. Forme de Finantare a Intreprinderilor Mici Si Mijlocii In Romania
Introducere
Practica finanțǎrilor pentru întreprinderi, în România, a “renascut” dupǎ anul 1989, datoritǎ situației dificile in care se aflau firmele romanesti la acel moment si ale caror nevoi de finantare a capitalului circulant, in special, depǎșeau resursele proprii ale acestora.
În prezent, autoritǎțile statului sunt preocupate din ce in ce mai mult de supravegherea evoluției globale a creditelor pentru a asigura o evoluție favorabilǎ a economiei naționale și sǎnǎtatea financiarǎ a bǎncilor.
Dezvoltarea economiilor stabile a crescut independența financiarǎ a bǎncilor fațǎ de autoritǎțile tutelare, intensitatea concurenței dintre bǎncile românești sau strǎine a provocat o creștere din ce in ce mai mare a necesitǎților întreprinderii, pe mǎsurǎ ce se dezvoltǎ practica planurilor de finanțare pe termen.
Apariția unor noi mijloace de finanțare, cum sunt certificatele de trezorerie, expresie a neintermedierii bancare care permite creditorilor sǎ acorde credite pe o duratǎ mergând de la zece zile la câțiva ani, se sprijinǎ pe notorietatea semnǎturii imprumutului și nu pe utilizarea fondurilor împrumutate.
Ce diferențe sunt în prezent între “un descoperit” (overdraft), o facilitate de casǎ, un credit de trezorerie sau un credit de însoțire (releu)? Formulǎri comparabile cu ceea ce sunt câteodatǎ, pentru constructorii de automobile, caroseriile diferite pe același motor! Trebuie însǎ sǎ recunoaștem ca totuși creditul pe obiect este încǎ frecvent practicat de întreprinderile mici și mijlocii. Este mai puțin exigent în planul împrumutului. O evoluție prea brutalǎ poate fi defavorabilǎ.
În prezent, se remarcǎ o creștere a ponderii creditului neguvernamental, respectiv a creditului pe termen scurt în totalul creditelor acordate de bǎncile din România agenților economici. Creșterea creditului neguvernamental s-a realizat îndeosebi pe seama sporirii creditelor bancare pe termen scurt în lei și valutǎ, credite utilizate în activitǎți economice de producție, import și servicii, ca urmare a lipsei lichiditǎților agenților economici.
Concomitent cu creșterea ponderii creditelor pe termen scurt în lei și valutǎ în total credite neguvernamentale, s-a înregistrat o diminuare a ponderii creditelor pe termen mediu și lung în lei și valutǎ.
Creditul pe termen scurt este cel pe care îl obține o întreprindere de la o bancǎ atunci când activul circulant din bilanț nu este finanțat integral prin încasǎrile de la furnizori și de la diverși creditori și când aceastǎ insuficiențǎ nu este acoperitǎ de fondul de rulment.
Dacǎ nevoia de fond de rulment este inferioarǎ fondului de rulment, întreprinderea va avea posibilitatea sǎ se finanțeze farǎ a recurge la creditul bancar; dacǎ fondul de rulment este insuficient pentru a acoperi nevoile sale de fond de rulment, întreprinderea va trebui sa recurgǎ la creditul bancar.
Acest credit poate lua diferite forme în gama creditelor de exploatare, dar el corespunde întotdeauna acestei nevoi.
În funcție de faptul cǎ o bransǎ profesionalǎ are nevoie de fond de rulment mare sau mic, imperativele structurii finaciare și ale fondului de rulment sunt diferite și nevoile de credit sunt variabile.
Se poate ca prin modul de gestionare sǎ fie influențate nevoile de fonduri: se poate accelera rotația stocurilor, se poate cauta o recuperare mai rapidǎ a creanțelor sale nemobilizate, sau se poate incerca obținerea prelungirii creditului furnizorilor, putǎndu-se încerca majorarea finanțǎrii prin aconturi primite de la clientelǎ; cu toate acestea, existǎ unele imperative care țin de activitatea insǎși. Ele fac sǎ se nascǎ în unele cazuri importante nevoi de credite pe termen scurt, în timp ce în altele, nevoile de fonduri sunt mai mici.
CAP I – Considerații teoretice cu privire la finanțarea IMM – urilor în România
Noțiuni generale caracteristice IMM – urilor
Peter Drunker spuneaă „micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creșterii economice”. Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naționale.
Noțiunea și rolul întreprinderilor mici și mijlocii în economia de piață
Programele prezentate se adresează întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Conform definiției Comisiei Europene sunt considerate IMM-uri toate întreprinderile:
cu mai puțin de 250 de angajați;
cu o cifră de afaceri anuala de max. 40 milioane de EURO sau cu valoarea bilanțului anual de max. 27 milioane de EURO;
cu nu mai mult de 25% din capital sau părțile sociale în posesia uneia sau mai multor întreprinderi mari.
Importanța întreprinderilor mici si mijlocii (IMM) la dezvoltarea economică generală este deja binecunoscută; IMM-urile nu sunt numai promotorii creșterii economice și ai ocupării, ci constituie motorul pentru progres si inovație. Acest lucru este valabil atât pentru economia României cât și pentru economia generală a statelor vestice. De asemenea, este cunoscut faptul că accesul limitat la credite și capital constituie tocmai pentru IMM-uri un obstacol pentru dezvoltarea economică. Îmbunatățirea accesului IMM-urilor la posibilitățile de finanțare reprezintă una dintre problemele principale ale strategiei economiei românești în acest sector.
Donatorii internaționali și instituțiile finanțatoare încearcă să rezolve această problemă prin diferite oferte de finanțare. Printre acestea se numără, în primul rând, înființarea de linii de creditare speciale la bănci comerciale românesti, cu care se refinanțează programe de creditare pentru IMM-uri, programe de creditare co-finanțate parțial prin bănci partenere. Pe lângă acestea, cu ajutorul instituțiilor locale s-au înființat linii speciale de creditare directă pentru credite mici. În afară de acestea, există programe sectoriale și regionale care acordă granturi nerambursabile.
Constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii sunt sprijinite de stat, care le asigură un sistem de avantaje si facilități:
servicii de informare, asistentă si consultantă, asigurate gratuit sau cu reduceri de tarife, în scopul desfașurării și dezvoltării activității lor, de către Guvern și autoritățile administrației publice locale. Sprijinul se concretizează prin: subvenții, sprijin financiar direct, constituirea și funcționarea unei rețele naționale de centre destinate asigurării serviciilor, participarea la finanțarea asistenței în limita resurselor alocate anual prin legea bugetului;
programe de dezvoltare regională, pregătite si aplicate de Guvern în colaborare cu autoritățile administrației publice locale. Programele au drept scop restructurarea economică și ocuparea forței de muncă. În cadrul acestor programe, întreprinderile mici și mijlocii pot beneficia de facilități care constau în : pregătirea forței de muncă; acordarea de terenuri si spații de producție; alocații pentru investițiile de pornire, dezvoltare si modernizare care creează noi locuri de muncă, asigură protecția mediului înconjurator, stimulează valorificarea resurselor locale;
pregătirea profesională a întreprinzatorilor particulari, managerilor si angajaților întreprinderilor mici și mijlocii. Sumele necesare finanțării integrale sau parțiale a programelor de pregatire profesională se asigură de Guvern si autoritățile administrației publice locale. Programele de pregătire se realizează prin intermediul: instituțiilor de învătământ de stat și particulare; organizațiilor și centrelor de asistență, consultanță si cercetare, care au drept scop sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici si mijlocii;
cercetarea stiințifică și inovația tehnologică. Activitatea de cercetare si inovație tehnologică desfașurată de întreprinderile mici și mijlocii este sprijinită de Guvern prin: includerea unui capitol distinct prinvind activitatea de cercetare-dezvoltare desfașurată de întreprinderile mici și mijlocii în programul național finanțat de bugetul de stat; contractarea tematicii solicitate de întreprinderile mici și mijlocii de către institutele de cercetare științifică și dezvoltare și cuprinderea acesteia în programe de colaborare, indiferent de sursa de finanțare; asigurarea colaborării cu institutele de cercetare stiințifică în vederea realizării unor contracte de cercetare-dezvoltare; stimularea întreprinderilor mari în subcontractarea unor astfel de lucrări cu întreprinderile mici și mijlocii; facilitatea accesului la informații tehnologice de specialitate;
accesul la resurse, aprovizionare, achiziții publice și subcontractare. Întreprinderile mici și mijlocii au acces nediscriminatoriu la resursele de materii prime, materiale și combustibil, energie, la aprovizionarea cu utilaje, echipamente, piese de schimb și servicii furnizate de regiile autonome și societățile comerciale, la achizițiile de bunuri și investiții publice. Guvernul sprijină subcontractarea de către întreprinderile mici și mijlocii a fabricației de componente de bunuri și furnizări de servicii, prin elaborarea unei metodologii specifice privind activitățile de subcontractare;
promovarea exporturilor. Pentru încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii să dezvolte activitatea de export, Guvernul asigură sprijinul necesar prin: facilitarea accesului la informațiile privind piețele externe și comerțul internațional; organizarea și finanțarea unor acțiuni specifice de promovare; asigurarea accesului la resurse pentru întreprinderile mici și mijlocii orientate către export;
Facilități economico-financiare acordate întreprinderilor mici și mijlocii. Întreprinderile mici și mijlocii pot fi sprijinite prin utilizarea de instrumente economico-financiare astfel:
– alocații pentru achiziționarea de spații de producție, utilaje și echipamente și pentru procurarea de tehnologii destinate procesului de producție;
– aplicarea unui sistem avantajos pentru dobândirea și utilizarea activelor nefolosite sau devenite disponibile prin restructurare, aparținând societăților comerciale cu capital de stat;
– accesul cu prioritate la liniile de credit asigurate prin intermediul instituțiilor financiar-bancare internaționale și la liniile de credit guvernamentale;
– aplicarea unor sisteme de finanțare tip leasing în condiții avantajoase;
– garantarea creditelor contractate.
Formele intreprinderilor mici si mijlocii
Societatea comerciala este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva. Orice societate comerciala trebuie sa aiba un obiect licit, sa fie contractata spre folosul comun al partilor, iar fiecare membru al ei trebuie sa puna in comun bani, ale lucrari sau munca sa.
Societatile comerciale sunt persoane juridice cu patrimoniu inregistrabil (subiecte de contabilitate), care au ca obiect unul sau mai multe acte de comert.
In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele juridice se pot asocia si constitui intr-una din urmatoarele forme de societati comerciale: societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate in comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu raspundere limitata.
Societate in nume colectiv este formata din 2 sau mai multi asociat. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Unele societati comerciale, facand acte de comert, ajung sa raspunda pentru obligatiile sociale nu numai cu averea sociala, ci si cu cea a asociatilor (societarilor) sai. Societatile comerciale raspund mai intai cu patrimoniul social. Potrivit acestei reguli, creditorii societatii in nume colectiv se despagubesc in primul rand din patrimoniul societatii si numai atunci cand activul acesteia nu acopera obligatiile sociale se recurge, in subsidiar, la avutul societarilor. Acest recurs provine din natura societatii in nume colectiv, in cadrul careia asociatii ei sunt raspunzatori nelimitat si solidar de obligatiile sociale nesatisfacute de catre societatea lor in nume colectiv.
Referitor la garantarea obligatiilor tiuni, societate pe actiuni si societate cu raspundere limitata.
Societate in nume colectiv este formata din 2 sau mai multi asociat. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Unele societati comerciale, facand acte de comert, ajung sa raspunda pentru obligatiile sociale nu numai cu averea sociala, ci si cu cea a asociatilor (societarilor) sai. Societatile comerciale raspund mai intai cu patrimoniul social. Potrivit acestei reguli, creditorii societatii in nume colectiv se despagubesc in primul rand din patrimoniul societatii si numai atunci cand activul acesteia nu acopera obligatiile sociale se recurge, in subsidiar, la avutul societarilor. Acest recurs provine din natura societatii in nume colectiv, in cadrul careia asociatii ei sunt raspunzatori nelimitat si solidar de obligatiile sociale nesatisfacute de catre societatea lor in nume colectiv.
Referitor la garantarea obligatiilor sociale cu patrimoniul social trebuie sa se aiba in vedere ca patrimoniul social poate fi compus atat din drepturi, cat si din obligatiuni. Ca atare, dupa aceasta forma de garantare nu patrimoniul social in intregime este la dispozitia creditorilor sociali, ci numai partea activului patrimoniului, iar in caz de neajungere se recurge la activul asociatiilor .
Aporturile la constituirea societatii in nume colectiv: .
In numerar;
In natura, care se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare;
In creante liberate. Asociatul care depune ca aport una sau mai multe creante nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse. Daca plata nu se poate obtine prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, in afara de daune, raspunde de suma datorata, cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor.
Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Asociatii in societatea in nume colectiv se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a activului social, ramanand, totodata, obligati sa participe la pierderi.
Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru executarea drepturilor decurgand din acest aport.
Societatea in comandita simpla are in componenta sa doua categorii diferite de asociati: comanditati si comanditari.
Comandita este contractul de asociere in care una din parti (comanditatul) raspunde nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii fata de creditori, iar cealalta parte (comanditarul) raspunde numai pana la concurenta aportului sau (in limitele capitalului investit de el).
Comanditat este asociatul care raspunde pentru angajamentele societatii in comandita, nelimitat, respectiv cu toata averea lui prezenta si viitoare si in mod solidar cu ceilalti comanditati.
Comanditar este asociatul a carui raspundere se limiteaza la capitalul depus intr-o societate in comandita simpla si care are dreptul de a beneficia de o parte din profitul realizat de societatea respectiva.
Societatea in comandita simpla este acea forma de societate in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, iar comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului lor. Deci, pentru aceasta societate nu este vorba de raspundere cu patrimoniul integral al societatii, ci numai cu ceea ce se poate raspunde, adica numai cu activul acelui patrimoniu mai intai si apoi se poate recurge la comanditati, care pot sa fie unul sau mai multi, datori sa multumeasca creditorii sociali.
Aporturile la constituirea societatii in comandita simpla pot fi: in numerar, in natura, in creante. Asociatii comanditati se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, care nu pot constitui, insa, aport la formarea sau majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la impartireabeneficiilor si a activului social, ramanand, totodata, obligati sa participe la pierderi.
Societatea in comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor. Societatea in comandita pe actiuni se aseamana cu societatea pe actiuni prin faptul ca patrimoniul este divizat pe actiuni. Se deosebeste insa de societatea pe actiuni prin existenta a doua categorii de asociati – comanditati si comanditari, fiecare avand raspunderi diferite.
Capitalul societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 2.500 lei RON.
Aporturile la constituirea societatii in comandita pe actiuni pot fi in numerar si in natura. Aporturile in creante nu sunt admise. Asociatii comanditati se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. In schimbul acestui raport, asociatii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a activului social. De asemenea, sunt obligati sa participe la pierderi.
Societatea pe actiuni se caracterizeaza prin existenta unei singure categorii de asociati si divizarea capitalului social in parti denumite actiuni. Obligatiile sociale sunt garantate u patrimoniul social, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor. Deci, raspunderea patrimoniala a actionarilor pentru obligatiile sociale este limitata la valoarea actiunilor pe care le detin.
Aporturile pentru constituirea societatii pe actiuni pot fi in numerar si in natura. Aporturile in creante nu sunt admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica. Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
Capitalul societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 250 lei RON, iar numarul actionarilor mai mic de 5.
Societatea cu raspundere limitata imprumuta caracteristici atat de la societatile de personal – au o singura categorie de asociati, iar constituirea se face in considerarea increderii reciproce, cat si de la cele de capitaluri – asociatii raspund in limitele capitalului social alcatuit din parti sociale.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si atunci cand un debitor nu-si poate continua activitatea exploatarii lui industriale, iar creditorii lui nu socotesc oportuna lichidarea grabita si in consecinta se asociaza intre ei, in calitate de creditori ai debitorului comun, pentru a duce la bun sfarsit fie exploatarea, fie lichidarea lenta, operatiuni profitabile ambelor parti, atat creditorilor, cat si debitorului lor.
Alte motive de asociere provizorie cu raspundere limitata pot fi pentru cesiunea unei creante, exploatarea proprie, prospectiuni, exploatari, cumpararea si vanzarea unui fond de comert,etc.
In societatea cu raspundere limitata, numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei RON si se divide in parti sociale egale care nu pot fi mai mici de 10 lei RON.
Aporturile pentru constituirea societatii cu raspundere limitata pot fi: in numerar si in natura. Aporturile in creante nu sunt admise la aceste societati. Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
In cazul in care, intr-o societate cu raspundere limitata, partile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, in calitate de ASOCIAT UNIC, are drepturile si obligatiile ce revin adunarii generale a asociatilor. Daca asociatul unic este administrator, lui ii revin si obligatiile pentru aceasta calitate.
In societatea care se infiinteaza de catre un asociat unic, valoarea aportului in natura se stabileste pe baza unei expertize de specialitate.
O persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana. In caz de incalcare a acestor restrictii, Ministerul Finantelor cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a unei societati astfel constituita. Pot cere dizolvarea societatii constituite cu incalcarea prevederilor legii si Camera de comert si industrie teritoriala sau oricare persoana interesata, pe baza hotararii de dizolvarea se trece la lichidare.
Regiuni si sectoare vizate în principal
În functie de scopul propus și intermediarii implicați în finanțare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni și sectoare economice. După delimitarea sectoarelor economice există anumite activități exceptate de la finanțare. Printre acestea se număra domeniul bancar, asigurările și alte servicii financiare sau alte branșe, cum ar fi industria de armament, alcool și tabac, cazinourile sau activitățile care pun în pericol "morala" sau mediul înconjurator.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt în creștere fapt ce duce la soluționarea unor probleme cum ar fi șomajul și valorificarea unor resurse locale. În condițiile autonomiei și a liberei inițiative crește aportul întreprinderilor mici și mijlocii la producția bunurilor de consum de serie mică și mijlocie. Industria mică contribuie tot mai mult la acoperirea necesităților cu materiale de construcții, materii prime, unele ansamble si subansamble, piese de schimb în cadrul unor cooperări în continuă extindere și diversificare cu industria mare.
Întreprinderile de industrie mică desfașoară o gama largă de activități:
valorifică o parte din deșeurile rezultate din procesul de producție din combinatele și întreprinderile mari;
execută o gamă largă de servicii, accentul punându-se pe diversificarea prestațiilor de serviciu la domiciliu;
desfășoară activități pentru asimilarea, diversificarea și reproiectarea producției precum și pentru cunoașterea cerințelor și preferințelor populației în vederea satisfacerii în condiții din ce în ce mai bune;
au posibilitatea asimilării de noi produse;
sporesc producția și volumul serviciilor și asigură cresterea productivității muncii;
diversifică producția de bunuri de consum contribuind la completarea fondului de marfă pentru aprovizionarea populației;
Structura tipurilor de proprietate
Pe lânga susamintita independentă de întreprinderile mari, mai sunt puse adeseori condiții asupra raportului între forma de proprietate privată/ de stat și română/ străină. În primul caz este vorba de cel puțin 51% capital sau drept de vot privat pentru solicitarea unei finanțări iar în cel de-al doilea caz sunt posibile mai multe variante. În programele prezentate se considerță ca limita inferioară absolută pentru societățile mixte cu capital strain un aport de cel puțin 20% capital românesc.
Atestarea juridică
La solicitarea unei finanțări mai trebuiesc documentate existenta juridică a întreprinderii, înregistrarea la autoritățile de stat, și după, caz autorizațiile de funcționare sau desfacere. Aceste documente sunt, de exemplu:
statutul și setul complet de documente ale firmei în care sunt precizate numele, sediul, domeniul de activitate, forma juridică, capitalul social, conducătorul firmei etc.
dovada înregistrării la registrul comerțului
dovada înregistrării la administrația financiară
licențe, patente, autorizația de la protecția mediului și altele
Criterii economice
Alături de criteriile generale și mai ales administrative, decizia pentru acordarea unui credit depinde în primul rând de evaluarea economică a firmei solicitantante ca și de obiectul investiției. Aceste condiții sunt valabile într-o formă asemanătoare și în luarea unei decizii asupra acordării unor sume (nerambursabile).
Aspectele legate de verificarea unei întreprinderi la acordarea unui credit ar fi de exemplu:
rating: Solicitantul creditului a avut deja probleme cu plațile, are obligații sau datorii externe? Care a fost politica sa de plăți în trecut?
domeniul afacerilor: dacă solicitantul creditului se află în domeniul unor afaceri cu șanse de viitor sau dacă întreprinderea se află în restructurări, care i-ar influența negativ activitatea.
structura capitalului: dacă este asigurată valoarea sumei solicitate de valoarea capitalului social existent. Care este valoarea utilajelor și prin ele capacitatea de adaptare la fluctuațiile de personal conjuncturale.
existența firmei și experiența managerială: de cât timp se află firma (cu succes) în domeniul de activitate actual? Dispune managementul de suficiente cunostiințe de piață și profesionale?
Aspectele legate de obiectul investiției solicitate cuprind, de exemplu:
economicitate/ rentabilitate: se așteaptă ca investiția să aducă un câștig corespunzator? Care este perioada de amortizare a finanțării proiectului?
durabilitate: este asigurată continuitatea proiectului și după încetarea finanțării externe? Sunt suficiente resursele pentru exploatarea profitabilă de medie și lungă durată?
aspecte economice de ansamblu (mai ales în cazul programelor de promovare): în ce masură contribuie proiectul la crearea de noi locuri de muncă si venituri? Care sunt efectele previzibile asupra mediului înconjurator?
Întrebarea capitală pentru instituția creditoare în cazul acordării unui împrumut este urmatoarea: Poate asigura întreprinderea finanțată, fără dificultăți majore, rambursarea creditului din capacitatea sa financiară și afacerile curente?, și: Pune solicitantul un volum acceptabil de garanții la dispoziție pentru acoperirea riscurilor?
Pentru clarificarea problematicii susamintite sunt necesare adeseori următoarele rapoarte și documente:
Bilanțurile anuale și cele intermediare, care oferă informații asupra structurii de capital, valoarea bunurilor realizate, evolutia financiară, etc.
Calculul profiturilor și pierderilor pentru întelegerea structurii rezultatelor producției, a cheltuielilor precum și a factorilor de influență.
Planul afacerii ca bază a investiției planificate și a derulării afacerii.
Studiul de fezabilitate pentru evaluarea economică și tehnică a posibilităților de realizare a proiectului.
Analiza de cash-flow pentru verificarea fluxului de încasări și cheltuieli legate de investiție pe o anumita perioadă de timp.
Independent de bilanțul prezentat, solicitantul trebuie să posede o viziune clară asupra felului și volumului investiției planificate, a consecințelor care rezultă din aceasta (folosirea resurselor financiare și personale, perspectiva pe care o are întreaga afacere) ca și asupra unui concept de rambursare la timp a creditului.
Forme de finanțare specifice
1. FINANTARE PRIN FONDURI NERAMBURSABILE
Finanțarea prin programul PHARE
1.1.1. Introducere
PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Ecomony) este un program de asistență tehnică și financiară, elaborat în 1989, pentru primele două țări care renunțaseră la comunism și economia centralizată. Pe măsură ce alte state din centrul și estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program, astfel încît PHARE a ajuns să numere 13 țări partenere în 1996. Începând cu anul 2000, PHARE a devenit, alături de programele ISPA și SAPARD, unul din cele trei instrumente de pre-aderare.Odată cu lansarea celorlalte două instrumente de pre-aderare, programul PHARE a fost regândit spre susținerea țărilor candidate în eforturile lor de adoptare a acquis-ului comunitar (legislația Uniunii Europene și instituțiile însărcinate cu aplicarea și urmărirea respectării ei). Astfel, programul PHARE a fost orientat către consolidarea instituțională și susținerea investițiilor, având ca scop întărirea instituțiilor democratice, a administrației publice și a organizațiilor care au responsabilitatea implementării efective și eficiente a legislației comunitare.
1.1.2. Rolul programului PHARE
PHARE sprijină două țări candidate (Bulgaria și România) în efortul acestora de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pentru fiecare țară candidată a fost realizat un Parteneriat pentru Aderare (PA). Acesta stabilește domeniile prioritare în care țara respectivă trebuie să facă progrese în vederea pregătirii pentru aderare. Descrie de asemenea modalitățile în care PHARE va sprijini astfel de pregătiri de aderare. Parteneriatele pentru Aderare furnizează deci un cadru unic pentru programarea priorităților fiecărei țări candidate, precum și a mijloacelor financiare disponibile pentru implementarea acestor priorități. Fiecare Parteneriat pentru Aderare este completat de un Program Național pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA). Acest program oferă detalii despre proiectele țării respective în vederea atingerii priorităților stabilite în Parteneriatul pentru Aderare, împreună cu finanțarea pentru fiecare dintre domeniile de activitate propuse. Pentru a ajuta țările candidate să se pregătească pentru aderarea la Uniunea Europeană, prin programul PHARE sunt sprijinite activitățile din două domenii-cheie: dezvoltarea instituțională și sprijinirea investițiilor.
Dezvoltare institutionalã
Întărirea capacității instituționale și administrative a țărilor candidate este o cerință cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii Europene, când se vor afla în situația de a adopta, implementa și urmări respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituționale este să ajute țările candidate în punerea bazelor instituționale necesare aderării. Sprijinul pentru dezvoltarea instituțională reprezintă aproximativ 30% din bugetul PHARE în țările candidate. Dezvoltarea instituțională nu este legată numai de apropierea legislației țării candidate de cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, a
modul în care legislația este pusă în practică și respectată. Aceasta implică pregătirea și echiparea unui număr mare de funcționari publici, oficiali și experți, de la judecători și inspectori financiari până la inspectori de protecția mediului și statisticieni. Un instrument de o importanță crucială al dezvoltării instituționale este înfrățirea instituțională (twinning), care implică detașarea unor funcționari publici ai Uniunii Europene în țările candidate. Înfrățirea instituțională începe cu detașarea oficialilor Statelor Membre, cunoscuți sub numele de Consilieri de pre-aderare. În multe domenii cheie, oficialii statelor membre sunt singura sursă de expertiză necesară. În alte cazuri, pentru a îndeplini obiectivele înfrățirii instituționale, trebuie combinate o varietate de resurse, incluzând expertiza pe termen scurt, formarea profesională și furnizarea de servicii. Proiectele de înfrățire instituțională sunt realizate de administrațiile publice sau organisme mandatate de acestea și nu fac obiectul procedurilor de licitație comercială. Dezvoltarea instituțională se pune în practică nu numai prin înfrățirea instituțională, ci și prin intermediul contractelor de servicii obținute pe piața de consultanță. Alături de înfrățirea instituțională, alte două mecanisme importante de consolidare instituțională sunt:
Furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului prin TAIEX
Reforma administrației publice și a organismelor de reglementare prin programul SIGMA
Sprijin pentru investiții
Adoptarea acquis-ului comunitar înseamnă că țările candidate vor trebui să-și adapteze infrastructura și întreprinderile pentru a atinge standardele Uniunii Europene, ceea ce va necesita o investiție considerabilă. Sprijinul investițional reprezintă aproximativ 70% din bugetul PHARE în țările candidate. Sprijinul instituțional se concentrează pe patru domenii-cheie.
Investiții mari
Întrucât Uniunea Europeană nu poate furniza, prin programul PHARE, decât o mică parte in necesarul finanțării pentru investiții de mare anvergură, asistența se concentrează pe rolul catalizator pe care programul îl poate juca în mobilizarea co-finanțării împreună cu țările partenere și instituțiile financiare internaționale (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, Banca Mondială).
Investiții în norme UE
În al doilea rând, sprijinul este orientat către aplicarea normelor comunitare în domenii cum ar fi: concurența, energia (inclusiv siguranța în domeniul energiei nucleare), legislația socială și cea a muncii, normele veterinare și fito-sanitare, legislația produselor industriale, protecția consumatorilor, comerțul, justiția și afacerile interne.
Dezvoltare regională
În al treilea rând, țările candidate primesc sprijin pentru implementarea politicilor care le vor permite să beneficieze de Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Sprijinirea Întreprinderilor Mici și Mijlocii Acționând prin co-finanțare cu instituțiile financiare internaționale, bănci și alte surse comerciale, noile facilități pentru întreprinderi mici și mijlocii furnizează acestora capital, împrumuturi și garanții. Fondurile PHARE sunt folosite pentru contracte de lucrări și de furnizare de bunuri, care sunt publicate în Jurnalul Oficial și pentru contracte mixte sau de asistență tehnică, care sunt anunțate pe Internet.
1.1.3. Implementarea programelor PHARE
Programul PHARE este implementat în cadrul sistemului de implementare descentralizată (SID). În esență, sistemul implică transferal responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților din țările partenere, sub supravegherea Comisiei Europene.
Prin acest sistem, responsabilitatea pentru implementarea programelor PHARE este transferată de la sediul din Bruxelles al Comisiei către Delegațiile sale din țările partenere. Ca urmare, potențialii contractanți trebuie să se orienteze acum către Delegația, Agențiile de Implementare și Oficiul Central de Plăți și Contractare din țara candidată respectivă.
Implementarea programelor în tãrile candidate
Cu toate că autoritățile din țările partenere sunt responsabile pentru procesele de licitație și contractare, Comisia rămâne în ultimă instanță responsabilă pentru utilizarea corectă a fondurilor. Pentru a pregăti țările candidate pentru sarcina de administrare a fondurilor Uniunii Europene, se urmărește construirea unei relații între Comisie și țările candidate în care responsabilitatea este împărțită, similar cu relația care există în țările membre pentru implementarea Fondurilor Structurale.Implementarea programelor va fi deci astfel orientată încât să încurajeze implicarea instituțiilor care după aderare vor fi responsabile cu implementarea Fondurilor Structurale. În același timp, în concordanță cu Regulamentul Financiar al Comunității Europene, Comisia rămâne în cele din urmă responsabilă de utilizarea fondurilor.
Structuri-cheie
În scopul implementării programului PHARE, în fiecare țară candidată au fost create următoarele structuri:
Fondul Național (FN), care va administra fondurile alocate țării. Apariția FN, în cadrul Ministerului Finanțelor, sub responsabilitatea Oficialului Național cu Autorizarea (NAO) a fost gîndită pentru a contribui la creșterea transparenței utilizării fondurilor, pentru a reduce numărul structurilor paralele însărcinate cu managementul financiar, pentru evitarea dispersării fondurilor și pentru întărirea rolului de coordonator al țării candidate în utilizarea fondurilor PHARE alocate acesteia.
Un număr redus de Agenții de Implementare, conduse de un Oficial cu Autorizarea Programului (PAO), a căror înființare este autorizată de NAO și care răspund de implementarea programului. Programele PHARE specifice perioadei de pre-aderare, în general proiecte multi-sectoriale, vor fi implementate în principal de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (OCPC). OPCP este responsabil pentru organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților, în timp ce planificarea asistenței, monitorizarea implementării și alte aspecte tehnice legate de implementarea proiectelor finanțate din fonduri PHARE rămân în atribuția ministerelor/instituțiilor direct beneficiare ale asistenței.
Apariția Agențiilor de Implementare este însoțită de un program de desființare a Unităților de Administrare a Programelor (Programme Management Units – PMU) din interiorul ministerelor sau atașate acestora prin închiderea sau includerea PMU în unitățile cu rol tehnic în implementarea programului. Atribuțiile PMU-urilor sunt preluate de către Agențiile de Implementare. Aceste modificări vor spori gradul de absorbție a fondurilor comunitare, vor mări eficiența utilizării fondurilor prin stabilirea unui sistem de control eficace, compatibil cu reglementările comunitare și vor contribui la pregătirea țării candidate în vederea aderării, prin îmbunătățirea managementului fondurilor publice și prin asimilarea procedurilor de utilizare a Fondurilor Structurale.
În România OPCP a fost înființat prin HG 865/1997 și funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor din anul 1998. Atribuțiile OPCP au fost statuate În Memorandumul de Înțelegere semnat de Comisia Europeană și Guvernul României la 16.07.1998. Astfel, OPCP este responsabil pentru aspectele procedurale și administrative privind bugetul proiectelor, organizarea și supervizarea licitațiilor, încheierea și administrarea contractelor, executarea plăților, raportarea financiară, legate de achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări în cadrul programelor PHARE. OPCP execută managementul financiar și administrativ al proiectelor cu asigurarea respectării regulilor, reglementărilor și procedurilor de achiziții descrise în Manualul Sistemului de Implementare Descentralizat (Manualul SID), iar pentru proiectele lansate după 1 ianuarie 2001, conform Ghidului Practic pentru proceduri contractuale (care înlocuiește manualul SID). În exercitarea atribuțiilor sale, OPCP colaborează cu ministerele/instituțiile beneficiare ale asistenței comunitare, denumite Autorități de Implementare, care poartă toată responsabilitatea pentru partea tehnică a implementării proiectelor, inclusiv planificarea asistenței și monitorizarea implementării. OPCP încheie cu Fondul Național Acorduri de Finanțare, care să asigure finanțarea proiectelor gestionate și ține evidența strictă a sumelor transferate de la FN și a celor plătite în beneficial fiecărui program și proiect.
Actori-cheie
Coordonatorul Național al Asistenței (NAC) este responsabil cu asigurarea unei legături strânse între procesul de aderare și utilizarea fondurilor PHARE. Este de asemenea responsabil cu programarea PHARE, de la pregătire până la coordonarea memorandumurilor financiare anuale, în colaborare cu Oficialul Național cu Autorizarea (NAO) și ministerele în cauză și în acord cu Comisia Europeană. Oficialul Național cu Autorizarea este numit de guvernul partener în fiecare țară. NAO conduce Fondul Național și are responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El este responsabil pentru numirea unui Oficial cu Autorizarea Programului (PAO) care să conducă fiecare agenție de implementare (AI), consultându-se cu NAC. PAO este responsabil pentru administrarea financiară a programului care trebuie implementat de către AI, mai ales referitor la licitații, contractare și procedurile de monitorizare. Comitetul Mixt de Monitorizare (CMM), este format din NAO, NAC și Comisia Europeană. Comitetul se întrunește o dată pe an și trece în revistă toate programele finanțate de PHARE. CMM analizează progresul programelor în sensul îndeplinirii condițiilor aderării și, dacă este necesar, recomandă schimbări de priorități sau realocarea fondurilor PHARE pentru a asigura îndeplinirea acestor condiții. Un sub-comitet de monitorizare, format din NAC, PAO de la fiecare AI și Comisia Europeană va trece în revistă în detaliu progresul fiecărui program, componentele și contractele acestuia. Acest subcomitet va raporta CMM și va pregăti un raport general asupra tuturor programelor înainte de întâlnirea anuală a CMM.
Programarea și selecția proiectelor
Sistemul de programare și selecție a proiectelor a fost modificat. Parteneriatele pentru Aderare furnizează noul cadru pentru programarea multianuală a fondurilor PHARE și deci înlocuiesc Programul Indicator Multi-anual și Programul Operațional de Țară. Un Memorandum de Finanțare unic pe țară identifică proiectele de finanțat, iar licitațiile pentru derularea acestor proiecte trebuie să fie pregătite pentru lansare imediat ce decizia de finanțare este luată.
Administrarea programului PHARE în cadrul Comisiei Europene
Unitatea PHARE din Direcția “Extindere” și Oficiul de cooperare EuropeAid sunt responsabile pentru programul PHARE în cadrul Comisiei Europene. Unitatea PHARE este responsabilă pentru programare, prezidează Comitetul de Conducere PHARE, care cuprinde reprezentanți ai statelor membre și este chemată să dea o opinie asupra tuturor programelor de finanțare PHARE. Programele sunt implementate de către țările partenere sub supravegherea Delegațiilor și a Oficiului EuropeAid. Ca urmare a unei descentralizări mărite a implementării programului în țările candidate, supravegherea Comisiei va fi exercitată din ce în ce mai mult în țara respectivă prin intermediul Delegațiilor. EuropeAid este responsabil de punerea în aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor
extern ale Comisiei Europene, finantate de la Bugetul comunitar și din Fondul European de Dezvoltare, cu excepția instrumentelor de preaderare (PHARE, ISPA, SAPARD), a activităților umanitare, a ajutorului macro-financiar a Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC) și a Facilității de Reacție Rapidă. EuropeAid realizează descentralizarea, către Delegatiile Comisiei, a ansamblului operațiilor ce pot fi gestionate mai eficient la nivelul acestora, precum și descentralizarea în direcția statelor beneficiare. Înființat la 1 ianuarie 2001, EuropeAid a preluat funcțiile fostului Serviciu Comun Relex (SCR), fiind responsabil pentru monitorizarea tuturor programelor PHARE
1.1.4. Ajutoare financiare nerambursabile (grants)
Ajutorul financiar nerambursabil este o plată de natură necomercială efectuată de autoritatea contractantă către un anume beneficiar specific, în vederea realizării unor obiective compatibile cu politicile Uniunii Europene. Ajutorul financiar nerambursabil se acordă în baza unui proiect propus de solicitant (potențialul beneficiar).
Licitații de proiecte la nivel internațional și național
Publicitate
Anunțurile de licitație de proiecte se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (pentru licitațiile la nivel internațional) și în țara beneficiară (pentru ambele tipuri de licitații). Anunțul precizează autoritatea contractantă, scopul licitației, termenul limită de depunere a proiectelor și adresa de unde poate fi obținut Pachetul Informativ.
Pachetul Informativ
Pachetul Informativ este alcătuit din Ghidul Solicitantului, Formularul de Solicitare de Fonduri (Cererea de Finanțare) și anexe. Ghidul conține informații asupra scopului licitației de proiecte, regulile privind eligibilitatea solicitanților, proiectelor și costurilor, precum și criteriile de evaluare. Ghidul mai conține și îndrumări de completare a cererii de finanțare, mențiuni cu privire la documentele ce trebuie anexate, informații asupra procesului de evaluare (calendarul evaluării), cât și condițiile contractuale aplicabile celor selectați pentru finanțare (condițiile speciale, condițiile generaleale contractului, procedurile de achiziții). În cazul licitației la nivel internațional, termenul limită de depunere a proiectelor este de 90 de zile de la data lansării licitației, iar în cazul licitației de proiecte la nivel național, termenul este de 60 de zile.
Cine evalueazã proiectele?
Proiectele sunt evaluate de un Comitet de evaluare numit de autoritatea contractantă. Având în vedere numărul mare de proiecte ce se primesc de obicei în cadrul acestui tip de licitație, pentru evaluarea în detaliu a proiectelor se pot folosi asesori care nu sunt membri ai Comitetului de evaluare. Asesorii pot fi funcționari publici sau experți externi. Concluziile asesorilor sunt folosite de către Comitetul de evaluare în luarea deciziilor.Atât membrii Comitetului de evaluare, cât și asesorii și eventualii observatori semnează declarații de imparțialitate și confidențialitate. Orice membru al comitetului, asesor sau observator care are un potențial conflict de interese în raport cu activitatea de evaluare trebuie să declare de îndată acest lucru și să renunțe la calitatea sa de participant la procesul de evaluare.
Ce se întâmplã în timpul evaluării ofertelor?
Procesul de evaluare cuprinde mai multe etape:
Depunerea și înregistrarea proiectelor – la primirea proiectelor propuse, autoritatea
contractantă le înregistrează în ordinea venirii, notând numele și adresa solicitantului și data primirii.
Verificarea și confirmarea depunerii proiectelor – în cadrul sesiunii de deschidere a cererilor de finanțare vor fi verificate detaliile înregistrării și se vor trimite solicitanților scrisori de notificare privind primirea la timp și înregistrarea proiectului.
Evaluarea conformității administrative și a eligibilității – Comitetul de evaluare sau, după caz, asesorii, analizează dosarele pentru a constata dacă sunt complete (conformitate administrativă) și dacă solicitantul și proiectul sunt eligibili.
Evaluarea tehnică și financiară – constă în aprecierea de către membrii Comitetului de evaluare a calității tehnice și financiare a proiectelor. Evaluarea se face pe baza grilei de evaluare inclusă în Pachetul Informativ. Asupra acestei grile nu se pot opera modificări, odată ce a fost publicată.
Întocmirea listei proiectelor recomandate – În urma procesului de evaluare, Comitetul de evaluare întocmește o listă a proiectelor recomandate pentru finanțare.
Aprobarea proiectelor selectate – lista de proiecte recomandate spre finanțare este
supusă spre aprobare Delegației Comisiei Europene, care verifică corectitudinea aplicării procedurilor de evaluare și selecție. În urma verificării rezultă lista finală a proiectelor selectate care urmează să primească finanțare.
Publicarea rezultatelor – Comisia Europeană, împreună cu autoritatea contractantă, face publică lista de proiecte selectate.
Acordarea directã de ajutoare financiare nerambursabile
Acordarea de ajutoare financiare nerambursabile în mod direct beneficiarilor, fără organizarea unei licitații de proiecte, se poate face în următoarele situații:
Dacă, având în vedere obiectivele programului de finanțare, toți potențialii solicitanți sunt cunoscuți, la fel ca și natura proiectelor lor, iar numărul solicitanților este prea limitat pentru a justifica organizarea unei licitații. În acest caz, toti potențialii solicitanți trebuie consultați
Dacă anumite caracteristici tehnice sau juridice ale programului de finanțare determină în mod obligatoriu acordarea ajutorului unui anumit beneficiar În cazul finanțărilor ce acoperă cheltuieli curente
În situații de urgență, în care durata normală a procedurilor de licitație s-ar dovedi inacceptabil de mare
1.1.5. Criterii de eligibilitate si principii generale
Reguli referitoare la nationalitate si origine
Naționalitate: Contractele sunt deschise în mod egal tuturor persoanelor fizice și juridice din Statele Membre ale Uniunii Europene și din țările care beneficiază de programul Phare: Albania, Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Estonia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Regula referitoare la origine: Toate bunurile și echipamentele achiziționate în cadrul unui contract de achiziții de bunuri trebuie să provină dintr-o țară UE sau PHARE, conform regulii referitoare la naționalitate, enunțată mai sus. Același lucru se aplică și în cazul bunurilor și echipamentelor achiziționate de un contractant pentru lucrări sau contracte de servicii, în cazul în care bunurile și echipamentele urmează să devină proprietatea țării de destinație, odată contractul încheiat. La licitație, participanții trebuie să specifice originea bunurilor. Contractanții trebuie să prezinte Beneficiarului un certificat de origine, care trebuie să fie completat de autoritățile competente din țara de origine a furnizorului sau a bunurilor și să corespundă acordurilor internaționale semnate de țara respectivă.
Criterii pentru excludere
Persoanele fizice sau juridice nu au dreptul să participe la licitații sau să încheie contracte dacă:
se află în stare de faliment sau lichidare, dacă afacerile lor sunt administrate de tribunale, dacă au încheiat anumite înțelegeri cu creditorii, dacă au suspendat activitățile de afaceri;
constituie obiectul unor proceduri de declarare a falimentului, lichidării, de administrare de către tribunale, sau legate de anumite înțelegeri cu creditorii;
au fost condamnate pentru abateri profesionale printr-o sentință judecătorească definitivă;
se fac vinovate de grave abateri profesionale, pe care Beneficiarul le poate demonstra;
nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor sociale;
nu și-au îndeplinit obligațiile legate de plata taxelor sau impozitelor;
se fac vinovate de denaturări grave în furnizarea informațiilor solicitate de Beneficiar;
nu și-au respectat obligațiile legate de alt contract cu același Beneficiar sau de alt contract finanțat prin fonduri comunitare;
se află într-una din situațiile care permit excluderea menționată în cadrul clauzelor etice.
Alte principii generale
Concurență loială: pentru a evita conflictele de interese, orice firmă sau expert care contribuie la pregătirea unui proiect nu va participa la licitațiile care utilizează rezultatele acestei activități de pregătire. Transparență și imparțialitate: procesul de acordare a contractului trebuie să fie complet transparent și imparțial. Cea mai avantajoasă ofertă financiară: Trebuie să fie selectată cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic. Nu se va acționa retroactiv: Contractele intră în vigoare din data semnării lor de către ultimul semnatar. Nu se pot debloca fonduri și nu se pot furniza servicii sau bunuri înainte de semnarea contractului. Toate contractele trebuie să conțină datele exacte la care au fost semnate de părțile contractante. Arhivarea documentelor: Documentele scrise ale procedurilor de licitație și contractare sunt confidențiale și trebuie păstrate de Beneficiar timp de cinci ani de la realizarea proiectului. Aceste documente trebuie să includă ofertele originale depuse în cadrul licitațiilor, alături de dosarele de licitație și de corespondența aferentă, precum și toate celelalte documente, conform prevederilor Art. 16 din cadrul Condițiilor Generale pentru Acordarea Contractelor de Ajutor Financiar Nerambursabil.
Clauze etice
Orice încercare a unui candidat sau participant la licitație de a obține informații confidențiale, de a încheia acorduri ilegale cu concurenții sau de a influența decizia Beneficiarului în legătură cu licitația va conduce la respingerea canditaturii acestuia. Beneficiarul are obligația de a se asigura că procesul de acordare a contractului are loc într-o manieră transparentă, bazată pe criterii obiective și independent de orice posibile influențe externe. Autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a suspenda sau anula
finanțarea proiectului în cazul în care sunt descoperite practici corupte, de orice tip, în orice stadii ale procesului de acordare a contractului sau în timpul implementării unui contract și dacă Beneficiarul nu reușește să ia măsurile necesare remedierii situației.
Finanțarea prin programul SAPARD
Cu prilejul reuniunii Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997, a fost luată decizia implementării unui nou instrument de preaderare începând cu anul 2000, care să suplimenteze asistența financiară nerambursabilă acordată statelor candidate prin Programul Phare.
În prezent, în cadrul strategiei de pre-aderare a Uniunii Europene, asistența acordata țărilor candidate se realizează prin intermediul instrumentelor financiare de pre-aderare PHARE, ISPA și SAPARD, cu respectarea principiului privind evitarea dublei inervenții prin favorizarea complementarității și un impact economic pozitiv al implementării diferitelor programe comunitare.
Programul Sapard este destinat finanțării măsurilor privin agricultura și dezvoltarea rurală.. În comparație cu instrumentele ISPA și PHARE, Programul SAPARD prezintă caracteristici specifice prin faptul că, managementul ethnic și financiar al Programului, precum și responsabilitatea gestionării fondurilor revin în totalitate țărilor candidate.
Din acest considerent, derularea Programului SAPARD presupune existența unui system instituțional specific, funcțional, care să asigure o descentralizare extinsă a managementului asistenței comunitare.
Programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) – reprezintă instrumental financiar de aderare pus la dispoziția țărilor candidate de către Uniunea Europeană în perioada 2000 – 2006, pentru măsuri de sprijinire a agriculturii ți dzvoltării rurale.
Cadrul legal de bază privind Programul SAPARD, este asigurat prin Reglementarea (CE) nr 1268/1999 privind sprijinul comunitar prin măsuri de pre-aderare în favoarea agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din Europa Centrala și de Est, în cursul perioadei de pre-aderare.
Aplicarea prevederilor Reglementării (CE) nr 1268/1999 se realizeaza pe baza normelor metodologice privind condițiile de gestiune financiară a Programului SAPARD, cuprinse in Reglementarea (CE) nr 2222/2000.
Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante și dezvoltării durabile a zonelor rurale din țările candidate. Programul urmărește adaptarea progresiva a mecanismelor de piață la principiile ce guvernează Politica Agricolă Comună.
În baza criteriilor stabilite pentru toate țările candidate (suprafața agricolă, populația ocupată în agicultură, produsul intern brut, situatia teritorială specială – zone defavorizate), contribuția comunitară maxima acordată annual României prin intermediul Programului SAPARD, va fi de aproximativ 155 milioane EURO.
Documentul de programare multianuală si de fundamentare pentru implementarea Programului SAPARD în România , este Programul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) aprobat prin Decizia Comisiei Europene, la data de 12 decembrie 2000.
PNADR programează impelmentarea a 11 măsuri de intervenție în spațiu rural grupate în patru mari obiective, care vizează: îmbunatățirea competitivității în prelucrarea produselor agricole și piscicole, îmbunătățirea infrastructurilor pentru agricultură și dezvoltare rurală, dezvoltarea economiei rurale ți dezvoltarea resurselor umane.
Derularea proiectelor prin programul SAPARD este condiționata de asigurarea cofinanțarii după cum urmează:
Pentru măsurile din domeniu public: 25% de la bugetul de stat și 75% contribuție comunitară;
Pentru măsurile din domeniul privat: 50% contribuția beneficiarului și 50% contribuție publică (din care 25% bugetul național și 75% contribuție comunitară).
Utilizarea efectivă a contribuției comunitare de tip SAPARD poate fi realizată numai în baza acreditării externe a sistemului administrative responsabil cu implementare tehnică și financiară a Programului.
Începând cu anul 2001, în accord cu reglementările comunitare și urmând o strategie coerentă adecvată statutului de țară aflată în cursa pentru aderarea la Uniune aeuropeana, au fost promovate măsuri legislative și instituționale care au permis crearea și consolidarea organismelor abilitate cu managementul și implementare tehnică și financiară a Programului SAPARD.
În decursul anului 2001 și până în present, au fost parcurse toate acțiunile necesare pentru realizarea acreditării sistemului SAPARD în conformitate cu cerințele comunitare în domeniu:
Au fost încheiate acordurile de finanțare între guvernul României și Comisia Comunității Europene, adoptându-se și legile de ratificare ale acestora (Legea 316/2001 și Legea 217/2001);
S-a constituit Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD (HG 339/2001);
S-a constituit Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD (Decizia nr 271/2001 a Primului Ministru);
A fost promovată HG nr 859/2001 privind utilizarea Fondului Național pentru Programul SAPARD și constituirea Comitetului de Acreditare Națională SAPARD;
Curtea de Conturi a României a fost abilitată ca Organism de Certificare pentru Programul SAPARD (OUG 101/2001 pentru completarea art. 17 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României);
A fost desemnat Responsabilul Național cu Autorizarea Finanțării SAPARD, care deține atribuțiile pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD (Decizia 397/2001 a Primului Ministru);
S-a definitivat structura organizatorică a Agenției SAPARD la nivel central și territorial și au fost asigurate sediile și dotările corespunzătoare, în vederea acreditării;
Au fost elaborate toate manualele de proceduri de tip vertical și orizontal, în vederea consolidării sistemului operativ și financiar;
În luna noiembrie 2001 s-a organizat la București prima reuniune a Comitetului de Monitorizare SAPARD;
În vederea angajarii contribuției comunitare aferente anului 2001, la data de 30 ianuarie 2002 s-a semnat la Bruxelles, Acordul Annual de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene. Este important de precizat faptul că, acest Acord prevede extinderea perioadei pentru angajamentul finaciar al Comunității aferent anului 2000, stabilind data de 31 decembrie 2003 ca dată limită de valabilitate a acestuia, ceea ce va permite eficientizarea acțiunilor specifice, în scopul realizării investițiilor și absorbției fondurilor allocate în cadrul Programului SAPARD;
La data de 17 aprilie 2002 s-a desfasurat la București, cea de-a doua reuniune a Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD.
Sprijinul financiar va fi utlizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al siguranței alimentare și protecției mediului înconjurător. Va fi utilizat și pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităților economice și dezvoltarea resurselor umane.
Agenția SAPARD, autoritatea de implementare tehnică și financiară a Programului SAPARD, a fost înființată la sfârșitul anului 2000, prin ordonanța de urgență 142/2000 aprobata prin Legea 309/2001 cu completarile OUG 140/2001.
Agenția Sapard este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Scopul Agenției Sapard îl constituie implementarea tehnică și financiară a Instrumentului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Programul Sapard. Agenția Sapard are în structură o unitate centrală și opt birouri regionale de implementare a Programului Sapard.
În prezent la nivelul celor opt Birouri Regionale pentru Implementarea Programului SAPARD sunt deschise registre speciale pentru înregistrarea proiectelor de cereri de finanțare conforme și a fișelor de verificare a conformității (pentru cererile de finațare neconforme).
Experții din cadrul Birourilor Regionale pentru Implementarea Programului SAPARD au fost instruiți ca până la obținerea acreditării externe să furnizeze celor ineresați toate informațiile necesare și să acorde consultanță solicitanților pnetru verificarea conformității cererii de finanțare ori de câte ori se consideră necesar. Conform metodologiei de lucru, Cererile de finanțare care îndeplinesc condițiile de conformitate vor fi transmise la Serviciile tehnice delegate, în vederea vgerificării eligibității.
Lansarea procesului de elaborare, depunere și evaluare tehnică a proiectelor în cadrul Programului SAPARD constituie totodată și un exercițiu de simulare intergrată a derularii Programului SAPARD, prilej deosebit de favorabil pentru consolidarea cunoștințelor și aptitudinilor însușite până în present de specialiștii implicați în Programul SAPARD la nivel central, regional și local.
CRITERII DE ELIGIBILITATE
Criteriile de eligibilitate sunt condiții obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către solicitant și de către proiect pentru a putea fi acceptat ca și candidat pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil. Criteriile de eligibilitate generale ale măsurii și cele specifice submăsurilor sunt:
Categoriile de solicitanți care pot cere un ajutor financiar nerambursabil;
Tipurile de proiecte pentru care se poate acorda un ajutor financiar nerambursabil;
Tipurile de investiții și categoriile de cheltuieli eligibile care pot fi luate în considerare în cadrul sumei ajutorului financiar nerambursabil.
Beneficiarii pot fi:
Producatori agricoli individuali
Asocieri simple
Societati agricole
Societati comerciale cu capital integral privat (SNC,SCS,SA,SCA,SRL)
Societati comerciale cu capital integral privat
Solicitantul trebuie să își desemneze doi reprezentanți în relația cu Agenția SAPARD:
un reprezentant/responsabil legal cu care Autoritatea Contractantă va semna contractul de finanțare (în cazul în care cererea va fi selectată)
un reprezentant/responsabil tehnic, cu care reprezentanții Autorității Contractante și alți reprezentanți împuterniciți vor colabora pentru aspectele tehnico-financiare implicate în derularea proiectului pe parcursul derulării contractului și a celor cinci ani după încheierea acestuia.
Solicitantul trebuie să respecte următoarele condiții generale pentru a fi eligibil pentru acordarea grantului:
Să fie persoană fizica/juridică română cu capital integral privat; capitalul/acționariatul solicitantului eligibil poate fi atât integral din România cât și mixt sau integral străin.
Să fie direct responsabil cu pregătirea și managementul proiectului, nu să acționeze ca intermediar;
Să aibă surse financiare stabile și suficiente pentru asigurarea continuității activității organizației sale pe tot parcursul implementării proiectului și să ia parte la finanțarea acestuia;
Solicitantul și proiectul trebuie să respecte criteriile de eligibilitate pentru a putea fi acceptat în sesiunea de selecție a proiectelor
Solicitanții trebuie să acționeze în nume propriu și trebuie să fie înregistrați ca persoane fizice/juridice românești, în conformitate cu legislația din România.
Cheltuieli eligibile:
Numai cheltuielile eligibile pot fi luate în considerare pentru acordarea grantului. Drept urmare, bugetul proiectului este atât o estimare a cheltuielilor, cât și plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.
Atenția solicitantului trebuie să fie direcționată pe faptul că aceste cheltuieli eligibile trebuie să fie cheltuieli reale și să nu ia forma unor sume fracționate (cheltuielile totale aferente unui tip de cheltuială eligibilă să nu fie fracționate pentru a fi evitată procedura de achiziție prin minim trei oferte, în cazul achizițiilor oricăror servicii, bunuri sau lucrări care valorează mai mult de echivalentul în lei a 10 000 Euro).
Propunerea de buget este acceptată numai dacă pe parcursul procesului de verificare care precede semnarea contractului de finanțare nu se identifică probleme care ar necesita schimbări în buget. Această verificare poate avea ca rezultat nevoia de clarificări și, dacă este cazul, poate face ca Agenția SAPARD să impună reduceri. Este, deci, în interesul solicitantului să ofere un buget real și eficient din punct de vedere al cheltuielilor.
Pentru a fi considerate eligibile în contextul proiectului, cheltuielile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Să fie necesare pentru desfășurarea proiectului, să fie prevăzute în cadrul contractului de finanțare și să fie în conformitate cu principiile unui management financiar solid, în particular valoare pentru bani și eficiența costurilor;
Să fie efectiv realizate pe perioada execuției proiectului și să respecte prevederile din Contractul de finanțare semnat cu Autoritatea Contractantă, cu excepția studiilor de fezabilitate și a studiilor conexe (studii tehnice, economice, plan de afacerui, avize, autorizații, acorduri, taxe legale aferente acestora) a căror cheltuială poate fi făcută înainte de semnarea contractului de finanțare dar după emiterea Deciziei Comisiei Europene prin care se va acorda managementul fondurilor SAPARD pentru România.
Să fie înregistrate în registrele contabile ale beneficiarului, să fie identificabile și verificabile și să fie susținute de originalele actelor de plată justificative.
Următoarele cheltuieli sunt neeligibile:
(a) cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a terenurilor și clădirilor existente, indiferent dacă leasingul are ca rezultat trecerea în proprietate a celui care ia în leasing;
(b) impozite, taxe vamale și taxe de import care:
(i) sunt recuperabile, rambursabile sau compensate prin orice mijloace;
(ii) nu fac parte din sistemul fiscal general din România;
(iii) poartă disproporționalități în orice parte a Programului;
(c) Costuri de exploatare, inclusiv costurile de întreținere și închiriere;
(d) Leasing, exceptând cazul în care leasingul are ca rezultat trecerea în proprietatea celui care ia în leasing;
(e) costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în lei a 10.000 euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declarația de cheltuieli;
(f) comisioane bancare, costurile garanțiilor și cheltuieli similare;
(g) acea parte de costuri, precum onorariile plătite arhitecților, inginerilor sau consultanților, taxe legale, studii de fezabilitate, achiziții de patente și licențe, costuri ce privesc pregătirea și/sau implementarea unui proiect, direct legate de măsura, care depășesc 12% din totalul costului eligibil al proiectului;
(h) Cheltuieli legate de produse sau servicii care nu respectă regulile de achiziție și de origine;
(j) cheltuiala privind proiectele care au generat taxe de utilizator sau participant înainte de încheierea proiectului fără ca sumele respective să fi fost deduse din costurile eligibile;
(k) Cheltuieli promoționale, altele decât de interes comun;
(l) Investiții care sprijină direct vânzarea cu amănuntul;
(m) Investiții pentru construirea și modernizarea locuințelor;
(n) Cheltuieli cu privire la promovarea produselor prin expoziții, reclamă și publicitate;
(o) Achizițiile de mijloace de transport, cu excepția celor specializate;
(p) Achiziționarea de echipamente și utilaje second hand;
(r) Contribuția în natură.
FINANȚARE PRIN FONDURI STRUCTURALE
1.3.1.INTRODUCERE
FONDURILE STRUCTURALE sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.
Ajutorul de stat acordat pentru promovarea dezvoltării economice a diferitelor zone dezavantajate din cadrul Uniunii Europene poate fi considerat de către Comisie compatibil cu piața comună. Acest tip de ajutor de stat este cunoscut sub denumirea de ajutor regional național. Ajutorul regional național reprezintă un ajutor pentru investitii acordat companiilor, sau în anumite circumstanțe, ajutorul pentru operare, ambele axate pe anumite regiuni în vederea redresării disparităților regionale. Această caracteristică geografică este cea care deosebește ajutorul regional de alte forme de ajutor orizontal, cum ar fi ajutorul pentru cercetare, dezvoltare și inovare, ocuparea locurilor de muncă, pregătire profesională sau mediu.
Ajutorul regional național pentru investiții este destinat susținerii dezvoltării a celor mai dezavantajate regiuni prin suportul acordat investițiilor și creării de noi locuri de muncă într-un context durabil.
Criteriile aplicate de către Comisie în ceea ce privește compatibilitatea ajutorului regional național cu piața comună se regăsesc în ghidul asupra ajutorului regional național din 1998 valabil pentru perioada 2000-2006. Regulile specifice care guvernează ajutorul pentru proiecte de investiții mari sunt cuprinse în Cadrul Multisectorial 2002. Totuși, dezvoltările politice și economice importante din 1998, inclusiv lărgirea Uniunii Europene la 1 mai 2004, aderarea viitoare a Bulgariei și a României la 1 ianuarie 2007, precum și procesul accelerat de integrare determinat de introducerea monedei unice, au creat nevoia unei revizuiri pentru perioada 2007-2013.
Ajutorul regional poate juca un rol eficient dacă se va pastra în continuare natura excepțională a acestuia și dacă plafoanele de ajutor permisibile vor reflecta situația dezvoltării regiunilor în cauză. Ajutorul regional trebuie folosit cumpătat și în mod proporțional și ar trebui concentrat asupra celor mai dezavantajate regiuni ale Uniunii Europene.
În anumite situații, limitate și bine definite, handicapurile structurale ale unei regiuni pot să fie atât de grave, încât ajutorul regional pentru investiții, împreună cu un ajutor orizontal pot să nu fie suficiente pentru a determina dezvoltarea regională. În asemenea cazuri ajutorul regional poate fi suplimentat cu ajutorul regional pentru operare.
1.3.2. SCOPUL
Comisia va aplica aceste reguli referitoare la ajutorul regional în fiecare sector al economiei, excepție făcând sectorul pescuitului, sectorul agricol, industria cărbunelui, industria oțelului și sectorul fibrelor sintetice. Pe lângă acestea, alte sectoare sunt de asemenea subiecte ale unor reguli specifice, care iau în considerare situația particulară a sectoarelor în cauză și care pot, în totalitate sau în parte, deroga de la aceste prevederi.
Aceste prevederi nu se aplică ajutorului de investiții acordat firmelor aflate în dificultate, pentru care există norme specifice.
Ca regulă generală, ajutorul regional ar trebui acordat sub forma unei scheme de ajutor, parte integrantă a unei strategii de dezvoltare regională, cu obiective clar definite. O asemenea schemă poate permite autorităților competente să prioritizeze proiectele de investiții în concordanță cu interesul regiunii respective. Acolo unde, în mod excepțional, este prevăzut sa fie acordat un ajutor ad-hoc unei singure firme, sau unei anumite arii de activitate, Statul Membru are responsabilitatea să demonstreze că proiectul contribuie la o strategie de dezvoltare regională coerentă și că, ținând cont de natura și mărimea proiectului, nu vor rezulta distorsiuni inacceptabile ale concurenței.
Obiective și misiuni
Acțiunile au rolul de a întări coeziunea economică și socială a comunității extinse în scopul promovării dezvoltării armonioase, echilibrate și susținute a comunității.
În acest scop, FEDR, FSE și Fondul de coeziune, BEI și alte instrumente financiare comunitare existente contribuie la atingerea următoarelor obiective:
obiectivul “convergență” vizează accelerarea convergenței celor mai puțin dezvoltate state membre și regiuni prin îmbunătățirea condițiilor de dezvoltare și ocupare a forței de muncă, bazată pe îmbunătățirea calității investițiilor în capitalul fizic și uman, dezvoltarea inovației și a societății informaționale, adaptabilitatea la modificările sociale și economice, protecția și îmbunătățirea mediului, precum și eficiența administrativă. Acest obiectiv constituie prioritatea fondurilor;
obiectivul “competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” vizează, în afara regiunilor mai puțin dezvoltate, sporirea competitivității și atractivității regiunilor, precum și ocuparea forței de muncă, anticipând schimbările economice și sociale, prin inovație și promovarea societății informaționale, protecția mediului, îmbunătățirea accesibilității, adaptibilitatea muncitorilor și a firmelor, precum și dezvoltarea unor piețe a locurilor de muncă incluzive;
obiectivul “cooperare teritorială europeană” vizează creșterea cooperării transfrontaliere prin inițiative locale comune, la nivel transnațional prin acțiuni ce determină dezvoltarea teritorială legată de prioritățile comunitare, și prin schimb de experiență.
Instrumente și misiuni
Fondurile vor contribui, în concordanță cu dispozițiile specifice, la atingerea celor trei obiective astfel:
1. obiectivul “convergență”: FEDR, FSE și fondul de coeziune;
2. obiectivul “competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”: FEDR și FSE;
3. obiectivul “cooperare teritorială europeană”: FEDR.
De asemenea, fondurile vor contribui la finanțarea asistenței tehnice la inițiativa statelor membre și a comisiei.
1.3.3. Ajutorul regional de invesții
Forme ale ajutorului
Ajutorul regional de investiții este acordat pentru un proiect inițial de investiții.
Investiția inițală este o investiție de capital pentru:
demararea unei noi activități sau extinderea uneia existente;
inițierea unei activități care implică schimbarea fundamentală a produsului ori a procesului de producție dintr-o unitate existentă.
O investiție de capital fix realizată de un investitor independent sub forma preluării unei activități care a fost închisă sau care urma să fie închisă dacă nu ar fi fost cumpărată, poate fi considerată drept investiție inițială.
Ajutorul poate lua forme variate, de exemplu: subvenții, împrumuturi cu dobândă mică sau reduceri ale dobânzii, garanții publice, cumpărarea de acțiuni sau un alt aport de capital în condiții favorabile; exonerări sau reduceri de impozite sau alte taxe obligatorii; achiziționarea de terenuri, bunuri sau servicii la prețuri favorabile.
Ca sa garanteze efectul stimulator al ajutorului, cererea de ajutor pentru un proiect dat trebuie sa fie trimisă înainte de începerea lucrărilor. Decizia asupra cererii trebuie sa fie luată în termen de 12 luni de la prezentare dar nu mai mai târziu de 6 luni de la începerea lucrărilor. Toate tipurile de ajutor trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu aceste două condiții.
Beneficiarul trebuie să aducă o contribuție financiară de cel puțin 25 %, care sa nu facă obiectul nici unui ajutor.
Ajutorul pentru investiție trebuie sa fie condiționat, de menținerea acestei investiții, în regiunea considerată, pentru o perioadă minimă de 5 ani după terminare sau, dacă ajutorul este calculat pe baza cheltuielilor salariale, posturile trebuie menținute 3 ani de la terminarea lucrărilor.
Bonusuri pentru firmele mici și mijlocii:
În cazul ajutorului dat întreprinderilor mici și mijlocii, intensitatea ajutorului poate fi majorată cu 20% pentru ajutorul acordat întreprinderilor mici și cu 10% pentru cele medii.
1.3.4. CHELTUIELILE ELIGIBILE
Ajutorul pentru investițiile inițiale
– Cheltuielile pentru teren, clădiri, utilaje;
– Pentru întreprinderile mici și mijlocii, costurile pentru serviciile de consultanță și activități similare, legate de investiție;
– Costurile de achiziție a bunurilor fixe, în cazul preluării unei activități;
– Costurile asociate achiziționării în leasing de bunuri, altele decât pământ, și clădiri pot fi eligibile doar dacă perioada de leasing este de cel puțin 5 ani și conține obligația de cumpărare a bunului la expirarea termenului;
– Costurile totale ale investiției în active necorporale datorate transferului tehnologic, prin achiziționarea dreptului de autor, licențe, pentru întreprinderile mici și mijlocii; Pentru marile companii asemenea costuri sunt eligibile numai până la o limită de 50 % din costul total eligibil al proiectului.
Activele necorporale eligibile trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:
trebuie să fie utilizate exclusiv pentru o activitate ce beneficiază de ajutorul regional;
trebuie considerate ca active amortizabile;
trebuie să fie achiziționate în condițiile pieței;
trebuie să ramână în companie pentru cel puțin 5 ani de la primirea ajutorului regional.
Ajutorul calculat pe baza costurilor salariale:
trebuie calculat ținandu-se cont de costurile salariale determinate de crearea noilor locuri de muncă, printr-un proiect inițial de investiții;
crearea de noi locuri de muncă înseamnă o creștere netă în numărul angajaților, față de media anului anterior;
valoarea ajutorului nu trebuie să depășească un anumit procent din costul salariilor persoanelor angajate, calculate pentru o perioadă de doi ani.
Ajutor pentru proiecte majore de investiții
Proiect major de investiții – o investiție inițială cu o cheltuială eligibilă ce depășește 50 de milioane euro.
Un proiect major de investiții va fi considerat ca un proiect unic de investiții, când investiția inițială efectuată de una sau mai multe companii într-o perioadă de 3 ani constă în elemente de capital fix combinate într-un mod economic indivizibil.
În vederea simplificării și transparenței, Comisia a decis să integreze prevederile Schemei cadru multisectoriale 2002 (MSF-2002) în liniile directoare privind ajutorul regional pentru perioada 2007-2013.
Schema cadru multisectorială nu se va mai aplica pentru ajutorul acordat sau notificat după data de 31 Decembrie 2006 și va fi înlocuit cu aceste linii directoare.
Creșterea transparenței și monitorizarea proiecte majore de investiții
Statele Membre trebuie să notifice individual Comisiei orice ajutor ce urmează a fi acordat proiectelor de investiții ale căror cheltuieli eligibile depășesc 100 milioane de euro, printr-o schemă de ajutor existentă.
Statele Membre trebuie să facă publice informațiile în cazul acordării de ajutor regional, pe baza schemelor de ajutor existente, pentru investiții cu cheltuieli eligibile cuprinse între 50 de milioane de euro și 100 milioane de euro (pentru sectorul automobilelor cu cheltuieli eligibile ce depășesc 50 de milioane de euro) în termen de 20 zile lucrătoare de la acordarea ajutorului.
Statele membre trebuie să mențină înregistrări detaliate despre ajutorul oferit pentru toate proiectele mari de investiții. Aceste înregistrări conțin toate informațiile necesare pentru a stabili dacă intensitatea maximă admisibilă este respectată. Ele vor fi păstrate 10 ani de la data acordării ajutorului. Statul membru trebuie să transmită Comisiei, în 20 de zile lucrătoare sau mai mult (după cum este specificat în cerere), toate informațiile pe care Comisia le consideră necesare a determina dacă sunt respectate toate dispozițiile privind acordarea ajutorului în favoarea proiectelor mari de investiții.
Reguli pentru acordarea ajutorului pentru proiecte majore de investiții
Ajutorul regional de investiții pentru proiectele majore de investiții va fi limitat la un plafon al ajutorului regional, astfel:
Astfel, suma ajutorului admisibil pentru un proiect major de investitii se calculează aplicând formula:
suma maximă de ajutor=R(50+0.50B+0.34C)
unde:
R = plafon regional neajustat
B = cheltuiala eligibilă, cuprinsă între 50 si 100 milioane euro
C = cheltuiala eligibilă care depasește 100 mil de euro, dacă este cazul
Acest calcul se face la cursul de schimb oficial în vigoare la data atribuirii ajutorului sau în cazul unui ajutor supus unei obligații de notificare individuală, la data acestei notificări.
Proiectele majore de investiții ale căror cheltuieli admisibile depășesc 100 milioane euro nu pot beneficia de ajutoare regionale într-una din situațiile:
beneficiarul ajutorului obține din vânzararea produsului specificat mai mult de 25% din investiție;
capacitatea de productie creata prin proiect reprezintă mai mult de 5 % din mărimea pieței măsurată, utilizând datele relative la consumul aparent (producția + importurile – exporturile) al produsului specificat, cu excepția cazului în care rata medie anuală de creștere a consumului aparent, în ultimii 5 ani, depășește media ratei anuale de creștere a PIB pentru spațiul economic European.
Produsul specificat înseamnă produsul considerat de proiectul de investiție și substituenții săi luați în calcul de către consumator (din motive ce țin de caracteristicile produsului, prețuri și scopul în care va fi folosit) sau de către producător. În cazul în care proiectul se referă la un produs intermediar și o parte importantă a rezultatelor nu este vândută pe piață, produsul specificat poate include produsele derivate.
Reguli privind cumularea ajutorului
Plafonul de intensitate al ajutorului, se aplică ajutorului total în cazul în care:
asistența este acordată simultan mai multor scheme regionale sau în combinație cu ajutorul ad-hoc;
ajutorul provine din surse comunitare, naționale, regionale sau locale.
Dacă ajutorul calculat pe baza costurilor investițiilor nemateriale sau materiale este combinat cu ajutorul calculat pe baza costurilor salariale trebuie respectată intensitatea plafonului stabilit pentru regiunile în cauză.
Dacă cheltuielile eligibile pentru ajutorul regional sunt eligibile, în intregime sau în parte, și pentru alt tip de ajutor, părții comune i se va aplica cel mai favorabil plafon stabilit în aceste reguli.
Ajutor pentru întreprinderi în zonele asistate
Dezvoltarea economică a regiunilor asistate este întârziată în mod frecvent de nivelul relativ redus al inițiativelor private și în special de un nivel anormal de redus al creării de noi întreprinderi. Astfel, este necesar să se introducă o nouă formă de ajutor în favoarea lor, pentru a încuraja crearea de noi întreprinderi în aceste zone.
Acest ajutor ar trebui sa fie gradual, în funcție de dificultățile întâmpinate de fiecare regiune. Pentru a evita riscul neacceptabil al îngrădirii concurenței, ajutorul trebuie, cel puțin inițial, sa fie limitat strict la întreprinderile mici, trebuie sa aibă o valoare limitată și să scadă în timp.
Comisia va aproba schemele de ajutor de până la 3 milioane € pe întreprindere pentru întreprinderile mici al căror spațiu de activitate este situat în regiunile cu standard foarte redus de viață sau cu șomaj ridicat și de până la 2 milioane € pe întreprindere pentru întreprinderile mici al căror spațiu de activitate este situat în regiunile mai dezvoltate. În cadrul regiunilor cu standard foarte redus de viață sau cu șomaj ridicat, în care PIB pe cap de locuitor mai mic de 50% din media EU-25, regiunile cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori pe km² și în insulele mici cu o populație mai redusă de 5000 de locuitori, această sumă poate fi majorată cu până la 1 milion € pe întreprindere.
Ajutorul trebuie să acopere cheltuielile apărute efectiv în timpul fazelor de înființare și expansiune a întreprinderilor mici în decursul primilor 5 ani de la înființarea lor, fără a fi nevoie să se limiteze strict la investiții. Cheltuielile eligibile sunt: plățile salariale, subvenționarea deprecierii, dobânzile pentru finanțările externe, dividendele pe propriul capital, taxele pentru închirierea sau “leasing-ul” de echipamente sau instalații de producție, alimentarea cu energie, apă, energie termică precum și taxe și cheltuieli administrative, altele decât TVA. Beneficiarii sunt de asemenea eligibili pentru ajutor pentru investiții inițiale.
Intensitatea ajutorului nu poate depăși 25% din cheltuielile eligibile în regiunile de dezvoltare economică si 35% în regiunile cu standard foarte redus de viață sau cu șomaj ridicat, pentru primii trei ani de la formarea companiei, și 15% respectiv 25% după aceea.
Intrarea în vigoare, Implementarea, Transparența și Revizuirea
Aceste linii directoare vor fi puse în aplicare pentru toate ajutoarele regionale care vor fi acordate după 31 decembrie 2006. Ajutoarele regionale deja acordate sau cele care vor fi acordate înainte de 2007 vor fi evaluate conform Liniilor directoare privind Ajutoarele Regionale din 1998.
Comisia nu va examina notificările privitoare la schemele de ajutor regional ce vor intra în vigoare după 31 decembrie 2006, până la adoptarea hărții de ajutor regional pentru Statul Membru în cauză.
Comisia propune Statelor Membre limitarea aplicării în timp a tuturor schemelor de ajutor regional existente pentru ajutoare acordate până la 31 decembrie 2006 cel mai târziu. Comisia invită Statele Membre să comunice acceptarea acestei propuneri în termen de o lună.
În plus, Comisia consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți transparența ajutorului regional într-o Uniune lărgită. În particular, e necesar să se asigure că Statele Membre, operatorii economici, părțile interesate și firește Comisia însăși au acces ușor la textul integral al tuturor schemelor de ajutor regional aplicabile din UE. Comisia consideră că acest lucru poate fi ușor făcut prin site-urile de internet. Din acest motiv, când va examina schemele de ajutor regional, Comisia va căuta sistematic angajamentul Statului Membru de a publica pe internet textul integral al schemei de ajutor și de a comunica adresa de internet a publicației Comisiei.
Comisia poate revedea anumite aspecte ale acestor linii directoare în 2009. În plus, le poate schimba oricând , dacă acest lucru este necesar din motive legate de politica competițională sau pentru a lua în considerare alte politici Comunitare și angajamente internaționale.
Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – este fondul structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și întreprinderi mici și mijlocii, precum și la conversia economică și socială pentru zone care se confruntă cu dificultăți structurale.
Tratatul Comisiei Europene stabilește ca obiectiv comunitar promovarea dezvoltării armonioase și prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) să sprijine ameliorarea dezechilibrelor dintre regiuni.
În cadrul Obiectivului “Convergență”, FEDR susține o categorie largă de intervenții, acesta trebuind să permită regiunilor să-și mobilizeze și să-și modernizeze resursele și să lanseze un proces integrat și susținut de dezvoltare regională. În prezent se pune accent pe cercetare, inovație și prevenirea riscurilor, infrastructura deținând în continuare un rol important.
Obiectivul “Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” este clădit în jurul a trei teme: inovația și economia cunoașterii, care are drept scop creșterea calității economiilor regionale, mediul și prevenirea riscurilor, pentru a asigura caracterul durabil al acestor dezvoltări, accesibilitatea la serviciile de transport, comunicații și tehnologia informației, cu scopul de a reduce izolarea regională față de rețelele de transport și de rețelele digitale, condiție indispensabilă pentru a deveni atractive.
Un obiectiv specific este dedicat “Cooperării teritoriale europene”, el fiind organizat în jurul elementelor transfrontaliere și transnaționale. Dimensiunea inter-regională face parte, la rândul ei, din managementul comun al programelor din cadrul celor două obiective anterioare. Acest obiectiv va continua să asigure suport pentru dezvoltarea de rețele de schimb de experiență, analiză și studiu între regiuni și autoritățile locale.
FEDR acordă o atenție sporită particulărițatilor teritoriale. În această privință, regulamentul permite, în faza de planificare a programelor, adaptarea conținutului, pentru a lua în considerare situațiile particulare ale zonelor urbane și rurale și a zonelor cu obstacole naturale.
Scopul asistenței
FEDR trebuie să-și concentreze asistența pe un număr limitat de priorități tematice.
Astfel, FEDR contribuie la finanțarea:
a) Investițiilor productive,
b) Infrastructurii;
c) Altor inițiative de dezvoltare, incluzând sprijinul acordat întreprinderilor, crearea și dezvoltarea instrumentelor financiare cum ar fi capitalul de risc, împrumuturi, fonduri de garantare și de dezvoltare locală, subvenționarea dobânzilor și schimbul de experiență între regiuni, orașe și actorii principali din mediul economic și social;
d) Asistenței tehnice.
Convergență
Sub obiectivul “Convergență”, asistența FEDR trebuie să se concentreze pe sprijinirea integrării regionale și pe dezvoltarea economică locală în primul rând în următoarele domenii:
1) Cercetarea și dezvoltarea tehnologică (R&TD), inovarea și antreprenoriatul, incluzând întărirea cercetării regionale și a capacității de dezvoltare tehnologică, sprijinirea cercetării și dezvoltării în întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și a transferului tehnologic, îmbunătățirea legăturii dintre IMM-uri și universități și centrele de cercetare tehnologică, dezvoltarea rețelelor de afaceri;
2) Societatea informațională, incluzând dezvoltarea conținutului, a serviciilor și aplicațiilor lor la nivel local, îmbunătățirea accesului și dezvoltarea serviciilor publice on-line, sprijin și servicii pentru IMM-uri;
3) Mediul incluzând investițiile în gestionarea deșeurilor, furnizarea apei, tratarea apei urbane uzate și a calității aerului, prevenirea și controlul integrat al poluării, reabilitarea terenurilor contaminate, promovarea biodiversității și protejarea naturii;
4) Prevenirea riscurilor, incluzând elaborarea și implementarea planurilor de prevenire și atenuare a riscurilor tehnologice și naturale;
5) Turismul, incluzând promovarea patrimoniului natural și cultural ca potențial de dezvoltare a turismului durabil, protecția și valorificarea patrimoniului cultural pentru sprijinirea dezvoltării economice;
6) Investițiile în transport, incluzând rețelele transeuropene și stategia integrată de promovare a transportului urban nepoluant;
7) Energia, incluzând rețelele transeuropene, care contribuie la îmbunătățirea securității aprovizionării, a eficienței energetice și la dezvoltarea energiei refolosibile;
8) Investițiile în educație, care contribuie la creșterea atractivității și calității vieții în regiuni;
9) Sănătate, incluzând investițiile în dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor medicale, care contribuie la dezvoltarea regională și la îmbunătățirea calității vieții în regiuni;
10) Ajutor direct pentru investiții în IMM-uri, care contribuie la crearea de locuri de muncă sau la păstrarea celor existente.
Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă
Sub obiectivul “Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”, FEDR trebuie să-și concentreze asistența, în cadrul strategiei de dezvoltare regională durabilă, pe urmatoarele priorități:
1) Inovarea și economia bazată pe cunoaștere, prin sprijinirea definirii și implementării strategiei regionale de inovare, și anume:
a) Creșterea capacității regionale de cercetare și dezvoltare tehnologică și de inovare legată direct de obiectivele regionale de dezvoltare economică;
b) Stimularea inovării IMM-urilor prin promovarea rețelelor de cooperare între universități și întreprinderi, prin susținerea rețelelor de afaceri și a cluster-elor de IMM-uri și prin facilitarea accesului IMM-urilor la servicii avansate pentru sprijinirea afacerilor;
c) Promovarea spiritului antreprenorial prin facilitarea exploatării economice a noilor idei și încurajarea creării de noi întreprinderi de către universități și firmele existente;
d) Crearea noilor instrumente financiare favorabile creării sau extinderii firmelor inovative.
2) Mediul și prevenirea riscurilor și în special:
a) stimularea investițiilor pentru reabilitarea zonelor și terenurilor contaminate precum și promovarea dezvoltării infrastructurii ce au legătură cu biodiversitatea și Natura 2000;
b) stimularea eficienței energetice și a producției de energie refolosibilă;
c) promovarea transportului public urban nepoluant;
d) elaborarea planurilor și măsurilor de prevenire și atenuare a riscurilor naturale și tehnologice.
3) Accesul, în afara marilor centre urbane, la servicii de transport și telecomunicații de interes economic general și în special:
a) întărirea rețelelor secundare prin îmbunătățirea legăturilor cu rețelele de transport transeuropene, cu centrele feroviare regionale, aeroporturi și porturi sau cu platformele multimodale;
b) promovarea accesului și utilizarea eficientă a IT&C de către IMM-uri, prin sprijinirea accesului la rețele, echipamente, realizarea unor puncte de acces public la internet și prin dezvoltarea serviciilor și aplicațiilor.
Cooperarea teritorială europeană
Sub obiectivul “Cooperare teritorială europeană” asistența FEDR trebuie să se concentreze pe:
1) dezvoltarea activităților economice și sociale transfrontaliere prin intermediul strategiei comune de dezvoltare teritorială durabilă, și în primul rând:
a) încurajarea spiritului antreprenorial și în special dezvoltarea IMM-urilor, turismului, culturii și comerțului transfrontalier;
b) încurajarea protecției și managementului mediului;
c) reducerea izolării printr-un acces mai bun la rețele și servicii de transport, de informații și comunicații, și la rețelele transfrontariere de apă, de gestiune a deșeurilor și a energiei;
d) dezvoltarea colaborării, a capacitaților de utilizare în comun a infrastructurii, în special în sectoare precum sănătatea, cultura și educația.
2) stabilirea și dezvoltarea cooperării transnaționale, prin finanțarea rețelelor și acțiunilor favorabile dezvoltării teritoriale integrate, centrate pe următoarele priorități:
a) managementul apei;
b) îmbunătățirea accesibilității, incluzând investițiile în partea transfrontarieră a rețelelor transeuropene, îmbunătățirea accesului local și regional la rețelele naționale și transnaționale și promovarea comunicațiilor și tehnologiei informației;
c) prevenirea riscurilor, incluzând promovarea securității maritime și protecția contra inundațiilor, poluării apei mărilor, prevenirea și protecția împotriva eroziunii solurilor, cutremurelor și avalanșelor;
d) crearea rețelelor tehnologice și științifice pe tema dezvoltării echilibrate a zonelor transnaționale.
3) întărirea eficacității politicii regionale prin promovarea rețelelor și a schimbului de experiență dintre autoritățile locale și regionale.
Reguli privind eligibilitatea cheltuielilor
Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru cofinanțare FEDR:
a) TVA;
b) dobânda creanței;
c) achiziționarea de terenuri, ce reprezintă mai mult de 10% din totalul cheltuielilor pentru acțiunea în cauză;
d) locuințele pentru populație;
e) dezafectarea centralelor nucleare.
Prevederi specifice, în funcție de particularitățile zonale
Dimensiunea urbană
În cazul acțiunilor ce se referă la regenerarea urbană, FEDR susține dezvoltarea strategiilor participative și integrate pentru a face față multiplelor probleme economice, sociale și de mediu care afectează aglomerările urbane. Aceasta poate combina reabilitarea mediului fizic, recuperarea zonelor industriale abandonate și degradate, conservarea și revitalizarea patrimoniului istoric și cultural, cu măsuri ce promovează spiritul antreprenorial, ocuparea locurilor de muncă pe plan local și dezvoltarea comunității, precum și prestarea de servicii către populație, ținând cont de schimbările demografice.
Zone rurale și zone dependente de pescuit
Statele membre și regiunile vor asigura complementaritatea și coerența dintre măsurile cofinanțate de Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) și acțiunile cofinanțate de Fondul European pentru Pescuit (FEP) pe de o parte, și programele cofinanțate de FEDR, pe de alta.
Intervenția FEDR în zonele rurale și zonele dependente de pescuit se va concentra pe diversificarea economică a acestor zone, incluzând:
1) infrastructura necesară îmbunătățirii accesibilității;
2) accelerarea introducerii rețelelor și serviciilor de telecomunicații în zonele rurale;
3) dezvoltarea de noi activități economice în afara sectoarelor agricole și piscicole;
4) întărirea legăturilor dintre zonele urbane și rurale;
5) dezvoltarea turismului și a zonelor de recreere din mediul rural.
Fondul Social European (FSE) – este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă și dezvoltare a resurselor umane.
Contribuie la:
promovarea oportunităților pentru angajarea forței de muncă – șomeri și grupuri dezavantajate, prin creșterea mobilității lor și facilitarea adaptării lor la schimbările industriale;
implementarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Măsuri eligibile
Asistență pentru persoane: instruire educațională și vocațională, ajutor pentru angajare, educație superioară în știință și cercetare, informare asupra unor noi surse de locuri de muncă;
Asistență pentru structuri și sisteme: îmbunătățirea sistemelor de educație și instruire, modernizarea serviciilor de angajare a forței de muncă, dezvoltarea de sisteme care să anticipeze nevoile de calificare;
Măsuri însoțitoare: conștientizare, servicii, etc.
Fondul European pentru Orientare si Garantare in Agricultura (FEOGA) – secțiunea „Orientare” – este fondul structural destinat politicii agricole comune a Uniunii Europene, care sprijină măsuri pentru modernizarea agriculturii și dezvoltare rurală.
Secțiunea „Orientare” contribuie la sprijinirea regiunilor mai puțin dezvoltate, prin îmbunătățirea eficienței structurilor de producție, procesarea și marketingul produselor agricole și forestiere, precum și dezvoltarea potențialului local in zonele rurale.
Secțiunea „Garanții” a acestui fond, care nu este de tip structural, contribuie la dezvoltarea rurală in cadrul Politicii Agricole Comune în zonele cu dificultăți structurale.
Măsuri eligibile
investiții în holdinguri agricole;
sprijin de început pentru tineri fermieri;
instruire profesională;
sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;
alocații compensatorii pentru zone dezavantajate;
măsuri de agro-mediu;
procesarea și marketingul produselor agricole;
dezvoltarea și promovarea pădurilor;
măsuri pentru adaptarea și dezvoltarea zonelor rurale.
Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă (IFOP) – este fondul structural destinat politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creșterea competitivității sectorului piscicol, în condițiile asigurării unui echilibru durabil între resurse și capacitatea de exploatare.
Contribuie la adaptarea si modernizarea industriei pescuitului in regiunile Obiectiv 1 și in alte regiuni, prin:
crearea unui echilibru durabil între resursele marine și folosirea lor;
creșterea competitivității companiilor;
îmbunătățirea furnizării și dezvoltării de produse de pescuit și acva-cultură;
susținerea revitalizării zonelor dependente de pescuit.
Măsuri eligibile
ajustări ale efortului în sectorul pescuitului;
modernizarea flotei;
dezvoltarea de ferme de pescuit;
protecția zonelor maritime;
facilități în porturile de pescuit;
procesarea și marketingul produselor de pește;
promovarea produselor.
TIPURI DE INTERVENTII STRUCTURALE
A. Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2000-2006 sunt reglementate prin Regulamentul Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 din 21 Iunie 1999
Obiectivul 1 (teritorial):
promovează dezvoltarea și ajustările structurale ale regiunilor care înregistrează întârzieri în dezvoltare, prin furnizarea de infrastructură de bază și încurajarea investițiilor în activități economice de afaceri.
Este finanțat prin FEDR, FSE, IFOP și FEOGA Orientare.
Acoperă zone NUTS nivel II (nivel-regiune), al căror PIB pe locuitor este sub 75% din media EC.
Obiectivul 2 (teritorial):
sprijină conversia economică și socială a zonelor care se confruntă cu dificultăți de natură structurală
Este finanțat de FEDR și FSE
Acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-judet) sau mai mici, inclusiv zone cu schimbări socio-economice în sectoarele industrial și de servicii, zone rurale în declin, zone urbane în dificultate și zone dependente de pescuit.
Obiectivul 3 (tematic): sprijină adaptarea și modernizarea politicilor și sistemelor de educație, instruire și angajare a forței de muncă
Este finanțat de FSE
Acoperă întreagul teritoriu al Uniunii Europene, cu excepția regiunilor Obiectiv 1.
B. Inițiative Comunitare
INTERREG III: promovează cooperarea cross-border (măsura A) și transnaționala (măsura B) pentru stimularea dezvoltării economice regionale și încurajarea planificării regionale echilibrate. De asemenea, co-finanțează cooperarea interregională (măsura C) între parteneri regionali care nu împart o graniță comună, dar au caracteristici similare socio-economice și sunt interesați să facă experiențelor lor (finanțat de FEDR)
URBAN II: se concentreaza pe sprijinirea strategiilor inovative pentru regenerarea oraselor si zonelor urbane in declin (finantat de FEDR)
LEADER +: sprijină capacitățile entităților locale în zonele rurale și încurajează introducerea de strategii integrate pentru dezvoltare rurală durabilă (finanțat de FEOGA Orientare)
EQUAL: sprijină dezvoltarea resurselor umane într-un context de oportunități egale, prin eliminarea factorilor care duc la inegalități și discriminări în piața muncii (finanțat de FSE). Prin promovarea parteneriatelor de dezvoltare cuprinzătoare între parteneri publici și privați, se concentrează pe discriminare bazată pe origine etnică, dizabilitate, vârstă, orientare sexuală, religie, lipsă de calificare.
C. Acțiuni Inovative care stimulează administrațiile regionale să experimenteze noi idei și abordări pentru provocările societății informaționale și să-și facă economiile mai competitive.
D. Asistența tehnică asigură realizarea acelor măsuri dedicate pregătirii, monitorizării și evaluării implementării Instrumentelor Structurale, prin:
Studii;
Schimburi de experiență și informații între beneficiarii finali și publicul larg;
Operaționalizarea prin sisteme computerizate a managementului, monitorzării și evaluării;
Îmbunătățirea metodelor de evaluare și a schimbului de informații.
DOMENII DE INTERVENȚIE A FONDURILOR STRUCTURALE
Lista categoriilor de domenii de intervenție ale Fondurilor Structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE și are menirea să ajute serviciile Comisiei Europene în sarcinile de raportare asupra activităților finanțate din Fondurile Structurale.
Clasificarea facilitează de asemenea urmărirea activităților și monitorizarea, oferind o bază solidă pentru fundamentarea evaluărilor.
În elaborarea măsurilor în cadrul programelor finanțate prin Fonduri Structurale, Statele Membre pot folosi clasificarea cea mai potrivită pentru situația lor națională și regională, clasificare ce poate fi bazată, dacă doresc, pe clasificarea Comisiei.
Lista ce urmează a fost dezvoltată din cele 14 categorii de bază folosite de Statele Membre aflate, ca și România, sub Obiectivul 1 în cadrul exercițiului de adiționalitate din perioada de programare actuală la nivelul UE, 2000-2006.
Fonduri Structurale: Domenii de intervenție pe categorii și sub-categorii
Sectorul Productiv
11 Agricultură
111 Investiții în loturile agricole
112 Inițierea activității tinerilor fermieri
113 Formare profesională
114 Îmbunătățirea procesării și marketing-ului produselor agricole
12 Silvicultură
121 Investiții în păduri
122 Îmbunătățirea recoltării/tăierii, procesării și marketingului produselor forestiere
123 Promovarea unor noi modalități de folosire și marketing al produselor forestiere
124 Înființarea de asociații ale proprietarilor de păduri
125 Refacerea potențialului de producție forestieră pierdut în urma dezastrelor naturale și focului și introducerea unor instrumente preventive adecvate
126 Împădurirea terenurilor neagricole
127 Îmbunătățirea/păstrarea stabilității ecologice a pădurilor cu rol de protecție
128 Formare profesională
13 Promovarea adaptării și dezvoltării zonelor rurale
1301 Îmbunătățiri funciare
1302 Reparcelare
1303 Înființarea serviciilor de ajutor și management al fermelor
1304 Marketing al produselor agricole de calitate
1305 Servicii de bază pentru economia și populația rurală
1306 Renovarea și dezvoltarea satelor și protecția și conservarea moștenirii rurale
1307 Diversificarea activităților agricole și a celor apropiate de agricultură, pentru asigurarea de activități multiple sau de venituri alternative
1308 Gospodărirea resurselor de apă pentru agricultură
1309 Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii asociate dezvoltării agriculturii
1310 Încurajarea activităților turistice
1311 Încurajarea activităților meșteșugărești
1312 Conservarea mediului înconjurător asociată cu conservarea terenurilor, pădurilor și peisajului, precum și cu îmbunătățirea condițiilor de viață ale animalelor
1313 Refacerea potențialului de producție agricolă pierdut în urma dezastrelor naturale și introducerea unor instrumente preventive adecvate
1314 Inginerie financiară
14 Pescuitul
141 Restructurarea activității de pescuit
142 Înnoirea și modernizarea flotei de pescuit
143 Procesarea, marketingul și promovarea produselor piscicole
144 Acvacultură
145 Echiparea porturilor pescărești și protejarea zonelor marine de coastă
146 Măsuri socio-economice (inclusiv ajutoare pentru oprire temporară și compensații pentru restricții tehnice)
147 Acțiuni ale pescarilor de profesie (inclusiv formare profesională, pescuit pe coastă la scară redusă)
15 Sprijinirea marilor afaceri
151 Investiții în capital fizic (utilaje și echipamente, co-finanțare a ajutoarelor de stat)
152 Tehnologii nepoluante și neagresive, tehnologii curate și economice din domeniul energiei
153 Servicii de consultanță în afaceri (inclusiv internaționalizare, export și gestionarea problemelor mediului, achiziție de tehnologii)
154 Servicii pentru factorii interesați/implicați (de sănătate și de siguranță, asigurarea îngrijirii persoanelor dependente)
155 Inginerie financiară
16 Sprijinirea sectorului IMM și meșteșugăresc
161 Investiții în capital fizic (utilaje și echipamente, co-finanțare a ajutoarelor de stat)
162 Tehnologii nepoluante și neagresive, tehnologii curate și economice din domeniul energeiei
163 Servicii de consultanță în afaceri (informații, planificarea afacerilor, servicii de consultanță, marketing, management, design, internaționalizare, export, management al problemelor de mediu, achiziționare de tehnologii)
164 Servicii pentru participare în afaceri (spații pentru desfășurarea afacerilor, incubatoare de afaceri, servicii de stimulare, promovare, crearea de rețele de comunicare, conferințe, târguri)
165 Inginerie financiară
166 Servicii în sprijinul economiei sociale (asigurarea îngrijirii persoanelor dependente, servicii de sănătate și siguranță, activități culturale)
167 Formare profesională
17 Turism
171 Investiții fizice (centre de informare, cazare, servire, facilități)
172 Investiții de altă natură decât cele fizice (dezvoltarea și oferirea de servicii turistice, activități sportive, culturale și de ocupare a timpului liber, tradiție)
173 Servicii de participare pentru sectorul turistic (inclusiv activități promoționale, crearea de rețele de comunicare/de contacte, conferințe, târguri)
174 Formare profesională
18 Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare
181 Proiecte de cercetare efectuate în universități și institute de cercetare
182 Transferuri de inovare și tehnologie, înființarea de rețele de comunicare/de contacte și parteneriate între companii și/sau institute de cercetare
183 Infrastructura pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare
184 Pregătire pentru cercetători
Resurse Umane
21 Politica pieței muncii
22 Integrarea socială
23 Dezvoltarea formării educaționale și profesionale (persoane și firme)
24 Flexibilitatea forței de muncă, activități antreprenoriale, tehnologii de inovare, informare și comunicare (persoane și firme)
25 Acțiuni pe piața muncii în avantajul femeilor
Infrastructura de Bază
31 Infrastructura de transport
311 Cale ferată
312 Drumuri
313 Autostrăzi
314 Aeroporturi
315 Porturi
316 Canale navigabile
317 Transport urban
318 Transport multi-modal
319 Sisteme inteligente de transport
32 Infrastructura pentru telecomunicații și societatea informațională
321 Infrastructura de bază
322 Tehnologia Informației și Comunicării (inclusiv măsuri de securitate și transmisie sigură)
323 Servicii și aplicații pentru cetățeni (sănătate, administrație, educație)
324 Servicii și aplicații pentru IMM-uri (comerț și tranzacții electronice, educație și formare, crearea de rețele de comunicare/de contacte)
33 Infrastructura în sectorul energetic (producție, distribuție)
331 Electricitate, gaze naturale, petrol, carburant solid
332 Surse regenerabile de energie (energia solară, energia eoliană, hidro-electricitatea, biomasa)
333 Eficiența energetică, co-generare, control energetic
34 Infrastructura de mediu (inclusiv apa)
341 Aer
342 Zgomot
343 Deșeuri urbane și industriale (inclusiv deșeuri sanitare și periculoase)
344 Apa potabilă (colectare, depozitare, tratare și distribuție)
345 Canalizare și purificare
35 Planificare și reabilitare
351 Modernizarea și reabilitarea siturilor industriale și militare
352 Reabilitarea zonelor urbane
353 Protejarea, îmbunătățirea și regenerarea mediului natural
354 Menținerea și restaurarea patrimoniului cultural
36 Infrastructura socială și sănătatea publică
Diverse
41 Asistență tehnică și acțiuni inovative (FEDR, FSE, FEOGA, IFOP)
411 Pregătire, implementare, monitorizare, publicitate
412 Evaluare
413 Studii
414 Acțiuni inovative
415 Informarea publicului
PROCESUL DE PROGRAMARE
La începutul fiecărei perioade de programare (cadru financiar multianual pe o perioadă de 7 ani), Uniunea Europeana decide asupra bugetului dedicat Instrumentelor Structurale și definește regulile de bază care se aplica în utilizarea lor.
Bugetul este împărțit pe State Membre și Obiective de intervenție; zonele care pot beneficia de finanțare din Fonduri Structurale sunt definite de Comisie în acord cu Statul Membru implicat.
Comisia propune orientări tematice comune pentru toate Statele Membre.
Ca urmare a acestor decizii UE, fiecare Stat Membru – cu implicarea actorilor economici și sociali relevanți – stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), care prezintă:
Analiza situației economice și sociale (inclusiv analiză de tip SWOT);
Prioritățile de dezvoltare pe perioada de programare;
Strategia pentru realizarea priorităților stabilite;
Programarea financiară multianuală;
Prezentarea mecanismelor de implementare a PND;
Descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND
Statul Membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului Planului Național de Dezvoltare și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC). Ca urmare a negocierilor, Comisia adoptă CSC si programele sale operaționale regionale sau sectoriale (Programe Operaționale).
Autoritățile naționale sau regionale trasează și aprobă detaliile operaționale ale acestor programe în documente numite Programe Complement, asupra cărora este informată Comisia.
Odată ce Programele Complement sunt agreate, programele devin operaționale.
PRINCIPII DE PROGRAMARE A FONDURILOR STRUCTURALE
A. Complementaritate: acțiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să contribuie la operațiunile naționale corespondente.
B. Parteneriat: acțiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comisie și Statele Membre, împreună cu autorități și organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autorități regionale și locale, parteneri economici și sociali. Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanțarea, monitorizarea și evaluarea asistenței financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanți la diferite stadii ale programării.
C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele priorități ale programului de dezvoltare sunt definite de autorități naționale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor și managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităților naționale și regionale.
D. Adiționalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atât fonduri UE cât și fonduri naționale din surse publice sau private.
E. Compatibilitate: Operațiunile finanțate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum și cu politicile și acțiunile UE, inclusiv regulile privind concurența, achizițiile publice, protecția mediului, eliminarea inegalităților, promovarea egalității între bărbați și femei.
F. Multianualitate: acțiunea comună a Comunității și Statelor Membre trebuie să fie implementată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii și finanțare bazat pe formularea de strategii integrate și coerente multi-anuale și definirea de obiective concrete.
G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a cestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă cu dificultăți în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale.
2. FINANTARE PRIN CREDITE RAMBURSABILE
2.1. Leasingul
Leasingul (crédit-bail) este o formă specială de realizare a operației de creditare pe termen mediu și lung pentru procurarea de echipament industrial.
Contractul de Leasing
Analistii comertului international au scos în evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.
Leasing-ul a aparut pentru prima data în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si în alte tari, îndeosebi în Europa.
Leasing-ul a fost determinat, în aparitia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie si în alte tari erau întâmpinate greutati în finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, în conditiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale.
Formula cumpararii unor bunuri de la vânzator în scopul închirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l închiria unei alte persoane.
Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriaza masini si utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client în scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfârsitul locatiunii.
În contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:
cumparatorul – persoana care cumpara bunul pentru a-l închiria;
vânzatorul – persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;
clientul – persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv în locatie.
Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante, vânzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale, iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.
Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).
Natura juridica a leasing-ului
Dupa cum am vazut, leasing-ul este o forma de finantare cu termen, o operatiune de credit-bail, care se caracterizeaza prin faptul ca obiectul contractului se refera la un echipament care urmeaza sa fie folosit numai în scopuri profesionale. Bunurile sunt cumparate de catre locator numai pentru a fi date în locatie. Durata locatiei trebuie sa corespunda duratei economice de utilizare a masinilor sau echipamentelor respective. Ratele chiriei sunt fixate astfel încât sa permita amortizarea valorii bunurilor. Utilizatorul are latitudinea sa opteze pentru achizitionarea bunului la un pret care sa corespunda valorii sale reziduale.
Leasing-ul este o operatiune care cuprinde:
un contract de vânzare-cumparare;
un contract de locatiune;
un contract de mandat;
un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumparatorul, care valoreaza drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esentiale ale vânzarii.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterala de locatie din partea finantatorului si a utilizatorului, preexistenta contractului de locatiune, care va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locatie. În acelasi timp, este inclusa o stipulatie pentru altul, în baza careia utilizatorul poate actiona în garantie pe vânzatorul bunului.
Asadar, contractul de locatiune din cadrul operatiunii de leasing este sinalagmatic perfect, consensual si intuitu personae. Locatorul nu se obliga decât în consideratia calitatilor persoanei sau a garantiilor pe care le ofera intreprinderea utilizatoare.
Rolul finantatorului este de a finanta afacerea, neavând vreo influenta asupra mersului acesteia, ceea ce îngaduie acestuia sa cedeze contractul sau, daca circumstantele o cer.
În acelasi timp, leasing-ul are trasaturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea sa aduca modificari clauzelor stipulate.
Principalele forme ale leasing-ului
Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate si folosite în functie de posibilitatile de finantare ale furnizorului, de limitele pietei, gradul de organizare si desfacere a produselor la export, si anume:
dupa obiectul sau, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relatiile comerciale internationale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru ca se refera la echipamente industriale, oferind garantia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului sa achizitioneze echipamentul la expirarea termenului de locatie. Leasing-ul mobiliar reprezinta optiunea cea mai frecventa în relatiile comerciale internationale si din motive financiare.
în raport de implicarea partilor, leasing-ul este direct sau indirect. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor si client, iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societati specializate.
dupa continutul ratelor, leasing-ul este financiar sau operational. Leasing-ul financiar se caracterizeaza prin aceea ca în perioada de baza a închirierii este recuperat pretul de export, costurile auxiliare si se obtine un anumit beneficiu. Leasing-ul operational este caracterizat prin aceia ca în perioada de baza se obtine numai o parte din pretul de export.
dupa procedurile de calcul ale ratelor, leasing-ul este net sau brut. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind pretul net de vânzare al echipamentului si beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul brut, care mai este cunoscut si sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ: pretul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întretinerea si reparatiile echipamentelor, masinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizarii lor.
dupa durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul pe termen scurt implica închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durata mai redusa. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioada.
mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul si lease-back-ul.
Leasing-ul experimental se caracterizeaza prin închirierea bunurilor pe o perioada scurta de doua sau de trei luni, în mod experimental.
Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizeaza prin finantarea si comercializarea calculatoarelor si a altor echipamente. Aceasta forma de leasing mai este cunoscuta si sub denumirea de time sharing. Renting-ul sau hire îsi dovedesc utilitatea, mai ales, în cazul mijloacelor de transport. Fiind un mijloc de finantare deosebit de ingenios, lease-back-ul este utilizat într-o masura tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fara sa piarda echipamentul care îi serveste onorarii comenzilor, obtine capital în scopul dezvoltarii activitatilor sale economice.
Efectele contractului de leasing
În contractul de leasing, obligatiile vânzatorului sunt:
sa livreze un echipament de calitate, adica în stare de functionare;
sa asigure asistenta tehnica a personalului care îl va exploata;
sa asigure piesele de schimb necesare reparatiilor;
sa efectueze reparatiile echipamentului închiriat, în masura în care defectiunile nu sunt din culpa utilizatorului.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligatia:
sa plateasca ratele chiriei, la termenele si conditiile stipulate în contract;
sa exploateze bunul închiriat prin respectarea instructiunilor tehnice;
sa nu efectueze modificari în constructia echipamentului închiriat; în cazul în care
asemenea modificari sunt necesare, utilizatorul are obligatia sa solicite acordul societatii de leasing;
sa conserve bunul în stare de functionare;
sa asigure echipamentul închiriat în folosul societatii de leasing.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligatii a caror aducere la îndeplinire se întemeiaza pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligatia sa înlocuiasca bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depasit. Aceasta înlocuire implica perceperea unei chirii majorate.
Societatea de leasing are dreptul sa controleze modul în care este exploatat echipamentul de catre beneficiar. În acelasi timp, este îndrituita sa vânda echipamentul locatarului în conditiile examinate anterior.
Daca beneficiarul nu plateste ratele la termenele si în conditiile stipulate în contract, societatea de leasing are dreptul sa rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligatia: sa restituie echipamentul; sa suporte cheltuielile aferente; sa platesca ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat sa plateasca o indemnizatie forfetara de reziliere, care reprezinta ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenta existenta unor conditii severe impuse de institutia finantatoare beneficiarului. Toate aceste masuri au caracter sanctionator, de pedepsire a utilizatorului.
Finantatorul primeste bunul înapoi, având posibilitatea sa-l reînchirieze unei alte persoane sau sa-l vânda, în timp ce primeste si plata integrala a tuturor ratelor, calculate în raport cu viata economica a echipamentului respectiv.
Cu toata severitatea acestor masuri în privinta beneficiarului, instantele arbitrale s-au pronuntat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind ca, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie sa respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câstigat toate partile implicate, iar afacerea se deruleaza cu succes.
2.2 Creditele de factoring
Factoring-ul sau afacturajul întruchipează o formă de cesionare de creanțe, clasificându-se alături de scont și operațiunile asimilate, în categoria creditelor pentru creanțe comerciale. Spre deosebire de forfetare care, în esență, este o operație de scontare fără recurs a unor titluri de credit pe termen mijlociu, factoringul este un instrument de mobilizare a creanțelor comerciale pe termen scurt, care, contrar scontării, exclude cu totul recursul contra titularilor inițiali ai creanțelor și nu necesită emiterea de cambii.
Mobilizarea creanțelor comerciale se concretizează în vânzarea de către un client (exportator, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii) numit aderent a creanțelor sale (facturilor), unei instituții financiare specializate sau unei societăți bancare numită factor, acesta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii către terți, asumându-și totodată riscul de neplată al acestora de către debitori. În baza documentelor primite și a contractului încheiat societatea bancară plătește valoarea nominală a creanțelor mai puțin agio, fie imediat, fie la scadența acestora sau la termenele contractuale stabilite cu aderenții. Acest mod de mobilizare a creanțelor deosebește factoringul de avansurile pe gaj de creanțe (creditul de cesiune).
Contractul de factoring încheiat cu această ocazie este acel tip de contract prin care clientul – aderent cedează creanțele sale băncii – factorului, care se obligă să preia activitatea de încasare a acestora, în schimbul unei taxe. Cedarea creanțelor se realizează prin intermediul unei subrogări convenționale, prin simpla transmitere a facturilor, fără nici o altă formalitate, factorul, respectiv banca, devenind proprietarul creanțelor.
Operațiunea de factoring este o activitate mult mai complexă în cadrul căreia o societate specializată de factoring (banca) pune la dispoziția producătorilor și distribuitorilor de bunuri o gamă largă de servicii specializate privind aspectele financiare, creditul, încasările și contabilitatea. Scopul factoring-ului nu este așadar numai financiar ca în cazul creditului de cesiune.
Părți participante
La operațiunea de factoring participă următoarele părți care au calitatea de persoană juridică:
Factorul – constituie un element de legătură între aderent și client, cărora le prestează anumite servicii (efectuarea de studii de piață, obținerea de date în legătură cu selectarea clienților asupra cărora posedă fișiere detaliate, oferirea de informații asupra piețelor comerciale și financiare, debușeelor) și își asumă anumite obligații ce decurg din contractul încheiat:
preluarea selectivă a facturilor, pe baza analizei documentelor justificative, facturi ce acoperă creanțe ale unei persoane juridice rezultate din livrări de bunuri și servicii, numită aderent;
plata creanțelor (facturilor) acceptate;
gestionarea creanțelor preluate;
asigurarea încasării contravalorii produselor livrate, lucrărilor și serviciilor facturate.
Deși, aderentul beneficiază din partea factorului de o gamă largă de servicii, rațiunea de a fi și impulsul inițial al tehnicii de factoring constă în serviciul adus de factor, de a încasa creanțele aderentului provenite din vânzări de mărfuri și de servicii către un anumit cumpărător, fiind și o modalitate de a-l credita pe aderent pe perioada cuprinsă între acceptarea creanțelor și încasarea lor.
Pentru efectuarea acestora și pentru riscul pe care și-l asumă, factorul primește un comision (agio), iar în cazul în care avansează fonduri sub forma plăților anticipate percepe și dobânzi care sunt în funcție de condițiile în vigoare ale pieței monetare. Ținând cont de aceste două elemente, comision și dobândă, costul factoring-ului apare ridicat, fiind invocat deseori ca unul din inconvenientele acestei operațiuni.
Principiul de bază al factoring-ului este „principiul globalității”, după care, furnizorul se obligă să prezinte factorului toate creanțele sale comerciale asupra tuturor clienților săi. Acest principiu urmărește să evite o selecție prealabilă a clienților de către aderent și remiterea către furnizor numai a creanțelor îndoielnice sau dificil de acoperit. În felul acesta principiul globalizării garantează factorului compensarea riscurilor. Factorul, în schimb, poate să-și rezerve prin contract dreptul de a selecta creanțele și de a nu reține decât facturile sigure.
Aderentul – persoană juridică care oferă factorului spre cumpărare facturi pe care le-a emis asupra unui debitor, în baza unui contract comercial de vânzări de bunuri și/sau servicii, ori a altui document cu efecte juridice similare. Apelând la factoring poate beneficia de următoarele servicii:
finanțare imediată pentru mărfuri livrate, servicii prestate;
urmărirea încasării și evidența facturilor;
se asigură acoperirea riscului de neplată a debitorrilor pentru factoringul de export mai ales.
Debitorul – persoană juridică parte în relația comercială cu aderentul, în baza căreia datorează aderentului o plată ce face obiectul tranzacției;
Fluxul desfășurării operațiunii de factoring
FURNIZOR 1 BENEFICIAR
ADERENT 5 DEBITOR
2 3 4 11 7 8
FACTOR 6 BĂNCI
BANCA 9 CORESPONDENTE
10
Întreprinderea furnizoare – aderentul – livrează mărfuri beneficiarului intern sau extern potrivit contractului încheiat.
Încheierea contractului de factoring, furnizorul, client al băncii, prezintă societății de factoring cererea de plată a facturilor cuprinse într-un borderou.
După analiza facturilor, societatea de factoring înștiințează aderentul despre facturile acceptate.
Cedarea creanțelor – aderentul prezintă factorului facturile acceptate în original, împreună cu mențiunea cu privire la efectuarea subrogării.
Aderentul notifică pe debitor asupra transferării dreptului de proprietate a creanțelor către factor.
Societatea de factoring achită, prin intermediul băncilor corespondente, tranșa de 80% din contravaloarea facturilor acceptate, reținând dobânda aferentă.
Banca furnizorului, aderentului, îl înștiințează pe acesta prin extras de cont, despre creditarea contului său cu suma respectivă.
În baza notificării primite, la scadența stabilită în contractul economic, debitorul achită prin sistemul băncilor corespondente, valoarea integrală a facturilor către societatea de factoring.
Banca factorului îl înștiințează pe acesta prin extras de cont despre creditarea contului său cu valoarea integrală a facturilor acceptate.
În termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasarea contravalorii facturilor acceptate de la debitor, societatea de factoring are obligația de a achita prin sistemul băncilor corespondente și tranșa rămasă către aderent.
Banca aderentului îl înștiințează pe acesta, prin extras de cont, despre creditarea contului său cu tranșa rămasă din valoarea facturilor acceptate.
Documentația pe care solicitantul trebuie să o prezinte la bancă se compune din:
formularul cerere de finanțare sau o cerere de finanțare prin factoring în cazul modalităților de plată garantate;
facturile externe în original și copie;
copii ale documentelor care atestă livrarea mărfii, document de transport, declarație vamală de export;
chitanța subrogatorie;
declarație de transfer a creanțelor;
contract comercial sau comandă;
Perfectarea tranzacțiilor de factoring între client și bancă se concretizează în semnarea de către ambele părți a Acordului cadru de factoring sau a contractului de vânzare-cumpărare creanțe.
Facturile preluate de bancă se pot clasifica în două grupe:
– facturi aprobate – disponibile imediat în contul clientului sub formă de credit. Aprobarea este condiționată și de prezentarea unor documente asiguratorii ale încasării, cum ar fi certificate de disponibil, depozite colaterale, depozite pentru cecuri certificate sau de riscul pe care și-l asumă banca având în vedere un debitor agreat, care prezintă o oarecare garanție morală.
– facturi neaprobate – indisponibile până la încasarea creanțelor sau până la scadența lor contractuală.
Pentru creditul acordat banca poate să pretindă aderentului, pe lângă agio, constituirea, respectiv, reținerea din factoring a unei garanții pentru riscul de rambursare care se înregistrează într-un cont de depozit al clientului.
Lucrările contabile privind factoringul se efectuează, de regulă, în următoarea succesiune:
– primirea facturilor aderentului;
– gruparea facturilor în aprobate și neaprobate;
– finanțarea facturilor aprobate;
– reținerea garanției de risc de încasare;
– încasarea comisioanelor de gestiune;
– încasarea creanței;
– restituirea garanției;
– încasarea agioului.
Tipuri de factoring
Din punctul de vedere al modului de efectuare a plății creanțelor de către factor, după timpul când acesta își realizează angajamentul factoringul poate fi:
– de finanțare, cu plata imediată – facturile se achită aderentului în momentul prezentării lor sau chiar în contul unor livrări ulterioare. În acest caz factoringul apare ca o tehnică de creditare pe termen scurt, de 3-4 luni, iar în cazul avansării de fonduri în contul unor vânzări viitoare capătă aspectul unei activități clasice de finanțare.
– cu plata la o dată viitoare – aderentul urmând să încaseze facturile în viitor;
– mixt – factorul achită la prezentare o parte din contravaloarea facturilor sub forma unui avans (până la cel mult 80% din valoarea acestora), iar restul la o dată viitaore;
– factoring la scadență – aderentul este plătit după încasarea creanțelor de la client.
După aria de aplicare, se distinge pe de o parte factoring intern, iar pe de altă parte factoring internațional.
Factoringul intern se referă la creanțe materializate în facturi emise la intern, în lei. În acest caz furnizorul (aderentul) și cumpărătorul locuiesc în aceeași țară, pe când factoringul de export implică implică faptul că furnizorul și cumpărătorul locuiesc în țări diferite.
Factoringul de export, se referă la creanțe materializate în facturi externe în valută. În general pentru a se realiza această operațiune trebuie să se îndeplinească una din următoarele condiții:
contractul de export să aibă prevăzută o modalitate de plată asiguratorie (acreditiv sau scrisoare de garanție bancară)
riscul de neplată din parte debitorilor externi să fie acoperit de o societate internațională de factoring;
existența asigurării împotriva riscului de țară pentru exporturi în țări altele decât cele din categoria A și împotriva riscului de neplată, din partea oricărei alte societăți de asigurare-reasigurare.
Funcționarea sa este practic aceeași cu a factoring-ului intern, dar realizarea sa materială este mai complexă, deoarece intervin și alți participanți cum sunt:
import-factorul, cel care acționează în țara importatorului de mărfuri și care își asumă obligația, alături de client, să onoreze facturile mărfurilor primite de el;
export-factorul, cel stabilit în țara exportatorului de mărfuri, care furnizează informații import-factorului asupra exportatorului, cărora acesta din urmă va trebui să le recupereze creanțele de la client;
lanțul de factoring, rețeaua internațională de societăți de factoring și sistemul de relații dintre ele. În aceste lanțuri internaționale sunt incluse societăți naționale de factoring din mai multe țări capitaliste dezvoltate și din unele în curs de dezvoltare.
În mod concret operațiunea de factoring se desfășoară astfel: exportatorul cedează creanțele sale export-factorului, care le acoperă contravaloarea după reținerea dobânzii corespunzătoare. La rândul său, export-factorul cedează creanțele respective import-factorului căruia îi cedează o parte din dobândă care le recuperează de la imporator. Riscurile insolvabilității debitorului se transferă astfel de la aderent-exportator la export-factor și de la acesta la import-factor.
Schematic funcționarea factoring-ului internațional s-ar putea prezenta astfel:
Export-factor 5 Import-factor
6
1 3 4 7 8
Aderent-exportator 2 Client-importator
Încheierea contractului de factoring
Aderentul livrează mărfurile cumpărătorului
Aderentul cedează creanțele export-factorului
Export-factorul achită aderentului, în monedă națională contravaloarea creanțelor reținând dobânda aferentă
Export-factorul cedează creanțele import-factorului
Import-factorul achită contravaloarea creanțelor, reținând dobânda aferentă
Import-factorul remite clientului documentele spre încasare
Importatorul plătește import-factorului în monedă națională creanța străină.
Conlucrarea permanentă dintre export-factor și import-factor în efectuarea de servicii către aderenți și clienți, pe de o parte și colaborarea dintre aceștia și societățile de factoring, pe de altă parte, conferă operațiunilor de factoring caracterul unei cooperări bancare internaționale.
Marele avantaj al factoring-ului internațional constă în faptul că exporatorul are de-a face numai cu factorul din țara sa (export-factorul) care se îngrijește de încasarea creanțelor sale. În condițiile extinderii și multilateralizării actelor de schimb internațional, a creșterii numărului de clienți, acest mijloc de urmărire, de contabilizare și chiar de încasare a creanțelor externe este deosebit de eficient pentru exportator, operațiunile amintite sunt efectuate prin factorul de export din țara sa, totul devenind o tranzacție internă comodă.
Avantajele factoring-ului
Factorul asigură plata creanțelor clienților înainte de scadență, transformând o încasare la termen într-o încasare la vedere;
Perioada de obținere de lichiditați este mult mai scurtă decât în cazul unui credit, clientul obținând o îmbunătățire a cash-flow-ului;
Disponibilitățile obținute pot fi utilizate în funcție de necesitățile imediate ale clienților, aceștia nefiind nevoiți să respecte o anumită destinație, precum în cazul unui credit;
Numărul de documente cerut pentru obținerea finanțării prin factoring este mult mai redus decît cel necesar pentru acordarea unui credit;
Consultanță gratuită;
În cazul factoringului de export (în valută) în plus sunt și următoarele avantaje:
Acceptarea creanțelor de către bancă este irevocabilă, dar implică buna execuție a contractului comercial din partea clientului;
Factorul preia riscul de neplată al debitorilor externi și asigură încasarea creanțelor;
Expertiza pentru fiecare dintre țările în care aderentul exportă, ca urmare a informațiilor obținute prin intermediul factorului de import. Factorul cunoaște în detaliu clienții eventuali ai aderentului și nu riscă, să fie antrenat în relații cu clienți îndoielnici , aflați în pragul falimentului. Totodată export-factorul îi recomandă aderentului noi clienți, care se bucură de toate garanțiile și pe care îi cunoaște prin vastele sale rețele de corespondenți din cadrul lanțului internaționalide factoring;
Debitorul (importatorul) plătește contravaloarea creanțelor în țara sa, evitând un transfer valutar extern. Totodată, acesta are posibilitatea să poarte corespondența cu factorul de import în propria limbă și să-și rezolve eventualele litigii în cadrul legislativ și sub competența jurisdicțională a țării sale, acestea fiindu-i familiare;
Contabilitatea aderenților este simplificată substanțial, gestiunea multitudinii de conturi « clienți » fiind, practic, înlocuită prin ținerea unui singur cont « factorul »;
Aderentul nu trebuie să se mai preocupe de încasarea creanțelor sale deoarece toate plățile sunt efectuate de factor la scadență sau înainte de scadență, după cum este vorba de factoring cu sau fără finanțare;
Pe lângă aceste avantaje de ordin individual, pentru fiecare agent economic care participă la operațiunea de factoring, factoringul exercită o influență pozitivă și în ceea ce privește însănătoșirea pieței mondiale, atenuarea riscurilor, sporirea stabilității ei, deoarece înainte de a accepta o creanță, factorul procedează la o triere și selecționare severă a viitorului debitor. Mulți dintre ei vor fi în mod sistematic refuzați de societățile de factoring care vor pune totodată în gardă pe aderenții lor asupra șubrezeniei gestiunii unora dintre clienți. Pentru a evita izolarea, mulți clienți vor fi obligați să-și îmbunătățească situația și să devină mai corecți în afaceri.
În afara numeroaselor avantaje, factoring-ului internațional i se atribuie și unele inconveniente.
Costul relativ ridicat al operațiunii se dovedește a fi o frână în dezvoltarea factoring-ului internațional. În realitate acest cost se justifică și nu constituie, în final o pierdere pentru aderenți, dacă se înțelege corect eficiența acestei operațiuni și se are în vedere tipul tranzacției. De exemplu, la vânzări masive, de mare valoare (mașini, utilaje, vase maritime, minereuri) nu se justifică , atât din cauza numărului mic de clienți, care pot fi ușor urmăriți prin mijloace proprii ale vânzătorului, cât și din cauza valorii mari a exporturilor, ceea ce ar implica cedare către factor, sub formă de dobândă a unei sume apreciabile.
Un inconvenient real al factoring-ului rezidă din faptul că el poate afecta autonomia societăților factorate, cunoscând amănunțit gestiunea aderentului, relațiile sale cu clienții, capacitatea sa de producție și de desfacere, factorul dispune de un fel de control asupra acestuia, putând influența activitatea lui ceea ce nu convine în general aderenților.
2.3. Creditele de forfetare
O altă posibilitate de finanțare sunt creditele de forfetare. Forfetarea ocupă locul central în cadrul formelor speciale de creditare a comerțului exterior, fiind o operațiune prin care un exportator își vinde creanțele sale în valută unei societăți bancare înainte de ajungerea acestora la scadență.
Forfetarea a apărut și s-a dezvoltat ca urmare a creșterii ponderii utilajelor și echipamentelor industriale în cadrul comerțului internațional, care, datorită valorii lor mari și a concurenței accentuate dintre producători, se vând cu deosebire pe credit. Așadar punctul de pornire este acordarea de către exportator, importatorului a unui credit de furnizor. Deși furnizorul, care acordă credit comercial cumpărătorului, are posibilitatea de a se refinanța la bănci este nevoit totuși să suporte o parte din riscurile economice și, în unele cazuri, politice care decurg din operațiunile de credit bancar.
Pentru a elimina aceste inconveniente, furnizorul vinde fără recurs, unei societăți sau bănci specializate, creanțele sale la termen, intrând astfel imediat în posesia contravalorii mărfurilor vândute. Clauza fără recurs diferențiază în ultimă instanță forfetarea de alte forme de creditare (scontare, rescontare).
Forfetarea, în general, ar putea fi definită drept cumpărarea creanțelor cu scadență ulterioară și provenind din livrări de mărfuri și servicii, cumpărătorul-forfetistul renunțând expres la dreptul său de recurs contra precedentului deținător al creanței.
Operațiunea de forfetare se poate realiza în două stadii:
precontractual, când exportatorul dorește să asigure cumpărătorului vânzarea mărfii pe credit comercial;
post contractual sau de portofoliu, când exportatorul deține creanțe asupra importatorului și recuperează fondurile înainte de scadență.
În practică este vorba de cumpărare de creanțe pe termen mediu sau lung, materializate în:
cambii, bilete la ordin emise cu ocazia schimbului, din care reiese pentru fiecare rată a creditului de furnizor, existența drepturilor.
Biletele la ordin se emit de către cumpărător, la ordinul vânzătorului. Acsta din urmă, cedând creanțele, andosează biletul la ordin forfetistului, incluzând înainte de semnătură, clauza „fără recurs”.
În cazul cambiilor, deoarece dreptul cambial prevede că toate clauzele prin care trăgătorul se exonerează de garanția plății sunt socotite ca nescrise, cluza fără recurs nu mai poate fi înscrisă în trată. În acest caz, forfetistul remite cedentului unei trate o declarație în care se confirmă că renunță expres la dreptul său legal de recurs contra trăgătorului, în caz de neplată a tratei la scadență.
cecuri evidențiate de facturile exportatorului și contractul de vânzare, care arată programul de returnare al creditului de furnizor;
plățile deferate în cadrul unui acreditiv emis de către o bancă acceptată în țara importatorului.
Creditul poate fi primit în orice valută liber convertibilă aceasta ajutând la fluidizarea tranzacțiilor.
Perioada de creditare variază între 180 de zile și 8 ani, acest interval depinzând în mod direct de riscul de țară, precum și de natura tranzacției. Forfetarea nu se referă deci, decât la finanțarea bunurilor de investiții.
Garanțiile pe care le prezintă cumpărătorul la banca sa, trebuie să acopere riscul ce apare în acordarea creditului de către societatea bancară. Tendința băncilor cu privire la asigurarea garanțiilor necesare aferente acestui tip de credit este aceea de avalizare sau andosare a unei cambii sau bilet la ordin, de identificare a unei garanții separate sau de cele mai multe ori a unui acreditiv. Această garanție nu este solicitată pentru țările ce provin din O.E.C.D..
Mecanismul clasic al forfetării, cu privire la circulația efectelor comerciale și cheltuielilor ce intervin în timpul tranzacției s-ar putea reprezenta în felul următor:
1
EXPORTATOR 3 IMPORTATOR
4
2 5 6 7 8
FORFETAR
BANCA COMERCIALĂ
încheierea contractului de export – import;
încheierea contractului de forfetare;
livrarea bunurilor;
schimbul efectelor de comerț (bilet la ordin, cambie) sau a scrisorii de garanție bancară contra documentelor de transport;
menținerea efectelor de comerț sau a scrisorii de garanție bancară pentru scontare conform contractului de forfetare;
plata conform procedurilor de forfetare;
prezentarea efectelor de comerț sau a scrisorii de garanție bancară, la scadență, pentru onorare la plată;
plata la scadență a sumelor datorate.
Operațiunea de forfetare se înregistrează în contabilitate astfel:
prin notă contabilă se creditează contul curent al beneficiarului, exportatorului, prin debitarea contului „plasamente în titluri forfetate” cu valoarea actuală – valoarea nominală a creanței, mai puțin taxa de forfetare și comisioanele aferente;
remiterea acestora Centralei băncii;
cu ocazia plății titlului se creditează contul „plasamente în titluri forfetate” (cu suma forfetată) și contul „venituri din acțiuni de forfetare” (cu costul de forfetare) și se debitează contul trasului.
Din cele prezentate rezultă că perfectarea unei creditări prin forfetare nu intervine decât în momentul în care mărfurile au fost preluate efectiv de cumpărător, confirmând calitatea lor și obligația fermă de plată. Această condiție cunoscută drept „clauză efectivă” este caracteristică forfetării cambiilor internaționale.
Cumpărând ferm creanțele, societatea bancară – forfetistul preia și toate riscurile aferente, în schimbul unei remunerări, numită taxă de randament, compusă din dobândă (costul fondurilor) plus o primă de asigurare pentru a acoperi pierderile asumate.
Prima de asigurare se stabilește în funcție de durata creditului, de moneda în care sunt exprimate creanțele, de bonitatea debitorului și a țării acestuia, de măsura în care sunt, sau nu, avalizate sau garantate în alt mod, de bonitatea avalistului sau a garantului.
Costul global al forfetării, pe care îl suportă furnizorul, este mai ridicat decât costul unei scontări obișnuite, ceea ce constituie principalul dezavantaj al forfetării.
Avantajele forfetării
Forfetarea îndeplinește două funcții principale:
Funcția de finanțare – realizată prin faptul că forfetistul pune fonduri disponibile la dispoziția beneficiarului creanței;
Funcția de asigurare – deoarece prin clauza „fără recurs” forfetistul preia toate riscurile și nu poate să se întoarcă împotriva vânzătorului creanței, în cazul neplății sumei la scadență.
Forfetarea oferă transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare cash. Exportatorul, în acest context, va putea extinde creditul comercial acordat partenerului său importator, cât de mult va solicita acesta, oferta sa devenind, astfel mai competitivă.
Exportatorul își îmbunătățește lichiditatea prin încasarea drepturilor sale imediat după livrarea bunurilor; exportatorul (vânzătorul) se exonerează de problemele și costurile urmăririi și efectuării încasărilor; exportatorul nu își asumă riscul de țară, riscul de transfer, riscul valutar, riscul de dobândă și riscul de neplată la scadență, acestea fiind asumate de instituția de forfetare;
forfetarea permite ca vânzătorul să încaseze imediat după livrare contravaloarea exportului efectuat, iar cumpărătorul să obțină un credit comercial pe termen scurt sau mediu de la instituția de forfetare.
2.4. Creditele de scont
Deținătorii de cambii sau bilete la ordin externe nu pot aștepta, de regulă scadența. Ei au nevoie de fonduri bănești pentru continuarea procesului de producție și circulație a mărfurilor. Desigur ei au la îndemână și posibilitatea procurării acestor fonduri printr-o operație de andosare la ordinul unor firme care dețin fonduri disponibile. De asemenea, andosarea la ordinul unor creditori poate suplini nevoile de fonduri bănești ale exportatorilor de mărfuri. Andosarea prezintă însă dezavantajul că presupune, pe de o parte, ca între datoria exportatorului și creanța sa să fie o egalitate, iar pe de altă parte, să existe acordul de voință al creditorului de a fi plătit cu o creanță străină. Acest acord este necesar, deoarece, deși cu prilejul transmiterii prin gir, titlul de credit îndeplinește funcția de mijloc de circulație, aceste instrumente de credit n-au putere liberatorie nelimitată. Cea mai comodă mobilizare a unui activ temporar imobilizat( cum sunt și cambiile și biletele la ordin ) se realizează prin intermediul băncilor comerciale. Ele au ca obiect de activitate efectuarea de încasări și plăți, precum și primirea și acordarea de credite în monedă națională și străină.
Transformarea în bani, prin intermediul băncilor a unei creanțe înaintea scadenței se poate face, fie vânzând creanța respectivă băncii, fie depunând-o drept gaj pentru a contracta un împrumut. Achiziționarea de către băncile comerciale a unor creanțe cu scadențe ulterioare poartă numele de scontare. Ea se materializează pe titlul de credit ca și operația de andosare, deosebindu-se de aceasta prin faptul că transmiterea creanței se face la ordinul unei bănci obișnuite.
Din punct de vedere economic, scontarea este avansarea unei sume la primirea titlului de credit, prin care se garantează plata unor mărfuri sau servicii la o plată ulterioară.
Avansând o sumă de bani practic banca percepe o dobândă pentru perioada rămasă până la scadență. Dobânda este reținută în momentul avansării sumei, de aceea este cunoscută sub numele de taxa scontului. În cazul scontării banca achiziționează efectele de comerț la valoarea lor nominală, mai puțin taxa scontului. Exprimarea valorii nominale a cambiilor a cambiilor și a biletelor la ordin externe se face în valută, care, de regulă este valuta acelei țări în care trebuie să se efectueze plata. Ea se poate face însă și în valuta unei terțe țări, cu plata în valuta țării creditoare. Cuantumul datoriei se determină, în acest caz , pe baza cursului existent în ziua plății, la locul plății, între moneda națională și valuta în care este exprimată creanța străină. In cazul creanțelor exprimate în valută, debitorul are facultatea de a achita datoria în moneda arătată în titlu, dar dacă nu vrea sau nu poate să plătească în moneda străină, pentru determinarea datoriei sale urmează a se avea în vedere valoarea monedei naționale la scadența stabilită, la locul plății.
Cambia și biletul la ordin pot fi emise însă și cu “clauza de plată efectivă în moneda străină” înserată de emitent, caz în care plătitorul nu mai are de ales soluția care-i convine. La scontare pot ajunge deci efecte de comerț atât în moneda debitorului, cât și într-o terță monedă. Banca scontează efectele în moneda sa națională, ceea ce înseamnă că, mai întâi, valoare nominală trebuie recalculată, adică transformată din valută în monedă națională, în principiu la cursul zilei existent la bancă.
Deși este o operație pe care băncile o efectuează în virtutea atribuțiilor statutare, scontarea efectelor de comerț nu este absolut obligatorie pentru băncile comercial, ele putând refuza achiziționarea unor astfel de titluri, dintr-un motiv sau altul. Frecvent aceste refuzuri apar în perioadele de criză economică, când încasarea la scadență a creanțelor respective devine nesigură.
Băncile primesc spre scontare de preferință cambii și bilete la ordin de “prim rang”, adică cele care reprezintă obligații ale unor firme solide, ale căror posibilități de plată nu prezintă riscuri. De asemenea, sunt scontate facil și cu dobândă mai mică efectele de comerț acceptate sau garantate de marile bănci.
Prin scontarea de către bănci a unor efecte de comerț exprimate în valută, activele străine aflate în portofoliul băncii care efectuează operația de scontare sporesc, diminuându-se corespunzător lichiditatea băncii, adică fondurile bănești ce-i sunt necesare pentru a face față în continuare cererilor.
Portofoliul de cambii și bilete la ordin exprimate în valută poate fi mobilizat de către banca comercială în mai multe feluri, și anume:
să vândă efecte importatorilor care doresc să achiziționeze asemenea devize în vederea achitării unor datorii către partenerii lor externi. Cursul lor mai scăzut decât al altor categorii de devize constituie un motiv pentru această opțiune.
Când plata unei datorii externe se face de către debitor prin remiterea de cambii sau bilete la ordin exprimate în valută ce se numește plată prin remiză.
să le remită spre încasare corespondenților lor din străinătate. Posibilitățile ca băncile să poată pune la dispoziția importatorilor titlurile solicitate sunt destul de rare. Aceasta, pentru că un importator va găsi mai greu o cambie de o valoare egală cu datoria lui și exprimată în valuta solicitată. De aceea, băncile procedează în felul următor: remit spre încasare corespondenților din țările unde domiciliază trașii toate efectele de comerț scontate creându-și acolo disponibilități de devize în cont, pe care le oferă importatorilor spre cumpărare. Când plata unei datorii externe se face prin virarea unei sume în valută dintr-un cont în altul, se numește plată prin transfer.
să le reesconteze.
Când băncile comerciale dispun de un portofoliu bogat de cambii și bilete la ordin exprimate în valută, dar duc lipsă de lichidități pentru a mai putea face față altor scontări sau solicitări de sume, ele se pot adresa băncii centrale sau unor bănci mai mari, care le achiziționează titlurile, contra monedă efectivă, operație cunoscută sub numele de reescontare.
Reescontarea este o formă de refinanțare bancară pe termen scurt a exportatorilor. Aceasta este o scontare care se repetă, băncile comerciale participă la scontarea titlurilor, iar reescontarea este de regulă făcută de banca centrală. Reescontarea se face tot la valoarea nominală a titlului de credit, diminuată însă cu taxa oficială a scontului, corespunzătoare perioadei rămase până la scadență. Taxa oficială a scontului este mai mică decât taxa scontului, din diferența dintre dobânda încasată de băncile comerciale de al cei cărora le-au scontat titluri de credit ( taxa scontului) și aceea plătită băncii centrale le reescontare, urmând ca aceste bănci să-și suporte cheltuielile de funcționare și să realizeze profit. În urma operației de reescont, deținătoare a titlului de credit devine banca reescontatoare, care îl va prezenta la scadență plătitorului ( trasului în cazul cambiei sau emitentului în cazul biletului la ordin), în vederea încasării valorii lui nominale. Prin reescontarea unor titluri de credit externe, la banca comercială sporesc lichiditățile și se diminuează activele reprezentând creanța asupra străinătății. În schimb, la banca centrală sporește pasivul numărul creanțelor externe evidențiate în activ și, corespunzător, sporește pasivul cu suma de monedă națională emisă pentru asigurarea achiziționării. Prin urmare, reescontarea unor creanțe externe contribuie la sporirea masei de semne bănești în circulație, acoperită cu creanțele respective.
Noțiunea de “taxa oficială a scontului” a fost înlocuită cu noțiunea de “ rata dobânzii de în care banca centrală o folosește pe plan extern pentru plata importului acelor mărfuri pentru care se manifestă cerere, și prin vânzarea cărora, banii emiși pot fi retrași din circulație. Altfel, reescontul poate deveni o cale de accentuare a procesului inflaționist, respectiv a inflației de bani de credit.
Reescontarea de către banca centrală a titlurilor de credit are atât efecte interne cât și efecte externe. Pe plan intern, reescontul este folosit de banca centrală în sensul politicii monetare și de credit promovată de sat într-o anumită perioadă de referință. Efectele externe rezultă fie indirect din manevrarea într-un anumit sens a taxei oficiale a scontului, fie direct prin măsurile luate de stat prin banca centrală, de a facilita reescontul efectelor de comerț externe în vederea stimulării exporturilor.
Operațiunea de scontare ( din punct de vedere contabil ) a acestor titluri de credit se efectuează astfel:
prin notă contabilă bancară se debitează contul “ Credite de scont ” și se creditează contul curent al agentului economic care a depus titlurile spre scontare cu valoarea nominală a titlurilor, concomitent din contul curent al clientului se încasează dobânda și comisionul de gestiune și se trece în contul de venituri de realizat,
unitatea bancară care a primit titlul îl remite , prin circuit bancar, băncii trasului,
cu ocazia plății titlului de către tras se creditează contul de “ credite de scont” cu valoarea nominală a titlului și se debitează contul curent al trasului. Aceste credite sunt garantate cu însăși titlurile respective.
Finanțarea cu ajutorul creditelor bancare
Potrivit Legii bancare nr. 58/1998 art. 3 lit. b), banca este o persoană juridică autorizată să desfăsoare, în principal, activitãti de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu.
Creditul reprezintă, potrivit art. 3 lit. g din Legea bancară nr.58/1998 orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plãtite, precum și la plata unei dobinzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta sumã sau orice prelungire a scadentei unei datorii și orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeazã o creantã sau a altui drept la plata sumei de bani.
Durata creditului este perioada de timp cuprinsa intre data acordarii creditului și data rambursarii ultimei rate de credit conform graficului de rambursare anexa la Contractul de credit, fiind formata din:
perioada de tragere în care creditul se angajeaza, respectiv de la data de punere a creditului la dispozitia clientului pana la angajarea integrala a acestuia;
perioada de gratie, respectiv data prevazuta in contract pentru prima tragere din credit pana la data rambursarii primei rate a creditulul (conform contractului de credit) si nu va putea depasi 12 luni . Pentru creditele destinate finanțării activității clientului, perioada cuprinsă între data primei trageri de credit și data prevazută și acceptată de bancă, pentru rambursarea primei rate nu se consideră perioada de grație.
perioada de rambursare, respectiv de la data rambursării primei rate de credit până la data rambursării ultimei rate de credit.
În cazul scrisorilor de garanție, durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data începerii valabilității și data la care angajamentul asumat de bancă își încetează valabilitatea, conform clauzelor cuprinse în continutul scrisorii de garantie.
Durata creditului se poate exprima în ani, luni sau zile (cazul creditelor acordate pe termen foarte scurt).
Rescadențarea este operațiunea prin care banca, la solicitarea imprumutatului, poate modifica scadența uneia/mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenței acesteia/acestora, fără a se depăși durata inițială de acordare a creditului.
Reeșalonarea este operațiunea prin care banca, la solicitarea imprumutatului, poate modifica scadența uneia/mai multor rate de credit în sold, înaintea scadenței acesteia/acestora, cu depășirea duratei inițiale de rambursare a creditului.
Reînnoirea (prelungirea) plafonului liniei de credit este operatiunea prin care, la solicitarea clientului, banca poate modifica scadența acestuia, înainte de expirarea duratei de creditare pentru care este aprobat.
Perioada de întârziere este perioada de timp de la scadența creditului (ratei) pana la recuperarea efectiva a acesteia, inclusiv prin executarea silita sau lichidarea judiciara a debitorului. Intarzierea se poate referii la o rata sau mai multe rate de credit, (partiala) sau la intreg imprumutul (totala)
Principii de creditare
Banca Transilvania SA Cluj-Napoca promovează o politică de sustinere a activitatii persoanelor juridice si persoanelor fizice autorizate prin acordarea de credite si consultantă economico-financiară, în conformitate cu obiectul său de activitate aprobat de Banca Natională a Romaniei, cu respectarea prevederilor legale, a normelor și reglementarilor emise de Banca Nationala a Romaniei și a Normelor de creditare.
Pentru adaptarea politicii de creditare generale la obiectivele tactice ale bancii, stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli anual, se utilizeaza în practica o serie de modalitati de aplicare, dintre care cele mai uzuale sunt :
alocarea de resurse pentru activitatea de creditare prin plafoane de credit pe tipuri de credite ;
stabilirea categoriilor de performanta ale solicitanților de credite care pot fi creditate, pe tipuri de credite ;
stabilirea nivelului dobanzilor și comisioanelor percepute functie de perfomantele financiare ale solicitantului ;
stabilirea categoriilor de garantii (imobiliare, mobiliare, personale) solicitate pe tipuri de credite ;
stabilirea procentului necesar de acoperire a creditului și dobanzii pe categorii de garantii;
Banca Transilvania SA nu acordã credite :
Pentru constituirea capitalului social;
Pentru rambursarea altor credite scadente angajate de la BANCA TRANSILVANIA SA și plata dobanzilor (exceptie de la aceasta prevedere o constituie creditele overdraft si transformarile creditelor curente in linii de credit);
Pentru activitati care nu sunt cuprinse în obiectul de activitate al solicitantului sau pentru care solicitantul nu deține autorizațiile specifice activitatii pentru care se solicita finantarea ;
Clientilor, care la data solicitarii creditului, inregistreaza la BT dobanzi sau rate de credit restante (la creditele angajate anterior).
Clientilor inregistrati la centrala incidentelor de plati din cadrul BNR, cu incidente de plati majore;
Clientilor altor banci care potrivit datelor existente la CRB, inregistreaza restante de tip B (intre 7-30 de zile) , de tip C (peste 30 de zile) si contracte investite cu formula executorie (tip X);
Clientilor pentru care banca a primit de la AVAB ordin de plata prin poprire a contului in lei si valuta.
Categorii de imprumutati
Banca Transilvania SA acordă credite în conditiile prezentelor norme următoarelor categorii de imprumutati:
Agenti economici:
societãti comerciale cu capital particular, de stat sau mixt, constituite potrivit Legii nr. 31/1990, modificatã de Legea nr. 195/1997 și Legea nr. 99/1999;
societãti comerciale cu capital strãin și capital mixt (strãin și românesc) conform Legii nr. 35/1991;
societati agricole constituite conform Legii nr. 36/1991
Asociatii familiale infiintate în conditiile Decretului-Lege nr.54/1990
Persoane fizice autorizate (inclusiv cele care presteaza activitati liberale)
Alte institutii constituite conform legilor in vigoare (regii autonome, societati nationale, companii nationale si multinationale, autoritati ale Administratiei Publice Locale organizate in conformitate cu Legea Finantelor Publice Locale nr.189/1998, societati si institutii financiare, altele decat bancile, asociatia salariatilor-PAS).
Criterii pentru selectionarea imprumutatilor
Pentru analiza documentatiei de credit, solicitantul trebuie să indeplinească următoarele conditii minime:
să posede capitalul social minim prevăzut de legislatia în vigoare;
sã aibã deschise conturi în lei și/sau valutã la Banca Transilvania SA;
sã desfãsoare o activitate ce nu contravine normelor legale și care este în concordantã cu statutul sãu de societate;
sa justifice necesitatea creditului;
sa accepte verificarea informatiilor prezentate în documentatia de credit depusă la bancă;
sã prezinte credibilitate pentru rambursarea la scadentã a creditelor angajate și a dobinzilor aferente;
sã prezinte garantii acoperitoare conform prevederilor capitolului I punctul 6;
sã se conformeze cerintelor bãncii care decurg din legislatia în vigoare.
NOTA:
Se impune cunoasterea de catre personalul specializat al bancii: structura actionarilor si managerilor solicitantilor de credite. Cunoasterea structurii actonariatului unei societati sau grup de firme, permite bancii stabilirea nivelului de competenta decizionala. Pentru limitarea riscului, in cazul societatilor pe actiuni, banca solicita acordul scris al Adunarii Generale a Actionarilor, privind angajarea creditului, constituirea garantiilor si respectarea clauzelor contractuale.
Tipuri de credite practicate de banca
Banca Transilvania SA practica, urmatoarele tipuri de credite in lei si valuta:
Clasificate dupa destinatie :
Credite pt.finantarea activitatii curente:
linii de credite (durata maxima de 12 luni)
credite de overdraft
credite pentru nevoi temporare (8-30 de zile)
credite pentru export (maxim 12 luni)
credite pentu capital curent (12 luni)
credite pentru finantare sezoniera (stocuri)
Credite pentru finantarea investitiilor:
credite de investitii (achiziti noi, constructii, modernizari, dezvoltari)
credite pentru cumparari de actiuni si active (pe termen scurt sau mediu)
Credite pentru preluarea imprumuturilor angajate de client la alte banci;
Alte destinatii neinterzise de lege.
Clasificate dupa durata de creditare
Credite pe termen scurt (pana la 1 an inclusiv) ;
Credite pe termen mediu (1 – 5 inclusiv);
Credite pe termen lung (5 – 15 ani).
Dobanzi și comisioane
Acordarea de credite si asumarea de angajamente se efectueazã cu stabilirea de dobanzi și comisioane prevăzute prin decizii interne, adoptate conform Regulamentului de Organizare si Functionare al bancii.
Dobanda este componenta de bazã a costului creditului și poate fi:
dobanda curentă, referită în continuare prin termenul de dobandă;
dobanda restantă;
dobanda penalizatoare.
Dobanda este aferentă creditelor curente, neajunsă incă la scadentă (creanță atașată). Nivelul acesteia se stabileste în procente conform incadrarii solicitantului de credit in grila centralizata a dobanzilor, se calculează la soldul angajat al creditului și se percepe lunar în ultima zi din lună. In cazul în care ultima zi din luna este o zi bancara nelucratoare, dobanda se va percepe in ultima zi bancara lucratoare a lunii.
Szcc – soldul zilnic al creditului curent;
Dc – procentul de dobandă stabilit pentru creditul curent;
n – numarul de zile din luna.
Dobanda restanta este provenita din dobanda curenta neachitata la scadenta si din dobanda aplicata creditelor restante
Dobanda penalizatoare (Dp) se calculeaza ca procent asupra soldului creditului restant pe perioada de inregistrare respectiv asupra dobanzii restante pană la data recuperării lor.
Szcri(Szdri) – soldul zilnic al creditului restant (soldul zilnic al dobanzii restante);
Dp – procentul de dobandă penalizatoare stabilit pentru creditul (dobanda) restant(ă);
n – numarul de zile din luna.
Nivelul dobanzilor este revizuibil pe toata durata de creditare, conform clauzelor prevazute in contractul de credit incheiat intre banca si imprumutat.
Plata ultimei dobanzi sa va face la data scadentei creditului odata cu plata ultimei rate de credit.
In conformitate cu art. 37 al Legii 64/1995 (republicata) „Nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planurile de reorganizare se deroga de la prevederile de mai sus”. In aplicarea practica a acestui articol se vor lua in calcul datele inscrise in contractele de credit si de garantie care vor fi comparate cu evaluarea la zi facuta de catre evaluatorul sucursalei/ agreeat de sucursala pentru fiecare caz in parte (scriptic – faptic).
Daca in urma evaluarii rezulta ca exista creante negarantate sau parti din creante negarantate, cazul se va prezenta in CCR unde se va aproba stoparea/stornarea calcului dobanzii. Dobanda se va calcula si inregistra pana la nivelul creantei garantate, de la acest nivel nemaicalculandu-se dobanzi.
Comisionul de analizã și instrumentare, este destinat acoperirii cheltuielilor ocazionate de analizele premergătoare acordării/prelungirii/rescadențãrii/reeșalonãrii creditului, verificarea documentatiei necesare, verificarea pe teren a existentei și stãrii garantiilor, incheierea contractelor de credit/actelor aditionale și contractelor de garantie. Comisionul este calculat ca procent din volumul creditului acordat/rescadențat/reeșalonat/reinnoit și se percepe integral la data semnãrii Contractului de credit sau Actului adițional.
Sc – soldul creditului acordat/prelungit/rescadențat/reeșalonat;
Ca – procentul comisionului de analiză.
NOTA: Acest comision se va aplica și suplimentãrilor de credite, cu excepția redimensionarii liniei de credit pana la nivelul initial aprobat pe parcursul duratei de creditare aprobate a plafonului liniei de credit.
Comisionul de gestiune
Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de gestionarea creditului (liniei de credit), respectiv: urmărirea scadențelor, a evoluției financiare a debitorului prin analiza lunară a balanțelor de verificare prezentate, eventuale comunicãri și notificãri ale acestuia, imprumutatul va plăti băncii un comision de gestiune calculat diferentiat pentru credite si linii de credit si va fi perceput lunar odată cu dobanda.
Comisionul de gestiune pentru credite (Cgc) se determina cu formula:
Szci-soldul zilnic al creditului curent
Cg-valoarea absoluta a comisionului de gestiune prevazuta in decizii (pe an)
n-numarul de zile din luna
Comisionul lunar de gestiune pentru linii de credite (Cgl) se determina cu formula
Smz-soldul mediu zilnic al liniei angajate ;
Cg-valoarea absoluta a comisionului de gestiune prevazuta in decizii (pe luna);
Nivelul comisionului de gestiune este revizuibil pe toata durata de creditare, conform clauzelor prevazute in contractul de credit incheiat intre banca si imprumutat.
Comisionul de neutilizare a liniei de credit
Pentru utilizarea partială a plafonului acordat al liniei de credit imprumutatul va plăti băncii un comision, calculat ca procent aplicat asupra soldului neutilizat zilnic al liniei de credit. Comisionul de neutilizare se va percepe lunar odată cu dobanda.
Szi – soldul zilnic neutilizat al creditului;
C – procentul comisionului de neutilizare;
n – numarul de zile in luna
Nivelul comisionului de neutilizare este revizuibil pe toata durata de creditare, conform clauzelor prevazute in contractul de linie de credit incheiat intre banca si imprumutat.
Comisionul de emitere/prelungire scrisoare de garantie bancară se calculeazã ca procent din valoarea acesteia in functie de destinatia acesteia si termenul in care se vor elibera (avand un nivel minim stabilit prin decizie interna) și se incaseazã la data emiterii/prelungirii scrisorii de garantie bancară, daca prin deciziile interne nu este prevazut altfel.
Vsg – valoarea scrisorii de garantie emise/prelungite;
Csg – procentul comisionului de emitere/prelungire a SGB.
NOTA: Pentru emiterea/prelungirea de scrisori de garantie bancara garantate integral cu depozit colateral se percepe o suma fixa, indiferent de valoarea acesteia.
Comisionul de modificare/anulare scrisoare de garantie bancară se percepe sub forma unei sume fixe, la data efectuarii operatiunii solicitate, pentru fiecare modificare respectiv anularea, inainte de incheierea valabilitatii acesteia.
Comisionul de avalizare acopera costurile serviciilor de analizã a operatiunii și se percepe integral la data asumarii angajamentului de catre bancă.
Taxa de scont acopera costurile serviciilor de analizã a operatiunii (performanta clientului, riscul de bancã, riscul de tarã s.a.) și dobanda aferentã sumelor puse la dispozitia clientului panã la data incasãrii efective a acestora de cãtre bancã. Se calculeazã ca procent asupra valorii documentelor scontate și se incaseazã integral la data creditarii contului curent al clientului.
Vs – valoarea documentelor scontate;
Ts – procentul taxei de scont aplicat.
Agio este costul perceput de banca aderentului pentru operatiunile de factoring efectuate, fiind format din comisionul de finantare si comisionul de gestiune.
Comisionul de finantare se calculeaza la valoarea creantelor finantate de banca prin aplicarea procentului de dobanda la credit (conform încadrării clientului în grila de dobanzi) pentru durata de creditare stabilita prin contract si se încaseaza integral la data creditarii contului curent al aderentului.
Vzca = valoarea zilnica a creantelor finantate;
D = procentul de dobanda stabilit.
Comisionul de finantare (Cf) se regularizeaza la sfarsit de luna in situatia in care c/v facturilor se incaseaza inainte/dupa scadenta prevazuta in factura (fara a depasi scadenta finala ) sau se modifica nivelele dobanzi prevazuta in decizie.
Vf -valoarea creantei finantate din factura
Dob-Dobanda in procent prevazuta in decizii
n -numarul de zile pana la sfarsitul lunii /din luna.
Comisionul de radiere/ inscriere la AEGM se percepe in suma fixa la data operarii.
Comisionul de promovarea cererilor de conciliere CRB depuse de clienti la ghiseele sucursalelor se percepe in suma fixa odata cu depunerea cererii. Comisionul se restituie daca banca declaranta care a introdus eroarea se dovedeste a fi Banca Transilvania.
2.5.6. Garanții. Tipuri de garanții. Asigurarea garanțiilor
Dispozitii generale
La depunerea cererii de credit, moderatorul de credite va solicita clientului prezentarea garantiilor propuse pentru creditul solicitat a caror valoare acceptata în garantie să reprezinte cel puțin 120% din creditul solicitat plus dobanda antecalculată pe primele trei luni de la acordare.
Exceptiile de la acest grad de acoperire cu garantii vor fi precizate la capitolele specifice fiecarui tip de credit.
Stabilirea valorii bunurilor propuse a se constitui garantie la creditele solicitate se va realiza prin evaluarea pe baza expertizelor efectuate de personalul specializat si consemnata in rapoartele de evaluare anexate la documentatia de credit, prin care se stabileste valoarea de piata a bunurilor.
In contractul de credit, contractul de garantie si in evidentele contabile ale bancii, garantiile se vor inscrie la valoarea de piata stabilita in rapoartele de evaluare.
La stabilirea bunurilor ce se vor lua in garantie se va lua in considerare: raportul de evaluare, tipul garantiei, rezultatele verificarilor privind existenta si integritatea acestora, factorii de risc ce pot aparea in cazul deciziei de valorificare a garantiilor, timpul scurt afectat valorificarii respectivei garantii, astfel incat se pot solicita garantii suplimentare, chiar daca valoarea de piata a garantiilor din rapoartele de evaluare acopera necesaul de garantat.
In cazul garantiilor aferente solicitarilor de credite in valuta, valoarea garantiei va fi evaluata in lei si inscrisa in valuta de acordare a creditului, la cursul BNR din ziua inregistrarii garantiilor, atat in contractul de garantie cat si in contractul de credit, cu respectarea procentului de acoperire a creditului si dobanzilor antecalculate prevazut la primul aliniat.
NOTA: Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului ca bunurile oferite drept garantie pot fi valorificate daca din analiza creditului rezulta ca rambursarea nu este asigurata din venituri și lichiditati, care constituie principala garantie si sursa de rambursare a creditelor si de plata a dobanzilor. Valorificarea garantiilor fiind o sursa secundara, de protectie a creditorului.
Tipuri de garantii
După natura lor, exista mai multe tipuri de garanții:
Garantii reale:
Garantiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unui bun al debitorului sau al unui garant al acestuia în vederea asigurarii executarii obligatiei asumate.
Imobiliare – ipoteca constituita asupra unor bunuri imobile (cladiri si terenuri) din patrimoniul ordonatorului (clientului) sau a altor giranti, dovedita cu extras de carte funciara. Bunurile ce vor constitui obiectul ipotecii trebuie sa fie in circuitul civil, iar contractul de ipoteca trebuie sa fie in forma autentica.
Contractul de ipoteca este reglementat de dispozitiile art.1774-1776 Cod Civil, valabilitatea ipotecii fiind conditionata de indicarea in cuprinsul actului a bunului ce constituie obiectul garantiei, bun ce va fi individualizat dupa natura(teren cu sau fara constructie) precizandu-se numarul de carte funciara/ numarul cadastral, vecinatatile. Este obligatoriu de precizat si numarul contractului de credit angajat, suma pentru care aceasta va fi constituita prin indicarea valorii creditului/ sgb si a procentului de dobanda, precum si eventualele sarcini existene.
Se impune de asemenea verificarea existentei sau inexistentei sarcinilor instituite asupra imobilului ce urmeaza a fi luat in garantie, pri consultarea extrasului de carte funciara, in scopul asgurarii opozabilitatii fata de terti (data efectuarii inscrierii determinand rangul de preferinta in situatia unei executari silite).
Mobiliare, stabilite prin prevederile Legii 99/1999.
Garantii personale
Fidejusiune (cautiunea) reglementata de art. 1652 din Codul civil
Garantiile prezentate sub forma de polița de asigurare a riscului de neplata emise de societati de asigurare agreate de banca, scrisori de garantie sau avalul dat de banci și institutii financiare agreate de catre Banca Transilvania
Scrisori de garantie / contragarantie de la banci agreate de BT.
SG/contragarantie desemneaza un angajament asumat de banca (garant), la cererea clientului sau(ordonator) fata de un tert (beneficiar), prin care garantul se obliga ca in cazul in care ordonatorul nu-si onoreaza obligatiile asumate princontractul incheiat cu beneficiarul, sa efectueze plata in favoarea beneficiarului in limitele unei sume indicate.
Este important determinarea corecta a momentului intrarii in vigoare a scrisorii de garanie si a termenului de valabilitate al acesteia (care trebuie sa depaseasca perioada derularii contractului de credit/angajament, astfel incat sa existe timpul necesar indeplinirii formalitatilor ce privesc cererea de executare si indeplnirea conditiilor impuse de emitent in continutul scrisorii de garantie).
Banca va agrea doar scrisori de garntie care mentioneaza ca se supun uzantelor ICC 458/1995, emise de catre o societate bancara agreata de catre BT.
Garantii emise de Guvernul Romaniei, Ministerul Finantelor
Ministerul Finantelor Publce, ca rerezentant al statului roman este autorizat sa emita scrisori de garantie(in conf.cu prevederile Legii datoriei publice nr.81/1999). Aceste garantii de stat sunt emise pentru imprumuturi interne, contractate de o persoana juridica de la o institutie creditoare, pentru finantarea proiectelor sau activitatilor de imporatnta prioritara pentru Romania.
Garantii emise de autoritati ale administratiei publice locale in temeiul Legii nr.189/1998
Banca poate acorda credite pentru investiti publice de interes local, regiilor autonome de subordonare locala sau unitatilor prestatoare de servicii publice locale, la care administratia publica locala este actionar majoritar. Aceste credite vor fi garantate conform legii, de administratile publice locale, garantia fiind concretizata printr-un acord de garantare care va fi inregistrat la primaria sau consiliul judetean respectiv si la banca. Se va urmari existenta hotararii consiliului local / judetean/al Municpiului Bucuresti, de aprobare a contractarii creditului de investitii si confirmarea Ministerului Finantelor privind angajarea imprumutului, precum si hotararea de aprobare a cuprinderii in proiectele BVC pe toata perioada de creditare a ratelor de credit, dobanzilor, comisioanelor si altor speze aferente creditului contractat. In situatia in care garantia este constituita prin veniturile autoritatii administrative, banca are prioritate de indestulare in raport cu oricare alt creditor.
Garantii emise de persoane juridice nerezidente pentru subsidiarele lor rezidente in Romania
Pentru aplicarea principiului de prudenta bancara, unitatile bancii vor accepta, în functie de situatia concreta a fiecarui solicitant de credite, constituirea uneia sau mai multor garantii dintre cele prezentate mai jos:
scrisori de garantie bancara sau avaluri de la banci agreate
depozit colateral
polițe de asigurare a riscului de neplata emise de societati de asigurare agreate de banca
bunuri imobile
bunuri mobile de natura mijloacelor auto, stocurilor, creantelor, utilajelor, s.a.
fidejusiunea (cautiunea)
alte garantii.
Pentru a putea fi acceptate de banca, garantiile reale trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
bunurile sa fie în circuitul civil si sa se afle în proprietatea solicitantului sau a garantului;
proprietarul bunurilor sa aiba capacitatea juridica de a le depune in garantie sau ipoteca;
sa fie materializate sub forma unui titlu, inscris autentic etc.
sa poata fi transformate rapid în lichiditati;
bunurile sa fie în stare corespunzatoare de functionare;
sa existe piete de desfacere și potentiali cumparatori pentru bunurile propuse drept garantie;
bunurile sa fie asigurate de catre o societate de asigurari agreata de catre banca, iar asigurarea bunului trebuie sa fie permanenta pe perioada de creditare.
Banca Transilvania accepta garantii personale la credite (de natura biletelor la ordin/cambii și scrisori de garanție bancarã) emise/avalizate de banci comerciale pentru care Banca Transilvania are limita disponibila de expunere determinata conform Metodologiei de calcul a limitelor de expunere a BT in relatiile sale cu alte banci.
Neindeplinirea condițiilor de acceptare și neidentificarea altor garantii conduce la imposibilitatea acordarii creditului solicitat.
Garantiile acceptate de banca și constituite drept colaterale vor fi inregistrate în contul în afara bilantului “garantii primite de la clientela”.
Aceste contracte se vor inregistra, in vederea indeplinirii clauzei de publicitate, la Judecatorie (cele de garantie reala imobiliara) respectiv Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare (cele de garantie reala mobiliara).
2.5.6. Asigurarea bunurilor acceptate în garantie
În scopul diminuarii riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite sa asigure bunurile aduse în garantie, care se preteaza asigurarilor pentru acoperirea unor riscuri considerate ca atare in mod uzual si rezonabil, la societati de asigurare agreate de banca. Nu fac cazul asigurarilor garantiile mobiliare cu deposedare aflat in custodie la BT, etc.
Bunurile aduse în garantie se asigura pe toata durata creditarii pentru riscurile specifice fiecarei categorii iar drepturile de despagubire se cesioneaza în favoarea bancii pana la acoperirea integrala a datoriei. Imprumutatii vor prezenta bancii politele de asigurare în original cu mentiunea cesionarii drepturilor de despagubire în favoarea BT.
Pentru bunurile la care societatile de asigurare incheie o polita numai pe o perioada limitata, imprumutatul se obliga prin contractul de credit sa reinnoiasca asigurarea inainte de expirarea ei. În cazul în care imprumutatul nu reinnoieste polita, banca o va reinnoi din proprie initiativa pe cheltuiala imprumutatului (clauza în contract).
În momentul prezentarii politelor, moderatorul de credite impreuna cu juristul vor verifica valabilitatea acestora, riscurile acoperite, valoarea asigurata, durata și conditiile despagubirii.
Moderatorul de credite va urmari ca valoarea asigurata sa fie cel putin egala cu valoarea creditului și dobanzilor.
Pentru autovehicule se va accepta numai asigurarea facultativa de tip CASCO, iar pentru cele care executa transporturi internationale se va accepta numai asigurare de tip "buchet" (CASCO, CMR, carte verde, asigurare transport).
Creditul overdraft si particularitatile sistemului de clearing (compensare) din Romania
In general, prin acordarea creditelor overdraft, bancile comerciale din Romania speculeaza/acopera deficientele sistemului de plati pe suport de hartie (sistemului de clearing/compensare) din Romania.
Este stiut faptul ca unul dintre principalele puncte nevralgice in “Dosarul” de aderare la Uniunea Europeana il constituie chiar aceasta imperfectiune a sistemului bancar romanesc, in ceea ce priveste circulatia banilor prin sistemul de clearing.
Principala deficienta o constituie “gap-ul” temporal dintre momentul efectuarii platii si momentul efectiv al incasarii. Astfel, toate instrumentele de plata, pe teritoriul Romaniei, comporta diferite intarzieri cum ar fi:
ordinele de plata – 1-3 zile;
CEC-urile – 2-8 zile;
biletele la ordin – 3 zile.
Aceste intarzieri sunt cauzate de sistemul legislativ roman, care prin legea de organizare a Transfond S.A., desemneaza o societate pentru a administra sistemul de compensare in conditiile existente. Aceste conditii nu contin componenta informatizarii integrate intre sistemul de plati si sistemul bancar propriu-zis, care ar putea duce la efectuarea in mod instantaneu a platilor/incasarilor.
Asadar, daca clientul “X” are de platit o suma de 100 mil. lei, compusa din diverse efecte de comert (CEC-uri, OP-uri, BO-uri), la o data “T” si el stie ca la aceeasi data are de incasat aceeasi suma, sau o suma mai mare, de la un client (prin OP, BO, CEC, etc), el nu-si poate totusi onora platile la data “T”.
Banii de incasat vor veni la “T+1” sau “T+2” in cazul OP-urilor, la “T+3” sau chiar “T+7” in cazul CEC-urilor.
Acesta este momentul in care banca, la solicitarea clientului, poate ajuta la onorarea platilor catre furnizori, prin acordarea asa-numitului tip de credit overdraft.
Banca isi acopera riscul pe perioada creditarii (care corespunde cu intervalul de timp pana la data incasarii efectelor de comert prezentate de client si aduse in garantie) prin cesionarea drepturilor ce decurg din incasarea sumelor inscrise in aceste efecte de comert.
2.5.8. Creditul overdraft la Banca Transilvania S.A.
Regula generala a acordarii acestui tip de credit este de ajutorare a clientului sa faca fata situatiilor imediate de plati in cazul in care volumul acestora depaseste disponibilitatile existente in contul sau curent, clientul prezentand credibilitate recunoscuta de conducerea sucursalei Bancii Transilvania.
Procesul de creditare la BT se desfasoara dupa o metodologie elaborata de catre conducerea bancii si compartimentele de metodologie credite, marketing si juridic.
In general, parcursul cererii de creditare si raspunsul la aceasta se desfasoara pe un traseu bine stabilit.
Dosarul de creditare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
cererea de credit completata de solicitant
respectiv ultimele 3 bilanturi si ultimele 3 balante de verificare;
acord de consultare la CRB;
acord de consultare la CIP;
raspunsul consultarii la CRB;
raspunsul consultarii la CIP;
prezentarea garantiilor, respectiv: ordine de plata confirmate, ordine de plata de trezorerie confirmate, fila de CEC insotita de borderou, fila bilet la ordin, mesaje SWIFT, facturi, contracte;
contractele de cesiune a drepturilor ce decurg din documentele prezentate mai sus ca garantie ;
comisionul perceput la acordarea creditului este variabil (negociabil), in functie de marimea creditului si riscuri;
copie dupa documentele reprezentand destinatia creditului acordat;
Moderatorul de credite analizeaza documentatia depusa de client, verifica posibilitatea de rambursare a creditului si dobanzilor aferente si intocmeste un referat pe care, dupa avizarea de catre seful compartimentului credite, il supune analizei Comitetului de Credite si Risc al sucursalei pentru avizare/aprobare.
Clasificarea creditelor overdraft la BT:
In functie de calitatea garantiei exista:
Credite overdraft garantate cu efecte de comert (CEC, OP, BO);
Credite overdraft garantate cu facturi si contracte
Credite overdraft garantate cu mesaje SWIFT si dispozitii de incasare valutara;
In functie de moneda in care se acorda creditul exista:
Credite overdraft in lei;
Credite overdraft in valuta;
In functie de durata acordarii creditului exista:
Credite overdraft pe termen scurt – de la o zi la o luna;
Credite overdraft pe termen mediu – de la o luna la 6 luni (mai ales in cazul garantarii cu facturi si contracte);
In functie de tipul rambursarii exista:
Credite overdraft cu scadenta unica, de regula cele cu garantie pe baza de efecte de comert si mesaje SWIFT;
Credite overdraft cu grafic de rambursare, de regula cele cu garantie pe baza de facturi si contracte.
Profilul clientului acceptat la creditare de tip overdraft la BT
Clientii bancii, acceptati la creditare de tip overdraft la Banca Transilavnia S.A., sunt persoanele fizice si juridice, care au conturi deschise la una din unitatile sale teritoriale, respectiv:
Regii autonome si societati comerciale cu capital de stat, cu capital privat sau cu capital mixt, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 si O.G. nr.32/1997;
Societati comerciale cu participare straina de capital, constituite conform Legii nr. 35/1991, modificata prin O.G. nr.92/1997;
Fermierii agricoli individuali si cei organizati in diferite forme de asociere simple, fara personalitate juridica, potrivit Legii nr.36/1991;
Asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente potrivit prevederilor Decretului-Lege nr.54/1990;
Institutiile publice;
Organizatiile cooperatiste, constituite potrivit prevederilor Legii nr.106/1995;
Organizatiile obstesti;
Organizatii si organisme internationale care functioneaza, potrivit legii, pe teritoriul Romaniei;
Societatile civile (Fonduri de Investitii) organizate conform prevederilor O.G. nr.24/1993;
Societatile de valori mobiliare constituite conform prevederilor O.G. nr. 18/1993;
Cabinetele de avocatura constituite conform Legii nr.51/1995;
Cabinetele notariale constituite potrivit legii nr.36/1995, a notarilor publici;
Reprezentantele straine care functioneaza conform Decretului-Lege nr.122/1990;
Cabinetele medicale organizate conform prevederilor O.G. nr.124/1998;
Expertii contabili care functioneaza conform prevederilor O.G. nr.65/1994;
Persoane juridice straine autorizate de organelle abilitate sa desfasoare activitate in Romania;
Persoanele fizice;
Asociatii cu personalitate juridica;
Fundatii, potrivit prevederilor Legii nr.21/1924.
Clientul bancii trebuie sa aiba o anumita vechime in relatiile cu banca, constand intr-un rulaj semnificativ prin contul bancar deschis la BT pe o perioada de 2-3 luni.
De asemenea, se are in vedere ca la analiza financiara efectuata sa se constate rezultate pozitive. Sunt preferate firme cu o cifra de afaceri importanta, profitabile, fara datorii la bugetul de stat, pentru a se evita pe cat posibil eventualele ingerinte ale institutiilor exterioare bancii (cum ar fi: popriri sau executari silite).
Sunt preferate , de asemenea, firme fara angajamente importante la alte banci, situatie controlabila prin verificarea acestora la Centrala Riscurilor Bancare (CRB).
Un alt aspect il constituie comportamentul in plati al agentului economic, fiind exclusa asteptarea la creditare a firmelor cu inregistrari de refuzuri la plata a diferitelor efecte de comert (CEC-uri, bilete la ordin, etc.). Se are in vedere ca si clientii/partenerii de afaceri ai clientului solicitant al creditului, sa aiba aceeasi calitate in raport cu Centrala Incidentelor de Plati (CIP) si anume: nu se accepta firmele cu inregistrari de incidente de plata, sau aflati in interdictie de a emite alte efecte de comert.
Beneficiarii de limita de creditare si de credite
Limitele de creditare, respectiv creditele se acorda clientilor care indeplinesc, cumulat, urmatoarele conditii:
au desfasurat o activitate economica intr-o perioada de minim *…ani, probata prin prezentarea bilanturilor contabile incheiate pentru aceste perioade si aprobate de organele abilitate prin lege;
volumul total al activitatii, cel putin pe ultimul an, a fost de minim *…USD (sau echivalent in alte valute);
are un bun serviciu al datoriei;
* perioada si volumul minim de activitate a clientilor care pot beneficia de credite din partea bancii, vor fi stabilite in mod expres de catre Conducerea Executiva a Bancii .
NOTA:In cazul clientilor care inregistreaza pierderi, in vederea continuarii analizei pentru acordarea limitei de creditare, respective utilizarea creditului, se va solicita in mod expres aprobarea prealabila a Conducerii Executive a Bancii.
Nu pot beneficia de credite din partea Bancii, clientii care:
nu desfasoara o activitate economica de minim *… ani;
solicita o limita de creditare, a carei valoare se situeaza sub *… USD sau echivalentul in alta valuta;
au emis CEC-uri fara acoperire si sunt inregistrati la Centrala Incidentelor de Plati (CIP);
sunt inregistrati cu datorii restante la Centrala Riscurilor Bancare (CRB), in Registrul Creditelor Restante (RCR);
sunt implicati in litigii insemnate, cunoscute de Banca.
* perioada si volumul minim de activitate a clientilor care pot beneficia de credite din partea bancii, vor fi stabilite in mod expres de catre Conducerea Executiva a Bancii.
CAP II – Studiu de caz privind utilizarea creditului overdraft de catre S.C. “Total Distribution” S.R.L. de la Banca Transilvania S.A.
Pentru intelegerea corecta a mecanismului creditarii de tip overdraft la Banca Transilvania S.A., vom considera urmatorul studiu de caz:
In urma analizei situatiilor financiare la firma S.C. “Total Distribution” S.R.L., cu sediul pe Str. Interioara nr.3 si avand ca obiect de activitate distributia de produse alimentare, compartimentul financiar-contabil al firmei a constatat ca exista o nevoie de finantare pe urmatoarele luni.
Pentru a satisface aceasta necesitate temporara conducerea firmei a hotarat sa contracteze un credit de tip overdraft de la Banca Transilvania S.A.. In acest scop se vor parcurge urmatoarele etape:
Se intocmeste o cerere de acordare a unei limite de creditare in valoare de 1 mld. lei pentru a-i utiliza in completarea resurselor proprii pentru realizarea de plati prin CEC-uri si ordine de plata;
creditul overdraft va fi utilizat pentru finantarea activitatii curente, plafonul de credit urmand sa fie acordat pentru o perioada de 3 luni;
la prezenta cerere se anexeaza balanta de verificare pe luna decembrie 2001;
dupa studierea cererii , aceasta este aprobata de catre directorul sucursalei;
agentii compartimentului de credite al bancii verifica firma prin emiterea unor cereri de verificare catre CIP si CRB, in vederea verificarii corectitudinii emiterii si utilizarii de efecte de comert de catre S.C. “Total Distribution” S.R.L , precum si pentru verificarea riscului global si a situatiei creditelor restante;
se intocmeste de catre ofiterul de credite un “credit report” (raport de creditare) in care sunt centralizate date legate de :
prezentarea actionariatului
istoricul firmei
activitatea de baza
rezultatele financiare ale firmei
clienti, beneficiari
activele firmei
daca desfasoara activitate de export/import
CIP, CRB
relatia cu alte banci
relatia cu Banca Transilvania S.A.
rulaje, cifre de afaceri
obiective de viitor
puncte slabe, puncte tari
aprecieri ale firmei si al managementului acesteia, bazate pe informatiile din mass-media, sistemul bancar si mediul de afaceri
in acelasi timp banca, prin intermediul ofiterilor sai de credit, face un “scoring”, pe baza performantelor financiare ale firmei, pe 2 componente:
o componenta obiectiva: lichiditate, solvabilitate, risc, profitabilitate, tendinte viitoare ale vanzarilor etc.
o componenta subiectiva: caracteristici ale ramurii industriale in care actioneaza S.C. “Total Distribution” S.R.L., caracteristicile companiei, situatia actionarilor si a managementului firmei, planificare etc..
In urma analizei pe baza scoringului, firma S.C. “Total Distribution” S.R.L. a acumulat un punctaj suficient pentru aprobarea acordarii limitei de creditare.
Acest scoring trebuie cumulat cu raspunsul primit de la CIP si CRB. In cazul unui raspuns favorabil se face un “credit report” care se trimite spre aprobare la Centrala, in Cluj Napoca.
Acesta vine aprobat de la Centrala si este momentul incheierii contractului de acordare a limitei de creditare.
Se trimite “Credit limit proposal” la Centrala, in care se face cererea efectiva de acordare a limitei de creditare. Acesta vine aprobat de la Cluj Napoca.
Este momentul in care se intocmeste Contractul de facilitate de credit intre Banca Transilvania S.A. si S.C. “Total Distribution” S.R.L.. Acest contract are urmatoarele clauze:
Art.1 – Facilitatea de credit: Banca va acorda imprumutatului o facilitate de credit neangajata, cu optiuni multiple, in urmatoarele conditii:
Suma: 1.000.000.000 lei
Valabilitate:26.01.2002 – 17.04.2002
Obiect: facilitatea va fi utilizata pentru scontarea de facturi si a efectelor de comert
Utilizarea facilitatii:
Se efectueaza numai pe durata valabilitatii facilitatii;
Utilizarile vor fi facute in urmatoarele valute: ROL;
Fiecare utilizare se va face in baza cererii imprumutatului si numai dupa aprobarea acesteia de catre Banca si semnarea de catre parti a unui act aditional angajat la prezentul contract;
Suma maxima utilizata va fi in orice moment de maximum 1.000.000.000 lei.
Rambursarea: rambursarea sumelor utilizate se va face in conformitate cu scadentele prevazute in actele aditionale ale contractului de facilitate de credit.
Imprumutatul: se obliga sa asigure in conturile sale curente sumele necesare acoperirii datoriei (credit, dobanda, costuri etc.) si autorizeaza banca sa debiteze conturile sale cu sumele respective.
Art.2: – Dobanda si comisioane: Dobanda si celelalte costuri aferente Facilitatii datorate de imprumutat sunt cele prevazute in actele aditionale la prezentul contract.
Art.3: Garantii: In garantarea obligatiilor rezultate din prezentul contract, imprumutatul va constitui urmatoarele garantii:
Efecte de comert: ordine de plata, CEC-uri, bilete la ordin in valoare totala de 1.350.000.000 ROL, adica o acoperire de 135%;
Contractele pentru constituirea garantiilor in forma legala, autentificate si inscrise la organele abilitate prin lege, fac parte integranta din prezentul contract;
Pentru garantarea si plata utilizarilor din Facilitate, imprumutatul va emite bilete la ordin “in alb” si mandateaza Banca sa le completeze in caz de culpa a imprumutatului, cu sume partiale sau cu intreaga suma imprumutata (credit, dobanzi, comisioane si alte costuri bancare, inclusiv penalitati) precum si orice alte sume reprezentand cheltuieli pentru conservarea sau vanzarea bunurilor aduse in garantie.
Contractul mai contine urmatoarele articole:
Art.4: Asigurare;
Art.5: Declaratii si garantii ale imprumutatului;
Art.6: Obligatii pozitive ale imprumutatului;
Art.7: Declaratii negative ale imprumutatului;
Art.8: Cazuri de culpa;
Art.9: Forta majora;
Art.10: Cesionarea;
Art.11: Confidentialitate;
Art.12: Invaliditatea clauzelor;
Art.13: Alte prevederi;
Art.14: Legea aplicabila si jurisdictia;
Art.15: Intrarea in vigoare.
Dupa semnarea contractului de facilitate de credit, S.C. “Total Distribution” S.R.L. intocmeste o cerere de utilizare credit, in valoare de chiar 1.000.000.000 ROL, pentru completarea resurselor proprii, pentru continuarea activitatii curente.
Creditul urmeaza sa fie aprobat pentru 2 luni.
Rambursarea se va face in 1 rate lunare, prima rata fiind scadenta la 01.04.2002. Rambursarea integrala se va face cel tarziu la data de 01.04.2002.
Garantii propuse:
Se mentioneaza ca exista aprobat un plafon de credite de 1.000.000.000 ROL
La prezenta cerere se anexeaza urmatoarele documente:
Copii dupa facturi;
Borderouri de depunere;
CEC – uri si bilete la ordin.
Cererea este aprobata de directorul Sucursalei.
Se verifica in CIP emitentii garantiilor. Dupa aceasta verificare, se accepta documentele emise de clienti fara probleme la CIP si se cesioneaza in favoarea bancii, prin contractele de cesiune.
Se intocmeste formularul de utilizare a creditului, in care se prevede:
Facilitatea de credit: OVERDRAFT;
Moneda: ROL;
Limita de creditare disponibila: 1.000.000.000 ROL;
Limita de creditare echvalenta in USD: 30.951 USD;
Maturitatea limitei de creditare: 17.04.2002;
Tranzactia (creditul aprobat): 1.000.000.000 ROL;
Tranzactia in USD: 30.951 USD;
Risc total: 1.000.000.000 ROL;
Risc total in USD: 30.951 USD
Garantii detinute de Banca Transilvania inainte de incheierea contractului de credit cu S.C. “Total Distribution” S.R.L.: 0;
Noi garantii depuse si aprobate:
Detalii asupra noii tranzactii:
Tipul tranzactiei: credit overdraft;
Moneda: ROL;
Maturitatea creditului: 01.04.2002;
Rata dobanzii: 55%/an;
Comision: 0.2% – flat – se retine printr-o cerere adresata Biroului Contabilitate din cadrul Bancii, prin care se solicita retinerea sumei de 2.000.000 ROL (1.000.000.000/0.2%) din contul S.C. “Total Distribution” S.R.L. , reprezentand 0.2% din creditul in valoare de 1.000.000.000 ROL;
Esalonarea platii: la maturitatea documentelor;
Scopul: finantarea activitatii curente.
In perioada 30.01.2002 – 01.04.2002, firma S.C. “Total Distribution” S.R.L. incheie tranzactii de vanzare – cumparare cu furnizorii si clientii sai.
Se incaseaza contravaloarea CEC-urilor si biletelor la ordin, conform scadentelor, iar la scadenta, din fiecare suma incasata se retine 74%.
S.C. “Total Distribution” S.R.L. face in acest interval urmatoarele plati:
Plata dobanzii la creditul overdraft va fi esalonata astfel:
Oportunitati privind utilizarea creditului overdraft de catre S.C. “Total Distribution” S.R.L. de la Banca Transilvania S.A.
In urma apelarii la creditul overdraft firma S.C. “Total Distribution” S.R.L. prezinta urmatoarele situatii financiare:
BILANT PREVIZIONAT
(milioane lei)
SITUATIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR
(milioane lei)
FLUXUL DE NUMERAR PREVIZIONAT
(milioane lei)
In urma studierii situatiilor financiare prezentate de catre S.C. “Total Distribution” S.R.L. rezulta ca apelarea la creditul de tip overdraft este avantajoasa pentru mentinerea si chiar imbunatatirea activitatii firmei. Cu alte cuvinte firma are urmatoarele avantaje:
se asigura continuitatea activitatii firmei printr-un mai bun rulaj al stocurilor de materii prime, materiale si produse finite;
se realizeaza plata la termen a obligatiilor catre furnizori;
cresterea volumului vanzarilor pana la sfarsitul anului cu peste 54.5% – 7730 mil. lei in trimestrul IV, fata de 5002 mil.lei in trimestrul I;
sporirea profiturilor brute, respectiv nete cu peste 82.6% – 2082 mil. lei in trimestrul IV, fata de 1140 mil.lei in trimestrul I, respectiv 1561.5 mil. lei in trimestrul IV, fata de 855 mil.lei in trimestrul I;
asigurarea platii la timp a datoriilor curente, respectiv salarii, chirii, energie electrica, salubrizare etc.
Urmatorul grafic este sugestiv in evidentierea faptului ca, desi cheltuielile au crescut datorita dobanzii platite la creditul contractat, pe ansamblu veniturile (+54.5%) si profitul (+82.6%) au avut o rata de crestere mai accentuata decat cheltuielile, care au crescut din trimestrul I pana in trimestrul IV numai cu 46.2%, respectiv de la 3862 mil. lei pana la 5648 mil. lei. Astfel :
f) de asemenea, scopul principal al acordarii creditului overdraft, respectiv imbunatatirea fluxului de lichiditati este atins. Astfel in trimestrul I exista un excedent de numerar de numai 2052 mil. lei, reprezentand o suma destul de riscanta pentru continuarea in bune conditii a activitatilor curente ale firmei. Dupa acordarea creditului, excedentul de numerar a crescut continuu, atingand in trimestrul IV suma de 7288.8 mil. lei, ceea ce reprezinta o crestere de peste 255.2%. Acest procent denota indubitabil o “insanatosire” a activitatii de finantare curenta a firmei, lucru esential pentru viitorul financiar al acesteia si pentru mentinerea ei pe piata. Iata cum arata evolutia fluxurilor de numerar in primele 4 trimestre analizate:
Cresterea cea mai accentuata a iesirilor de numerar se inregistreaza in trimestrul II, tocmai datorita includerii creditului overdraft in valoare de 1 mld. lei si a dobanzii aferente acestuia in valoare de 215.2 mil. lei.
CAP III – Creativitate / Originalitate
Băncile și-au structurat activitatea pe o paletă largă de activități și operațiuni, începând cu cele de creditare și continuând cu cele valutare, de procesare a conturilor, oferind astfel o gamă diversă de servicii bancare, ceea ce le oferă caracterul de bănci comerciale universale. Ele au demonstrat că sunt preocupate. Ele au demonstrat că sunt preocupate în mod deosebit de promovarea imediată a unor noi produse și servicii în scopul de a-și susține clientela în strategiile sale de firmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, să-și consolideze, prin aceasta, poziția dobândită pe piața bancară românească și să reziste concurenței, devenită mult mai acerbă, cu deosebire din partea băncilor străine.
In planul acestor activități către clienți creditul bancar și plasamentele asimilate acestuia constituie elementul de referință principalul produs bancar, atât prin prisma fondurilor alocate, cât și al veniturilor obținute prin activitatea curentă a unei bănci. Creditul îndeplinește dublu rol este atât sursă de finanțare necesară desfășurării normale a activității clienților cât și plasament bancar cu un risc asumat și randament corespunzător.
Creditul a jucat din cele mai vechi timpuri un rol important în viața economică a statelor atât pe plan intern, cât și pe plan internațional servind la rezolvarea problemelor economice de schimmb.
Necesitatea creditului extern este reclamată și de altă considerente decât mișcarea banilor și serviciilor. Tot mai mult creditul a devenit o condiție pentru sporirea competitivității exporturilor. Relațiile de credit sunt în mare măsură generate de mișcările de capital pe plan mondial. Pentru agenții economici cu activitate de export băncile dezvoltă scheme avantajoase de finanțare a producției de export și exportului de produse, cu perceperea unor dobânzi stimulative și acordarea unor facilități suplimentare.
Astfel în creditarea agenților economici băncile se vor orienta spre susținerea redresării economiei românești în special a exportului prin utilizarea pe scară mai largă a creditului de scont, a creditelor de forfetare, a creditului pentru activitatea de leasing, a factoringului .
Unele asigură finanțarea pe termen lung – forfetarea și leasing-ul iar altele finanțarea pe termen scurt – factoring-ul.
Aceste noi produse oferă o serie de avantaje spre deosebire de creditarea clasică.
Prin factoring de exemplu pe lângă creditul de finanțare a facturilor banca mai asigură serviciile privind administrarea creanțelor, colectarea creanțelor la scadență, protecția împotriva riscului de neplată.
Creditarea exporturilor prin intermediul cambiei și al biletului la ordin se realizează atât sub formele clasice (scontarea și rescontarea) cât și în forme moderne (forfetarea).
O altă preocupare a băncilor comerciale în perioada actuală s-a dovedit a fi implementarea unui nou sistem de finanțare a imobilelor, asemănător celui aplicat și verificat în țările cu economie de piață consacrată. Scopul acestui sistem este de a facilita activitatea de construire, reabilitare, consolidare, extindere, modernizare a imobilelor cu destinație locativă, industrială sau comercială. De aceste credite pot beneficia atât persoanele fizice cât și persoanele juridice inclusiv pentru construirea unor locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor.
În ultima perioadă, băncile românești oferă clienților lor credite având ca suport finanțări externe primite fie de la instituții financiare internaționale, precum BERD și BIRD, fie de la bănci comerciale de renume.
Atitudinea băncilor comerciale pe piață, în condițiile intensei concurențe bancare, trebuie să fie eminamente ofensivă, de a nu se limita în așteptarea pasivă a solicitărilor clienților, ci de a promova în mod constant noi produse și servicii pe baza unor studii de marketing aprofundat al realităților din economie.
Gestiunea noilor produse și servicii se face adesea centralizat, totuși promovarea acestora, relația cu clienții și implementarea se realizează la nivelul unităților din teritoriu (sucursale, filiale, agenții, puncte de lucru) cărora le revin mari responsabilități. Pentru reușita lansării pe piață de noi servicii și produse sucursalele și celelalte unități din teritoriu trebuie să se implice nemijlocit în tratativele cu clienții băncii și în atragerea de noi firme, în localizarea noilor servicii la compartimentele cele mai adecvate și cu o capacitate promoțională ridicată, în urmărirea asigurării unei eficiențe directe și indirecte la noile servicii și produse.
Putem concluziona ca gestionarea capitalului circulant intr-o activitate este vitala. Pot exista probleme de numerar daca:
vanzarile cresc foarte repede
apar modificari comerciale importante. De exemplu, atunci cand se achizitioneaza activele fixe, se pierd conditii favorabile de livrare sau apar credite neperformante.
Este util ca banca sa evalueze periodic suma capitalului circulant care este folosit de o firma.
Unele activitati vor avea nevoie aproape tot timpul de numerar. Daca activitatea se dezvolta, nu vor avea niciodata suficiente fonduri si vor dori din ce in ce mai multe.Este datoria celui care acorda imprumutul sa se asigure ca activitatea se imbogateste si ca suma capitalului circulant de care au nevoie firmele, fluctueaza odata cu dezvoltarea activitatii.
Supradezvoltarea este unul din motivele pentru care se acorda credite pe termen scurt. Aceasta apare de obicei atunci cand o activitate incearca sa se extinda rapid, dar cu insuficient capital circulant.
Eficienta creditului pe termen scurt depinde de modul in care bancile pot depista semnele unei supradezvoltari, astfel incat sa intreprinda actiuni reparatorii. Modul in care este realizata evidenta trebuie sa furnizeze semnale de avertizare.
Este important sa fim constienti de faptul ca pot fi si alti factori care se folosesc pentru a judeca succesul unei anumite activitati. De exemplu, o problema importanta pentru activitatea de taxi poate fi comparatia numarului de pasageri care platesc kilometrajul cu numarul de kilometri parcursi; aceasta se poate utiliza pentru a evalua cat de eficient se deruleaza activitatea.
Un bun specialist in acordarea de imprumuturi va discuta cu clientul masurile care le foloseste pentru a evalua eficienta activitatii respective. Raspunsurile date pot oferi o imagine mai profunda asupra activitatii si proprietarului ei.
Randamentul creditelor pe termen scurt depinde in primul rand de modul in care se face evaluarea activitatii solicitantului de credite, de catre functionarul bancii, activitate care poate fi “supra” sau “sub”.
Una din principalele probleme in cadrul activitatii comerciale “supra” o reprezinta lipsa de lichiditati care poate fi creata de o activitate cu dezvoltare rapida si posibilele intarzieri la plata creditorilor activitatii. In aceste circumstante, activitatea se afla sub presiune mare de a colecta banii datorati de debitori si unele firme care au oferit reduceri mari pentru plata rapida, au descoperit ca aceasta este foarte costisitoare in conditii de rentabilitate si preconizari viitoare ale clientilor.
Majoritatea bancilor ofera facilitati de imprumut firmelor care se afla in acesta situatie intr-un anumit moment sau altul. De fapt, multe firme vor cadea in cursa activitatii comerciale “supra” intr-un anumit punct al dezvoltarii lor. Ca persoana care acorda imprumuturi, cel mai important lucru pe care trebuie sa-l analizeze functionarul bancar, este ce curs al actiunii va implica cele mai mici riscuri pentru banca.
Banca trebuie sa ia in considerare un nivel adecvat al imprumutului, care va ajuta clientul sa surmonteze dificultatile temporare. Totusi, este important sa nu uitam ca daca clientul nu poate plati creditorii, activitatea intra in lichidare, iar banca va pierde bani.
De asemenea, banca trebuie sa se asigure ca solicitantul creditului recunoaste situatia, de ce se intampla si ca incearca sa o remedieze.
Problema finala este ca banca sa analizeze garantia care acopera imprumutul. Uneori, o activitate care comercializeaza “supra” poate oferi activele sale fixe ca garantie, dar trebuie analizata cu mare atentie valoarea lor de realizare. Va trebui de asemenea, ca banca sa fie satisfacuta de planurile pe care le are clientul pentru viitor si ca are intr-adevar sanse de succes. Daca garantia este destul de adecvata pentru a oferi o sursa alternativa de rambursare buna, daca este cazul, atunci majoritatea persoanelor care acorda imprumuturi vor fi de acord sa ofere facilitati pentru imprumutul de capital circulant pentru o activitate care comercializeaza “supra”.
Comercializarea “sub” este o situatie in care o activitate nu genereaza destule venituri pentru a asigura suficient numerar, pentru a finanta nivelul actual de operare fara imprumuturi care sa majoreze capitalul circulant.
In principiu, acesta situatie apare pentru ca activitatea nu vinde suficiente produse pentru a acoperi costurile pe termen scurt. In final, daca activitatea nu realizeaza vanzari destul de profitabile, va falimenta.
Asadar, fondurile disponibile reprezinta partea esentiala a oricarei activitati si fara ele activitatea poate muri.
Fluxul de fonduri disponibile va releva cat are nevoie firma sa imprumute pentru a plati cheltuielile si a continua activitatea comerciala .
Previziunea fluxului de numerar este necesara pentru ca banca sa poata revizui capacitatea activitatii firmei de a regenera lichiditati si viitoare cerinte de numerar. Ele arata daca firma poate sa faca sau nu fata obligatiilor sale. O firma poate sa genereze profit fara sa dispuna de lichiditati. Banca trebuie sa analizeze cu mare atentie previziunile fluxului de fonduri disponibile atunci cand evalueaza o propunere pentru a se asigura ca ipotezele facute sunt rezonabile si cat mai complete cu putinta.
Este important ca banca sa inteleaga ca indiferent cat de buna este garantia, trebuie sa fie multumita ca activitatea are fondurile necesare pentru rambursarea imprumutului in viitor.
Previziunile fluxului de fonduri disponibile sunt importante din moment ce activitatea va falimenta in cazul in care ramane fara numerar sau fara capacitatea de a lua imprumuturi.
Creativitatea economica presupune in mod necesar existenta si manifestarea activa a a creativitatii economistului specializat in problemele finantelor si creditului in contextual actului managerial. Contributia lui la obtinerea performantelor concurentiale ale intreprinderii este tot atat de importanta ca si a celor implicate in domeniul aprovizionarii, productiei ori a desfacerii. In anumite conditii si in anumite privinte, am putea admite ca, uneori, ea este mult mai hotaratoare. Aceasta deoarece a finanta inseamna a decide.
A finanta in conditii de eficienta si rentabilitate inseamna a aloca optim resursele financiare ale intreprinderii, tinand seama de restrictiile date. Aceasta inseamna, de fapt, a crea premisele si a avea in final consecintele favorabile pentru desfasurarea normala a intregului complex de activitati ale intreprinderii – aprovizionare, productie, desfacere, progress ethnic, protectia mediului – si de a-I asigura, pe aceasta cale, competitivitatea si forta concurentiala necesara.
Oricum ar fi abordata problema, criteriul rentabilitatii activitatii, criteriul specific domeniului activitatii financiare, asociat cu criteriul calitatii produselor si serviciilor, reprezinta, in conditiile economiei bazate pe libera initiativa, criteriile prin prisma carora se verifica viabilitatea si forta oricarei intreprinderi, vazuta ca sistem economic deschis. Din aceste considerente, in procesul conducerii, nu pot fi neglijate si marginalizate aspectele financiare pe care le reclama desfasurarea normala a activitatilor intreprinderii, deoarece ele determina, uneori in mod hotarator, tocmai evolutia intregului sistem economic.
Plecand de la acesta consideratie, este necesara cresterea rolului managementului financiar si implicit a specialistului din domeniul finantelor si creditului, in procesul conducerii activitatii intreprinderilor, in fundamentarea deciyiilor de alocare a resurselor. Aceasta pentru ca in conditiile implementarii mecanismelor specifice economiei de piata, problema principala, pentru insasi existenta si functionarea corespunzatoare a oricarei intreprinderi, indiferent de forma de proprietate pe care se bazeaza, o reprezinta alocarea optima a resurselor sale, fie ele materiale, energetice, de natura umana, informationala sau baneasca.
Alocarea resurselor, ca orice proces, poate fi urmarita si controlata cu ajutorul unor semnalizatori. Urmarindu-I in evolutia lor, determinandu-le tendinta, si luand decizii in cunostinta de cauza, decidentul poate hotara pentru o alocare optima a resurselor sale, tinand seama de restrictiile date de mediu. Optimizarea alocarii resurselor oblige, la randul sau, in mod necesar la alegerea acelor solutii tehnico – economice care sunt verificate si prin prisma criteriilor de eficienta financiara. Numai intr-un astfel de context se poate vorbi de o alocare globala optima a tuturor resurselor intreprinderii si implicit de o fundamentare corespunzatoare a programelor sale de activitate, vis a vis de care iau in final decizii ce privesc comportamentul sau pe piata in calitate de agent economic independent.
BIBLIOGRAFIE
Legislatie bancara cu adnotari si comentarii – Mihai Gheorghe Ionescu, Ianfred Silberstein
Tratat de contabilitate financiara – Niculae Feleaga, Ion Ionascu
Contabilitatea intreprinderii – Traian Nicolae
Management bancar – Vasile Dedu
Bancile si operatiunile bancare – Lucian C. Ionescu (Institutul Bancar Roman)
Creditele bancare pentru intreprinderi – Jacques Masson
Berea Aurel, Orientări în activitatea bancară contemporană,
Ionescu Lucian, Băncile și operațiunile bancare,
Roșca Teodor, Monedă și credit,
Trenca Ioan, Metode și tehnici bancare
www.bancatransilvania.ro
Moneda, credit, banci – Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel
Raportul anual al BNR pe anul 2001
Ghid privind metodologia de elaborare si sustinere a lucrarilor de licenta in domeniul economic – Aurelian Bondrea, Emil Calin Dinga
Analiza financiara – Institutul Bancar Roman
Analiza riscului in creditare – Institutul Bancar Roman
www.mie .ro
www.sapard.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Forme de Finantare a Intreprinderilor Mici Si Mijlocii In Romania (ID: 132180)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.