Forme de Comunicare și Identitate ale Adolescenților Brașoveni în Mediul Online, pe Rețeaua de Socializare Facebook

INTRODUCERE

Lucrarea „Forme de comunicare și identitate ale adolescenților brașoveni în mediul online, pe rețeaua de socializare Facebook” își propune să prezinte în mod succint caracteristicile comunicării virtuale și a identității adolescenților în mediul online, având la bază date obținute din cercetări anterioare.

Motivația care stă la baza acestei lucrări constă în importanța deosebită a comunicării virtuale. Aceasta reprezintă o însușire definitorie a societăților contemporane, fiind preferată de tineri, în mod special, mulțumită modalităților tehnologice de informare și socializare. Datorită multiplelor posibilități de socializare regăsite în mediul virtual, în realizarea acestei cercetări, am avut în vedere modalitățile de comunicare virtuală ale adolescenților brașoveni, inclusiv conturarea și definitizarea profilului identitar al acestora pe rețeaua de socializare Facebook.

Cercetarea românească în acest domeniu se află în stare incipientă, existând un număr redus de studii referitoare la procesul de definire identitară a utilizatorilor rețelei de socializare Facebook. În orașul Brașov, nu a mai fost realizată o astfel de cercetare. De aceea, prezenta lucrare poate reprezenta un punct de plecare pentru cercetăriile viitoare în acest domeniu.

Lucrarea este structurată în trei capitole teoretice și unul ce conține analiza practică efectuată. Primul capitol conține informații referitoare la perspectivele teoretice ale comunicării virtuale, inclusiv principalele aspecte ale internetului și rețelelor de socializare, în special Facebook.

Internetul este utilizat cu succes ca mediu de transmisie pentru a face schimb de informații multimedia în timp real sau ca mediu de comunicare între utilizatorii din întreaga lume. Astfel, el a devenit unul dintre cele mai pregnante mijloace de comunicare utilizate în prezent, generând un nou tip de comunicare – comunicarea mediată tehnologic.

Posibilitățile de socializare online fac parte din esența internetului, căci astăzi nimeni nu poate concepe internetul fără rețelele de socializare. Acestea se bucură de atenția tinerilor, în special a adolescenților, deoarece le oferă ceea ce își doresc aceștia: posibilități de exprimare necenzurată de socializare, de creare de noi prieteni și de dezvoltare a propriei personalități.

Sunt abordate apoi, în al doilea capitol, caracteristicile internetului în concordanță cu vârsta adolescenței. Populația adolescentă a intergrat internetul în viața de zi cu zi, acesta fiind utilizat în principal ca mijloc de comunicare, de socializare, de informare și de divertisment. Astfel, internetul este fragmentat între puterea de a influența și aceea de a oferi mai multe nuclee de informație – ceea ce duce cu gândul la diversitate și libertate. De asemenea, în cadrul acestui capitol sunt tratate aspecte precum comunicarea adolescenților prin intermediul Facebook, relațiile din mediul online și efectele acestei comunicări. Acest mediu poate influența modalitățile de comunicare ale adolescenților și maniera în care aceștia își exprimă identitatea.

De aceea, în următorul capitol sunt identificate și analizate principalele aspecte ale identității adolescenților pe Facebook. Social media, precum site-urile de rețele de socialiare, blogurile, etc., cer utilizatorilor să își creeze identitatea, în mod conștient, prin autoreprezentări virtuale. De asemenea, identitatea este exprimată prin interacțiunea cu alte persoane, indiferent dacă este prin instant messenger sau e-mail. Prin fiecare bucată de informație digitală pe care o persoană o furnizează, se pot deduce informații precum: cine este și ce îi place. Zilnic, mulți utilizatori petrec mult timp pe rețelele de socializare, interacționând cu alți utilizatori, independent de distanța lor spațială și prezentând cât mai multe detalii personale.

În continuare, capitolul patru este rezervat metodologiei cercetării și analizei rezultatelor. Utilizând metoda analizei de conținut, am creat o grilă de analiză pentru examinarea profilurilor de Facebook pentru a determina cum își exprimă adolescenții identitatea pe această rețea de socializare. Astfel, am identificat și cercetat modalitățile prin care se poate exprima identitatea prin intermediul fotografiilor, a conținutului scris (status), a informațiilor personale și a activităților și intereselor dezvăluite prin intermediul Facebook.

La sfârșitul lucrării sunt prezentate concluziile referitoare la rezultatele cercetării. Acest demers științific are un potențial sporit de a fi continuat în viitor, ținând cont de faptul că procesul comunicării virtuale și contextul în care acesta se desfășoară, se află într-o permanentă schimbare.

CAPITOLUL 1

PERSPECTIVE TEORETICE ALE COMUNICĂRII VIRTUALE

1.1. Semnificația termenului comunicare

Termenul comunicare provine din limba latină, commnunis, însemnând a pune de acord, a fi în legătură cu, a fi în relație cu, a transmite, a împărtăși ceva celorlalți. Astfel, comunicarea este procesul prin care se transmit informații, idei, păreri, de la un individ la altul sau de la un grup la altul.

Autorii D. Anzieu și J. Y. Martin au definit comunicarea umană ca un ansamblu de procese fizice și psihologice prin care se efectuează operația punerii în relație a subiectului cu una sau mai multe persoane în vederea atingerii unor obiective. De asemenea, urmărindu-l pe Frank E. X. Dance, îi putem asocia conceptului de comunicare mai multe înțelesuri, precum interacțiune, schimb verbal de gânduri și idei, proces de transmitere, împărtășire a unor mesaje, etc.

Totodată, există trei definiții oferite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române pentru termenul de comunicare:

Înștiințare, aducere la cunoștință;

Contacte verbale în interiorul unui grup sau colectivități;

Prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relații spirituale.

Dintre tipurile de comunicare, se remarcă comunicarea virtuală. Aceasta urmează a fi prezentată în acest capitol.

1.2. Comunicarea virtuală și Internetul. Definire și caracteristici

Lumea în care trăim se află într-o permanentă schimbare. Totul în jurul nostru evoluează, se dezvoltă rapid și influențează evenimentele ce se petrec în viața de zi cu zi. O transformare aparte este cea legată de dezvoltarea internetului. Odată cu trecerea timpului acesta a devenit cel mai utilizat instrument. Numărul de utilizatori ai internetului este în continuă creștere. În ziua de astăzi, privarea de internet înseamnă excluderea din viața cotidiană a individului, căci, internetul nu mai este o modă, un lucru de care oamenii se pot lipsi, el a devenit o necesitate, chiar o rutină pentru viața de zi cu zi.

Potrivit lui Claudiu Coman, „Internetul este o rețea gigantică de calculatoare, ce oferă o diversitate de servicii…. prin intermediul acestora se pot publica documente, se organizează forum-uri de comunicare între diferite persoane, se poate utiliza World Wide Web-ul, se pot transfera fișiere între calculatoarele aflate în rețea, se poate asculta muzică, se pot vedea filme…Internetul cuprinde rețeaua de calculatoare la care oamenii își pot conecta propriul calculator, dar și o vastă comunitate de oameni care se conectează la rețea.”

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, Internetul reprezintă o „rețea internațională de calculatoare, formată prin interconectarea rețelelor locale și globale, destinată să faciliteze schimbul de date și informații în diverse domenii.” Cuvântul internet provine din alăturarea parțială a două cuvinte englezești: interconnected (interconectat) și network (rețea).

Utilizatorii de internet tind să se adune în comunități, în scopul de a împărtăși interese comune, experiențe, opinii și de a primi feedback prin publicarea anumitor elemente capabile de a transmite interese legate de activitățile de zi cu zi etc. Cele mai populare instrumente actuale de pe web, cum ar fi Instagram, Twitter și Facebook sunt exemple de spații potrivite pentru astfel de practici.

1.3. Comunicarea virtuală și Socializarea online

1.3.1. Comunicarea virtuală și New media

Noile medii de comunicare sunt denumite în mod generic new media. Acest concept s-a remarcat odată cu dezvoltarea internetului, prin cunoscutele rețele de socializare, website-uri, bloguri, etc. În epoca internetului, fiecare individ vorbește pentru el și în numele său. New media face posibilă existența unui număr tot mai mare de oameni care produc diferite informații. Cu alte cuvinte, new media nu se referă la tehnologii complet noi, apărute recent, ci la tehnologii care existau de ceva vreme și care, printr-un mod creativ de utilizare și prin multiple îmbunătățiri, au intrat în atenția opiniei publice.

Potrivit lui Roger Fidler, prin caracteristicile noilor media „se înțelege transformarea mijloacelor (media) de comunicare, îndeobște determinată de interacțiunea complexă dintre nevoile resimțite, presiunile politice și concurențiale și inovațiile sociale și tehnice”. Potrivit acestei afirmații, noile media pot influența tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, referindu-se la relația de interacțiune dintre oameni și instrumentele de comunicare.

Comunicarea prin intermediul new media prezintă anumite caracteristici comune cu cele din media tradițională. Ambele au avantajul de a putea comunica unei audiențe largi și prezintă mai multe tipuri de canale ce oferă posibilitatea utilizării unei largi varietăți de unelte multimedia pentru a da o formă captivantă mesajului. De asemenea, new media oferă posibilitatea de a selecționa acele canale ce transmit mesajul populației țintă (prin urmărirea profilurilor persoanelor ce consumă un anumit produs media, de exemplu), având un control mai puternic asupra canalului dar și asupra mesajului transmis prin intermediul acestuia.

Noile media, mai ales rețelele de socializare, au o influență puternică asupra modului de viață al persoanelor, în special în cazul tinerilor. Aceștia au posibilitatea de a se implica în diferite activități prin intermediul acestor noi mijloace de comunicare, deoarece acestea sunt mai accesibile și le oferă libertatea de a selecta informația dorită.

1.3.2. Comunicarea virtuală și Rețelele de socializare

Există mai multe definiții oferite rețelelor de socializare. Potrivit lui Claudiu Coman, acestea reprezintă „servicii bazate pe web care permit indivizilor să construiască un profil public sau semi-public într-un sistem limitat, să conceapă o listă cu alți utilizatori cu care vor să fie conectați, să vadă și să traverseze lista acestora de prieteni, și cele făcute de alții în interiorul sistemului… Rețelele sociale permit oamenilor să genereze conținut și să împărtășească informații, opinii, experiențe.”

În ultimul timp, printr-o rețea de socializare se înțelege și „o rețea informațională de utilizatori internet, bazată pe anumite site-uri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți utilizatori, deja înscriși. Aceste rețele sociale fac parte din fenomenul relativ nou, global, numit Web 2.0. Astfel, membrii unei rețele sociale sunt legați între ei în mod informal, fără obligații, dar de obicei contribuie activ la colectarea și răspândirea informațiilor pe întregul glob prin intermediul web-ului.” Astfel, rețelele de socializare reușesc să unească toți utilizatorii în acest mediu online.

Printre cele mai cunoscute exemple de rețele de socializare se numără: Facebook, Twitter, MySpace, Friendster, Tribe.net, LinkedIn. Există site-uri de socializare și despre câini (Dogster) și pisici (Catster), deși proprietarii trebuie să se ocupe de profilul acestora. Facebook este cea mai populară rețea de socializare, fiind liderul mondial cu un număr de peste 1 miliard de conturi active, urmat la relativă distanță de rețeaua socială asiatică Qzone, Google+, LinkedIn și Twitter.

De multe ori, oamenii nu vor să cunoască alte persoane, ci doar să relaționeze cu cele pe care deja le cunosc. Atunci când o persoană se înscrie pe un astfel de site, ea trebuie să furnizeze anumite informații personale, cum ar fi: numele, vârsta, adresa, telefonul, interese, etc., și, binențeles, să uploadeze o poză de profil. După înregistrarea pe un site de socializare, utilizatorii trebuie să îi identifice pe cei din sistem cu care au legătură („prieteni”, „contacte”, „fani”, „urmași”). Termenul de „prietenie” duce în eroare deoarece nu reprezintă adevăratul sens al cuvântului. Unele site-uri de socializare oferă utilizatorilor un mod prin are ei pot transmite mesaje instant prietenilor, pot lăsa comentarii legate de profilul acestora. De asemenea, ele au capacitatea de distribuire de fotografii și clipuri video, sau chiar de blogging.

În cartea The Social Media Bible, sunt identificate 5 comportamente pe care le pot avea utilizatorii de social media vizavi de interacțiunea într-o comunitate online.

1. Vor deveni co-autori activi sau vor contribui la generarea conținutului;

2. Vor comenta la conținutul creat în comunitate sau vor posta recenzii, feedback, sau link-uri spre alt conținut care poate fi considerat util pentu comunitatea respectivă;

3. Vor face cunoscut conținutul prietenilor sau colegilor;

4. Se vor uita pur și simplu pe conținut și apoi se vor întoarce la treburile lor;

5. Vor ignora conținutul.

Social media este urmarea firească a dezvoltării tehnologiilor web 2.0. Social media face posibilă comunicarea prin toate mediile online cunoscute, astfel că aceste comunități virtuale includ forum-uri, lumi virtuale, comunități de împărtășirea opiniilor, rețele de socializare. Deși rețelele de socializare dau impresia de comunicare în timp real, caracterul mesajelor este mai degrabă static decât dinamic, însă această caracteristică nu limitează expunerea și promovarea identității proprii.

În concluzie, la modul cel mai simplu, rețelele de socializare descriu modul în care indivizii folosesc tehnologii și practici online pentru a crea un conținut (opinii, perspective și experiențe) pe care să îl împărtășească de internet.

1.3.3. Rețeaua de socializare Facebook. Caracteristici generale

În acest moment Facebook este una dintre cele mai cunoscute rețele de socializare la nivel global. Fondatorul acestei rețele este Mark Zuckerberg. Fiind înscris la Harvard, în anul 2004, acesta a creat un site dedicat studenților. Site-ul se numea Facemash și conținea fotografii. Însă administrația de la Harvard a decis închiderea acestui site, iar Zuckerberg a creat altul, numit Thefacebook. Acesta a devenit actualul Facebook. Datorită succesului său eminent, site-ul s-a extins și la alte universități din SUA și, începând cu anul 2006, rețeaua a devenit accesibilă oricărui utilizator cu vârsta peste 13 ani și cu o adresă validă de e-mail.

Pentru a se înscrie pe această rețea de socializare utilizatorii au nevoie de adresa de e-mail și de o parolă, stabilită inițial odată cu completarea formularului de înscriere ce cuprinde o serie întreagă de întrebări personale. Odată înscriși, membrii își pot crea profiluri personale, care includ informații despre factorii socio-demografici, educație, interese, pasiuni, filme, muzică și cărți favorite, etc. Utilizând Facebook, membrii pot comunica (trimite și primi mesaje) și pot deveni „prieteni” cu alți membri. De asemenea, Facebook permite „utilizatorilor să comunice informații personale, diferite tipuri de conținut, inclusiv fotografii, sau să interacționeze în cadrul unor grupuri de prieteni.” Facebook deține numeroase setări care le permit utilizatorilor să comunice în orice fel doresc, după bunul lor plac.

Potrivit cărții Mijloace de promovare: note de curs, aplicații, studii de caz, structura unei pagini de Facebook este următoarea:

1. Profile Info – informațiile de bază pe care majoritatea site-urilor de social media le cer utilizatorilor (nume, adresă, job actual, interese, pasiuni, etc). Acestea apar în cronologie, pe pagina principală.

2. Status – informația pe care un utilizator o spune prietenilor despre ce face în clipa de față.

3. News Feed – acele informații pe care un utilizator le vede despre prietenii săi (toate activitățile realizate de aceștia, precum schimbarea status-ului).

4. Prieteni – conexiunile pe care un utilizator le poate avea. Numărul de prieteni pe Facebook poate servi pentru popularitatea unui utilizator. Facebook și restul rețelelor de socializare permit utilizatorilor să interacționeze cu alții, acestea fiind de obicei folosite pentru construirea și menținerea unor relații sociale.

5. Networks – grupurile foarte mari (anume regions și workplaces, în funcție de regiunea în care locuiește utilizatorul și în funcție de locul de muncă).

6. Peretele (The Wall) – locul pe care utilizatorul poate scrie orice, de la starea de spirit pe care o are la un moment dat, invitații, răspunsuri sau chiar anunțuri publicitare.

7. Inbox – echivalentul email-ului.

8. Chat – serviciul de mesagerie instantă.

9. Evenimente – pe care le organizează un utilizator sau la care este invitat să participe.

10. Grupuri – se folosesc pentru trimiterea de mesaje private tuturor din grup și sunt structuri care le permit membrilor care au același interes să interacționeze.

11. Pagini – acestea sunt benefice organizațiilor și sunt vizibile motoarelor de căutare.

Facebook are două aspecte: profilul de Facebook (pagina personală) și pagina de Facebook, concepută pentru afaceri sau platforme profesionale. Oamenii care urmăresc sau se alăturează unei pagini de profil sunt cunoscuți ca prieteni, în timp ce cei care urmăresc o pagină de afaceri au numele de fani. Profilul de Facebook este cunoscut cu denumirea de perete. Acesta este spațiul în care oamenii pot scrie comentarii sau mesaje. Pagina personală de Facebook trebuie să fie activă și să ofere o anumită valoare pentru cei care o vizitează. Acest lucru ar putea fi realizat prin postarea știrilor, link-uri către articole, materiale video și site-uri.

Utilizarea rețelei de socializare Facebook oferă anumite avantaje (este gratuit, oferă posibilitatea de a comunica la nivel global oricând, oricunde și cu oricine, dar și multiple modalități de comunicare online: mesaje, bloguri, materiale audio și video, asocierea unor persoane care împărtășesc aceleași preocupări și opinii, participarea la evenimente, vizibilitate mai mare a companiilor, activități de marketing: derularea campaniilor și publicitate, etc.), însă sunt prezente și dezavantaje (crearea de dependență, falsa identitate prin posibilitatea postării unor date ireale; fiind un spațiu public, există pericolul folosirii activității pe Facebook împotriva utilizatorului, etc).

În România, anul 2012 a reprezentat momentul de creștere spectaculoasă a popularității rețelei, numărul utilizatorilor dublându-se și depășind cifra de 5 milioane. Potrivit datelor Facebrands, ca repartizare geografică, în anul 2014, în București sunt cele mai multe conturi înregistrate (1.480.640), urmat de Cluj-Napoca (260.040), Timișoara (260.000) și Iași (260.000). Statistica lunii iulie 2014 arată că există un număr de 25.584 pagini românești, create pe Facebook, specificul acestora arătând un interes crescut al românilor către afaceri, artă, cultură, sănătate.

Totodată, un studiu din 2009 realizat de către firma de cercetare Nielsen a raportat că două treimi din populația lumii vizitează media online. Potrivit unor statistici realizate de compania Facebook în decembrie 2011, dintre utilizatorii activi, majoritatea sunt de genul feminin. De asemenea, mai mult de 20% din populația globală de utilizatori sunt adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani și circa 7,5 milioane de copii cu vârsta mai mică de 13 ani au conturi pe Facebook.

1.4. Comunitățile virtuale

Internetul a apărut din dorința de comunicare, iar în momentul în care mai mulți utilizatori sunt uniți în mediul virtual de valori, interese și atitudini comune atunci apare o comunitate virtuală. Social media poate crea aceste comunități printre indivizi, depășind în acest fel, limite fizice.

Dicționarul de Sociologie (1993) susține următoarea definiție: „comunitatea este o entitate social-umană ai cărei membri sunt legați împreună prin locuirea aceluiași teritoriu și prin relații sociale constante și tradiționale.”

„Comunicarea pe internet presupune depășirea unor bariere de vârstă, gen, imagine, naționalitate, oamenii fiind uniți de interese comune.” Trăim în era comunicării, însă această libertate de expresie și acces la informație din mediul virtual nu face altceva decât să ne înstrăineze de ceilalți și să ne izoleze într-o lume virtuală. Comunicarea în cadrul comunităților viruale depășește limitele umane de timp și identitate, iar mediul virtual este o alternativă a mediului real. În acest mediu oamenii dau frâu imaginației și își exteriorizează dorințele ce nu pot fi îndeplinite în spațiul real. El le oferă oamenilor posibilitatea de a crea o altă realitate în mediul virtual, unde își pot trăi fanteziile fără nicio teamă, evadând din lumea reală.

Comunitățile virtuale sunt asemănatoare celor reale, excepție făcând faptul că primele se formează prin comunicarea electronică și nu sunt legate de timp și spațiu. Cei care aleg să ia parte la comunitățile virtuale nu sunt defavorizați, ei având posibilitatea să facă aproape tot ce fac în viața reală: să lege prietenii, să facă afaceri, să facă cumpărături etc., dar sunt nevoiți să-și lase corpul în fața calculatorului și să se transpună cu ajutorul avatarurilor în lumea virtuală.

Autoarea Bianca Fizeșan identifică patru tipuri de comunități virtuale ce pot fi analizate din prisma tipologiilor spațiului virtual:

1. Comunitățile de interes formate de indivizi care folosesc o platformă de tip interfață și împărășesc aceleași interese într-un anumit domeniu cum ar fi: design interior, sport, mașini etc.

2. Comunitățile bazate pe relații se formează de cele mai multe ori în spațiul virtual social din indivizi care au conexiuni particulare mai intense, cum ar fi dragostea, moartea unei persoane apropiate, divorțul, etc. cu alte persoane care experimentează aceleași probleme.

3. Comunități bazate pe tranzacții centrate pe schimbul de informații care facilitează schimbul economic.

4. Comunitățile fanteziilor care adună oamenii care doresc să experimenteze oportunități de explorare a unor noi identități în lumile imaginare.

Un alt element important în comunitățile online este identitatea. În mediul online, fiecare persoană face alegerea în a-și afișa identitatea proprie sau a-și crea o nouă identitate. În web 2.0 identitățile virtuale sunt construite în așa-numitele profiluri. Un profil este reprezentarea, iconul, pe care utilizatorul îl va folosi în relație cu alți utilizatori ai comunității. Profilurile pot conține fotografii și de cele mai multe ori au și informații legate de statusul social, marital, vârstă, gen, informații legate de educație, interese politice și religioase. Sunt prezente și profiluri psihologice, care includ atitudini, interese, opinii pe diverse teme, de la cărți la filme.

1.5. Comunicarea virtuală versus comunicarea față în față

Potrivit unui studiu de marketing realizat în 2015 (Idea Perpetua), în România, 40% dintre utilizatorii de internet socializează mai mult online decât față în față, 70% dintre utilizatorii care folosesc rețele de socializare au cont de Facebook și 90% dintre utilizatorii de internet accesează cu o frecvență zilnică cel puțin o rețea de socializare.

Dintotdeauna oamenii au fost interesați de ceea ce este nou. Datorită progresului tehnologiilor de comunicare aceștia au ajuns să prefere comunicarea virtuală în favoarea celei față în față. Într-adevăr, prin intermediul mediului virtual, se poate comunica mult mai rapid, utilizând diverse dispozitive (telefon mobil, tabletă, laptop, computer). Acestea permit o comunicare eficientă, la distanțe nemăsurabile. Însă, oamenii ajung să ignore ceea ce este în fața lor, iar problemele apar în momentul în care plăcerea de a fi în și cu mediul virtual depășește dorință și nevoia de socializare în lumea reală și concretă. Argumente în favoarea comunicării virtuale ar fi: accesibilitatea imediată, directă și facilă la informații, odată cu reducerea timpului de a accede la surse, precum și faptul că lumea virtuală poate contribui la scăderea sentimentului de discriminare ce poate apărea la anumite persoane, inclusiv la adolescenți.

Comunicarea față în față se realizează în mod direct între participanți, fără a fi necesară intervenția altor mijloace tehnologice de mediere, iar comunicarea virtuală este comunicarea prin corespondență, telefon, internet, din rațiuni de interes personal, social, educativ, etc. Înlocuirea comunicării față în față cu o comunicare virtuală reprezintă o mare schimbare, mai ales în procesul învățării (performanță îmbunătățită a învățării, flxibilitatea accesului și ușurință în folosire, interacțiune foarte specifică, învățare mai plăcută, adaptare mai bună, îmbunătățire a înțelegerii culturale și reducerea costurilor și a timpului). De asemenea, Cues Filtered Out and Social Information Processing Theory propun ca principală diferență dintre comunicarea mediată de computer (CMC) și cea față în față (FtF) lățimea bandei de comunicare, ce conduce la absența contextului social și a indiciilor nonverbale (prin care se transmit idei și mai ales emoții).

Maria Lupu afimă în lucrarea Communication Offline or Communication Online? faptul că, chiar dacă, aparent, comunicarea online este mai accesibilă, aceasta poate ascunde anumite pericole de care oamenii nu sunt conștienți. Cercetătorii au descoperit că există un paradox al comunicării online: chiar dacă utilizarea internetului pentru comunicare este în continuă creștere, utilizatorii sunt de părere că această comunicare nu este la fel de benefică precum comunicarea directă. Totodată, motivul principal al dezvoltării comunicării online pare a fi economisirea timpului, care se face prin utilizarea instrumentelor de comunicare online. Nu orice alt mod de comunicare poate aduce a împreună atât de repede și atât de mulți oameni din diferite locuri ale pământului. Printre alte motive se regăsesc nevoia de afiliere sau de dorința de a dezvolta relații virtuale.

CAPITOLUL 2

ADOLESCENȚA ȘI COMUNICAREA VIRTUALĂ. ABORDĂRI TEORETICE

2.1. Adolescența. Definire și probleme specifice

Potrivit cărții Planeta adolescență, „adolescența este perioada de viață care se situează între copilărie -pe care o continuă- și vârsta adultă, începând de la 12-13 ani și terminându-se spre 18-20 de ani. Limitele ei sunt totuși imprecise, căci apariția și durata adolescenței variază după sexe, condiții geografice, medii social-economice.”

Cuvântul adolescență provine din latinescul adolescere, însemnând a crește spre maturitate. Totuși, nu există o definiție universal acceptată legată de vârsta adolescenței. Și tinerii adulți intră în această categorie, fiind legați de momentul în care aceștia sunt în măsură să își asume anumite responsabilități (sociale, economice, etc).

În Psihologia adolescenței, Dorothy Rogers susține că „adolescența apare mai degrabă ca un proces de dezvoltare decât ca o perioadă, un proces constând în dobândirea aptitudinilor și a convingerilor necesare pentru o participare efectivă la societate.” Cu alte cuvinte, adolescența este un proces ce duce la autoidentificare, moment în care adolescentul este admis în societate pentru a practica activități specifice maturității.

Jean Piaget consideră adolescența între 15 și 18 ani, alți cercetători împart perioadele de la 11 până la 20 de ani în 4 stadii: preadolescența, adolescența timpurie, adolescența mijlocie și adolescența târzie. UNESCO consideră că vârsta tinereții se întinde între 14 și 28-30 de ani. Pe de altă parte, Ursula Șchiopu și Emil Verza propun alte stadii ale adolescenței: preadolescența, adolescența propriu-zisă (16-18 ani), și adolescența prelungită care cuprinde tineretul integrat în forme de muncă sau studii (18/20-25 de ani). De asemenea, Nicolae Radu consideră că există o tendință de a compara anumite perioade ale adolescenței, ca de exemplu tendințele de contopire a adolescenței în copilărie, a adolescenței cu tinerețea, tendința de separare a adolescenței de alte vârste, dar și tendința de definire a adolescenței prin comportamente specifice.

Unii cercetători consideră adolescența o perioadă dramatică și dureroasă, fiind predominantă de trăsături negative (criza de creștere, conflicte legate de vârstă, răzvrătire împotriva părinților și familiei). Însă, stările conflictuale și critice nu fac parte, în mod obișnuit, din desfășurarea normală a adolescenței. Aceste stări pot fi rezultatul unei crize de idealuri, dificultăți de încadrare socială, hipersensibilitate, ș.a.m., ceea ce poate duce la însingurarea adolescentului, nerespectarea valorilor stabilite de adulți, dar și la confuzie. În acest context, confuzia poate face referire la nesiguranță prin descoperirea capacităților și calităților fiecăruia și la alegerea unui drum spre viața adultă. Astfel de alegeri pot deruta adolescentul.

Potrivit lui John Hill, comportamentul adolescenților este cel mai bine înțeles în termenii sarcinilor de dezvoltare cheie ale adolescenței: identitate, autonomie, intimitate și sexualitate, prin factori precum schimbările pubertății și cele cognitive și anumite variabile, cum ar fi genul și clasă socială, care îi influențează.

Odată cu apariția noilor tehnologii și cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, este revoluționat stilul de viață al oamenilor (al tinerilor în general), iar prin intermediul internetului totul devine din ce în ce mai accesibil.

2.2. Personalitate și comportament online

2.2.1. Rolul trăsăturilor de personalitate

Personalitatea reprezintă totalitatea atributelor și valorilor de care dispune o persoană. O altă definiție prezintă personalitatea ca fiind „ansamblul stuctural al dispozițiilor înnăscute sau dobândite (mediu, educație și reacțiile la aceste influențe) care determină adaptarea originală a individului la anturajul său.” Personalitatea este compusă din temperamente și caractere (fel de a fi, de a simți și de a reacționa). Există patru tipuri de temperamente: sangvin (sociabil, deschis, vesel), coleric (agresiv, puternic, insensibil), flegmatic (calm, nepăsător, controlat) și melancolic (sensibil, rezervat, timid).

Potrivit autorilor Ana Maria Marhan și Camelia Mihaela Popa, ca și în viața reală, anumite caracteristici ale personalității se reflectă în comportamentul online. Modelul Big Five este utilizat pentru a înțelege comportamentul online al utilizatorilor diferitelor tipuri de platforme online, inclusiv al rețelelor de socializare.

Acest model descrie cinci factori de personalitate: deschidere la experiență, conștiinciozitate, extraversiune, agreabilitate și nevrotism. Primul factor se referă la profunzimea unui individ și la preferința pentru a trăi mereu experiențe noi, iar al doilea este o caracteristică a comportamentului direcționat spre scop și a controlului impulsurilor, fiind pusă în relație cu voința și cu determinarea de a reuși. Dimensiunea extraversiune- introversiune este prezentată prin opoziție: extraverții tind sa fie mai activi, în timp ce introverții sunt independenți, reservați și preferă să acționeze solitar. Agreabilitatea este caracterizată prin altruism, generozitate, prezentând o persoană care arată înțelegere pentru ceilalți. Nevrotismul depinde de modul în care o persoană își poate controla emoțiile. Acești factori de personalitate pot interveni în preferința utilizatorilor pentru folosirea rețelei de socializare Facebook. Utilizatorii de Facebook tind să fie mult mai extrovertiți, mai narcisiști și mai puțin conștiincioși decât cei care nu sunt utilizatori.

2.3. Modalitățile de comunicare ale adolescenților în mediul online

2.3.1. Utilizarea rețelelor de socializare în rândul adolescenților

Pentru adolescenți, cel mai folosit mediu de comunicare este Internetul. „Internetul este considerat mediul în care comunicarea este interactivă. Părerea tinerilor este că doar aici există posibilitatea ca, la un mesaj inițiat de ei, să se țină cont de părerea lor.” Unul dintre cele mai importante avantaje ale internetului este reprezentat de libertatea de a alege. Adolescentul poate fi oricine altcineva și poate face orice activitate dorește.

În general, tinerii utilizează site-urile de socializare pentru a menține relații cu prietenii, pentru a-și face noi prieteni, pentru a posta sau a vedea imagini, pentru a se simți conectați la alții, dar și în scopul întâlnirilor. Uneori aceștia apelează la rețelele de socializare când sunt izolați sau se simt izolați.

În urma unui studiu realizat de către Dragoș Iordache despre tinerii din România și utilizarea rețelele de socializare, au fost identificare principalele aspecte pozitive ale utilizării acestora (comunicare, informare, socializare, prieteni noi, relaxare, publicitate, noi abilități, invitare, consolidare relații, schimb de fotografii), dezavantajele reprezentate de rețelele de socializare (expunere sau lipsa intimității, pierdere de timp, lipsa socializării reale, influențe negative asupra comportamentului, lipsa comunicării directe, neglijarea vieții reale, informații false, dependență, lipsa contactului direct față în față, prietenii artificiale, distragere, lipsa de feedback, izolare), principalele motive (menținerea relațiilor cu prietenii, sursă de informații, socializare pe diferite subiecte, sursă de divertisment, ocuparea timpului liber, cunoaștere de persoane noi, relaxare, ușurință în comunicare, curiozitate, necesitate) și factorii ce au determinat utilizarea acestor site-uri de socializare (prietenii, propria decizie, familia, colegii, societatea, partenerul, divertismentul).

În urma studiului Role of social media on phychological well-being of adolescents s-a demonstrat faptul că adolescenții utilizează site-urile de social media pentru că se simt mai puțini timizi (29% au afirmat acest lucru), mai îndrăzneți (28%), mai încrezători (20%), mai populari (19%), mai înțelegători față de ceilalți (19%) și mai bine în pielea lor (15%).

2.3.2. Comunicarea prin intermediul Facebook

Accesul la internet (în special la rețelele de socializare) a schimbat viața oamenilor, în special modurile de comunicare între aceștia. Adolescenții folosesc Facebook cu scopul de a dezvolta noi relații sociale și pentru a consolida prietenii deja existente. Aceștia utilizează Facebook și pentru a comunica cu familia, colegii de clasă, profesorii și chiar străini. Cu toate acestea, adolescenții nu contactează în mod necesar toți prietenii de pe Facebook în mod regulat. Uneori adolescenții, doar citesc o postare și vizualizează fotografiile de pe Facebook, fără a posta în mod activ mesaje, comentarii sau fotografii. Navigarea profilurilor altor persoane ajută utilizatorii să păstreze evidența prietenilor lor, a evenimentelor din viața acestora, precum și interacțiunile în care ei se implică.

Modul în care o persoană se vede și ceea ce crede despre personalitatea lui/ei, poate fi perceput din profilul utilizatorului, prin postări, fotografii și comentarii. Utilizatorii le permit prietenilor să vizualizeze acest conținut. Un profil public sau semi-public reprezintă „un loc unde oamenii se adună pentru a conversa și împărtăși diferite lucruri… Conversațiile au loc pe profiluri, iar profilul unei persoane reflectă angajamentul acesteia față de site. Utilizatorii nu au control complet asupra modului de autoreprezentare”. Acest lucru se întâmplă și pe Facebook. Facebook le cere utilizatorilor, în principiu, să-și dezvăluie adevărata identitate (de multe ori adevărata identitate coexistă cu una fictivă).

Una dintre activitățile cele mai comune de pe Facebook implică interacțiuni electronice cu prietenii, cum ar fi postarea, comentările și răspunderea la mesaje. O altă activitatea este vizualizarea profilurilor altor prieteni. Un al treilea set comun de activități este orientat spre prezentarea de sine, dezvăluind atitudini personale și interese precum și conexiuni sociale, prin informațiile afișate pe un profil de Facebook. Interesant, prezentarea se face adesea într-un mod implicit, prin imagini, postări pe perete sau liste de prieteni, mai degrabă decât dând descrieri explicite. De asemenea, există oportunități pe Facebook pentru jocuri diverse.

Facebook pare să ofere un mediu online în condiții de siguranță și de încredere, în care se pot împărtăși momente fericite cu prietenii. Facebook poate oferi trei tipuri de suport social: informațional, afectuos și companie socială. Suportul informațional implică oferirea de îndrumare, consiliere, informații sau feedback-ul care poate oferi o soluție la o problemă. Facebook oferă un canal de convenabil pentru a primi rapid sugestii de la prieteni. Sprijinul afectuos implică expresii de manifestare a dragostei și afecțiunii. Facebook oferă mai multe instrumente, cum ar fi butonul „îmi place” și funcțiile de mesagerie, care pot fi folosite pentru a oferi suport prietenilor. Compania socială presupune petrecerea timpului cu alte persoane, în activități recreative și de petrecere a timpului liber.

2.3.3. Motivația alegerii comunicării pe Facebook

Scopul utilizării Facebook este diferit în funcție de percepția utilizatorului. Aceste diferite scopuri sunt reprezentate de crearea identității personale, partajarea de conținut, comunicarea cu prietenii, crearea de reputație personală, formarea grupurilor în care membrii sunt oameni cu interese similare, monitorizarea constantă a unor noi informații, precum și dezvoltarea relațiilor personale și de afaceri. În afară de scopurile sociale, Facebook este utilizat pe scară largă pentru scopuri informative sau de divertisment, cum ar fi jocurile, vizionarea de secvențe video, exprimarea gândurilor, ținerea la curent cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul cercurilor sociale, etc.

Motivațiile pentru care oamenii utilizează Facebook sunt următoarele:

pentru a păstra și întreține relații cu prieteni, colegi sau alte persoane cunoscute de obicei în mediul offline;

pentru a întâlni persoane noi;

pentru a deveni mai popular;

pentru că Facebook este la modă;

pentru că permite exprimarea liberă și prezentarea online (de exemplu, actualizarea statusului, a profilului personal, crearea și publicarea de conținut propriu);

în scopuri educaționale (de exemplu, pentru a oferi/ a căuta ajutor pentru studiu și pregătire școlară), pentru a fi la curent cu anumite branduri și produsele lansate de acestea, etc.

Cercetările anterioare afirmă că utilizarea Facebook este motivată de două nevoi primare: de apartenență și de autoprezentare. Factorii demografici și culturali pot contribui la explicarea modului de manisfestare al nevoii de apartenență, în timp ce factori precum nevrotismul, narcisismul, timiditatea și stima de sine ar explica manifestările comportamentale ale nevoii de autodezvăluire.

2.4. Adolescenții și relațiile din mediul online

Unele studii au demonstrat că activitățile pe internet reduc calitatea relațiilor existente ale adolescenților, în timp ce altele au ajuns la concluzia că acestea pot servi pentru a stimula calitatea unei relații. Internetul le oferă adolescenților oportunitatea de a învăța abilități sociale cruciale care le pot consolida relațiile din viața reală. Deși, în mod tradițional, adolescenții practică aceste abilități în relațiile față în față, unele studii au constatat că aproximativ o treime dintre adolescenți, în special băieții, preferă conversațiile din mediul online, în comparație cu cele față în față legate subiecte intime, deoarece, de multe ori, acestora le este rușine de ceea ce simt.

Potrivit lui Julie Blais et al, folosirea mesajelor instantanee pe internet influențează în mod pozitiv calitatea relațiilor romantice și a celor de prietenie. Utilizarea internetului pentru jocuri și divertisment în general, a prezis scăderea calității relațiilor. Aceste descoperiri reflectă funcțiile de socializare online pentru dezvoltarea și menținerea relațiilor în adolescență. În plus, față de primirea unui sprijin emoțional, adolescenții sunt capabili să experimenteze online cu anumite identități și strategii sociale în relațiile lor apropiate, care li se par mai riscante în comunicarea față în față. Internetul este, probabil, un loc în care adolescenții pot exercita mai ușor aceste funcții ale relațiilor. De asemenea, aceștia raportează că sunt mai capabili să își comunice adevăratele sentimente pe Internet, în comparație cu alte moduri de comunicare.

Kaveri Subrahmanyam și Patricia Greenfield au examinat relațiile adolescenților cu prietenii, partenerii romantici, străinii și familiile acestora în cadrul activităților lor de comunicare online. Autorii arată că adolescentii folosesc de o astfel de comunicare pentru a consolida relațiile existente, atât cu prietenii și partenerii romantici. Ei folosesc internetul și mai ales site-urile de social networking pentru a obține mai multe informații despre persoanele noi cu care intră în contact.

Adolescenții comunică de cele mai multe ori cu prietenii despre problemele de zi cu zi, despre bârfe utilizând mesageria instant, în special, ca un substitut pentru comunicarea față în față. În timp ce internetul permite adolescenților să comunice cu prietenii existenți, acesta permite intrarea în contact și cu străinii, cu persoane care nu fac parte din viața lor offline. În acest caz, legăturile prezente sunt slabe, fiind caracterizate ca relații superficiale și contacte cu frecvență redusă. În plus, timpul petrecut pentru comunicarea cu persoane necunoscute permite adolescenților să formeze prietenii mai puțin benefice decât cele care ar putea fi făcute într-un context din „lumea reală”. De asemnea, relațiile cu familia, în special cu părinții, sunt complicate. Tot mai mulți părinți apelează la trimiterea de mesaje text și mesaje instantanee pentru a comunica cu adolescenții lor. Uneori aceștia își fac conturi pe rețele de socializare pentru a observa comportamentele adolescenților.

2.5. Efecte negative ale internetului

2.5.1. Dependența online și dependența de Facebook

Deși internetul are un potențial economic și social foarte atractiv, există și anumite efecte negative ale acestuia. Printre cele mai nocive efecte ale internetului se numără crearea dependenței și faptul că adolescenții ajung să fie îndepărtați de oamenii din jur, de prieteni și familie. Ei sunt prinși într-o lume virtuală, lume ce este artificială și superficială, însă le oferă ceea ce aceștia își doresc (securitate și îndeplinirea anumitor nevoi).”

Dependența de internet (Internet Addiction Disorder – IAD) sau utilizarea compulsivă a internetului este caracterizată prin pierderi în performanța individului compromițând activitățile de zi cu zi, sănătatea fizică și psihică. Această dependență este activă, reprezentând, de fapt, o utilizare excesivă a internetului, fapt ce dăunează relațiile utilizatorilor din lumea reală care devin semnificativ reduse.

Dependența de Facebook este definită ca un subtip al dependenței de internet. Facebook constituie unul din spațiile cu cele mai puține reguli de utilizare, oferă libertate utilizatorilor săi. În urma dependenței de Facebook, viața adolescentului are de suferit. Performanțele școlare scad, relațiile cu familia sau cu alți copii se degradează, iar aceștia pot avea probleme de exprimare a emoțiilor sau de relaționare cu ceilalți.

În studiul realizat de Dave E. Marcial, Are you a Facebook Addict?, autorul a identificat anumite caracteristici ale dependenței de Facebook:

Dependența de Facebook apare mai regulat în rândul utilizatorilor tineri decât în rândul utilizatorilor mai în vârstă;

Oamenii care sunt anxioși și nesiguri utilizează Facebook mai mult decât cei ce nu prezintă aceste trăsături, probabil pentru că aceștia consideră că este mai ușor să comunice prin intermediul mass-mediei sociale decât față în față;

Oamenii care sunt organizați și ambițioași tind să fie mai puțin expuși riscului de dependență de Facebook. Ei vor folosi de multe ori social media ca parte integrantă a muncii;

Femeile sunt mai expuse riscului de a dezvolta dependență de Facebook, probabil din cauza naturii sociale a Facebook-ului;

Simptomele dependenței de Facebook seamănă cu cele ale dependenței de droguri, de alcool și de substanțe chimice.

Un alt efect negativ al Internetului este reprezentat de posibilitatea mai mare de a fi dezinformat. De multe ori, unele informații nu sunt credibile, ceea ce duce la o calitatea scăzută a mesajelor comunicate. De asemenea, nu există nicio probă ce poate dovedi faptul că respectivele mesaje sunt false. Totodată, pe internet securitatea adolescenților (și a celorlalți utilizatori) poate fi amenințată. Hackerii pot accesa computerele personale și pot utiliza informațiile obținute în scopuri proprii. Totuși, din ce în ce mai mulți oameni utilizează internetul cu toate resursele sale, iar în ziua de astăzi puțini sunt aceia care nu au acces la internet.

CAPITOLUL 3

IDENTITATEA ADOLESCENȚILOR PE REȚELELE DE SOCIALIZARE

3.1. Identitatea personală. Abordări teoretice și definire

Conceptul de identitate a fost introdus inițial în anul 1966, având origine latină (idem, însemnând același). Potrivit DEX, identitatea este un „ansamblu de date prin care se identifică o persoană”. Fiecare persoană este unică, iar unicitatea ne dă identitatea.

Erik Erikson consideră că identitatea este constituită încă din copilărie prin introiecție și identificare. Atunci, copiii integrează imaginea părinților, valorile și credințele acestora. El definește identitatea ca fiind organizarea personală individuală a experiențelor de dezvoltare biologică și psihologică în raport cu recunoașterile și reglementările individuale primite în contextul social.

Potrivit teoriei dezvoltării a lui Erikson, există opt etape ale dezvoltării umane caracterizate printr-un conflict psihologic fundamental, a cărei rezolvare de succes permite progresia spre etapa următoare. În cazul adolescenței, conflictul este între identitate și confuzia rolului adolecentului. De asemenea, Erikson vede adolescența ca o perioadă critică de formare a identității, în care indivizii depășesc incertitudinea, devin mai conștienți de sine, de punctele forte și cele slabe pe care le au și mai încrezători în propriile calități unice.

În cartea Sociologia Identității, autoarea Florentina Scârneci are o altă abordare asupra identității, susținând ideile lui Richard Jenkins potrivit cărora identitatea este socială și presupune interacțiune și comparare. De asemenea, Jenkins susține că o identitatea este întotdeauna construită simbolic și că aceasta are o funcție importantă în societate, căci fără identitate socială nu există societate.

Uneori, identitatea unei persoane este confundată cu personalitatea acesteia. Potrivit autoarei Kath Woodward, identitatea este diferită de personalitate prin multe aspecte importante. Personalitatea descrie calitățile pe care oamenii le pot avea, dar identitatea necesită un element de alegere (noi alegem să ne identificăm cu o anumită identitate sau cu un grup). Identitatea oferă o legătură între indivizi și lumea în care ei trăiesc. Identitatea combină, după cum afirmă autoarea, cum mă văd și cum mă văd alții și este o poziție recunoscută pe plan social, recunoscută de alții, nu doar de mine.

Identitatea este reprezentată de conceptul de sine al individului. Conceptul de sine este un termen general folosit pentru a se referi la modul în care cineva se percepe sau ceea ce crede despre sine. Conceptul de sine este modul în care ne gândim la noi înșine și ne evaluăm. Pentru a fi conștient de sine un om trebuie să aibă un concept de sine. Acesta (de asemenea, numit identitate de sine sau perspectivă de sine) este o colecție de credințe despre sine, care include elemente precum performanța academică, rolurile de gen și sexualitatea, identitatea rasială și multe altele. În general, conceptul de sine întruchipează răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?”. Identitatea, stima de sine, performanța, sunt componentele ale conceptului de sine. Experiența de viață, ereditatea, cultura, stresul, starea de sănătate, stadiul de dezvoltare, vârsta, aspectul, sexul, venitul, mediul și educația sunt, de asemenea, variabile corelate la conceptul de sine.

Pentru că tehnologiile online de informație și comunicații au potențialul de a modela procesele identitare în mod semnificativ, este important să se ia în considerare implicațiile identitare ale practicilor din mediul virtual, inclusiv cele din rețelele de socializare.

3.2. Identitatea adolescenților în mediul virtual

Irina Popovici susține că adolescența este „o perioadă de frământări în ceea ce privește identitatea, având în vedere diversitatea de opțiuni în definirea acesteia, care variază în funcție de contextele relaționale la care adolescentul ia parte, iar rezultatul final al creșterii și dezvoltării sale, odată cu atingerea maturității, ar trebui să fie integrarea tuturor acestor identități manifeste într-un singur eu”. De asemenea, autoarea susține că internetul este considerat un spațiu în care, în cea mai mare parte a timpului, tinerii își controlează singuri identitatea, fac propriile alegeri cu privire la utilitatea pe care o conferă tehnologiilor informaționale, care le permit, spre deosebire de comunicarea față în față, o modelare, transformare și adaptare permanentă a identității și personalității, raportat la cerințele și preferințele celorlalți interlocutori și prieteni cu care comunică în spațiul virtual. Cu alte cuvinte, adolescenții preferă mediul online, deoarece acesta oferă mai mult control asupra lucrurilor, acest mediu fiind mai flexibil.

Social media și rețelele de socializare sunt în general utilizate cu scopul de autoexprimare, de comunicare și de autopromovare. Facebook și alte rețele de socializare favorizează ideea că oameni au o identitate transparentă pe care o dezvăluie online prin informații cu caracter personal în procesul de socializare. Mulți utilizatori (în special adulții tineri și adolescenții) își modelează identitatea online pentru a câștiga popularitate și nu numai. Totodată, oamenii sunt motivați de o ideea de renume și nevoia de a fi, astfel, foarte clar identificați și poziționați într-o anumită comunitate.

Site-urile de rețele de socializare permit utilizatorilor să „negocieze” o identitate online. Teoria negocierii identității este un proces sociologic în care oamenii atribuie roluri în timpul formării unei relații. Acesta este împărțită în două componente. În prima fază oamenii caută alți oameni care seamănă cu ei (aceleași interese, valori, idei) și interacționează cu aceștia. Acest lucru este cunoscut sub numele de autoverificare. În a doua fază, oamenii fac predicții despre modul în care cealaltă persoană se va comporta, și apoi acționează în moduri care sunt susceptibile de a face predicția adevărată. Aceasta se numește o confirmare comportamentală.

Rețele de socializare (sau internetul) nu sunt spații online în cadrul cărora oamenii au posibilitatea de a-și forma o a doua viață sau o nouă personalitate, ele doar constituie un mod diferit de a împleti realitatea și imaginația în construirea identității personale. Plasat pe fundalul legăturii dintre realitate și idealitate, sinele însuși trăiește ca o realitate dinamică, care trebuie să fie construită în diferite contexte. Identitatea este întotdeauna parte dintr-un context, deși acesta nu poate fi redus la o situație empirică sau la o platforma tehnologică (în cazul Facebook).

Prin intermediul site-urilor de social media indivizii sunt capabili să ofere voluntar o mare cantitate de informații cu caracter personal în crearea unei identități online, utilizată pentru a interacționa cu ceilalți. Internetul a oferit indivizilor mijloace de construcție pentru un alter ego, unul virtual, iar sinele virtual a devenit o alungire a sinelui real, ca o continuare firească, o transpunere a vieții sociale în mediul virtual.

În anul 2008, Manago, Graham, Greenfield și Salim Khan au studiat relația dintre identitate și site-urile de rețele de socializare. Au fost examinate mai multe componente ale identității în rândul adulților tineri în contextul rețelelor de socializare. Bazându-se pe teoria lui Erikson, cea a identității în timpul adolescenței, autorii susțin că identitatea poate fi privită ca un loc de explorare cu posibile sine. Acestă capacitate, împreună cu cea de a se angaja în practici de comunicare socială, face din acest fapt o locație excelentă pentru construirea de identități sociale în rândul adulților în curs de dezvoltare. Din cercetări a reieșit faptul că tinerii se „joacă” cu identitatea lor pe Internet, uneori având multiple identități online, iar motivul pentru care utilizatorii nu își dezvăluie pe rețelele de socializare identitatea reală este deoarece, acest fapt îi face, în mod automat, vulnerabili. De asemenea, este sugerat faptul că identitățile sociale efectuate pe site-urile de socializare sunt distincte în multe privințe față de cele efectuate în medii față în față. Mai mult decât atât, Manago et al afirmă că identitatea proiectată de adolescenții în mediul online ar putea duce în cele din urmă la formarea sinelui real, în funcție de tipul de feedback primit de către prietenii din mediul online.

Ș. Trăușan-Matu și D. Tufiș au analizat această problemă și au definit managementul identității ca fiind „abilitatea unui utilizator de a crea în spațiul virtual (în funcție și de opțiunile tehnice și limitele pe care le impune fiecare platformă de socializare) un loc în care să expună și să prezinte celorlalți atribute bine definite ale propriei persoane.” Urmărind această definiție, Daugherty explică acest comportament al utilizatorului modern care „crează și publică în mediul online un conținut divers, printr-un impuls de tip ego-defensiv. Datorită acestuia, oamenii sunt motivați să creeze și să publice informații în spațiul virtual pentru că această activitate îi face să se simtă importanți, le amplifică stima de sine și le conferă sentimentul utilității.” Comportamentul online al utilizatorilor poate fi exprimat prin toate aceste motivații.

De asemenea, autorii susțin faptul că identitatea nu se reduce la imaginea pe care o are individul despre sine, ea fiind definită de „activitatea pe care o realizează acesta cu scopul de a se implica în comunicare și în acțiuni sociale comune.”. Totodată, autorii sunt de părere că, în construirea unei identități sunt prezente două etape: „într-o primă etapă identitatea este anunțată (se oferă informație în mod direct) de către individul care revendică o identitate, cât și un proces prin care identitatea este poziționată de către ceilalți indivizi din comunitate care acceptă și susțin o anume identitate pretinsă (proces care se bazează atât pe informația oferită în mod direct, cât și pe informația transmisă în mod implicit). Exemplul clasic de anunțare a unei identități este personalizarea avatarului (instanță vizuală pentru exprimarea personală asupra căruia utilizatorul lucrează în mod constant).”

O altă modalitate de afirmare a identității în mediul virtual este prin conținutul creat de utilizator (user generated content). Acesta este definit ca un conținut pus la dispoziția publicului prin intermediul internetului, care reflectă un efort creativ și este creat în afara uzanțelor și practicilor profesionale. Acest conținut este creat de oamenii obișnuiți, care îl fac disponibil pentru oricine pentru a-l utiliza, de multe ori fără niciun câștig monetar. În plus, utilizatorii se bucură de site-uri cu acest conținut pentru diferite scopuri, pentru conversații, partajarea și descărcarea de muzică, lectură, scrierea blogurilor. Aceste site-uri permit utilizatorilor să acceseze conținutul și îl folosească pentru propriile lor scopuri. De asemenea, conținutul creat de utilizator reprezintă un nou tip de comportament web care se referă la remodelarea comunicării online și a modurilor în care informațiile se produc, sunt distribuite și consumate. Pe rețelele de socializare, cum ar fi Facebook, acest conținut ia multe forme diferite, precum actualizările de status sau fotografiile postate.

În concluzie, social media, mai ales rețelele de socializare, oferă noi modalități indivizilor de a intra în legătură cu cei din jur, de a se prezenta, precum și alte activități care sunt critice pentru formarea identității. Totuși, social media are potențialul de a afecta identitatea unei persoane prin schimbarea modului în care indivizii se văd și îi văd pe ceilalți.

3.3. Identitatea pe rețeaua de socializare Facebook

Facebook a câștigat popularitate încă de când a fost introdus pentru prima dată. Acesta oferă utilizatorului posibilitatea de autoprezentare, iar oamenii au fost întotdeauna preocupați de acest aspect și de imaginea lor socială. Multe lucruri pot fi învățate despre utilizatori pe baza profilurilor, listei de prieteni și a interacțiunilor cu prietenii. În studiul realizat de Lampe et al s-a constatat că aproximativ 59% din câmpurile disponibile din profil sunt completate. Printre informații personale, inclusiv povestiri personale, imagini și cărți, muzică, filme, citate, utilizatorii și-au afirmat un sine (prezentări multiple ale sinelui, o versiune mai favorabilă a sinelui sau posibile identități pe care ei le doresc) pe acest site.

Unele platforme online pot implica o incertitudine cu privire la care semnificația identității personale relevante. Aceasta este rezultatul combinației de trei factori: platformele respective permit ca o multitudine de scopuri (de comunicare, de a cunoaște oameni noi) să fie realizate online de aceeași persoană și/sau de persoane diferite la un moment dat, diferiții utilizatori care accesează platformele inițiază scopuri diferite (atât la nivel individual cât și între indivizi), și nu există nici o modalitate ușoară de a aborda scopurile în mod reciproc.

Un bun exemplu este Facebook, al cărei scop declarat este de a ajuta utilizatorii să își găsească prietenii și să păstreze legătura cu aceștia. Utilizatorii care au citit termenii și condițiile site-ului sunt conștienți că informațiile personale pe care le introduc aparțin Facebook, care poate face ce vrea cu ele. Informația cu caracter personal prezentată pe Facebook furnizează un nou răspuns la întrebarea referitoare la identitate: „Cine sunt eu?”. Cele mai multe informații provin din două categorii. Prima categorie este numită „Info”. Aici, avem o serie de subcategorii, și anume: informații de bază (Despre, Sex, Zi de naștere, Relație), informații de contact, educație și muncă, filosofie (vizualizări politice, vizualizări religioase, citate preferate), artă și divertisment (muzică, filme, cărți, televiziune), precum și activități și interese. Utilizatorii sunt mai mult sau mai puțin liberi să completeze ceea ce doresc. Unele profiluri sunt foarte bogate în informații, altele foarte sărace. A doua categorie merge sub titlul „Wall” (perete). Aici, utilizatorul poate posta mesaje scurte, imagini și clipuri video, pe care „prietenii” le pot aproba, făcând click pe pictograma „Like” sau comenta făcând click pe „Comentariu”. Este clar că o mare parte a acțiunii pe Facebook are loc pe „Wall”. Se pare că, din punctul de vedere al utilizatorilor, funcția sa principală este aceea de a oferi un gram de rapiditate. Utilizatorii tind să posteze ceea ce ei sunt și ceea ce le place, până la: ce muzică ascultă, ceea ce mănâncă, unde au călătorit, etc., pentru a putea împărtăși toate aceastea „prietenilor”. De asemenea, utilizatorii afișează o mulțime de informații despre ei înșiși, despre activitățile, grupurile și familiile lor, preferințele lor de toate tipurile și își actualizează în mod constant pagina lor prin cuvinte, imagini și clipuri.

Facebook este o platformă ce conține baze de date cu informații personale, devenind un instrument pentru povești personale. Potrivit autorilor Tőkés Gyöngyvér și Anca Velicu, pentru tânăra generație prezența pe Facebook este o formă de afirmare socială. Aceștia susțin că, pe Facebook adolescenții își construiesc propria persoană/ identitate digitală, pentru întocmirea profilului personal, dar și pentru formarea rețelei de prieteni. În construcția propriei identități, contează cantitatea și felul informațiilor postate online. De asemenea, prezența pe rețelele de socializare și mai ales pe Facebook este un semn al existenței, conformității și popularității în lumea tinerilor. Aceste activități online devin obișnuite, făcând parte din rutina zilei.

Un reper major al adolescenței este dezvoltarea identității, iar rețelele de socializare pot oferi un loc pentru adolescenți să își exploreze identitatea. Acestea pot include referiri la filmele preferate, evenimente recente, hobby-uri sau experiențe. Prin dezvoltarea și modificarea unui profil de pe un site de socializare, adolescenții aleg părțile din identitatea lor pe care doresc să le împărtășească. Adolescenții primesc adesea un feedback de la prietenii de pe aceste profiluri prin comentariile publicate de aceștia. Indiferent de veridicitatea informațiilor profilate, alți adolescenți pot răspunde la ceea ce dezvăluie unul dintre ei, iar acest lucru poate influența intențiile și comportamentele adolescenților.

Permanența profilului unui individ, așa cum este capturată în structura actuală din cronologia Facebook, prezintă o sursă valoroasă pentru analiza tranziției identității. Colectarea de actualizări de stare, fotografii și apartenență la grupuri/ pagini combinate cu comentariile făcute de alții reprezintă un portofoliu cronologic de progresie a unei persoane prin viață, oferind astfel un vehicul pentru reflecție asupra modului în care viața a evoluat și modul în care persoana s-a schimbat de-a lungul timpului.

Conținutul afișat pe un profil de Facebook poate fi copiat, descărcat sau distribuit de către orice vizualizator de profil. Prin urmare, aceste informații sunt publicate, publice, convingătoare și permanente. Această informație poate deveni accesibilă persoanelor cărora proprietarul profilului ar prefera să nu le vizualizeze, cum ar fi potențialii angajatori. Mulți angajatori în prezent evaluează potențiali candidați folosind instrumente de social media, precum Facebook.

3.3.1. Autoprezentarea pe Facebook prin fotografii

Iris Vilnai-Yavetz și Sigal Tifferet afirmă că, creierul procesează date vizuale de 60.000 de ori mai repede decât un text. Astăzi, două treimi din conținutul social media este format din imagini. Cultura vizuală este o componentă integrată a vieții sociale moderne deoarece imaginile sunt pretutindeni. De la invenția sa, fotografia a fost un instrument influent pentru formarea de comunicare și identitate. O veche zicală spune: „o imagine valorează cât o mie de cuvinte”. Altfel spus, o imagine poate transmite mai multe informații decât simplele cuvinte sau un text.

Partajarea de fotografii de pe site-urile de rețele de socializare este una dintre caracteristicile cele mai importante și preferate în mod obișnuit de utilizatori. Fotografiile pe Facebook sunt un mijloc eficient pentru a oferi un „efect al realității” deoarece imaginile apar naturale. De asemenea, a fost demonstrat faptul că femeile sunt mai susceptibile de a folosi Facebook pentru partajarea conținutului, vizualizarea fotografiilor și videoclipurilor, trimiterea de cereri de prietenie și postarea mesajelor publice. În comparație cu bărbații, femeile petrec, de asemenea mai mult timp de navigare prin pozele altora.

Svetlana Stepchenkova susține că fotografiile sunt mijloace de „captare” a realității. De asemenea, autoarea afirmă că semnificația unei fotografii poate fi construită din două perspective, metonimic sau metaforic. Din perspectiva metonimică, toate semnele prezentate într-o fotografie stau pentru ele însele și sunt interpretate la valoarea nominală. Perspectiva metaforică, în schimb, este preocupată de ceea ce imaginea semnifică dincolo de simplele aparențe.

Partajarea fotografiilor de pe Facebook, cu scopul autoprezentării, acționează ca o metodă de comunicare pentru a-i informa pe alții despre viața personală. Prin urmare, Facebook oferă un teren excelent pentru exprimarea de sine, a prietenilor, a familiei, etc., sub forma fotografiilor. Fotografiile de profil sunt cele mai importante deoarece sunt cele mai vizionate și permit utilizatorilor să își transmită identitatea printr-un spațiu online extrem de vizibil.

Acest act de a alege o fotografie de profil demonstrează modul în care persoana respectivă alege un „eu” pe care vrea să îl prezinte celorlalți. Prin urmare, utilizatorul are o identitate online, pe care el o proiectează prin acțiunile sale online, care este diferită de identitatea reală lui/ei. Una dintre cele mai importante modalități de a face acest lucru este, desigur, alegerea unei imagini de profil. Aceasta este imaginea ce apare însoțită de numele utilizatorului, fiind și prima imagine pe care potențialii prieteni o văd înainte de a trimite o cerere de prietenie. Ca atare, imaginea de profil este diferită de alte imagini pe care utilizatorul le va încărca și care sunt disponibile atât prietenilor existenți, cât și oamenilor din afară.

3.3.2. Expunerea excesivă online. Narcisismul pe Facebook

Obiectivul principal al activității de utilizator pe Facebook este acela de a se autopromova sau de a menține relații. Însă, unele studii au arătat că anumite tipuri de activitate sunt mai degrabă un semn de narcisism.

Există o problemă a autodezvăluirii. Shih-Hsiung Liu susține că, uneori aceasta este asociată cu narcisismul. De exemplu, adolescenții, fiind o generație digitală, prezintă de multe ori fotografiile lor de viață și profiluri personale pe Facebook pentru a obține acceptarea de sine, încrederea în sine și, eventual, chiar să se laude. În plus, Facebook are două medii pentru utilizatori: peretele public și secțiunea privată. Teoretic, autodezvăluirea bazată pe narcisism pe peretele public Facebook (de exemplu, expunerea fotografiilor și identificarea locurilor unde aceștia au călătorit) nu întărește prieteniile.

O mare parte din cercetarea autorilor Julia Brailovskaia și Hans-Werner Bierhoff a fost efectuată pe relația dintre narcisism (trăsătură a personalității) și comportamentul pe rețelele de socializare. Narcisismul reflectă un nivel ridicat de apreciere de sine, precum și un sentiment exagerat de autoimportanță și unicitate. Autorii susțin faptul că narcișiștii extrovertiți își doresc atenție, admirație și popularitate. Pentru a obține toate acestea, ei se prezintă ca siguri pe sine și parteneri fermecători de interacțiune. Ei inițiază multe relații superficiale într-o perioadă scurtă de timp și le folosesc pentru a își reglementa stima de sine.

În studiile recente, narcisismul a prezis un nivel ridicat de interacțiune socială (de exemplu, numărul de prieteni online, actualizările de status) și prezentare de sine (precum numărul de fotografii încărcate) pe Facebook. Utilizatorii narcisiști vizitează pagina de Facebook mai frecvent și petrec mai mult timp acolo decât ceilalți utilizatori. Ca o consecință, ei primesc o mulțime de atenție din partea unui public larg, deși mulți dintre prietenii online sunt rareori contactați. Nevoia de autoprezentare pe Facebook s-a fost dovedit a fi în legătură și cu alte trăsături de personalitate, cum ar fi nevroza, timiditatea sau stima de sine.

CAPITOLUL 4

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘI ANALIZA REZULTATELOR

4.1. Scopul lucrării și principalele obiective

Scopul lucrării este reprezentat de identificarea principalelor modalități de comunicare și de exprimare a identității adolescenților brașoveni în mediul online pe rețeaua de socializare Facebook.

Pentru îndeplinirea scopului este necesară realizarea următoarele obiective:

identificarea principalelor caracteristici ale identității personale ale adolescenților în mediul virtual (acestea reies mai ales din capitolul teoretic anterior)

analiza informațiilor cu caracter personal pe rețeaua de socializare Facebook;

identificarea și analiza mesajele text (status-uri) postate pe profilul de Facebook;

identificarea și analiza mesajele transmise prin intermediul fotografiilor postate pe Facebook (fotografii de profil și de copertă);

identificarea și analiza intereselor și activităților prin care adolescenții brașoveni se afirmă și pe baza cărora își construiesc o identitate în mediul virtual.

4.2. Metodologia de cercetare

În realizarea acestei lucrări am aplicat metode de cercetare științifică atât cantitative, cât și calitative. Astfel, am realizat o cercetare mixtă, exploratorie și descriptivă.

Cercetarea exploratorie este un tip de cercetare calitativă sau mixtă. Aceasta reprezintă un studiu inițial, cu nivele diferite de complexitate, menit să definească și să identifice aspectele de bază ale unei teme. Cercetările exploratorii, de obicei, încep cu o activitate de documentare, utilizând date secundare în vederea familiarizării cu aspectele care fac obiectul cercetării. De cele mai multe ori cercetările exploratorii, prin rezultatele lor, se constituie ca cercetări de sine stătătoare.

Septimiu Chelcea susține faptul că cercetarea descriptivă nu beneficiază de niciun model. Această cercetare descrie fenomenele studiate. Cel mai cunoscut tip de cercetare descriptivă este cea transversală, care presupune culegerea datelor despre problema identificată prin efectuarea cercetării o singură dată. Pentru analiza și interpretarea datelor, voi utiliza cercetarea cantitativă datorită faptului că, în cadrul acestor prelucrări este nevoie de o anumită cantitate și volum de date.

Pentru îndeplinirea obiectivelor am folosit metoda de cercetare a analizei de conținut. Potrivit lui Septimiu Chelcea, analiza de conținut este o metodă de cercetare atât în studiul conținutului manifest (obiectiv) al comunicării, cât și în cel latent (ascuns) al acesteia. De asemenea, acesta susține că tehnica permite identificarea sistematică și obiectivă a caracteristicilor specifice în cadrul unui text. Analiza de conținut poate fi cantitativă și calitativă, numită și analiză semiotică.

Petru Iluț susține că analiza de conținut este o metodă de cercetare ce se referă la analiza documentelor prin evidențierea temelor, tendințelor, atitudinilor, valorilor sau a pattern-urilor de asociere a unor teme. De asemenea, autorul afirmă că această metodă se mai numește adesea „tratarea cantitativă a unui material simbolic calitativ”.

Analiza de conținut este o metodă de cercetare utilizată pe scară largă pentru examinarea sistematică a conținutului comunicării, analizând mesajul și textul comunicării. Analiza de conținut nu se aplică doar textelor, orice tip de comunicare (fotografie, roman, nuvelă, tablou, film, chiar site-uri web) poate fi analizat prin această metodă. În mediul online conținutul este disponibil rapid și poate fi folosit pentru a examina tendințe și tipare de pe web.

În cazul de față, pentru a identifica tipurile de informații dezvăluite de adolescenți în mediul virtual voi utiliza analiza de conținut ca metodă de cercetare calitativă, dar și cantitativă pentru analiza rezultatelor. Unitatea de analiză selectată este profilul utilizatorilor rețelei de socializare Facebook, întrucât acesta conține numeroase informații valoroase, de o importanță majoră în formarea identității în mediul online.

4.3. Eșantionarea cercetării

În cadrul eșantionării trebuie identificat tipul acesteia și universul eșantionării, urmat de eșantion. Eșantionarea este de două feluri, teoretică (prin selectarea respondenților prin aplicarea unor criterii de selecție derivate din obiectivele cercetării, precum motivații, aptitudini) și probabilistică sau aleatorie (folosită atunci când fiecare unitate din universul cercetării are o șansă egală și nenulă de a face parte din eșantion). Universul cercetării este populația de referință, iar eșantionul este populația investigată. Un alt concept important în eșantionare este reprezentativitatea, și anume capacitatea de a reproduce cât mai fidel caracteristicile populației și structura populației din care a fost extrasă. În cadrul acestei lucrări, eșantionul obținut nu este unul reprezentativ, de aceea poate fi folosit în această cercetare exploratorie și descriptivă.

În cazul de față, am utilizat eșantionarea teoretică și o metodă de eșantionare parțial dirijată, bazată pe accesibilitate (disponibilitate). Aceasta permite cercetătorului să aleagă membrii populației de la care se pot obține cel mai ușor informațiile. Principiul eșantionării bazate pe accesibilitatea respondenților, constă în selectarea deliberată a unităților din rândul populației de interes disponibile la un moment dat și într-un anumit loc.

Eșantionarea dirijată cuprinde în eșantion unități alese după părerea subiectivă a cercetătorului (operatorului) și se poate aplica dacă eșantioanele sunt mici sau dacă nu se poate aplica eșantionarea aleatorie. Această metodă este singura posibilă dacă nu există bază de sondaj.

De asemenea, am utilizat tehnică bulgărelui de zăpadă. Aceasta nu este folosită pentru estimarea caracteristicilor populației generale, ci unei populații particulare. Tehnica se bazează pe ideea că, oamenii care sunt asemănători (din diverse puncte de vedere) sau care au avut experiențe asemănătoare se cunosc sau fac parte din același grup. Cu alte cuvinte, adolescenții au în grupul de prieteni alți adolescenți care au trăsături asemănătoare lor. Numele tehnicii provine de la un bulgarele de zăpadă, care, împins pe zăpadă își mărește dimensiunea și astfel eșantionul cercetării crește până atinge o dimensiune considerată suficientă de către cercetător.

În cadrul acestei lucrări, universul cercetării a fost constituit din adolescenții din Brașov înscriși pe rețeaua de socializare Facebook. Pentru identificarea informațiilor personale împărtășite de adolescenți pe Facebook, volumul eșantionului inclus în analiză este de 100 profiluri de utilizatori Facebook (50% dintre profilurile analizate aparțin unor persoane de gen masculin, iar restul de 50% sunt fete), cu vârste cuprinse între 14 și 18 de ani, media de vârstă fiind 16 ani. Volumul eșantionului este numărul unităților statistice simple sau complexe ce vor fi prelevate din populația de referință, de la care se vor înregistra datele de intrare pentru analiză.

Deoarece am utilizat o metodă de eșantionare aleatorie, reprezentativă și bazată pe accesibilitate, profilurile incluse în analiză au fost preluate din lista personală de contacte din această rețea de socializare, după care am aplicat tehnica bulgărelui de zăpadă. Perioada în care am realizat cercetarea este reprezentată de luna aprilie și începutul lunii mai.

4.4. Principalele concepte utilizate

Unul dintre conceptele centrale ale lucrării de față este cel de mediu online alături comunicare virtuală. Comunicarea reprezintă principalul motiv de utilizare a internetului. Ea este facilitată și îmbunătățită de acest nou mediu. Internetul contribuie la diminuarea și chiar anularea inhibițiilor și reticențelor, ceea ce face ca el să fie văzut ca un spațiu în care participanții la comunicare se simt liberi în exprimare. Un alt conceptul este cel de rețele de socializare (Facebook), prezentat ca nou mijloc de comunicare ce a schimbat radical modul în care oamenii interacționeză, comunică și socializează.

Ultimul, conceptul de identitate, prezentat în capitolul trei, trimite la ansamblu de caracteristici prin care se identifică o persoană. Deoarece, internetul oferă un cadru ideal de dezvăluire a sinelui, într-un mod controlat și accelerat, am împărțit conceptul de identitate online în mai multe tipuri: identitatea exprimată vizual, prin intermediul fotografiilor postate pe Facebook, indentitate exprimată prin mesajele scrise (statusuri postate pe Facebook) și identitate personală caracterizate de conținutul personal dezvăluit online (activități și interese, informații personale și de contact).

Aceste concepte au fost prezentate în partea teoretică din capitolele anterioare. În continuare, pe baza conceptelor voi realiza instrumentul de cercetare și anume grila de analiză de conținut.

4.5. Instrumentul cercetării

În primul rând, am analizat un model al paginii de profil Facebook, pentru a identifica toate informațiile care pot fi furnizate în cadrul unui profil de utilizator. Apoi, am creat instrumentul cercetării. Acesta este reprezentat de grila analizei de conținut. Așadar, analiza de conținut are la bază șapte categorii majore de informații, furnizate în mod direct de către utilizatorii rețelei, pe pagina lor de profil. Grila de conținut este reprezentată de aceste categorii, pe care le-am grupat în funcție de unități de analiză.

Potrivit lui Septimiu Chelcea, utilizarea tehnicii analizei de conținut presupune determinarea unităților de analiză. Acestea sunt: unități de înregistrare (conținutul comunicării), de context și de numărare. Însă toate acestea depind de stabilirea categoriilor de analiză. Unitățile de înregistrare reprezintă acea parte a comunicării care urmează a fi caracterizată și introdusă în schema categoriilor de analiză. Unități de înregistrare pot fi și tema, paragraful, fraza, propoziția și cuvântul. Unitatea de context determină orientarea unităților de înregistrare, fiind mai mare sau egală cu acestea. Unitățile de numărare au o funcție de cuantificare și, de multe ori ele au caracteristici fizice evidente, precum lungimea, suprafața, durata, unități tipografice, rândul, pagina, coloana, ora, minutul. Unitățile de numărare se pot referi la anumite sisteme de numărare precum măsurarea timpului și a spațiului, apariția/ non-apariția categoriilor de analiză, frecvența lor și intensitatea.

Prima unitate de context este reprezentată de conținutul vizual din fotografiile de profil. Unitățile de înregistrare, în acest caz, sunt reprezentate de tipuri de fotografii de profil, precum: selfie (autoportret), fotografie individuală, romantică, artistică, cu familia, umoristică, fotografie cu prietenii (socializare), fotografie ce prezintă o locație unică, fotografie cu text, ocazie specială (absolvire, zi de naștere, nuntă), sport, modă, natură, animale de companie, produse alimentare și sprijinirea unei cauze. Unitățile de numărare sunt împărțite în două categorii. Prima este reprezentată de numărul total al fotografiilor, albumelor, comentariilor, aprecierilor și etichetărilor, în funcție de genul și de vârsta respondenților, iar a doua categorie este formată din numărul de zâmbete din fotografii, numărul de încruntări, de strâmbături, numărul de persoane care nu se uită direct la cameră, numărul persoanelor ce nu zâmbesc sau sunt triste.

A doua unitate de context este reprezentată de conținutul vizual din fotografiile de copertă. Aici, unitățile de înregistrare și de numărare sunt aceleași. Fotografiile sunt mult mai subtile decât un simplu text. Fotografia de copertă este cea mai mare imagine amplasată în partea superioară a paginii de profil. Aceasta fotografie este întotdeauna publică pe internet.

Am ales fotografiile deoarece acestea reprezintă mesaje vizuale care reflectă și dezvăluie identitatea personală. De asemenea, acestea pot exprima sentimente și emoțiile într-un mod extrem de evocator, prin utilizarea, de exemplu, a culorilor, formelor, simbolurilor și imaginilor unor persoane sau a unui grup de persoane.

Florentina Scârneci afirmă că folosirea fotografiilor în cercetarea calitativă oferă următoarele avantaje importante: sunt mai puțin selective decât observațiile (oferă o prezentare holistică, independentă de subiectivismul selectării elementelor) și, faptul că pot fi reanalizate de alții (evaluarea cercetării calitative este mult simplificată, crescându-se gradul de obiectivitate).

A treia unitate de context este reprezentată de conținutul scris (status), iar unitățile de înregistrare sunt: ceea ce face utilizatorul în momentul respectiv, unde călătorește, exprimarea emoțiilor, oferirea de sfaturi, împărtășirea de experiențe, păreri, noutăți, socializare și divertisment și ceea ce distribuie utilizatorii (această rubrică cuprinde mai multe categorii, ce au fost analizate separat). Unitățile de numărare sunt reprezentate de frecvența acestor postări: niciodată, rar, odată la câteva săptămâni, 1-2 zile pe săptămână, 3-5 zile pe săptămână, o dată pe zi sau de mai multe ori pe zi.

A patra unitate de context este reprezentată de conținutul personal și anume, informațiile de bază și de contact. Unitățile de înregistrare din cadrul informațiilor de bază sunt următoarele: orașul natal, orașul actual, genul, data nașterii, într-o relație cu, limbi cunoscute, rubrica despre mine, rubrica interesat de, religie, citate favorite, educație și loc de muncă. Unitățile de înregistrare din cadrul informațiilor de contact sunt următoarele: numărul de telefon, adresa de e-mail, adresa personală. Unitățile de numărare sunt reprezentate de frecvența împărtășirii acestor informații.

A cincea unitate de context este reprezentată de relațiile personale. Unitățile de înregistrare sunt: prieteni, familie, stare civilă/ statutul relației, iar unitățile de numărare sunt numărul total al primelor două unități, iar în cazul ultimelor două, frecvența aparițiilor acestor informații.

A șasea unitate de context este conținutul intereselor dezvăluite pe Facebook, iar unitățile de înregistrare sunt: muzică, filme, cărți, emisiuni și seriale TV, sporturi (sportivi și echipe favorite) și vizite (locuri și orașe). Unitățile de numărare pentru muzică sunt reprezentate de genurile muzicale (dance, pop, rock, hip hop, folk, country, manele, house, instrumentală, jazz, electronică, ușoară, populară, reggae, underground, rap, latino), cele pentru filme și emisiuni și seriale TV sunt reprezentate de anumite categorii (comedie, romantice, acțiune, animație, aventură, documentare, dramatice, thriller, horror, SF, biografice, istorice, muzicale, western, fantastice, psihologice, iar în cazul emisiunilor TV (reality show, divertisment, sport, dramatice, știri, desene animate, emisiuni de tip concurs), iar cele pentru cărți sunt tipurile de literatură (romantice, ficțiune, fantezie, SF, thriller, crimă, motivaționale, de aventură, istorice). Unitatea de numărare pentru vizite este frecvența vizitelor, iar cea pentru sport este numărul echipelor și sportivilor favoriți.

A șaptea unitate de context este conținutul activităților desfășurate pe Facebook, iar unitățile de înregistrare sunt următoarele: aplicații și jocuri, aprecieri, recenzii, notițe, clipuri video, evenimente și grupuri. Unitățile de numărare sunt reprezentate de frecvența acestor activități, iar în cadrul evenimentelor și a grupurilor aceste unități sunt, de fapt, tipurile de evenimente (precum evenimente muzicale, concursuri, evenimente școlare, de la locul de muncă, petreceri, călătorii, interese, evenimente sportive, evenimente din oraș) și de grupuri publice (de interese, din orașul, publicitate, muzică, filme, școală, bancuri, călătorii, locații, news, școală, sport). În cazul aprecierilor (like-urilor) am identificat următoarele categorii (unități de numărare): modă și accesorii, produse, muzică, filme, persoane publice, reviste, mașini, localuri, sport, cărți, știri, organizații (companii), TV, divertisment, sănătate, frumusețe, școală, servicii, blog-uri, comunități, artă, publicitate, atracții turistice, locuri, partide politice, aplicații și jocuri, organizații non-profit, site-uri web, cumpărături și gastronomie.

De asemenea, Facebook oferă utilizatorilor posibilitatea de a intra în contact și cu alte site-uri sau rețele de socializare (Instagram, SoundCloud, Pinterest, Tumblr, etc.). Puține persoane, însă, le utilizează, de aceea acestea nu vor intra în categoriile de analiză.

Schema pentru grila de analiză de conținut este următoarea:

4.6. Analiza datelor și interpretarea rezultatelor

Rețeaua de socializare Facebook este folosită pentru exprimare și comunicare. Din această cauză, adolescenții preferă să își exprime identitatea prin imagini, postări pe perete, dezvăluind anumite atitudini personale sau interese.

Conținutul vizual este cel mai bogat și este reprezentat de fotografiile de profil și de copertă ce sunt postate pe rețeaua de socializare Facebook, transmițând într-un mod explicit identitatea utilizatorului. Adolescenții postează fotografii pentru satisfacerea nevoilor de interacțiune socială, cum ar fi autoexprimarea, autoprezentarea, comunicarea, menținerea și cultivarea relațiilor sociale. Alte satisfacții ale partajării fotografiilor online sunt feedback-ul, aprobarea publică, o atenție, recunoaștere și recompense sociale sub formă de comentarii și conversații ca urmare a fotografiilor partajate. De asemenea, acestea permit utilizatorilor să împărtășească sentimente, gânduri sau emoții.

Fotografii de profil și de copertă

Selectarea unei imagini de profil confirmă ce valoare au oamenii și modul în care aceștia doresc să fie percepuți. Fotografia de profil nu este o simplă fotografie, este o imagine ce spune o poveste. Deoarece această imagine apare de fiecare dată când utilizatorul face un comentariu, trimite o cerere de prietenie, sau utilizează chat-ul, este ușor de înțeles de ce o fotografie de profil ocupă o poziție proeminentă în formarea identității online a utilizatorului.

În cadrul fotografiilor de profil, cele mai utilizate sunt fotografiile individuale (la ambele genuri) în proporție de 54%, urmate de selfie (fotografiile autoportret) ce reprezintă 35%, de fotografiile romantice cu 5%, și de cele împreună cu prietenii (socializare), cu familia și cu o locație unică, ce sunt utilizate în egală măsură (2%). Se poate observa diferența semnificativă dintre primele două și ultimele patru categorii de fotografii. De asemenea, între genuri, fetele au un număr mai ridicat de fotografii individuale decât băieții, 62%, în comparație cu 38%. Totuși, autoportretele au fost regăsite la ambele genuri în aceeași măsură (31%). Alte categorii de fotografii (fotografii artistice, umoristice, din natură, modă, sport, ocazii speciale, sprijinirea unei cauze sau produse) nu au fost regăsite deloc în cadrul fotografiilor de profil.

În cadrul fotografiilor de copertă, cele mai întâlnite au fost cele cu text și cu o locație unică (cele mai multe locații erau reprezentate de țări și orașe străine sau plajă) în proporție de 15%, urmate de 12 %, fotografiile cu prietenii, 11% cele individuale, 8% fotografiile selfie, cele cu natură și cele romantice, 5% fotografii cu animale de companie și natură, 4% fotografiile cu familia și cele artistice, 3% fotografiile umoristice și 1% fotografiile ce reprezintă ocazii speciale (nuntă, zi de naștere). Fetele au optat spre fotografiile de tipul selfie, individuale, romantice, cu familia, cu natura, iar băieții spre cele cu sport, cu text și cele cu prietenii. Din această analiză reiese faptul că utilizatorii de genul feminin au un conținut mai mare al fotografiilor pe Facebook. Spre deosebire de cele de fotografiile de profil, în alegerea celor de copertă respondenții au apelat la o gamă mai variată de categorii de fotografii.

Tabel 1. Categorii de fotografii (profil și copertă) din cadrul profilelor de Facebook.

*P reprezintă numărul fotografiilor de profil, iar C numărul fotografiilor de copertă

T reprezintă totalul fotografiilor

Totodată, am analizat unitățile de numărare din cadrul fotografiilor de profil. Acestea au fost regăsite astfel: numărul de zâmbete din fotografii a fost întâlnit în proporție de 68%, numărul celor ce nu s-au uitat direct în cameră, ci în altă parte, a fost de 16%, 12% reprezintă numărul celor ce nu au zâmbit, 2% este numărul de încruntări, iar 1% este numărul celor ce au fost triști și numărul de stâmbături. Nu există diferență între genuri în cadrul acestor unități de numărare.

De asemenea, numărul de zâmbete din fotografiile de copertă reprezintă 55%, 33% este numărul celor ce nu s-au uitat direct în cameră, ci în altă parte, 10% reprezintă numărul celor ce nu au zâmbit și 2% numărul de strâmbături. Nu a existat niciun număr de încruntări sau de persoane triste. Totodată, nu există diferență între genuri în cadrul acestor unități de numărare.

Numărul de zâmbete, încruntări, etc., face referire la emoțiile transmise prin intermediul fotografiilor, dar în același timp denotă comportamentul non-verbal al respondenților. Un număr mare de fotografii în care utilizatorii zâmbesc relevă faptul că aceștia sunt persoane deschise și sociabile. Însă, zâmbetele sunt prezente în general în fotografii și de aceea pot apărea confuzii legate de acest fapt. Este un lucru absolut normal ca oamenii să zâmbească în fotografii și să arăte cât mai bine pentru a oferi o impresie bună celui ce privește fotografia.

Tabelul 2. Unități de numărare din cadrul fotografiilor

*Sunt aceleași măsurători ca și în tabelul 1

În cadrul aprecierilor și a comentărilor din cadrul fotografiilor, numărul cel mai mare a fost identificat la persoanele de genul feminin și în cazul fotografiilor de profil și a celor de copertă. În cadrul etichetărilor, persoanele de genul masculin au avut un număr mai mare al fotografiilor de copertă, iar la cele de profil a fost egalitate. Totuși, în cadrul distribuirilor fotografiilor de profil și copertă, numărul este foarte mic, căci numai o singură persoană de genul feminin are o fotografie de profil distribuită, în timp ce nicio persoană nu are distribuită o fotografie de copertă.

Tabel 3. În următorul tabel este prezentată media:

De asemenea, fetele au mai multe albume de fotografii decât băieții, ceea ce înseamnă, binențeles, că acestea au postat mai multe fotografii pe profilele de Facebook. În cadrul ambelor genuri, fotografiile de profil au avut un număr mai mare decât cele de copertă. De aici reiese faptul că fotografiile de profil sunt mai importante pentru utilizatori decât cele de copertă.

Conținutul scris (status)

Conținutul scris poate fi încadrat în conținutul creat de utilizator (user generated content), alături de fotografii, fiind o altă modalitate de afirmare a identității în mediul virtual. Conținutul scris este reprezentat de status, definit ca postările utilizatorilor pe Facebook. De obicei, postările ce conțin texte sunt însoțite de fotografii sau clipuri video.

În cadrul status-ului cele mai întâlnite au fost cele legate de ceea ce face utilizatorul în momentul respectiv, acestea fiind în proporție de 30%. Acestea sunt urmate de status-urile legate de socializare cu 28%, de locurile unde călătoresc și divertisment, cu 10%, 8% reprezintă împărtășirea de experiențe, 5% noutățile și 3% părerile persoanale, oferirea de sfaturi și exprimarea emoțiilor. (Figura 1) Exprimarea emoțiilor se face cel mai adesea prin utilizarea emoticoanelor. În majoritatea cazurilor, aceste postări sunt însoțite de fotografii. De asemenea, apare și simbolul „#” însoțit de anumite cuvinte cheie. Aceste status-uri conțin un limbaj simplu, fiind formate, în majoritatea timpului, dintr-o singură frază.

Figura 1. Categorii de status postate pe profilul de Facebook

De multe ori, aceste status-uri apar sub forma anumitor citate motivaționale (precum: „I'd rather be hated for who I am, than loved for who I am not”, „Perhaps our eyes need to be washed by our tears once in a while, so that we can see life with a clearer view again”, „Secretul fericirii nu stă în a face ce-ți place, ci în a-ți plăcea ce faci”, „Never a failure, always a lesson”, „If opportunity doesn't knock, build a door”), amuzante, romantice („There's nothing more magical than being loved”, „When we love, we always strive to become better than we are. When we strive to become better than we are, everything around us becomes better too”) și, uneori, acestea sunt scrise în limba engleză. Exemple de sfaturi oferite sunt următoarele: „Don’t let anyone tell you that you’re not strong enough”, „Deschide ochii și învață”, „Wanting to be someone else is a waste of the person you are”, „Să nu ai încredere în tot ceea ce vezi!”, „Keep smiling and one day life will get tired of upsetting you”. Socializarea cu prietenii apare sub următoarele forme: „Ce faci? Îți mai aduci aminte de asta?”, „Uite ce poză am găsit!”, „In the memory of last year”, „Prieteni pe viață!”.

De asemenea, în cadrul postărilor de status pot apărea anumite distribuiri. Am analizat aceste distribuiri separat de celelalte categorii. Acestea apar în proporție de 56% la persoanele de genul feminin și 44% la persoanele de genul masculin. Distribuirile pot lua forma unor fotografii, clipuri video, link-uri (a unor articole, de exemplu) sau aplicații. Adesea, utilizatorii distribuie „amintiri”, adică postări trecute care au împlinit un an sau doi din ziua în care au fost publicate pe Facebook. Fotografiile sunt cele mai întâlnite și se regăsesc în proporție de 38%, urmate de clipurile video cu 32%, aplicații cu 14%, articole 10% și 6% amintiri.

Analizând frecvența postării status-urilor am descoperit că cei mai mulți respondenți, mai exact, 24% dintre aceștia, postează o dată la 3-5 zile pe săptămână. În continuare, 23% dintre aceștia postează la 1-2 zile pe săptâmână, 19% postează rar, 16% dintre aceștia postează o dată pe zi, 14% o dată la câteva săptămâni, în timp ce postările de mai multe ori pe zi au fost regăsite în proporție de 5%. Nu există diferențe mari între genuri, însă genul feminin postează mai des decât genul masculin, despre locurile unde au călătorit, noutăți, împărtășirea de experiențe și socializare. Adolescenții publică o cantitate mare de informații în spațiul virtual pentru că această activitate îi face să se simtă importanți.

Informații personale

Adolescenții își exprimă identitatea prin dezvăluirea informațiilor cu caracter personal. De aceea, în continuare, am analizat gradul de dezvăluire a acestor informații. Respondenții au completat rubricile legate de informațiile de bază astfel: 14% orașul natal și genul, 13% orașul actual, 12% data nașterii și educația, 9% au completat rubrica interesat de, 7% rubrica limbi cunoscute, 6% rubrica despre mine, 4% citate favorite și 3% rubricile într-o relație, religia și locul de muncă. (Figura 2) Respondenții de genul feminin au dezvăluit mai multe informații prin completarea rubricilor într-o relație cu, educație, despre mine, citate favorite, limbi cunoscute, iar cei din genul opus, prin completare rubricilor oraș natal/ actual, data nașterii, interesat de, religie. Din aceste fapte reiese că băieții au dezvăluit informații cu caracter general, în timp ce fetele au oferit informații cu un grad mai personal.

Rubrica referitoare la informațiile de contact a fost completată într-un număr foarte redus. Numărul de telefon a fost dezvăluit doar de două persoane de genul feminin și de una de genul masculin, în timp ce adresa de e-mail a fost postată de trei persoane din fiecare gen, iar adresa personală nu a fost dezvăluită de nicio persoană. De aici reiese faptul că, adolescenții, indiferent dacă sunt fete sau băieți, sunt preocupați de securitatea personală.

Relațiile personale

Legat de informațiile cu caracter intim, există două rubrici, statutul relației/ stare civilă și familie. La prima, adolescenții au de ales între următoarele: singur/ă, într-o relație, logodit/ă, căsătorit/ă, divorțat/ă. Singurele ce au fost utilizate au fost: singur/ă și într-o relație. În cadrul rubricii familie, respondenții pot adauga membrii precum mamă, tată, soră, frate, verișor/verișoară, unchi, mătușă, etc. Cei mai frecvent utilizați au fost: frate, soră și verișor/ verișoară. Prima rubrică a fost completată în proporție de 69%, iar a doua de 39%. Respondenții de genul feminin au completat într-un număr mai ridicat rubrica legată de statutul relației, iar cei de genul masculin au completat într-un număr mai mare rubrica legată de familie, deși în acest caz, diferența dintre genuri a fost foarte mică.

Figura. 2 Informații personale dezvăluite pe Facebook în funcție de gen

Prieteni

Numărul de prieteni este foarte important în dezvăluirea identității adolescenților deoarece identitatea este exprimată prin interacțiunea cu alte persoane. Deși termenul „prieteni” nu are aceași conotație ca în viața reală, un număr mare de prieteni denotă faptul că adolescenții sunt sociabili și extrovertiți, în timp ce un număr mai scăzut demonstrează faptul că acesția sunt timizi, sau că țin la intimitatea lor și nu vor să aibă la secțiunea „prieteni” persoane necunoscute. Totuși, este menținut un contact cu acești prieteni, deoarece adolescenții primesc un feedback de la prietenii de pe aceste profuri prin comentariile publicate de aceștia. De asemenea, butonul „îmi place” poate fi folosit pentru comunicarea cu prietenii, în special pentru oferi suport acestora.

Numărul de prieteni al persoanelor de gen feminin este mai mare în comparație cu genul opus (53% față de 47%). De asemenea, media prietenilor este de 1.770 la persoane de genul feminin, minimul fiind de 73 de prieteni și maximul de 4.994 prieteni, iar la cele de genul masculin media este de 1.599 de prieteni, având minimul de 109 și maximul 4.870 prieteni. Se poate observa că, fetele au mai mulți prieteni în mediul online, ele având, totodată, minimul cel mai mic dar și maximul cel mai mare.

Interese și activități

Prin dezvăluirea intereselor personale, a activităților practicate și a hobby-urilor, inclusiv filme, cărți, muzică, utilizatorii își afirmă un sine, o identitate personală pe acest site de socializare. Prin publicarea acestor informații pe Facebook, putem deduce faptul că adolescenții preferă o comunicare deschisă și chiar permanentă.

Analiza datelor arată că 66% dintre utilizatori au menționat pe pagina de profil cărțile favorite. Pe de altă parte, în ceea ce privește muzica favorită, 95% dintre paginile de profil analizate includeau această informație. În același timp, 87% dintre utilizatori au specificat în cadrul profilului lor filmele favorite, emisiunile și serialele TV preferate, în vreme ce sporturile sunt informații pe care 84% dintre utilizatori le-au expus pe pagina lor de profil. Totodată, vizitele au fost dezvăluite în proporție de 89%. Evenimentele au fost menționate 75%, iar grupurile publice în proporție de 81%. Cât despre aplicațiile și jocurile preferate, 71% din paginile de profil conțineau aceste informații, iar în cazul recenziilor 54%. Notițele au fost menționate doar în proporție de 2%, în timp ce 54% dintre utilizatori au compleat rubrica clipuri video. Aprecierile se regăsesc în toate profilurile analizate.

Figura 3. Principalele activități și interese identificate în cadrul profilelor de Facebook

Cărțile preferate

În cazul cărților, 34% dintre utilizatori preferă ficțiunea, 25% literatura fantastică, 19% citesc cărți romantice, 11% cărți de aventură, 5% cărți motivaționale și 3% dintre utilizatori preferă cărțile istorice și despre crimă. Doar în cazul cărților de aventură persoanele de genul masculin au un număr mai mare decât cele de genul feminin. În cazul celorlalte tipuri de literatură, fetele au un număr mai mare de cărți favorite. De asemenea, ele au completat această rubrică de mai multe ori, ceea ce înseamnă că fetele sunt mai pasionate de literatură decât băieții.

Muzica preferată

În cazul muzicii, cel mai ascultat gen muzical este pop-ul, 30%, urmat de muzica electronică cu 14%, de hip hop cu 13%, de cea dance cu 12% și de muzica rap și rock cu 8%. În continuare, muzica house este ascultată în proporție de 5%, muzica underground 4%, 2% manelele iar cea country și populară doar 1%. Nu există mari diferențe între muzica ce este ascultată de fete și de băieți, însă fetele ascultă mai mult pop, iar băieții mai mult rap și hip hop.

Filme, seriale și emisiuni TV preferate

În continuare, 19% dintre utilizatori preferă filmele de comedie, în timp ce 18% favorizează filmele de acțiune. 13% preferă animațiile și 7% urmăresc filmele romantice, dramatice, thriller, de aventură, SF și fantastice. Totodată, 6% dintre utilizatori preferă filmele horror, 2% filmele muzicale, în timp ce aceștia nu urmăresc filme western, istorice, psihologice sau documentare. Persoanele de genul feminin preferă filmele romantice, dramatice, muzicale, în timp ce persoanele de genul masculin preferă următoarele genuri de filme: acțiune, aventură, thriller și SF. În cazul comediilor și a animațiilor nu există diferențe între preferințele genurilor.

În cazul emisiunilor TV, 27% dintre respondenți preferă emisiunile de divertisment, 21% emisiunile de tip concurs, 17% desenele animate, 13% urmăresc reality show-urile, 11% preferă emisiunile și serialele dramatice, 8% emisiunile de știri și 3% dintre respondenți urmăresc emisiunile sportive. Nu există diferențe mari între preferințele genurilor legate de emisiuni, doar în cazul celor sportive (preferate doar de utilizatorii de gen masculin) și a celor dramatice (preferate de fete).

Vizite

În continuare, rubrica vizite este împărțită în două categorii: orașe și locuri. Rubrica orașe conține o hartă cu orașele vizitate. Locurile vizitate se referă la orașe, țări, localuri. Persoanele de genul masculin au completat această rubrică într-un număr mai mare, deși diferența este foarte mică față de persoanele de genul feminin (51% față de 49%).

Sport

Rubrica sport este împărțită în echipe și sportivi favoriți. Este evident faptul că persoanele de gen masculin au completat într-un număr mai mare această rubrică, deoarece, în general, ei sunt mai interesați de astfel de activități. Informațiile despre echipe au fost menționate în proporție de 48% și 52% cele legate de sportivii favoriți.

Evenimente

În cazul evenimentelor, 26% dintre utilizatori au participat la evenimente muzicale, 20% la evenimente din oraș, 19% la concursuri, 13% la evenimente sportive, 12% la petreceri și 10% la evenimente școlare și 0% la evenimente de la locul de muncă (deoarece foarte puțini respondenți au un job). Singura diferență semnificativă dintre preferințele de gen este cea legată de evenimentele sportive, preferate de publicul masculin.

Grupuri publice

În continuare, analizând grupurile publice din cadrul profilurilor de Facebook, am descoperit că 27% din utilizatori sunt înscriși în grupuri legate de evenimentele din oraș, 13% în grupuri legate de interesele personale, de muzică și de publicitate, 11% din grupuri sunt legate de școală, 6% sunt legate de sport și de bancuri, 4% sunt despre știri, 3% despre călătorii și 2% despre filme și localuri. Utilizatorii de gen masculin preferă grupurile legate de sport, filme, bancuri, muzică, iar cei de gen feminin le preferă pe cele legate de știri și școală.

Clipuri video

Categoria clipuri video cuprinde: clipuri video cu persoana respectivă și clipuri video făcute de persoana respectivă. Persoanele de genul masculin au completat această rubrică într-o proporție mai mare (55%), în comparație cu persoanele de genul feminin (45%).

Recenzii și Notițe

În cadrul recenziilor, 53% din profilele persoanelor de genul masculin includeau această informație și 47% din persoanele de genul feminin. Recenziile pot fi făcute pentru locuri (restaurante, cafenele, hoteluri, orașe), cărți, filme, emisiuni și seriale TV. Rubrica notițe a fost completată doar de două persoane (o fată și un băiat). Notițele pot conține păreri personale, versuri din poezii (creații proprie) sau anumite citate. Exemple de notițe: „Nimic nu îl poate opri pe omul cu o atitudine mentală corectă să își îndeplinească scopul. Nimic din lumea aceasta nu îl poate ajuta pe omul care are o atitudine greșită”, „Suntem cu toții oameni care căutăm și vrem totul fără să facem măcar un pas în afara sferei noastre de confort”, „Ne dorim mereu altceva. Niciodată nu ne mulțumim cu ce avem. Întotdeauna prețuim prea puțin timp prezentul.” Aceste notițe sunt personale, aveau puține aprecieri, și nu aveau niciun comentariu din partea prietenilor. Dintre toate rubricile de pe Facebook, aceasta este cea mai puțin completată.

Aprecieri

În cadrul profilurilor de Facebook, persoanele de gen feminin au un număr mai mare de aprecieri (like-uri) ale paginilor de Facebook, decât persoanele de gen masculin. Media aprecierilor este de 415 la utilizatorii de genul feminin, minimul fiind de 71 de aprecieri, iar maximul de 1.621, iar la cele de genul masculin media este de 413 aprecieri, minimul este de 109 și maximul este de 996 aprecieri.

De asemenea, aceste aprecieri sunt despre muzică în proporție de 8%, 7% sunt despre persoane publice și filme, 6% despre divertisment, produse și localuri, 5% despre TV și sport, 4% despre locuri, aplicații și jocuri, cumpărături, organizații/ companii, 3% despre știri, servicii, bloguri, frumusețe, 2% despre reviste, cărți, mașini, comunități, site-uri web și 1% despre școală, artă, publicitate, atracții turistice, organizații non-profit și partiduri politice. Utilizatorii de gen masculin preferă grupurile legate de sport, divertisment, iar cei de gen feminin le preferă pe cele legate de modă, cumpărături, gastronomie, publicitate, sănătate, partide politice, cărți, servicii. Acestea sunt stâns legate de interesele personale ale utilizatorilor.

În urma acestei analize, am identificat principalele modalități de comunicare, interacțiune și de dezvăluire ale identității adolescenților brașoveni pe rețeaua de socializare Facebook. În continuare, în următorul capitol, voi prezenta concluziile cercetării efectuate.

CONCLUZII

Comunicarea reprezintă principalul motiv de utilizare a internetului. Datorită schimbărilor tehnologice, internetul a revoluționat lumea comunicării, folosirea lui devenind o rutină zilnică. Prin comunicarea virtuală, interacțiunea și procesele de construire a identității personale se manifestă pe mai multe planuri, inclusiv pe cel al rețelelor de socializare. Acestea sunt omniprezente și numeroase, cel mai cunoscut site de socializare fiind Facebook.

Popularitatea site-urilor de rețele de socializare a crescut foarte mult în ultima perioadă. Adolescenții sunt mari fani ai rețelelor datorită faptului că acestea le oferă o nouă platformă pentru auto-prezentare, pentru a-și împărtăși poveștile și a-și exprima opiniile, dar și pentru schimburile de informații care pot depăși granițele convenționale. Datorită utilizării zilnice a rețelelor de socializare, se poate spune că adolescenții preferă comunicarea virtuală în favoarea celei față în față.

Analiza de conținut a profilurilor persoanale de Facebook s-a dovedit a fi o metodă utilă pentru cercetarea informațiilor dezvăluite de adolescenți pe acest site de socializare. Astfel, am identificat principale modalități de exprimare și autoprezentare ale adolescenților brașoveni pe Facebook.

Utilizarea Facebook poate facilita adolescenții în a-și exprima în mod voluntar gândurile, emoțiile, credințele și atitudinea față de viață. În majoritatea cazurilor adolescenții preferă folosirea fotografiilor, a status-urilor, a intereselor și activităților efectuate pentru exprimarea identității pe această rețea de socializare.

Modalitatea preferată de adolescenții brașoveni pentru exprimare a identității este prin postarea fotografiilor. Cele mai utilizate fotografii sunt cele individuale și fotografiile selfie, prin intermediul cărora adolescenții se autoprezintă și își relevă identitatea. Utilizatorii de genul feminin au optat spre fotografiile de tipul selfie, individuale, romantice, iar cei de genul masculin spre cele cu sport, cu mașini, text și cele cu prietenii. De asemenea, fetele au mai multe albume de fotografii decât băieții deoarece acestea au postat mai multe fotografii pe profilele de Facebook. Totodată, fotografiile de profil se regăsesc într-un număr mai mare decât cele de copertă.

O altă modalitate de afirmare a identității în mediul virtual este conținutul scris, reprezentat de status. Adolescenții din Brașov postează anumite informații o dată la 3-5 zile pe săptămână, acest interval de timp fiind cel mai utilizat. Utilizatorii de gen feminin postează mai des decât genul masculin, status-urile fiind despre locurile unde au călătorit, noutăți, împărtășirea de experiențe și socializare. Postările numeroase sunt motivate și de gradul de popularitate al utilizatorului sau de dorința a fi recunoscut și de a câștiga un renume. În cazul distribuirii informațiilor, fotografiile sunt cele mai distribuite, fiind urmate de clipurile video.

În contextul dezvăluirii informațiilor cu caracter persoanal, principalele informații divulgate de adolescenții brașoveni sunt cele de bază (nume, vârstă, gen, data nașterii, oraș natal, educație, etc). Informațiile cu caracter intim se referă la relațiile personale. În acest caz, adolescenții au completat rubricile: statutul relației (singur/ă, într-o relație) și familie (dezvăluirea membrilor familiei). Informațiile de contact (precum adresa personală, adresa de e-mail și numărul de telefon) apar într-o măsură foarte mică în cadrul rețelelor de socializare. Din acest fapt, se poate concluziona că acest gen de informații sunt prea intime pentru a fi împărtășite cu toată lumea.

Identitatea este exprimată și prin interacțiunea cu alte persoane. De aceea, numărul de prieteni de pe rețeaua de socializare Facebook este foarte important în dezvăluirea identității adolescenților. Numărul de prieteni al persoanelor de gen feminin este mai mare în comparație cu genul opus, deși diferența nu este mare.

Facebook oferă posibilitatea dezvăluirii intereselor, hobby-urilor și activităților preferate de adolescenți prin intermediul cărora ei își afirmă o identitate. Astfel, profilurile analizate cuprindeau următoarele informații (în ordinea preferințelor): muzica favorită, vizite efectuate, filme, seriale și emisiuni TV urmărite, sporturi preferate, înscrierea în grupuri publice, evenimente, aplicații și jocuri, cărți preferate, recenzii, clipuri video și notițe.

Totodată, din această analiză reiese faptul că utilizatorii de genul feminin dezvăluie mai multe informații pe rețelele de socializare, cu mai multă ușurință. Acestea sunt mai active, au un nivel mai ridicat de interacțiune socială, dar și un numărul mai mare de prieteni online și de actualizări de status. De asemenea, persoanele de genul feminin prezintă un grad mai mare de dezvăluire în mediul online și de prezentare de sine, de exemplu, prin numărul de fotografii încărcate pe profilurile de Facebook. Ele vizitează pagina de Facebook mai frecvent și petrec mai mult timp acolo decât ceilalți utilizatori.

Analiza experiențelor individuale cu ajutorul instrumentelor de pe Facebook pentru a crea o prezență online extinde percepția identității sociale. Prin aceste experiențe, utilizatorii își dezvoltă conceptul de sine pentru a-și crea o identitate. Structura Facebook face ca individul să își prezinte sinele social, mai degrabă decât controlarea une identități individuală. Acest sine este prezentat întotdeauna într-o lumină favorabilă.

De asemenea, identitatea virtuală oferă adolescenților brașoveni, dar și celorlalți oameni, o oportunitate unică de a se prezenta așa cum sunt ei de fapt, fără să fie constrânși de valorile oficial acreditate ale societății. Modul în care rețelele sociale permit oamenilor să își construiască (cel puțin parțial) identitatea personală este diferit de ceea ce se întâmplă în realitatea fizică. Atunci, indivizii își construiesc identitatea în cadrul unor constrângeri sociale, în diferite contexte.

În concluzie, studiul de față oferă o perspectivă de ansamblu asupra comunicării virtuale, a identității în mediul virtual și a ceea ce sunt dispuși adolescenții să dezvăluie în acest mediu prin acțiunile și interacțiunile online. Această cercetare a avut loc în orașul Brașov, însă tema poate fi extinsă la nivel național. Consider că această lucrare este un prim pas important în abordarea temei prezentării identității în mediul virtual.

PROPUNERI

În urma acestei lucrări, am identificat anumite ipoteze ce pot fi utilizate în studii viitoare referitoare la acest subiect:

adolescenții folosesc într-un mod mai frecvent comunicarea virtuală în favoarea celei față în față;

în mediul online, adolescenții preferă să comunice și să își exprime identitatea pe rețeaua de socializare Facebook;

modalitatea preferată a adolescenților de exprimare a identității este prin postarea fotografiilor;

fotografiile de profil au un impact mai mare asupra utilizatorilor decât cele de copertă;

cele mai semnificative fotografii postate pe Facebook sunt cele individuale și selfie-urile;

adolescenții preferă folosirea emoticoanelor pentru exprimarea sentimentelor și atitudinilor;

deși numărul de prieteni de pe Facebook este ridicat, adolescenții nu au avut contact decât cu jumătate dintre aceștia;

adolescenții sunt de acord să posteze informații personale pe profilul de Facebook, precum vârsta, adresă de e-mail, număr de telefon, statutul relației, etc;

adolescenții își dezvăluie, fără nicio ezitare, interesele personale pe Facebook, precum filme preferate, cărți, seriale și emisiuni TV, sporturi, chiar și locurile pe care le-au vizitat;

adolescentele apelează mai mult la facebook pentru a comunica și a-și exprima identitatea, dezvăluind mai multe informații intime;

adolescenții se prezintă într-o lumină favorabilă pe Facebook.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Buckingham, David, Youth, Identity and Digital Media, The John D. and Catherine T. MacArthur Foundation Series on Digital Media and Learning, Cambridge, MA: The MIT Press, 2008.

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice: Metode cantitative și calitative, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2004.

Coman, Claudiu, Informatică aplicată în științele sociale și ale comunicării, Editura Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2010.

Dance, Frank E., X. și Larson, Carl E., The Functions of Human Communication : A Theoretical Approach, Holt, Rinehart and Wiston, New York, 1976.

Fidler, Roger, Mediamorphosis. Să înțelegem noile media, Editura Idea Design&Print, Cluj, 2004.

Iluț, Petru, Abordare calitativă a socioumanului, Editura Polirom, Iași, 1997.

Nechita, Florin și Briciu, Arabela, Mijloace de promovare: note de curs, aplicații, studii de caz, Editura Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2013.

Nicolae, Radu, Adolescența, Schiță de psihologie istorică, Editura Fundației România de Mâine, București, 1995.

Safko, Lon și Brake, David K, The Social Media Bible – Tactics, Tools and Strategies for Business Success, Wiley, John Wiley & Sons, Inc, Hoboken, New Jersey, 2009.

Scârneci, Florentina, Introducere în sociologia identității, Editura Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2009.

Scârneci, Florentina, Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio-umane, Editura Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2006.

Sion, Grațiela, Psihologia vârstelor, Ediția a IV-a, Educația Fundației România de Mâine, București, 2007.

Soitu, Laurențiu, Comunicare și acțiune, Editura Institutul European, Iași, 1997.

Spurgeon, Cristina, Advertising and New Media, Routledge Taylor and Francis Group, London and New York, 2008.

Stoian, Mihai, Planeta adolescență, Editura Albatros, București, 1980.

Șchiopu, Ursula și Verza, Emil, Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

Tuten, Tracy L., Advertising 2.0. Social Media Marketing in a Web 2.0. World, Praeger Publishers, Westport, Connecticut London, 2008.

Woodward, Kath, Questioning Identity: Gender, Class, Ethnicity, Taylor and Francis Group, Second Edition, London and New York, 2008.

Articole

Agarwal, Anshu, Agarwal, Alpna și Mallick, Pooja, A Study of Relationship Between Internet Addiction and Self-Concept of Adolescents, în Indian Journal of Health and Wellbeing, Vol. 5, No. 2, 2014.

Anghelescu, Gina, Damian, Elena, Lazăr, Marius și Ștefănescu, Ioana, Tinerii și mediile de comunicare, Direcția de Studii și Cercetări pentru Probleme de Tineret, București, 2008.

Aqdas, Malik, Amandeep, Dhir și Marko, Nieminen, Uses and Gratifications of Digital Photo Sharing on Facebook, în Telematics and Informatics Journal, Vol. 33, pp. 129–138, 2016.

Bergh, Susanne și Erling, Anne, Adolescent Identity Formation: A Swedish Study of Identity Status Using the EOM-EIS-II, în Adolescence Journal, Vol. 40, 2005.

Blais, Julie J., Craig Wendy M., Pepler, Debra și Connolly, Jennifer, Adolescents Online: The Importance of Internet Activity Choices to Salient Relationships, în Youth Adolescence Journal, Vol. 37, pp. 522–536, 2008.

Brailovskaia, Julia și Bierhoff, Hans-Werner, Cross-cultural Narcissism on Facebook: Relationship Between Self-presentation, Social Interaction and The Open and Covert Narcissism on a Social Networking Site in Germany and Russia, în Computers in Human Behavior Journal, Vol. 55, pp. 251-257, 2016.

Burcea, Cătălina și Hârțescu, Ioana, Manual de utilizare a social media în administrația publică, în Proiectul „Transparență și calitate în administrația publică prin social media”, București, 2014.

Ciocârlan, Dănuț, Moroe, Rafaela și Dragomir, Anisia, Influența rețelei sociale Facebook asupra notorietății mărcilor în mediul online, în „Revista de Marketing Online”, Vol. 5, Nr. 3, 2011.

Chiorean, Luminița, Despre New Media. O abordare teoretică/ On New Media. A Theoretical Approach, în „Revista Studia Universitatis Petru Maior”, Târgu Mureș, 2015.

Diniz, C. și Moreira, E., Internet and Social Network: On the Need to Be Online, în Psychology Journal, Vol. 6, 2015.

Durante, Massimo, The Online Construction of Personal Identity through Trust and Privacy, în Information Journal, Vol 2, pp. 594-620, 2011.

Eftekhar, Azar, Fullwood, Chris și Morris, Neil, Capturing personality from Facebook photos and photo-related activities: How much exposure do you need?, în Computers in Human Behavior Journal, Vol. 37, pp. 162–170, 2014.

Fizeșan, Bianca, (Re)Construction of Identity in the Virtual Space of Second Life, în „Revista de Informatică Socială”, Vol. 3, Nr. 13, 2010.

Gyöngyvér, Tőkés, Oportunități online și tipuri de utilizatori online în rândul tinerilor din România, în „Revista română de sociologie”, Nr. 1–2, pp. 55-57, București, 2014.

Gyöngyvér, Tőkés și Velicu, Anca, Poveștile de dincolo de statistici: despre competențele digitale ale copiilor și ale adolescenților din România, în „Revista română de sociologie”, Nr. 5–6, pp. 431–458, București, 2015.

Iordache Dragoș Daniel, Utilizarea rețelelor de socializare în rândul studenților români – variabile, avantaje și limite, în „Revista Română de Interacțiune Om-Calculator”, Vol. 7, Nr. 3, pp. 195-208, 2014.

Kaskazi, Amana, Social Network Identity: Facebook, Twitter and Identity Negotiation Theory, in iConference, 2014.

Kavoura, Androniki, Social media, online imagined communities and communication research, Emerald Group Publishing Limited, Vol. 63, No. 6/7, 2014.

Lampe, Cliff, Steinfield, Charles și Ellison, Nicole B., Social capital, self-esteem, and use of online social network sites: A longitudinal analysis, în Journal of Applied Developmental Psychology, Vol. 29, pp. 434-445, 2008.

Lewis, Angela, Facebook and Twitter: Socially Network Yourself to Succes, în Training and development Australia, 2010.

Liu, Shih-Hsiung, Taiwanese Adolescents’ Self-Disclosures on Private Section of Facebook, Trusts in and Intimacy with Friends in Different Close Relationships, în Asian Social Science Journal, Vol. 10, No. 8, 2014.

Lupu, Maria – Magdalena, Communication Offline or Communication Online?, în Valahian Journal of Economic Studies, Vol. 5, No. 9, Issue 4, 2014.

Manasijevic, Dragan, Zivkovic, Dragana, Arsic, Sanela și Milosevic, Isidora, Exploring Students’ Purposes of Usage and Educational Usage of Facebook, în Computers in Human Behavior Journal, Vol. 60, pp. 441-450, 2016.

Marcial, Dave E., Are You a Facebook Addict? Measuring Facebook Addiction in the Philippine University, în IPEDR, Vol. 66, No. 3, 2013.

Marhan, Ana Maria și Popa, Camelia Mihaela, Câteva observații privind relația dintre profilul de personalitate al utilizatorului și preferința pentru utilizarea Facebook, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române, în „Revista Română de Interacțiune Om-Calculator”, Vol. 5, No. 1, 2012.

Moon, Yun Ji, Kim, Woo Gon și Armstrong, Deborah J., Exploring Neuroticism and Extraversion in Flow and User Generated Content Consumption, în Information & Management Journal, Vol. 51, pp. 347–358, 2014.

Moreno Megan A., Social Networking Sites and Adolescents, în Pedriatic Annals, Vol. 39, No. 9, 2010.

Moruțan, Corina, Dezvăluirea sinelui în mediul virtual. O analiză de conținut a profilurilor de Facebook a tinerilor din România, în „Sociologie Românească, Vol. 12, Nr. 3, 2014.

Pralea, Anca – Ramona, Comunicarea prin Internet, schimarea comportamentului de sănătate, în RRM, Vol. 2, 2010.

Popovici, Irina-Elena, Internetul – spațiul unei noi identități a tinerilor, în „Sociologia tineretului”, 2010.

Rodogno, Raffaele, Personal Identity Online, în Philos. Technol. Journal, Vol. 25, pp. 309–328, 2012.

Srivastava, Akanksha și Tiwari, Ram Kalap, Role of Social Media on Pphychological Well-being of Adolescents, în Indian Journal of Heath and Wellbeing, Vol. 4, No. 4, 2013.

Stepchenkova, Svetlana și Zhan, Fangzi, Visual destination images of Peru: Comparative content analysis of DMO and user-generated photography, în Tourism Management Journal, Vol. 36, pp. 590-600, 2013.

Subrahmanyam, Kaveri și Greenfield, Patricia, Online Communication and Adolescent Relationships, în Spring, Vol. 18, No. 1, 2008.

Tang, Jih-Hsin, Chen, Ming-Chun, Yang, Cheng-Ying, Chung, Tsai-Yuan, Lee, Yao-An, Personality Traits, Interpersonal Relationships, Online Social Support, and Facebook Addiction, în Telematics and Informatics Journal, Vol. 33, pp. 102–108, 2016.

Trăușan-Matu S. și Tufiș D, Un cadru de evaluare a prezenței în mediile sociale, Institutul de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru”, 2011.

Verni, Rachel, Facebook: Shifting Privacy, Identity, and Power Online, UMI, New York, 2012.

Vilnai-Yavetz, Iris și Tifferet, Sigal, A Picture Is Worth a Thousand Words: Segmenting Consumers by Facebook Profile Images, în Journal of Interactive Marketing, Vol. 32, pp. 53–69, 2015.

Young, Kirsty, Managing Online Identity and Diverse Social Networks on Facebook, în Webology, Vol. 10, No. 2, 2013.

Wu, Yen-Chun Jim, Chang, Wei-Hung și Yuan, Chih-Hung Do profile picture reflect user’s personality?, în Computers and Human Behaviour, Vol. 51, pp. 880-889, 2015.

Resurse electronice

Isaic-Maniu, Alexandru, Sondaje non-probabiliste, document electronic: http://www.amaniu.ase.ro/studenti/masterAMP/SONDAJE_NON-PROBABILISTE.pdf, accesat în data de 03.04.2016.

Leca, Radu, Comunicarea virtuală vs. comunicarea față-în-față în ceea ce privește satisfacția și productivitatea grupurilor de lucru, „Revista Europeană de Psihologie și Coaching”, document electronic: http://www.ultrapsihologie.ro/akademik/comunicarea-virtuala-vs-realitate/, accesat în data de 20.02.2016.

Trifu, Simona, Comunicarea virtuală – de la necesitate la adicție, document electronic: http://incomemagazine.ro/articole/comunicarea-virtuala-de-la-necesitate-la-adic-ie, accesat în data de 20.02.2016.

Zubesnchi, Mariana, Procedee de eșantionare aplicate în cercetarea pieței și administrarea eficientă a afacerilor, document electronic: ftp://ftp.ulim.md/Psihologie/2009-2010/psihologie%20si%20A.S/Zubesnschi%20%20Mariana/Esantionare%20si%20sondaj%20de%20opinie/Materiale%20de%20Baza/metode%20de%20esantionare.pdf, accesat în data de 02.04.2016.

****, Cercetări exploratorii, document electronic: http://www.stiucum.com/marketing/cercetarea-de-marketing/Cercetari-exploratorii54316.php, accesat în data de 06.04.2016.

****, Metode de cercetare: Eșantionarea, document electronic: http://xa.yimg.com/kq/groups/23202584/619204095/name/PEEEEEEETCU.doc, accesat în data de 02.04.2016.

****, Social Media Marketing, document electronic: http://idea-perpetua.ro/social-media-marketing/, accesat în data de 21.01.2016.