Forme ale turismului şi diferenţe de gen în Masiuvul Ceahlău [309665]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Departamentul de Geografie
Lucrare de licență
Coordonator științific:
Lect. dr. NICA DRAGOS
Candidat: [anonimizat] 2019
Evoluția teritorială a spațiului urban
din orașul Sibiu și influența sa asupra dezvoltării turismului
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………… 5
CAP. I CONSIDERAȚII GENERALE………………………………………………………….. 6
I.1. Așezare geografică în cadrul României…………………………………………… 6
I.2. Evoluția teritorială a spațiului urban……………………………………………….. 8
I.3. Importanța turistică a orașului Sibiu……………………………………………… 13
CAP. II FACTORII FENOMENULUI TURISTIC……………………………………….. 16
II.1 Factorii naturali ai fenomenului turistic………………………………………… 16
II.1.1 Rolul turistic al reliefului………………………………………………… 16
II.1.2 Rolul turistic al climatului……………………………………………….. 19
II.1.3 Rolul turistic al apelor……………………………………………………. 22
II.1.4 Rolul turistic al vegetației și faunei…………………………………… 25
II.2 Factorii antropici ai fenomenului turistic………………………………………. 29
II.2.1 Accesibilitatea și infrastructura de transport………………………… 29
II.2.2 Oferta de cazare turistică și structura de primire…………………… 33
II.2.3 Aspecte legate de cultura și tradițiile locale………………………….. 35
CAP. III RESURSELE TURISTICE DIN ORAȘUL SIBIU ȘI DIN ÎMPREJURIMILE ACESTUIA………………………………………………………………….. 38
III.1 [anonimizat]………………………………………………… 38
III.2 Zone naturale de interes peisagistic……………………………………………… 46
III.3 Resursele turistice din zonele limitrofe………………………………………… 50
CAP. IV ACTIVITĂȚI TURISTICE PRACTICATE ÎN ORAȘUL SIBIU………. 54
IV.1 Turismul cultural în zona istorică a orașului…………………………………. 54
IV.2 [anonimizat]…………………………………………………………… 58
IV.3 [anonimizat]……………………………………… 61
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………63
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………. 64
Rezumat
Studiul de față intitulat “Evoluția teritorială a spațiului urban din orașul Sibiu și influența sa asupra dezvoltării turismului” [anonimizat], petrecuți în cadrul acestei instituții.
[anonimizat] a spațiului, [anonimizat].
[anonimizat] se remarcă printr-o interdependență între cele două componente. Sibiul este considerat încă din secolul al XV-lea drept cea mai renumită așezare urbană din Europa și cea mai importantă cetate din Transilvania, iar turismul național și internațional devine prioritar datorită arealului istoric-cultural foarte dezvoltat.
Analiza acestor elemente s-a făcut după parcurgerea literaturii de specialitate prin propunerea și folosirea unor modalități de evaluare a atractivității turistice care pune accent pe istoricul orașului, resurse și activități turistice practicate.
Abstract
The present study entitled "The territorial evolution of urban space in Sibiu and the influence on the development of tourism" seeks to respond to the personal desire for documentation on this subject, at the end of the three years of study and practice, spent in this institution.
The purpose of the study is double, it is primarily attempted to analyze the territorial development of space, and secondly, it seeks to suggest the impact of evolution on tourism, based on the directions of tourism development.
The issues addressed are based on the relationship of the evolution of the space-the evolution of tourism which is remarked by interdependence between the two components. Sibiu City has been seen since the 15TH century as the most famous urban settlement in Europe and the most important fortress in Transylvania, and national and international tourism is becoming a priority because of the very developed historical and cultural area.
The analysis of these elements was made after completing the literature by proposing and using ways to assess the tourist attractiveness that emphasizes the city's history, resources and tourist activities practiced.
Cuvinte-cheie :
Evoluția teritorială, regiunea Sibiului, activitate turistică, impact asupra turismului, areal cultural-istoric.
Keywords :
Territorial evolution, Sibiu region, Tourist activity, Impact on tourism, Historical cultural region.
INTRODUCERE
Orașul Sibiu reprezintă, atât în percepția românilor, cât și în conștiința turiștilor străini care l-au vizitat, unul din principalele obiective turistice din Transilvania. Diversitatea culturală din acest oraș, obiectivele arhitecturale de influență germanică, ospitalitatea și spiritual modernist al locuitorilor, deschiderea europeană al autorităților, și multe alte elemente, sunt doar câteva cărți de vizită care îl recomandă. Din acest motiv fenomenul turistic din aria orașului Sibiu a devenit în ultimii ani o ramură de bază a economiei, deținând un potențial de dezvoltare indus de prezența unui patrimoniu istoric și urbanistic excepțional, atât prin intermediul centrului istoric al cetății medievale dar și prin patrimoniu rural deosebit.
Analiza activităților turistice practicate în această zonă s-a bazat pe străbaterea tuturor intinerariilor de interes turistic, vizitarea principalelor obiective istorice și culturale, participarea activă în cadrul practicilor studențești care au vizat și orașul Sibiu. De asemenea, cercetarea a implicat și consultarea bibliografiei de specialitate și a unei baze de date valoroase existente pe internet. Acumularea și integrarea acestor informații în lucrarea de față caută să vină în sprijinul promovării Sibiului care se recomandă încă de la primele impresii ca o destinație turistică de excepție în peisajul cultural-istoric românesc.
Pe baza acestor priincipii s-a încercat și o expunere personală a experiențelor trăite în cadrul vizitări acestui oraș ca simplu turist dar și a numeroaselor informații de specialitate care doresc să sublinieze unele detalii prelevate în urma unui demers analitic mai riguros. Finalitatea studiului nostru are astfel scopul de a analiza valența activităților turistice atât din punct de vedere științific, cât și din perspectiva fiecărui turist care vizitează pentru prima oară orașul Sibiu și împrejurimile sale.
CAP. I EVOLUȚIA TERITORIALĂ A SPAȚIULUI URBAN
I.1. Așezare geografică în cadrul României
Poziția geografică favorabilă a orașului Sibiu în sudul Transilvaniei și în limitele depresiunii Sibiului (sau a Cibinului, cum mai este denumită), în apropierea Munților Făgăraș, ai Cindrelului și ai Lotrului care mărginesc depresiunea în sud-vest și sud, determină gradul de relație cu unitățile geografice limitrofe (Fig.1).
Fig.1 Poziția geografică a municipiului Sibiu (sursa: www.wikipedia.com)
Localitatea se situează la 45°47' latitudine nordică și 24°05' longitudine estică, iar altitudinea sa variază între 400 și 431m în Orașul de Sus. În partea de nord și de est municipiul este delimitat de Podișul Târnavelor și Hârtibaciului, prin Dealul Gușteriței ce coboară până deasupra Văii Cibinului.
În partea de sud-est limita este dată de localitatea Șelimbăr, spre nord și nord est este delimitat de comunele Viile Sibiului și Șura Mică, spre vest de comuna Cristian, iar în sud vest de comuna Rășinari.
Sibiul se află la intersecția magistralelor feroviare și rutiere care asigură legăturile economice cu cele patru provincii istorice: Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia. Acest fapt se constituie ca un indicator fundamental în evoluția activităților urbane, în aprecierea evenimentelor istorice, în dezvoltarea socio – economică și turistică a orașului Sibiu.
Axele de circulație est – vest, între Brașov – Sibiu și Sebeș, și cea cu orientare nord – sud, între Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sighișoara – Cluj Napoca, au avut o influență puternică asupra dezvoltării activităților economice urbane, a aprovizionării cu materii prime și resurse de forță de muncă din regiunile limitrofe. Față de București se află la circa 280 km și la doar 155 km până la intersecția cu autostrada Pitești – București. În limitele periferice ale județului Sibiu, la numai 60 km, se va intersecta și autostrada “Transilvania” (Brașov – Cluj-Napoca), la N-E de orașul Agnita, între localitățile Iacobeni și Brădeni.
De asemenea, Aeroportul Internațional Sibiu determină intense legături aeriene cu cele mai importante orașe ale Uniunii Europene. Importanța Municipiului Sibiu este determinată și de poziția geografică în raport cu rețeaua rutieră, feroviară care asigură legăturile cu țările din Centrul și Vestul Europei.
I.2. Evoluția teritorială a spațiului urban
Localitatea Sibiu a fost atestată documentar în anul 1191 o dată cu întemeierea de către regele Bela al III-lea a prepoziturii catolice de la Sibiu, iar în 1223 apare cunoscut ca și Villa Hermani și Hermannsdorf („satul lui Hermann”- Hermann, se presupune că ar fi fost un greav sas ce a condus la acea vreme grupul de coloniști germani). A primit denumirea de Hermannstadt în 1366 când a devenit oraș (populația românească l-a numit Sibiu).
Coloniștii germani s-au așezat mai întâi în arealul cunoscut în prezent sub numele de Orașul de Jos, pentru ca mai apoi să se extindă spre Orașul de Sus. Sașii au fost aduși din partea de Vest a Rinului să populeze zona Transilvaniei începând cu secolele XII de regele Geza al II-lea. Majoritatea proveneau din ținuturile de la vestul Rinului- Mosela- flamanzi, valoni, franconi- dar spre sfârșitul secolului al XII-lea au fost aduși și alții: teutonici, saxoni, de pe cursul superior al Dunării din sudul Germaniei.
Suprafața Sibiului în evul mediu (1480), era de 72,8 ha și o depășea pe cea a Cracoviei de 70,7 ha, clasificându-se în ordine ca și suprafață după Nürnberg cu 153 ha , Strasbourg 93,7, Viena 92,9 și Wroclaw în Polonia cu 85,0 ha. Nucleul central al Sibiului îl reprezenta cetatea medievală înconjurată de 2 incinte fortificate construite în secolul al XIII-lea.
Evoluția orașului a fost concentrică, la nucleul inițial adăugându-se parcelări ulterioare. În secolul al XIV-lea (1366), denumit și secolul habitatului urban, Sibiul își construiește cea de a treia incintă fortificată și primește titlul de oraș. Așezarea dispunea de 19 bresle cu 25 meșteșuguri, de activități comerciale, și dotări edilitare.
Fortificațiile așezării Sibiului, s-au finalizat în 1627 cu construirea bastionului Soldish (deși exista un proiect al lui Morando Visconti pentru extinderea fortificațiilor orașului, acesta va fi abandonat definitiv și în mod oficial în 1782).
Evoluția urbanistică a Sibiului este asemănătoare altor orașe medievale, conturată de construirea de noi obiective arhitectonice (construirea turnurilor- locuință: Casa Altemberger, din strada Mitropoliei, Casa Haller și Lutsch din Piața Mare), de o adaptabilitate activă la noua fizionomie a localității și intensificarea activităților economice. Dezvoltarea urbanistică și arhitectonică este marcată de: Poarta Ocnei și Turnul Cismarilor, Poarta Gușteriței (Elisabeta, demolată între 1855 și 1865), Turnurile orășenești din secolul al XVI-lea, Bastionul Căruțașilor (1550), Turnul Brutarilor, Turnul Gros (1540, transformat în 1788 în teatru). Încă din secolul al XV-lea, Sibiul era considerat drept unul dintre cele mai renumite așezări urbane din Europa (Fig.2).
Fig.2 Sibiul în 1883 – vedere panoramică realizată de August Sporner
(sursa http://www.wolffzeit.de/category/hermannstadt-sibiu-nagyszeben/alte-fotos-poze-vechi/)
De la sfârșitul sec. XVII și până la începutul sec. XX, orașul Hermannstadt cunoaște o dezvoltare urbanistică, economică și socială care va duce la extinderea orașului spre zonele extra muros (din exteriorul zidurilor cetății), în această perioadă realizându-se și parcelarea noilor suprafețe. Sibiul a evoluat în mod constant atât din punct de vedere urbanistic, economic și social cât și administrativ, devenind una din cele mai puternice cetăți din Transilvania iar în 1692, capitala ei, conturând funcția administrativ-politică a orașului încă de la acea vreme (1692-1791), iar funcția de oraș din 1366, adică timp de 645 ani (1366-2011).
Până în secolul al XVIII-lea funcția militară a orașului fiind preponderentă, datorită invaziilor numeroase și arhitectura orașului reflectă acest rol, construcțiile civile au fost lăsate la urmă. Odată cu secolul al XVIII-lea care marchează și dominația habsburgică, planurile de fortificare a orașului au fost abandonate și noi cartiere se înființează în afara zidurilor cetății.
Clădirile întunecate ale goticului au făcut loc barocului vienez, cum este construirea în stil baroc a Palatului Brukenthal în două etape care au durat 7 respectiv 2 ani si care a devenit în decursul anilor un obiectiv prioritar al turismului național și internațional. Ample lucrări edilitare schimbă fața orașului la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului următor.Porțiunea de ziduri și bastioane de pe actuala stradă Cetății este transformată în loc de promenadă și agrement. În această perioadă se definitivează construcția Bisericii Romano-Catolice (1726-1733), Biserica Reformată (1786), Catedrala Ortodoxă Română (respectiv prima biserică, deoarece construcția actuală datează din 1906), Liceul de matematică-fizică (1780-1782) ș.a.
Secolul al XVIII-lea se evidențiază și prin creșterea numărului de gospodării de la 461 case de locuit în 1751 în interiorul zidurilor de fortificații la 1637 case de locuit (din care 492 la periferii) în 1785. Se procedează la parcelarea orașului având în vedere creșterea numerică a populației de la circa 10 000 în 1710 la circa 15 000 locuitori în 1790. În 1785 se aflau în oraș aproximativ 10.818 locuitori în 1145 de clădiri (Orașul de Sus), iar în afara zidurilor 3452 de locuitori în 492 de case (Orașul de Jos).
Fig.3 Evoluția concentrică a orașului Sibiu în jurul piețelor principale (H.Fabini, 2001)
În secolul al XVIII-lea orașul s-a întins dincolo de zidurile de incintă, având în sud-vest cartierul Josefin (înființat prin vânzare de parcele unor emigranți austrieci) iar în nord-est cartierul Terezian și în vest cartierul Lazaret, în care s-au așezat grupurile de români ce nu aveau voie pe atunci să cumpere proprietăți în interiorul zidurilor cetății (Fig.3).
În anul 1885 se încheia măsurarea limitelor orașului (suprafața orașului acoperea cca. 562 ha). Amplele lucrări edilitare începute în secolul al XVIII-lea se continuă și în secolul al XIX-lea și secolul XX și XXI.Unirea Transilvaniei cu România a creat și pentru Sibiu cadrul propice al dezvoltării urbanistice și demografice. Prin reforma agrară au fost acordate în perimetrul orașului 2100 locuri de casă care au dus la extinderea cartierelor Terezian, Lazaret și Ștefan cel Mare.
În 1920, Sibiul avea 32.156 locuitori, cu excepția militarilor (care erau în jur de 7700). Existau 17.876 sași, 8550 români, 4255 maghiari, 1248 evrei și alte naționalități. După împărțirea administrativă din 1921, când a luat ființă județul Sibiu cu cele 6 plăși (în 1926 plasa Sebeș trece la județul Alba), nu s-au înregistrat modificări substanțiale în extensiunea teritorială a Municipiului Sibiu.
Prin împărțirea administrativă din 1950, s-a constituit Regiunea administrativ-economică Sibiu, ulterior fiind înglobată la Regiunea Brașov, care a absorbit majoritatea investițiilor. În toată această perioadă dezvoltarea urbană, a condus la schimbări demografice majore, reformularea structurii sociale si economice. Caracteristică pentru această perioadă este și creșterea numărului de locuitori, datorită măsurilor demografice luate de guvernul comunist pentru a impulsiona creșterea demografică.
Teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu s-a stabilit prin P.U.G.1999 și extins în perioada 1999-2009 astfel că intravilanul s-a extins de la 4031 ha la 4201,8 ha (incluzând intravilanul stațiunii Păltiniș) iar teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu însumează (fără localitatea Păltiniș), 11.884 ha, iar cu localitatea Păltiniș, 12.180 ha, fiind alcătuit din următoarele componente:
intravilan 4 201,8 ha, adică 34% din suprafața totală;
terenuri agricole 6 158,8 ha (51,8%) din care 3681 ha arabil, 1780 ha pășuni, 284 ha fânețe, 190 ha livezi.
terenuri forestiere 1593,1 ha (13,4%) din care Pădurea Gușterița deține 1041,1 ha);
ape și bălți 38,9 ha (0,3%);
alte utilizări 62,2 ha (0,5% din totalul orașului);
În ceea ce privește tendințele actuale de evoluție spațială a orașului Sibiu, se constată o diferență de poziție și dimensiuni între nucleul istoric central al orașului și suprafețele funcționale pericentrale, cuprinse între Piața Cibin, strada 9 Mai, strada G.Magheru și N.Bălcescu. Se constată de asemenea o tendință de glisare a funcțiunilor din zona centrală către cartierele dens populate cum sunt Hipodrom, V.Aron, Ștrand, în timp ce cartierele mai nou construite (Tilișca, Reșița, Tineretului, Veteranilor) au doar funcții rezidențiale , neavând dotări suficiente pentru alte funcții economice.
Fig.4 Sibiu astăzi – Vedere spre Orașul de Jos din Turnul Sfatului Piața Mare)
(sursa: https://www.zilelenoastre.info/p/pozele-mele.html )
O altă tendință este apariția la periferii, în apropierea rutelor de acces în oraș a unor mari centre comerciale, de servicii și industriale, cum sunt Metro, Bricomat, Vama Sibiu, reprezentanțe automobile și showroom-uri, spre limita vestică, în cadrul arealului zonei de vest, iar spre limita sudică-estică, spre localitatea Șelimbăr, au apărut societățile comerciale: Real, Carrefour, Kaufland, Penny, Mobexpert, Flanco.
I.3. Importanța turistică a orașului Sibiu
Turismul în Municipiul Sibiu, a devenit în ultimii ani o ramură de bază a economiei. Sibiul dispune de un real potențial de dezvoltare turistică datorită poziției geografice – în centrul României, cu legături rutiere, feroviare, aeriene în toate direcțiile. Dispune de un patrimoniu istoric și urbanistic excepțional, prin centrul istoric al cetății medievale și de un patrimoniu rural deosebit (în Mărginimea Sibiului și așezările săsești), de zone montane prin prezența munților Cindrel și a munților Făgăraș în perimetrul județului. Deține de asemenea o tradiție culturală de renume internațional și dispune de infrastructura necesară pentru realizarea scopurilor turistice, culturale și de business.
Fig.5 Panoramă asupra Mărginimi Sibiului (sursa: www.ronduldesibiu.ro)
Sibiul este unul din cele mai frumoase orașe medievale din Transilvania. Frumusețea naturală a orașului și pitorescul împrejurimilor sale, manifestările artistice, evenimentele culturale constituie un real potențial turistic. Funcția turistică a Municipiului Sibiu s-a amplificat după anul 2007, când o serie de obiective au fost îmbogățite cu noi exponate, reamenajate devenind deosebit de atractive pentru noua fizionomie a orașului, care le-au asigurat o excepțională valoare istorico-culturală.
“Turismul a statuat un nou sistem de relații între societatea românească și mediul său înconjurător, a cărui fizionomie și configurație sunt continuu echipate cu structuri specifice care îi măresc stabilitatea și farmecul atractiv” (Ion Velcea, 2010). Includerea Municipiului Sibiu pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO va consolida importanța acestuia ca oraș turistic cultural-istoric (Fig.6).
Fig.6 Biserici fortificate introduse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO
Acordarea statutului de Capitală Culturală Europeană în 2007, cu sintagma „ City of Culture” , a relansat turismul sibian, a impus elaborarea unei strategii de pregătire complexă a „ Programului – Sibiu 2007”. Acesta a fost adoptat încă din ianuarie 2005 de către Asociația Sibiu 2007, având ca președinte pe Klaus Johannis, primarul Municipiului Sibiu în acel an, care a acționat cu responsabilitate pentru îmbunătățirea fizionomiei orașului prin reabilitarea centrului istoric medieval și promovarea unei politici pertinente de atragere a investitorilor străini. De asemenea, a impulsionat modernizarea infrastructurii și dezvoltarea principalelor domenii ale economiei, cu precădere a turismului și serviciilor. (Fig.7).
Fig.7 Orașul Sibiu – capitală culturală europeană în anul 2007
(Sursa:https://www.google.com/search?q=orasul+sibiu+capitala+europeana+a+culturii&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwie_K3wmYXjAhUS06YKHf4uAlYQ_AUIECgB&biw=1920&bih=920#imgrc=YOIL1fxeypdc_M:)
Cel mai mare impact pe care l-a avut Programul CCE 2007 (Sibiu-Capitală Culturală Europeană), a fost asupra turismului. Toate acestea au avut ca rezultat dezvoltarea orașului Sibiu, modernizarea infrastructurii, creșterea numărului de turiști și a investițiilor nu numai în domeniul turismului, creșterea vizibilității externe și interne a Sibiului. Lipsește totuși un concept unitar de dezvoltare a turismului pentru Sibiu și județ. Oferta industriei hoteliere din Sibiu și împrejurimi este insuficientă calitativ și cantitativ. Oferta de cazare și servicii în unitățile particulare nu este destul de bine reprezentată. Potențialul turistic al Municipiului și al împrejurimilor nu este suficient cunoscut și mediatizat. Starea de degradare a multor obiective turistice și monumente cultural istorice și-a pus amprenta și asupra calității turismului din județ.
CAP. II FACTORII FENOMENULUI TURISTIC
II.1 Factorii naturali ai fenomenului turistic
II.1.1 Rolul turistic al reliefului
Relieful constituie suportul esențial al amenajărilor turistice, fiind și un element de bază în crearea decorului specific fiecărui sit turistic. El însuși constituie o atracție turistică, propunând o gamă largă de atracții, conform diversității geomorfologice pe care o deține: culmi, piscuri, creste, abrupturi, stâncării, peșteri, chei, cascade, platouri structurale, depresiuni, defilee, ș.a. (Muntele. I, Iațu C., 2006).
Morfologic, teritoriul orașului Sibiu se încadrează în limitele Depresiunii Sibiului și este drenat de râul Cibin și afluenții săi (Valea Săpunului, Seviș, Fărmândoala ș.a.). Aceștia înregistrează numeroase meandre ceea ce duce la diminuarea pantei și generează tendințe de acumulare, contribuind la formarea unei lunci joase, inundabile (cu o lățime aproximativă de 0,5 – 1 km la vest de Cartierul Turnișor și Cartierul Ștrand- „Șesul Orașului”). „Valea Cibinului prezintă pe malul drept trei nivele de terase. Dintre acestea, menționăm terasa superioară, parțial acoperită de valuri de alunecare, unele vechi, altele reactivate și terasa inferioară subminată de Cibin și de o serie de izvoare. Dispoziția teraselor a favorizat extensiunea orașului Sibiu”. (Valeria Velcea, 2002)(Fig.8).
Procesele geomorfologice de versant și degradarea terenurilor și a solurilor s-au accentuat în limitele depresiunii Sibiului prin diferite activități agricole și industriale, prin păstorit excesiv, defrișări, construcții edilitare, comerciale și de agrement. De asemenea la aceasta a contribuit și reducerea drastică a suprafețelor împădurite (cu circa 20 %). Procesele geomorfologice de versant sunt evidente în Dealul Gușterița, în sectorul de exploatare a argilei de către Fabrica de țiglă ceramică Tondach, dar și pe frunțile de terase ale Cibinului, așa cum s-a declanșat în perimetrul Aeroportului Internațional Sibiu, în august 2010, alunecări superficiale de teren din terasa a doua a râului Cibin (Fig.9).
Sunt vulnerabile expoatările de nisipuri și pietrișuri din lunca Cibinului, excesul de umiditate, supraîncărcarea cu construcții rezidențiale și industriale de pe terasele Cibinului, existând pericolul tasării terenurilor. De asemenea, se impune o revizuire atentă a defrișărilor și desțelenirilor din nordul orașului, pentru extinderea terenurilor agricole și a noilor gospodării poziționate între Viile Sibiului și Șura Mare.
Fig.8 Județul Sibiu – elemente geografice selective
(după Atlasul Geografic al Județului Sibiu, 2010)
Relieful depresionar, cu altitudini medii de 420 m., cu un grad scăzut de fragmentare, tipurile genetice de sol și particularitățile climatice asigură dezvoltarea economiei agricole și forestiere din arealul limitrof Municipiului Sibiu. De asemenea, pasurile rutiere transcarpatice de culme (Transfăgărășanul din 1974) și Pasul Turnu Roșu de pe Valea Oltului și cele feroviare din Depresiunea Făgărașului și Valea Oltului creează condiții favorabile pentru intensificarea legăturilor turistice dintre așezările umane limitrofe Municipiului Sibiu.
Apropierea de Munții Cindrelului, în special de stațiunea împădurită Păltiniș (1442 m), de rezervația mixtă- tufișuri subalpine, lacuri glaciare- Iezerele Cindrelului, (în limitele comunei Gura Râului), de lacurile de acumulare de pe Valea Sadului (Negoveanu – 6,4 milioane m3) și de pe râul Cibin – lacul de acumulare Gura Râului, 15,5 milioane m3 (amenajat pentru aprovizionarea cu apă potabilă a Municipiului Sibiu și a comunelor limitrofe) asigură o calitate superioară mediului înconjurător.
La acestea se adaugă gradul ridicat de împădurire din apropierea Sibiului, respectiv Parcul Natural Dumbrava Sibiului (993 ha), Parcul Arinilor și pădurile de pe Dealul Gușteriței cu peste 1000 ha ș.a, care întregesc complexul natural teritorial benefic pentru comunitățile umane.
Fig.9 Procese geomorfologice în zona aeroportului din Sibiu
(sursa: www.sibiu.ro)
II.1.2 Rolul turistic al climatului
„Varietatea reliefului, ca și gradul mare de fragmentare determină o repartiție neuniformă a temperaturii medii anuale a aerului și în plan orizontal. Cele mai mari valori de peste 9 C, se înregistrează pe vatra Depresiunii Sibiului, în culoarul Visei, cel al Secașului ca și în depresiunea Apold, respectiv acolo unde altitudinile sunt mai mici, iar influențele foehnale mai mari (…). La stația meteorologică Sibiu, care beneficiază de cea mai mare perioadă de funcționare, respectiv de 160 de ani (1851-2011), cea mai mică medie anuală a fost de 6,3 C în 1858, iar cea mai mare de 10 C în 1853,1950 și 1951” (Bogdan Octavia, 2002).
Fig.10 Județul Sibiu – harta climatică
(după Atlasul Geografic al Județului Sibiu, 2010)
Elementele principale climatice ce caracterizează zona municipiului sunt următoarele (valori obținute prin prelucrarea datelor și prin observații în perioada 1901 – 2000 la stația meteorologică Sibiu, cu restrângere pentru unii parametri la observațiile din ultimii 30 de ani): Temperatura medie multianuală este de 8,9ș C cu o amplitudine medie de 23ș C, cu valori medii a lunii celei mai reci – ianuarie, de -4,4ș C și a lunii celei mai calde – iulie,de 19,5șC (Fig.10, Tabel 1.).
Durata medie a zilelor cu îngheț este de 184 zile pe an.Temperatura minimă absolută este de 31ș C. Recordurile de temperatură înregistrate în județul Sibiu sunt de 37,6 la Boița în 1949 și de -34,4 la Sibiu în 1888. Cel mai mare val de căldură s-a înregistrat în 1994 în intervalul iunie – septembrie, totalizând 25 zile tropi-cale (temperaturi >30ș C) și 85 zile de vară (temperaturi > 25ș C). Deficitul de precipitații în același an a fost de peste 100 mm, cu intervale secetoase, alternând cu intervale ploioase.
Tabel 1. Sibiu temperaturi lunare 1986-2018
Tabel 2. Cantitatea medie lunară de precipitații în orașul Sibiu
(Sursa http://www.meteoromania.ro/servicii/date-meteorologice/arhiva-precipitatii/)
Nebulozitatea – media anuală este de 6,2, fecvența calmului atmosferic, de peste 60% /an, iar valoarea mediei anuale a precipitațiilor este de 649 mm, cu valori minime în februarie și maxime în iunie.(Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 ore la Sibiu a fost de 70,4 mm în iunie 1998). Numărul zilelor de îngheț este de circa 184 zile pe an (în perioada 1991/1992 s-au înregistrat 210 zile de îngheț) și umiditatea relativă a aerului este de 75% (Tabel.3).
Direcțiile predominante ale vânturilor sunt din vest și nord- vest . Zona Sibiului , ca și cea a Transilvaniei, este supusă iarna unor invazii de aer rece și umed, din nordul și nord-vestul Europei, (aer polar – oceanic) care aduce zăpadă și ger. Vânturi locale dominante sunt: Vântul local „Mureșan”(ce bate dinspre Mureș), brizele de munte și Vântul Mare („Mâncătorul de zăpadă”) care se manifestă la începutul primăverii, în special în depresiunile de la poalele munților. Este un vânt fohnic, cald, ce topește zăpada .Vara predomină vânturile oceanice umede dinspre vestul Europei, care determină ploi bogate. Uneori mai bate vara și Austrul dinspre sud-vest.
În apropierea arealelor forestiere cum sunt Pădurea Dumbrava, Parcul Sub-Arini, se întâlnește un bioclimat benefic pentru organism. Orașului Sibiu îi este caracteristic un topoclimat de adăpost cu o temperatură medie anuală ceva mai ridicată decât valoarea medie datorită supraîncălzirii suprafețelor acoperite cu asfalt ale străzilor și trotuarelor, reducerii umidității aerului și frecvenței mai mari a calmului atmosferic și poluării datorită noxelor eliberate de tarficul intens, industrie, agricultură, etc.Se remarcă inversiuni termice frecvente și ceață în special în anotimpurile de tranziție.
II.1.3 Rolul turistic al apelor
Zona municipiului Sibiu este situată în bazinul hidrografic Olt. Valea Oltului, străbate 53 km pe teritoriul județului și a fost amenajată cu 4 lacuri de acumulare ( Arpașu, Scoreiu, Avrig și Turnu) ce însumează 36,5 milioane m3 de apă.
Teritoriul municipiului este străbătut de râul Cibin, afluent al Oltului, cu un bazin hidrografic care măsoară 2300 km2. În limitele orașului și a localităților rurale limitrofe râul Cibin primește următorii afluenți: doi afluenți de dreapta, pârâul Trinkbach (Valea Aurie) și Valea Săpunului, și doi afluenți de stânga, pârâul Fărmândoala și pârâul Rusciorului (Rossbach sau Rosbav (Fig.11).
Fig.11 Rețeaua hidrografică și gospodărirea apelor în județul Sibiu
(sursa: http://www.cjsibiu.ro/arhitectura/)
Rețeaua hidrografică principală a municipiului are caracter permanent chiar și în perioadele secetoase. Regimul de alimentare și cel de scurgere este dependent de condițiile climatic. Cibinul izvorăște din Munții Cindrelului, alimentarea sa fiind nivală și pluvio-nivală, ceea ce se reflectă în caracterul scurgerii. Repartiția scurgerii este în funcție de anotimpuri. Scurgerea minimă se produce iarna iar scurgerea maximă se produce primăvara când topirea zăpezilor se asociază cu ploile de primăvară sau vara când cad ploi bogate și cu caracter torențial care generează viituri pe Cibin și afluenții săi.
Pe pârâul Trinkbach sunt amplasate 2 baraje, cu rol de agrement și de regularizare a debitelor. Spre est, intravilanul este delimitat de Valea Săpunului, un canal ce pleacă din pârâul Șteaza (zona Rășinari), care transportă un debit de apă controlat și poate fi folosit în diverse scopuri. Un rol important pentru flora Parcului Sub Arini îl are un canal care pleacă din Muzeul Satului și are ca scop alimentarea pânzei freatice din zona parcului și constituie rezervorul arborilor din această zonă.
Fig.12 Morile de vânt și lacul din Muzeul Satului (sursa: www.sibiu.ro)
Lacurile, de origine antropică, sunt poziționate în NV orașului, în cartierul Țiglari (Binder,7 ha. cu o adâncime de maximum 10 m., parțial colmatat) și 2 lacuri în zona Muzeului Satului și a zonei de agrement din Pădurea Dumbrava –Grădina Zoologică (Fig.12).
În apropiere, la numai 17 km. de Sibiu, se află lacurile sărate de la Ocna Sibiului, lacuri de origine antropică, rezultate în urma exploatării sării. S-au efectuat amenajări în perioada 2009-2011 în arealul celor 14 lacuri ale stațiunii, cu fonduri guvernamentale (3,5 milioane euro) și ale Uniunii Europene (4,5 milioane euro )
Complexul balnear Ocna Sibiului prezintă următoarele caracteristici:
– prezența celor mai sărate lacuri din Europa (Lacul Brâcoveanu);
– existența celui mai adânc lac sărat de ocnă din România (lacul Avram Iancu – 130 m);
– evaluarea Lacului fără Fund, ca unic în România prin fenomenul de heliotermie, ceea ce a determinat declararea acestuia ca monument ocrotit al naturii ;
– existența nămolului sapropelic pentru tratamente cu efecte terapeutice;
Apele minerale din depresiunea Sibiului au fost grupate în două mari categorii (L. Badea, 1971) și anume:
a) ape clorosodice cantonate în ocnele vechi, părăsite (Ocna Sibiului);
b) ape clorosodice, iodurate și bromurate legate de zăcămintele de gaz metan de la Bazna și Miercurea Sibiului;
Alimentarea cu apă a Municipiului Sibiu a început în anul 1894 și se efectuează în proporțíe de 90 % din râul Cibin, iar restul din :
– două surse subterane : Păltiniș (274 izvoare cu o capacitate de 75 l/s; stația de tratare – Calea Cisnădioarei); Șteaza (apă subterană) compusă din 19 fântâni (adâncimi între 4–9,8m); capacitate 60% dirijată la stația de tratare Calea Cisnădioarei.
– surse de suprafață (barajul din beton armat și lacul de acumulare , Gura Râului și Centrala Hidroelectrică Sadu II) . Râul Sadu are două lacuri de acumulare (Negoveanu și Sadu II), cu un volum de 6,8 milioane m3; tratarea apei se realizează la stația Dumbrava.
II.1.4 Rolul turistic al vegetației și al faunei
Fragmentarea accentuată a reliefului, condițiile pedo-climatice și intervențiile antropice, explică și diversitatea vegetației, a faunei și a tipurilor genetice de soluri. Vegetația Sibiului este o reflectare a factorilor orografici, pedologici, climatici și zoo-antropici. Pe o hartă din 1838 se pot vedea întinderile de păduri din jurul orașului și mulțimea mlaștinilor din lunca Cibinului .Aspectul vegetației s-a schimbat în timp prin defrișări, desțeleniri, drenări, plantări, construcții etc, în locul pădurilor defrișate crescând pajiști care, ulterior, au fost transformate în terenuri agricole. Defrișările au produs masive alunecări de teren și eroziuni profunde.Covorul vegetal al Sibiului prezintă un aspect destul de fărâmițat , datorită în special factorilor antropici specificați.
Specialiștii încadrează Sibiul și împrejurimile lui din punct de vedere floristic în „regiunea eurosiberiană, provincia central-europeană-est-carpatică”. Municipiul se află în arealul pădurilor de stejar și gorun ce urcă până pe etajele inferioare ale munților ce mărginesc depresiunea.Pe versanții însoriți ai dealurilor Gușteriței apar: migdalul pitic, jaleșul, rușcuța de primăvară, etc. Apar de asemenea în perimetrul orașului specii sudice mediteraneene și submediteraneene (magnolia, diferite specii de graminee, ș.a). Caracteristice sunt și speciile endemice : cimbrișorul, brândușa, speciile rare floristice cum sunt stânjeneii, câteva specii de orhidee, dedițeii și pătlagina uriașă (singurul loc din țară unde crește această plantă). Vegetația azonală, caracteristică luncii Cibinului, este compusă din specii de salcie, de arin negru papură, pipirig, etc.
Fauna Sibiului este bogată și variată. În oraș și împrejurimi se pot observa numeroase cuiburi de berze ce revin în fiecare an în același loc. Interesantă este fauna și flora Parcului Natural Dumbrava Sibiului și a Parcului Sub Arini. În perimetrul Municipiului Sibiu se întâlnesc areale compacte de păduri (Dealul Gușteriței, Pădurea Dumbrava), care au fost afectate de defrișări, cât și pășuni și fânețe naturale Pădurea Dumbrava ce străjuiește municipiul în sud-vest și Pădurea Gușterița în nord est, „constituie doi poli naturali majori în configurarea peisajului municipiului, repartiția spațială a pădurilor în jurul orașului și absența unor culoare de vegetație între acestea, poate ficonsiderată dezavantajoasă din punct de vedere ecologic. Este necesară o planificare spațială pentru a asigura continuitatea naturală” (P.U.G.-Sibiu, 2009).
Fig.13 Arii naturale protejate în orașul Sibiu (sursa: P.U.G. – Sibiu, 2009)
Parcul Natural Dumbrava Sibiului -993 ha (974,9 ha conform P.U.G.2009) reunește: Pădurea Dumbrava, Grădina Zoologică, două lacuri de agrement formate pe Pârâul Trinkbach ce drenează zona , sediul Romsilva Sibiu și Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Parcul Arinilor.Pădurea Dumbrava este alcătuită din stejar, carpen, cireș pădureț, ulm, tei ș.a.Mai apar gorunul, frasinul arțarul și scorușul cât și păducelul,porumbarul,măceșul ca și numeroși alți arbuști.Tot aici există un stejar vechi de peste 400 ani. În Pădurea Dumbrava trăiesc căpriori, veverițe, mistreți, șoareci, vulpi și diferite specii de păsări . Înfățișarea actuală a Pădurii Dumbrava este rezultatul activității antropice, care prin defrișări, replantări, sistematizări, i-au schimbat aspectul de- alungul timpului.
Parcul Sub Arini, se înscrie drept unul din cele mai mari și mai vechi parcuri din România (din 1856). Cei mai bătrâni arbori (arini, plop negru, tei, stejar) au peste 150 ani.În momentul de față există în parc 68 specii lemnoase (30 exotice și 38 autohtone).Speciile exotice au fost aduse din Extremul Orient și America de Nord (ginko, magnolia, molid înțepător, tuia, chiparos de California, stejar roșu și stejar de baltă, nuc negru, arbore de lalea, arțar american, arțar de zahăr) etc. (Fig.14).
Fig.14 Parcul Sub Arini – Sibiu (sursa: www.sibiu.ro)
Pe dealuri, în locul pădurilor defrișate s-au dezvoltat pajiști de stepă.Teritoriul județului și al Municipiului Sibiu a fost acoperit în mare parte de păduri.Dacă astăzi nu se mai poate afirma acest lucru, aceasta se datorează intervenției umane, care a modificat peisajul, de-a lungul timpului, în mod radical, defrișând în mod abuziv suprafețele împădurite. O mare parte a florei și faunei din aceste zone este protejată prin lege.
Spațiile verzi urbane- ocupă în prezent o suprafață de 207 ha. Prima grădină decorativă i-a aparținut lui Albert Huet care a lăsat-o moștenire orașului ca loc de recreere. Sunt celebre grădinile și parcurile baronului Samuel von Brukenthal (de pe actuala stradă Constantin Noica), a lui Martin Hochmeister, Promenada (de-a lungul centurii a III-a de fortificații a orașului) și altele.
Municipiul Sibiu dispune de 87 spații verzi, cu următoarele funcțiuni : parcuri, aliniamente stradale, scuaruri și spații verzi dintre blocuri, și alte categorii de spații verzi care nu aparțin domeniului public (P.U.G., 2009). Noul Plan Urbanistic General atrage atenția asupra trecerii a 1000 ha teren în categoria zonelor protejate (Fig. 4.12).Până acum Municipiul Sibiu are drept rezervație naturală Pădurea Dumbrava (993 ha). Noul PUG propus de Planwerk mai identifică trei zone , cu o suprafață totală de 962 ha propuse a deveni arii naturale protejate.Una din cele mai importante este cea de la limita nord-vestică a orașului, cuprinsă între Valea Rusciorului (Rossbach) și Pârâul Strâmb,noul P.U.G. prevăzând extinderea intravilanului până la limita Văii Rusciorului.
Mai mare decât această arie protejată este Valea Fărmândoalei, ce măsoară 551 ha și este situată la nord vest de Pădurea Gușterița, zona fiind valoroasă datorită pajiștilor și tufișurilor din zonă.Cea de a treia zonă, ce va deveni arie naturală protejată, este de 100 ha și urmărește cursul Cibinului: Cristian-Turnișor/Câmpușor-Șos.Alba Iulia-Piața Cibin (Centrul Istoric)-Independența-Cartierul Reșița-Gușterița-(intersecția cu traseul Valea Săpunului) – Bungard – Mohu.
II.2 Factorii antropici ai fenomenului turistic
II.2.1 Accesibilitatea și infrastructura de transport
Intre transport si turism există o legătură esențială, procesul turistic modificându-se ca formă în funcție de mijloacele de deplasare, tipul acestora și accesibilitatea obiectivelor de interes. Sibiul se află la intersecția magistralelor feroviare și rutiere care asigură legăturile economice cu cele patru provincii istorice: Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia. Acest fapt se constituie ca un indicator fundamental în evoluția activităților urbane, în aprecierea evenimentelor istorice, în dezvoltarea socio – economică și turistică a orașului Sibiu.
Axele de circulație est – vest, între Brașov – Sibiu și Sebeș, și cea cu orientare nord – sud, între Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sighișoara – Cluj Napoca, au avut o influență puternică asupra dezvoltării activităților economice urbane, a aprovizionării cu materii prime și resurse de forță de muncă din regiunile limitrofe. Față de București se află la circa 280 km și la doar 155 km până la intersecția cu autostrada Pitești – București. În limitele periferice ale județului Sibiu, la numai 60 km, se va intersecta și autostrada “Transilvania” (Brașov – Cluj-Napoca), la N-E de orașul Agnita, între localitățile Iacobeni și Brădeni.
În perioada actuală rețeaua rutieră județeană însumează 1601 km, din care modernizate 314 km., adică circa 20% din total. Densitatea drumurilor publice a fost în 2009 de 29,5 km./100 kmp., apropiată de cea a regiunii de dezvoltare Centru (31,4 km/100 kmp).
Poziția geografică, în centrul țării a orașului Sibiu, a favorizat accesibilitatea la rețeaua națională și internațională. Drumurile naționale care converg în orașul Sibiu sunt: DN1 pe o lungime de 7,5 km (intrare în Sibiu – centru – ieșire spre Cristian – Miercurea Sibiului); DN14 pe o lungime de 4 km (Sibiu – Slimnic – Copșa Mică); Drumul județean 106 pe direcția Sibiu – Alțâna – Agnita pe o lungime de 4,48 km (Sibiu – ieșire – fabrica de cărămidă); Drumul județean 106A pe o lungime 6,6 km (Sibiu – Rășinari – Păltiniș); Drumul județean 106C Sibiu – Cisnădie, pe o lungime de 1,3 km în limitele spațiului urban; Drumul județean 106R Sibiu – Poplaca (3,48km); Drumul județean 143B Sibiu – Rusciori (2,6km).Rezultă că orașul Sibiu poate fi considerat și un nod rutier de importanță regională și națională.Rețeaua de trafic are o structură radială spre 5 direcții rutiere majore și anume (Fig.15):
Fig.15 Căile de comunicație în Depresiunea Sibiului
(după Atlasul Geografic al Județului Sibiu, 2010)
Șosele internaționale modernizate:
– E68 (Ungaria): Nădlac – Arad – Sebeș – Sibiu – Brașov;
– E81 (Ucraina): Halmeu – Satu Mare – Cluj Napoca – Sebeș – Sibiu – Pitești – București – Constanța;
Șosele naționale modernizate:
– DN1 București – Ploiești – Brașov – Făgăraș – Sibiu – Alba Iulia – Cluj Napoca, Oradea – legătură cu Ungaria;
– DN7 București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Arad – Nădlac – legătura spre Ungaria;
– DN14: Sighișoara – Mediaș – Copșa Mică – Sibiu .
Municipiul Sibiu este racordat la Coridorul IV Paneuropean (E68/E81); se află în construcție sectorul Sebeș – Sibiu, urmând să se continue pe Valea Oltului și apoi pe Dealul Negru până la Centura rutieră a orașului Sibiu.Centura rutieră a Municipiului Sibiu, dată în folosință la 1 decembrie 2010, însumează 17,2 km. și va continua prin apropiere de Șura Mică – Apoldul de Jos încă 5 km. Autostrada este cuprinsă în Autostrada Nădlac-Arad-Deva-Sibiu-București,ce va fi realizată până in 2015, fiind în același timp legată de autostrada Borș-București, înscriindu-se în Culoarul European IV. Importanța Municipiului Sibiu este determinată și de poziția geografică în raport cu rețeaua rutieră, feroviară care asigură legăturile cu țările din Centrul și Vestul Europei.
Fig.15 Traseul centurii rutiere prin Municipiul Sibiu
(sursa: www.sibiu.ro)
Rețeaua feroviară datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se constituie într-un nod feroviar care asigură legătura Transilvaniei cu Oltenia și Muntenia prin cele 5 direcții, care pornesc radiar din Sibiu – Turnu Roșu – Râmnicu Vâlcea în lungul Văii Cibinului și a Văii Oltului; Sibiu – Tălmaciu – Făgăraș – Brașov; Sibiu – Miercurea Sibiului – Sebeș; Sibiu – Ocna Sibiului – Copșa Mică – Mediaș; Sibiu – Avrig. Rețeaua de căi ferate ocupă în cadrul municipiului o suprafață de 80,92 ha. Liniile de cale ferată însumează în județul Sibiu 145 km., din care numai 44 km. sunt electrificate, ceea ce reprezintă 30,3% din totalul rețelei.Densitatea este de 26,7 km/1000 kmp. Pe Valea Hârtibaciului a funcționat până în anul 2001 o linie ferată cu ecartament îngust (mocănița), prevăzută a fi amenajată în următorii ani.
Magistrala feroviară Brașov – Sibiu – Vințu de Jos – Deva – Arad este lipsită de electrificare pe tronsonul Ucea – Podu Olt – Sibiu – Vințu de Jos. În categoria liniilor ferate secundare se înscrie și tronsonul Sibiu – Copșa Mică. Trenurile accelerate sunt prevăzute cu automotoare „Siemens Desiro”, denumite „Săgeata Albastră”, care fac legătura cu orașele Brașov, Craiova, Alba Iulia, Târgu Mureș, Timișoara.Gara centrală din Sibiu are o vechime de 139 ani (1872 – 2011) și a fost o remodernizată în anii 2006 – 2010. Pe lângă aceasta mai există și alte 3 gări (Gara Mică, Sibiu – Triaj și Turnișor), precum și un depou pentru locomotivele de tip Diesel.
În categoria liniilor cu ecartament îngust se înscrie tramvaiul electric care circulă pe ruta Sibiu – Rășinari, în funcțiune de 64 de ani, exceptând perioada 1904 -1946 când funcționa fără linie de cale ferată.
De asemenea, Aeroportul Internațional Sibiu determină intense legături aeriene cu cele mai importante orașe ale Uniunii Europene.În prezent, aeroportul este extins, are capacitatea de a opera aeronave de mari dimensiuni și o serie de companii low-cost opereaza de pe acesta. Prin aeroportul internațional Sibiu se efectuează curse zilnice către Germania, Austria, Spania, Marea Britanie și Italia, o parte cu escală la Timișoara. Curse directe există către: Munchen (Tarom), (Lufthansa);Viena (Austrian); București, Târgu Mureș (Tarom); Timișoara (Carpatair); București, Koln, Madrid, Stuttgart, Londra (Blue Air).
II.2.2 Oferta de cazare turistică și structura de primire
Amplificarea activităților turistice a impus o nouă reconversie a forței de muncă, orientată în domeniul turismului și al serviciilor. Construirea de noi hoteluri, (Ramada, Golden Tulip Ana Tower, Apollo,etc) și modernizarea celor mai vechi (Hilton – fostul Palace, Continental Forum-Fostul Hotel Bulevard, Ibis -fostul Hotel Continental, Silva, Hotelul Tineretului-fostul Hotel B.T.T.) ș.a., organizarea a 78 de pensiuni turistice (Palazzo, de patru stele: Baroc, Dumbrava Sibiului de 3 stele, ș.a), motele, camping-uri, bungalow-uri și a diferitelor unități de cazare și deservire au produs mutații fundamentale în structura profesională a populației.
Evoluția crescătoare a numărului de turiști și a numărului spațiilor de primire turistică din județ indică o creștere consistentă a contribuției turismului la PIB-ul județului .
Fig.16 Numărul de pensiuni turistice din proximitatea Sibiului
Bazele principale de cazare sunt alcătuite din : hoteluri, moteluri, vile, pensiuni turistice, iar ca unități secundare de cazare: camping-uri, bungalowuri,cabane ș.a.Județul Sibiu dispunde de un număr aproximativ de 518 unități de cazare, dintre care cele mai multe sunt de tip pensiune turistică rurală (159),pensiune turistică (124), și pensiune urbană turistică (cca. 66). Capacitatea de cazare a pensiunilor turistice reprezintă 44,6% din total iar a hotelurilor (28%). Capacitatea de cazare turistică a sporit, la nivel de județ, ajungând la 12.893 locuri în 2009 (conform Masterplan Turism în județul Sibiu), iar indicii de utilizare netă a capacității în funcțiune au înregistrat o scădere de la 27,5% în anul 2000, la 23,8% în anul 2009 (Fig.16).
În limitele Municipiului Sibiu există un număr aproximativ de 150 unități turistice cu 4.584 locuri de cazare, din care 51,5% o reprezintă hotelurile.Cele mai multe unități turistice sunt de tip pensiune turistică urbană (în jur de 51 pensiuni din totalul de 150 unități turistice) cumulând aproximativ 1.017 locuri de cazare. Cele mai multe unități și respectiv, locuri de cazare sunt clasificate la 3 flori/stele (42%), considerabil mai puține fiind locurile cu un grad scăzut de confort (2 stele) și cele cu un grad ridicat de confort. Municipiul Sibiu deține aproximativ 35 de hoteluri și moteluri dintre care: Hotel Hilton din Pădurea Dumbrava, îndeplinește cele mai exigente condiții de confort (5 stele); urmează 8 hoteluri cu patru stele (Ramada, Continental Forum, Golden Tulip ,Libra, Levoslav, Villa Astoria, Premier, Casa Moraru, etc) toate poziționate în centrul orașului. Municipiul Sibiu dispune și de 11 hoteluri de trei stele (Împăratul Romanilor, Parc, Silva, Am Ring, Ibis, Apollo, Simba, Premier, Ana, Class, Casa Luxemburg). În construcție se află hotelul Center, de mare capacitate (Fig.17).
Fig.17 Ponderea numărului locurilor de cazare din orașul Sibiu
Solicitate sunt și pensiunile turistice, care au un grad de confort de patru, trei și două stele, cele mai renumite fiind: Korona, Baroc, Rubin, Verena, Pallazo, Casa Burgheză, Kon Tiki, Coroana de Aur ș.a.
II.2.3. Aspecte legate de cultura și tradițiile locale
Orașul Sibiu, dar în special zonele limitrofe ale acestuia sunt bogate în resurse etnografice și de folclor cum ar fi: portul popular specific din Mărginimea Sibiului, cusăturile, obiceiurile, cântecele, dansurile, creațiile populare, arta prelucrării lemnului, pictura pe sticlă și alte meșteșuguri tradiționale, festivaluri și manifestări culturale populare, resursele cultural-istorice (bisericile fortificate, palatele și castelele), resursele peisagistice, „bird watching”, lacurile de acumulare artificiale („Negovanu – Sadu” pe râul Sadu, „Gura Râului” pe râul Cibin, „Brădeni I” și „Brădeni II” pe râul Hârtibaciu și „Ighiș” pe râul Ighiș, ș.a.) iazuri, heleștee (Heleșteele de la Mândra) de dimensiuni mici folosite, ca și lacurile de acumulare, în special pentru agrement (pescuit, sporturi nautice) (Fig.18).
Fig.18 Cele șase zone etnofolclorice din județul Sibiu
(sursa: Masterplan Turism, C.J.S.)
Satul tradițional cu specific săsesc sau românesc, în care se păstrează atmosfera și viața ancestrală a oamenilor, care prin pitorescul și elementele autentice ce le oferă, atrag mulți turiști, în special străini, deoarece astfel de peisaje rurale nu se mai întâlnesc la ei în țară (Fig.19).
Fig.19 Cioban în port tradițional din Mărginimea Sibiului
Sintetizând, principalele elemente tradiționale care atrag turiștii sunt:
Aspectul satelor și arhitectura caselor tradiționale și unele obiecte vechi din gospodărie care s-au păstrat (piuă de haine, piuă de ulei, batoză, moară de apă, ș.a)
Păstrarea unei permanente legături cu natura a sătenilor, viața lor tihnită, departe de zgomotul și poluarea din orașe(dată de specificul agrar al satelor).
Observarea activităților și îndeletnicirilor sătenilor, indiferent că e vorba de activități desfășurate cu și pentru turiști sau de propriile lor activități ce fac parte din cotidianul vieții lor reale. („ciurda satului”, prelucrarea cânepii, realizarea săturilor din bumbac și lână, a broderiilor, a costumelor populare, vizitarea stânelor și observarea modului de viață al ciobanilor, olăritul, etc.)
Obiceiuri și tradiții populare, de la întâmpinarea oaspeților cu călăreți până la organizarea unei „nunți false” ( la Sibiel)
Manifestările populare și festivalurile locale
Gastronomia tradițională care este foarte apreciată de către turiști, contactul cu produsele alimentare locale, ecologice, etc.
Turiștii sunt de asemenea interesați să vadă cum se face pâine, cum se mulg vacile, etc. și chiar să participe la această viață rurală activă (să cosească, să adune lemne, să culeagă fructe de pădure, plante medicinale sau ciuperci, să hrănească animalele, etc.). Satele în care predomină populația de etnie rromă, au păstrat o serie de meșteșuguri populare specifice, cum ar fi realizarea de mături, împletituri sau cazane, dansuri și muzică specifică.
În județul Sibiu în zona rurală (ex.Valea Viilor) s-au organizat în anumite locuri așa numitele „muzee vii” (Ecomuzeu Regional), respectând conceptul de „whole village”, pentru a păstra „in situ„ elementele pe cale de dispariție ale vieții rurale autentice.
Fig.20 Interiorul Muzeului Țărănesc „Morariu-Jina” din Mărginimea Sibiului
Atracția spre zona rurală este cauzată și prin relaxarea pe care o oferă peisajul pitoresc, aerul curat al pădurilor , spațiile de cazare discrete, ale zonelor agroturistice, posibilitatea de a veni în contact cu oamenii locului și cu specificul zonei. Datorită elementelor peisagistice deosebite, a păstrării tradițiilor si datinilor strămoșești locale si a meșteșugurilor tradiționale, zonele turistice din jurul Sibiului și în special satele din zona Mărginimii Sibiului, au dezvoltat un puternic agroturism cu specific local (Fig.20).
CAP. III RESURSELE TURISTICE DIN ORAȘUL SIBIU ȘI DIN ÎMPREJURIMILE ACESTUIA
III.1 Arealul cultural-istoric și religios
Obiectivele turistice din arealul cultural-istoric și religios, urbanistic și arhitectural cum este zona istorică centrală a orașului Sibiu, candidează pentru a fi înscrisă în Lista Patrimoniului Cultural Mondial. La fel se pot înscrie și toate localitățile limitrofe municipiului Sibiu cu biserici fortificate din centrele săsești: Cisnădie, Cristian, Șura Mare, Șura Mică etc., cât și așezările românești din Mărginimea Sibiului: Poplaca, Rășinari, Sibiel, Săliște, Jina, Poiana, etc.
În calitate de important centru cultural-istoric, cu obiective turistice de importanță națională și europeană, orașul Sibiu dispune de renumite monumente de artă și cultură, grupate cu precădere în “Cetatea Medievală a Sibiului”. Sibiul se constituie ca un centru polarizator al turismului pentru județ, concentrând aproape jumătate din evenimentele și obiectivele turistice ale județului.
Putem grupa resursele turistice antropice de pe teritoriul orașului Sibiu în :
a) resurse cultural – istorice, concentrate în cele trei piețe centrale, unde se află muzeele, clădirile declarate monumente istorice și edificiile speciale – toate construite în cele patru stiluri (artă gotică, barocă, renaștere și rococo);
b) resurse culturale reprezentate prin teatre și instituții de cultură festivaluri și manifestări culturale, muzee, biblioteci, stații de radioemisie și de televiziune ș.a.
c) resurse religioase alcătuite din lăcașuri istorice de cult, Biserica Evanghelică Parohială (luterană) sec. XIV, Catedrala Ortodoxă (1906), Biserica și Complexul Ursulinelor (greco – catolică, sec. XV), Biserica Romano – Catolică, din Piața Mare (începutul sec. al XVIII-lea), Biserica Franciscană (romano – catolică), Biserica Reformată (1786), Biserica Evanghelică, ș.a.
Centrul istoric al Cetății Medievale a Sibiului, complet restaurat în perioada 2005-2007, însumează 42 obiective turistice pe o suprafață de aproximativ 80 ha, înregistrând cel mai mare flux turistic. Dintre acestea cele mai importante obiective turistice sunt:
Muzeul Național Brukenthal, primul muzeu deschis în Europa Centrală și de Est ( în 1817), este dotat cu colecții de artă și antichități de o valoare deosebită în stilul barocului târziu, construit la inițiativa guvernatorului Transilvaniei la acea vreme, Samuel von Brukenthal. Muzeul este structurat pe trei mari compartimente (Galeria de artă Națională, Galeria de artă Europeană, renumite fiind picturile din Țările de Jos și Cabinetul de ștampile – circa 1000 piese)(Fig.21).
Fig.21 Muzeul Național Brukenthal – Sibiu
(sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Brukenthal_din_Sibiu)
Muzeul de etnografie universală Franz Binder din Piața Mică, este primul din țară de acest gen. Parte componentă a Complexului Național Muzeal Astra din Sibiu, edificiul în care se află muzeul a fost deschis vizitatorilor în 1993.
Muzeul de Etnografie și Artă Populară Săsească Emil Sigerus (Casa Hermes). A fost deschis în 1997 de Emil Sigerus (1854 – 1947), un pasionat colecționar, scriitor, istoric si etnograf, care a pus bazele acestui muzeu ce a folosit și piesele celui dintâi muzeu săsesc„ Karpaten Museum”. Muzeul se află tot în Piața Mică din Sibiu, în clădirea numită „Casa Artelor”, făcând parte din Complexul Muzeal Astra.
Muzeul Bisericii Evanghelice de confesiune augustana a fost înființat în 2007, pe strada Mitropoliei din Sibiu. Dispune de secțiuni tematice și cronologice structurate pe diverse aspecte, cum sunt: bisericile fortificate, colonizarea, reforma în Transilvania, obiceiuri săsești, arta ecleziastică învațământul evanghelic, într-un cuvânt: evoluția istorică și religioasă a Transilvaniei săsești.
Muzeul de Istorie- „Casa Altemberger” – se află în fosta primărie a orașului care a funcționat aici mai bine de 400 de ani. A fost deschis în această locație din 1988. Muzeul poartă numele fostului primar din vremea aceea, Thomas Altemberger.Construit în stil gotic, a devenit cel mai important ansamblu de„ arhitectură civilă gotică din Transilvania,” ca parte a Muzeului Brukenthal. Aici se găsește expoziția "Evoluția comunităților umane din sudul Transilvaniei", cu elemente din paleolitic, neolitic, epoca bronzului, perioada dacică etc. și o colecție de arme si armuri ce deține peste 1.900 de piese (Fig.22).
Fig.22 Casa Altemberger sau Primăria Veche, actualul Muzeu de Istorie
Muzeul de Istorie a Farmaciei, deschis în 1972, construit în stil gotic cu numeroase elemente renascentiste. În această clădire a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii de pe teritoriul țării noastre, din 1600. Deține peste 6600 piese în 3 încăperi, ce demonstrează evoluția tehnicilor farmaceutice și ale medicamentelor de-a lungul timpului. Aici a lucrat pentru un an Samuel von Hahnemann, care a deschis primul laborator homeopatic din lume și a fost medicul personal al baronului Samuel von Brukenthal.
Muzeul de Istorie naturală- La inițiativa Școlii Ardelene de Științe ale Naturii, s-au pus bazele construirii unui muzeu de științe naturale, ce cuprindea la început colecții ale intelectualilor sași pasionați de natură. Muzeul a fost deschis în 1895 în clădirea actuală de pe strada Cetății. Colecția cuprinde peste 1 milion de piese obținute prin eforturile angajațiilor sau obținute din donații. Grădina a fost amenajată cu specii rare de plante, și arbuști ornamentali cât și pentru recreere.
Muzeul de Vânătoare din Sibiu poartă numele colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale a României, una dintre personalitățile de prestigiu ale orașului Sibiu (în timpul regelui Ferdinand I). Deschis în 1966 , a fost primul de acest tip din țară; Colecția deține peste 1600 de piese, unele cu o vechime de peste 100 de ani, din colecția personală de trofee de vânătoare a colonelului.
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „Astra” sau cum mai este numit Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului, este considerat unul din cele mai mari muzee în aer liber din România. Există în jur de 16000 de exponate unele expuse în interiorul clădirilor, care prezintă lumea satului românesc de odinioară, pe o suprafață de 96 ha. A fost deschis publicului încă din 1967, de către o echipă condusă de Cornel Irimie și primul exponat adus în muzeu a fost o moară hidraulică. Mai târziu s-au adus case țărănești alături de atelierele meșteșugărești, instalațiile pre-industriale și lucrările de artă populară.
Catedrala Metropolitană Sf. Treime, a fost ridicată între 1902-1904, din inițiativa baronului Andrei Șaguna care era la vremea aceea, mare arhiepiscop și Mitopolitul Transilvaniei. Catedrala reprezintă o copie fidelă la scară redusă a Bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. A fost sființită în 1906 (Fig.23).
Biserica Evanghelică, din Piața Huet, una dintre cele mai frumoase și impresionante clădiri gotice din Transilvania, a fost ridicată în 1520 pe locul unei vechi bazilici romanice. Are cel mai înalt turn din Transilvania (73 m), și deține cea mai mare orgă din SE-ul Europei, fabricată în 1671 de un meșter slovac. În biserică a fost înmormântat Baronul Samuel von Brukenthal dar și fiul lui Vlad Țepeș, Mihnea Vodă cel Rău , asasinat chiar la intrarea în biserică.
Fig.23 Catedrala Metropolitană Sf. Treime
Biserica azilului a fost atestată documentar în 1292. Aici a funcționat primul spital din Romania De-a lungul timpului edificiul a avut mai multe întrebuințări: biserică, spital, mănăstire, azil.Timp de o sută de ani nu a mai funcționat ca biserică, fiind considerată relicvă istorică, dar după 1990 s-a dorit restaurarea ei.
Capela Sfintei Cruci situată în apropierea gării din Sibiu, a fost construită pe locul unei vechi mănăstiri dominicane în prima jumătate a secolului al XIII-lea. În 1241 mongolii asediază Sibiul și o incendiază, dar la scurt timp după aceea, a fost reclădită. Biserica adăpostește o cruce monolitică de 7,3 m, care îl reprezintă pe Iisus răstignit încadrat de Maria si Ioan. Biserica, în forma pe care o are astăzi a fost reconstruită în 1755.
Piața Mare („Der Grosse Ring”) este considerată cea mai frumoasă piață a Transilvaniei. În cadrul perimetrului ei, nobilii orașului și-au construit case impunătoare care există și astăzi (Casa Lutsch, Casa Haller, Casa Hecht, etc).Aici se țineau târgurile, paradele militare, serbările populare și execuțiile capitale, funcționalitatea ei fiind deci diversă. În prezent ea cuprinde : Muzeul Brukenthal, Biserica Romano-Catolică, Casa Haller, Casa Hecht, Casa Lutsch, Primăria, Turnul Sfatului etc).
Casa Hecht, în acestă clădire a funcționat în sec. XV unul din sediile monetăriei sibiene. Din 1472 casa construită în stil gotic cu elemente renascentiste, a aparținut primarului de atunci Georg Hecht. Specifice sunt și aici lucarnele de pe acoperișul casei sau ferestrele de formă lenticulară, denumite și „ochii orașului” caracteristice arhitecturii medievale sibiene.
Biserica Romano-Catolică- din Piața Mare. Datează din 1726, fiind sființită în 1733 de către Episcopul Ardealului, baronul Georg von Zorger. Construită în stil baroc. Despre aceasta catedrală s-a afirmat că „Fresca din biserică (Maria cu pruncul), este cea mai importantă realizare a barocului sibian, iar pe peretele sudic al corului este amplasat monumental funerar al generalului conte Otto Ferdinand Traum de Abensberg, comandantul militar al Transilvaniei între anii 1744-1747” (Ghid de oraș-Sibiu-Al.Avram, V.Crișan,1983).
Piața Mică cuprinde muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”; Casa Artelor; Muzeul de Etnografie Săsească “Emil Sigerus”; Muzeul Farmaciei, Galeriile de Artă Populară; Casa Luxemburg,Turnul Sfatului; Turnul Scării Aurarilor, Podul Minciunilor,etc (Fig.24).
Fig.24 Piața Mică și Turnul Sfatului
Construită în secolele XIV-XVI, Piața Mică din Sibiu, cunoscută și sub numele de “Ringul cel mic”, (Kleiner Ring), aflată în interiorul celei de a doua incinte de fortificații a cetății, reprezintă vechiul centru comercial al orașului. În Piața Mică se aflau casele negustorilor și meșteșugarilor ce-și construiseră la parterul caselor „loggile” unde-și etalau mărfurile.
Podul Minciunilor din Piața Mică este primul din România și al doilea din Europa confecționat din fontă turnată (din 1859), având la capete două cercuri mari decorate cu stema Sibiului. Face legătura între Orașul de Jos și de Sus. Deoarece podul a fost primul ridicat fără piloni de sprijin, i s-a mai spus și “podul culcat”, lugenmarchen, în dialectul săsesc fiind omonimul cuvântului “minciună”.
Turnul Sfatului este simbolul Sibiului, și a fost pe rând primărie, închisoare, turn de apărare, magazie de cereale, muzeu de științe naturale. A fost construit în secolul al XIII-lea fiind folosit ca și poartă pentru a doua centură de fortificații a orașului, ce făcea legătura între Orașul de Sus și de Jos. A fost votat recent ca simbol al Sibiului. El a fost refăcut și înălțat de mai multe ori în decursul timpului.O parte din el s-a prăbușit în 1585, îngropându-l sub dărâmături pe pictorul Johann David ce lucra la zugrăvirea bolții (Fig.25).
Fig.25 Turnul Sfatului – vedere de pe Podul Minciunilor
Piața Huet a fost denumită astfel în cinstea judelui regal Albert Huet, datorită contribuției sale în domeniul învățământului și religiei. În piață există câteva edificii istorice importante: Catedrala Evanghelică, Turnul Scărilor, Casa Calfelor, Casa Parohială, Studioul Astra Film și Colegiul Samuel von Brukenthal, în curtea Bisericii Evanghelice ș.a. Orașul Sibiu se numără printre cele 4 orașe ale lumii care sunt locuite temporar de calfe (meșteșugari), veniți din Franța, Germania,Elveția, Austria, ș.a.
Biserica Sf.Johannis din Sibiu a fost idicată între 1881-1883, într-un complex de clădiri de pe strada Mitropoliei, dar a fost inițial un orfelinat al comunității evanghelice. La începutul secolului XX, biserica a fost dărâmată pentru că era în pericol de prăbușire, construindu-se alături noua biserică. De asemeni, Biserica Ursulinelor a fost ridicată de călugării dominicani în stil gotic în 1479. După două secole a fost transformată în construcție barocă,păstrând anumite elemente gotice.
Există și alte numeroase și importante monumente de artă și cultură atât în Centrul istoric, cât și în afara lui, respectiv în “Orașul de Jos”, care completează patrimoniul cultural-istoric al Municipiului Sibiu. Dintre acestea mai cunoscute sunt Strada Cetății cu cele trei turnuri ale meșteșugarilor medievali și cu Sala Thalia și Turnul Gros (sediul Filarmonicii).
Nu în ultimul rând, se remarcă Biblioteca ASTRA, construită în 1861 când a luat ființă Asociaținea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura poporului român (ASTRA) și odată cu ea s-a înființat și bilioteca asociațiunii, care a avut la început 195 volume. În 1908 la conducerea bibliotecii a fost Octavian Goga. Asociațiunea a avut ca scop permanent lupta împotriva politicii de deznaționalizare a românilor, punând bazele unei mișcări de revigorare a conștiinței naționale și militând pentru ridicarea poporului prin cultură (Fig.26).
Fig.26 Biblioteca ASTRA – clădirea istorică
III.2 Zone naturale de interes peisagistic
În cadrul Municipiului Sibiu și în împrejurimi se găsesc numeroase zone naturale de interes peisagistic, ecologic și științific cu potențial turistic valoros cum sunt: parcurile naturale Dumbrava Sibi-ului și Cindrel, calcarele cretacice de la Cisnădioara, rezervația naturală Dealul Zachel, rezervația naturală Lacul Fară Fund de la Ocna Sibiului ș.a (Fig.27).
Fig.27 Resurse turistice naturale și arii protejate din județul Sibiu
(sursa: PATJ Sibiu mediu)
Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului este o rezervație mixtă de floră, faună, geomorfologică și hidrografică cuprinzând văi glaciare, circuri și lacuri glaciare cum sunt lacurile renumite Iezerul Mare (13,3m) și Iezerul Mic. Caracteristic este relieful alpin cu elemente de floră și faună: salcia pitică, capra neagră și prundărașul de munte. Parcul se află în sud-vestul teritoriului județului Sibiu, fiind situat în arealul comunelor Gura Râului, Rășinari, Tilișca și Jina. Are o suprafață de 9.043 ha.
Rezervația Naturală Șuvara Sașilor este o rezervație botanică ce se întinde pe o suprafață de 20 ha pe terasa râului Sadu în apropierea orașului Tălmaciu. „Șuvara” este o specie de graminee des întâlnită în zonă, care a dat numele acestui areal locuit odinioară de sași. Fauna este reprezentată prin capra neagră, cerbul carpatin, râsul, lupul și ursul, iar în zona golului alpin, marmota. Rezervația nu este împrejmuită și nu beneficiază de pază. Localitatea Tălmaciu este administratorul acestei rezervații (Fig.28).
Fig.28 Masa Jidovului – Rezervația Naturală Șuvara Sașilor
(sursa: www.turistik.ro)
Calcarele cretacice de la Cisnădioara sunt considerate monumente al naturii de valoare paleontologică, cunoscute și sub denumirea de „Piatra Broaștei”, sunt situat pe Valea de Argint, în apropierea localității Cisnădioara. Rezervația este formată din calcare rozalii cu elemente de șisturi cristaline și corpuri fosile (acoperite de un strat de mușchi la suprafață), datorită acumulării în marea sarmațiană de odinioară a resturilor organice.
Rezervația Naturală Lacul și Golul Alpin Bâlea ocupă o suprafață de 180 ha. Lacul Bâlea are o suprafață de 46.508 mp si adâncimea de 11, 35 m fiind cel mai mare lac al masivului situat la 2034 m altitudine. Cascada Bâlea este cea mai spectaculoasă din întreg lanțul Carpaților Meridionali.Vegetația este caracteristică climatului alpin, predominante fiind pășunile alpine, iar din punct de vedere faunistic, capra neagră.
Calcarele eocene de la Turnu Rosu constituie o rezervație naturală care se găsește în partea de sud-est a localității Turnu-Roșu, străbătută de V.Sadului, și se întinde pe o suprafață de 60 ha. În rocile sedimentare, se pot observa corpuri fosile ale unor specii de plante și animale, depuse în marea de atunci.
Rezervația Naturală Lacul fără Fund este situată în Parcul Public al orașului Ocna Sibiului, în imediata apropiere a gării, fiind cunoscut și sub numele de "Lacul Lemnelor" sau "Lacul Francisc" pentru că s-a format pe locul fostei saline Francisc închisă și abandonată din anul 1775. Lacul are o adâncime maximă de 33-34 m cu o concentrație de sare de 318g/l în adâncime. Stratul de la suprafață, mai puțin sărat, permite pătrunderea razelor de soare, acestea încălzind mai bine stratul inferior. Acest fenomen se numește heliotermie, motiv principal pentru care lacul a fost declarat rezervație naturală.
Fig.29 Rezervația Naturală Lacul fără Fund
(sursa: www.turistik.ro)
La acestea se adaugă Parcul Natural Dumbrava Sibiului și speciile forestiere din Parcul Sub-Arini,pe o suprafață de peste 1000 ha, cu specii endemice dar și exotice unice, protejate și care sunt apreciate nu numai pentru valoarea peisagistică dar și pentru funcția lor de agrement și loisir pentru populația Sibiului (Fig.30).
Fig.30 Complexul turistic „Dumbrava Park” (sursa: wikimedia.org)
Silvoturismul este favorizat de suprafețele întinse de păduri de pe cuprinsul teritoriului județului și al Municipiului Sibiu, unde se remarcă Pădurea Gușteriței cu peste 1041 ha, Pădurea Dumbrava și Parcul Sub-Arini (care împreună totalizează tot peste 1000 ha).
Cei pasionați de silvoturism pot beneficia de drumeții, trasee prin păduri, cu trasee de vânătoare, de posibilități de pescuit (în lacuri, în heleștee, în păstrăvăriile de la Laița, Valea Pinului, Albota sau Porumbacu). De asemenea se poate practica echitația (de exemplu în Mărginimea Sibiului, în Țara Oltului).
III.3 Resursele turistice din zonele limitrofe
Mărginimea Sibiului este o zonă etnofolclorică unică in România. Situată la poalele Munților Cindrel și limitată la sud de valea Sadului și la nord de valea râului Săliște, zona cuprinde 18 localități: Boița, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmacel, Rășinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului si Jina.
Dintre localitățile menționate mai sus, cele mai importante pentru agroturism cu cea mai mare concentrare a capacității de cazare o au localitățile: Rășinari (611 în vile și pensiuni agroturistice), Sibiel (434), Gura Râului (398) și Cisnădioara (324) însumând aproape 2/3 din numărul locurilor de cazare din zonă (Fig.31).
Fig.31 Harta turistica – Mărginimea Sibiului (sursa: www.turistik.ro)
Astfel zona Mărginimii Sibiului dispune de 2874 locuri de cazare distribuite în 188 de unități turistice , în special pensiuni rurale care sunt preponderente în zonă (110 pensiuni rurale din totalul de 188).Unitățile cu grad scăzut de confort ( 2margarete/stele) predomină ca număr (105) din totalul de 188 de unități de cazare.
Acestea oferă turiștilor practicarea de activități și meșteșuguri tradiționale (strângerea fânului, mulsul oilor, pictura pe sticlă, sculptura în lemn, olăritul, etc), cât și servirea bucatelor românești tradiționale, chiar ajutând la pregătirea lor.
Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat puternice tradiții spirituale și etno-folclorice. Ocupațiile locuitorilor din mărginime sunt: păstoritul și transhumanța, creșterea vitelor, exploatarea pădurilor, mica industrie țărănească, agricultura și pomicultura. Deși construcțiile moderne le-au înlocuit cu timpul pe cele tradiționale, atmosfera din Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată. Meșteșugurile tradiționale sunt practicate și azi de populația din zonă care este maestră în prelucrarea lânii și pieilor, dar și pentru sculptura în lemn, pictura pe sticlă, sau arta textilă.
Zona a fost și este recunoscută pentru transhumanță și bogăția artei populare. Așezările mari sunt de tip adunat, uneori foarte compacte dar există și așezări care au spații mari între case datorită practicării pomiculturii (Sibiel). Caracteristică este casa mărgineană, construită odinioară din lemn, cu două sau trei încăperi și acoperiș înalt.
O notă specifică este dată de așa numitul "privariu", o prispă mai largă creată prin prelungirea acoperișului. Se găsesc și influențe săsești prin pictarea mobilierului de interior cu motive florale (în comuna Cristian de exemplu) și la Rășinari se confecționează încă mobilier pictat. Totodată aceste sate au dat culturii române nume mari printre care: Emil Cioran, Octavian Goga, și de asemenea 11 academicieni români sunt originari din Săliște (Onisifor Ghibu și Dumitru Roșca printre alții).
Săliște poate fi considerată „capitala spirituală” a Mărginimii și cea mai importantă din punct de vedere istoric. Dispune de 2 muzee și două biserici din sec.XVIII. Altă atracție turistică în zonă este Parcul de sculptură în lemn de la Poiana Soarelui. În Sibiel cea mai importantă atracție este Muzeul de Icoane pe Sticlă „ Pr.Zosim Oancea”, cu 600 de icoane pictate manual din toate regiunile țării, și Cetatea Salgo.
O altă atracție a zonei o constituie sărbătorile de iarnă, de Paște și de nuntă,cât și gastronomia cu specific (pregătirea și servirea mesei într-o atmosferă liniștită, patriarhală, străveche).
Gura Râului o zonă bine dezvoltată turistic, oferă diferite servicii turistice bazate pe cadrul natural al zonei (drumeții în masivul Cindrel, Cheile Cibinului, barajul de la Gura Râului), pe elemente culturale tradiționale (gastronomie, obiceiuri, meșteșuguri tradiționale).
Importante din punct de vedere etnografic în toată zona Mărginimii sunt și dansurile populare, costumele populare brodate cu alb și negru (purtate mai ales la sărbători, dar și cu prilejul datinilor strămoșești: la nunți, botezuri, înmormântări), obiceiurile și tradițiile specifice. Dintre cântecele și dansurile populare din regiune amintim: jiena, doina, învârtita, și bătuta; călușarii, sârba, hațegana. Muzeul țărănesc „Morariu„ din Jina, deține o colecție de 1600 exponate (costume populare, „blide”, oale, ulcioare, icoane pe sticlă, fotografii,războaie de țesut,etc).
Fig.32 Harta turistică – Gura Râului (sursa: wikimedia.org)
Țara Oltului se distinge prin ocupații și meșteșuguri specifice– creșterea animalelor, prelucrarea sticlei („glăjăritul”) și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor strămoșești.
Valea Hârtibaciului este o zonă tradițională unde existat o serie de sate săsești, majoritatea având biserici fortificate (exponente ale culturii săsești în sudul Transilvaniei), la Alțâna, Brădeni, Dealu Frumos, Hosman, Iacobeni, Merghindeal, Slimnic, Stejărișu, Șura Mare,Veseud). Este și zona în care s-a născut baronul Samuel von Brukenthal (Nocrich). O trăsătură caracteristică a acestei regiuni o constituie multitudinea de culturi, datorită existenței comunităților de sași, români, unguri și rromi. Ocupațiile rromilor (căldărari, corfărari – măturile realizate la Fofeldea) și obiceiurile săsești (de exemplu,„Sărbătoarea Lolelor” de la Agnita) sunt componente etnografice importante în zonă.
Fig.32 Priveliște din Valea Hârtibaciului – Gura Râului
(sursa: www.infomag.ro)
Valea Târnavelor este un areal unde meșteșugurile breslelor care au asigurat prosperitatea zonei în Evul Mediu, sunt practicate și în prezent în satele din zonă: tâmplărie, dogărie, caldărărit, etc. Principala resursă turistică de aici este viața tradițională a satelor și prezența bisericilor fortificate la : Agârbiciu, Axente Sever, Ațel, Bazna, Brateiu, Biertan, Copșa Mare, Dârlos, Ighișu Nou, Mălâncrav, Moșna, Șeica Mică, Valchid, Valea Viilor (inclusă în Patrimoniul UNESCO).
Podișul Secașelor se remarcă prin faptul că deține o resursă turistică determinată de potențialul viticol al zonei alături de viața tradițională a satului cu un specific local puțin explorat.
CAP. IV ACTIVITĂȚI TURISTICE PRACTICATE ÎN ORAȘUL SIBIU
IV.1 Turismul cultural în zona istorică a orașului
Turismul cultural presupune vizitarea muzeelor, bibliotecilor, vizionarea de concerte și reprezentări teatrale, de festivaluri și manifestări culturale, vizitarea bisericilor medievale, a castelelor, palatelor și cetăților fortificate, ș.a..
Dintre festivalurile și manifestările culturale care au loc anual în Sibiu, cele mai importante sunt:
– Festivalul de Jazz de la Sibiu, ce are loc în luna mai, în fiecare an (Fig.33).
Fig.33 Imagine de la festivalul de jazz din Sibiu
(sursa:https://olt-alert.ro/2019/05/15/sibiu-jazz-festival-isi-deschide-din-nou-portile/)
– Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu inițiat în 2005, cel mai important festival anual de teatru din România și al treilea din Europa, care reunește unii din cei mai importanți artiști naționali și internaționali, contribuind la îmbinarea culturii Europei de est, centrale și de vest. Are loc la sfârșitul lunii mai timp de 11 zile (Fig.34).
Fig.34 Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu
(sursa: www.ziuaveche.ro)
– Festivalul de Film documentar „Astra Film”, este un festival internațional de film documentar organizat de fundația Astra Film din Sibiu, anual, în luna octombrie (Fig.35).
Fig.35 Festivalul de Film documentar „Astra Film”
(sursa: www.sibiu-turism.ro)
– Festivalul Medieval: Sibiu Cetăți Transilvane de la sfârșitul lunii august, oferă spectacole de dans și de teatru medieval, turniruri ale cavalerilor, concerte de muzică medievală, spectacole de circ, toate dorind să renască arta și viața medievală a Sibiului (Fig.36).
Fig.36 Festivalul Medieval: Sibiu Cetăți Transilvane
(sursa:www.sibiu.ro)
– Târgul Olarilor , sau târgul meșterilor olari din toată țara care își propun să promoveze arta tradițională populară a olăritului timp de o săptămână, în luna septembrie (Fig.37).
Fig.37 Târgul Olarilor – Piața Marea
(sursa:https://www.stiridesibiu.ro/?p=24133 )
– Festivalul „Noaptea Muzeelor” organizat în luna mai de Complexul Muzeal Astra (Fig.38).
Fig.38 Festivalul „Noaptea Muzeelor”
(sursa:www.sibiu-turism.ro)
– Târgul Artmania în cadrul căruia au loc expoziții de pictură și fotografie, workshop-uri de artă modernă și tradițională, lansări de carte și concerte consecrate (Fig.39).
Fig.39 Imagini din cadrul târgul Artmania (sursa: www.sibiu.ro)
IV.2 Turismul verde – montan
Aici se pot include pe lângă ariile și rezervațiile naturale protejate și monumente ale naturii, diferite elemente peisagistice, de floră și faună, silvoturismul, diferite obiective de natură geologică.
Turismul montan a fost la început practicat și stimulat de sașii din Sibiu. În fiecare duminică, grupuri de sași pe jos sau cu bicicletele se întâlneau în Dumbrava Sibiului, locul de plecare spre Păltiniș și zona montană a Cindrelului. Stațiunea Păltiniș, situată în nord estul Munților Cindrel, sub vf.Oncești, la 32 de kilometri de Sibiu, a fost înființată în anul 1894 de către SKV- (Societatea Carpatină Transilvăneană-Sibenburghischer Karpaten Verein), la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind cea mai veche stațiune turistică din țară, aflată la altitudinea de 1442 m. Cu o suprafață de 1011,5 ha stațiunea Paltiniș face parte din teritoriul Municipiului Sibiu, din punct de vedere administrativ. Apropierea de orașul Sibiu, dar și de satele din mărginime, a fost favorabilă dezvoltării unui flux turistic constant dinspre aceste localități (Fig.40).
Fig.40 Practicarea sporturilor de iarnă pe pârtia de ski
din stațiunea Păltiniș-Sibiu
(sursa:http://zidezi.ro/turism/statiunea-turistica-paltinis.html )
Aproximativ 70 % din turiștii veniți la Păltiniș practică schiul, ceea ce face ca acesta să fie elementul principal în dezvoltarea stațiunii. Suprafața schiabilă este în jur de 150 ha, repartizată pe versanții munților Bătrâna, Surdu, Oncești, Dealul Poplăcii. Telescaunul Păltiniș cu o lungime de 1052 m și cu 52 de scaune duble și o capacitate de 360 persoane /oră, face legătura cu vf.Oncești (1713m).
În prezent se urmărește reintroducerea Stațiunii Păltiniș în circuitul pieței locale, regionale și naționale. În acest scop în luna decembrie 2010 s-a inaugurat cel mai nou complex de pârtii din România „Arena Platoș”. Situat pe platoul Poiana Poplăcii , la 1 km înaintea stațiunii Păltiniș, la o altitudine de 1400 de metri , complexul este compus din cinci pârtii de schi cu lungimi de 600 si 700 de metri și una pentru copii și începători, de 250 de metri, dotată și cu nocturnă. Transportul pe cablu este asigurat de patru teleschiuri. Instalațiile pârtiilor de lungime mare au o capacitate de 1200 de persoane pe oră iar instalația pârtiei de începători de aprox. 500 de persoane pe oră. Deține 300 de locuri de parcare și un schi bar (Fig.41).
Fig.41 Practicarea sporturilor exterme în cadrul Arenei Platoș-Sibiu
(sursa: www.extremeaddict.ro )
Turismul montan se practică și în zona Bâlea datorită existenței rezervației naturale, a lacului și a cascadei Bâlea, cât și a drumului montan Transfăgărășan. În zonă funcționează și o telecabină care transportă turiștii de la Bâlea Cascadă (1234m ) la Bâlea Lac (2034m). Se practică sporturile de iarnă, mai ales schiul deși la Bâlea nu există pârtii de schi și nici instalații amenajate.
În 2006 a fost construit lângă lac primul hotel de gheață din Europa de Est, în forma unui iglu (Fig.42). Drumul montan „Transfăgărășan”, de o frumusețe deosebită, supranumit și „Drumul din nori”, face legătura dintre Muntenia și Transilvania și orașele Sibiu și Pitești și este situat la altitudinea de 2034 de m, (al doilea ca altitudine din țară după șoseaua „Transalpina” în Parâng). Transfăgărășanul străbate m-tii Făgăraș printr-un tunel lung de 884m (cel mai lung tunel din țară) și ajunge la Barajul Vidraru, pe Argeș. Drumețiile în zona montană sunt o altă formă de relaxare și apreciere a frumuseții peisagistice a locurilor.
Fig.42 Hotelul de gheață din zona lacului Bâlea-Făgăraș
(sursa:https://www.hotnews.ro/hotreporter-2011-02-8321717-hotelul-gheata.htm )
IV.4 Turismul bleu – Stațiunea Ocna Sibiului
La numai 17 km de Sibiu se află lacurile sărate de la Ocna Sibiului. Atestat documentar în secolul al XIII (1263), sub numele de Terra Wiz, pământul Visa ( după numele râului ce-l străbate), declarat oraș în 1968, Stațiunea Ocna Sibiului, a fost reamenajată (2009-2011) în arealul celor 14 lacuri. Orașul cu aproximativ 5000 locuitori, se desfășoară altitudinal între 380 și 440 m.
Complexul balnear a fost construit la începutul sec.XX (1906-1909). Lacurile de la Ocna Sibiului au fost grupate de geograful T.Pânzaru după modul de folosire si după poziție în 3 areale: Lacurile din Incinta Băilor, cele din Parcul Public și cele din Exterior.
Fig.43 Ștrand Ocna Sibiului cu cele trei lacuri
din incintă: Horia, Cloșca și Crișan
(sursa https://ocnasibiului.eu/ )
Lacurile din incintă au fost primele amenajate și folosite în scopuri balneare (încă din secolul al XIX-lea). Adâncimea lor maximă este de 44,5 m în lacul Horia, partea sudică. Salinitatea lor ajunge la 330 g/l, la peste 2 m adâncime. În lacul Crișan se varsă și cele trei izvoare minerale ale stațiunii, cu ape clorosodice, bicarbonatate (izvoarele minerale poartă aceeași denumire cu a celor 3 lacuri din incintă) (Fig.43).
Lacurile din Parcul Public sau al Gării dețin lacul Fără Fund, care este declarat monument la naturii datorită fenomenului de heliotermie care determină ca stratul de la suprafață să fie mai rece decât stratul de apă imediat următor (adâncimea lui maximă în ciuda numelui este de 33m) și salinitatea de 318 g/l. Lacul Inului sau al Pânzelor, al doilea lac deține o dâncime maximă de 46m și o salinitate de 320g/l. La acestea se mai adaugă Lacul Vrăjitoarelor și Lacul de Gheață (0,45m, cu apă salmastră, amenajat pentru aprovizionarea cu gheață a stațiunii).
Lacurile exterioare sunt în număr de nouă: Lacul Brâncoveanu,L.Ocnița,L. Avram Iancu, L.Negru, L.Gura Minei, L.Rândunica, L.Balta cu Nămol, L.Auster, L.Verde.
Fig.44 Lacurile exterioare de la Ocna Sibiului
(sursa: www.la.famiglia.ro )
Apele sărate, ce manifestă fenomenul de heliotermie, nămolul sapropelic, izvoarele minerale și microclimatul de adăpost în perioada mai-septembrie atrag foarte mulți turiști la stațiunea Ocna-Sibiului, care mai este denumită și „Litoralul Ardealului” (Fig.44).
CONCLUZII
Poziția geografică în centrul țării este deosebit de favorabilă pentru orașul Sibiu care întreține relații culturale, economice și turistice cu toate unitățile administrativ – teritoriale ale României. Peisajele naturale cu valoare peisagistică din arealul montan și colinar limitrof, lacurile sărate cu funcții balneo-climatice, precum și ariile naturale protejate și în general întreaga biodiversitate oferă condiții optime de ordin cognitiv, curativ și recreativ.
În calitate de important centru cultural-istoric, Sibiul se constituie și ca un centru polarizator al turismului pentru județ, concentrând aproape jumătate din evenimentele și obiectivele turistice ale județului.
O pondere importantă, în structura economică a orașului Sibiu o dețin resursele turistice pe baza obiectivelor cultural-istorice, a monumentelor de artă și cultură grupate cu precădere în limitele „Cetății medievale”.
Centrul orașului este susținut economic și de de proximitatea universităților, cele mai importante consumatoare de servicii și oferte culturale, alături de turiști. Astfel, în perspectivă orașul Sibiu își va amplifica funcția de pol de concentrar a activităților economice, comerciale și turistice din sudul Transilvaniei.
Intervențiile antropice, în spațiul geografic cu ofertă turistică, sunt necesare cu scopul extinderii și modernizării infrastructurii, vizând echiparea unităților turistice, revizuirea fondului de clădiri cu rezonanțe istorice, toate acestea în scopul de a intensifica fluxulu turistic.
Acordarea în 2007 a statutului de Capitală Culturală Europeană, alături de Luxemburg, a determinat o revigorare a fizionomiei orașului, reabilitarea centrului istoric medieval, creșterea numărului de turiști și amplificarea relațiilor internaționale.
BIBLIOGRAFIE
Avram, Al., Crișan V. (1983), Sibiu. Ghid de oraș , Editura Sport-Turism, București.
Blaj, R., (2005), Arii naturale protejate din Județul Sibiu, Edit. Constant, Sibiu.
Bogdan, Octavia (2002), Potențialul termic al județului Sibiu, premisă pentru dezvoltarea activităților turistice. Rev. Geocarpathica, nr.2, Sibiu
Ciangă N. (2001), România: geografia turismului, Presa Universitară Clujeană, partea I, Cluj-Napoca.
Fabini, H., Hermann, Alida, (2001), Sibiu – Portretul unui oraș din Transilvania, Edit. Academiei Române, București.
Ghinea D. (2002), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București.
Ielenicz M. Et. Al. (2003), România. Enciclopedie turistică, Editura Corint, București.
Marius,C-tin (2007), Sibiu – comoara de la poalele Carpaților, Tipografia Honterus, Sibiu.
Muntele I., Iațu C. (2006), Geografia Turismului, concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporară, Editura Sedcom Libris, Iași.
Sigerus, E. (2006), Cronica Orașului Sibiu 1100-1929, Edit. Honterus, Sibiu.
Velcea, Valeria (2002), Originalitatea geografică a Depresiunii Sibiu, Geo – Carpathica, 2, Edit.Univ.„L.Blaga”, Sibiu.
Velcea, I.et. colab., (2010), Atlasul geografic al Județului Sibiu, Edit. Univ.„L.Blaga”, Sibiu.
http://docplayer.net/63200626-Pug-municipiul-sibiu-s-c-proiect-s-a-s-i-b-i-u-plan-urbanistic-general-al-municipiului-sibiu-volumul-3-regulament-local-de-urbanism.html
-Plan urbanistic general al Municipiului Sibiu, consultat la 14 iunie 2019
http://www.cultura.ro/culturaro -Ministerul Culturii, consultat la 10 mai 2019
http://www.cjsibiu.ro/ -Consiliul Județean Sibiu, consultat la 23 iunie 2019
http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/amenajarea-teritoriului/amenajarea-teritoriului-in-context-national/-9611 -Plan de amenajare a teritoriului Județean, consultat la 15 mai 2019
https://www.drumuripodurisibiu.ro/- Direcția națională de drumuri și poduri Sibiu, consultat la 30 mai 2019
http://turism.gov.ro/web/ -Ministerul Turismului, consultat la 26 aprilie 2019
Anexa 1
Avizat,
Îndrumător Lucrare de Licență/Disertație
Titlul, Numele și prenumele ________________________________
Data ____________ Semnătura ________________
DECLARAȚIE privind originalitatea conținutului lucrării de licență/diplomă/disertație/absolvire
Subsemntatul(a) ………………………………………………………………………………………
cu domiciliul în ………………………………………………………………………………………………
născut(ă) la data de ………………..…., identificat prin CNP ………….……………..…………………, absolvent(a) al(a) Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Geografie și Geologie specializarea …………………………………………………………, promoția ………………………….,
declar pe propria răspundere, cunoscând consecințele falsului în declarații în sensul art. 326 din Noul Cod Penal și dispozițiile Legii Educației Naționale nr. 1/2011 art.143 al. 4 si 5 referitoare la plagiat, că lucrarea de licență/disertație cu titlul: ______________________________________________________________ ______________________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________________ elaborată sub îndrumarea d-lui. / d-nei ______________________________________________________, pe care urmează să o susțină în fața comisiei este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență/diplomă/disertație/absolvire să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într-o bază de date în acest scop.
Am luat la cunoștință despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări științifice in vederea facilitării fasificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diploma sau de disertație și în acest sens, declar pe proprie răspundere că lucrarea de față nu a fost copiată ci reprezintă rodul cercetării pe care am întreprins-o.
Dată azi, ………………………… Semnătură student …………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Forme ale turismului şi diferenţe de gen în Masiuvul Ceahlău [309665] (ID: 309665)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.