Forme de Maifestare a Turismului In Podisul Covarluiului

Introducere

De-a lungul secolelor au existat mai multe încercări de definire a conceptului de turism însă prima încercare de definire a acestui termen ,este dată de la începutul secolului al XIX-lea . Între timp , acest fenomen denumit turism , a avut o evoluție lentă , însă încet, încet a devenit una dintre cele mai importante industrii.

Chiar dacă prima atestare oficială a cuvântului turism s-a realizat la începutul secolului al XIX-lea , acest fenomen se desfășoară încă din antichitate când , vechii greci și egipteni , plecau , ori în alte zone la studii ,ori plecau în zone cu specific balnear sau terapeutic , însă nu în scop curativ , ci doar din plăcere .

Acest cuvânt , apărut în Marea Britanie pentru prima dată , a apărut de la cuvântul franțuzesc ”tour „ ce se referea în acea perioadă la tinerii care plecau din Marea Britanie spre Franța pentru agrement , într-un oarecare ”tour „ , incluzând în acest tur și Parisul și aproximativ tot sudul , sud-estul și sud-vestul Franței .

O definiție a fenomenului turistic este dată în cartea Geografia turismului , Concepte , Metode și forme de manifestare a turismului , scrisă de Ionel Muntele și Corneliu Iațu , conform acesteia turismul este „o noțiune neclară , subiectivă în esență , dată fiind combinația intrinseca a multor activități de profil cu alte sectoare economice ” , turismul fiind o alăturare de elemente care prezintă un interes comun , acela fiind turismul.

Acesta nu există fără turiști , întrucât ei sunt acele persoane care determină un loc sau un spațiu ca fiind turistic , fără ei activitatea turistică neputându-se realiza .

În ziua de astăzi , turismul este una dintre principalele activități , care au fost și vor rămâne printre cele mai căutate de pe glob . Chiar dacă este vorba de turismul de studii , de turismul de agrement, de turismul de bussiness sau de cel de timp liber , a rămas unul dintre cele mai utilizate domenii de activitate din cadrul serviciilor terțiare , având un potențial ridicat însă slab valorificat .

În țara noastră , turismul este un domeniu în continuă creștere , întrucât România prezintă un potențial turistic variat , atât natural cât și antropic foarte bine dezvoltat , însă slab valorificat , potențialul turistic semnificând un cumul de condiții , atât naturale cât și sociale ,dar și antropice , aflate într-o continuă dezvoltare.

În cele din urmă în această arie a poțentialului turistic , se încadrează trei mari categorii , potențialul turistic deja amenajat , potențialul turistic utilizat , și nu în cele din urmă , potențialul turistic amenajabil , care este cel care poate influența și poate duce la dezvoltarea mult mai accentuată și mai diversă a tuturor obiectivelor nedescoperite , dar cu un potențial remarcabil în ceea ce privește turismul.

Unul dintre elementele care aparțin acestui tip de turism amenajabil și trebuie valorificat datorită diversității formelor de turism existente , îl reprezintă Podișul Covurluiului , o subunitate a Podișului Moldovei.

Cap I . CONDIȚIILE CADRULUI NATURAL

Podișului Covurlului ocupă cea mai mare parte a județului Galați , situându-se în partea de Sud-Est a țării desfășurându-se între 45 º 25` și 46º 10` latitudine nordică întersectându-se cu meridianul de 28 º longitudine estică , reprezintând partea podișului Moldovei situată între Bârlad și Prut , la sud de văile asimetrice ale râurilor Horincea și Jiravăț , extinzându-se până în Câmpia joasă a Siretului Inferior.

Acesta prezintă două subunități , una dintre ele fiind Colinele Covurluiului , unde predomină relieful sculptural , iar cea de-a doua fiind Câmpia Covurluiului aici predominant este relieful de acumulare , separate fiind de o linie sinuoasă între localitățile Valea Mărului și Tulucești.

Cap. I.1. Delimitarea geografică a Podișului Covurluiului

Prin valea Gerului, Podișul Covurluiului se delimitează de Câmpia Tecuciului , apartinând Câmpiei Române , prin Valea Bârladului (între Crivești și Grivița ) de colinele Tutovei , prin văile Jeravăț și Horincea de Dealurile Fălciului , prin lunca Prutului de regiunea denumită de Vznuzdaev (1960) , Câmpia moderat colinară Nistru- Prut , prin lunca Dunării de Munții Măcinului și prin linia Barboși – Independența – Vameș , de Câmpia Joasă a Siretului Inferior aparținând Câmpiei Romane , însă o altă interpreatare a limitelor Podișului Covurluiului este cea dată de Prof. Dr. Alexandru Ungureanu conform căreia , Podișul Covurluiului este acea subunitate sudică cu caracter de zonă de tranziție către Câmpia Română fiind o câmpie înaltă , mai tânără fată de celelalte subunități și singura în care predomină relief acumulativ .

Limitele Podișului Covurluiului au fost prezentate și în volumul al IV-lea al Enciclopediei Geografia României din anul 1992 care delimitează Podișul Covurluiului ca fiind partea sudică a Podișului Moldovei , despărțită de dealurile Fălciului și Depresiunea Elanului , prin văile Jeravațului , afluent al Bârladului și Horincea afluent al Prutului.

Particularitățile geografice , relativ omogene au determinat pe multi alți autori să-l delimiteze până la Valea Gerului la est și până în luncile Siretului și Dunării la sud. Cu toate acestea însă în unele lucrări precum Atlasul R.S.România , din 1972-1979, acesta este limitat la sud de linia sinuoasă Nicorești –Țepu-Ghidigeni –Valea Mărului .

Față de celelalte subunități vecine prezente în nord precum Podișul Bârladului și Dealurilor Fălciului, reprezentate de pantele abrupte și frământate de diverse alunecări de teren de-a lungul văilor , acest podiș este delimitat de puternice cueste , formate pe versantul stâng al văii Jiravățului, afluent al râului Bârlad , respectiv pe versantul drept , al văii Horincei , afluent al Prutului .

Astfel încât în cadrul acestui studiu de caz asupra formelor de manifestare a turismul în Podișul Covurluiului am decis a lua ca limite : valea Gerului în vest , Valea Bârladului (între Crivești și Grivița ) în Nord -Vest , văile Jeravăț și Horincea în partea de nord , lunca Prutului în partea Estică ,prin lunca Dunării în partea de Sud Est și prin linia Barboși –Independența – Vameș în partea de Sud și Sud-vest .

Cu toate ca acest podiș prezintă o așezare geografică destul de favorabilă , având deschidere în sud la fluviul Dunărea , așezarea lui în partea de est a județului Galați împiedică valorificarea unor forme de turism în curs de dezvoltare, având o accesibilitate relativ redusă .

Regiunea a fost denumită Platforma Covurluiului , de către M. David , Gh. Năstase și alți geografi care o considerau un podiș datorită altitudinii sale mai mari , față de majoritatea regiunilor înconjurătoare . În același timp acest podiș se suprapune , în linii generale , vechiului ținut al Covurluiului

Denumirea de platformă care a fost utilizată și deși se mai folosește și astăzi pentru subunitățile de podiș , (V. Mihăilescu , 1969) , nu ar mai trebui utilizată datorită posibilitățiii confundării cu termenul geologic de platformă , care este definită ca fiind o structură rigidă de roci, apartinând unor vechi substraturi continentale.

Însă pe lângă unitățile sale vecine , Podișul Bârladului și Câmpia Colinară a Fălciului , aceasta este delimitată de puternice cueste care s-au format pe malul stâng al văii Jiravățului , afluent al Bârladului și respectiv pe versantul drept al văii Horincei afluent al Prutului .

Cap.I.2 Istoricul cercetărilor

În ceea ce privește istoricul cercetărilor , un studiu aprofundat a ceea ce înseamnă formele de manifestare a turismului în Podișul Covurluiului , nu s-a mai realizat în trecut. O serie de observații geomorfologice și geologice , asupra întregii regiuni sau doar a unor sectoare au început a fi realizate la începutul secolului trecut . Cercetările au fost împărțite în două mari etape , prima etapă fiind etapa observațiilor geologice , cuprinzând însă de această dată și observații geomorfologice privind atât regiunile vecine, făcând totodată referire la relieful Podișului Covurluiului.

Prima etapă a cercetărilor începe încă din anul 1883 , cu cercetările întreprinse de Grigore Cobălcescu , care încadrează Podișul Covurluiului la zona dealurilor din Moldova , ulterior se pot menționa și câteva observații privind mai ales relieful fluviatil de acumulare făcute de geologi , precum : I. Simionescu în 1903 , apoi R.Sevastos în 1907, G.Murgoci în anul 1912 , M David în anii 1921, 1922 , și nu în ultimul rând Emm.de Martonne în 1930 . Primul care a realizat cartografierea geologică detaliată a întregului podiș a fost R. Sevastos sprijinit de geografi precum G. Vâlsan si M. David ulterior fiind aduse o serie de observații despre terasele Prutului și Siretului .

O a doua etapă a cercetărilor se desfășoară după cel de-al Doilea Război Mondial când C.Martiniuc și Maria Safca-Schram în anul 1957 , realizează o hartă geomorfologică de detaliu asupra unei părți din sectorul nord vestic al acestei regiuni , insistând asupra proceselor geomorfologice prezente.

Însă primul studiu geomorfologic întreprins îi aparține lui Victor Sficlea care în anul 1946 realizează sub îndrumarea profesorului Gh. Năstase , pe lângă acest studiu și o serie de lucrări cu caracter aplicativ , care erau realizate pentru combaterea eroziunii solului și sistematizarea și amenajarea teritoriului existent. Toate aceste rezultate care au reieșit în urma acestor cercetări au fost consemnate în diverse rapoarte științifice încă din anul 1948 atunci când a fost realizată o monografie completă a județului Galați , în care era cuprins și Podișul Covurluiului , urmate de cercetări efectuate și totdată consemnate în anul 1960 lui P. Coteț care realizează o analiză a tipurilor de relief prezente în Platforma Covurluiului.

Însă unele din cele mai recente informații despre sunt consemnate de către Alexandru Ungureanu , în cartea ”Geografia podișurilor și câmpiilor României ” din anul 1993 unde trateaza aspecte diverse ce visează întreg cuprinsul podișului .

Cap . II POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Noțiune de potențial turistic natural reprezintă acele areale care cuprind totalitatea elementelor diversificate și în același timp inegal distrbuite ale cadrului natural , nemodificate de acțiunea umană, contribuind la dezvoltarea turistica a zonei .

Potentialul turistic natural este asigurat in principal de modul de formare din perioade diferite , apoi de varietatea peisajului , prezentand , si zone de campie joasa , palcuri de padure , lacuri , dar si zone mai inalte , denumite piscuri , care dau un element de noutate in aceasta zona a tarii, urmarind in acest mod atragerea unui numar cat mai mare de turisti , in scopuri recreative. Din ce in ce maimulti turisti din diferite colturi ale lumii sunt atrasi de frumusetile tarii noastre si de varietatea de care dispune Romania , avand toate formele de relief , atta munti, dealuri si podisuri cat si campii. Asadar Podisul Covurluiului se incadreaza intr-un peisaj diversificat , cadrul natural este propice activitatilor turistice , facilitand accesibilitatea in toate directiile si facand legatura cu toate zonele tarii.

Cap. II.1 POTENTIALUL TURISTIC GEOLOGIC

În ceea ce privește modul de formare al Podișului Covurluiului atât din punct de vedere geologic cât și din punct de vedere geomorfologic , acesta este amplasat pe un fundament hercinico-kimmeric, de tip nord-dobrogean, acoperit de un strat de sedimente jurasice și miocen-pliocene .

Prin modificările apărute asupra indicilor morfometrici , care către extremitatea nordică a Podișului , este aflată în plin podiș , pe când partea sudică înaintează în plină câmpie , Platforma Covurluiului apare ca fiind o unitate de contact între Podișul Moldovenesc și Câmpia Română . În interiorul Platformei Covurluiului se pot distinge două subdiviziuni : Colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Limita dintre cele două subunități o reprezintă linia imaginară dintre localitatea Valea Mărului , de pe valea Gerului care se continuă până spre sud-est la câțiva kilometri nord de Tulucești .

În timp ce Colinele Covurluiului sunt caracterizate prin dominarea reliefului fluvio-denudațional sculptural, fiind sculptate în depozite loessoide dominant nisipoase cu o cuvertura subțire de depozite loessoide , Câmpia Covurluiului se distinge prin dominarea reliefului fluviatil și fluvio-denudațional acumulativ . În comparație cu câmpurile extrem de întinse și netede prezente în Câmpia Română, cele din sudul Podișului Covurluiului au o extindere mult mai mică și o altitudine mai mare , în același timp și fragmentarea este la fel mult mai mare.

În ceea ce privește fragmentarea și energia medie a reliefului Câmpiei Covurluiului, se constată că ele sunt aproape de 2 ori mai mici decât acelea din Colinele Covurluiului, fragmentarea ajungând pana la 2 km , iar energia reliefului la aproape 30 m , insă în ceea ce privește adâncimea văilor principale , care separă interfluviile , este cu mult mai mare aproape egală cu valorile din colinele Covurluiului. Astfel interfluviile largi , acoperite de depozite loessoide au permis o dezvoltare mult mai mare a crovurilor decât în Colinele Covurluiului. Pe versanții văilor , procesele geomorfologice se dezvoltă într-un ritm mai lent comparativ cu sectorul colinar al Podișului Covurluiului .

Așadar totalitatea proceselor și fenomenelor geomorfologice actuale apărute în lungul luncilor văilor și mai ales în interiorul Podișului Covurluiului sunt datorate , despăduririlor masive , utilizarea irațională a versanților și a pantei acestora și nu în ultimul rând utilizarea accentuată a caracterului torențial al precipitații , întrucât , datorită despăduririlor masive , precipitațiile au spălat solul, îndepărtând o serie de material de sol.

Din această cauză , totalitatea fenomenelor si proceselor geomorfologice , influenteaza potentialul turistic al zonei , modificările fiind din ce în ce mai vizibile și mult mai accentuate , ducând la degradarea rapidă a solului și a zonei , fără posibilitatea imediată de refacere a acestuia.

Cap. II.2. Potențialul turistic natural al reliefului

În ceea ce privește Potențialul turistic natural , relieful împreună cu o climă , hidrografie și o vegetație bine determinate , acestea duc la o dezvoltare a potențialului turistic natural . Alcătuirea petrografică , dispoziția monoclinală a stratelor și manifestările mișcărilor neotectonice au avut un rol hotarator in modelarea reliefului . Acest podis in ansamblul sau se prezinta ca fiind o succesiune de interfluvii paralele , culmi sau platouri largi , care coboara de la nord spre sud , separate de de vai consecvente cu versanti convecsi .

Relieful reprezintă un element de atracție turistică de sine stătător, prin diverse forme , atitudini, toate acestea realizând cadrul propice practicării plimbarii si iesirilor in aer liber , cât și de petrecere a vacanțelor. Relieful reprezintă suportul amenajărilor turistice fiind de bază în ceea ce priveste spațiul turistic, întrucât propune o gamă largă de atracții precum piscuri , defilee , depresiuni , platouri de altitudine . Acesta constituie o atracție turistică în sine , prin elementele pe care le oferă turiștilor , în cazul Podișului Covurluiului fiind vorba , nu de un relief cu altitudini foarte mari , ci cu văi ale râurilor , bine delimitate si ramificate și în același timp de așa-numitele piscuri .

În cadrul Podișului se disting trei subunități geomorfologice cu caractere proprii. La nord de limita Cudalbi-Foltești , relieful se înalță până la 300 m, în dealul Poleitul , care începe din dreptul comunei Rădești , între Pârâul Suhurlui și Covurlui , la est de Bursucani, Crăiești și vest de Vîrlezi . În acest deal se ramifică radiar spre sud o serie de culmi separate de văi consecvente , având orientare nord – sud. De la Băleni se ramifică două culmi : una , la vest de comuna Cuca , merge paralel cu pârâul Suhurlui , iar a doua ramura, pe la est de Cuca ce continuă până la Galați. Paralel cu dealul Poleitul , pe partea stângă a pârâului Chineja , la est de Berești , Balintești , Tg. Bujor și Fârțănești , pe direcția nord-sud, se întinde dealul Brăilei , până la Măstăcani .

Altitudinea Podișului Covurluiului descrește de la 300m în partea nordică la sub 200m , în cea sudică, acest relief provenind din vechile câmpii villafranchiene , care au fost interpretate ca fiind un glacis ce face legătura dintre Podișul Moldovei și Câmpia Română . Aceasta uniformitate a reliefului este tulburată de frecvența unor mici proeminențe denumite ”piscuri ” și de prezența unor bazine torențiale scurte cu versanți abrupți și având un canal de scurgere foarte strâmt .

În vest spre Câmpia Tecuciului și spre valea Prutului la est , Podișul Covurluiului coboara în trepte , acestea identificându-se cu nivelele de terasă ale Prutului și Siretului , bazate pe 6 nivele.

Tot în ceea ce privește relieful Podișului Covurluiului acesta a fost cercetat în amănunt de către V. Sficlea în anul 1972 , fiind definit ca o succesiune de culmi monoclinale , constituite din câmpiile interfluviale largi care coboară dinspre nord spre sud .

În ceea ce privește fragmentarea reliefului , aceasta este una orizontală , accentuată în partea de nord a podișului care a generat aici un relief de coline , în timp ce spre sud este predominată de câmpiile interfluviale , acest lucru fiind pus în evidență de creșterea valorilor medii ale distanței dintre văi de la 1,2 la peste 2 km .

Însă alături de acest tablou general al colinelor și platourilor joase se remarcă uneori și unele forme izolate care se repetă într-un mod frecvent . Larga dezvoltare a depozitelor loessoide – mai nisipoase în nord și mai prăfoase în sud a dus totodată la apariția unei microfaune clastocarstice și sufozionale , cum sunt crovurile , abrupturile verticale , talazurile de surpare , canioanele miniaturale .

O altă componentă a reliefului care are totodată o pondere importantă în morfologia regiunii este dată de relieful de acumulare , mai ales cel fluviatil , datorită luncii Prutului inferior care aduce o serie de aluviuni cu grosimi de până la 60 m și în același timp și lunca Siretului din sectorul Vameș-Dunăre . Restul văilor interioare au șesuri înguste , puternic afectate de procesele de degradare . Un exemplu ar fi acela al gurile văilor interioare ale Lozovei , Mălinei și Cătușei , aluviunile aduse de către Siret formează adevărate baraje naturale care în același timp împiedică scurgerea normală a râurilor contribuind astfel la formare limanelor fluviatile .

Glacisurile de acumulare coluvială acoperă și ele întinse suprafețe interfluviale din sudul Moldovei . Acestea însă reprezintă doar niște forme secundare suprapuse fondului geologic aluvio-proluvial , pliocuaternar . Natura substratului și aspectul general de monoclin , îndreptățesc folosirea denumirii de glacis pentru întreaga regiune ca o subunitate între Podișul Moldovei și Câmpia Română .

Cap.II.3 Potențialul turistic natural al climei

Climatul este deseori un factor foarte important in ceea ce privestee activitatile turistice , este in acelaasi timp variabil ,atat din punct de vedere cotidian cat si sezonier , fiind atat de imprevizibil incat nu putem preconiza totdeauna ce fel de timp ar putea fi . Insa sunt activitati turistice care cer un anumit tip de clima si pot exista anomalii care pot disturba realizarea corecta a activitatii .

Un alt factor climatic car influenteaza activitatile turistice il reprezinta vantul care poate produce schimbari ocazionale ale conditiilor meteorologice Un alt element important definitoriu pentru potentialul turistic natural îl reprezintă clima , schimbari uneori total traiectoria turistilor pentru cateva ore sau zile.

Intreaga influenta a factorilor climatici este foarte importanta ,

Pe întreg cuprinsul Podișului Covurluiului, clima este una de tip temperat continentală , înregistrându-se unele diferențe între partea de nord și partea de sud a acestuia în special în funcție de altitudine, care variaza între 150 m – 300 m și totodată depinde de orientare geografică a rețelei hidrografice .

Temperaturile medii anuale variază între 10.5 ºC în partea de sud , și mai mici în restul teritoriului ajungând pană la 9,8ºC, însă cu toate acestea, caracterul continental al climei întregii regiuni , este destul de accentuată , așa cum reiese din amplitudinea temperaturilor medii lunare însumează 25,7 ºC , fapt explicabil , în partea de nord a teritoriului datorită influenței maselor de aer din nord-est. În compatie cu teritoriile de la sud de Podișul Covurlui , clima acestuia este mai aspra .

Datorită situării acestuia în partea de sud a Podișului Moldovei , Podișul Covurluiului primește anual cea mai mare cantitate de radiașie solară, fiind cuprinsă între 127.5 kcal/cm² în parte sudică și ajungând în partea nordică la 122,5 kcal/cm² și este strâns legată de durata medie de strălucire a soarelui , care însumează în medie aproximativ 2100 ore /an în partea nordică și 2145 ore / an în sudul podișului.

Precipitațiile medii anuale oscilează multianual înregistrându-se între 440 mm în partea de sud-vest și 515 mm în nord . În ceea ce privește nebulozitatea , aceasta este destul de ridicată , între 5-5.5 zecimi din plafonul norilor din apropierea valorilor , în general în Moldova , numărul mediu al zilelor cu cer senin , atinge aproximativ 127 .

Celelalte zile ale anului au cerul acoperit , nebulozitatea având valori diferite . Însă toate aceste aspecte reflectă faptul că asprimea climei este rezultată nu numai din verile fiebinți și uscate , cat mai ales din verile reci , cu viscole frecvente.

În ceea ce privește cele mai coborate valori medii anuale ele se înregistrează în luna ianuarie , între -2.5 si -3 ºC , pe când cele mai ridicate se înregistreaza în luna iulie între 21-22.6ºC , rezultând din aceste valori , amplitudini medii de peste 25 ºC. Temperatura medie diurnă coboară sub 0º din prima jumătate a lunii decembrie , continuând până în ultima parte a lunii februarie , având un număr total de aproximativ 65-70 de zile , prezentând aproximativ 20% din numărul total de zile ale anului.

Vântul este și el un factor important în ceea ce privește influența pe care o exercită acesta asupra întregului podiș , întrucat datele cu referire la dinamica atmosferei , demonstrează oarecare diferențe teritoriale , mișcarea maselor de aer fiind mult mai activă în partea de sud decât cea din parte nordică . Astfel în partea sudică , persistența unui calm atmosferic este de numai 14,1 %, în timp ce în nord , valorile sunt de peste 2 ori mai mari ajungându-se la 35.6%.

În același timp un alt factor determinant al acestor valori ale calmului atmosferic , îl reprezintă și scaderea în altitudine , din partea nordică în partea sudică , și totdată orientarea culmilor și a văilor râurilor pe aceeași direcție , care exercită o influență puternică , astfel încât masele de aer predominante se canalizează în partea de nord . În Podișul Covurluiului , vânturile care exercită cea mai mare frecvență sunt vânturile de sud-vest , urmând apoi cele din partea nord-estică și apoi cele din sectorul nordic, care prezintă o frecvență mult mai redusă față de cele din sud-vest. Primăvara , vara și toamna , vânturile predominante sunt cele din nord-est urmate de cele din nord. Această variație a vânturilor predominante determină în Podișul Covurluiului trei topoclimate majore , cel al colinelor , al câmpiilor și al luncilor .

În cele din urmă putem afirma , faptul că Podișul Covurluiului prezintă condiții favorabile , pentru instalarea unor centrale eoliene , întrucât minima lunară a frecvențelor vântului de peste 2m/s depășește peste 60%.

Cap.III.3 Hidrografia

Un alt factor important al potențialului turistic natural din podișul Covurluiului este reprezentat de hidrografie.

Podișul Covurluiului este drenat de o întreaga serie de râuri , printre care Suhurlui (67m ), cu Gerul și Lozova , apoi de Mălina și Catușa din bazinul Siretului și de Chineja cu afluenții Covurluiului Sec, Covurluiul cu apa , Radiciul și Valea Părului , care aparțin bazinului Prutului și Chineja (50m). Toate aceste râuri au o surgere redusă , în general , Gerul transportă 0.095mc/s, Suhurluiul 0.158mc/s, Lozova 0.063mc/s , Covurluiul 0.158mc/ și Chineja 679mc/s, scurgerea specifică medie anuală , crescând cu altitudinea , de la 0,5 la 21/s/kmp, însă în tot timpul anului , datorită faptului că repartiția precipitațiilor este una neuniformă , scurgerea lichidă este foarte variată. Scurgerea lichidă este variată , mai ales în partea nordică , un exemplu elocvent ar fi cazul râului Covurlui , unde la Fîrtănești , debitul solid mediu anual este de 7.5 kg/s , iar turbiditataea corespunzătoare de 13.4 kg/mc., astfel aceasta scurgere , deosebit de bogată mai ales în timpul precipitațiilor , abundente , contribuind astfel la colmatarea intensa a luncilor , a albiilor minore , a lacurilor și în același timp la bararea naturală a văilor prin conuri de dejecție .

R.Sevastos afirmă în anul 1907 explică orientarea văilor către direcția dominantă spre nord sud , prin faptul că exercită o înclinare pe aceeași direcție a suprafeței stratelor , ieșite de sub apele care le-au depus .

În același timp direcția văilor de pe cuprinsul Podișului Covurluiului se explică prin înclinarea stratelor de Balabanesti , dupa sedimentarea acestora , strate în care a început adâncirea actualei rețele hidrografice . Aceasta înclinare este dominant pe direcția NNV-SSE în sectorul nordic al regiunii și nord-sud în sectorul sudic .

La sud de văile Jeravăț și Horincea , orientarea rețelei de vai este , cu mici excepții , uimitor de constantă , majoritatea văilor fiind orientate nord-sud , ca urmare a acestui fenomen , interfluviile sunt prelungi , aproape paralele , relieful îmbrăcând astfel un aspect colinar.

Având în vedere faptul că orientarea văilor este conformă cu înclinarea câmpiei , villafranchiene , acestea au un caracter consecvent , însă la nord de Jeravăț și Horincea pe langă văile de tip consecvent , există și văi subsecvente și obsecvente , ceea ce determină faptul că relieful este în acel sector unul care se găsește într-o fază evolutivă mult mai avansată .

Luncile văilor cu ape permanente , deci luncile propriu-zise , sunt caracterizate de un profil având o forma convexă , ca urmare a unor procese intense de depunere de aluviuni ce se produc pe de o parte și pe alta a albiei minore, exemple pentru acest profil nu sunt foarte multe însa bine evidențiate sunt cea din lungul văii Chinejei , a Suhurluiului , dar și pentru alte văi , însa de o importanță mult mai redusă , precum Bujoru , Hobana .

În ceea ce privește lunca Prutului , de la Rogojeni până la Galați aceasta prezintă o lărgire continuă a luncii Prutului Inferior , doar în sectorul zonei satului Oancea prezintă o oarecare îngustare , iar privită de pe versantul văii aceasta prinde conturul unei largi câmpii aluvionare foarte netede .

În partea sudică a Podișului datorită valorilor mult mai scăzute , ale densității văilor , înterfluviile își pierd astfel caracterul colinar , lărgindu-se foarte mult , luând aspectul unor câmpuri înalte , asemănătoare unor întregi platouri.Văile râurilor au fundul plat , destul de larg și mlăstinos , iar gurile de vărsare s-au transformat în limane fluviatile prin împotmolirea lor cu aluviunile aduse de către Siret . Din această cauză se observă o creștere a grosimii depozitelor loessoide , de pe interfluviu , din nordul spre sudul întregii platforme a Covurluiului , de la 5-15 m până la 30-70 m. Această grosimea maximă a fost atinsă în zona Izvoarele – Smârdan – Costi , reprezentând în acest caz partea nordică a zonei desubzistentă , care a afectat extremitatea sudică a întregii Platforme .

În același timp din partea de hidrografie a Podișului Covurluiului fac parte și apele subterane , care sunt cantonate în roci poroase , fie în strate acvifere locale , sau în pietrișurile și nisipurile din sesurile aluvionare ale Siretului și Prutului , fie în nisipuri și argilele nisipoase din nord-estul Podișului Covurluiului . Pentru a susține cele afirmate anterior I. Ujvari în anul 1972 afirmă faptul că ”apele freatice din Podișul Covurluiului sunt localizate în depozitele cuaternare , alcătuite din nisipuri cu intercalații argiloase , pe alocuri sub formă de ape captive descendent ”.

Astfel interceptarea panzei freatice se realiza frecvent prin văi , însă și prin puțuri și mai ales pe interfluvii , mai cu seamă pe acelea sub formă unor mari câmpuri , adâncimea pânzei freatice este de la 10 până la 30 de metri.

Cap II.4 Vegetatie si fauna

În ceea ce privește vegetația, flora si fauna întregului Podiș al Covurluiului ,aceasta în condițiile de climă menționate anterior , având un substat , litologic , alcătuit din loess , care ocupă ce-a mai mare suprafață a podișului , aici s-a instalat o vegetație ierboasă , tipică de stepă , apar însă astăzi doar în locurile unde nu se mai practică agricultura .

Vegetația de stepă este reprezentată prin graminee și dicotiledonate . Gramineele sunt reprezentate din tufișuri rezistente la uscăciune , iar ca exemple prezente în aceasta zonă: păiușul (festuca vallesiaca) , negara (Stipa capillata ) ,lucerna mică (Medicago Minima). În afară de aceste asociații de vegetație stepică , mai sunt răspândite asociațiile vegetale derivate și secundare , reprezentate prin Andropogan Ischaemun , care este rezistentă la pășunat și se instalează ușor pe terenurile degradate , în schimb pe terenurile solidificate apar o serie de specii rezistente precum sărăcică (Salsola rutherica ) și ciulinii (Cecatocarpus sarenarius).

În ceea ce privește pantele mai abrupte și înălțimile mici ce separă văile între ele , unde eroziunea verticală și cea liniară au îndepartat cuvertura de depozite loessoide și unde apar depozitele aluviale și cele deluviale , din pricina degradării solului , roca de bază se fragmentează rezultând bucați mult mai mici de rocă , iar prin spalare particulele fine au fost înlaturate. Pe acest material dezagregat , rămas pe loc dupa ce spălarea a fost redusă , s-a instalat o vegetație de stepă ierboasă care a favorizat formarea unui sol schelet de suprafață , în care cantitatea de humus care s-a acumulat a fost foarte mare .În aceste parți unde materialul fin predomină la suprafață , există condiții favorabile de creșterea a pomilor fructiferi și în același timp favorabilă este și cultura viței de vie , însă unde predomină materialul grosier , condițiile sunt prielnice pentru plantații de protecție și pentru pășunat.

O caracteristica definitorie pentru Podișul Covurluiului este redată de marea bogație a elementelor termofile , mult mai mare decât în alte subunități din sud-estul Moldovei .

Astfel încât pâlcurile de pădure din silvostepa sunt formate aproape în totalitate din esențe termofile , fiind prezent în acest caz , stejarul pufos, stejarul brumăriu , gârnița , mojdreanu , cărpinița și nu în ultimul rând scumpia, toate aceste esențe fiind destul de frecvente mai ales pe margini , unde devin codominante sau chiar uneori predominante . În parte sudică a Podișului se semnalează prezența rară, uneori sporadică a unor elemente faunistice est-mediteraneene , precum : șacalul (Canis Aureus ), spurcaciul (Otis tetrax), șarpele rău (Columber jugularis ), șopârla de stepa (Lacerta taurica ) , broasca verde de pământ (Pelobates syriacus).

Apele mici care drenează Podișul Covurluiului , sunt populate de clean și biban , iar în apele mari care limitează podișul creează un habitat prielnic pentru crap. Luând în considerare manifestarea spațiala a factorilor bio-pedogeografici putem considera că partea nordică a acestui podiș semăna mai mult cu dealurile Fălciului , pe când cea sudică are mai mari afinități cu Câmpia Română de est.

Imaginea de ansamblu a peisajului este dată de alternanța terenurilor cultivate cu pășunile și suprafețele împădurite. Vegetația naturală aparține zonei de interferență a pădurii de foioase cu silvostepa , în spectrul său floristic predominând speciile termofile , întreaga suprafață reprezenta la sfârșitul secolului al XVIII circa 50% din suprafața totală , însă astăzi ocupă doar 5% din suprafața Podișului Covurluiului.

Cap.II.5 Soluri

Pe lângă , vegetație , floră și fauna Podisul Covurluiului , se caracterizează pe o economie preponderent agrara dezvoltata pe seama intinderilor mari cu teren arabil pe soluri fertile , reprezentate in acest caz de cernoziomuri cambice si soluri cenusii . Asadar un alt element importan al potentialului turistic natural il reprezinta solurile .

Majoritatea tipurilor de sol au roca mama de loess , mai putin pe argila si marna , textura variind de la o grupa de sol la alta , predominanta fiind textura nisipoasa si mai putin cea argiloasa .

Cuvertura fito-pedo-climatica este mult mai variata , in contrast cu omogenitatea morfologica . Astfel in partea nordica , la temperaturi medii anuale de 8,5-9,5ºC , temepraturile medii ale lunii iulie de 20,5-21ºC , temperaturi medii ale lunii ianuarie de circa -3,5ºC si precipitatii medii anuale de 500-520 mm , se dezvolta in mod natural padurile de quercinee , cu multe specii termofile (stejar pufos , stejarul brumariu si gîrnita).

In partea de sud a Podisului se intalnesc cernoziomurile carbonatice format in partea cea mai uscata a stepei pe pajisti xerofile cu graminee. Acest subtip mai este cunoscut si sub denumirea de cernoziom castaniu deschis sau cernoziom ciocolatiu carbonatat, insa in acelasi tim aici pe depozitele loess-oide apare cernoziomul levigat .

Un alt subtip prezent in aceasta regiune este cel freatic –umed sau cernoziomul de faneata , care se formeaza pe reliefurile joase . Regimul hidric al acestor soluri este favorabil culturii vitei de vie pentru ca are un sistem de radacini radiculare foarte profunde , cu ajutorul carora poate folosi apa din stratul acvifer. Pe alocuri mai sunt prezente si solurile cenusii de padure si brune cenusii in comunele Balabanesti si Nartesti , in nordul Podisului , unde umiditatea este mult mai mare. Astfel incat solurile brune cenusii sunt cele mai bune pentru cultura plantelor tehnice , cerealelor , pomilor fructiferi si vitei de vie , iar in ceea ce priveste legumicultura , acest podis prezinta favorabilitate , datorita prezentei solurilor de tip aluvionar.

Larga raspandire a degradarilor de teren , atat pe evrsantii cu inclinare mare , cat si pe cei neprotejati de padure , reprezentate prin spalarea areolara , uneori pana la roca mama , ravenari care au generat pe suprafete mici , badlandsuri , surpari si alunecari de teren aflate in diferite stadii de evolutie stanjenesc practicarea unei agriculturi de tip intensiv pe toata suprafata podisului , favorabi extinderii sectorului vitipomicol.

Cap III . POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Inca din secolele IX-XIIIau fost descoperite urme ale unor asezari permanente , precum Șendreni , Gîrbovăț pe când ceva mai la nord este pomenit de Țara Brodnicilor și Țara Berladnicilor , ducând cu gandul la orașul Bârlad de astăzi.Insă incepand cu secolele XV-lea si XVI-lea sunt atestate o serie asezari insa de aceasta data de documente istorice scrise , exemplu fiind Blăjenii de Jos (1448), Lieștii(1495),Serbanestii(1430) , Bucestii(1548) , Ochesestii(1649) , Draganestii (1575), apoi in secolul al XVII-lea au mai fost atestate cateva localitati , precum : Umbrarestii(1649) , Torcestii(1649) , Diechenii(1658) si nu in cele din urma Salcea (1695).

Cap.III. 1 .Populatia , structura etnica , evolutia

Unul dintre factorii stimulanti ai populatiei a fost realizata si de venirea oierilor transilvaneni si vranceni , popositi pe acele meleaguri in diferite perioade , de pe urma carora ori s-au marit asezarile , ori au fost contruite si intemeiate altele noi precum satele Costi , Suceveni , numit in trecut Chirilesti , Vîrlezi (creat in aanul 1650 de catre pastorii vranceni ) , oicani , Scînteiesti , Jorasti si multe alte sate formate ca urmare a cresterii populatiei.

Astfel incat diferitele forme de populare atat prin migratii , infiltratii lente , colonizari , sau imigrari ale lipovenilor ,grecilor , armenilor sau evreilor au adus o contributie semnificativa la modificarea demografiei a judetului si implicit Podisului Covurluiului.

Podișul Covurluiului este subunitatea podisului Moldovei cu gradul cel mai amre de urbanizare si industrializare fapt datorat in primul rand dezvoltarii municipiului Galati .Astazi in podisul Covurluiului , de dimensiuni mici , insa cu sate mari dar putin numeroase , , proportia populatiei urbane , atinge peste 62%, depasind simtitor ponderea medie nationala .Ponderea oraselor in totalul productiei industriale este mult mai mare fata de celelalte subunitati si Podisul Moldovei , desi spre deosebire de Galati , orasele mici precum Targu Bujor si Beresti prezinta o activitate industriala mult mai scazuta , neintrecand alte comune mult mai evoluate.

In ceea ce priveste densitatea populatiei din mediul urban , in cazul oraselor mici , precum Targu Bujor si Beresti, ele sunt apropiate de cele din mediul rural , avand in vedere profilul lor economic , predominanta fiind agricultura si odata cu cresterea celorlalte activitati , in special a celor industriale , populatia va fi in continua crestere .

Structura pe sexe a populatiei incadrul Podisului Covurluiului arata ca numarul barbatiilor este ceva mai mare decat al femeilor , astfel incat populatia masculina reprezenta 50,3% , iar femeile 49,7% la 1 iulie 1977.

Natalitatea are valori mult mai scazute in Campia Covurluiului fiind cuprinsa intre 20-30‰ si mai zidicata in partea Colinelor Covurluiului , unde este cuprins intre 30-35‰ . In ceea ce priveste indicii de natalitate se , pastreaza mult mai ridicati in podisul Covurluiului .In ceea ce priveste indicii de mortalitate sunt mai mici in Campia Covurluiului , sub 7.5 ‰ si sunt mai ridicati in campia covurluiului , intre7,5 si 10‰ .Sporul natural este mai ridicat in Campia Covurluiului , datorita indicilor de mortalitate foarte mici , fiind de 20 si de 25‰, cu valori de peste 25‰ , in comunele Smardan si Pechea .

In ceea ce priveste sporul migratoriu acesta inregistreaza diferentieri in functie de structura economica a intregului teritoriu , aria studiata fiind echilibrat populata , cu activitati economice rurale care reusesc sa pastreze pe loc populatia , insa atunci cand vorbim de cazul plecarilor definitive , acestea insa se mentin la valori modeste , fiind cuprinse intre 5-10 ‰ , fiind mai accentuate pe valea Prutului , in aria localitatilor , Tulucesti , Vanatori , Frumusita si Foltesti si in acelasi timp si pe valea Siretului , in zona localitatilor Sendreni si Independenta , si in lungul cailor de comunicatii modernizate .

Bilantul migratoriu in majoritatea comunelor din cadrul Podisului Covurluiului este negativ , in partea sa sudica predominand valorile negative moderate , pe cand in partea sa nordica valorile negative sunt mult mai accentuate , ajungand la – 10 ‰.

Tendinta evolutiei numerice a populatiei rurale din partea de sud a Podisului , in cadrul ultimilor 10 ani a inregistrat , o continua tendinta de concentrare a populatiei , in special in cadrul asezarilor mari si foarte mari , insa in partea sa de nord se manifesta o tendinta de echilibru demografic , insa cu mici arii in care populatia este in scadere.

Cap. III.2 Asezari (tipuri , morfologia gospodariei)

Municipiul Galati predomina reteaua urbana a Podisului Covurluiului prin dimeniunile si dezvoltarea sa multifunctionala .Aparitia lui ca centru portuar si industrial de talie nationala si in acelasi timp internationala , au fost favorizat in cea mai mare masura , de pozitia geografica a aacestuia care imbina atat pozitia de intersectie , cat si pe cea de contact .

Prin situarea sa marginala in Podisul Moldovei , Galatiul a putut valorifica , pe de alta parte resursele complementare ale mai multor regiuni , spre exemplu regiunea Podisului Covurluiului , cu o economie predominanata cerealier-zootehnica .Municipiul Galati , isi are originea dintr-un sat medieval , mentionat pentru prima data in anul 1445 .Initial , un sat de pescari urbanizat , care ulterior s-a transformat intr-un port comercial in prima parte a secolului al XVI-lea , dupa ocuparea de catre turic a celorlalte porturi de la gurile de varsare .Odata cu dezvoltarea treptata a tuturor activitatilor portuare , cu inffintarea unei vami si stabilirea aici a resedintei de tinut , , functia mestesugareasca ia avant , mai ales in secolul al XVIII.

Pentru legatura cu interiorul Moldovei in acea perioada se construieste soseaua Galati Mihaileni si , in 1972, calea ferata Galati Roman .Orasul a fost puetrnic afectata de cele doua razboaie mondiale , numai bombardamentele si luptele din 1944 distrugand 665 de cladiri si avariind alte 5600 .

In anii constructiei socialiste intreg municipiul a intrat intr-un nou avant economic si edilitar , ca urmare a dirijarii , unor fonduri de investitii , pentru transformarea sa in principalul oras producator de otel si laminate al tarii , insa in acelasi timp si pentru remodelarea urbanistica profunda.

Cresterea rapida a populatiei din sec. al XIX-lea , de la aproximativ9247 locuitori in anul 1832 la aproximativ 63559 locuitori in 1899. Aceasta crestere a populatiei atat de rapida face ca orasul sa depaseasca in acea perioada , Romanul si pe Botosani , trecand pe locul al doilea in Podisul Moldovei , dupa Iasi .

In prima jumatate a sec. XX populatia a crescut cu mult mai incet scazand chiar si in anii celui de-al doilea razboi mondial cu 15% , insa in ultimele trei decenii , populatia orasului a crescut mai mult decat in toata istoria sa anterioara , de la 80411 locuitori in 1948 la 239 306 , locuitori in anul 1977 .Dinamismul populatiei se datoreaza in primul rand faptului ca sporul migratoriu de 33.5% , anual in perioada 1966-1977 si doar cu rol secundar sporul natural , care nu are valori prea ridicate .Pentru asigurarea l;ocuintelor necesare au fost construite noi cartiere , in special in vestul municipiului , astazi majoritatea populatiei , locuind in cladiri noi contruite in acea perioada.Transformare intregului mucipiu in principalul centru siderurgic al tarii , in etapa actuala , a fost determinata de cresterea importurilor de materii prime , carbune superior si minereu de fier , precum si costul redus al transportului pe apa , siderurgia galateana , incadrandu-se astfel in tendinta mondiala a industriei grele , de a se orienta spre centrele portuare.

Cel de-al doilea oras aflat in Podisul Covurlui este Targu Bujor. Acesta este un orasel aparut si dezvoltat in calitate de centru de polarizare locala , la o distanta aproximativ egala intre galati si barlad.

Acest sat de tip targ aparut in sec XIX , are un caracter polinuclear , distingandu-se bine si astazi satu mai vechi , pe versantul de stanga vaii Chinejei , denumit Golasei , si pe langa acesta targul propriu-zis , mai nou , infiintat in anul 1844 pe drepata vaii Bujorului . Targu Bujor a fost atestat ca oras in anul 1968 , fiind cunoscut odinioara ca punct de schimb si concentrare a produselor agricole , cu mari iarmaroace de vite si cereale .In acelasi timp prin includerea satelor Umbraresti si Moscu , populatia a crescut considerabil de la 7565 de locuitori in anul 1977 , a ajuns in anul 1978 ;la aproximativ 7610 locuitori , insa aceasta crestere a fost doar datorita sporului natural.

In același timp Targu Bujor este un centru urban care a sprijinit si sprijina dezvoltarea unui aareal rural destul de larg , avand sub influenta sa , aproximativ 16 comune din partea centralvestica a Podisului Covurlui, aici functionand , multe unitati agricole . In cee a ce priveste industria aceasta era mmai mult bazata pe unitatile alimentare , fabrici de branzeturi , unitati de vinificatie , morarit , panificatie , industria carnii .

Urmatorul oras important din cadrul Podisului Covurluiului il reprezinta orasul Beresti care ca si structura este foarte asemenator orasului Targu Bujor , insa pozitia lui care este una marginala il face sa intre mai mult in aria de influenta a orasului Barlad .Asezarea dateaza inca din secolul al XV-lea , situata initial intr-o zona impadurita si fiind o zona de adapost .

Odata cu construirea caii ferate Galati – Barlad , terminata in anul 1912 , asezarea a fost scoasa din izolare , insa s-a contribuit foarte mult la dezvoltarea orasului , ci a scurtat timpul de deplasare intre cele doua localitati .Declarat oras in acelasi timp cu Targu Bujor in anul 1968 evolutia sa decurge astazi in mod aproape paralel cu acesta . Cu o populatie mai restransa fata de cea Targului Bujor atingand in anul 1977 aproape 4148 locuitori , majoritatea populatiei ocupate lucra in domeniul agriculturii , industria bazandu-se mai mult pe morarit , panificatie , industrializarea legumelor si utilaje agricole .In ceea ce priveste populatia , asezarile rurale si economia agrara in Podisul Coivurluiului exista diferentiei nete in ceea ce priveste partea nordica si cea sudica .

In cadrul celor 2 subunitati ale Podisului Covurluiului exista anumite diferentieri si in ceea ce priveste asezarile rurale , astfel incat in partea de sud in parte Campiei Covurluiului asezarile rurale s-au dezvoltat , in general , la contactul luncilor cu prima terasa , atat pe valea Prutului si a Siretului , pe glacisurile coluviale sau in lungul vailor mici .In ceea ce priveste asezarile de contact precum Tulucesti , Sivita , Branistea , Frumusita , conditiile naturale sunt favorabile dezvoltarii , acestea beneficiind si de accesul la caile de comunicatii moderne.

Sub aspect morfostructural predomina asezarile adunate , cu planul de dezvoltare a Campiei Covurluiului , pe cand in partea nordica predomina asezarile mai vechi de tipul celor adunat-rasfirate , densitatea fiind de trei asezari/100kmp , cu mult sub media pe tara .

In acelasi timp si influenta municipiului Galati s-a resimtit , in intreaga structura functionala a oraselor , diferentiindu-se asezarile agricole din lungul cailor de comunicatii si de pe vaile Siretului si Prutului, avand functii agricole si de cazare a fortei de munca .Aceste asezari din parte de nord s-au dezvoltat in general pe afluentii secundari inaintand pana in zonele de izvoare ale acestora si atorita faptului ca sunt asezari foarte vechi , asezate intr-o zona de codru , pastrand caracteristicile acestui tip de asezari , comune si altor arii dep e tot cuprinsul Podisului Moldovei . Marimea populatiei oscileaza intre 900 si 1500 de locuitori , diferentiindu-se de asezarile din Campia Covurluiului unde asezarile au peste 1500 locuitori.

In acelasi timp si economia agrara este diferentiata intre cele dou subunitati ale Podisului Covurluiului intrucat in partea de sud , aceasta se caracterizeaza prin cultura cerealelor , porumbul si graul detinand peste 66% si cresterea animalelor .Insa pe langa toate acestea o importanta deosebita o are cultura florii soarelui , fiind folosita ulterior in fabricarea uleiului .

In partea nordica a Campiei Covurluiului se dezvolta si viticultura , pe baza valorificarii unor terenuri neproductive situate pe pante cu orientare insa foarte favorabila pentru cultura vitei de vie . In ceea ce priveste partea sudica a Campiei Covurluiului , in preajma municipiului Galati , si in lungul vailor Prutului si Siretului , se dezvolta un tip de agricultura preoraseneasca in care legumicultura are conditii naturale deosebite pentru dezvoltare , mai ales in urma lucrarilor de imbunatatire funciara din lunca Prutului si a Siretului.

In ceea ce priveste Colinele Covurluiului , aici agricultura are un caracter mai complex , insa mai putin specializat apropiindu-se ca aspect de cel al Dealurilor Falciului din partea nordica , insa pe langa cultura cerealelor si cresterea animalelor , se mai practica si cultura plantelor tehnice , viticultura si pomicultura .

Sectorul viticol ocupand un sector al economiei , din mediul rural cu mari perspective de dezvoltare . Astfel Podgoria Dealurile Bujorului are importante posibilitati pentru a putea fi transformata in una dintre cele mai importante zone viticole ale tarii , in prezent viticultura din partea de sud a Podisului Covurluiului detinand circa 8% din suprafata agricola .

Insa un loc important in economia rurala a ariei studiate il ocupa si cresterea animalelor care pastreaza insa caracterele traditionale , printre acestea numarandu-se cresterea ovinele si crestere bovinelor , cea din urma fiind un sector in plina dezvoltare .

Conditiile naturale favorabile atat prin terasele inferioare , apropierea izvoarelor , terenurile propice cultivarii plantelor , cresterii animalelor , de regula acele forme de relief dominante , care prin pantele abrupte constituiau si protectie naturala , dar erau fortificate si artificial de omul primitiv , preistoric , intrucat ofereau vetre pentru asezari . Asezarile si necropolele poarta in ele o bogatie culturala materiala , compusa din unelte si arme din silex , piatra si ulterior din metal, apoi ceramica .

Numeroasele urme materiale pun in evidenta faptul ca a existat o perioada de migratie a popoarelor unele dintre aceste popoare lasand urme si in toponimia acestor locuri , asa cum s-a mentionat si in toponimia locului . In ceea ce priveste populatia inca din cele mai vechi timpuri , precum in secolele X-XIII existau forme alee feudalismului , strans legate de influenta bizantina , in zona judetului Galati si implicit in zona Podisului Covurluiului , fapt atenstat de numeroasele monede bizantine descoperite .

Nivelul urbanizarii este foarte ridicat , datorita dezvoltarii orasului Galati , care domina de la mare distanta ceellalte doua targusoare , mult mai tinere , Targu Bujor si Beresti .Galatii , orasul devenit astazi unul dintre cele mai importante centre siderurgice ale Romaniei , primul port dunarean , si cu cel mai important santier naval de pe intreg cursul Dunarii , depasind ca valoare a productiei multe orase .

Cap IV. Accesibilitatea și infrastructura turistică

Cap.IV. Accesibilitatea turistica

Caile de Transpoturile reprezinta o activitate foarte importanta si complementara a economiei , asigurand legaturi economice intrajudetene si interjudetene, usurand in acelais timp si unele legaturi pe plan international .

Aria studiata este legata de restul tarii atat prin sosele nationale cat si judetene , linii de cale ferata , insa si cu ajutorul transporturilor navale , avand in partea sa sudica deschidere la Dunare .

Caile de comunicatii cat si cele de transport au aparut din nevoie in primul rand de a comunica si de a putea stabili unele relatii intre localitati diferite si in mod deosebit intre oameni , insa in acelais timp au evoluat odata cu popularea teritoriului si cu largirea asezarilor permanente care au dus in acelasi timp la defrisarea padurilor pentru creerea de spatii largi pentru dezvoltarea cailor atat de comunicatie cat si de transport .

Un prim tip de transport folosit si utilizat inca din cele mai vechi timpuri, inca de la locomotiva cu aburi pana la trenurile de mare viteza (TGV) din zilele noaste ,este transportul feroviar .

Acesta dispune de circa 290 de km de linii de cale ferata , dintre care 277 km cu ecartament normal , avaand o densitate de 65,5 km de cale ferata la fiecare 1000 km ², media superioara pe tara fiind de 46,9 km/1000 km ².Teritoriul intregului judet si implicit al Podisului Covurluiului este strabatut de portiuni ale unor amri magistrale feroviare , si anume cele din su-estul Podisului Moldovei si nord-estul Campiei Romane , acre impreuna cu cele din regiunea de curbura a Carpatilor si cu cele de la nord din Podisul Barladului alcatuiesc intreg canevasul feroviar.

In ceea ce priveste principalele axe feroviare sunt convergente ortului Galati si divergente spre amrginile judetului si spre arii foarte importante si variate , sub aspect geografic si economic .Astfel incat printre cele mai importante axe feroviare se numara si liniile Bucuresti – Buzau – Galati , Barbos – Tecuci – Roman , Chtila – Pitesti ,inaugurate in 1872 insa si un alt ax important Ciceu (HR)- Ghimes – Adjudd –marasesti –Tecuci- Galati , reprezentand cea mai scurta legatura feroviara cu marele port fluvio maritim .Acest ax preia spre judetul Galati , fluxurile dinspre Bacau si Suceava astazi existand acest traseu doar cu schimabre de garnitura.

Magistrala feroviara Bucuresti Galati patrunde pe teritoriul judetului traveersand Siretul , dupa acre prin Barbosi se indreapta spre resedinta de judet . Acest fragment de magistrala cu trfic , complex , inlesneste nu numai legaturile cu judetele din sudul tarii , ci si legaturrile economice si de cooperare cu cel de-al doilea mare port fluvio amritim al Romaniei , Braila , situat doar la 31 km de Galati .In fara acstor segmente de magistrala ferovviara pericarpatica , eritoiul este strabatut si de liii de mare importanta pentrue conomia locala :Barlad- Foltesti- galati , Tecuci –Barbosi si Barbosi – Smardan . Linia Barlad –Galati traverseaza cumpana de ape dintrre bazinele Siretului si Prutului , avand la gara talasmani , altitudinea de 187 m . Frecvent cu jutoul acestor curse feroviare se transportau produse agroalimentaree , printre care creale , fructe , vite , peste , dar si in acelasi timp si produse industriaale .

In ceea ce priveste linia Tecuci Barbosi care mergea de-a lungul vailr Barladului si Siretului , traficul caracteristic il constituiu doar marfurle industriale urmate de produsele agroalimentare , cereale legume , produse viticole si zootehnice .Ultima insa nu cea din umra linia Barbosi-Smardan , de pe valea Catusei , serveste mai ales nevoile Combinatului Siderurgic ”Arcelor Mittal”

Principalul nod feroviar este orasl Galati , cu o pozitie deosebit de favorabil , la tripla confluenta dintre Dunare , Siret si Prut . Acesa este inconjurat de o linie ferata continua , balta Catusa la vest si lacl Brates , pana la gura Prutului , la est . In aelasi timp pentru a face fata traficului in continua crestere si cerintelor contunui ale Combiantului Siderurgic e la Galati , pe lânga prelungirea caii ferate pana la Smardan , a mai fost dublat tunelul de acces in oras , cel e la Vadu Ungurului , care in perioade mai vechie ra un sat , acum face parte din cuprinsul municiului Gati , devenit un cartier al acstuia , intre vala Siretului si a Prutului si a fost contruit de asemenea un nou triaj , intre Barbosi si Sendreni , in dreptul baltii Malina .

Nodul feroviar Galati este unul in cele care prezinta o contructie originala , insa si complexa si in acelasi timp cu o insemnatate deosebita .

Un al doilea nod feroviar deosebit este reprezentat de Barbosi , situat ceva mai la nord de gura de varsare a Siretului care asigura imbinarea fluxului celor patru directii pe de o parte Braila si Galati , iar pe de alta parte Smardan si Tecuci .

Liniile Tecuci – Galati , Smardan –Barbosi si Barlad-Beresti Galati , sunt linii deacle ferata foaret reprezetative pentru Podisul Covurluiului ,in migratia diurna si saptamanala a fortei de munca necalificata sau cu calificare medie , pe de o paret spre cel mai mare centru industrial portuar insa si spre celelalte orase ale judetului Galati , spre Beresti sau Targu Bujor., si in acelasi timp a fortei de muna calificata dinspre Galati spre asearile urbane si ruale din judet .

Un alt tip de transport care determina un gradul de accesibilitate foarte mare este determinat de transporturile rutiere care se desfășoară pe o rețea de drumuri publice ce totalizează aproximativ 1500 km , din care aproximativ 390 km modernizați.

Podisul Covurluiului este cunoscut ca avand un foarte amre aport in ceea ce priveste turismul rutier de marfuri , fiind tranzitat de un numar din ce in ce mai mare de autovehicule , nu numai datorita faptului ca s-au dezvoltat din ce in ce mai mult legaturile economite cu celelalte zone ale tarii cat si cele intra si interjudetene .Un alt motiv pentru care este un teritoriu foarte tranzitat este faptul ca este o zona in care potentialul agricol este unul foarte dezvoltat , aceasta zona a Podisului Covurluiului asigurand transportul din si spre Dobrogea , Muntenia si Moldova. Printre cele mai importante rute , existente pe teritoriul Podisului se numara DN24D care face parte din (E581) facand legatura dintre Galati si Barlad , apoi o alta ruta importanta , fiind cea fcare face leatura dintre Tecuci si Galati DN25 , apoi DN 26 care leaga Galatiul de Murgeni si ultima insa nu cea din urma reprezentand ruta DN2B care face legatura intre Galati si restul tarii trecand prin localitatile Braila si Buzau.

Toate aceste rute , sunt intens utilizate , fiind in special destinate persoanelor care practica turismul de tranzit , facand naveta intre nordul si sudul judetului , in special fiind tinerii , pentru a veni la studiu in municipiul Galati .

Ultimul insa nu cel din urma tip de transport este cel transportul naval , insa are un rol foarte insemnat in dezvoltarea economica , sociala si cel mai important este rolul pe acre il are in dezvoltarea turismului . Podisul Covurluiului datorita asezarii sale , in aprorierea confluentei dintre cele 3 mari rauri Prutul Siretul si Dunarea , ele fiind folosite in vechile timpuri nu numai de bastinasi pentru transportul hranei , insa erau utilizate si de catre negustorii si flotele straine . exeplu fiind flota romană.

Acest tip de transport a adus o contributie considerabila intregii regiuni , atat prin comertul realizat pe Dunare , prin cresterea exporturilor , principalul element exportat fiind lemnul si materialele prelucrate din el . La sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului al XIX-lea incepe realizare contructiilor docurilor , a bazinelor interioare ,a cheiurilor si a silozurilor sub indrumarea arhitectului Anghel Saligny , figura emblematica a intregii regiuni .Pe tot parcursul secolului al XIX-lea exportul materialelor din lem este din ce in ce mai mare ceea ce duce la dezvoltarea economica a intregii regiuni.

Din punct de vedere al potentialului turistic , existat celor 3 mari tipuri de transporturi ,a atat cel rutier , feroviar , cat si cel maritim , aduce un plus in ceea ce priveste regiunea Podisului Covurluiului . Aflat in vecinatatea unor importante zone turistice , precum Vrancea si mai ales Delta Dunarii , acesta ii aduce un plus de atractivitate , fiind pe langa turismul de tranzit dinspre interiorul tarii spre Delta Dunarii sau invers ,dezvoltandu-se si celelalte ramuri ale turismului , atat cel cultural , religios sau istoric , existandintre acestea toate o interdependenta .

Insa in acelasi timp ceea ce mai contribuie la dezvolatarea turismului din aria studiata il reprezinta si punctele de trecere vamala , si portul cu trecerea bac spre judetul Tulcea.In ceea ce priveste punctele de trecere a frontierei pe teritoriul Podisului Covurlui exista 2 puncte de trecere a frontierei una fiind la Giurgiulesti cu Republica Moldova , avand toate cele 3 tipuri de transport permise , cel rutier, feroviar cat si fluvial , fiind utilizat in cele mai multe cazuri pentru tranzit .Cel de-al doilea punct vamal ,este cel de la Oancea , denumit Cahul , tot cu Republica Moldova , insa acesta este doar pentru transport rutier.

Portul fluvial , avand trecerea cu bacul , ca punct final fiind localitatea I.C. Bratianu de pe malul opus al Dunarii, fiind utilizat si acesta ca punct de tranzit , insa si ca obiectiv turistic , intrucat priveslistea pe care o da acest traseu ,este una care incanta ochiul , facand diferenta dintre orsul aglomerat si zona de pe malul opus cu verdeata si locuri nemodificate de mana omului.

Cap.IV.2 Infrastructura turistică

Cap V. Forme ale manifestarii turismului

Vechile urme ale civilizatii grecesti si posibile forme ale manifestarii turismului cultural si istoric, pot fi amintite ceramica si monedele grecesti descoperite la Galati , Barbosi si frumusita , iar la Galati se pare ca ar fi existat chiar o asezare greceasca .Aceste vestigii arheologice au permis reconstituirea unui ax al patrunderii civilizatiei si culturii materiale grecesti pe directia Histria – gura Siretului –Barbosi – Poiana (Tecuci) – Trotus – Oituz , ceea ce demonstreaza in acelasi timp intensitatea activitatilor materiale si spirituale ale autohtonilor . Epoca fierului a lasat numeroase urme materiale descoperite si cercetate in peste 15 localitati actuale , aratand mai ales in cea de-a doua perioada a sa , patrunderea unor influente ale civilizatii grecesti dinspre Dobrogea.

Viata romana a fost deosebit de intensa la acest triplex hidrografic , la nord de care , intre Siret si Prut pe aliniamentul Tulucesti –Traian exista un limes cu drum si paza militara . Castrul militar de la Barbosi si asezarea civila de pe vatra Galatilor de astazi intretineau legaturi comerciale cu Moesia Inferior si cu Grecia si Asia Mica pe dunare si Pontul Euxin.

Castrul roman de la Barbosi era sediul unor garnizoane ce apartineau Legiunii I Italica , a V-a Macedonica , gazduind si doua unitati auxiliare . Acest castru era servit dde asezarea civica de la Galati di de satul , sau cum era denumit in acea perioada , ”vicus” cu imprejurimile sale ,Șendreni .

V.1 TURISM CULTURAL

V.2 TURISMUL DE AVENTURĂ

V.3 TURISMUL RELIGIOS

V.4 TURISMUL ȘTIINȚIFIC

La cativa kilometri de orasul Galati, se afla rezervatia paleontologica de la Barbosi(Tirighina), cu o suprafata de circa 1 ha , cuprinzand fosile de moluste din faza

Euxinului vechi care a avut loc cu aproximativ 400 000 ani in urma , dovedind astfel o transgresiune a apelor Marii Negre .

De asemenea nu departe de Galati si anume la nord de acesta , dar pe valea Prutului , pe teritoriul comunei Tulucesti, in locul denumit Rapa Balaia se afla cea de-a doua rezervatie paleontologica , in cariera de nisip aflandu-se fosile , caracteristice villafranchianului , perioada de inceput a cuaternarului .(+poza)

In partea de rasarit a judetului , pe teritoriul comunei Baneasa , la aproximativ 70km de Galati , intre localitatile Baneasa si Roscani , se afla Padurea Breana , in care pe langa padurea in sine este ocrotit si bujorul salbatic – Paeonia romanica , pe seama caruia s-au format legende si o mare serbare populara care are loc , in fiecare an , in luna iunie .Exista o legenda conforma careia bujorii ar fi aparut din sangele moldovenilor cazuti in lupta de la Roscani , de la 1574, cand armata lui Ioan Voda cel Viteaz a fost invinsa de turci , datorita lipsei de apa.