.forme Comunitare de Organizare a Activitatilor Economice
Capitolul I – Aspecte generale
Notiuni introductive
Notiunea de societate comerciala din punct de vedere comunitar
In conceptia dreptului comercial roman, societatea comerciala poate fi privita cel putin in doua sensuri: 1. ca o institutie jurdica in sine, considerata a fi un organism constituit de regula pe baze asociative, cu scopul obtinerii unui anumit profit, de catre cei care s-au asociat, si in vederea realizarii unei activitatii comerciale
ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru care s-a realizat acordul de vointa
fapte de comert
Daca in dreptul comercial roman, o persoana are calitatea de comerciant datorita savarsirii de fapte de comert, in dreptul comunitar o persoana obtine calitatea de comerciant pentru desfasurarea oricarei activitati cu caracter economic, cu scop patrimonial declarat.
Cu alte cuvinte, in dreptul comunitar comercial, distinctiile doctrinare in privinta caracterului comercial, in contrapunere cu cel civil, nu-si gasesc locul tocmai datorita acestei aboradari specifice, conform careia, orice activitate cu caracter economic si scop patrimonial declarat confera calitatea de comerciant subiectului sau.
Consideram ca aceasta abordare are o dubla utilitate in prezenta structura organizationala a UE. In primul rand, in privinta diferitilor comercianti, persoane fizice sau jurdice, din statele membre care sunt scutiti de indeplinirea unor noi formalitati legale in vederea constituirii sau reorganizarii propriei societati comerciale. In al doilea rand, aceasta abordare prezinta o utilitate practica in contextul armonizarii comunitare la nivelul pietelor nationale cu Piata Interna.
Totusi, legiutorul comunitar nu a avut aceeasi viziune extinsa in privinta obiectului de reglementare. Atunci s-a cand a realizat reglementarea pe calea dreptului secundar, diversitatea de structuri societare nascuta din diversitatea societatilor statelot membre a fost pastrata nealterata in corpusul directivelor. Legiutorul comunitar a preferat sa detalieze fiecare structura societara nationala, sub denumirea nationala proprie care face obiectul reglementarii, orice fel de echivalare fiind explicit exclusa.
Principiile creari si functionarii pietei interne a comunitatii europene
Unul din principalele obiective ale Comunitatii Europene, era infiintarea unei Piete Interne care avea ca urmarea inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor,a marfurilor, a capitalurilor si a serviciilor . Acest deziderat a fost realizat prin intermediul Tratatului de la Maastricht, in anul 1993.
Piata Intena este definta ca “un spatiu fara frontiere interne, in cadrul caruia libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Maastricht”.
Astfel, pentru crearea si functionarea acestei Piete Interne, legiutorul comunitar a instituit 4 libertati fundamentale: libertatea de miscare a persoanelor si servicilor, libertatea de miscare a marfurilor si libertatea de miscare a capitalurilor.
Libertatea de miscare a persoanelor si serviciilor
Aceste doua libertati sunt indispendabile in vederea exercitarii unei cetatenii europene si au cea mai mare incidenta in privinta infiintari si demararii activitatii formelor asociative economice reglementate la nivel comunitar.
Cele doua libertati sunt interdependente din punct de vedere economic, sprijinindu-se una pe cealalta in realizarea aceluiasi obiectiv, si anume realizarea Pietei Interne pentru exercitarea activitatilor economice.
Libertatea de stabilire reprezinta dreptul recunoscut resortisantilor statelor membre de a accede la activitatile nesalariale pe teritoriul statelor membre, prin intermediul unei “instalari” materiale si, eventual juridice.
Notiune de resortisant, poate fi privita din punctul de vedere a unei persoane fizice ca, orice persoana care are cetarenia unui stat membru, sau in ceea ce priveste o filiala a unei persoane juridice care isi are sediul social intr-un stat membru.
Libertarea de stabilire se circumscrie tuturor protagonistilor relatiilor de munca, adica atat muncitorilor cat si angajatorilor. De aceea aceasta libertate include atat libertatea garantata lucratorilor si neingradita miscare a fortei de munca in spatiul economic european ( SEE ) dar, si libertatea de stabilire a unei forme de activitate economica de catre orice cetatean al UE.
Declararea acestei libertati trebuie urmata de un efort de compatibilizare a sistemelor normative nationale astfel incat, cetatenii unui stat membru vor avea dreptul sa practice activitati independente sau sa infiinteze si sa conduca intreprinderi in aceleasi conditii ca si cetatenii statului gazda.
Cu alte cuvinte, pentru realizarea acestui obiectiv va fi nevoie de impunerea unor masuri de recunoastere reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor forme de recunoastere profesionala si de o armonizare dispozitiilor legale si a procedurilor nationale privind infiintarea unei forme de organizare a activitatii.
Libertatea de a presta servicii poate fi definita ca fiind dreptul de a oferi servicii persoanelor sau firmelor care isi au resedinta pe teritoriul altor state membre, avandu-se ca baza un sediu plasat in Comunitate.
Libertatea in cauza tinde sa elimine toate restrictiile care privesc oferirea de servicii de catre cetatenii unui stat membru catre cetatenii altor state membre.
Notiunea de “servicii” este reglementata in art. 50 al Tratatului de la Roma care stabileste serviciile ca fiind “ acele prestatii efectuate in mod firesc in schimbul unei remuneratii”. Tot in acelasi Tratat, legiutorul completeaza notiunea indicand catre acele activiati cu caracter industrial, comercial, artizanal sau activitati a unei profesiuni liberale.
Totodata nu orice fel de prestare de servicii beneficiaza de libertate comunitara, in sensul ca nu este suficient sa existe numai o activitate economica de prestare a unor servicii, ci este necesar, de asemenea, ca prestatia sa apartina unui resortisant al unui stat membru.
Cu alte cuvinte pentru a ne afla in prezenta exercitarii libertatii de a presta servicii, este necesara indeplinirea mai multor conditii. In primul rand serviciile prestate trebuie sa se inscrie intr-una din activitatile specific enuntate de legiutor ( industriala, comerciala, artizanal sau liber profesionista ) si prestarea serviciului sa fie remunerata, iar in al doilea rand prestarea serviciilor sa fie facuta de catre o persoana ce are calitatea de resortisant al unui stat membru.
Totusi, o mare problema o constituie recunoasterea reciproca a societatilor de catre statele membre ale Comunitatii, deaorece o societate fara recunoastere nu poate sa prevaleze de capacitatea jurdica care ii este oferita de legea statului caruia ii apartine. Astfel, art. 48 din Tratatul CE instituie o serie de reguli simple de recunoastere reciproca a societatilor. Autoritatile comunitare s-au angajat intr-un proces important de coordonare a drepturilor nationale, cu scopul de a face “ echivalente garantiile care sunt cerute in statele membre ale societatilor” pentru protejarea intereselor asociatilor, cat si a tertilor.
In concluzie, aceasta echivalenta si recunoasterea reciproca pe care o implica acopera si absenta unui sistem general de recunoastere.
Libertatea de miscare a marfurilor
Libertatea de miscare a marfurilor a fost pricipalul obiectiv al CE. Acest obiectiv a fost realizat prin infiintarea Uniunii Vamale care a urmarit sa asigure o libera circulatie a marfurilor in interiorul spatiului comunitar care a devenit Piata Interna. Uniunea Vamala inlatura orice taxe vamale sau tarife cu “ efect echivalent” in interiorul UE, dar impune stabilirea unui tarif vamal comun ( TVC ) in relatiile cu statele terte.
Notiune de “marfuri” este reglementata de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene ( CJCE ) care stabileste ca marfa orice bun apreciabil in bani, susceptibil sa formeze obiectul unei tranzactii comerciale transfrontiere. Trebuie mentionat ca imaterialitatea unui bun nu il impiedica sa fie considerat marfa.
In privinta regimului general al libertatii de circulatie al marfurilor art. 23, alin. 2 al Tratatului de la Roma statueaza ca principiul liberei circulatii a marfurilor se aplica marfurilor originare din statele membre dupa cum urmeaza:
marfurilor obtinute in intregime pe teritoriul vamal al Comunitatii, fara sa fie folosite marfuri importate din tari sau teritorii care nu sunt incluse in teritoriul vamal
marfurile importate din tari sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii si care se afla in libera practica
marfurile obtinute in cadrul teritoriului vamal comunitar prin prelucrarea unor bunuri care sunt in libera practica sau bunuri fabricate in intregime pe teritoriul comunitar si din produse care se afla in libera practica
O problema principala a acestei libertati este politica comerciala comuna care potrivit art. 131 al Tratatului de la Roma are ca scop “promovarea dezvoltării economice și sociale a țărilor și teritoriilor și stabilirea unor relații economice strânse între acestea și Comunitate în ansamblul său. “
O definitie a politicii comerciale comune este data de CJCE care sustine ca “ o politica comerciala este edificata prin concursul si interactiunea masurilor interne si externe, fara sa existe prioritate pentru unele sau pentru altele,cand, prin urmare, acordurile constituie executarea unei politici prealabil fixate” .
Pe baza acestei definitii coroborat cu art. 131 si art. 133 al Tratatului de la Roma se observa ca CE are competenta exclusiva in ceea ce priveste: modificarile tarifare, incheierile de acorduri tarifare si comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare, politici de export, masuri de protectie comerciala.
In ceea ce priveste importurile in CE, principiul este acela al interdictiei restricitilor cantitative, in conformitate cu principiile GATT, fiind suficient tariful vamal comun dar, pentrru anumite produse, statele membre pot fi autorizate sa adopte contingente cantitative.
Importurile in cadrul CE au fost supuse unei reglementari deosebite dupa criteriul liberalizarii sau contingentarii lor. Importurile liberalizate ale marfurilor provenind din tarile terte au regimul prevazut prin Regulamentul Nr. 518/94 din 7 martie 1994 al Consiliului, Regulamentul neaplicandu-se in cazul produselor textile ca obiect al Regulamentelor Nr. 517/94 si Nr. 519/94. S-a avut in vedere principiul ca importurile in CE al produselor ce intra in sfera de aplicare a Regulamentului sunt libere si, deci, nesupuse vreunei restrictii cantitative.
Ca urmare a Rundei “Uraguay” Regulamentul Nr. 518/94 a fost abrogat si a fost adoptat la nivel comunitat Regulamentul Nr. 3285/94 al Consiuliului asupra regulilor comune pentru importuri. Noul Regulament se aplica importurilor de produse originare din tarile terte, cu exceptia produselor textile si a produselor ce provin din anumite tari prevazute de Regulamentul Nr. 519/94 privind regulile comune pentru importurile din unele tari terte.
Importul poate fi supus masurilor de supraveghere cand evolutia pe piata a unui produs provenind dintr-o tara terta ameninta sa cauzeze prejudicii producatorilor comunitari si daca interesele CE fac necesara supravegherea. Acestea se pot face sub forma unei supravagheri la decizia Comisiei dar, ea poate fi confirmata, modificata sau abrogata de catre Consiliu.
Masuri de salvgardare pot fi adoptate atunci cand un produs este importat in Comunitate intr-o cantitate mult sporita si astfel incat cauzeaza ori ameninta sa cauzeze prejudicii grave producatorilor comunitari.
Regimul exporturilor este supus reglementarilor din Regulamentul nr. 2603/69 al Consiliului, modificat prin Regulamentul 1934/82 al Consiliului.
Politica comerciala comuna are vocatia de a incuraja actiunile statelor la export astfel ca, in principiu, exporturile produselor Comun economice strânse între acestea și Comunitate în ansamblul său. “
O definitie a politicii comerciale comune este data de CJCE care sustine ca “ o politica comerciala este edificata prin concursul si interactiunea masurilor interne si externe, fara sa existe prioritate pentru unele sau pentru altele,cand, prin urmare, acordurile constituie executarea unei politici prealabil fixate” .
Pe baza acestei definitii coroborat cu art. 131 si art. 133 al Tratatului de la Roma se observa ca CE are competenta exclusiva in ceea ce priveste: modificarile tarifare, incheierile de acorduri tarifare si comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare, politici de export, masuri de protectie comerciala.
In ceea ce priveste importurile in CE, principiul este acela al interdictiei restricitilor cantitative, in conformitate cu principiile GATT, fiind suficient tariful vamal comun dar, pentrru anumite produse, statele membre pot fi autorizate sa adopte contingente cantitative.
Importurile in cadrul CE au fost supuse unei reglementari deosebite dupa criteriul liberalizarii sau contingentarii lor. Importurile liberalizate ale marfurilor provenind din tarile terte au regimul prevazut prin Regulamentul Nr. 518/94 din 7 martie 1994 al Consiliului, Regulamentul neaplicandu-se in cazul produselor textile ca obiect al Regulamentelor Nr. 517/94 si Nr. 519/94. S-a avut in vedere principiul ca importurile in CE al produselor ce intra in sfera de aplicare a Regulamentului sunt libere si, deci, nesupuse vreunei restrictii cantitative.
Ca urmare a Rundei “Uraguay” Regulamentul Nr. 518/94 a fost abrogat si a fost adoptat la nivel comunitat Regulamentul Nr. 3285/94 al Consiuliului asupra regulilor comune pentru importuri. Noul Regulament se aplica importurilor de produse originare din tarile terte, cu exceptia produselor textile si a produselor ce provin din anumite tari prevazute de Regulamentul Nr. 519/94 privind regulile comune pentru importurile din unele tari terte.
Importul poate fi supus masurilor de supraveghere cand evolutia pe piata a unui produs provenind dintr-o tara terta ameninta sa cauzeze prejudicii producatorilor comunitari si daca interesele CE fac necesara supravegherea. Acestea se pot face sub forma unei supravagheri la decizia Comisiei dar, ea poate fi confirmata, modificata sau abrogata de catre Consiliu.
Masuri de salvgardare pot fi adoptate atunci cand un produs este importat in Comunitate intr-o cantitate mult sporita si astfel incat cauzeaza ori ameninta sa cauzeze prejudicii grave producatorilor comunitari.
Regimul exporturilor este supus reglementarilor din Regulamentul nr. 2603/69 al Consiliului, modificat prin Regulamentul 1934/82 al Consiliului.
Politica comerciala comuna are vocatia de a incuraja actiunile statelor la export astfel ca, in principiu, exporturile produselor Comunitare catre statele terte sunt libere, adica nu sunt supuse vreunei restrictii cantitative.
Masurile de protectie pot fi luate de catre Comisie in scopul prevenirii aparitiei unei situatii critice datorita unui deficit de produse esentiale ori de a se remedia o astfel de situatie si cand interesele CE reclama o interventie imediata. In acest caz Comisia poate sa conditioneze exportul unui produs de producerea unei autorizatii de export, a carei acordare va fi carmuite de acele prevederi si supusa acelor limite pe care le va stabili.
Masurile Comisiei nu vor afecta produsele care sunt deja in circulatie spre frontierele comunitare ci se vor referi la exporturile spre anumite tari ori la exporturile din anumite regiuni ale Comunitatii.
Un stat membru poate sa ia masuri unilaterale de protectie cand el considera ca exista pe teritoriul sau o situatie critica. Masurile vor avea un caracter provizoriu si vor consta in cerinta producerii unei autorizatii de export.
Libertatea de miscare a capitalului
Libertatea de miscare a capitalului poate fi definita ca acele transferuri care au legatura cu o investitie sau care nu sunt efectuate pentru executarea unei operatiuni subadiacente.
Aceasta libertate reprezinta un pilon de executie pentru celelalte libertati, in sensul ca nu ar fi posibila libera circulatie a persoanelor, serviciilor sau marfurilor daca ar exista interdictii de deplasare de capital. Astfel, libertatea de stabilire confera, tocmai in baza liberatii de miscare a capitalului, dreptul investitorului comunitar de a avea parti sociale intr-o societate infiintata in alt stat membru.
Pentru liberalizarea miscarii de capital au fost necesare 3 directive, care progresiv au facut posibila inlaturarea obstacolelor privind restrictiile deplasari de capital sau efectuare a platilor. Prima directiva, este cea din 11 martie 1960, care repartizeaza miscarile de capitaluri in 4 grade de liberalizare diferita. In acest fel, liberalizarea devine neconditionata pentru investitiile directe legate de dreptul de stabilire. Directiva din 17 noiembrie 1986 liberalizeaza in special, creditele pe termen lung, legate de operatiuni asupra titlurilor care nu erau negociate la bursa. Ultima directiva este cea din 24 iunie 1988 care liberalizeaza miscarile de capital pe termen scurt.
Directiva din 24 iunie 1988 lasa statelor membre libertatea sa adopte masuri de reglementare a lichididatii bancare, chiar daca ele pot avea efect asupra operatiunilor de capital efectuate prin stabilirea de credite cu nerezidenti.
Totusi libertarea de miscare a capitalului cunoaste si restrictii atunci cand miscarile de capital din statele terte ameninta sa cauzeze dificultati in functionarea Uniunii Economice si Monetare a Comunitatii. In acest caz, pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul poate adopta regulamente sau decizii continand masuri de salvgardare a Pietei Interne pe o durata de cel mult 6 luni, dupa consultarea Bancii Centrale Europene ( BCE ).
Creatii societare comunitare
Aceste asa-numite “creatii societare comunitare” sunt o conceptie relativ noua in contextul european, venind ca o tendinta de intrepatrundere si uniformizare in domeniul societar comunitar.
Cea mai raspandita creatie de drept societar comunitar este Societatea Europeana ( SE ). Societatea europeana este reglementata de Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie privind statutul SE.
O alta forma de organizare a activitatilor economice specific comunitare este Societatea Cooperativa Europeana ( SCE ) reglementata de Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 1435/2003 din 22 iulie 2003 privind statutul SCE.
O alta creatie comunitara, la fel de importanta ca SE sau SCE, este Grupurea Europena de Interes Economic ( GEIE ) care este reglemtata de Regulamentul Consiliului ( CEE ) nr. 2137/85 din 25 iulie 1985.
Mai exista creatii comunitare cu proeminenta mai redusa, cum ar fi: Societatea Mutuala Europeana ( ME ) si Asociatia Europeana ( SA ) dar, acestea sunt inca in stadiu de propuneri nelegiferate.
Capitolul II – Armonizarea comunitara in domeniul societar
Directivele europene in domeniul societatilor comerciale
Prima directiva nr. 68/151/CEE din 9 martie 1968
Scopul acestei directive este stabilirea unui nivel minim de publicitate a elementelor importante privind societatile comerciale, prin limitarea cat mai mult posibila a obligatilor comerciale ale societatii si limitarea efectelor nulitatii. Societatile vizate de aceasta directiva sunt societatile pe actiunii ( SA ) si societatile cu raspundere limitata ( SRL ). In principiu toate reglementarile acestei directive sunt in favoarea tertilor cu care ar putea intra in contact o societate.
Publicitatea obligatorie este o sursa importanta de informare, deoarece prin intermendiul ei se realizeaza informarea cu privire la identitatea celor care conduc societatea, situatia financiara, eventualele proceduri colective si orice alt gen de informatie care ar putea putea aduce eventuale prejudicii tertilor, in cazul in care nu ar fi facute publice.
Printre informatiile supuse publicitatii se numara: actul de constituire si/sau statul, numirea,incetarea si datele privind persoanele care, ca un organ colectiv sau ca membri in asemenea organe au puterea sa reprezinte societatea in relatiile cu tertii, documente financiare pentru fiecare an contabil etc.
In cazul nerespectarii formalitatii publicitatii actelor si faptelor societatii, directiva lasa la indemna statelor stabilirea unei sanctiuni adecvate, dar prevede o sanctiune generala, sanctiunea inopozabilitatii fata de terti, in cazul neconcordantei dintre ceea ce este publicat si ceea ce este real.
In materie de validitate a angajamentelor sociale legiutorul prevede 3 categorii de reguli: prima categorie se refera la actele intocmite in perioada de infiintare, inscriind raspunderea solidara a fondatorilor; cea de-a doua categorie se refera la faptul ca publicarea numelui persoanelor care au capacitate de a angaja societatea, face inopozabila pentru terti orice neregula intervenita in numirea lor. Ultima categorie se poate subdivide in doua principii: primul potrivit caruia societatea este angajata fata de terti prin actele incheiate de organele sale si al doilea principiu este cel care vizeaza faptul ca limitele cu privire la competentele societatii care rezulta din statutul sau o decizie a organelor competente sunt intotdeauna opozabile tertilor, chiar daca sunt publicate.
Cat priveste nulitatea, aceasta trebuie sa sanctioneaze societatea, nu sa afecteze interese tertilor de buna credinta. Astfel statele membre nu vor sanctiona societatile reglementate cu nulitatea decat in conditiile textului comunitar, ceea ce inseamna ca legiutorul comunitar a creat o reglementare limitativa si imperativa a cauzelor de nulitate.
In concret cauzele de nulitate pot interveni in cazul in care: actul constitutiv nu a fost incheiat in forma legala, obiectul nu este legal sau contravine ordinii publice, actele constitutive nu prevad denumirea, suma aporturilor individuale la capital, totalul capitalului subscris sau obiectul, se incalca prevederile nationale privind capitalul minim, membrii fondatori sunt incapabili, numarul fondatorilor este mai mic decat doi, daca acesta contravine dreptului national.
Nulitatea are ca efect dizolvarea societatii. Ea nu va afecta actele incheiate de societate in timpul existentei ei.
A II-a directiva nr. 77/91/CEE din 13 decembrie 1976
Directiva urmareste asigurarea unui nivel minim de protectie pentru actionari si creditori, privitor la formarea societatii, majorarea sau reducerea capitalului social. Sfera de aplicare a directivei se rasfrange asupra societatilor pe actiuni.
In primul rand, directiva reglementeaza continutul actului constitutiv al societatii. Art. 3 al directivei statueaza ca un statut al unei societati pe actiuni trebuie sa cuprinda: forma si denumirea societatii, obiectul, valoarea capitalului social subscrisa in momentul autorizarii sau inregistrarii, reguli care guverneaza numarul si procedurile de numire a membrilor organelor responsabile pentru reprezentatea fata de terti, administrarea, managementul, supervizarea sau controlul societatii, alocarea competentelor organelor societatii, durata societatii.
In privinta publicitatii actului constitutiv se aplica reglementarile Primei Directive nr. 68/151/CEE.
In al doilea rand, se refera la consecintele reducerii numarului actionarilor sub minimul legal, oferind solutia numai unei dizolvari judiciare.
In privinta capitalului social, directiva stabileste o suma minima de 25.000 de Euro, capital ce trebuie format doar prin aporturi reprezentate de active capabile de evaluare economica. Aporturile trebuie varsate in valoare de cel putin 25 % la infiintare.
Nu in ultimul rand, directiva precizeaza principiile in materie de marire sau reducere a capitalului a capitatului. Acestea se refera la competenta adunarii generale, regimul actiunilor emise sau retrase, dreptul preferential de subscriere si principiul egalitatii de tratament cu privire la actionari.
A III-a directiva nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978
Directiva isi propune reglementarea unitara a fuziunilor in scopul informarii adecvate a actionarilor in privinta operatiunilor, respectarii drepturilor lor, dar si in vederea protectiei creditorilor.
Conform directivei fuziunea reprezinta operatiunea prin care una sau mai multe societati transfera de la una la cealalata, in urma urma unei lichidari sau dizolvari, ansamblul patrimoniului lor, activ si pasiv, mijlocind atribuirea actionarilor lor de actiuni ale societatii absorbante sau ale noii societati si, eventual, a unei sulte care sa nu depasesca 10% din valoarea nominala a actiunilor atribuite.
Tot intre reglementarile acestei directive se gasesc si procedurile ce trebuiesc indeplinite pentru realizarea unei fuziuni: proiectul de fuziune, publicitatea fuziunii, Adunarile Generale, prezentarea proiectului de fuziune unor experti independenti, comunicarea actionarilor si procedura adecvata creditorilor.
In ceea ce priveste nulitatea, directiva prevede faptul ca procedura de nulitate poate fi initiata doar in 6 luni de la data cand a devenit opozabila persoanei care ataca si numai pentru anumite cauze, expres prevazute in dispozitiile prezentei directive.
Printre cauzele de nulitate se numara: doar daca nu s-a respectat conditia formei oficiale sau daca nu existat nici o procedura judiciara sau administrativa preventiva, daca hotararea adunarii generale este este nula sau anulabila. Nulitatea poate fi ordonata doar de instanta de judecata. In cazul unei posibile remedieri instanta va acorda societatilor implicate un termen pentru indreptarea situatiei.
Directive privind conturile societatilor
A IV-a directiva nr. 78/660/CEE din 25 iulie 1978
Aceasta directiva, precum si urmatoarele directive contabile, urmaresc realizarea unor rapotari contabile in forme similare in privinta situatiilor contabile ale societatilor pe cuprinsul UE.
Directiva reglementeaza structura unui bilant si accea a contului de profituri si pierderi. Asadar, situatiile financiare anuale vor include bilantul, contul de profit si pierderi, notele contabile, anexe la situatii, raportul de gestiune.
Situatiile financiare anuale trebuie sa fie in conformitate cu doua principii: primul principiu este cel prin care cere ca situatiile financiare sa fie intocmite clar si in conformitate cu dispozitiile textului comunitar, incat sa ofere o imagine fidela a activelor si obligatiilor asumate; al doilea principiu este cel al prudentei in evaluarea datelor din posturile bilantiere.
Prezenta directiva are o sfera de aplicare extinsa, ea vizeaza tipurile de societati care au o activitate ce se poate extinde dincolo de teritoriul unui singur stat membru. In concret, sunt vizate SA –urile, SRL –urile si SCA – urile.
A VII-a directiva a consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983
Directiva ridica problema unei lacune a legiferarii comunitare, si anume problema reglementarii consolidarii conturilor.
Principiul stabilit de directiva se sprijina pe ideea ca trebuie sa se tina cont nu doar de cazurile in care puterea de control se bazeaza pe detinerea unei majoritati a drepturilor de vot, ci si de cazurile in care controlul se bazeaza pe acorduri intre parti, precum si de imprejurarile care permit exercitarea controlului efectiv chiar in situatia unei participari minoritare.
Astfel, se contureaza ideea ca perimetrul consolidarii nu ar trebuie sa fie national. Perimetrul consolidarii depinde de controlul detinut de intreprinderea-mama si apoi de forma adoptata de societatile grupului.
Orice intrerindere care indeplineste unul dintre criteriile urmatoare trebuie sa realizeze conturi consolidate: detinerea majoritatii drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor unei filiale, dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, directie sau supraveghere a unei filiale fiind, in acelasi timp, asociat la aceasta filiala, dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra filialei in virtutea unui contract cu acesta sau in temeiul unei clauze statutare, sa fie actionar sau asociat al unei societati si sa aiba desemnate organele de directie, administrare sau supraveghere in virtutea unui singur numar de titluri detinute sa controleze drepturile de vot ale asociatilor, singura sau conform anumitor acorduri cu alti asociati.
Consolidarea poate privi diverse tipuri de societati. Atat timp cat intrepinderea-mama are forma unei SA, SCA sau SRL, controlul societatii-mama asupra filialelor determina consolidarea, chiar daca filialele au alta forma juridica.
In ceea ce priveste modurile de stabilire a conturilor consolidate se aplica principiile enuntate de A IV-a directiva nr. 78/660/CEE privind imaginea fidela si permanenta metedelor.
A VIII-a directiva a consiliului 84/253/CEE din 10 aprilie 1984
Aceasta directiva, impreuna cu cele precedente, formeaza un tot unitar impreuna si prefigureaza o veritabile profesiune de control al conturilor sau revizor contabil, la scara europeana.
Auditarea situatiilor financiare anuale, simple sau consolidate, este rezervata unui corp profesional constituit sub legea si in conditiile fiecarui stat membru. Directiva urmareste o armonizare in privinta constituirii acestui corp anterior mentionat.
Aceasta directiva recunoaste statelor membre competenta de a autoriza persoanele care poseda cunostintele teoretice si experienta suficienta in domeniul financiar, juridic si contabil pentru certificarea legalitatii si conformitatii situatiilor financiare.
Persoanele autorizate pentru realizarea auditului pot fi atat fizice, cat si persoane juridice. Totusi textul directivei impune persoanelor autorizate sustinerea unui examen de competenta profesionala la nivelul de finalizare a studiilor universitare, organizat sau recunoscut de statul national.
A VI-a directiva a consiliului nr. 82/891/CEE din 17 decembrie 1982
Aceasta directiva reprezinta o completare si modificare a celei de-a III-a directive nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 care reglementeaza divizarea prin absorbtie sau prin creerea unei noi societati.
A XI-a directiva a consiliului 89/666/CEE din 21 decembrie 1989
Scopul reglementarii este acela de a asigura si in privinta sucursalei societati inregistrata in alt stat membru un nivel de protectie a tertilor si actionarilor similar cu cel realizat deja in privinta unei societati independente, inclusiv a unei filiale.
Aceasta directiva se refera la acele informatii cu privire la societatea de care depinde sucursala: structura, sediu, reprezentanti legali, conturi sociale si legislatie aplicabila. Publicitatea se face conform cu dreptul statului membru in care se afla sucursala. In ceea ce priveste sucursalele societatilor apartinand unor state terte, directiva extinde obligatiile pe care trebuie sa le indeplineasca sucursalele societatilor comunitare la cele care apartin societatilor necomunitare si care au o forma comparabila celor reglementate de Prima Directiva.
A XII-a directiva a consiuliului 89/667/CEE
Directiva a fost adoptata in perspectiva evolutiei mai multor legislatii nationale ce recunosc posibilitatea de a infiinta societati cu raspundere limitata cu un singur asociat.
Aceasta directiva prevede dispozitii referitoare la publicitatea care trebuie efectuata in cazul in care exista un singur asociat, competentele si formele de luare a deciziei si, mai ales, conventiile incheiate intre asociatul unic si societate.
Capitolul III – Forme comunitare de organizare a activitatilor economice
Societatea Europeana ( SE )
Aspecte introductive si scurt istoric
Aparitia Societatii Europene este in stransa legatura cu obiectivul realizarii Pietei Interne si a imbunatatirii situatiei economice si sociale pe care aceasta o atrage in intreaga Comunitate. Aceste deziderate se vor realiza nu numai prin eliminarea barierelor comerciale, dar si prin adaptarea structurilor de productie la dimensiunea comunitara. In acest scop, este necesar ca intreprinderile a caror activitate nu este limitata la satisfacerea nevoilor pur locale sa poate concepe si intreprinde reorganizarea activitatilor proprii la nivel comunitar.
In acest context, in 1967 la propunerea Comisiei, Consiuliul constituie un grup de lucru in vederea propunerii unei solutii, grup de lucru ce inainteaza proiectul final in 1970.
Ulterior prezentarii de catre Comisie, a propunerii de Regulament privind statutul societatii anonime europene, activitatile privind armonizarea dreptului national al societatilor comerciale au realizat progrese substantiale, astfel incat, in domeniile in care functionarea unei SE nu are nevoie de reguli comunitare uniforme, se poate face referire la legislatia care reglementeaza societatile anonime in statul membru in care aceasta are sediul statutar.
Reglementarea SE este relativ recenta, actele de referinta in aceasta materie fiind: Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene si Directiva si Directiva 2001/86/CEE din 8 octombrie 2001 privind completarea statutului societatii europene in ceea ce priveste implicarea angajatilor.
Domeniul de aplicare al Regulamentului se rasfrange in principal asupra unui anumit tip de societate, si anume societatea pe actiuni.
Astfel, o SE va fi guvernata de regulamtul european in cauza, de actul sau constitutiv daca regulamentul o permite sau, acolo unde nu exista norma in regulament sau reglementarile nu sunt complete, pentru partea nereglementata, de legile nationale edictate de un stat membru in implementarea dispozitiilor privind SE, de dispozitiile nationale aplicabile unei societati pe actiuni in statul in care SE isi are sediul social, de dispozitiile actelor constitutive proprii, in mod asemanator societatilor pe actiuni guvernate de dreptul national al statului in care se afla sediul social.
Cu alte cuvinte, desi Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001, reglementeaza constituirea unei SE, simpla vointa a fondatorilor de a infiinta un SE, nu este suficienta deoarece, infiintarea unei societati pe actiuni este supusa in primul rand legilor nationale ale statului in care isi are sediul social. Astfel, se intelege ca o societate devine comunitara doar prin evolutia sa transfrontaliera si printr-un statut preconfigurat.
Constituirea societatii europene
Conform art. 15 alin. 1 al Regulamentului “ constituirea unei SE este reglementata de legea aplicabila societatilor anonime in statul in care SE in cauza isi stabileste sediul social”.
Cu alte cuvinte, premisele constituirii unei SE reprezinta preexistenta unei societati natioanale care prin intermediul unei fuziuni, constituirii unui holding SE, infiintarea unei filiale SE sau a transformarii unei societati de tip societate pe actiuni intr-un SE, capata personalitate jurdica comunitara. Personalitatea juridica europeana deriva din personalitatea preexistenta a societatii nationala, pe care o succede juridic in procesul de transformare a unei societati europene.
Constituirea prin fuziune
Constituirea prin fuziune de tip societati pe actiuni formate sub legea unui stat membru, cu sediul social in spatiul Uniunii si sub conditia ca cel putin doua dintre ele sa fie guvernate de legi nationale diferite.
Conform art. 17 al Regulamentului coroborat cu dispozitiile Directivei a III-a a Consiliului nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 o astfel de fuziune se poate realiza fie prin procedura de fuziune prin absorbtie ( caz in care societatea absorbanta devine SE in momentul fuziunii ), fie prin procedura de fuziune prin constituirea unei noi societati ( caz in care SE este noua societate ).
Legea unui stat poate sa interfereze in procesul de formare a unei SE, daca o autoritate competenta a statului membru interzice fuzionarea SE si se opune acestei participari, anterior eliberarii certificatului “care atesta in mod concludent incheierea actelor si formalitatilor premergatoare fuziunii.” Totusi aceasta opozitie a statului membru trebuie sa fie motivata si sa aiba la baza apararea interesului public. Opozitia poate fi atacata in fata unei autoritati judecatoresti.
Procedura de fuzionare implica o faza de intocmire si publicitate a actelor de fuziune ( proiectul de fuziune si raportul organelor administrative insotit de situatiile financiare si informatiile relevante ) urmata de un control preliminar al autoritatii administrative si exprimarea concordanta a vointei sociale ale entitatilor participante in adunarile generale ale actionarilor convocate in acest scop.
Proiectul de fuziune trebuie sa includa urmatoarele elemente: denumirea si sediul social al societatilor care fuzioneaza, precum si cele preconizate pentru SE; raportul de schimb al actiunilor si, daca este cazul valoarea sultei; modalitatile de predare a actiunilor SE; data la care aceste actiuni dau dreptul de a participa la beneficii si orice modalitati speciale privind acest drept; data de la care operatiunile societatilor care fuzioneaza sunt considerate din punct de vedere contabil ca fiind efectuate in contul SE; drepturile acordate de SE actionarilor care beneficiaza de drepturi speciale si detinatorilor de titluri, altele decat actiuni, sau masurile preconizate in privinta acestora; orice avantaj special acordat expertilor care examineaza proiectul de fuziune, precum si membrilor organelor de administratie, de conducere, de supraveghere sau de control ale societatilor care fuzioneaza; statutul SE; informatii privind procedurile de stabilire a modalitatilor referitoare la implicarea lucratorilor, in temeiul Directivei 2001/86/CE.
Urmatoarea etapa este publicitatea documentelor menite sa realizeze fuziunea. Hotararea de fuzionare poate fi luata doar dupa publicitatea tuturor documentelor impuse de lege, in folosul atat al tertilor cat si al actionarilor. Pentru fiecare societate implicata se vor publica in Monitorul Oficial national al acelui stat membru: tipul, denumirea si sediu social al fiecareia dintre societatiile care fuzioneaza; registrul de publicitate in care societatea este inregistrata si numarul de inregistrare pentru fiecare societate, indicarea conventiilor realizate cu creditorii si actionarii minoritari impreuna cu indicarea locului unde pot fi obtinute informatii complete si gratuite despre aceste aranjamente; denumirea si sediul social preconizat pentru SE.
Pentru a fi validat, proiectul de fuziune trebuie supus unei expertize condusa de persoane abilitate in domeniu, care sa inainteze actionarilor un raport pe baza caruita, acestia sa ia o decizie in favoarea fuzionarii sau nu. De regula, fiecare societate isi alege propriul expert pentru examinarea proiectului de fuzionare, dar art. 22 al Regulamentului permite si instituirea a unuia sau mai multi experti independenti. Numirea expertilor independenti trebuie facuta de catre o autoritate judecatoreasca sau administrativa a unui stat membru de care apartine una din societatile care fuzioneaza, pe baza unui comun acord a societatilor fuzionante. Aceasta varianta are avantajul intocmirii unui singur raport pentru toti actionarii.
Ulterior fazelor intocmirii documentelor prealabile fuzionarii si a publicitatii acestora, intervine exprimarea vointei fiecarei societati participante la operatiune. Fiecare adunare generala a societatilor trebuie sa aprobe proiectul de fuziune in aceeasi forma.
Consecvent aplicarii propriilor reglementari in materia implicarii salariatilor in functionarea societatilor comunitare, textul regulamentului permite rezervarea dreptului, pentru fiecare societate, de a efectua inregistrarea SE-ului sub conditia realizarii acordurilor convenite cu salariatii. Solutiile legislative ale fiecarui stat membru de inregistrare a societatilor care fuzioneaza sunt activate in privinta normelor de protectie a tertilor. Legea statelor membre se va aplica in consecinta societatii reglementate de ea, dar tinandu-se seama de caracterul transfrontalier al fuziunii, in scopul protectiei drepturilor creditorilor societatilor care fuzioneaza, a detinatorilor de obligatiuni ale acestora, a detinatorilor de titluri, altele decat actiuni, care confera drepturi speciale in societatile care fuzioneaza si a actionarilor minoritari care se opun fuziunii.
Dupa cum se poate observa, legea nationala are o gravitate considerabila asupra societatii europene. Astfel, operatiunile de fuziune vor fi verificate relativ la normele nationale aplicabile societatilor de tip societati pe actiuni in privinta fiecarei societati implicate.
In cazul in care, normele comunitar specifice fuzionarii, nu contravin normelor nationale de protejare a unui interes public, autoritatea competenta ( instanta, notarul ), va emite un certificat prin care sa ateste intocmirea procedurii specifice premergatoare fuzionarii. De aici putem trage concluzia, ca legea natioanala este cea care permite accederea la nivelul comunitar, deci pentru ca o societate sa devina comunitara, ea trebuie in primul rand sa fie recunoscuta drept societate de legea proprie.
Daca legea nationala prevede o procedura de supraveghere si cenzurare a raportului de schimb sau o procedura de compensare a actionarilor minoritari, fara a impiedica inregistrarea fuziunii, aceste proceduri se vor aplica doar daca celelalte societati implicate ( a caror lege nu prevede astfel de proceduri ), accepta in mod explicit, cu ocazia aprobarii proiectului de fuziune, posibilitatea pentru actionarii acelei societati sa recurga la procedura respectiva.
Legalitatea fuziunii va fi verificata, de catre instanta, notar sau alta autoritate competenta a unui stat membru al viitorului sediul a SE care are competenta de verificare a legalitatii fuziunilor societatilor pe actiuni.
Fiecare societate participanta va depuna la autoritatea competenta certificatul descris in termen de 6 luni de la emiterea lui, impreuna cu o copie a proiectului de fuziune aprobat de acea societate.
Toate conditiile ( etapele ) enumerate anterior sunt imperative pentru inregistrarea legala a unei SE.
In privinta efectelor constituirii prin fuziune a unei SE, acestea se produc de la data la care SE este inmatriculata. Primul si cel mai firesc efect al fuziunii este nasterea SE-ului care va avea diferite efecte in functie de tipul de fuziune al societatilor.
In cazul fuziunii prin absorbtie, efecte juridice se refera la: intreg patrimoniul activ si pasiv al fiecarei societati absorbite se transfera societatii absorbante ( SE-ului “nou-nascut” ); actionarii societatii absorbite devin actionarii societatii absorbante; societatea absorbita inceateaza sa existe; societatea absorbanta adopta forma de SE.
In cazul fuziunii prin contopire, efectele jurdice se vor aplica acestei forme specifice de fuziune si anume: intregul patrimoniu activ si pasiv al societatilor care fuzioneaza sa transfera SE; actionarii societatilor care fuzioneaza devin actionari ai SE si societatile care fuzioneaza incetreaza sa existe.
In privinta nulitatii SE se retine ca Regulamentul statueaza ca nulitatea nu poate fi pronuntata dupa inmatricularea SE. Aceasta dispozitie aparent reduce cauzele de nulitate si protejeaza la infinit SE dupa inmatricularea acestuia, dar in realitate legiutorul are grija sa completeze aceasta dispozitie cu posibilitatea dizolvarii pentru omisiunea supravegherii legalitatii operatiunii de fuziune in conditiile anteexpuse.
Regulamentul reglementeaza si doua situatii exprese, si anume cazul in care fuziunea prin absorbtie este realizata de o societate care detine toate actiunile si celelalte valori mobiliare ce confera drepturi de vot in adunarea generala a celeilalte societati si in cazul unei fuziuni prin absorbtie care este realizata de o societate ce detine 90 % sau mai mult, dar nu toate actiunile altei societati.
In ambele cazuri nu mai sunt necesare intocmirea proiectului de fuziune si nici a rapoartelor administratorilor sau expertilor, daca legea statulul respectiv nu prevede altfel.
Constituirea unui holding SE
Dreptul romanesc cu cunoaste notiunea de “holding” dar, acesta reprezinta un grup de structuri societare create pe verticala prin infiintarea, de catre societatile detinute de actionarii initiali, a unor alte societati comerciale; sau transferarea de catre actionari a actiunilor detinute de ei la societatea din varful piramidei in schimbul actiunilor societatilor de la baza, societatile promotoare.
Holdingurile pot lua nastere prin adaugarea permanenta de ramificatii si suprainaltarea edificiului societar initial sau poate fi rezultatul unei transformari prin care mai multe structuri societare independente devin controlate de aceeasi structura unica.
Operatiunea de transformare in holding este una de schimb de actiuni, in sensul ca in schimbul actiunilor detinute – la societatile initiale – actionarii primesc actiuni la noua structura care va controla fiecare din societatile initiatoare. Ca efect al acestei operatiuni, actionarii fostelor societati promotoare, castiga un loc ( inferior ca pozitie fata de locul avut in societatea initiala ) in noua structura de holding. Practic, in baza aportului de actiuni adus de actionar la noua societate, devine actionar in aceasta structura si dobandeste actiuni la societatea la care participa.
O conditie esentiala a formarii unui holding, este aceea a detinerii unei cota majoritare din actiunile fiecarei societati promotoare. In crearea unui holding, vointa majoritara nu actioneza asupra luarii unei decizii de aportare a actiunilor la holding, in sensul ca aportul sau schimbul de actiuni de la o structura la alta se realizeaza strict pe baza vointei exprimate de fiecare actionar.
Chiar daca unii actionari nu sunt de-acord cu schimbul de actiuni, dar se intruneste proportia minima de transfer impusa pentru realizarea cu succes a operatiunii de holding, cei care nu au fost de-acord cu aportul proprilor actiuni la noua structura vor ramane in continuare actionari la societatea initiala.
In ceea ce priveste constituirea unui holding SE, societatile de tip societati pe actiuni se pot reorganiza in aceasta forma de organizare a activitatii economice daca: au sediul social si centrul administrativ intr-un stat membru si sunt constituite sub legea acestuia; daca cel putin doua dintre societatile care doresc aceasta operatiune sunt guvernate de legea a doua state diferite sau cel putin doua dintre ele au avut pentru cel putin doi ani o filiala constituita sub legea altui stat membru sau o sucursala situata in alt stat membru. De retinut, ca legatura cu cel putin 2 state membre, in forma aratata, trebuie demostrata de societatile implicate pentru a putea accede la statutul de holding SE.
Procedura de constituire a unui holding SE prezinta multe similaritati cu procedura formarii prin fuziune, in sensul ca implica o faza de intocmire si publicitate a actelor de constituire a holdingului ( proiectul de constituire, raportul organelor de administrare, situatiile financiare si informatiile relevante ), urmata de un control preliminar al autoritatii administrative si de exprimarea vointei sociale societatilor participante in adunarile generale ale actionarilor.
Proiectul de constituire al holding-ului include un raport explicativ si justificativ privind aspectele juridice si economice ale constituirii, care indica, de asemenea, consecintele pe care adoptarea formei de SE le are pentru actionari si la lucratori. Proiectul va indica totodata si procentul minim din actiunile fiecarei socitati cu care actionarii trebuie sa contribuie la formarea holding-ului, procent care nu trebuie sa fie mai mic de 50 % din drepturile de vot permanente.
Proiectul de constituire al holding-ului SE face obiectul publicitatii, in conformitate cu modalitatiile prevazute de legislatia fiecarui stat membru, cu cel putin o luna inainte de data adunarii generale chemate sa se pronunte asupra operatiunii.
Unul sau mai multi experti independenti numiti sau aprobati de o autoritate administrativa vor examina proiectul si vor intocmi un raport pentru actionarii fiecarei societatii. La fel in cazul fuziunii, art. 22 al Regulamentului permite instituirea a unuia sau mai multi experti independenti care sa intocmeasca un singur raport.
Actionarii societatilor initiatoare ale constituirii holding-ului vor avea o perioada de trei luni in care vor putea sa-si exprime intentia in sensul contribuirii cu actiunile la formarea holding-ului. Conform art. 33 alin. 1 acest termen incepe sa curga de la data la care a fost intocmit actul de constituire.
Actionari care nu si-au exprimat optiunea in termenul de trei luni vor avea posibilitatea de a se decide pentru inca o luna, dupa expirarea primei perioade. Desi acest termen pare o extindere a primului termen, in realitate la expirarea primului termen se va preconiza succesulul sau insuccesul formarii holdingului, si astfel acest termen nu va reprezenta altceva decat o simpla perioada in care actionari se vor putea hotari daca sa participe alaturi co-actionarii lor la consolidarea holding-ului sau vor ramane simpli actionari in societatile initiale.
Holding-ul se va forma doar daca in aceasta perioada actioanarii vor transfera procentul minim de actiuni in fiecare societate conform proiectului de constituire. In cazul succesului infiintari holding-ului, acesta va fi supus publicitatii conform reglementarilor dreptului national al fiecarei societati initiatoare. Actionarii care au contribuit cu actiunile lor la formarea holding-ului vor primi actiuni la holding-ul SE.
Numai indeplinirea tututor conditiilor anterior mentionate va duce la inregistrarea holding-ului.
Legea nationala a statelor membre pe teritorile carora se poate constitui un holding poate sa prevada reglementari pentru: protejarea actionarilor minoritari care se opun operatiunii de constituire, creditori sau lucratori.
Constituirea prin formarea unei filiale SE
Societatile comerciale sau alte persoane de drept public sau privat al caror sediu si centru administrativ este situat in cadrul Uniunii si functioneaza sub legea unui stat membru pot forma o filiala de tip SE prin subscrierea actiunilor ei.
Societatile si alte persoane care participa in aceasta operatiune se vor supune normelor care reglementeaza participarea la formarea unei filiale sub forma unei societati de tip societate pe actiuni conform dreptului natioanal.
Conditia principala pentru infintarea unei filiale SE este dovada elementului trasnationalitati, in sensul ca entitatile mentionate trebuie sa fie guvernate de legea a doua state diferite sau sa aiba pe o perioada de cel putin doi ani o filiala infiintata sub legea altui stat membru sau o sucursala situata in alt stat membru.
Transformarea unei societati pe actiuni preexistenta intr-o SE
La fel ca precedentele forme de constituire a unei societati SE, primeaza elemtul transfrontanier satisfacut daca societatea in cauza a avut timp de cel putin doi ani o filiala guvernata de legea altui stat membru.
In vederea transformarii, organul administrativ al societatii intocmeste un proiect de transformare si un raport explicativ si justificativ privind aspectele jurdice si economice ale transformarii si indicand consecintele pe care adoptarea formei de SE le asupra actionarilor si lucratorilor.
Proiectul de transformare trebuie facut public cu cel putin o luna inainte de luarea deciziei adunarii generale convocate in acest sens. Inainte de adunarea in cauza unul sau mai multi experti independenti numiti sau confirmati de o autoritate conform legii unui stat membru al carui subiect este societatea convertita, vor certifica faptul ca societatea are un activ net cel putin egal cu capitalul sau plus acele rezerve care nu pot fi distribuite conform legii nationale.
Si in acest caz, statul membru pe teritoriul caruia pe care va avea loc transformarea este posibil sa aiba reglemetari exprese privind protectia dreptului salariatilor.
Actul constitutiv
Societatea europeana este gandita pe modelul societatii de tip societate pe actiuni si actul sau constitutiv ca contine dispozitii compatibile cu acest tip de structura.
Ca orice tip de societate, SE este supusa, in vederea constituirii, unor conditii de fond si unor conditii de forma.
In ceea ce priveste conditiile de fond, sunt prescrise norme in privinta sediului, denumirii, formarii si dimensiunii minime a capitatulului social, tipului de raspundere angajata in persoana actionarilor pentru obligatiile societare, organizarii si functionarii societatii.
Denumirea unei SE va fi urmata de abrevierea SE, acronim rezervat in mod expres si exclusiv acestei creatii de drept comunitar. SE poate avea sediul numai pe teritoriul UE. in jurisdictia oricarui stat membru, dar cu respectarea principiului convergentei sediului social cu sediul administrativ pe teritoriul aceluiasi stat. Raspunderea actionarilor pentru obligatiile societatii este limitata la valoarea actiunilor subscrise. In privinta capitalului social, acesta se va exprima in Euro si va avea o valoare minima de 120.000 de Euro.
In privinta conditiilor de forma, avand in vedere ca SE-urile sunt inregistrate in mod obligatoriu in juristdictia unui stat membru, pe cale de consecinta se vor supune reglementarilor in materie a respectivului stat membru.
Asfel, inregistrarea si publicitatea constituirii SE se realizeaza in formele prescrise de dreptul national, asa cum au fost armonizate de catre dispozitiile Primei directive nr. 68/151/CEE. Fiecare SE va fi inregistrata intr-un registru conform legii nationale a locului sediului social. Publicitatea actelor si a informatilor in scopul realizarii obligatiilor prevazute in regulamentul comunitar va urma legea juristdictiei sediului ales.
Inafara de conditiile de forma impuse de catre legea nationala a statului membru pe care SE isi are sediul, exista si o serie de reglementari comunitare care obliga o SE la: publicarea inregistrarii sau radierii a unei SE in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, publicarea in anunt trebuie sa cuprinda numele, numarul, data si locul publicarii, impreuna cu titlul publicatiei, sediul social si domeniul de activitate al SE.
Publicarea acestor informatii se va inainta Biroului pentru Publicatii Oficiale al Uniunii Europene in termen de cel tarziu o luna de la publicarea conform dreptului national.
Structura si functionarea SE
Organanele institutionalizate ale unei SE sunt: adunarea generala a actionarilor si structura administrativa de conducere a societatii, reprezentata fie prin consiliului de supraveghere si consiliul de administrare propiu-zis ( sistemul dualist ) fie de un consiliu unic de administratie ( sistemul monoist ).
De regula dreptul national are reglementat complet un singur sistem de administrare pe care il impun societatilor lor. Pe cale de consecinta, doar sistemul de administrare national reglementat este si unul posibil in sistemul de drept respectiv. Creatia juridica societara este un monopol statal justificat de protectia tertilor care intra in raporturi juridice cu entitatile societari.
Reglementarea alternativa de drept comunitar a celor doua forme de administrare a societatilor poate reprezenta un potential conflict cu dreptul national. Libertatea de a alege orice forma de administrare rezulta expres din textul regulamentului si nu poate fi refuzata de un stat national fata de caracterul obligatoriu si direct aplicabil al normei juridice comunitare intr-un regulament.
In orice caz, forma nationala de administrare va predomina oricum, subsecvent traditiei locale si lipsei unei superioritati evidente a unei forme de administrare asupra celeilalte.
Organele de administrare
Sistemul dualist
Sistemul dualist ( sistemul two tier ) cunoaste doua organe cu atributii distincte in administrarea societatii: organul de administrare propriu-zis, consiliul director, si un organ de supraveghere si indrumare a primului, consiliul de supraveghere.
Din punct de vedere al tertilor nu exista decat un singur organ reprezentativ, si anume consiliul director, singurul vizibil din exterior si care asigura reprezentarea persoanei juridice si angajeaza societatea in raporturi juridice.
Consiliul de supraveghere este vizibil doar dinspre actionariat si apare ca o garantie in fata actionarilor si a societatii in general in privinta respectarii legii, a hotararilor adunarilor generale, dar si a politicii comerciale, a standardelor profesionale si a tuturor intereselor actionarilor in general.
Atributiile consiliului director sunt prevazute de Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 si legea natioanala a statului membru pe teritoriul caruia a luat fiinta SE.
Conducerea SE, atat in privinta gestiunii interne cat si a reprezentabilitatii fata de terti, revine ca atributie expresa a consiliului director. Membrii consiliului director vor fi numiti si revocati de membrii consiliului de supraveghere. Totusi, art. 39 alin. prevede si posibilitatea permiteri prin statul sau prin legislatia statului membru, ca membrii consiliului director sa fie numiti sau revocati de adunarea generala, in aceleasi conditii ca si pentru societatile anonime care isi au sediul in respectivul stat membru.
Numarul membrilor consiliului director sau modul de determinare al acestora trebuie sa se regaseasca in actul constitutiv. Numarul maxim sau minim al acestora poate insa fi fixat de statele membre prin reglementarile proprii.
Daca sistemul dualist nu este implementat in privinta societatilor tip societati pe actiuni din dreptul national, statul membru membru este liber sa adopte masuri speciale in relatia cu SE, prerogativa oferita de art. 39 alin. 5 al Regulamentului. Acest lucru nu incumba deobicei obligatia statului de a reglementa distinct acest mod de administrare ci doar il obliga sa asigure o disponibilitate reala acestui sistem de administrare al SE infiintate sub dreptul national propriu.
Principala atributie a consiuliului de supraveghere este de a urmari activitatea consiliului director. Desi este tot un organ de admnistrare, consiliul de supraveghere, nu va putea sa exercite in nume propriu prerogativa administrari, rezervata numai consiliului director.
Competentele consiliului de supraveghere privesc observarea gestiunii si interventia asupra administratorilor din consiliul director, mergand pana la revocarea lor, in cazul sesizatii unor abateri de natura sa aduca atingere functionarii societatii.
Membrii acestui consiliu vor fi numiti in mod obligatoriu de adunarea generala a actionarilor sau, in caz infiintarii primului consiliu de supraveghere, prin intermediul actului constitutiv. Totodata, consiliul de supraveghere poate sa nominalizeze un membru propriu care sa functioneze in consiliul director in cazul unei vacante a postului, insa in aceasta perioada calitatea de membru de supraveghere este suspendata.Tot acelasi articol vine si completeaza ca nici o persoana nu poate fi membru al consiliului director si al consiliului de supraveghere in acelasi timp.
Organul de supraveghere isi va alege un presedinte dintre membri sai. Daca jumatate din membrii au fost alesi de angajatii societatii, atunci adunarea generala a actionarilor isi rezerva dreptul de a alege presedintele.
Numarul membrilor comitetului de supraveghere va fi stabilit in actul constitutiv sau de catre legislatia nationala a statului membru pe teritoriul caruia este infiintata SE.
Relatie dintre cele doua consilii de administrare este de subordonare reciproca, consiliul director are obligatia de informare completa, de raportare a situatiei exacte a societatii in fata consiliului de supraveghere, pe cand, acesta din urma, are obligatia de a realiza o supraveghere cat mai amanuntita asupra rapoartelor oferite cu scopul respectarii obiectivelor propuse de catre adunarea generala a actionarilor.
Consiliul director are obligatia de raportare a activitatii SE in fata consiliului de supraveghere, cel putin odata la trei luni. Inafara de aceasta informare perioadica, consiliul director este obligat sa inainteze consiliului de supraveghere orice informatii sau date care pot avea impact important asupra SE.
Principalul dezavantaj al acestui sistem de administrare este acela ca organul de supraveghere isi bazeaza activitatea de control pe baza raporturilor celui supravegheat ( consiliul director ), fapt ce poate duce la prezentarea unor date incomplete asupra situatiei reale a societatii.
Consiliui de supraveghere va putea la randul sau sa solicite orice fel de informatii necesare pentru exercitarea controlului, putand sa intreprinde orice investigatie necesara realizarii prerogativelor sale.
Sistemul monoist
Sistemul monoist presupune conducerea societaii de catre un singur organ de administrare, in subordinea caruia se afla nivelul executiv sau managerial al societatii. Acest organ de administrare va conduce atat gestiunea curenta cat si dreptul general de reprezentare in fata tertilor. Directia, supravegherea si controlul activitatilor societare revin administratorilor.
Adunarea generala, ramane organul suveran, in sensul ca acestia pot limita puterea administratorilor prin rezervarea unor atributii in favoarea actionarilor.
Statele membre pot prevedea normativ, ca unul sau mai multi directori sa raspunda de activitatea zilnica a SE in acelasi conditii ca in cazul societatilor de tip societati pe actiuni reglementate de legea nationala.
Numarul membrilor consiliului de administratie sau modul de determinare al acestuia va fi fixat in actul constitutiv si de prevederile legale ale statelor membre, dar in nici un caz numarul membriilor nu poate fi mai mic de trei.
Atributia alegerii membriilor ii revine adunarii generale a actionarilor sau in cazul primului consiliu prin intermediul actului constitutiv.
Consiliul va alege un presedinte dintre membrii sai, persoana in care este concetrata puterea de reprezentare a societatii.
Frecventa intalnirilor consiliului de administratie este lasata la latitudinea acestuia, dar nu poate fi mai mare de trei luni.
Desi am analizat doua sisteme de administrare diferite, acestea prezinta o serie de reguli comune in privinta mandatului membrilor organelor de admistrare si al duratei acestuia, incompatibilitatile ce privesc calitatea de membru al organelor de administrare, categoriile de operatiuni ce necesitata o autorizatie a unui for superior si modalitatile de luarea a deciziilor.
Mandatul membrilor organelor de administrare este determinat prin actul constitutiv al SE si nu poate depasi 6 ani. Totodata, in lipsa unor dispozitii contrare in statut, membrii pot dispune de unul sau mai multe mandate.
Actul constitutiv poate prevede si posibilitatea unui unui membru persona juridica, cu conditia ca legislatia statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul social SE sa nu o interzica. In acest caz persoana juridica aleasa ca administator va nominaliza o persoana fizica pentru exercitarea atributilor de membru in consiliul de administratie.
Art. 47 alin. 2 al Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 prevede cazurile de nedemnitate care pot face o persoana incompatibila in privinta calitatii de membru a organelor de administrare. In primul rand, nici o persoana care este nedemna in conditiile legii nationale incidente sa ocupe o pozitie similara intr-o societate de tip societate pe actiuni, nu va putea sa fie membru intr-o SE. In al doilea rand, va fi considerata nedemna daca a fost declarata in acest fel de o hotarare judecatoreasca sau decizie administrativa care emana de la statul membru sub incidenta caruia este.
Nedemnitatile insotesc persoana din dreptul national si in cel comunitar deci, pe cale de consecinta, nedemnitatile nu sunt proprii dreptului comunitar ci dreptului national al fiecarui stat membru.
Regulamentul comunitar dispune ca actele SE vor prevedea si categorii de operatiuni care necesita aprobarea consiliului director de catre consiliul de supraveghere – in sistemul dualist – sau o hotarare explicita a organului administrativ – in sistemul monoist.
Tot in baza mandatului lor, membrii organelor de administratie au si obligatie de confidentialitate in scopul protejarii intereselor societatii fata de divulgarea datelor comerciale nesupuse diseminarii publice. De regula, membrii unui organ SE raman obligati si dupa incetarea mandatului lor sa nu divulge informatii detinute privind societetea, cu exceptia cazurilor in care legea nationala a statului membru permite sau obliga divulgarea acestor informatii pe motive de interes public.
Organele de administrare sunt organe colegiale. Procesul decizional se desfasoara in conditii prestabilite legal si statutar pentru a genera o deliberare valida din punct de vedere statutar. Cand nu este prevazut altfel in regulamentul comunitar sau in actele constitutive proprii, deciziile in organele SE se iau astfel: cvorum, cel putin jumatate din membri trebuie sa fie prezenti sau reprezentati sau adoptarea, care se face cu votul majoritatii membrilor prezenti sau reprezentati.
In ceea ce priveste raspunderea administratorilor, aceasta poate fi angajata fata de societate pentru daune suferite de aceasta din incalcarea administratorilor a obligatiilor lor legale, statutare sau decurgand din reguli aplicabile mandatului.
Regulamentul comunitar trimite in privinta raspunderii patrimoniale la dreptul national aplicabil societatilor de tip societate pe actiuni.
Adunarile generale
Adunarea generala este organul decizional al SE care poate decide in privinta problemelor care le implica competenta exclusiva oferita prin egulamentul comunitar, prin legislatia statului membru in care SE este inregistrata si prin dispozitiile statutare conforme legii.
Constituirea, functionarea si procedura de vot vor urma regulile specifice ale legii nationale privind societatile de tip societate pe actiuni, fara a aduce atingere normelor regulamentului comunitar.
Adunarea generala se intruneste cel putin o data pe an calendaristic,in termen de sase luni de la incheierea exercitiului financiar anual, cu exceptia cazurilor in care legislatia statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul social al SE prevede o frecventa superioara. Totusi, un stat membru poate sa prevada ca prima adunare generala sa aiba loc oricand in perioada de 18 luni ulterioara constituirii SE.
Adunarea generala poate fi convocata in orice moment de organul de conducere, de administratie, de supraveghere sau orice alt organ sau autoritate competenta in conformitate cu legislatia aplicabila societatilor anonime in statul membru pe teritoriul caruia se afla sediul social al SE.
Unul sau mai multi actionari care detin impreuna cel putin 10 % din capitalul social subscris al unei SE pot solicita societatii sa convoace adunarea generala si sa intocmeasca ordinea de zi in conformitate cu cererea lor. Unele state membre pot prevedea un procent mai mic in privinta cererii de convocare.
Cererea de convocare va cuprinde si ordinea de zi.
Refuzul convocarii adunarii solicitate in termen rezonabil ( nu mai mare de doua luni ), dar nu mai mult de doua luni, permite actionarului deschiderea unei cai de procedura judiciara, astfel ca autoritatea judiciara sau administrativa care are jurisdictie in locul in cauza sa poata ordona ea insasi convocarea adunarii sau sa autorizeze actionarii care au solicitat-o, sa convoace adunarea generala.
Tot actionariilor care detin cel putin 10 % din capitalul social subscris le este recunosc dreptul de a introduce puncte noi pe ordinea de zi a oricaror adunari generale convocate.
Procesul decizional al acestor societati se realizeaza pe baza principiului majoritatii raportat la voturile valide exprimate in adunarea generala. Regulamentul comunitar stabileste in acest caz, modul clar de calcul al majoritatii de adoptare a hotararilor adunarii generale: voturile exprimate, fata de care se calculeaza majoritatea de adoptare, nu vor include voturile aferente actiunilor cu care actionarul nu a luat parte la vot, s-a abtinut sau a returnat un buletin alb sau distrus.
Aceasta reglementare clarifica o disputa de drept comercial veche: daca majoritatile de adoptare se rapoteaza la toate voturile exprimate sau doar la cele valid exprimate; si mai ales daca abtinerile reprezinta o modalitate de exprimare valida a unui vot.
Modificarea actului constitutiv
Modificarea actului constitutiv al unei SE necesita o majoritate calificata de adoptare a hotararii aferente. Astfel, amedanrea actului constitutiv al unei SE necesita o hotarare a adunarii generale luata de o majoritate care nu poate fi mai mica de 2/3 din voturile exprimate, daca legea societatilor de tip societati pe actiuni aplicabila in statul membru de la sediu SE nu impune majoritati sporite.
Daca un stat membru impune o conditie de cvorum – precum cea comuna: cel putin jumatate din capitalul social subscris sa fie reprezentat in adunare – deliberarea va fi valida cu o majoritate simpla de voturi raportata la voturile exprimate in adunare.
Regulamentul prevede ca in cazul mai multor clase de actiuni, fiecare hotarare a adunarii generale va fi subiect de vot in fiecare adunare a actionarilor ale caror drepturi sunt afectate prin aceasta, cu majoritatile de vot cerute in conditiile prevazute de lege.
Dintre modificarile de acte constitutive, schimbarea sediului atrage in mod aparte atentia legiutorului comunitar. Fiind vorba de modificarea actului constitutiv al unei SE, aceasta schimbare se refera la schimbarea transfrontaliera a sediului social dintr-un stat membru in altul.
Principiul convergentei sediului social cu cel administrativ, se aplica si in cazul schimbarii sediului, legea natioanala putand obliga societatile inregistrate in teritoriul lor sa aleaga sediul social si centrul administrativ chiar in acelasi loc.
Transferarea transfronatiera a sediului social nu atrage dizolvarea societatii sau crearea unei noi persoane juridice in jurisdictia statului de destinatie.
Procedura de schimbare a sediului este o procedura speciala, apropriata mai degrada de procedurile din materia fuziunilor decat de modificarile tipice de acte constitutive.
Organele administrative vor intocmi o propunere de transfer careia i se va face publicitate in conditiile impuse pentru actul constitutiv in sine. Propunerea trebuie sa cuprinda: atributele de identificare curente ( denumirea curenta, sediul inregistrat si numarul de inregistrare ) impreuna cu datele de transferare noi propuse: sediul propus, propunerea de amendament impreuna cu noua denumire daca se schimba si aceasta, orice efect relevant al transferului asupra problematicii implicarii angajatilor in procesul decizional sub noul regim national, desfasurarea efectiva a operatiunii de transfer, orice remediu oferit pentru protectia actionarilor si creditorilor.
Organele administrative vor realiza si un raport pentru justificarea transferului si informarea completa in privinta modului cum sunt afectate drepturile actionarilor, angajatilor si creditorilor.
Actionarii si creditorii SE vor avea cel putin o luna sa examineze propunerea de transfer si raportul administratorilor, inainte de adunarea generala care va delibera asupra acestei operatiuni.
Statele membre pot adopta prevederi pentru protectia actionarilor minoritari care se opun transferului.
Dupa faza de intocmire a propunerilor urmeaza si in acest caz o etapa de publicitate, care trebuie indeplinita in termen 2 luni. Dupa faza de publicitate, urmeaza in mod obligatoriu deliberarea adunarii generale si hotararea efectiva a actionarilor care produce efectele juridice ale operatiunii.
Legea nationala a tarii in care are sediul social SE in cauza va prevedea ca instanta, notarul sau alta autoritate competenta va emite un certificat care sa ateste completarea actelor si formalitatilor necesare inainte de transfer.
Efectele transferului se vor produce efectiv de la data inregistrarii societatii in registrul de publicitate organizat sub legea statului membru de destinatie. Pana la producerea acestor efecte tertii se vor sprijinii in continuare pe recunosterea vechiului sediu, pana la publicarea legala a celui nou.
Exista si posibilitatea in care statul membru originar sa se poata opune transferului sediului SE. Aceasta opozitie a statului membru trebuie exercitata in termen de doua luni si va fi aprobata numai in cazul in care se dovedeste ca transferul sediului ar afecta normele de interes public al acelui stat membru.
Procedurile speciale de dizolvare, lichidare, insolventa, incetare de plati ori altele similare exercitate impotriva SE impiedica transferarea sediului sau in alt stat membru.
Totodata, trebuie retinut ca o SE care si-a transferat sediul social, va fi considerat, fata de raporturile juridice nascute anterior transferului, ca avand sediul in statul membru in care societatea a avut sediul anterior transferului, chiar si in posibilitatea aparitiei unui litigiul judiciar initiat dupa transferarea sediului in alt stat.
Un caz aparte de modificare a actului constitutiv este transformarea unei SE intr-o societate nationala. Aceasta operatiune, desi este inscrisa intre reglementarile privind modificarea actului constitutiv, reprezinta mai mult decat o schimbare de act constitutiv, pentru ca din punct de vedere al constructiei comunitare este o exctinctie, un sfarsit al existentei.
Situatii financiare, conturi anuale si situatii consolidate
SE sunt supuse normelor legii nationale a statului membru in care aceasta isi gaseste sediul. Astfel,SE sunt supuse normelor anterior mentionate si in privinta intocmirii situatiilor anuale si a conturilor consolidate, inclusiv a raportului anunal, auditarea si publicarea acestor conturi.
In masura in care SE actioneaza intr-un domeniu de activitate care cunoaste normele speciale de intocmire si raportare a situatiilor contabile, acestea vor fi aplicabile.
In cazul societatilor de tip SE activand in domeniul financiar si credit cat si in asigurari vor fi aplicabile normele natioanale impuse pentru acele domenii, rezultand din implementarea directivelor specifice.
Incetarea SE
Procedurile speciale de dizolvare, lichidare, insolventa si incetare de plati ale dreptului national al statului membru in care SE isi gaseste sediul social se aplica cu prioritate fata de reglementarile comunitare.
Totusi, regulamentul comunitar reglementeaza de incetarea SE de tip sanctiune. Incalcarea normei comunitare care impune stabilirea centrului administrativ si a sediului social in acelasi stat va atrage dizolvarea si lichidarea SE.
Anterior aplicarii acestei sanctiuni, statul membru in care SE este inregistrata va lua masuri pentru a obliga societatea sa-si regularizeze functionarea, respectiv sa restabileasca centrul administrativ pe teritoriul sau sau sa-si transfere sediul social urmand procedurile instituite de prezentul regulament. Societatea va dispune de un interval de timp rezonabil, specificat, pentru a indeplini regularizarea impusa.
Statul in care SE isi are centrul administrativ va informa statul sediului social de inregistrare despre acest fapt in vederea aplicarii procedurilor de regularizare.
Operatiunile de incetare aplicabile SE atrag in mod obligatoriu incidenta regimului de publicitate impus de Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001.
Dupa cum am mentionat anterior, un caz aparte de incetare a SE, fara extinctia persoanei juridice este revenirea la forma nationala a societatii de tip societate pe actiuni.
Transformarea unei SE intr-o societate de tip societate pe actiuni guvernata de legea nationala a unui stat membru in care aceasta inregistrare este o operatiune reglementata. Transformarea nu va fi posibila inainte de doi ani de la inregistrarea SE sau inainte de aprobarea primelor doua seturi de situatii anuale.
Transformarea va urma acceasi procedura cu cea a conversiei unei societati natioanale in SE, numai ca rezultatul va fi cel opus, evadarea din domeniul comunitar si revenire in domeniul strict al dreptului national.
Compatibilitatea cu dreptul romanesc
In principiu regulamentul comunitar este direct aplicabil raporturilor juridice nascute oriunde pe teritoriul UE, nefiind necesara reglementarea nationala.
Totusi, in anumite domenii cum este cel de fata, pentru a evita incompatibilitatile cu dreptul national, insasi reglementarea comunitara favorizeaza aplicarea unor norme incidente de catre statele membre in scopul asigurarii aplicarii intocmai a regulamentului comunitar.
Aceste ajustari se pot dovedi necesare, mai ales daca dreptul national al unor state membre nu contine norme compatibile, sau aceastea sunt chiar contrare cu reglementarea comunitara. Statele au obligatia de a asigura aplicabilitatea textului comunitar chiar daca aceasta inseamna, in anumite cazuri sa-si modifice legislatia pentru a crea un mediu viabil pentru normele comunitare.
In aceasta privinta Codul comercial roman cunoaste un efort mai vechi de armonizare cu cadrul legislativ comunitar. Incepand cu modificarile legii societatilor comerciale din 1997, 1999, 2003 asimilarea cadrului impus de directivele privind societatilor este in mare parte realizat. Mai mult, in anii de dupa 2003 sunt edictate permanent legi precum Legea 302/2005, Legea 164/2006 si Legea 441/2006 care aduc Romania la cerintele impuse de Comunitatea Europeana, in privinta dreptului societar.
Pana in anul 2006 legea comerciala romana era incompatibila din punct de vedere legislativ cu sistemele de administrare la nivel european deoarece dreptul comercial roman nu permitea definirea organelor de administrare pe cale statutara. Odata cu Legea 441/2006, aceasta problema este rezolvata prin crearea celor doua sisteme de administrare: sistemul monoist si sistemul dualist, cel din urma fiind optional.
Inainte de aparitia Legii 441/2006 sistemul de drept romanesc nu se incadra cu exactitate nici in sistemul monoist nici in sistemul dualist. Legea comerciala romana reglementa un comitet de directie, dar acesta nu era altceva decat un organ facultativ, o subdiviziune a consiliului de administratie caruia ii era subordonat. In viziunea legitorului roman comitetul de directie nu era altceva decat un compartiment operativ al consiliului de administratie pe care acesta il constituia in vederea delegarii unora dintre atributiile sale.
Legea 441/2006 aduce sistemul de drept comercial romanesc la cerintele legitorului comunitar, dar vom analiza fiecare dintre aceste modificari intr-un capitol ulterior.
Asocieri Cooperatiste Europene ( SCE )
Aspecte generale
Asocierile Cooperatiste Europene ( SCE ) sunt reglementate de Regulamentul Consiliului nr. 1435/2003 publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii nr. L 207 din 18 august 2003. Inca din Preambulul Regulamentului se subliniaza ca realizarea pietei interne si imbunatatirea situatiei economice si sociale in intrega Comunitate care decurge din aceasta inseamna nu numai ca obstacolele in calea schimburilor comerciale ar trebui eliminate, ci si ca structurile de productie ar trebui adaptate la dimensiunea comunitara a pietei. In acest scop, este esential ca intreprinderile, indiferent de forma lor juridica, ale caror activitati nu sunt destinate sa raspunda exclusiv nevoilor existente la nivel local, sa fie in masura sa-si planifice si sa-si reorganizeze activitatile la nivel comunitar.
In vederea realizarii acestui de deziderat legiutorul comunitar reglementeaza SCE. Principiile de functionare a cooperativelor sunt fundamental diferete decat ale altor agenti economice, in sensul ca acestea contin principii democratice in privinta structurii si controlului precum si distribuirea profitului net pe baza echitabile.
Functionarea cooperatiei europene este un proces cu o traditie indelungata si majoritatea statelor membre au reglementarea acestei institutii ( la nivel local ) in sistemele nationale de drept. Avand in vedere ca reglementarea nationala a statelor membre in aceasta materie este dezvoltata, primul pas eliberarii constructiei cooperatiste de amprenta nationala este deja facut.
SCE va fi infiintata in interiorul UE in conditiile respectarii singurului izvor de drept comunitar din aceasta materie, si anume Regulamentul Consiliului nr. 1453/2003 din 18 august 2003.
O SCE va avea ca obiect principal de activitate satisfacerea nevoilor membrilor sau dezvoltarea activitatilor economico-sociale. Scopul esential al cooperatiei nu este unul eminamente comercial, ci unul mai degrada social, adica satisfacerea nevoilor membrilor este preponderenta fata de obtinerea unui profit. SCE nu-si va extinde activitatea si in privinta non-membrilor, nu le va permite participarea la activitatea sa daca actele constitutive nu prevad o asemenea participare.
SCE se bucura de personalitate juridica cu toate consecintele acestei naturi: patrimoniu propriu, drept de a sta in nume propriu in justitie. angajarea in raporturi juridice in nume propriu sau prin reprezentanti.
Pentru a trece dincolo de barierele nationalitatii, legiutorul comunitar a imprimat elementul transnationalitate chiar de la nasterea SCE, element ce va trebui sa-l conserve pe tot parcursul existentei sale.
SCE va lua nastere, in mod obligatoriu, in formele prescrise de regulament: cu cel putin 5 persoane fizice rezindente in cel putin doua state membre; cu cel putin 5 persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, rezidente sau guvernate de legea nationala a cel putin doua state membre; cu societati si alte persoane de drept public sau privat guvernate de legea a cel putin doua state membre; prin fuziune intre cooperative functionand in UE daca cel putin doua sunt guvernate de legi ale unor state membre diferite; prin conversia unei cooperative formata intr-un stat membru daca pentru cel putin doi ani a avut o sucursala sau filiala guvernata de legea altui stat membru.
Constituirea SCE
Capitalul social
In privinta capitalului subscris, acesta va fi de cel putin 30.000 de Euro, sau mai mare in cazul in care legea nationala o cere. Capitalul subscris al unei SCE este intotdeauna variabil, tocmai din cauza caracterului deschis al acesteia. Pentru a evita o posibila incercare de frauda a cerintei de adecvare a capitalului social in timpul functionarii, textul comunitar prevede ca actul constitutiv al SCE sa prevada o suma sub care capitalul subscris nu va putea sa scada ca efect al platii actiunilor membrilor care isi pierd calitatea, suma care intotdeauna va fi mai mare decat capitalul minim legal.
Capitalul va putea sa creasca ca efect al subscrieri membrilor sau admiterii de noi membri, dar sa si scada ca efect al pierderii calitatii de membru. Tocmai datorita acestei variatii a capitalului social, legiutorul comunitar a creat o reglementare mai putin stricta decat in domeniul comercial, in sensul ca orice modificare a capitalului social nu necesita un act aditional sau obligatii de publicitate. Putem observa, deci ca interesele tertilor sunt sacrificate in favoare membrilor si a SCE.
Capitalul social va fi constituit doar din active susceptibile de evaluare economica, nefiind admise aporturile in munca si servicii.
SCE va fi reprezentat de actiunile membrilor, actiuni care pot fi din clase diferite. Actiunile sunt nominative, de o valuare egala in aceesi clasa, neputand fi emise la o valoare inferioara valorii nominale. Actiunile emise in schimbul aporturilor in numerar vor fi platite in proportie de cel putin 25 % din valoarea nominala la data subscrierii, restul trebuind sa fie achitat in cel mult 5 ani, daca actul constitutiv nu prevede o perioada mai scurta.
Regulile aplicabile societatilor pe actiuni in dreptul national in privinta evaluarii aporturilor, altele decat in numerar, se vor aplica si SCE, acestea trebuind sa fie varsate integral la data subscrierii.
Statutele vor prevedea numarul minim de actiuni subscrise care acorda calitatea de membru.
Capitalul social al SCE va fi fixat annual si facut public prin vointa membrilor. Adunarea generala avand ca obiect aprobarea situatiilor financiare va stabili capitalul social la sfarsitul anului financiar si variata sa raportat la anul financiar precedent.
La propunerea organului administrativ capitalul subscris va putea fi marit prin capitalizare in tot sau in parte a rezervelor disponibile pentru distribuire, printr-o hotarare a adunarii generale, in conditii statutare, noile actiuni fiind distribuite proportional cu detinerea capitalului social.
Valoarea nominala poate fi marita prin reducerea numarului de actiuni sau poate fi redusa prin splitare. Splitarea este procedura prin care o corporatie reduce valoarea nominala si mareste numarul actiunilor aflate in circulatie, astfel incat capitalul actionarilor sa ramana constant.
Transmisiunea actiunilor este puternic restrictionata. Actiunile pot fi transmise sau vandute catre un membru sau o persoana care dobandeste calitatea de membru. Detinerea sau dobandirea calitatii de membru este o conditie imperativa pentru achizitionarea de noi actiuni ale SCE.
SCE nu poate dobandi propriile actiuni, prin subscriere, cumparare sau acceptare de garantii atat direct cat si prin persoane actionand in nume propriu, dar pe seama SE.
Actul constitutiv si inregistrarea SCE
Actele constitutive vor desemna atat instrumentul de inregistrare, contractul de asociere si, atunci cand este un document separat, statutul in sine.
Membrii fondatori vor intocmi statutele SCE in scris, semnate de fondatori, cu respectarea normelor nationale privind asocierile cooperatiste in care SCE se inregistreaza.
SCE se va supune regimului de inregistrare si constituire normelor aplicabile societatilor de tip societati pe actiuni ale regimului national in care a luat fiinta.
Statutul va cuprinde cel putin un numar minim de dispozitii privind: numele cooperativei urmat sau precedat de SCE si “limited” daca este cazul; obiectul de activitate; numele persoanelor fizice si juridice care sunt fondatori; sediul social; conditiile si procedurile pentru admiterea, excluderea si demisia membrilor; drepturile si obligatiile membrilor, categoriile de membrii, drepturile si obligatiile aferente fiecarei categorii; valoarea nominala a actiunilor, valoarea capitalului social si o indicare a faptului ca acesta este variabil; reguli privind suma din profit ce va fi alocata rezervelor legale; puterile si competenta membrilor organelor; clauze privind numirea si revocarea membrilor administratori; cvorumul si majoritatile de deliberare; durata de existenta a asocierii daca este limitata.
In privinta inregistrarii, fiecarea SCE va fi inregistrata in statul membru in care isi are sediul social in registrul desemnat pentru societatile de tip societati pe actiuni. Inregistrarea este conditionata de indeplinirea tuturor conditiilor comunitare reglementate de Directiva nr. 2003/72/CEE privind implicarea salariatilor in activitatile societatii.
SCE va fi supusa regulilor statului membru in tot ceea ce priveste inregistrarea unei societati de tip societati pe actiuni, a actelor ce trebuie indeplinite pentru realizarea acestei inregistrari si a modului de publicitate a acestora.
La nivel comunitar, SCE trebuie sa publice inregistrarea sau radierea sa in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dupa realizarea cerintelor nationale.
Dobandirea calitatii de membru al unei SCE
Dobandirea calitatatii de membru se face cu aprobarea organului administrativ sau de management al societatii. Candidatii carora li se refuza aceasta calitate vor putea contesta decizia la urmatoarea adunare generala.
Actul constitutiv acorda, de regula, calitatea de membru SCE atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Totodata, statutul poate prevedea ca personele care vor utiliza sau produce bunurile sau serviciile SCE pot fi admise ca membru investitor. Dobandirea acestei calitati va fi aprobata de aduarea generala sau orice alt organ caruia i s-a delegat aceasta atributie.
Statutul poate conditiona dobandirea calitatii de membru de subscriptia unui numar minim de actiuni si eventual si o cerinta de capital varsat minim.
La sediul social al SCE,va fi tinut un registru cu toti membrii, care va putea fi consultat de orice persoana interesata. Orice tranzactie care afecteaza maniera in care este impartit capitalul sau care are ca efect reducerea sau marirea capitalului va trebui sa fie inscrisa in registri membrilor in termen de cel mult o luna de la data modificarii. Membrii au dreptul de a solicita o dovada scrisa certificand ca schimbarea a fost inregistrata.
Calitatea de membru poate inceta prin, excludere, retragere, moartea membrului persoana fizica sau incetarea membrului persoana juridica, precum si orice alta situatie prevazuta in actul constitutiv al SCE sau legislatia privind cooperativele in statele membre in care SCE isi are sediul social.
Excluderea este aplicata ca o sanctiune fata de membrul care comite o incalcare importanta a obligatiilor sale statutar asumate sau actioneaza contrar intereselor societatii.
Exercitarea excluderii va fi aplicata de organul administrativ sau de conducere dupa ascultarea membrului societatii, care poate supune masura delibararii adunarii generale.
Retragerea poate interveni in cazul in care un membru minoritar se opune unor modificari ale actelor constitutive in adunarea generala, privind noi obligatii de plata sau alte servicii impuse ori extinderea substantiala a obligatiilor existente pentru membrii ori marirea perioadei pentru anuntarea retragerii din SCE la mai mult de 5 ani. Totusi, aceasta retragere, este supusa unui termen imperativ de cel mult doua luni de la data deciziei adunarii generale.
Calitatea de membru, ca urmare a retragerii, va inceta la sfarsitul anului financiar curent, in primele doua cazuri si la sfarsitul perioadei de preaviz in ultimul caz.
Modificarile actului constitutiv nu se vor aplica membrului care a uzat dreptul sau de retragere. Ca rezultat al retragerii, pierderea calitatii de membru da dreptul acestuia la plata actiunilor, a partii detinuta din capital, redusa proportional cu eventualele pierderi inregistrate din acesta. Suma respectiva va fi calculata in raport cu situatia financiara din anul in care a fost solicitata retragerea.
Statutul poate prevedea si o procedura speciala privind conditiile de exercitare dreptului de retragere si a duratei de timp in care se va face plata, care nu poate depasi trei ani.
Procedura de constituire
Constituirea prin fuziune
Asemanator fiecarei constructii comunitare, SCE va fi guvernata de legea aplicabila cooperativelor din statul membru in care si-a ales sediul social.
Procedura de constituire prin fuziune a unei SCE va respecta procedura de fuziune prin contopire sau absorbtie a unei SE, in sensul ca in cazul fuziunii prin contopire cooperativa rezultata va lua forma unei SCE si in cazul fuziunii prin absorbtie, cooperativa absorbanta va lua forma SCE.
In completarea regulamentului comunitar sunt aplicabile fiecarei cooperative legea statului membru propriu privind fuziunea cooperativelor iar, in cazul in care acestea lipsesc, prevederile statului membru aplicabile fuziunii societatilor de tip societate pe actiuni.
La fel ca in cazul SE, legea statului membru poate sa interzica formarea unei SCE, daca o autoritate competenta se opune acestei proceduri pentru motive de interes public, si numai inainte de eliberarea certificatului necesar formarii SCE.
Organele de conducere sau cele administrative sunt obligate sa intocmeasca un proiect de fuziune care sa contina: numele si sediul fiecarei cooperative impreuna cu cele propuse pentru SCE; raportul de schimb; alocarea actiunilor in SCE; data de la care detinerea de actiuni SCE da dreptul membrilor la impartirea surplusului; data de la care tranzactiile cooperativelor vor fi tratate ca apartinand SCE; conditiile si avantajele atasate obligatiunilor si altor valori care nu dau dreptul la calitatea de membru; drepturile atasate actiunilor privilegiate SCE; forma de protectie a drepturilor creditorilor cooperativelor ce fuzioneaza; avantajele speciale conferite expertilor, organelor administrative, de conducere sau control al cooperativelor implicate; statutul SCE; informatii in privinta implicarii salariatilor conform Directivei 2003/72/CE.
Dupa aceasta faza organul de conducere al fiecarei societati participante va intocmi un raport detaliat de explicare a termenilor fuziunii din punct de vedere economic si legal, in special in privinta ratei de schimb.
In privinta publicitatii acestor documente, SCE este supusa legii aplicabile societatii de tip societate pe actiuni si in plus cerintelor suplimentare impuse de statul membru in care ia fiinta in privinta coopetativelor. Publicarea proiectului de fuziune se va face in publicatia oficiala nationala si va include: tipul, numele sediului social; locul sau registrul in care statutele si celelalte documente sunt inregistrate si numarul inregistrarii; conventiile in privinta exercitarii drepturilor creditorilor; conventiile pentru exercitarea drepturilor membrilor; numele si sediul propus pentru SCE; data de la care fuziunea va fiinta.
Orice membru are dreptul, cu cel putin o luna inainte fuziunii, sa consulte la sediul social: proiectul de fuziune; situatiile financiare ale cooperativelor pentru trei ani anteriori; raportul expertilor in privinta actiunilor care vor fi distribuite pentru active sau raportul de schimb; raportul organelor.
Fiecare cooperativa care fuzioneaza va numi unul sau mai multi experti independenti care vor examina proiectul de fuziune si vor intocmi un raport pentru membrii sau, in cazul in care dreptul national permite se va intocmi un singur raport. Dispozitiile fuziunilor de societati de tip societati pe actiuni se aplica si SCE-urilor.
Adunarea generala a fiecarei cooperativa va aproba sau nu proiectul de fuziune. In privinta protectiei intereselor creditorilor si a detinatorilor de obligatiuni se vor aplica dispozitiile legale aplicabile societatilor de tip societate pe actiun conform legii statului membru.
Supravegherea legalitatii fuziunii va fi realizata conform normelor aplicabile cooperativelor din statul membru, iar in lipsa, conform normelor aplicabile societatilor de tip societati pe actiuni.
In fiecare stat membru instanta, notarul sau alta autoritate competenta va emite un certificat in privinta completarii actelor si formalitatilor premergatoare fuziunii. In cazul in care legea statului aplicabila unei coopertive prevede o procedura de supraveghere si modificare a raportului de schimb sau de compensare a actionarilor minoritari, diferita de legea statelor membre a celorlalte cooperative, atunci legea care difera se va aplica doar daca celelalte cooperative, care nu cunosc o asemenea procedura, o vor accepta cu ocazia aprobarii proiectului de fuziune.
Legalitatea fuziunii va fi controlata de autoritatea competenta a statului membru al sediului social propus pentru SCE caruia I se vor remite certificatele obtinute de fiecare cooperativa.
Fuziunea si constituirea simultana SCE isi va produce efectele de la data inregistrarii in registru. In cazul actelor incheiate in numele SCE anterior inregistrarii, daca aceasta nu preia obligatiile rezultate din aceste acte, ele vor angaja in mod solidar persoanele de drept care au incheiat aceste acte, in absenta unei conventii contrare.
Consecintele fuziunii si cauzele de nulitate sunt aceleasi ca si in cazul SE, fiind deci cele aplicabile in cazul societatilor de tip societate pe actiuni a statului membru in care SCE a luat fiinta.
Transformarea unei societati cooperative existente intr-o SCE
Conversia unei cooperative existente intr-o SCE nu are ca efect dizolvarea cooperativei si crearea unei noi persoane de drept.
Organul administrativ va intocmi un proiect de transformare si un raport pentru justificarea aspectelor legale si economice, ca si cele privind repercursiunile asupra angajatilor, aferent transfomarii. Unul sau mai multi experti independenti numiti sau aprobati de o autoritate judiciara sau administrativa vor certifica respectarea dispozitiilor generale.
Proiectul va fi facut public cu cel putin o luna inaintea adunarii convocata sa decida asupra transformarii. Statul membru poate conditiona transformarea de exprimarea unui vot favorabil unanim sau majoritar in organul cooperativei in care este organizata participarea salariatilor.
Structura si functionarea SCE
Structura si functionarea SCE sunt, in majoritatea dispoziilor, similare cu structura si functionarea unei SE. Cele doua reglementari sunt create in mod normativ similar, corespondenta fiind intre art. 38-51 din Regulamentul nr. 2157/2001 si art. 37-52 din Regulamentul 1453/2003.
SCE cunoaste, similar SE, doua sisteme de gestiune: sistemul monoist ( one tier ) si sistemul dualist ( two tier ). Diferentele in structura si functionarea SCE tin tocmai de specificul cooperativelor din cuprinsul consiliului de supraveghere, ca si din consiliul de administratie. In continuare vom analiza doar aceste diferente.
In materie de reprezentare si angajare a raspunderii SCE, daca puterea de reprezentare este conferita la doi sau mai multi membrii, acestia o vor exercita colectiv – daca dreptul statului membru al sediului de inregistrare nu lasa cumva posibilitatea ca statutele sa prevada altfel, caz in care cauza constitutiva poate fi opusa tertilor daca a fost facuta publica in conditiile edictate de prezentul regulament.
Actele efectuate de organele SCE o vor angaja pe aceasta fata de terti chiar daca nu sunt conforme cu obiectul sau, daca nu exced puterilor conferite organelor de legea statului membru sau pe care legea le permite a fi acordate. Totusi, legea nationala instituie o exceptie de la aceasta regula, prin care SCE nu va fi angajata de aceste actele dinafara obiectului sau, daca poate face dovada ca tertul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca aceste acte nu corespund obiectului SCE. Trebuie mentionat ca SCE nu se poate folosi de publicitatea actelor constitutive ca mijloc de proba suficient si eficient in dovederea situatiei mai sus mentionate.
Limitarea puterilor acordate organelor SCE prin statute sau hotarare a adunarii membrilor nu pot fi opuse tertilor, chiar daca li s-a facut publicitatea legala. In anumite situatii, legea statului membru poate prevedea ca puterea de reprezentare a SCE poate fi conferita de statut unei singure persoane sau mai multor persoane actionand impreuna.
Statutul SCE poate prevede si categorii de tranzactii care necisata autorizare: in sistemul dualist, autorizarea actelor consiliului de directori de catre consiliul de supraveghere sau adunarea generala; in sistemul monoist, o decizie expresa emisa de consiliul de administratie sau autorizarea de catre adunarea generala.
Totodata, dreptul national poate determina categoriile minime de tranzactii si organul care va da autorizarea conform statutelor si/sau poate sa prevada ca in sistemul dualist consiliul de supraveghere poate el insusi sa identifice care sunt categoriile de tranzactii subiect al autorizarii.
Adunarea generala
Membrii SCE in numar de peste 5000 sau care detin cel putin 10 % din totalul voturilor pot convoca adunarea generala si pot solicita adaugarea a unu sau mai multe puncte suplimentare la ordinea de zi.
Adunarea generala va fi convocata prin convocator scris trimis fiecarei persoane indreptatile sa participe la adunare. Acest convocator poate fi trimis spre publicare in publicatia oficiale SCE, in cazul in care asa ceva exista.
Convocarea adunarii generale va contine: numele si sediul social al SCE; locul, data si ora adunarii; tipul de adunare, ordinea de zi, indicand problemele de discutat si propunerile pentru decizii. Perioada intre data publicitatii convocatorului si data adunarii va fi de cel putin 30 de zile sau, in cazuri de urgenta, de 15 zile.
Orice membru va fi indreptatit sa participe la dezbateri si sa voteze in adunarea generala asupra punctelor din ordinea de zi. Membrii organelor SCE si detinatorii de valori mobiliare – altele decat obligatiunile – precum si orice persoana indreptatita – daca statutele permit, in conditiile legii nationale in care SCE isi are sediul social – poate lua parte la adunarea generala fara insa a avea drept de vot.
Un membru poate are dreptul de a numi o persoana care s-o reprezinte in adunarea generala, daca actul constitutiv o permite.
Fiecare membru va avea drept un drept de vot. indiferent de numarul de actiuni pe care le detine. Daca legea nationala permite ca un membru sa detine un numar de voturi determinate de participarea acestuia in activitatea cooperativei, alta decat contributia la capital, acestuia ii vor putea fi atribuite pana la 5 voturi sau 30 % din totalul drepturilor de vot. Totodata, daca legea de inregistrare a SCE permite, SCE din domentiul financiar si asigurari pot prevedea in statute atribuirea de voturi determinate de participarea in activitatea cooperativei, inclusiv contributia la capitalul SCE, acesta atribuire nu va depasi 5 voturi sau 20 % din totalul voturilor.
In privinta drepturilor de vot ale membrilor neutilizatori ( investitori ), SCE va fi guvernata de legea nationala, cu conditia ca acestia sa nu aiba mai mult de 25 % din totalul drepturilor de vot.
Membrii au si un drept de informare, prin care solicita informatii de la organul administrativ in privinta operatiunilor SCE aferente problemelor asupra carora adunarea generala poate lua decizii. Organul administrativ poate sa refuze furnizarea acestor informaii doar daca este posibil ca SCE sa fie prejudiciata sau dezvaluirile ar incalca obligatia de confidentialitate. Membrul refuzat are dreptul de a cere ca intrebarea sa si temeiul de refuz sa fie mentionate in procesul verbal al adunarii.
Cu 10 zile inainte de adunarea generala ce priveste aprobarea situatilor financiare, membrul are dreptul de a consulta bilantul, contul de profit si pierderi impreuna cu notele explicative, raportul organului de management, opinia auditului care a certificat conturile si conturile consolidate daca este implicata o societate mama.
Adunarea generala va hotari cu majoritatea voturilor legal exprimate de membrii prezenti sau reprezentati si va stabili prin statut cvorumul si majoritatile de adoptare in adunare.
Procesul verbal intocmit cu ocazia adunarii generale va cuprinde: locul si data adunarii, hotararile luate si rezultatul votului la care vor fi anexate lista de prezenta, dovezile de convocare si materialele aferente ordinii de zi inainte membrilor. Procesele verbale semnate de presedintele adunarii si vor fi pastrate cel putin 5 ani.
Daca SCE realizeaza mai multe activitati ori activitati in mai mult de o unitate administrativ-teritoriala ori are mai multe puncte de lucru sau mai mult de 500 de membrii, statutele pot prevedea adunari sectoriale. Aceste adunari isi desemneaza delegatii care participa la adunarile largite si raporteaza in adunarile lor despre cursul dezbaterilor si deliberarilor la care au luat parte.
Modificarea actelor constitutive
Pentru adoptarea oricaror modificari referitoare la actul constitutiv al SCE, trebuie exprimate, in mod viabil, cel putin 2/3 din voturi, daca legea nationala nu prevede altfel. Adunarea generala poate modifica statutele la prima convocare doar in prezenta a jumatate din totalul membrilor sai, la a doua convocare cu aceesi ordine de zi nemaifind necesar nici un cvorum.
In privinta modificarii sediului social, SCE respecta reglementarile unei SE in acesta materie, dar prezinta o particularitate ce consta in dreptul membrului care s-a opus modicarii sediului la adunarea generala sau la o adunare sectoriala de a se retrage din SCE in termen de doua luni de la decizia adunarii generale. ( drept ce nu este prevazut pentru SE )
Incetarea calitatii de membru va avea loc la sfarsitul exercitiului finaniciar in care a fost formulata retragerea.
Valori imobiliare, alocarea profitului
Actul constitutiv al unei SCE poate sa prevada posibilitatea emiterii de valori mobiliare, altele decat actiunile, si obligatii care nu confera drepturi de vot. Acestea pot fi subscrise de membrii sau de non-membrii ( investitori ), dar nu vor conferi calitate de membru in ultimul caz.
Daca legea nationala o permite, statutele vor prevedea modul de alocare a societatilor cooperativa pentru fiecare an fiscal si pot impune stabilirea unei rezerve legale retinuta din beneficiu, anterior oricarei distribuiri.
Profitul disponibil pentru distibuire este ceea ce ramane din profit dupa alocarea partii de rezerva legala, dupa acoperirea oricaror pierderi, cu adaugarea oricarui surplus sau suma extrasa din rezerve.
Conversia intr-o cooperativa nationala
Desi iesirea de sub incidenta dreptului comunitar este permisa de textul regulamentului, conversia reglementata priveste insa doar alinierea la normele nationale aplicabile cooperatiei, conversia intr-o societate comerciala aparand ca imposibila, cel putin in mod direct. Unele legislatii permit transfomarea unei cooperative intr-o societate comerciala dar, in cazul nostru ar insemna ca cei care doresc o asemenea operatiune sa urmeze procedura comunitara de conversia a unei SCE intr-o cooperativa nationala si apoi, sa urmeze procedura nationala a statului membru de transormare a unei cooperative intr-o societate de tip comercial.
Procedura de transformare a unei SCE intr-o cooperativa nationala, urmeaza acceasi procedura ca a conversiei unei SE intr-o societate de tip societate pe actiuni nationala reglementata de art.66 al Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul SE coroborat cu art. 76 al Regulamentului 1453/2003 privind statutul SCE.
Reglementarea romana ( Societatea Cooperativa )
Legislatia romana in domeniu a cunoscut o innoire fundamentala odata cu adoptarea Legii nr. 1/2005. Obiectul reglementarilor este esential diferit: SCE este proiectata din perspectiva transfrontaliera in timp ce reglementarear romana legifereaza dimensiunea locala a cooperatiei, cooperativele de drept intern, cu sediul social si activitate aflate sub incidenta legii romane.
Legea romana retine aplicarea pricipiilor cooperatiei in domeniile: mestesugaresc, consum, valorificare, agricol, locuinte, pescaresc, transporturi si forestier.
Natura juridica si capacitatea juridica
In primul rand trebuie mentionat ca prezenta lege, Legea 1/2005, asimileza din textul comunitar denumirea de “societate cooperativa” si inlocuieste astfel denumirea traditionala de cooperativa.
SCE, este prin natura sa juridica o societate eminamente civila, nu comerciala. Aceasta confuzie se datoreaza mai multor aspecte: in primul rand pentru ca societatea cooperativa se inregistreaza in registul comertului desi nu este o societate cooperativa si in al doilea rand pentru ca legiuitorul se refera la societati cooperative ca “ agenti economici”- notiune economica asimilata in principiu comerciatilor.
Societatea cooperativa nu se naste comerciant, nu are ca scop declarat desfasurarea unei activitati comeciale in scopul obtinerii de profit. Specific cooperativei este promovarea intereselor membrilor in totalitate, atat economice dar si sociale si culturale, precum si aderarea la principii democratice de control si functionare.
Cu toate acestea nu trebuie sa neglijam faptul ca societile cooperative au si un scop patrimonial care metine distanta de notiunea de asociatie si scopurile pur ideale ale acesteia.
In concluzie, cooperativa este o societate cu personalitate juridica, care urmareste realizarea scopurilor patrimoniale si nepatrimoniale ale membrilor sau si functioneaza pe baza cooperatiste.
In privinta membrilor trebuie mentionat ca persoana fizica care a implinit varsta de 16 ani are capacitate de exercitiu in privinta incheierii actului constitutiv al societatii cooperative. In ceea ce priveste persoana juridice actul constitutiv poate fi incheiat odata cu dobandirea capacitatii de exercitiu, fara limitari.
Capacitatea juridica a cooperativei este una de drept civil si tocmai in virtutea acestei afilieri are vocatia de a incheie acte juridice comerciale, ca orice subiect de drept civil. Calitatea de comerciant nu este dobandita prin efectul nasterii sau al infintarii ca la societatiile comerciale.
Societatea cooperativa va fi de la nastere pana la incetare captiva domeniul civil.
Aceasta probleme implica cercetarea fiecarui raport jurdic al societatii cooperative pentru a se observa carei legi ii este supusa. Daca celalta parte cu care intra intr-un raport juridic este comerciant, aceasta va atrage automat aplicarea legii comerciale.
Constituirea societatilor cooperative
Actul de infiintare a societatii cooperativa este reprezentat de contract si statut care pot lua forma unica a actulului constitutiv.
Actul constitutiv va contine: dispozitii privind capitalul social, membri, partile sociale si de functionare, dizolvare si lichidare.
Capitalul social minim este de 500 RON variabil, impartit in parti sociale in valoare minima de 10 RON. Numarul minim al membrilor cooperatori este de 5. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social fara a putea angaja patrimonial membri dincolo de participatiile la capitalul social.
Aporturile permise de lege sunt cele in numerar si cele in natura, aporturile in munca fiind interzise.
Forma actului juridic de infiintare a cooperativei va fi inscrisul sub semnatura privata, cu exceptia impusa de forma solemna ceruta in cazul circulatiei terenurilor. Cuprinsul actului constitutiv urmeaza modelul societatii cu raspundere limitata, la care se adauga modul de dobandire si pierdere a calitatii de membru precum si drepturile si obligatiile membrilor cooperatori.
Socieatatea cooperativa va dobandi personalitate juridica de la data inregistrarii in registrul comertului avand calitatea de persoana juridica romana daca are sediul in Romania.
In privinta neregularitatilor precum nulitatea precum si caile de atac impotriva incheierilor judecatorului delegat privind inregistrarea in registrul comertului sunt reglementate prin norme de trimitere la legea societatilor comerciale. Art. 20 al Legii 1/2005 trimite in mod direct la art. 46-60 si 62-64 din Legea 31/1990.
Calitatea de membru
Caracterul deschis al cooperatiei este concretizat prin dobandirea calitatii de membru pe baza cererii de de inscriere. Cererea de inscriere va fi solutionata la prima adunare generala in condintiile legii si a actului constitutiv.
Nici o cerere de inscriere nu poate fi refuzata decat pe baza unor considerente ce contravin legii sau actulului constitutiv, altfel s-ar putea aduce atingere principiului asocierii voluntare care este de esenta cooperativei. Astfel, o hotarare de respingere nemotivata este nula. Chiar si cazul unei respingerii legale sau statutare, respingerea poate face obiectul unei cenzurii judiciare in conditiile normale ale actiunii in nulitatea hotararii.
Dovedirea nelegalitatii de respingere si anularea ei nu are ca efect direct dobandirea calitatii de membru. Doar adunarea generala a societatii cooperative poate oferi acest statut.
Pierderea calitatii de membru este reglementata de lege si se refera la decesul membrului persoana fizica; incetarea persoanei juridice, membru cooperator; retragerea sau excluderea membrilor.
Retragerea din asociere este un drept fundamental al membrului conferit prin actul constitutiv. Desi legea poate prevede posibilitatea instituirii temporare a unei interdictii de a parasi societate, aceasta restrange posibilitatea exercitarii dreptului de retragere decat pentru o perioada determinata si pentru motive intemeiate.
Excluderea membrului are un caracter de sanctiune civila reglementata de legea romana: Cazurile de excludere intervin in conditiile: art. 24 al Legii 1/2005 care stipuleaza ca membru cooperator trebuie sa verse minim 30 % din valoarea partilor sociale subscrise la momentul subscrierii iar restul in urmatoarele 12 luni; art. 28 lit. c), al Legii 1/2005 care sanctioneaza dobandirea calitatii de membru in alta cooperativa sau efectuarea pe cont propriu sau pe contul altei persoane de activitati care concura cu societatea; incetarea de a mai indeplini conditiile legale sau statutare a fi membru.
Efectele patrimoniale ale incetarii calitatii de membru al societatii cooperative sunt aceleasi indiferent de motivul incetarii. Legislatia cooperatiei romane realizeaza o distinctie intre partea divizibila si partea indivizibila a patrimoniului cooperatiei. Legea distinge o fractiune de patrimoniu nesusceptibila de apropriere de catre membrii societatii cooperative indiferent de motivele incetarii calitatii. Partea distribuibila este cea asupra careaia membrii pot pretinde drepturi si se limiteaza la capitalul social si dividendele legal individualizate.
In concluzie, drepturile patrimoniale ale membrului, dupa incetarea calitatii sale, vor fi reprezentate de valoarea partilor sociale si dividendele datorate conform ultimelor situatii financiare.
Art. 30 alin. 2 statueaza posibilitatea unei dispozitii in actul constitutiv, care poate stabili termen pentru executarea obligatiei de pana la doi ani de la nasterea ei.
Functionarea societatii cooperative
Modelul organelor societatilor comerciale este implementat deplin de legiutor si pentru societatile cooperative. In mod normal dupa aparitia Legii 441/2006, care reglementeaza sistemul administrativ al societatilor de tip societati pe actiuni conform cu cerintele comunitare in domeniu ( sistem monoist si sistem dualist ), se putea astepta, ca si Legea 1/2005 sa primeasca o actualizare care sa aduca o schimbare sistemul de administratie al societatilor cooperative. Pana in prezent nu a fost adusa o modificare Legii 1/2005 in acest sens desi, Legea 441/2006, implementeaza sistemul monoist si dualist ca forme de organizarea a administratiei societatilor comerciale.
In continuare vom analiza functionarea societatii cooperative din perspectiva Legii 1/2005.
Legiutorul roman este consecvent in pastrarea vechii solutii de administrare: consiliul de administratie unic.
Adunarea generala este alcatuita din totalitatea membrilor si este convocata de consiliul de administratie in realizarea atributilor proprii sau la cererea a cel putin 10 % din numarul membrilor societatii cooperative. Pentru convocarea adunarii generale legea cadru prevede sesizarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau semnarea convocatorului de fiecare membru.
Legea prevede doua tipuri de adunari generale fiecare avand un mod diferit de constituire, luare a deciziilor.
Adunarea generala ordinara este legal constituita in prezenta a jumatate plus unu din membri si ia hotarari cu majoritatea celor prezenti, la prima convocare, iar la convocarile ulterioare este constituita legal prin prezenta a cel putin 1/3 dintre membrii, deliberand cu jumatatea celor prezenti.
Adunarea generala extraordinara este legal constituita in prezenta a ¾ din membrii si ia decizii prin majoritatea raportata la cei prezenti, la prima convocare, iar la convocarile ulterioare este legal constituita in prezenta a cel putin ½ dintre membrii si delibereaza cu majoritatea celor prezenti.
Regula de vot este un vot/persona.
Adunarea ordinara va delibera ori de cate ori ste necesara exprimarea unei vointe a societatii cooperative, cum ar fi: aprobarea inscrieri de noi membrii si excluderea membrilor cooperatori.
Adunarea generala va avea competenta in ceea ce priveste modificarea actelor constitutive sau orice hotarare pentru care este expres ceruta aprobarea ei.
De regula, consiliul de administratie este un organ colegial alcatuit dintr-un numar impar, de maxim 11 administratori, alesi pentru un mandat de 4 ani, dar legea prevede si posibilitatea administratorului unic care indeplineste toate atributiile consiliului.
Calitatea de administrator este un drept doar al membrilor, iar incapacitatile, interdictile si decaderile sunt cele din dreptul comun comercial. Presedintele societatii cooperative este ales de adunarea generala ordinara, devenind astfel presedintele consiliului de administratie si totoadata persoana cu puteri depline de reprezentare a societatii in relatiile cu tertii.
Modificarea actelor constitutive
Legiutorul nu trateaza in mod distinct modificarea actelor constitutive, aceastea urmand a fi guvernate de dispozitiile actului constitutiv insusi, astfel, indirect legiutorul indica actul aditional ca modalitate tehnica de modificare a actului constitutiv.
Cateva cazuri de modificare sunt insa reglementate de lege: instrainarea de parti sociale si reducerea sau majorarea capitalului social.
Persoana membrilor cooperatori este un element esential al societatii cooperative astfel incat instrainarea partilor sociale cunoaste o limitare expresa: aceastea pot fi instrainate doar de membrii cooperatori din aceesi societate cooperativa. Membrul nu poate sa transmita in mod direct partile sale deaorece acestea nu sunt titluri negociabile iar cesiunea de parti sociale de drept comun ar implica eludarea dispozitiilor legale privind inscrierea si admiterea in cooperativa.
Legea reglemeteaza si forma de transfer a membrilor intre societatile cooperative. Transferul priveste insa doar valorile patrimoniale datorate membrului – care pot fi transferate direct noii societati – nu si a calitatii de membru care se realizeaza indirect, prin retragere si reinscriere in noua cooperativa.
Dispozitiile comunitare in privinta majorarii de capital sunt clare. Majorarea de capital se face prin noi aporturi ale membrilor existenti sau cooptarea de noi membri carora le sunt emise contra aport titluri de participare. Aceste procedee nu implica modificarea actelor constitutive si nici o obligatie de publicitate.
Leguitorul roman impune o obligatie de publicitate pentru orice majorare mai mare de 10 % fata de capitalul social curent. Din interpretarea prezentei dispozitii putem trage concluzia ca majorarea de capital social al societatilor cooperative este supusa intotdeauna inregistrarii in Registrul Comertului, formalitatea publicitatii prin Monitorul Oficial fiind inlaturata doar in cazul in care majorarea nu depaseste pragul legal.
Pe cale de simetrie, nici in cazul reducerii de capital social, legiuitorul nu impune obligatia de publicitate prin registrul comertului daca este vorba de o reducere mai mica de 10 % din capital.
Incetarea societatii cooperative
O societate cooperativa poate inceta prin procedurile de fuziune/divizare si dizolvare urmata de lichidare.
Legea defineste procedura de fuziune/divizare ca dizolvarea fara lichidare a societatii cooperative care isi inceteaza existenta dublata de o indoita translatare: patrimoniala si de membrii in fiinta societatii rezultante.
Fuziunea se poate, ca si in dreptul comunitar, prin contopire sau absorbtie.
Procedura de fuziune/divizare urmeaza mai multe etape: faza premergatore – intocmirea proiectelor de fuziune/divizare; faza de publicitate – publicare in Monitorul Oficial a proiectelor avizate de judecatorul delegat; si faza de exprimare a vointei membrilor in cadrul institutionalizat al adunarilor generale, dupa informarea acestora in forma ceruta de lege.
Legislatia romana a cooperativelor nu mai insista pe justetea raportului de schimb al partilor sociale deoarece drepturile patrimoniale ale membrilor privesc doar partea divizibila a societatilor cooperative.
Din aceste motive expertiza independenta pentru evaluarea corectitudinii raportului de schib este omisa in materie, simplificand mult procedura.
Efectele fuziunii/divizarii in privinta drepturilor si obligatiilor societatilor implicate in operatiune urmeaza dreptul societatilor comerciale.
Dizolvarea societatilor cooperative poate fi voluntara, supusa vointei proprii, prin hotararea membrilor, dar si din cauze independente de acestea, cauze judiciare. In principiu acestea pot tine de : expirarea duratei, imposibilitatea realizarii obiectului, falimentul precum si incetarea satisfacerii cerintelor imperative din sablonul imperativ edictat de lege pentru acest tip de societati, respectiv scaderea numarului de membri sau a capitalului social sub valorile minime legale.
Legea acorda o perioada de salvgardare a societatii in ultimul caz: daca in 9 luni numarul de membri sau capitalul social urca peste minimul legal dizolvarea nu mai opereaza.
Legea instituie si un caz legal al dizolvarii: inregistrarea de pierderi neimputabile, la sfarsitul unui exercitiu financiar de o valoare mai mare decat capitalurile proprii, in lipsa reintegrarii capitalului social
Urmarea legala necesara dizolvarii este lichidarea efectuata de lichidatori autorizati. Eventualul activ ramas dupa indestularea creditorilor si repartizarea drepturilor cuvenite membrilor in schimbul partilor sociale se transmite catre o alta socieatate cooperativa, prin hotararea a membrilor, iar in lipsa, pe cale judiciara.
In cazul lichidarii societatilor de tip cooperativa legiuitorul aplica procedeul reglementat de normele din materia societatilor comerciale.
Grupul European de Interes Economic
Aspecte generale
Reglementarea juridica
Legea cadru a GEIE este Regulamentul Consiliului nr. 2137/1985 din 25 iulie 1985, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii L 199 din 31 iulie 2007.
Legislatia romana prezenta a asimilat o noua forma de asociere cu scop patrimonial inzestrata cu personalitate juridica: Grupul de Interes Economic (GIE). Titlul V din Cartea I din Legea nr. 161/2003 prevede implimentarea GEIE asa cum a fost reglementata de Regulamentul 2135/1985.
Notiunea de Grup European de Interes Economic
Expunerea de motive europene exprima necesitatea cooperarii efective transfrontaliere in interiorul Uniunii ca o expresie a pietei comune stabilite prin Tratatul Uniunii si sublinieaza diferentierea esentiala dintre aceste grupuri si societatile comerciale.
Aceasta diferentiere se refera la scopul diferit al unei GEIE fata de o societate comerciala in sensul ca prima are o natura subsidiara activitatii membrilor sai care nu-i poate substitui in operatiunile economice si nu poate, in relatie cu o terta parte, sa efectueze operatiuni proprii exercitarii unei profesii. Scopul grupului nu este de a obtine un profit pentru sine.
Scopul explicit al GEIE ca si constructia juridica a acestuia au fost imprumutate din dreptul francez. Creatia franceza dorea sa asigure suplete in asocierea comerciala prin libertatea marita acordata in privinta organizarii organelor asocierii, posibilitatea constituirii grupului fara capital social si conferirea de personalitate juridica asocierii.
In viziunea comunitara, GEIE sunt persoane juridice cu un scop exclusiv de cooperare economica transfrontaliera, in interiorul UE.
Trebuie mentionat ca GEIE prevede unele restrictii privind asociatii ei: pot fi doar persoane juridice guvernate de legea nationala a unui stat membru al UE sau persoane fizice care realizeaza activitati economice in interiorul Uniunii.
Ca la orice creatie comunitara este esential elementul transfrontalier. Asocierea trebuie sa contina fie cel putin doua structuri societare avand sediile in state diferite ale UE, fie cel putin doua persoane fizice care desfasoara activitati in doua state diferite ale UE, fie cel putin o structura societara si o persoana fizica din state membre diferite.
Desi personalitatea juridica in sine nu este o cerinta obligatorie, cerinta inregistrarii intr-un registru national impreuna cu formele adecvate de publicitate sunt obligatorii pentru infiintarea, modificarea si incetarea grupului.
Accentuarea scopului exclusiv al GEIE si caracterului sau subsidiar fata de activitatile economice ale membrilor atrage o serie de interdictii: un GEIE nu poate sa exercite direct sau indirect conducerea sau supervizarea activitatilor membrilor sai, in special in domeniu financiar; nu poate sa detina actiuni sau parti sociale ale unui membru; nu poate sa angajeze mai mult de 500 de persoane sau sa fie membru intr-un alt GEIE; nu poate sa fie folosit pentru creditarea sau transferul dreptului de proprietate in mod direct sau indirect catre un administrator al unei societati membre.
Constituirea GEIE
Constituirea GEIE va fi consfintita prin actul constitutiv al grupului, act care va fi inregistrat in registrul national desemnat de fiecare stat membru si publicat in jurnalul national al statului respectiv, impreuna cu o instiintare publicata in Jurnalul Oficial al UE.
Actul constitutiv va cuprinde: numele grupul urmat de initialele EEIG sai de sintagma “ grup european de interes economic” intreaga; sediul; obiectul de activitate; datele de identificare pentru fiecare membru si durata grupului dacda aceasta nu este nedeterminata.
Incalcarea cerintelor mai sus mentionate poate atrage nulitatea GEIE. Totusi, legea prevede posibilitatea acordarii grupului unei perioada de timp pentru inlaturarea cauzelor de nulitate pana la pronuntarea hotararii. Ca si in cazul nulitatii SE si SCE, nulitatea GEIE are acceasi arie restransa cu efecte limitate la viitor si fara afectarea drepturilor tertilor care au intrat de buna credinta in raporturi juridice cu grupul.
Nulitatea va atrage lichidarea grupului si nu va afecta drepturile tertilor.
Functionarea GEIE
Functionarea GEIE se bazeaza pe organele acestuia reprezentate de membrii, actionand impreuna, si organul de gestiune. Structura recomandata de izvorul comunitar este cea mai simpla: membrii, priviti in colectiv si administratorul sau administratorii.
Alte organe pot fi instituite conventional impreuna cu competentele conferite. Posibilitatea crearii arhitecturii si functionarii unei entitati prin intermnediul actului constitutiv, trebuie inteleasa ca o situatie de exceptie in domeniul societar si ca un element care pledeaza in favoarea acestui structuri, destul de marginalizata in practiva societara.
Normele comunitare confera o mare libertate membrilor de a trasa organizarea institutionala pe care o doresc, cu conditia ca aceasta organizare sa faca obiectul unei reglementari exprese in cuprinsul actului constitutiv.
Putem concluziona ca GEIE se bucura de o libertate aparte, tocmai datorita faptului ca GEIE reprezinta o constructie aparte in domeniul societar, un gen de organizare a activitatii complet nou si original.
Puterea decizionala apartine membrilor care are la baza regula un vot/persoana, insa, conventional se poate deroga de la aceasta regula,dar fara ca un membru sa detina majoritatea voturilor.
Unanimitatea membrilor este ceruta in mod obligatoriu in probleme ce privesc: schimbarea obiectului grupului; schimbarea modului de luare a decizilor si numarului de voturi atribuite fiecarui membru; prelungirea duratei de functionare; modificarea contributiei fiecarui membru la finantarea grupului sau a obligatiilor fiecarui membru; sau pentru orice modificare de act constitutiv daca prin acesta nu se prevede o majoritate de adoptare.
Administrarea grupului se realizeaza de administratori persoane fizice sau jurdice. Incapacitatile si incompatibilitatile in privinta persoanei administratorului sunt aceleasi ca cele stabilite de legea nationala a statului membru unde GEIE a luat fiinta.
Actul constitutiv va stabili totoadata si modalitatile de alegere si revocare a administratorilor impreuna cu puterile care le sunt conferite.
Din punctul de vedere al raporturilor cu tertii, fiecare administrator va angaja in mod valabil grupul in raporturile juridice cu tertii chiar daca se depaseste obiectul de activitate, cu exceptia situatiei in care grupul dovedeste ca tertul stia sau trebuia sa stie ca actiul incheiat era inafara obiectului grupului. La fel ca in cazul SE, simpla publicitate legala a obiectului nu poate fi considerata ca dovada ce poate fi opusa tertului. Actul constitutiv poate prevedea ca grupul va fi legal reprezentat doar prin doi sau mai multi administratori lucrand impreuna.
Membrii GEIE au raspundere nelimitata si solidara pentru actele incheiate. Creditorii vor trebui sa ceara efectuarea platii de catre grup, indreptandu-se impotriva asociatilor doar daca acesta nu a efectuat o plata intr-o perioada determinata de timp.
Regulamentul de fata prevede si un avantaj major membrilor in sensul ca inlatura o dubla impozitare pe profit si pe dividende, deoarece dispune ca profiturile si pierderile grupului se vor impozita doar “in mainele membrilor”.
Modificarea actului constitutiv
Orice modificare adusa actului constitutiv al grupului va urma regimul inregistrarii in registrul national desemnat si normele de publicitate incidente.
Regulamentul prevede obligatia inregistrarii in registrul national a actelor si faptelor cu relevanta cu terti: infiintarea sau inchiderea oricarui stabiliment al grupului; oricare decizie privind nulitatea grupului; privind numirea si incetarea mandatului administratorilor; transmiterea participatiei la grup sau a unei parti din ea; deciziile sau hotararile judecatoresti privind lichidarea, numirea de lichidatori, schimbarea sau propunerea schimbarii sediului; precum si orice alta clauza exonerand un membru nou de obligatiile preexistente admiterii sale in grup.
Schimbarea sediulului grupului permite alegerea unui sediu nou, obligatoriu in interiorul UE. Schimbarea acestuia intre statele membre diferite atrage respectarea conditiilor nationale de inregistrare si publicitate si poate fi decisa decat dupa doua luni de la publicitatea propunerii de modificare a sediului. Ca si in cazul societatilor analizate anterior, dreptul national poate sa se opuna schimbarii sediului prin intermediul unei autoritati competente care sa o interzica, numai pentru motive ce privesc interesul public.
Acceptarea de noi asociati se poate realiza prin unanimitatea asociatilor, noul asociat fiind tinut de toate obligatiile grupului, incluzandu-le pe cele anterioare dobandirii calitatii daca actul constitutiv sau actul de aderare nu prevede altfel.
Retragerea asociatului se face in conditiile prevazute de actul constitutiv, prin acord unanim sau pentru motive intemeiate.
Excluderea din grup, in cazul GEIE, este exlcusiv judiciara si se poate realiza pentru motivele din actul constitutiv si in orice caz, pentru neideplinirea obligatiilor conventionale sau cand asociatul cauzeaza sau ameninta sa cauzeze o perturbare grava in functionarea grupului.
Calitatea de membru se pierde prin deces sau cand nu mai sunt indeplinite conditiile de capacitate generale si speciale edictate de regulament. Pierderea calitatii de asociat da dreptul asociatului la evaluarea drepturilor si obligatiilor, avand ca reper active si obligatiile de la data pierderii calitatii.
Incetarea GEIE
Dizolvarea grupului se realizeaza in principiu prin decizia unanima a membrilor sai.
Decizia de dizolvare devine obligatorie daca a expirat durata de functionare, pentru motivele expres prevazute in statut sau daca obiectul de activitate a fost realizat sau este imposibil de a mai fi realizat.
In caz ca decizia asociatilor privind dizolvarea pentru unul dintre cazurile mai sus mentionate nu a fost luata in termen de cel mult trei luni de la aparitia uneia din cauze, orice membru are dreptul de a se adresa curtii competente pentru a ordona dizolvarea.
Dizolvarea atrage lichidarea grupului, in concordanta cu legea nationala, a carei incheiere trebuie facuta publica in jurnalul oficial al statului respectiv cat si in Jurnalul Oficial al Uniunii.
Reglementarea romana ( Grupul de Interes Economic )
Reglementarea GIE
Implementarea romana a GEIE este GIE. Conform legii romane GIE sunt persoane juridice cu scop patrimonial care pot fi comercianti sau necomercianti.
GIE se constituie prin act constitutiv, in forma autentica ceruta de lege, care trebuie sa contina obiectul de activitate, cu declararea naturii comerciale sau necomerciale a activitatii si dobandeste personalitate juridica in toate cazurile prin inmatriculare in Registrul comertului. Insa, inmatricularea in registul comertului nu prezuma automat calitatea de comerciant, aceasta reiesind din dispozitii exprese inscrise in actul constitutiv.
O problema interesanta, dar care releva si inadvertentele cu textul comunitar cadru in aceasta materie, este faptul ca legiutorul roman a ales ca model de reglementare societatea in comandita simpla. Acesta implementare s-a bazat pe similaritatile dintre cele doua structuri societare in privinta tipului de raspundere ( nelimitata ) si in privinta functionarii si incetarii societatilor. Totusi, legea romana statueaza ca societatea in comandita simpla este o societate eminamente comerciala ( cu scop comercial, orientata spre profit ) pe cand izvorul comunitar reglementeaza GEIE prevede aceasta posibilitate, dar nu o impune.
Din punct de vedere comunitar, calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului ramane a fi verificata din prisma obiectului de activitate declarat prin actul constitutiv. Astfel, doar vointa asociatilor va guverna in final asupra naturii comerciale a grupului.
In concluzie, chiar daca legea romana nu o prevede, indiferent daca grupul are calitatea de comerciant sau nu, el poate face toate actele comerciale necesare aducerii la indeplinire a obiectului sau de activitate.
Chiar daca GIE este reglementata din prisma societatii in nume colectiv, ea nu poate fi considerata o noua structura societara care se va alatura celor cinci tipuri de societati consacrate de Legea 31/1990 pentru simplul motiv ca nu poate fi individualizat in privinta constructiei normative – cand este comerciant – fata de societatile in nume colectiv.
Reglementarea GIE contine strict translatarea in acelasi act normativ a elementelor esetiale ale GEIE din legislatia comunitara si a tututor normelor privind infiintarea, modificarea si incetarea societatilor in nume colectiv din Legea societatilor comerciale.
Astfel,legiuitorul roman defineste notiunea de grup de interes economic ca o asociere de cel putin doua persoane , pe o perioada determinata, constituita in scopul “ inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si imbunatatirea rezultatelor activitatii respective”, asociere care are scop patrimonial si personalitate juridica.
Constituirea GIE
Reglementara constiturii GIE cunoaste doua etape: o prima etapa contractuala si o etapa de control a autoritatii.
Etapa contractuala se refera la intocmirea actului constitutiv cu respectarea conditiilor de fond si forma.
Forma actului constitutiv este forma autentica,in concordanta cu dispozitiile corespunzatoare societatilor in nume colectiv.
Conditiile de fond privesc materiala contractuala in general. Limiterile in privinta capacitatii juridice a asociatilor sunt cele care instituite in materia societare pentru fondatori. Art. 6 alin. 2 al Legii nr. 31/1990, modificata si reactualizata prin Legea 441/2006 prevede ca nu pot fi fondatori persoanele care “ sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru infractiunile prevazute la art. 143-145 din Legea nr. 86/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de prezenta lege. ”
Actul constitutiv trebuie sa contina: denumirea, cu includerea obligatorie a sintagmei “ grup de interes economic” sau a acronimului GIE; capitalul social ( care nu este obligatoriu iar daca este stipulat nu cunoaste limitari in privinta marimii si a tipurilor de aporturi ); obiectul de activitate; clauze de limitare a raspunderii noilor membrii ( care exonereaza de raspunderi viitori membrii ai grupului pentru obligatiile asocierii nascute anterior dobandirii acestei calitati).
A doua etapa, cea de control al autoritatii, este reprezentata de controlul de legalitate efectuat de catre judecatorul delegat de pe langa Oficiul registrul comertului care dispune inmatricularea in registru printr-o incheiere, inmatriculare care in mod expres nu prezuma calitatea de comerciant a grupului.
Procedura si publicitatea inmatricularii sunt comune cu normele privind societatilor comerciale. In privinta publicitatii, legiuitorul impune un termen imperativ de inmatriculare a societatii in registrul comertului, care nu trebuie sa depaseasca 15 zile.
Cererea de inmatriculare trebuie sa cuprinda: actul constitutiv, dovoda efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutiv, dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei, actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati, declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege, alte acte sau avize prevazute de legi speciale in vederea consituirii.
Efectele incalcarii cerintelor legale de constituire a grupului economic, ca si dispozitiile procedurale in materie, sunt imprumutate in mod corespunzator din materia societatilor comerciale.
Functionare GIE
Organele grupului sunt adunarea generala a asociatilor si administratorii. Desi reglementarea face mentiune expresa despre existenta cenzorilor,organul de control nu este tratat distinct, ramanand ca in lipsa unei reglementari conventionale dreptul de control sa apartina fiecarui asociat.
Adunarea generala a membrilor GIE are o reglementarea distincta fata de sablonul societar luat ca model, societatea in nume colectiv. In acest sens, procesul decizional poate urma calea clasica a adunarii generale sau se poate realiza prin procedura consultarii in scris a membrilor sai.
In privinta deliberarii prin procedura consultarii in scris, membrii au libertate deplina asupra constuirii procedurii de consultare si adoptare a hotararilor. Procedura consultarii trebuie sa verifice realizarea consultarii pentru fiecare membru in parte si dovada respectarii majoritatii sau unanimitatii de adoptare.
In privinta deliberarii prin hotararea adunarii generale a membrilor trebuie sa respecte conditiile de constituire si publicitate, edicatate de lege. Convocarea la adunarea generala va contine locul si data adunarii, ordinea de zi cu mentionarea explicita a obiectului dezbaterilor, inclusiv propunerile integrale de modificare a actului constitutiv cand acesta este pe ordinea de zi.
Publicitatea adunarii se realizeaza prin scrisoare recomandata expediata cu cel putin 10 zile inaintea datei adunarii. Formalitatile de convocare si publicitate vor putea fi inlaturate doar daca toti membrii grupului sunt prezenti si nu se impotrivesc la luarea unei decizii. Initiativa convocarii este dreptul oricarui membru sau administator.
Regula de deliberare este un vot/persoana, insa actul constitutiv poate prevedea impartirea diferita a drepturilor de vot intre membrii, cu conditia ca nici unul dintre ei sa detina majoritatea.
Regula de adoptare a hotararilor este cea a unanimitatii, cu posibilitatea instituirii prin actul constitutiv a regulii majoritatii, impreuna cu domeniul exact de deliberarea in care acestea opereaza. Totusi, legea prevede imposibilitatea renuntarii la inlaturarea totala a regulii unanimitatii.
Organul de gestiune este reprezentat de administatorii grupului, persoane fizice si juridice. Alegerea administratorilor, presupune si stabilirea atributilor acestuia, a existentei sau nu a dreptului de reprezentare sau a faptului daca vor lucra impreuna sau separat.
Desi legea nu prevede un organ de control al gestiunii, interpretarea sistematica a reglementarii conduce la ideea posibilitatii crearii de catre membrii a unui astfel de organ, prin intermediul actului constitutiv. Aceasta inadvertenta se datoareaza tocmai din cauze implementarii “fortate” a GIE pe bazele societatii in nume colectiv, in dorinta legiutorului de a se afilia cat mai repede la cerintele legii comunitare.
Acest fapt genereaza mai multe probleme, deoarece legiuitorul imprumuta in rezolvarea acestei probleme si din reglementarile specifice societatilor de capitaluri, astfel nascandu-se un conflict intre normele de drept care reglementeaza societatile in nume colectiv, si care sunt majoritare in implementarea GIE si normele care reglementeaza societatile de tip societati pe actiuni. Aceast conflict de legi creaza un “hibrid” societar care asigura un drept de control general al membrilor asupra administratorilor, ci doar un drept virtual, care va exista practic doar daca este prevazut statutar.
In orice caz, limitarea dreptului de control al membrilor vine in contradictie cu raspunderea nelimitata a acestora pentru obligatiile grupului. Acesta inseamna ca in cazul in care nu ar exista dispozitii referitoare controlului in actul constitutiv, membrii ar trebui sa raspunda pentru obligatiile grupului si in cazul in care nu au fost de-acord cu deciziile membrilor, dar nu au avut posibilitatea de a se opune acestora. Aceasta reglementare se impune a fi corectata deoarece din cauza unor neatentii in intocmirea actului constitutiv, membrii vor putea fi redusi la o calitate de “simplu spectator”.
Modificarea GIE
Modificarea GIE se realizeaza cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute pentru infiintarea grupului.
Ca si in celelalte cazuri, legea nu se ocupa decat de cateva modificari majora a actului constitutiv: mutarea sediului intr-un alt stat al Uniunii, excluderea, retragerea unui membri.
Mutarea sediului intr-un alt stat mebmru al UE, are ca efect logic trasformarea grupului de interes economic in GEIE. Modificarea se va realiza prin hotarare a membrilor in conditii de unanimitate sau majoritati si cvorumuri statutare, acolo unde legea o permite.
Excluderea si retragerea sunt reglementate conform dispozitiilor aplicabile societatilor comerciale, in sensul ca excluderea intervine sub forma de sanctiune si retragerea este un drept al membrului, amandoua respectand principiul compesarii echivalente a drepturilor membrilor.
Trebuie mentionar, ca legea romana nu reglementeaza transformarea dintr-un grup de interes intr-o societate comerciala. Aceasta reglementare nu este tocmai ideala, deoarece avand in vedere ca legiutorul roman a creat institutia GIE pe bazele societatii in nume colectiv ar duce la ideea posibilitatii acestei transformari tocmai in idee ca un grup de interes economic poate sa aiba atat caracter comercial cat si necomercial. Mai mult, definirea GIE de legea 161/2003 defineste grupul ca o “asociere care are scop patrimonial si personalitate juridica” cea ce ar trebui sa poate oferi posibilitatea transformarii.
Incetarea GIE
Incetarea grupului de interes economic se poate realiza prin dizolvare urmata de lichidare, divizare/fuziune si in urma procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Legiutorul mentioneaza expres ca toate procedurile de incetare trebuie sa aiba ca urmare dizolvarea urmata de lichidare, pentru conduce la incetarea GIE.
Modificarile Legii 441/2006 in privinta societilor comerciale
Acest capitol vine ca o concluzie a structurilor societare analizate in paginile anterioare si lamureste, din anumite puncte de vedere compatibilitatea societatilor comerciale romane cu formele comunitare de organizare a activitatilor economice.
Legea 441/2006 aduce multe modificari Legii societatilor comerciale, cu scopul reglementarii societatilor nationale pentru compatibilitatea cu normele comunitare in acest domeniu. Desi legea prezenta modifica semnificativ reglementarea societatilor comerciale romane, in continuare ne vom ocupa doar de modificarile aduse sistemul de administrare al societatilor, deoarece pana la intrarea in vigoare a acestei legi, acesta reglementare diferita crea probleme insemnate in asimilarea structurilor societare europene.
Intr-o opinie personala, consider ca cea mai semnificativa realizare a Legii 441/2006 este implimentarea sistemelor comunitare de administrare a societatilor comerciale la nivelul societatilor nationale.
Legea nr. 441/2006 aduce o serie de modificari substantiale ale structurii consiliului de
administratie al societatilor pe actiuni si statutului administratorilor acestui tip de societati. Astfel, ne raliem cerintelor comunitare in domeniu societar, putand in acest fel sa oferim un mediu compatibil societatilor europene.
Legea nr. 441/2006 creaza doua sisteme de administrare a societatilor : sistemul monoist (unitar ) si sistemul dualist (ultimul fiind optional).
Sistemul unitar este acel sistem de administrare a societatii care presupune conducerea societatii de catre un singur organ: consiliul de administratie.
Consiliul de administratie al sistemului unitar este total diferit de cel al sistemul de administratie al societatiilor cooperative, in primul rand datorita separatiei între functia neexecutiva, de control (administrator neexecutiv) si cea executiva (directori) – separație obligatorie, în cazul societatilor pe acțiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de audit.
Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru adunarea generala.
Totodata, consiliul de administratie va avea o serie de competente care, pe de o parte, nu
ii pot fi retrase prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor si pe care, pe de alta parte, consiliul nu le poate delega directorilor societatii.
In sfera competentelor consiuliului de administratie intra: stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare ale societatii; stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare; numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneratiei lor; supravegherea activitatii directorilor; pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotararilor acesteia; introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Apare notiunea de director (un concept nou in legislatia romaneasca) reprezinta administratorul sau persoana din afara Consiliului de administratie careia i-au fost delegate din partea Consiliului de administratie atributii de conducere a societatii (noua lege inlocuieste comitetul de directie – organ colegial, cu reguli stricte, rigide de intrunire si luare a deciziei – cu
directorii – activitate si raspundere individuala, nu colegiala.
O alta noutate este crearea de comitete consultative in cadrul consiliului de administratie formate din cel putin doi membri ai consiliului si insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu în domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor si personalului, sau nominalizarea de candidati pentru diferitele posturi de conducere.
Cel puțin un membru al fiecarui comitet trebuie sa fie administrator neexecutiv independent. Comitetul de audit si cel de remunerare sunt formate numai din administratori neexecutivi. Cel putin un membru al comitetului de audit trebuie sa detina experienta in aplicarea principiilor contabile sau în audit finaciar. Legea impune obligativitatea existentei unui comitet de audit in cazul societatilor pe actiuni.
Sistemul dualist este acel sistem de admistrare a societatii in care administrarea este realizata de Directorat si Consiliul de supraveghere.
Directoratul este organul decizional al societatii, dar care isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere.
Directoratul este format din unul sau mai multi membrii, dar intotdeauna numarul acestora va trebui sa fie impar. Legea prevede si posibilitatea unui singur membru care sa indeplineasca activitatea directoratului, sub denumirea de director general unic. Exceptie de la regula directorului general unic face societatea pe actiuni al carui directorat trebuie sa fie format din cel putin 3 membrii.
Desemnarea membrilor directoratul revine membrilor consiliului de supraveghere. Inspirandu-se din legea comunitara desemnarea membrilor este identica din punct de vedere normativ cu Regulamentul Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001.
Directoratul este cel care reprezinta societatea, in mod solidar – daca actul constitutiv nu prevede altfel – in raport cu tertii in justitie.
Consiliul de supraveghere este organul de control al societatii, actionand ca un cenzor pentru directorat.
Membrii consiliului de supraveghere sunt alesi de catre adunarea generala a actionarilor.Numarul membrilor consiliului de supraveghere nu poate fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11. Membrii consiliului de supraveghere vor putea fi revocati oricand pe durata exercitarii mandatului de catre adunarea generala cu o majoritate de cel putin 2/3 din voturile actionarilor prezenti.
Identic reglementarii comunitare este interzicerea ocuparii concomitente a unui post in Directorat si in Consiliu de supraveghere.
In privinta atributiilor consiliului de supraveghere, acestea se refeta la: exercitarea unui control permanent asupra conducerii societatii de catre directorat; numirea si revocarea membrilor directoratului; verificarea conformitatii cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii; obligatia de a raporta cel putin o data pe an adunarii generale cu privire la activitatea de supraveghere desfasurata.
Similar directoratului, consiliul de supraveghere, poate crea comitete consiltative, reglementarea fiind identica.
In concluzie, Legea 441/2006 urmeaza indeaproape dispozitiile Regulamentului Consiliului ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001, implementand astfel posibilitatea unei organizari societare mai aproape de cerintele comunitare. Totodata, noua reglementare a Legii 31/1990 permite asimilarea perfecta a cerintelor de organizare si functionare a Societatii Europene (SE ) si a Grupurilor Europene de Interes Economic ( GEIE).
Bibliografie
Cursuri si monografii
Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial, ed. a III-a, editura Allbeck, Bucuresti, 2004;
Augustin FUEREA, Drept comunitar al afacerilor, ed. a II-a, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006;
Cristina GHEORGHE, Drept comercial comunitar – Institutii de drept comunitar din perspectiva dreptului roman, editura Logisticon, Bucuresti, 2005;
Daniel SANDRU, Societatile comerciale in Uniunea Europeana, editura Universitara, Bucuresti, 2006;
Tratate, regulamente si directive
Tratatul de la Roma,semnat la data de 25 martie 1957;
Tratatul de la Maastricht, semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992;
REGULAMENTUL CONSILIULUI ( CE ) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene ( SE );
REGULAMENTUL CONSILIULUI ( CEE ) nr. 2137/1985 din 25 iulie 1985 privind Gruparea Europeana de Interes Economic ( GEIE );
REGULAMENTUL CONSILIULUI nr. 1453/2003 din 18 august 2003 privind statutul societatii cooperative europene ( SCE );
PRIMA DIRECTIVA A CONSILIULUI 68/151/CEE din 9 martie 1968 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor;
A DOUA DIRECTIVA A CONSILIULUI 77/91/CEE din 13 decembrie 1976 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor, in ceea ce priveste constituirea societatilor anonime si mentinerea si modificarea capitalului acestora (77/91/CEE);
A TREIA DIRECTIVA A CONSILIULUI 78/855/CEE din 9 octombrie 1978, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind fuziunile societatilor anonime (78/855/CEE);
A PATRA DIRECTIVA A CONSILIULUI 78/660/CEE din 25 iulie 1978, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati;
A SASEA DIRECTIVA A CONSILIULUI din 17 decembrie 1982, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind divizarea societatilor anonime (82/891/CEE);
A SAPTEA DIRECTIVA 83/349/CEE din 13 iunie 1983, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate;
A OPTA DIRECTIVA A CONSILIULUI din 10 aprilie 1984, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratatul CEE, privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (84/253/CEE);
A UNSPREZECEA DIRECTIVA A CONSILIULUI din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor infiintate intr-un stat membru de anumite tipuri de societati care intra sub incidenta dreptului unui alt stat (89/666/CEE);
A DOUASPREZECEA DIRECTIVA A CONSILIULUI 89/667/CEE din 21 decembrie 1989, in materie de drept al societatilor comerciale, privind societatile cu raspundere limitata cu asociat unic (89/667/CEE);
DIRECTIVA 2003/58/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI din 15 iulie 2003 de modificare a Directivei 68/151/CEE a Consiliului in ceea ce priveste obligatiile de publicitate ale anumitor tipuri de societati DIRECTIVA CONSILIULUI 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societatii europene in ceea ce priveste implicarea lucratorilor;
Legislatie relevanta
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004;
Legea nr .441 din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 955 din 28/11/2006;
LEGEA nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicata in Monitorul Oficial nr. 172 din 28 februarie 2005;
Alte surse
www.ier.ro – site-ul Institutului European din Romania
www.euroactiv.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .forme Comunitare de Organizare a Activitatilor Economice (ID: 131335)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.