-i schimbe imaginea internațională din aceea. de stat care sponsorizează terorismul în aceea a unei. forțe constructive în regiune. De asemenea, sub presiunea sancțiunilor internaționale și a. izolării, Sudanul și Libia par să-și fi redus suportul acordat grupărilor teroriste internaționale, Sudanul chiar declarând că dorește să acționeze în sensul ieșirii. sale de pe lista terorismului alcătuită de SUA. Pe această listă mai sunt și .Iranul, Irakul, Siria, Cuba,. Coreea de Nord și Afganistanul. Introducerea unui stat pe lista terorismului este posibilă numai dacă respectivul stat, deși nu se angajează direct în acțiuni teroriste, acordă sprijin grupărilor teroriste, furnizându-le fonduri, .armament și orice alt. tip de suport. material sau oferindu-le posibilități de. instrucție, suport logistic, adăpost și facilități diplomatice. State care sponsorizează. terorismul Statele Unite ale Americii, alături. de aliații săi și de Națiunile. Unite, au stabilit o mare varietate de sancțiuni, mai. ales economice, pe care le aplică. și le vor aplica statelor care continuă să sprijine terorismul.
2.12.Terorismul NBC
S-a crezut, la un moment dat, că, în această epocă a supertehnologiilor, armele. nucleare, chimice și cele biologice nu mai prezintă o. amenințare majoră. Ca urmare a dezvoltării. armamentului nuclear și a sistemelor de arme de mare precizie, arma chimică a fost întrebuințată foarte rar în confruntările. militare de după cel de-al doilea război mondial, iar cea biologică s-a prezentat mai mult ca o amenințare posibilă. Cea nucleară, care a evoluat spectaculos, reprezentând, la ora actuală, cea mai mare amenințare la adresa. păcii și vieții pe pământ, a devenit mai mult. un mijloc de disuasiune decât unul. care poate fi întrebuințat. Datorită. marilor aglomerații urbane și mutării scopului efortului militar din sfera producerii de pierderi umane adversarului în cea a efectului coercitiv sau disuasiv, strategia distrugerii masive s-a estompat, iar mijloacele respective au intrat, dacă nu în desuetudine, atunci într-un fel de rezervă disuasivă. Realitățile .conflictelor din ultimele decenii au reliefat. însă o cu totul altă perspectivă și au repus în operă un. principiu care începuse să fie uitat, și anume acela că nici o forță din. lume nu renunță la mijloacele de luptă pe care le are decât dacă apar altele mai performante și, în consecință, mai eficiente. Astfel, strategii timpurilor. noastre au înțeles că armamentul. de înaltă precizie nu înlocuiește armele de. distrugere în masă și că, în orice moment, există posibilitatea folosirii lor de către anumite forțe, .îndeosebi teroriste, nu numai ca riposte asimetrice, ci și ca modalități extreme de implementare sau de impunere a unor precepte religioase fundamentaliste,. de reacție la globalizare, de „pedepsire” a unor populații, etnii. În aceste condiții, pe lângă arma nucleară și materialele radioactive, posibilitatea folosirii mijloacelor chimice și a celor biologice rămâne amenințarea cea mai periculoasă a începutului de mileniu. Tragicul atac terorist asupra World Trade Center și. Pentagonului a readus în actualitate nevoia reconsiderării strategiilor de întrebuințare de către diverse forțe, mai ales teroriste, a mijloacelor chimice și biologice – ca redutabile. arme de nimicire în masă – și, în consecință, a măsurilor de prevenire, contracarare și protecție a personalului și populației împotriva efectelor lor. După utilizarea, în 1995, a sarinului,. de către secta japoneză AUM .Shinri Kyo, în atacul declanșat prin surprindere în metroul din. Tokyo, cu scopul de a produce .numeroase victime în rândul civililor, a devenit evidentă amenințarea chimică și biologică în arsenalul grupărilor și organizațiilor. teroriste. Scopurile terorismului nuclear, chimic și biologic nu sunt prea numeroase. Ele se pot grupa în câteva categorii. distincte, după filozofia organizațiilor teroriste care fac. apel la astfel de mijloace,. dar care nu influențează în mod substanțial procedeele de acțiune. Aceste categorii sunt următoarele:
– cele care grupează scopurile ce vizează „pedepsirea. necredincioșilor” și eliminarea lor fizică de pe pământul pe care. teroriștii consideră că îl pângăresc;
– cele care vizează răzbunarea persoanelor (pierderilor) suferite de membrii organizației respective sau de comunitatea. pe care susțin că o reprezintă;
– cele care se constituie. într-o ripostă asimetrică dată „agresorului”. superior în ceea ce privește accesul la resurse, puterea economică și financiară, influența internațională, tehnologia civilă și militară, sistemele. de arme;
– cele politice extremiste, fanatice.
Scopul nemijlocit este. acela de a ucide cât mai. mulți oameni, într-un timp cât mai scurt, pentru a crea panică și derută, a. înfricoșa, a induce și menține o stare de teroare. în rândul populației vizate și a atrage atenția mass media.
Bioterorismul. și terorismul chimic, cel cu reziduri radioactive, ca și cel nuclear, nu sunt și nu pot fi reacții în disperare de cauză, întrucât astfel de acte necesită o bază. materială serioasă, laboratoare bine utilate, folosirea unor specialiști de înaltă. clasă, costuri foarte mari și pregătiri. temeinice, adesea îndelungate. Terorismul de acest fel. constă într-un complex de acțiuni ofensive, duse prin surprindere, în situații. în care organizațiile respective dețin. inițiativa strategică. Întrucât s-a considerat multă vreme că teroriștii sunt psihopați, criminali. ordinari, oameni de la periferia. societății, de o .condiție inferioară, fără nici un fel de moralitate și cu o capacitate intelectuală îndoielnică, acest fenomen a fost tratat ca simplă. criminalitate, cu scop de răzbunare sau de presiune politică punctiformă, fără semnificație strategică majoră, nu s-au luat, practic, nici un fel de măsuri eficiente nici pentru înlăturarea cauzelor care îl. generează, nici pentru limitarea accesului la tehnologii, nici pentru crearea unui front. comun al civilizației și civilizațiilor împotriva lui. Mai mult, au fost momente și. etape în istoria. contemporană a acestei lumi, îndeosebi. în timpul războiului rece, când. terorismul a fost încurajat și chiar folosit, și de o parte. și de. cealaltă, pentru. subminarea reciprocă, schimbarea. unor guverne, impunerea unor politici. Ca urmare, terorismul și-a creat o mare. libertate de acțiune, ceea ce a favorizat. apariția terorismului biologic, chimic, nuclear,. radiologic, a ciberterorismului și. terorismului informațional etc. La ora actuală, „arma“ terorismului este ființa umană (teroristul. însuși), iar mijloacele nelimitate.
2.13. Alte forme de terorism
Sunt o mulțime de alte forme de manifestare a terorismului. Și chiar dacă ele. nu au toate un impact direct. asupra vieții oamenilor, sistemelor de valori și normelor de drept, se constituie totuși într-un mediu de insecuritate socială și individuală, de .generare și de proliferare a acestui fenomen.
Dintre aceste forme de terorism, amintim:
– terorismul familial;
– terorismul școlar;
– terorismul străzii;
– terorismul cartierelor rău famate;
– hărțuirea (de orice tip) a persoanelor și chiar. a instituțiilor;
– terorismul genetic etc.
Schimbările profunde intervenite în mediul de securitate au provocat modificări pe măsură, pozitive, uneori și negative .în toate domeniile existenței sociale, politice și economice, și pot determina schimbare arhitecturii de securitate la nivel regional și global, prin redimensionări și reașezării pe baze noi ale structurilor și organizații de securitate actuale.
3.Ofensiva împotriva terorismului. Combaterea terorismului.
3.1. Politici pentru combaterea terorismului.
Combaterea terorismului nu. este o problemă. militară, ci, în primul rând, una politică. Decizia pentru organizarea unei cruciade antiteroristă trebuie luată și a fost luată de conducerea politică a Statelor Unite ale Americii, Uniunii Europene, a Alianței. Nord-Atlantice, precum și de organismele internaționale destinate să asigure protecția națiunilor, să prevină războiul și să organizeze și gestioneze bunele relații dintre ele.
Politicile pentru. combaterea acestui fenomen trebuie. să se bazeze pe cunoașterea lui și să vizeze eradicare cauzelor care-l generează. Un algoritm rațional de cunoaștere și recunoaștere al acestui fenomen ar trebuii să cuprindă:
politici de investigare;
politici de evaluare;
politici de contracarare a efectelor;
politici de eradicare a cauzelor;
politici de prevenire;
politici de finanțare a structurilor și acțiunilor îndreptate împotriva terorismului;
politici de pregătire a forțelor mijloacelor și populației pentru a duce un război antiterorist
Decizia. politică de luptă împotriva terorismului. aparține civilizației și vizează protecția prin lege și printr-un sistem coerent de constrângeri și de acțiuni a cetățeanului, comunității , proprietății, instituțiilor statului. și sistemelor de valori împotriva. actelor teroriste.
Toate.. politicile antiteroriste trebuie. să vizeze:
informarea corectă. asupra activităților ,persoanelor , organizațiilor și instituțiilor teroriste,
a celor care sprijină sau finanțează terorismul de. orice fel;
supravegherea structurilor , instituțiilor și activităților care sunt bănuite că generează
încurajează sau susțin terorismul;
prevenirea oricărei acțiuni de tip terorist;
distrugerea rețelelor, organizațiilor. și bazelor terorismului din. toată lumea;
3.2. Cucerirea inițiativei strategice.
Pe baza deciziilor politice , trebuie să se realizeze. un concept strategic adecvat și pentru combaterea terorismului. Acest lucru este dificil, deoarece terorismul nu este o acțiune strategică de mare amploare, ci un sistem. de acțiuni disperate, fără o coordonare unitară și fără doctrine, forțe și mijloace stabilite, identificabile împotriva cărora să se poată acționa prin mijloace. legale și prin stricturi constituite și desprinse cu astfel. de activități. O strategie antiteroristă. trebuie să aibă în vedere, pe lângă celelalte. componente foarte importante (identificarea amenințărilor și riscurilor, concepția acțiunilor, pregătirea și structurarea forțelor și a. mijloacelor, amploarea și specificul operațiunilor) și cucerirea și menținerea. inițiativei strategice.
Acest lucru este greu. de realizat, întrucât terorismul se bazează tocmai pe surprinderea tactică, adică pe. acțiunile neașteptate (în cea .ce privește obiectivul ales, timpul de acțiune și modul de atac) , dar prima condiția a reușitei unei acțiuni de nivel strategic. este să se mențină inițiativa strategică. Acțiunea. prin surprindere, spectaculoasă, violentă și puternic. mediatizată este punctul forte al terorismului dar și punctul lui cel mai sensibil și, în anumite privințe, cel mai vulnerabil.
Cucerirea inițiativei strategice în războiul antiterorist constă în:
– crearea și menținerea unei situații strategice predominată de un sistem curent și permanent de supraveghere. militară și. civilă a zonelor, grupărilor, statelor organizațiilor și chiar a. persoanelor care se bănuiesc a face parte din rețelele teroriste;
– acțiuni preventive( filtre, razii, descinderi în. cuiburi teroriste) dar și acțiuni care să determine o atitudine atentă , vigilentă. din partea populației și instituțiilor.
– cucerirea supremației informaționale;
– sesizarea etapelor și. momentelor în care se pregătesc acțiuni teroriste și intervenția rapidă pentru zădărnicirea lor;
– lovirea preventivă deopotrivă, masivă, punctifomă și oportună a bazelor de antrenament ale teroriștilor, a depozitelor, locurilor de întâlnire și altor elemente de infrastructură;
– atacarea fără întrerupere, prin internet,. prin media și prin mijloace ale războiului psihologic, a sit-urilor, organizațiilor, rețelelor, centrelor și altor elemente ale. terorismului;
– realizare unui sistem de pregătire. antiteroristă a populației, economiei, teritoriului și instituțiilor.
3.3. Sisteme de supraveghere și de monitorizare a terorismului.
Reușita în acțiunile împotriva terorismului. depind în mare măsură de cunoașterea acestui fenomen în dinamica și cauzalitatea. acestui. O astfel de amenințare. nu poate să rămână neinvestigată și nesupravegheată.
Terorismul este o provocare extrem de gravă, care. impune restricții și constrângeri cu care lumea trebuie. să se obișnuiască, iar conducerea politică și strategică, forțele speciale. și armata trebuie să le pună în aplicare. Sistemele de supraveghere și de monitorizare a terorismului presupun structuri și infrastructuri cu foc continuu, distribuite în așa fel încât să acopere întreaga. planetă, sau, într-o primă etapă a războiului antiterorist, zonele care ating pragul de importanță ce se iau în considerație de factorii de. decizie.
Aceste sisteme trebuie să fie integrate, dar și suficient de flexibile pentru a face față flexibilității tactice și aleatorii a terorismului, și să asigure bazele de date și informații necesare organizării corespunzătoare a acțiunii și reacției.
Tot ele trebuie să aibă. componente naționale și internaționale, care să acționeze, prin cooperare în toate. mediile și în toate spațiile.
Fiecare din aceste structuri trebuie să includă:
componente de supraveghere. electronică de mare sensibilitate;
componente de cercetare directă prin agenți și agenți de influență;
componente de comunicații rapide și securitate;
componente de analiză a datelor și informațiilor;
componente de decizie rapidă;
componente de validare și corectare oportună a acestor decizii.
Factorul. cel mai important în supravegherea structurilor, infrastructurilor și acțiunilor teroriste îl reprezintă omul, agentul. de informații, dotat. cu toate mijloacele. necesare și ajutat de. un sistem tehnic-informațional. permanent și eficace.
CONCLUZII
1. Terorismul este un război de un tip special, care vizează distrugerea de vieți și de sisteme de valori. Niciodată un război obișnuit nu-și propune să distrugă un sistem de valori. Războiul urmărește doar învingerea unei armate, dacă se poate chiar. fără bătălii sângeroase, pierderi de vieți omenești și distrugeri materiale, supunerea unei țări, realizarea unui scop politic. Doar terorismul vizează distrugerea de dragul distrugerii.
2. Terorismul este. un fenomen mult mai complex chiar decât războiul, care trebuie studiat și aprofundat nu doar pentru a-i limita efectele. și a-i pedepsi. pe cei vinovați, ci. îndeosebi pentru a-i înțelege și a-i eradica. mecanismele și cauzele.
3. Terorismul. lovește prin surprindere, de regulă, în. punctele vulnerabile, astfel încât să ucidă, să distrugă și să înspăimânte, să creeze efecte. spectaculoase și o atmosferă de. infern și mizerie umană, dusă până la abject.. și insuportabil.
4. Terorismul devine din ce în ce mai. mult un instrument al politicii, și anume. instrumentul ei cel mai rapid, cel mai ascuns, cel. mai veninos, cel mai greu de. oprit, dar și de controlat și de stăpânit.
5. Terorismul nu este un fenomen unitar, deși acțiunile lui, extrem de diversificate, au aceeași filozofie a. distrugerii, a terorii. El dispune de structuri și forțe numeroase, infiltrate în toate palierele și ramificațiile societății omenești – unele dintre aceste structuri fiind active, altele, în conservare – și este în măsură să acționeze rapid, oricând și oriunde. Terorismul folosește o strategie a acțiunilor de tip rapid care, însumate, dau imaginea unui război-mozaic.
6. Arma lui principală este omul – omul inteligent, omul fanatic, omul misionar, care, în numele unor convingeri ce nu pot fi zdruncinate ușor, este în stare de orice sacrificiu și, mai ales, este în stare să inventeze mijloace de acțiune inteligente și deosebit de eficace, întrucât el pune în ceea ce face toată religia și toată ființa lui. Asemenea oameni nu pot fi ușor opriți.
7. Este de. așteptat ca terorismul, în pofida măsurilor care se. iau pentru eradicarea lui și pentru distrugerea. structurilor și rețelelor sale, să prolifereze, mai ales. în zona neconvențională, atipică și asimetrică.
8. Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele terorismului. nuclear, radiologic, chimic și a bioterorismului care, în următoarea etapă, se vor multiplica și se vor. diversifica, efectele fiind deosebit de grave.
9. Probabil, în. următorii ani, efortul principal al terorismului internațional se va dirija pe folosirea unor specialiști pentru adaptarea agenților chimici. și biologici și a. mijloacelor de transport la țintă la tipul de acțiuni. vizate de strategiile teroriste. Ar putea fi vizate marile aglomerări urbane, mijloacele de transport și, posibil, unitățile militare, școlile, instituții de stat și chiar unele din instituțiile internaționale, precum și țările aliate Statelor Unite ale Americii.
10. Este posibil să prolifereze „terorismul nesângeros“, terorismul cibernetic, cel psihologic și cel mediatic. Acest tip de terorism nu mai este arma săracului, ci, dimpotrivă, arma omului foarte bine instruit, dar cu ambiții nesatisfăcute, nemulțumit. de modul cum evoluează lumea. sau de rolul pe care-l joacă el în viitorul „sistem de comandă și control“ al planetei. De aceea, este posibil. ca, în procesul mondializării economiei, informației și culturii, acțiuni de tip terorist să vină nu numai din partea lumii interlope și a crimei organizate, ci și din partea unor grupuri de interese.
11. În viitor, probabil se va accentua procesul de mondializare și, deci, de organizare a terorismului infracțional, tocmai datorită faptului că el se află în avangarda infracționalității, iar aceasta urmează o cale a structurării la nivel. planetar. Se poate estima că terorismul infracțional va deveni din ce în ce mai mult un terorism organizat, puternic globalizat, cu rețele de conducere și de acțiune în toată lumea,. ceea ce va schimba radical configurația spațiului strategic internațional, amenințările de acest gen devenind foarte periculoase și creând necesitatea unei riposte la nivel strategic. Probabil, terorismul infracțional își va subordona terorismul identitar și îl va folosi în sensul generării, în zonele de interes, de probleme și de conflicte care să abată într-o altă direcție eforturile comunității. internaționale, creându-se astfel o mai mare libertate de. acțiune pentru infracționalitate și crima organizată, ca și pentru terorismul identitar. Este. însă posibilă și reciproca: terorismul identitar să și-l subordoneze, cel puțin în anumite zone și în anumite etape, pe cel infracțional, inclusiv sponsorul lui principal, crima organizată, în scopul dobândirii puterii. politice, separării etnice etc.
12. De aceea, în sistemul măsurilor împotriva terorismului, trebuie să se afle și crearea și menținerea unei situații strategice dominate de un sistem coerent și permanent de supraveghere civilă și militară a zonelor, grupărilor, statelor, organizațiilor și chiar a persoanelor care se bănuiesc a face parte din rețele teroriste.
13. Cucerirea. supremației informaționale oferă posibilitatea inițierii și .desfășurării unor acțiuni preventive (filtre, razii, descinderi în cuiburi teroriste), de. identificare a naturii. oricărei amenințări potențiale dar și acțiuni care să determine o atitudine atentă, vigilentă din partea populației și instituțiilor.
14. Sesizarea etapelor și momentelor în care se pregătesc acțiunile teroriste oferă posibilitatea unei intervenții rapide, atât pentru lovirea preventivă, deopotrivă,. masivă, punctiformă și oportună a bazelor de antrenament ale teroriștilor, a depozitelor, locurilor de întâlnire și altor elemente de infrastructură, cât și luarea altor măsuri pentru lichidarea efectelor, cum ar fi atacarea. fără întrerupere, prin Internet, prin. media și prin mijloace ale războiului psihologic, a site-urilor, organizațiilor, rețelelor, centrelor și altor elemente ale terorismului, adiacente sau complementare acestuia.
15. Se impune, totodată, realizarea. unui sistem. de pregătire antiteroristă a populației, economiei și instituțiilor.
16. Analizarea. tuturor amenințărilor și riscurilor de natură teroristă sau care pot facilita terorismul de orice fel și elaborarea, în consecință, a măsurilor (politice, economice, financiare, informaționale, sociale,.culturale și militare) creează condițiile necesare pentru.evaluarea, prognozarea, prevenirea, limitarea, anihilarea. și, în final, eliminarea fenomenului terorist sau a laturilor celor mai violente ale acestuia.
17. Constituirea unor structuri integrate sau complementare de acțiune rapidă și de reacție rapidă. la terorismul de orice fel este foarte importantă, în cadrul. unui Sistem Național de Reacție (Acțiune) Rapidă. în Situații-limită. Acest sistem ar putea avea un subsistem național antiterorist. Aceste structuri nu trebuie să fie altele decât cele existente. Este însă necesar ca ele să fie reorganizate pe. principii modulare și pregătite în așa fel încât să. fie gata să intervină. în orice. moment, în orice situație limită, inclusiv. pentru anihilarea acțiunilor de tip terorist. Concret, s-ar putea constitui o Forță de Acțiune (Reacție) Rapidă Integrată din care. să facă parte atât structuri de informații, de acțiune psihologică, de acțiune (reacție) rapidă ale armatei, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informații, cât și alte elemente din cadrul structurilor private de pază și securitate, din sistemele de securitate a. informației și comunicațiilor, elemente teritoriale, logistice etc.
18. Precizarea cât mai exactă, în accepție națională și internațională, a terorismului, rețelelor și organizațiilor teroriste, în vederea delimitării clare de alte acțiuni care nu sunt teroriste, chiar dacă apelează la forme violente de acțiune sau de reacție.
19. Definirea clară, prin lege și documente oficiale, a domeniului acțiunilor de combatere a terorismului, inclusiv a războiului antiterorist, a. competențelor și responsabilităților instituțiilor statului de drept și structurilor sale în acest sens, cu scopul de a se preveni, pe de o parte, extremismul de stat, adică excesul de zel, și, pe de altă parte, lipsa de fermitate în războiul. contra terorismului. Fără a se limita inițiativa și efortul de cucerire a inițiativei strategice în lupta împotriva terorismului de orice fel, este obligatoriu să se instituie și în acest domeniu principiul de drept al acțiunii proporționate și cel al protecției prin lege a forțelor în orice configurație a strategiilor antiteroriste.
Războiul terorist, ca și războiul antiterorist, se cere. definit de dreptul internațional, de dreptul păcii și al războiului.
20. Strategia antiteroristă, în măsura. în care se va considera necesară o astfel de strategie, trebuie să facă parte din strategia generală, mai exact, din strategia de securitate națională, care este o strategie de. tip total, integral, și,. deopotrivă, din conceptul strategic NATO, care este o strategie de coaliție, de alianță, deci globală, urmând să identifice. și să definească cu. precizie acele elemente din strategia forțelor, din strategia mijloacelor. și din cea operațională care asigură tratarea și rezolvarea, la nivelul războiului, a acestui tip de confruntare asimetrică.
21. Este necesară constituirea, după standardele UE, a unui sistem național de reacție (acțiune) în situații-limită, care să aibă și o semnificativă. componentă specializată de cercetare, investigare și combatere a terorismului de orice fel.
În concluzie, terorismul se prezintă ca un. fenomen foarte complex, cu manifestări extrem de violente, desfășurate de cele mai multe ori prin surprindere, împotriva unor ținte precise, care, în general, nu se. pot apăra. El se prezintă ca. o reacție și, în același timp, ca o acțiune punitivă împotriva oricui se opune unei anumite idei, unei anumite filosofii, unei anumite religii, unei anumite politici. Se spune că terorismul este arma săracului.
Această aserțiune este adevărată numai în parte. Ea este arma extremistului, a celui care dorește să ucidă, să înspăimânte, să domine prin. teroare. Din vremea. năvălirilor barbare și până azi, au existat, există și vor exista oameni care cred în terorism, care practică terorismul și, în numele unor principii pe care ei le slujesc, vor căuta. să impună și altora un astfel de comportament. Terorismul nu va putea fi eradicat. Sub o formă sau alta, el va exista mereu. Omenirea poate să-l pună însă sub supraveghere, să-i limiteze efectele, să se protejeze împotriva lui.
Prima măsură de protecție antiteroristă este. cunoașterea profundă a acestui fenomen, depistarea cauzelor care-l generează și acțiunea asupra lor. Cunoașterea este însă foarte dificilă, iar acțiunile asupra cauzelor presupun, de fapt, armonizarea lumii, rezolvarea. marilor probleme cu care se confruntă. Astăzi, aceste probleme țin de accesul la resurse, de regimurile politice și de drepturile omului. Mâine, poate, ele se vor muta în efortul supraviețuirii, în lupta pentru spațiu și pentru informație. ..
Până atunci, trebuie să facem față provocărilor de azi, să distrugem focarele de geneză și de proliferare a acțiunilor teroriste și să prevenim cauzele care duc la manifestarea acestui fenomen.
BIBLIOGRAFIA
*** Constituția României, 2004;
*** Strategia de Securitate Națională a României, 2007;
*** Legea 535 din 2004 privind prevenirea si combaterea terorismului;
*** Dezbateri Parlamentare. Ședința Camerei Deputaților;
*** Buletinul de Informare și Documentare al M.A.I., nr.1/2005;
*** Buletinul de Informare și Documentare al M.A.I., nr.3/2005;
*** Buletinul Jandarmeriei Române nr. 2/2002;
Gheorghe, PAVEL , Terorism sau o nouă formă de război, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2007;
Ioan Geantă, Terorismul provocare a milieniului trei, Editura centrului –tehnic editorial al Armatei, 2008;
Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Laurențiu Dan Niță, Terorism, Antiterorim, Contraterorism; Istoric, Actualitate Perspective, Editura Antet, 1997;
Ion Bodunescu, Flagelul terorismului internațional, 1997;
Anghel Andreescu, Florin-Gabriel Moisescu, Maricel Antipa Terorismul amenințare majoră asupra democrației secolului XXI, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2004;
Institut des hautes etudes de defense nationale, rapport de 2-eme phase 51-eme session nationale Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe face au terrorisme“, 1999;
Marie Christine Dupuis, La finance criminelle menace-t-elle l’economie mondiale?, Centrul de Cercetări asupra Amenințărilor Criminale Contemporane;
Institut des Hautes Etudes de Defense Nationale, Rapport de 2-eme phase
Ludovic Păun, Biterorismul și armele biologice, Editura Amaltea, București;
Isabelle Garcin –Marrou Media VS Terorism, Editura Tritonic,București.
Gheorghe Văduva, Terorismul, Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, Academia de Înalte Studii Militare, 2002, București.
Gheorghe Pavel, Terorismul și securitatea, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2007.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Forme DE Manifestare ALE Terorismului . Politici DE Combatere A Terorismului (ID: 115667)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.