Forme ale Educatiei Si Interferenta Lor cu Parteneriatul Scoala Comunitate
Cuprins
Argument
Capitolul I Școala- componentă activă a societății, respectiv comunității
I.1 Școala și societatea
I.2 Școala și massmedia
I.3 Școala și comunitatea
I.4 Parteneriate
Capitolul II Forme ale educației și interferența lor cu parteneriatul școală-comunitate
II.1 Educația formală
II.2 Educația nonformală
II.3 Educația informală
Capitolul III Școala în parteneriate
III.1 Școala și familia
III.1.1 Rolul și funcțiile familiei
III.1.2 Aspectul formal al parteneriatului școală-familie
III.1.3 Alegerea școlii-pas decisiv
III.1.4 Profesorul- factor educațional
III.2 Școala și poliția
III.3 Școala și unitățile sanitare
III.4 Școala și biserica
III.5 Școala și organizațiile neguvernamentale
III.6 Școala și agenții economici
III.7 Școala și autoritățile locale
Capitolul IV Studiu de caz – Comunitatea- factor de susținere a educației
IV.1 Studiul de caz –aspecte teoretice
IV.2 Analiza P.E.S.T.E. aspecte teoretice
IV.3 Analiza și interpretarea datelor
IV.3.1 Prezentarea unității școlare
IV.3.2 Parteneriate și colaborări
A. Colaborare cu familia
B. Colaborare cu poliția
C. Colaborare cu unitățile sanitare
D. Colaborare cu consiliul local
E. Colaborare cu organizații neguvernamentale
F.Colaborare cu alte instituții de învățământ, cultură, sport
IV.3.3 Activități cu caracter nonformal
IV.3.4 Activități extrașcolare și extracurriculare propuse pentru anul în curs
IV.3.5 ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”
IV.3.6 Analiza P.E.S.T.E.
IV.3.7 Concluzii
Capitolul V. Bibliografie
Anexe
Argument
Școala și comunitatea reprezintă două nuclee de interes pentru diferite domenii: sociologie, pedagogie, psihologie. Comunitatea a devenit un factor important de susținere a educației.
Considerăm foarte importantă implicarea comunității în dezvoltarea multilaterală a elevilor aflați în perioada de formare și de stabilire a ierarhiei valorilor care îi ghidează pe parcursul vieții.
Școala face parte din instituțiile centrale ale comunității, având roluri specifice, dar funcționarea ei este influențată decisiv de specificul comunității în cadrul căreia funcționează.
Parteneriatele încheiate între școală și comunitate au rolul de a constitui un suport al dezvoltării. Ele produc efecte benefice de ambele părți: instituția de învățământ cu elevi, cadre didactice, părinți pe de o parte și comunitate pe de altă parte. De cele mai multe ori școala este inițiatoarea parteneriatelor cu comunitatea locală. Acestea se dezvoltă pe acele componente care au interese și responsabilități referitoare la elevi și familiile lor. Școlile care beneficiază de acces la resursele din comunitate( umane, materiale, informaționale, tehnologice) au posibilitatea de a încheia parteneriate școală-comunitate centrate pe nevoile comunității.
Tema lucrării permite să analizăm implicațiile pe care le are comunitatea, prin factorii săi, asupra școlii, precum și modul în care școala se raportează la comunitate.
Lucrarea e constituită în patru părți și reliefează în special legătura școlii cu comunitatea locală, comunitate către care și dinspre care există legături determinante.
Partea I ”Școala ca o componentă activă a societății”-prezintă implicațiile pe care le are școala la nivelul societății, în comunitate și massmedia.
Partea a II-a prezintă cele trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală și modalitatea în care acestea interferează, dând naștere unui cadru oportun manifestării parteneriatului educațional.
A treia parte ”Școala în parteneriate”-prezintă conexiunile dintre școală și principalii parteneri implicați în educație: familie, autorități locale, biserică, poliție, unități sanitare, ONG-uri, agenți economici.
Ultima parte este un studiu de caz despre efectele parteneriatelor locale încheiate cu Liceul Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” din Buftea, asupra educației, despre modul în care este influențat demersul educațional.
Societate în continuă schimbare determină modificări la nivelul comunității ce se reflectă, implicit, în viața școlii. De aceea relația între școală și comunitate trebuie reconsiderată în permanență.
Capitolul I Școala-componentă activă a societății, respectiv
comunității
I.1 Școala și societatea
În urmă cu două-trei decenii societatea era cea care se afla la dispoziția școlii. Ea avea încredere în școală. Astăzi rolurile s-au inversat: școala e cea care trebuie să țină cont de nevoile societății.
În prezent, specificul societății în materie de cunoaștere , are la bază patru categorii distincte( Miller ,2003).
1) “know-how” sau cunoașterea practică se referă la a ști cum să faci, la a avea capacitățile umane și competențele necesare pentru a acționa cu inteligență într-un mediu complex;
2) “know-what” sau cunoașterea specializată se referă la a ști ce să faci, să cunoști realitatea și faptele;
3) “know-why” sau cunoașterea principiilor se referă la a ști de ce, a ști legile de bază ale naturii, ale gândirii umane, ale societății;
4) “know-who” sau cunoașterea modului cum se stabilesc și se întrețin relațiile se referă la a ști cine ce face, unde și când, la a avea capacitatea de a coopera și de a comunica.
În condițiile dezvoltării într-un ritm alert a noilor tehnologii, natura învățării s-a modificat. Accesul la informație se face mai ușor ca niciodată, ritmul de colectare a acesteia este mai rapid. Aparent, aceasta e o schimbare spectaculoasă. Dar acest lucru nu înseamnă că știm mai multe sau că învățăm mai repede.
Deși intensitatea cunoașterii și implicit a învățării reprezintă o constantă în cotidianul nostru, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii s-a produs o schimbare esențială referitoare la tipul de cunoaștere pus în valoare în societatea actuală.
Astfel, cel care care dispune de cunoașterea practică a lucrurilor este cel de care are nevoie societatea agricolă.
Cel care știe ce trebuie făcut, specialistul, este pus în valoare în societatea industrială. Ideea de specializare era considerată o valoare fundamentală.
În societatea cunoașterii este nevoie de cel care e capabil, bazându-se pe înțelegerea principiilor de funcționare și pe rețeaua socială adecvată, să mobilizeze într-un timp scurt, o cunoaștere practică.
Societatea cunoașterii a cunoscut de-a lungul timpului, cel puțin trei transformări.
În primul rând cunoașterea specializată scade în importanță. Este ceea ce simt cei care nu sunt de acord ca fiul lor să memoreze anumite date, când un simplu clic îi poate pune la dispoziție informația de care are nevoie. A memora date nu mai e o formă de cunoaștere valorizată în condițiile de azi.
Școala de astăzi propune dobândirea cunoașterii și înțelegerii principiilor trecând prin cunoașterea și înțelegerea faptelor, a realității. Societatea consideră că deține busola și, în graba de a arde etapele, ar vrea uneori ca școala să transmită direct această cunoaștere a principiilor de care este din ce în ce mai multă nevoie în cotidian.
În al doilea rând, din ce in ce mai mult teren în societatea de azi este câștigat de cunoașterea practică. Nu mai e suficient doar să știi, ci trebuie să aplici ceea ce știi. În epoca industrială, școala transmitea cunoștințe bine selectate și ierarhizate. Utilizarea concretă a acestora se făcea în special după terminarea școlii. Azi e necesară instituirea unui nou echilibru între cunoașterea teoretică și cea practică. Nu e suficient doar să știi cum să faci și să faci efectiv lucrurile bine, ci e necesar să-ți înțelegi propria acțiune și să fii capabil să o explici celorlalți. Un individ devine competent dacă e capabil să își exprime gesturile prin cuvinte.
În al treilea rând, își face apariția un nou tip de cunoaștere, nevalorizat până acum în mod special de nicio societate anterioară. În această lume din ce în ce mai globalizată, devine tot mai importantă deținerea informației corecte în timp util pentru a putea acționa înaintea celorlalți. Acest lucru presupune cunoașterea foarte bine a modului de stabilire și funcționare a relațiilor sociale. E vorba de a ști în orice moment pe cine să te bazezi și cum trebuie să-i mobilizezi pe cei de care ai nevoie să te ajute să-ți îndeplinești obiectivele.
În întreaga lume școala se află în plin proces de schimbare. Ea trece prin numeroase transformări spre a regăsi, în cele din urmă, o formă de încredere socială.
Se pare că, de fapt, nu are loc o adaptare a școlii la noi cerințe sociale, ci are loc o redefinire a învățării. Educația pare să se dezinstituționalizeze. Școala, ca instituție, poate fi înlocuită cu o serie de mecanisme de învățare, mai mult sau mai puțin instituționalizate.
I.2 Școala și massmedia
Massmedia este unul dintre cele mai eficiente medii de transmitere a informațiilor către mase, având receptivitate și influențe educaționale deosebite. Instanțele mediatice vin să amplifice, să continue sau să diversifice experiențele cognitive sau comportamentale. Prin massmedia se transmit mesaje informaționale din cele mai diverse domenii: artistice, culturale, științifico-tehnice, politice, juridice, etice, sportive, religioase, umoristice folosind radioul, televiziunea, internetul, presa, expozițiile, muzeele.
Deoarece se întâmplă destul de des ca mesajele distribuite prin diverse medii să nu fie autentice, valoroase sau sincere, este de preferat ca receptorul lor să aibă capacitate de selecție, simț critic, circumspecție interpretativă, competență valorizatoare pentru a selecta din avalanșa de informații doar ceea ce este benefic.
Funcțiile realizate de massmedia în corelație cu mesajele informaționale transmise sunt:
Funcția informațională prin care este satisfăcută setea de cunoaștere, de
informare, rapid și la timp.
Funcția educațională , massmedia având o puternică forță de modelare a
personalității, contribuind la educarea maselor, indiferent de vârstă sau profesie. Massmedia își aduce contribuția la creșterea nivelului de cultură general și de specialitate, la educare, formare de concepții, atitudini, convingeri, sentimente, în toate domeniile de activitate. Massmedia se alătură școlii în misiunea educațională, contribuind la realizarea obiectivelor educaționale prin conținuturi, mijloace și soluții specifice.
Funcția de socializare . Massmedia are o puternică forță de socializare prin
prezentarea aspectelor din relațiile sociale și interumane, opinii și acțiuni din diferite locuri sau instituții, din diferite domenii: social-economic, politic, cultural, religios.
Funcția de compensare. Mesajele massmedia influențează în mod direct
personalitatea și comportamentul oamenilor. De aceea, prin unele emisiuni, filme, teatre, acțiuni literer-artistice, massmedia are și o funcție compensatorie, cu rol recreativ, contribuind la refacerea și dinamizarea psihică, fizică, spirituală a receptorilor mesajelor.
Muzeele, expozițiile, casele memoriale sunt medii de transmitere a valorilor și de formare a individului în acord cu jaloane valorice înalte. În aceste instituții culturale se desfășoară programe de formare sau educare a tinerilor, adulților, de petrecere utilă a timpului liber , acțiuni conduse de specialiști cu competențe în materie care pot oferi expertiză de înaltă clasă.
I.3 Școala și comunitatea
Bottom of Form
Comunitatea este definită în Dicționarul Explicativ al limbii române ca fiind ”un grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune, totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări, totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.”
După zonele în care se constituie, se deosebesc mai multe tipuri de comunități:
-comunități locale în mediul rural în cadrul cărora se stabilesc relații interpersonale strânse și în care sunt sancționate frecvent abaterile deomeniile de activitate. Massmedia se alătură școlii în misiunea educațională, contribuind la realizarea obiectivelor educaționale prin conținuturi, mijloace și soluții specifice.
Funcția de socializare . Massmedia are o puternică forță de socializare prin
prezentarea aspectelor din relațiile sociale și interumane, opinii și acțiuni din diferite locuri sau instituții, din diferite domenii: social-economic, politic, cultural, religios.
Funcția de compensare. Mesajele massmedia influențează în mod direct
personalitatea și comportamentul oamenilor. De aceea, prin unele emisiuni, filme, teatre, acțiuni literer-artistice, massmedia are și o funcție compensatorie, cu rol recreativ, contribuind la refacerea și dinamizarea psihică, fizică, spirituală a receptorilor mesajelor.
Muzeele, expozițiile, casele memoriale sunt medii de transmitere a valorilor și de formare a individului în acord cu jaloane valorice înalte. În aceste instituții culturale se desfășoară programe de formare sau educare a tinerilor, adulților, de petrecere utilă a timpului liber , acțiuni conduse de specialiști cu competențe în materie care pot oferi expertiză de înaltă clasă.
I.3 Școala și comunitatea
Bottom of Form
Comunitatea este definită în Dicționarul Explicativ al limbii române ca fiind ”un grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune, totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări, totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.”
După zonele în care se constituie, se deosebesc mai multe tipuri de comunități:
-comunități locale în mediul rural în cadrul cărora se stabilesc relații interpersonale strânse și în care sunt sancționate frecvent abaterile de la normele comunității
-comunități locale din orașe mici în care majoritatea oamenilor se cunosc, controlul comportamenteleor funcționează dar mai puțin sever față de mediul rural
-comunitățile din marile orașe în care nu prea există noțiunea de comunitate locală, în schimb apar comunități de diferite tipuri: academic, cultural, de o anumită orientare socială în care normele sociale sunt complexe însă se pierd valorile tradiționale.
Educația permanentă apare din necesitatea instruirii și autoinstruirii în tot timpul vieții, înainte și după absolvirea unor școli pentru a fi la curent cu noutățile din diferite domenii: cultural, etnic, științific, medical, economic, juridic, socio-uman, pedagogic, metodic, etic atât pe plan național cât și pe plan mondial.
Școala reprezintă o instituție centrală și esențială pentru societate, ale cărei rezultate influențează atât evoluția beneficiarilor direcți ai educației cât și evoluția comunității , beneficiarii indirecți. Școala are rol primordial în refacerea identității sociale și valorizarea potențialului uman, în concordanță cu direcțiile europene prioritare de acțiune în domeniul educației:
-identificarea factorilor implicați în domeniul educațional și stabilirea rolului și a responsabilităților fiecărui factor;
-susținerea parteneriatelor cu toți factorii sociali interesați de dezvoltarea educației;
-stabilirea setului de valori care să orienteze evoluția societății și a educației sale.
Școala poate fi privită din perspective multiple:
o instituție având propriul sistem de organizare, cu o logică internă de
dezvoltare, ce reproduce propriile norme și valori
o instituție ofertantă a unui serviciu social, direct influențată de manifestările
produse în mediul social și care transmite cunoștințe, dezvoltă norme, abilități, valori recunoscute și acceptate social
o instituție care funcționează într-o comunitate alături de alți factori
educaționali: familie, autorități, organizații guvernamentale și neguvernamentale, agenți economici, poliție, biserică aceștia având, la rândul lor, o ofertă educațională explicită și/sau implicită. Școlile depind în mare măsură de mediul în care funcționează sub aspectul obținerii de resurse de toate tipurile: materiale, informaționale, umane, financiare.
o instituție care funcționează într-un context social complex, larg format din
societatea globală construită ca sistem social global (național).
o instituție care funcționează într-un context social imediat, într-o comunitate
locală și zonală ce furnizează resursa umană dar care are un set de așteptări la care școala trebuie să răspundă.
Alături de alte instituții care funcționează în comunitate, școala este direct influențată de nivelul de dezvoltare comunitară, în relația școală-comunitate locală fiind implicați mai mulți factori:
mediul social al comunității : rural, urban, așezare geografică, dimensiunea
comunității;
mentalitatea și atitudinea privind educația, nivelul de aspirație al familiilor
pentru educația copiilor;
percepția misiunii școlii în comunitate;
gradul de cultură și nivelul studiilor populației din comunitate care
influențează și viața școlii;
componența demografică a comunității: natalitate, vârsta populației, tipuri de
familii, ocupația membrilor comunității;
profesiile dominante din comunitate, care pot deveni modele pentru elevi și
pot influența orientarea școlară și profesională;
dezvoltarea economică și tehnologică a comunității;
percepția valorică a studiilor;
orientarea școlii către pregătirea elevilor în domenii cerute de comunitate .
I.4 Parteneriate
O școală dezvoltată într-o comunitate este sursa dezvoltării comunitare. Școala trebuie să fie deschisă la nevoile comunității, să identifice acele domenii în care poate dezvolta parteneriate comunitare: alternative de petrecere a timpului liber pentru copii și tineri, activități de educație rutieră, educație pentru sănătate, ajutorarea vârstnicilor, a familiilor sărace.
Școala este o organizație formală cu reguli proprii de funcționare, menită să furnizeze servicii sociale de educație în scopul educării, formării, profesionalizării, socializării generației tinere. Școala funcționează în interiorul unei comunități locale si are rolul de a transmite valori acceptate local, deci din școală se pătrunde în comunitate. Privit în sens invers, resursele umane care vin în școală , cadre didactice și elevi, fac parte din comunitatea locală, trăiesc și se dezvoltă în cadrul comunității locale, suportând influențele acesteia. Așadar există o strânsă interdependență între școală și comunitate care, de multe ori se concretizează în încheierea unor parteneriate menite să ridice calitatea actului educațional. Ideea de parteneriat între școală și comunitatea locală se bazează pe principiul complementarității serviciilor sociale puse la dispoziție de către organizații care activează în cadrul comunității. În momentul în care se construiește un parteneriat trebuie avut în vedere faptul că acesta implică strategii, aptitudini specifice, cunoștințe care trebuie cunoscute și folosite de către părțile implicate.
Parteneriatul școală-comunitate locală se bazează pe o legătură permanentă între agenții comunitari și reprezentanții școlii, urmărindu-re realizarea unui echilibru între schimbare și continuitate, între specific și global, între realizarea individuală și exigențele de ordin social. În scopul realizării obiectivelor propuse, școala are nevoie de un sistem managerial adecvat care poate fi definit prin funcții specifice: proiectare, organizare, coordonare, decizie, evaluare. În permanență, școala va aloca sau atrage din interior sau exterior, o gamă variată de resurse materiale, financiare, umane, informaționale și de timp.
Școala trebuie manageriată astfel încât să își asigure funcționarea și dezvoltarea ca sistem deschis, aflat în permanentă relaționare cu mediul exterior, cu comunitatea în cadrul căreia funcționează și nu numai.
În domeniul educațional, parteneriatele se pot clasifica după:”domeniul de colaborare, scopul și obiectivele urmărite, durata desfășurării, forma de finanțare, tipul de unitate, forma de rețea, domenii de interes ș.a.”( coord. Constantin Cucoș, -Psihopedagogie, ediția a III-a, editura Polirom,pag. 728)
Parteneriatul se poate derula
-în cadrul unui program-
Programul este un ansamblu de proiecte (activități) dinamice, planificate și controlate, care nu au un termen de finalizare exact și care constituie o abordare integrată pentru îndeplinirea misiunii și obiectivelor organizației. Exemple: PHARE, POSDRU
– în cadrul unui proiect .
Proiectele sunt formate din seturi de activități planificate,desfășurate în etape distincte, identificabile, vizează probleme specifice, își propun să îndeplinească obiective specifice, cu timp de finalizare exact, beneficiază de fonduri limitate. Proiectele pot fi implementate de către o școală în colaborare, eventual, cu autorități, instituții, organizații neguvernamentale sau alte școli.
– în cadrul unor activități punctuale ce vizează desfășurarea unor activități punctuale, cu resurse locale, inițiate pe plan local de școli sau agenți comunitari, cei implicați având interese comune.
Se disting următoarele tipuri de parteneriate:
-parteneriat filantropic-școala primește resurse pentru acoperirea unor nevoi
-parteneriat tranzacțional- școala primește mijloace sau resurse în schimbul unor servicii specifice
-parteneriat integrativ- școala dezvoltă împreună cu partenerul proiecte pentru rezolvarea unei probleme comune
Parteneriatul implică adoptarea unui management care să aibă la bază relații de colaborare, comunicare și acceptarea diversității, în cadrul căruia partenerii să fie responsabili și să se implice reciproc.
Dezvoltarea de parteneriate reprezintă o sarcină importantă a unui manager eficient.
Principiile care stau la baza parteneriatului Școală – Comunitate sunt stipulate în Legea Educației Naționale( art. 3):
Art. 3. — Principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:
a) principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare; “(4) Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.”
b) principiul calității — în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;
c) principiul relevanței — în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social- economice;
d) principiul eficienței — în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării — în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces;
f) principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor;
g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
j) principiul asigurării egalității de șanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertății academice;
m) principiul transparenței — concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
n) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării și responsabilității părinților;
r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și prin practicarea activităților sportive;
s) principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
u)principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ .
În contextul în care educația nu dispune de suficiente resurse, parteneriatul școală-comunitate devine o modalitate prin care resursele locale pot fi gestionate mai bine, pot fi atrase către școală și în care resursele școlii pot fi valorificate în beneficiul comunității.
Prin statutul lor și prin competențele resurselor umane implicate în educație, școlile-ca organizații puternic ancorate în comunitate, pot deveni promotorul parteneriatului comunitar.
Se pot înregistra și blocaje în relațiile de parteneriat, generate de: raportări la valori diferite, lipsa educației civice, neidentificarea avantajelor, rezistența unor cadre didactice la colaborarea neremunerată cu agenții comunitari, lipsa politicii școlii în relație cu comunitatea.
Ca urmare, este necesar ca școala să se adapteze la nevoile comunității, prin:
schimbarea mentalității celor implicați în actul educațional;
aplicarea unui management participativ, în care școala să fie implicată în
proiectele comunității iar agenții economici să fie conștientizați referitor la rolul pe care îl au au în educația tinerilor,viitorilor membri ai comunității;
îmbunătățirea ofertei de activități extrașcolare;
implicarea reprezentanților comunității în dezvoltarea instituțională a școlii;
adaptarea curriculară la nevoile comunității locale;
Parteneriatele încheiate între școală și alte entități comunitare au caracter contextual și situațional. Ele permit școlii să răspundă mai bine exigențelor și criteriilor de calitate ale învățământului actual.
Parteneriatele eficiente au rolul de a dezvolta abilitatea școlilor în oferirea unor servicii educaționale de calitate prin accesarea unor resurse multiple.
Capitolul II Forme ale educației și interferența lor cu
parteneriatul școală-comunitate
Educația este o categorie fundamentală a pedagogiei, un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare.
Educația a apărut odată cu societatea umană și a suferit o serie de transformări odată cu evoluția societății.
Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.
Florin Georgescu considera că „educația este prima activitate creatoare neproducătoare de bunuri de consum, cunoscută de istorie” (Florin Georgescu 1970).
În dicționarul de neologisme al limbii române se afirmă că din punct de vedere epistemologic, cuvântul educație semnifică procesul de ”influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale copiilor, tineretului sau totalitatea metodelor folosite în acest scop( culturalizarea , ridicarea metodică a nivelului ideologic, cultural, professional) sau faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale omului, ale unui popor etc.”
Prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectiva societății.
Omul are atât rol de educator cât și de educat, fiind simultan cauză și efect, nucleul tuturor preocupărilor societății, cea mai valoroasă investiție pe care o poate face societatea.
Educația ca act social determinant devine eficientă prin metodele și mijloacele de propagare a civilizației la nivelul fiecărui individ. Procesul educațional prin care se realizează se desfășoară în concordanță cu evoluția societății. Într-o societate în care informația este la putere, educației îi revine rolul esențial de a pregăti individul pentru o societate a informației. Ea va declanșa factorii necesari ca individul să selecteze elementele necesare pentru a se manifesta ca personalitate creatoare, unică și responsabilă.
Învățământul reprezintă o etapă importantă în formare și educare, dar nu singura. Pornind de la conceptual de învățare, în a doua jumătate a secolului XX (1973), Coombs , Prosser și Ahmed au diferențiat trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală și au formulat cele mai cunoscute definiții ale lor :
Educație formală: sistemul de educație, structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară până la terminarea universității, incluzând, pe lângă studiile academice generale, diverse programe specializate de formare (cursuri, activități de formare organizate de instituții de învățământ).
Educație informală: procesul real de învățare de-a lungul vieții, în cadrul căruia fiecare individ își formează atitudini, își interiorizează sau clarifică anumite valori, dobândește deprinderi și cunoștințe din experiența cotidiană, valorificând influențele și resursele educative din mediul în care trăiește – de la familie și vecini, de la locul de muncă sau de joacă, de la piață, magazin, de la bibliotecă sau din mass-media.
Educație nonformală: orice activitate educațională organizată în afara sistemului formal existent – fie că se desfășoară separat sau ca un element important al unei activități mai largi – care este menită să răspundă nevoilor educaționale ale unui anumit grup și care urmărește obiective de învățare clare.
De remarcat este faptul că distincțiile între cele trei forme de educație sunt referitoare la cadrul în care are loc fiecare.
II.1 Educația formală
Educația formală are loc în instituții sau școli care se ocupă de formare și se finalizează cu acordarea de diplome, certificate, calificări recunoscute oficial cel puțin pe plan național.
Educația formală este, după I. Jinga, “educația instituționalizată structurată în mod ierarhic, gradate cronologic, condusă de la centru”.
Trăsături caracteristice ale educației formale:
-cuprinde, în special, populația cea mai receptivă la educație, formare, având deschideri spre susținerea autoeducației, autoinstruirii (elevi și studenți)
– este instituționalizată, realizându-se în școli de diferite tipuri , în cadrul sistemului de învățământ;
– este proiectată riguros sub toate aspectele, urmărind anumite obiective stabilite prin politica educațională, realizate eșalonat, progresiv, având conținuturi și modalități specifice de realizare, sub forma documentelor școlare cu caracter oficial;
– este organizată sub formă de activități instructiv-educative concrete, pe nivele care trebuie completate consecutiv , incluzând clasificări și calificări la finalizarea fiecărui nivel;
– este dirijată de cadre didactice specializate, perfecționate și formate special pentru a facilita învățarea;
– este realizată într-un cadru planificat, organizat, structurat, întreaga acțiune educativă respectând criterii pedagogice, metodice, manageriale în continuă optimizare;
-evaluarea continuă și sumativă este specific concepută, organizată și valorificată pentru ca elevii să înregistreze progrese și să își dezvolte capacități de autoevaluare și se finalizează în formule de recunoaștere a nivelului de pregătire;
– este evaluată social și vizează cunoașterea rezultatelor activității educative dar și a procesului educațional;
– este generalizată, permițând accesul tuturor celor interesați la valorile culturii, artei, științei și tehnicii, la experiența umanității, școala fiind privită ca un sistem deschis ameliorării continue, având un rol decisiv în formarea personalității umane;
– este prioritară din perspectiva politicilor naționale privind dezvoltarea resurselor umane, fiind principala țintă a politicilor educaționale, în cadrul ei exercitându-se cea mai importantă influență formativă, educativă.
Educația formală poate genera și efecte negative la nivelul personalității umane. Dintre acestea se remarcă: centrarea pe performanțe înscrise în programe, predispunerea către rutină, tendințe de memorizare a cunoștințelor, fără aplicabilitate practică, evaluare subiectivă.
Astfel, educația formală tinde să fie insuficientă. Ea devine complementară celorlalte forme de educație, nonformală și informală, nemaiavând pretenția de a-și asuma singură funcțiile educative ale societății.
Vizând deschiderea școlii față de problematica lumii contemporane, educația formală se dezvoltă chiar dacă nu mai are rol prioritar.
Sunt aplicate și dezvoltate anumite decizii educaționale care susțin parteneriatul între școală și comunitate:
-materia să fie decongestionată
-crearea unui cadru de afirmare a talentelor și intereselor elevilor prin diversificarea ofertei opționalelor și creșterea alternativelor educaționale
-instituția școlară să își determine propriul curriculum la decizia școlii care să cuprindă conținuturi referitoare la viața comunității, la valorizarea aspectelor pozitive din cadrul acesteia
-deschiderea școlii spre educația nonformală și informală și stabilirea unor modalități de interacțiune a lor, în funcție de interesele și nevoile locale de educație și formare
II.2 Educația nonformală
Educația nonformală se realizează în afara unui cadru instituționalizat, are un grad ridicat de independență, obiective diferențiate, sunt implicați și alți factori sociali, cu funcții compensatorii față de școală, dirijată potrivit specificului dar în relație de parteneriat cu școala.
Prin educație nonformală se înțelege totalitatea activităților organizate sistematic în afara cadrului formal, menite să răspundă unor cerințe de învățare, cum ar fi cele de educație ”complementară”desfășurate paralel cu școala, de educație ”suplimentară” sau de educație de ”substituție”(pentru analfabeți, de exemplu).
Educația nonformală are multiple obiective, specific diverselor situații contextuale:
dezvoltarea unor componente ale educației: educația morală, educația civică,
educația fizică, educația pentru sănătate, educația profesională, educația ecologică, educația interculturală, educația pentru petrecerea timpului liber
recalificarea sau perfecționarea profesională
alfabetizarea
îmbogățirea orizontului cultural prin participare la diverse activități
cultivarea și exersarea aptitudinilor, abilităților, talentelor, capacităților
Educația nonformală pune în evidență necesitatea, rolul, modul, valorificarea influențelor educative, formative și alte forme de organizare în care se poate face educație, în afara sau după perioada de școlaritate : instituții culturale, familie, mass-media, instituții și organizații cu caracter specific în care pot fi implicați copii, tineri, adulți. Aceste influențe educative sunt în corelație directă cu mediul extrașcolar în care se regăsesc elevii, cu includerea lor în diferite grupuri de interes, cu modul în care petrec timpul liber.
În afara clasei se pot realiza activități nonformale prin organizare de expoziții, cercuri pe discipline, competiții tematice, discuții în grupuri mici sau în plen despre probleme care îi preocupă pe tineri în prezent, mese rotunde, ateliere teoretice și practice ( pictură, muzică, graffiti, teatru, IT, fotografie), activități de promovare a comunității locale, prin implicarea membrilor comunității.
În afara școlii se pot organiza vizite de studiu în țară și în alte țări, tabere, excursii, spectacole, vizite la muzee, centre culturale, cluburi, dezbateri, conferințe, jocuri interculturale, jocuri de cooperare, proiecte inițiate de organizații nonguvernamentale sau de alte instituții sau, după integrarea profesională, activități de formare continuă.
Toate aceste activități folosesc predominant resurse locale.
În cadrul educației nonformale, fiecărui individ i se oferă un set de experiențe sociale necesare, complementarizând astfel celelalte forme de educație( formală și informală). Prin cadrul de desfășurare flexibil și deschis și prin diversificarea mediilor de învățare, se oferă oportunități pentru valorificarea experiențelor de viață ale elevilor. Sunt oferite, de asemenea, modalități flexibile și variate de a răspunde intereselor elevilor prin varietatea activităților propuse.
Educația nonformală oferă un cadru de cultivare a diferitelor înclinații, capacități, aptitudini și de manifestare a talentelor în domeniul artistic, cultural, sportiv, muzical.
Pe lângă competențele specifice anumitor domenii de activitate propuse a se forma în cadrul activităților cu caracter nonformal, elevii își pot dezvolta diferite capacități: organizatorice, de gândire critică, de management, de autogospodărire, decizionale ce pot fi folosite în acțiuni la nivel comunitar.Astfel se dezvoltă competențe pentru viață și pregătire a tinerilor pentru a deveni cetățeni activi ai societății.
Educația nonformală este realizată de o serie de agenți care acționează la nivelul comunității locale: familie, organizații nonguvernamentale, case de cultură , muzee, teatre, biserică, poliție, unități sanitare, agenți economici, cinematografe, biblioteci, universități populare etc. cât și prin mass-media.
Educația nonformală capătă valoare ca o consecință a faptului că sistemul educațional formal nu se adaptează la timp schimbărilor socio-economice și culturale ale prezentului. De aceea, au apărut și alte modalități prin care oamenii sunt pregătiți pentru a răspunde adecvat cerințelor datorate schimbărilor societății. Prin diversificarea activităților și stimularea motivației participanților, are loc expansiunea educației de tip nonformal, ce preia din sarcinile educației formale.
Bazându-se pe principiul participativ, educația nonformală trebuie percepută ca participare la propria formare prin înțelegerea nevoilor și găsirea soluțiilor adecvate de învățare , respectiv participare la viața comunității și implicit a societății. Se creează astfel resursele umane la nivel local.
II.3 Educația informală
Educația informală cuprinde totalitatea influențelor neintenționate prin care o persoană dobândește cunoștințe, aptitudini, abilități din experiențele sale zilnice. Educatorii informali pot fi prieteni, rude, părinți, toți cei implicați în relații interpersonale dezvoltate de membrii comunității. Educația informală se poate produce oricînd, oriunde, fără a se cunoaște finalitatea, și reprezintă un proces prin care oamenii învață. Educația informală este un proces de învățare experiențială, neconștientă și neplanificată care se realizează individual sau prin interacțiune cu diverse persoane
( prieteni, membrii familiei, colegi, parteneri, colaboratori), în diferite situații.
Din educația informală este considerat ca făcând parte și procesul de învățare generat prin apartenența la o anumită asociație, organizație comunitară, în care specialiști, educatori, au rolul de a încuraja membrii organizației să reflecteze asupra propriilor experiențe, oferindu-le sprijinul de care au nevoie.
O trăsătură particular a educației informale constă în caracterul dominant al valorilor promovate, având în vedere specificul socio-cultural al comunității , aspirațiile morale și spirituale ale celui care este educat.
Îmbrăcând formă de educație nonformală, au fost create cursuri speciale pentru părinți, în care aceștia iau cunoștință despre aspecte privind psihologia și dificultățile vârstelor, primesc consiliere dar sunt și consultați referitor la aspecte ce țin de administrarea școlii și a comunității. Caracterul educației informale este pluridisciplinar deoarece informațiile au ca surse de proveniență domenii variate, care completează în mod fericit achizițiile făcute prin intermediul celorlalte două forme de educație. Astfel, beneficiarul educației are posibilitatea de a interioriza și exterioriza comportamente, sentimente, atitudini.
Contribuția adusă de cele trei forme ale educației la dezvoltarea personalității tinerilor, prin interdependență și intercondiționare în contextul educației permanente, ajută la dezvoltarea durabilă a societății.
Pornind de la această observație, specialiști în domeniu-teoreticieni contemporani ai educației, au adoptat, în ceea ce privește abordarea problematicii educației, o concepție holistică conform căreia între cele trei tipuri de educație relațiile sunt de interdependență și întrepătrundere. Educația formală este avantajată dacă integrează creator influențe specifice educației de tip nonformal sau informal. Și reciproc, acumulările din educația formală pot contribui la dezvoltarea și eficiența educației nonformale și informale. În ambele situații efectul este producerea unui proces de învățare dinamic și unic.
Este necesar a fi create punți între cele trei forme de educație, deoarece experiențele de învățare și activitățile unui individ la un moment dat au ca scop dezvoltarea, maxim posibil, a potențialului său pentru a fi capabil să participe în mod activ și conștient la construirea unei existențe de calitate în plan personal, social și profesional. Acest lucru este realizat și prin parteneriatul între școală și comunitate.
Capitolul III Școala în parteneriate
III.1 Școala și familia
III.1.1 Rolul și funcțiile familiei
Familia este principalul factor al parteneriatului școală-comunitate locală. În primul rând , familia este un factor de educație informală dar care are drepturi și obligații ce decurg din statutul de elevi ai propriilor copii, în sistemul formal de educație.
Părinții au responsabilitatea de a-și educa , sfătui , îndruma, îngriji copiii. Ei trebuie să le ofere căldură emoțională, să le garanteze siguranța, să-i stimuleze dar să le impună și reguli ce trebuie respectate. Copiii va crește învățând despre responsabilitate, egalitate, stăpânire de sine, vor fi priviți ca persoane active, competente, cu autonomie sporită.
Nucleul de bază al societății în care se manifestă relațiile interumane, sociale și civile la nivel de microgrup social, familia are mai multe funcții:
Funcția biologică, naturală prin care are loc perpetuarea specie umane și este
rezolvată problema demografică
Funcția economică. Familia trebuie să asigure necesitățile de hrană,
îmbrăcăminte, etc. a membrilor săi prin utilizarea chibzuită a veniturilor. Prin contribuția la asigurarea educației, sănătății, protecției sociale, statul menține anumite elemente ale funcției economice a familiei.
Funcția de socializare. Familia contribuie la socializarea membrilor săi, prin
dezvoltarea unor relații de cooperare, înțelegere, respect , ajutor, de rezolvare de către membrii săi a unor trebuințe sociale, materiale, spirituale.
Funcția educativă. Familia are datoria și responsabilitatea de a educa pe
copil . Mediul în care este educat copilul influențează puternic formarea personalității, a comportamentului său și are influență uneori toată viața.Funcția educativă a familiei nu încetează să se manifeste ci continuă în interacțiune strânsă cu funcția educativă a instituțiilor de învățământ.
Statul are posibilitatea de a organiza acțiuni pedagogice pentru familie la nivel național în care pot fi antrenați specialiști de valoare: emisiuni educative la radio sau televiziune pentru părinți, bunici și copii, material informative: cărți, broșuri, reviste cu caracter educativ pe diferite teme, filme și piese de teatru cu caracter educativ , conferințe și dezbateri pe teme de interes educațional cu sau pentru părinți, desfășurate în studiouri de radio sau televiziune, universități, în presă.
Toate acțiunile venite în sprijinul părinților trebuie să aibă conținuturi și îndrumări psihopedagogice competente, variate, actuale, interesante, accesibile , condiții necesare pentru o bună receptare, înțelegere și aplicare conștientă de către părinți.
Colaborarea școlii cu familia este o condiție importantă pentru reușita educării copiilor. În școală se pot organiza diferite activități care să vină în sprijinul părinților, din punct de vedere al educației copilului: consultații pentru părinți, discuții cu părinții despre particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, condiții pentru o învățare eficientă, lectorate cu părinții pe diverse teme de interes susținute de specialiști , educație sexuală, comportare civilizată, întâlnirile și discuțiile în cadrul comitetului de părinți al școlii, activități de voluntariat, activități recreative, manifestări culturale.
La nivelul școlii, părinții pot face parte din diferite tipuri formale de organizare: Consiliul reprezentativ al părinților, Asociația părinților, Consiliul clasei, Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității, Comitetul de părinți al clasei, Consiliul de Administrație al unității școlare.
Implicarea familiei în viața școlii este direct proporțională cu gradul de interes și prețuire pe care îl are familia față de școală. Cu cât școala reprezintă o valoare a familiei, cu atât implicarea acesteia e mai mare. Iar efectele nu întârzie să apară. Atitudinea familiei față de școală se proiectează și asupra copiilor manifestându-se prin interesul față de activități, teme, rezultate ale evaluărilor, față de aprecierea cadrelor didactice. Copiii care au în familie o atitudine pro-școală au performanțe școlare ridicate și un grad de aspirație ridicat față de nivelul de școlarizare la care vor să ajungă.
În cadrul parteneriatului școală-familie școala poate dezvolta anumite servicii de care să beneficieze familiile elevilor. Aceste servicii pot fi organizate doar de către școală sau în colaborare cu alte instituții: centre de consiliere, voluntariat, centre de sănătate, de practicare a diverselor sporturi, centre after-school ce implică alte servicii incluse ( cursuri de limbi străine, miniexcursii, teatre, spectacole, vizite), cantine, semiinternat.
Școala se poate implica în sprijinirea educativă a elevilor defavorizați socio-economic prin organizarea mai multor activități, cum ar fi:
furnizarea educației compensatorii de care pot beneficia copiii proveniți din
familii cu venituri scăzute. Pe lângă programul școlar standard, aceștia au oportunități educaționale suplimentare care încearcă să compenseze factori educaționali importanți care lipsesc din viața elevilor defavorizați.
programele suplimentare beforeschool și afterschool în cadrul cărora elevii se
pregătesc fie pentru olimpiade, concursuri sau examene, fie să depășească amenințarea unui eșec școlar materializat în note mici, riscând corigențe. Scopul acestor activități este să promoveze reușitele școlare, să îmbunătățească respectul de sine, capacitatea decizională a elevilor dar și nivelul cunoștințelor privind stilurile de viață sănătos și mai puțin sănătos.
aplicarea stimulentelor exterioare- recompense pentru prezență la cursuri și
rezultate bune reprezintă o tactică pentru încurajarea copiilor defavorizați social și/sau economic.
Oferta de servicii pentru familii prin intermediul școlii reprezintă o strategie de consolidare a relațiilor dintre școală și familie. Școala, ca furnizor de servicii complexe, devine mai apropiată de nevoile comunității și va face trecerea de la educația instituțională ce are accentul pe instituție presupunând un program și un curriculum la care elevii trebuie să se adapteze, la educația centrată pe elev, pe nevoile lui și ale comunității din care face parte.
III.1.2 Aspectul formal al parteneriatului școală-familie
Conform legii educației, relațiile dintre organizațiile școlare și familiile elevilor capătă noi dimensiuni formale:
Articolul 14 stipulează că : ”Ministerul Educației proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în domeniul educației și prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinților.”
Părinții pot fi consultați în legătură cu alegerea disciplinelor din curriculum la decizia școlii. În art. 63 se prevede : ”consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculum la decizia școlii. Programele școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu,respectiv modulele de pregătire opționale se elaborează la nivelul unităților de învățământ” și prin consultarea structurii asociative a părinților.
Conform legii, învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari, iar toate deciziile majore vor fi luate atât prin consultarea reprezentanților beneficiarilor primari ( Consiliul Național al Elevilor) și prin consultarea obligatorie a reprezentanților beneficiarilor secundari și terțiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinților.(art. 80)
Legea mai prevede și formalizarea relațiilor școală-părinți astfel: în art. 86 se prevede că ”Unitățile de învățământ încheie cu părinții, în momentul înscrierii antepreșcolarilor, respectiv a preșcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educațional, în care sunt înscrise drepturile și obligațiile reciproce ale părinților. Contractul educațional-tip este aprobat prin ordin al ministrului și este particularizat, la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului de administrație”. În lege sunt prevăzute numai următoarele obligații ale părinților: ”Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu și răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul școlii, cauzate de elev. Nerespectarea acestor obligații din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, se sancționează cu amendă cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei ori cu muncă în folosul comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal ”(Art. 360)
În ce privește componenta evaluare, se dorește realizarea unei mai bune transparențe față de părinți. Un rol important îl are ”portofoliul educațional al elevului” care este constituit din elemente care atestă evoluția elevului în contexte educaționale diverse. Apare însă problema egalității de șanse. Familiile cu resurse materiale scăzute sau cu un capital educațional precar, pot asigura pentru copiii lor o bună educație nonformală și informală? Aceeași problemă se ridică și pentru copiii preveniți din comunități sociale izolate.
În urma evaluărilor periodice, vor fi realizate planuri individualizate de învățare pentru elevi, planuri care se comunică părinților . Părinții trebuie să fie parteneri activi în realizarea acestor planuri. În baza acestora se realizează orientarea școlară .
Asociațiile de părinți pot realiza parteneriate cu unitățile de învățământ, organizații nonguvernamentale cu competențe în domeniu pentru organizarea și funcționarea programelor ”Școala după școală” prin care se pot oferi ”activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială”. Ca sprijin oferit copiilor și familiilor acestora, statul poate finanța programul ”Școala după școală” pentru copiii și elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii. (Art. 58)
Reprezentanții părinților fac parte și din conducerea unităților de învățământ, fiind membri cu drepturi depline în Consiliul de Administrație (2-3 părinți, în funcție de numărul total de membri)
Asociațiile reprezentative ale părinților au rol consultativ în ce privește politicile financiare și în domeniul resurselor umane (Art. 103). Un raport asupra relațiilor dintre școală și familie în Țările Comunității Europene enumeră motivele pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele :
Părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
Învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a
educației se petrece în afara școlii;
Atitudinea părinților se răsfrânge asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în
special asupra motivațiilor învățării;
Grupurile sociale implicate în situația școlară (în special părinții și
profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară;
Relația dintre reprezentanții școlii și familii poate prezenta dificultăți provenite din opiniile diferite referitoare la responsabilitatea statului și a familiei cu privire la educația copiilor, libertatea de a decide ce școală să urmeze copilul, impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare, datoria parentală, participarea părinților în procesul decizional din școală.
III.1.3 Alegerea școlii- pas decisiv
Alegerea școlii este o decizie ce are în vedere diferite criterii: apropierea de casă, calitatea educatorilor, elevii care frecventează respectiva școală, programul școlar, prezervarea statutului social, veniturile familiei.
Recomandarea reprezentanților Ministerului Educației este ca alegerea să fie făcută pe principiul accesibilității, școala să fie apropiată de casă, pentru a reduce stresul legat de parcurgerea drumului până la școală și pentru a avea mai multă siguranță.
Mulți părinți se pare că țin cont de această recomandare. Mulți alții, în schimb, sunt preocupați înainte de toate de calitatea actului educațional precum și de renumele educatorilor. Este normal ca părinții să caute o educație cât mai bună pentru copiii lor.
Ei consideră că prioritatea maximă este calitatea actului de învățământ și că există diferențe foarte mari între școli date atât de calitatea profesorilor cât și de motivația familiilor din care provin elevii. Aceștia își doresc un mediu în care copilul să acumuleze în continuare cunoștințe, în clase cu elevi model. Categoria din care face parte școala este evidențiată de mediile de admitere în liceu, de performanțele concursurilor școlare, etc.
La astfel de școli copiii au foarte mari șanse să câștige premii, să fie popularizați în diverse feluri. În acest moment ei se bucură de respect deosebit din partea cunoscuților iar școala de proveniență de asemenea și consideră că merită efortul de a merge la o școală mai puțin accesibilă ca traseu.
Părinții și elevii care termină ciclul gimnazial , interesați de viitorul apropiat, își îndreaptă atenția către oferta liceelor din apropierea domiciliului sau a acelora așa-numite de elită, tradiționale. Este vorba despre liceele teoretice, arhicunoscute de către toată lumea și licee moderne, tehnologice, care oferă elevilor o paletă variată de profiluri și de programe școlare. Pentru a face o alegere în cunoștință de cauză trebuie să cunoască avantajele fiecărui tip de liceu, nu înainte de a cunoaște aptitudinile fiecărui
elev în parte.
”Un liceu teoretic oferă o pregătire temeinică la mai multe materii, pe parcursul celor patru ani de studiu, profesorii au experiență în predare, concurența dintre elevi poate fi mai mare și astfel motivația învățării este mai accentuată. Multe dintre programele școlare sunt mai riguroase în liceele teoretice și elevii sunt pe deplin conștienți că mai multe cunoștințe teoretice în domeniul în care doresc să se specializeze, înseamnă mai multe șanse de a accede la un loc în facultatea dorită.
La liceele tehnologice programele școlare sunt ajustate și adaptate ca să se plieze pe interesul practic al elevului. Unele materii strict teoretice nu se mai studiază în treapta a doua de liceu, în favoarea disciplinelor practice. Firește, acest lucru este deosebit de bun dacă studiile superioare – atunci când se dorește acest lucru – sunt făcute în același profil cu acela al liceului absolvit. Dar dacă pe parcurs opțiunile profesionale ale elevului se schimbă, atunci un liceu teoretic îi oferă acestuia posibilitatea de a se înscrie sau de a susține un examen de admitere la oricare specializare dorește, fără să fie nevoie de o pregătire și un efort suplimentar pentru a acumula materia pe care nu a studiat-o la liceu, dar de care ar avea nevoie la un eventual examen de admitere.
Liceele teoretice pot fi privite, mai ales de către tineri, ca o relicvă a trecutului, pentru că generațiile trecute beneficiau de educație în acest tip de licee, considerate tradiționale, și într-un mod mai redus de pregătire în domenii profesionale. Liceele profesionale erau puține și cu doar câteva meserii de bază: energetic, chimic, de construcții, auto, forestier, sanitar. Unele dintre acestea aveau chiar caracter zonal, anumite profiluri neexistând decât la nivel interjudețean. Între timp raportul de forțe s-a schimbat, liceele tehnologice fiind mai numeroase, cu profiluri mai numeroase în cadrul aceluiași liceu, adaptate cererii, sunt bine dotate și utilate în vederea desfășurării orelor de practică în așa fel încât elevul să poată cunoaște exact ce presupune meseria aleasă.
Din punctul de vedere al mediilor sociale din care provin elevii din licee și a problemelor care pot să apară la segmentul păturilor sociale defavorizate, liceele tehnologice pot fi în dezavantaj. Privind opțiunea profilului liceal prin prisma profesiei, liceele tehnologice sunt preferate de elevii care nu doresc să-și continue studiile după absolvirea liceului, ci doresc să poată intra direct pe piața muncii, să-și câștige existența, așadar să învețe o meserie care să le ofere un atestat profesional în urma absolvirii liceului. ”( http://oana1964.blogspot.com/2014/05/liceu-tehnologic-sau-teoretic.html)
Cu toate acestea, alegerea este bine să fie făcută din perspectiva elevului, și nu a dezavantajelor inerente a unei forme liceale sau a alteia. Ar trebui luat în calcul aptitudinile și orientare profesională ale elevului precum și ce dorește să facă după absolvirea unui liceu: să-și continue studiile sau să intre pe piața muncii.
III.1.4 Profesorul- factor educațional
Profesorul este principalul factor al modelării personalității, educării, formării tinerei generații. Profesia lui are o uriașă importanță, valoare și responsabilitate socio-umană, îndeplinind un rol deosebit, acela de îndrumător și asigurator al formării și pregătirii presonalității , pregătirii profesionale a elevilor, în directă concordanță cu viața, cu activitatea socio-profesională, morală și civică. Așadar, profesorul participă la realizarea celui mai prețios ”produs” al societății și anume omul pregătit, calificat, apt să creeze și să se integreze în societate, participând la rândul său la producerea de bunuri materiale și spirituale, la progresul societății al cărei membru este.
Cadrele didactice formează un detașament al intelectualității. De aceea, simultan cu atingerea obiectivelor principale, acelea de rducare și pregătire a tinerei generații, este necesar să se manifeste și ca factor de progress social, de ridicare a nivelului cultural, de dezvoltare a științei și culturii.
Pentru ca activitatea profesorului să fie eficientă și realizată la un grad înalt de performanță, el trebuie să aibă, să își formeze și să manifeste o serie întreagă de competențe ale personalității, care să îl recomande ca specialist dovedind o bună pregătire de specialitate întreținută continuu, datorită progresului științific, etnic, cultural. El își perfecționează continuu și sistematic pregătirea de specialitate și psihopedagogică dar și celelalte dimensiuni ale personalității de dascăl:
pedagog având pregătire, competență, tact și măiestrie
Profesorul cunoaște procesele psihice și caracteristicile lor în evoluția elevilor și le folosește în actul educațional. Cunoaște concepțiile și principiile care stau la baza unei educații moderne, democratice, știe cum să transmită și să adapteze conținuturile la particularitățile de vârstă și individuale, cunoaște strategiile didactice necesare conceperii, organizării, proiectării și desfășurării eficiente a activităților didactice.
În misiunea pe care o are un rol important îl au măiestria și tactul psihopedagogic al profesorului. Ioan Bontaș consider că ” Măiestria psihopedagogică reprezintă capacitatea complex, personală și specifică a profesorului de a concepe, organiza, proiecta și conduce cu competență și prestigiu, spirit creative și eficiență sporită procesul de învățământ, procesul de instruire și educare a tineretului studios.” (Ioan Bontaș, Pedagogie, 1995)Iar ”Tactul psihopedagogic este în fapt o componentă a măiestriei psihopedagogice, care se definește prin capacitatea deosebită, personală și specifiăc a profesorului de a acționa în mod selectiv, adecvat, suplu, dinamic, creator și eficient pentru a asigura reușita actului educațional în cele mai variate ipostaze educaționale, chiar în cele mai dificile.” Profesorul care dă dovadă de tact manifestă foarte multe calități: umanism, spirit de creativitate, pasiune, calm, simțul măsurii, demnitate, obiectivitate, principialitate, suplețe dar și hotărâre, exigență, înțelegere.
om de știință manifestând preocupare și capacitate de perfecționare continuă,
de creație științifică
om de cultură având un orizont cultural lărgit în care găsește resurse utile în
activitatea de educator prin care influențează dezvoltarea culturii generale
bun cetățean cu o înaltă pregătire morală, un profil moral demn,o conștiință
și o conduit morală demnă, civilizată, având în vedere că este o sursă și o forță de influențare a elevilor
manager având capacitate managerială de aplicare a principiilor și funcțiilor
conducerii în activitatea sa.
III.2 Școala și Poliția
O instituție de referință în cadrul comunității este reprezentată de Poliție. Poliția Română este instituția specializată a statului care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice.
În ceea ce privește domeniul educațional, Poliția are în atribuțiuni două categorii de roluri educative : rolul de prevenție și rolul de intervenție în situații speciale. La baza parteneriatului dintre școală și Poliție se regăsește interesul pentru îndeplinirea de obiective comune. Domeniile de interes pentru care se încheie parteneriate școală-poliție sunt următoarele:
-Asigurarea integrității personale pentru elevil, cadre didactice, personal al școlii și a locuitorilor comunității în general;
-Educația rutieră;
-Prevenirea criminalității și a delincvenței în rândul elevilor;
– Promovarea unei atitudini și a unui comportament civilizat în societate;
– Violența în familie, stradală, în cadrul școlii;
-Prevenirea prostituție/proxenetism, pedofiliei;
-Promovarea respectului față de lege;
-Promovarea drepturilor omului și ale copilului;
–
– Prevenirea consumului, a traficului de droguri;
-Prevenirea cerșetoriei;
-Prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;
-Promovarea imaginii pozitive ale Poliției în comunitate și creșterea încrederii în instituție;
-Menținerea ordinii și liniștii publice în incinta unităților de învățământ, în afara acestora (pe traseul școală – acasă al elevilor), în comunitate;
-Stabilirea identității persoanelor și promovarea în educarea copiilor a importanței utilizării actelor care atestă identitatea;
– Culegerea de date ce prezintă interes în cazuri speciale;
-Recrutarea dintre elevi a posibilelor viitoare cadre ale instituție
-Realizarea unor programe de parteneriat cu unitatea școlară;
Școala are obligația, prin toți reprezentanții săi, personal didactic și nedidactic, elevi, să identifice abaterile comportamentale din cadrul instituției și să colaboreze cu poliția pentru rezolvarea tuturor problemelor apărute. Desigur, alături de școală și poliție, în rezolvarea situațiilor care depășesc sfera normalității se impune implicarea și altor factori: reprezentanți ai serviciilor sociale, asistenți sociali, familie.
III.3 Școala si unitățile sanitare
Unitățile sanitare reprezintă ”unitățile care asigură populației asistență medicală, curativă și profilactică în sectorul public și privat prin: spitale și ambulatorii de spital și de specialitate, dispensare medicale, policlinici, centre de sănătate, sanatorii TBC, centre de diagnostic și tratament, ambulatorii de spital și specialitate, preventorii, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, laboratoare medicale, de tehnică dentară, cabinete medicale de specialitate, cabinete medicale școlare/studentești, laboratoare medicale, creșe, farmacii și puncte farmaceutice, depozite farmaceutice, unități medico-sociale, centre de diagnostic și tratament, de specialitate, centre de transfuzie sanguină, sanatorii, preventorii etc.” (http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Ianuarie/StaiculescuCamelia_ScoalasiComunitateaLocala-ParteneriatPentruEducație/Rezumat_lucrarededoctorat_ Staiculescu Camelia.doc)
Unitățile sanitare au ca rol principal asigurarea sănătății populației, fiecare unitate sanitară având responsabilități diferite.
Școala reprezintă, alături de familie, locul în care elevul se dezvoltă, se instruiește și se educă pentru a se forma ca om și pentru a reuși în viață. De aceea, școlii îi revine un rol major în a-i învăța pe elevi cum să-și mențină starea de bine, cum să trăiască sănătos și frumos, cum să îi ajute pe tineri să-și dezvolte capacitatea de a lua decizii potrivite pentru limitarea sau reducerea comportamentului de risc.
Unitățile sanitare au un rol important la nivelul comunității locale, au responsabilități comunitare, astfel că pot fi realizate parteneriate cu școlile, parteneriate ce au la bază dezvoltarea unor acțiuni care să asigure sănătatea mentală și fizică a elevilor și a familiilor acestora.
În colaborare cu personal specializat din unitățile sanitare, școala contribuie la dezvoltarea responsabilității pentru menținerea sănătății proprii și a celorlalți, pentru a evita îmbolnăvirile, suferințele, decepțiile. Prin abordarea unor anumite teme cu caracter specific, elevii învață cum să se descurce cu propriile dificultăți, află ce opțiuni au la îndemână, descoperă motivația pentru adoptarea unui comportament lipsit de riscuri. Ei sunt sprijiniți să-și dezvolte abilități pentru a transpune cunoștințele pe care le dețin în acțiune precum și să se familiarizeze cu principiile care îi ajută în adoptarea unui stil de viață sănătos și responsabil. La școală elevii învață să trăiască împreună, exact ca într-o comunitate. Aici, ei compară nevoile personale cu nevoile comunității din care fac parte și se raportează la aceasta. După terminarea studiilor vor fi cei care compun comunitatea locală și se vor baza pe principiile formate în școală despre ceea ce înseamnă comunitate sănătoasă. Elevii trebuie să fie informați de spre faptul că sănătatea e influențată în mare măsură, peste 50%, de mediul social, fizic, mediul de la locul de muncă. Se desprinde astfel ideea că principiile unui stil de viață sănătos se formează atât în familie, cât și în școală, un rol important revenind părinților și profesorilor.
Personalul medical, medicii și asistenții sociali, prin prisma meseriei lor, pot ajuta părinții să-și dezvolte un comportament pozitiv, îndrumându-i atunci când nu pot satisface nevoile de bază ale copiilor și recomandându-le să se adreseze autorităților sau serviciilor competente să îi ajute. De asemenea, pot furniza informații în legătură cu consecințele negative ale pedepsei fizice sau despre metodele recomandate pentru educarea copilului.
Un rol deosebit de important îl au medicii de familie și cabinetele medicale școlare. Medicul de familie poate participa la acțiuni educative din proprie inițiativă, din inițiativa părinților sau a școlii.
Medicul de familie este cel care cunoaște cel mai bine evoluția fizică și psihică a copilului și eventualele probleme genetice. În consecință, poate face recomandări referitoare la un anumit tip de activități, poate informa asupra unor activități nerecomandate, poate informa cadrele didactice despre problemele elevilor, respectând confidențilitatea datelor și drepturile pacientului, poate da explicații despre riscuri, precizări privind comportamente adecvate. El este cel care anunță alte unități sanitare cu responsabilități specifice( Direcția de Sănătate Publică) și unitatea școlară în cazul existenței unei boli contagioase( TBC, hepatită, gripă) la un elev, la cadrele didactice sau personalul școlii, care pun în pericol sănătatea celorlalți.
Atunci când constată situații ce pot afecta starea de bine a copiilor, medicul de familie este cel care consiliază și îndrumă părinții spre servicii specializate: cabinete stomatologice, intervenții, investigații de specialitate. În cazul sesizării unor situații de abuz asupra copiilor, medicul de familie apelează la instituții specializate din comunitate pentru a rezolva situațiile: servicii de asistență socială, poliție, reprezentanți ai autorităților.
Conform legii, personalul medical
-are datoria să informeze părinții și copiii referitor la sănătate ,alimentație, igienă și salubritatea mediului înconjurător
-poate informa și sfătui părinții și copiii referitor la planificarea familială, educația sexuală, vaccinare
-poate colabora la programe de educație pe problem de sănătate, desfășurate în școli
-poate ține prelegeri pe teme de igienă, prim ajutor, educație sexuală, sănătatea reproducerii
În activitățile pe care le desfășoară, este important ca personalul medical să coopereze cu profesioniști din alte instituții: polițiști, profesori, preoți, asistenți sociali.
Personalul medical trebuie să se asigure că orice elev capabil să-și formeze propriile păreri are posibilitatea să și le exprime liber și că acestea vor fi luate în considerare. De asemenea, trebuie să comunice deschis cu elevul și să îl informeze pe acesta în legătură cu starea lui de sănătate și cu intervențiile medicale la care trebuie supus, într-o manieră adecvată gradului său de înțelegere. O participare semnificativă depinde de cunoștințele și atitudinea copilului. De aceea, acesta trebuie să fie informat în prealabil și trebuie să i se ofere oportunități pentru a se exprima.
În parteneriatul școală- unități sanitare se pot derula programe educative comunitare susținute de personal medical sub forma campaniilor de informare și/sau prevenire desfășurate în incinta unităților sanitare, în cabinetele medicale, în școli dar și în alte medii nonformale.
Temele de interes care pot fi abordate conțin informații despre:
-igiena personală, a locuinței, a spațiului școlii, a mediului înconjurător;
– educație pentru prevenirea consumului de substanțe nocive:droguri, alcool, tutun;
-acordarea de prim ajutor în cazuri speciale, de urgență;
-educație sexuală ;
-prevenirea transmiterii bolilor contagioase
– educația pentru prevenirea accidentelor sau a îmbolnăvirilor ;
– educație pentru alegerea responsabilă și benefică a alimentelor
-educația pentru practicarea unui stil de viață sănătos;
-educația pentru organizarea și petrecerea timpului liber
-educație pentru practicarea sportului
III.4 Școala și biserica
Rolul bisericii ca instituție comunitară, raportat la trecut, s-a diminuat mult. Impactul bisericii în cadrul comunității în care funcționează este mai slab în mediul urban, rămânând destul de accentuat în mediul rural, unde se păstrează încă tradițiile și obiceiurile religioase.
Promovând valorile creștine și având vocație umanitară, preoții, ca reprezentanți ai bisericii, la nivel comunitar, pot contribui la educație prin:
educarea cu privire la drepturile copilului
Preoții au misiunea importantă în cadrul comunității, aceea de a promova o atitudine față de copil bazată pe respect pentru drepturile sale, pe înțelegerea nevoilor fiecărei vârste, stimularea participării și implicării copiilor în viața comunității. Folosind predica, preotul poate da oamenilor repere despre ce reprezintă un climat familial și social pozitiv, în care copilul să se simtă respectat și în siguranță.
identificarea nevoilor precum și a situațiilor de risc din unele familii
vulnerabile
Creșterea și educarea unui copil poate fi pentru unii părinți mult mai dificil decât au crezut. Problemele din familie pot depăși capacitatea membrilor ei de a le gestiona. Prin natura relațiilor de încredere care se stabilesc între enoriași și preot, acesta poate depista care sunt dificultățile familiei sau copilului. În urma discuțiilor preotul poate afla dacă în acea familie copii frecventează școala, dacă sunt înscriși la medicul de familie, dacă părinții pot face față nevoilor de bază ale copilului.
informare, îndrumare, orientare către diverse servicii
Uneori părinții au nevoie de susținere, de sprijin spre a-și dezvolta abilitățile astfel încât accentul să cadă pe valorificarea calităților și resurselor familiei. Aflați în situații dificile, acestora le vine greu să apeleze la autoritățile competente. Dar găsesc un sprijin în preotul care îi poate consilia și încuraja să acționeze, orientându-i către instituțiile adecvate din domenii precum sănătatea, protecția și asistența socială, educația.
medierea în scopul restabilirii relațiilor familiale sau prevenirii abandonului
copilului
Medierea este un mod prin care preotul contribuie la rezolvarea conflictelor, sprijinind familia astfel încât să se restabilească echilibrul și să fie depășite situațiile de criză, prin promovarea reconcilierii și a iertării.
mobilizarea comunității în diferite situații
Preotul poate contribui la sensibilizarea membrilor comunității și la determinarea lor să efectueze anumite activități concrete de sprijin în beneficiul familiilor aflate în nevoie.
implicarea în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul
comunității
Preoții pot înființa singuri sau în parteneriat cu alți membri ai comunității, asociații sau fundații, care sa vină în sprijinul copiilor cu dificultăți.
organizarea și implicarea în manifestări culturale ale comunității și ale școlii.
Având în vedere schimbările spectaculoase petrecute recent în contextul social și economic, biserica și-a asumat un rol important la nivel comunitar. Școala și biserica colaborează din cele mai vechi timpuri pentru a realiza o educație sistematică, explicită, de tip moral-religios, în perspectiva valorilor credinței. În afară de implicarea preoților parohi în relația cotidiană direct cu familiile sau persoanele vulnerabile, rolul Bisericii se face tot mai simțit în educație. În primul rând Biserica realizează o educației religioasă, dar poate exercita și o educație socială, civică, morală, estetică.
Astfel, orele de educație religioasă sunt, în general, susținute de preoți. Biserica și, implicit, religia au un rol important informarea competențelor și atitudinilor moral – sociale ale elvilor. Sunt promovate valori precum: binele, umanismul, solidaritatea, responsabilitatea față de ei și față de alții, toleranța, , respectarea drepturilor omului, libertatea, diversitatea și acceptarea sa, promovarea bogăției și identității spirituale, binele comun.
În cadrul parteneriatului dintre biserică și școală sunt prezente manifestări specifice:
-organizarea, cu ocazia marilor sărbători creștine: Crăciun, Paști, Florii a unor activități cultural-artistice comune :serbări, expoziții, spectacole
-participarea reprezentanților bisericii la manifestări organizate de către școală: sfințirea lăcașului școlii, deschiderea anului școlar, încheierea anului școlar, lectorate cu părinții, întâlniri ale reprezentanților bisericii cu elevii;
– excursii, pelerinaje la mânăstiri, schituri, locuri sfinte;
-participarea reprezentanților bisericii la campanii destinate eradicării: violenței, comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii, avortului
III.5 Școala și organizațiile neguvernamentale
Alături de multe alte organizații, școala este o instituție care funcționează într-o comunitate. Aceste organizații , direct sau indirect, exercită influențe asupra școlii. Printre organizațiile care își manifestă activ influența asupra școlilor se află și organizațiile neguvernamentale.
Organizațiile neguvernamentale sunt organizații nonprofit care funcționează pe principiul asocierii voluntare și mobilizării cu caracter privat a cetățenilor comunității și au ca obiect de activitate furnizarea de servicii sociale cu beneficiari categorii de persoane cu diverse nevoi, activități ce vizează dezvoltarea comunitară: revitalizarea spiritului comunitar, activități/proiecte pentru dezvoltare locală și/sau personală, creșterea nivelului de dezvoltare socio-economică, promovarea unor inițiative legislative ce vizează drepturile omului, a procedurilor de intervenție în cazuri speciale, activități ce vizează protecția mediului: educația privind protecția mediului, prevenirea deteriorării mediului, supravegherea calității mediului, parteneriate cu alte organizații naționale sau internaționale,guvernamentale locale sau centrale.
Dacă școala este considerată organizație publică, educația poate fi concepută ca un serviciu social de interes general. Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ și organizațiile neguvernamentale se poate defini din perspectiva public-privat în oferirea de servicii sociale.
Organizațiile nonguvernamentale derulează proiecte/ programe ce au mai multe tipuri de beneficiari:
organizații cu beneficiari principali copiii: copii proveniți din familii cu
probleme sociale (sărace, monoparentale, de diverse etnii, imigranți), copii cu diverse handicapuri , bolnavi de SIDA, copii supradotați, copii dintr-o anumită arie geografică defavorizată, copii ai străzii, copii abuzați fizic, emoțional, neglijați, abandonați, exploatați prin muncă, copii traficați, copii delincvenți, victime ale unor calamități naturale, etc.
organizații cu beneficiari familiile/părinții : copiilor dintr-o școală, care au în
grijă copii cu handicap, care au copii cu preocupări deosebite într-un anumit domeniu
organizații ale cadrelor didactice cu o anumită specializare, cu anumite
preocupări deosebite
organizații mixte având mai multe categorii de beneficiari
Școlile, ca organizații publice, pentru a deveni eficiente și inovatoare, trebuie să răspundă unor cerințe cu grad crescut de complexitate. Shimbări la nivelul funcționării, schimbări în structura de organizare, în tipurile de servicii oferite , în modul în care sunt oferite aceste servicii conduc la schimbarea complexă a organizațiilor publice.
Apariția organizațiilor de tip privat care oferă servicii similare cu cele publice ale școlii a dus la apariția concurenței căreia școala, alături de alte organizații publice , trebuie să-i facă față. Organizațiile private, având dimensiuni mai mici, sunt mai flexibile și mai ușor adaptabile contextelor și cerințelor, pot prelua total sau parțial, modelele de funcționare de la organizațiile publice. Influența este, deci, reciprocă, granițele dintre organizațiile publice și cele private fiind foarte flexibile, acestea intrând în rețele adaptabile la nevoile reale ale celor interesați.
Parteneriatul încheiat de o organizație publică ce are un tip specific de management, cum este școala impune o redefinire a rolurilor, o schimbare managerială precum și adoptarea unor noi tipuri de servicii. Între școală și organizații neguvernamentale se pot încheia parteneriate având formă intervenționistă sau de prevenție.
La baza parteneriatului pot sta o serie de obiective:
-susținerea copiilor în vederea școlarizării
-prevenirea abandonului școlar prin activități de consiliere și sprijinire a familiilor
-consilierea elevilor abuzați și scoaterea lor din mediul de risc
-asigurarea de sprijin material și financiar, medicamente
-prevenirea consumului de droguri
-susținerea dezvoltării aptitudinilor și abilităților elevilor
-școlarizarea, integrarea socială a elevilor cu dizabilități
-susținerea reintegrării sociale a elevilor delincvenți
-prevenirea delincvenței și a comportamentelor antisociale în rândul elevilor
Necesitatea încheierii de parteneriate cu organizații neguvernamentale apare din mai multe motive:
-existența unor servicii complementare de care să beneficieze elevii și familiile acestora
-crearea unei rețele de servicii care să satisfacă nevoile reale
-dezvoltarea profesională a factorilor implicați
-satisfacția beneficiarilor elevi, părinți, comunitate
Între organizațiile neguvernamentale și școală pot funcționa parteneriate în cadrul cărora acestea își pot pune în comun resursele materiale, financiare, umane, informaționale, logistice.
Implicarea organizațiilor neguvernamentale în relații cu școala produce efecte pe mai multe planuri:
– inițierea unor forme moderne de organizare a activităților educative, sportive și de recreere în centre after-school, centre integrate sau centre speciale pentru copiii cu dizabilități având servicii integrate: educație, socializare, recuperare.
-influențarea curriculumului-prin introducerea de noi discipline sau noi componente în disciplinele existente : educația pentru sănătate, educația comunitară, educația pentru viața de familie, educația pentru cunoașterea și protejarea specificului local ( tradiții, istorie locală, meșteșuguri), educația interculturală
-perfecționarea și profesionalizarea cadrelor didactice prin promovarea de noi metode de predare-învățare, consiliere, asistență socială și implicare în diverse activități culturale, sportive, concursuri
-realizarea unor studii și asimilarea rezultatelor în practicile educaționale: despre tendințe noi în practicile predării, motivația elevilor pentru școală, efectele migrației asupra elevilor, traficul de persoane, abuzul
-contribuții la îmbunătățirea condițiilor din școli prin dotare materială cu echipamente și materiale didactice, renovări sau reamenajări ale clădirilor
-promovarea unor modele de activități , proiecte sau programe educaționale inovatoare
Activitățile organizate în cadrul parteneriatelor sunt de variate forme:
– proiecte, programe comune, cursuri de formare, profesionalizare, perfecționare resurselor umane
-activități de voluntariat și de implicarea membrilor comunității în acțiuni la nivel comunitar
– testarea nevoilor locale, realizarea unor studii, promovarea unor modele de activități, proiecte educaționale inovatoare.
-concursuri, expoziții, tabere, spectacole, festivaluri, excursii
-organizare de evenimente de strângere de fonduri, campanii derulate în comunitate
-burse
Parteneriatul între școală și organizațiile neguvernamentale aduce beneficii ambelor tipuri de organizații care se influențează reciproc. Pe de o parte organizațiile neguvernamentale își îndeplinesc rolul pentru care au fost creeate, își legitimează misiunea socială, pe de altă parte, școlile se dezvoltă și își îmbunătățesc aria serviciilor de care beneficiază elevi, părinți, întreaga comunitate.
III.6 Școala și agenții economici
Societățile economice sunt, în primul rând, factori de producție, proiectare, desfacere în care se implementează cuceririle științifice și tehnice. Dar în aceste societăți sunt implicați oameni având diferite roluri: muncitori, specialiști, manageri care creează, produc, comercializează produsele dar care se perfecționează, se recalifică. Astfel, unitățile economice, pe lîngă funcția productivă, comercială, creativă au și funcție educațională, devenind factor educațional. În cadrul societăților comerciale poate avea loc pregătirea profesională de actualitate, stimularea și educarea creativității, dinamizarea modernizării continue a tehnologiilor, policalificare sau recalificare, educație culturală și sportivă, perfecționarea relațiilor interumane.
Dimensiunea educativă se poate realiza eficient dacă sunt îndeplinite anumite condiții sociopsihopedagogice: elaborarea unui program de activități educative pe termen scurt, mediu și lung, asigurarea unui corp de specialiști care să realizeze activitățile educative, crearea unei baze materiale, financiare și educative( cluburi, biblioteci, săli de conferințe, expoziții) în care să se desfășoare în bune condiții acțiunile educative, colaborarea cu specialiști care să asigure baza științifică de specialitate și sociopsihopedagogică a acțiunilor educative, educarea salariaților în spiritual deontologiei profesionale, a disciplinei și aprecierii muncii, cooperarea pe direcție educativă cu alte unități similare din țară sau din afara țării, implicarea conducerii unității în conceperea și realizarea acțiunilor educative.
În funcție de forma pe care o îmbracă, parteneriatul școală-agenți economici are efecte pe termen lung: corelația corespunzătoare între cererea pe piața muncii și oferta rețelei școlare structurată pe filiere, profiluri, specializări, calificări profesionale în funcție de nevoile educaționale locale și naționale, transmiterea unor valori ca responsabilitatea, respectul pentru muncă, integrarea socială prin diferențiere în funcție de competențe sau opțiuni a absolvenților.
Conform legislației în vigoare, agenți economici care își desfășoară activitatea în cadrul comunității pot participa la conducerea unei școli prin desemnarea unui rezentant în Consiliul de administrație al școlii.
Parteneriatele între școală și agenții economici pot cuprinde activități grupate pe cicluri de școlarizare după cum urmează:
Pentru ciclul primar și gimnazial se pot organiza : lecții deschise, vizite la agenții economici, sponsorizări acordate de agenții economici pentru diverse manifestări, participarea unor reprezentanți ai agentilor economici la lecții care să aibă ca obiectiv educația economică a micilor școlari;
La ciclul gimnazial activitățile se pot diversifica prin implicarea elevilor în activități de producție prin care să aplice cunoștințe dobândite în școală, consiliere profesională, activități cu scopul orientării școlare și profesionale, prezentarea diverselor meserii ;
Pentru ciclul liceal activitățile, pe lângă cele menționate anterior, pot fi sub forma practicii de specializare în anumite domenii economice conform cu specializarea oferită de către școală. În acest caz, parteneriatul dobândește un aspect formal, între unitățile de învățământ, inspectoratele școlare și partenerii agenți economici existând contracte de colaborare clare.
Colaborarea între școală și agenții economici se poate face pe mai multe direcții:
-furnizarea unor servicii de informare, orientare și consiliere privind cariera elevilor
-asigurarea dotărilor și spațiilor necesare efectuării practicii în cadrul unităților economice, acest lucru ducând la formarea deprinderilor profesionale ale elevilor;
-organizarea unor stagii de învățare, întâlniri cu persoane din structura de management a companiilor, modele de succes profesional;
-organizarea în școli a unor programe de formare continuă pentru angajați
– desfășurarea, în unități economice, a unor proiecte cu și pentru cadre didactice;
-realizarea unor programe/planuri de dezvoltare a resurselor umane;
-organizarea unor târguri de locuri de muncă pentru absolvenți;
-angajarea absolvenților.
Sunt agenți economici care selectează absolvenți în vederea angajării, unii acordând burse elevilor cu rezultate bune condiționând acordarea bursei de angajarea la agentul economic respectiv după terminarea studiilor;
III.7 Școala și autoritățile locale
Organele administrației publice locale: consiliile comunale, orășenești, județene au un rol social, educativ deosebit de important la nivelul comunității. Autoritățile publice locale au în administrare școlile de pe teritoriul localității, școli care au nevoi diferite de amenajare, salubrizare, întreținere curentă și care sunt frecventate de populație școlară diferită provenită din medii sociale diferite, cu nevoi sociale diferite. Inițiativa de a încheia parteneriat între școală și autoritățile locale revine, de regulă, școlii care este direct interesată de funcționarea unor canale de comunicare între reprezentanții școlii și cei ai autorităților locale.
În conformitate cu legea administrației publice locale, Consiliului local are atribuții relevante pentru parteneriatul școală-comunitate , cum ar fi:
-Asigură condițiile materiale și financiare necesare bunei funcționări a instituțiilor și serviciilor publice de educație, cultură, sănătate, sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor, protecția civilă
-Avizează derularea de programe de dezvoltare economico-socială, studii, prognoze
-Susține organizarea de activitățieducative, științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement
– Are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local
– Aprobă bugetul local și modul de utilizare a rezervei bugetare
-Administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului
-Înființează servicii publice de interes local și urmărește, analizează, controlează activitatea acestora
-Hotărăște în legătură cu asigurarea ordinii publice, analizează activitatea gardienilor publici, poliției, jandarmeriei, pompierilor și a formațiunilor de protecție civilă
-Acționează pentru protecția și refacerea mediului înconjurător și contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și valorizarea monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și rezervațiilor naturale
-Contribuie la luarea măsurilor de protecție și asistență social, asigură protecția drepturilor copilului
În cee ace privește autoritățile locale, în legea educației sunt stipulate o serie de prevederi:
-”Pentru asigurarea accesului egal la educație și formare profesională, autoritățile administrației publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor școlare, aprobă organizarea, funcționarea și după caz dizolvarea unor structuri de învățământ fără personalitate juridică”. ( art.19)
– ”Autoritățile administrației publice locale asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea”. (art.20)
-Asigură, împreună cu inspectoratele școlare cu respectarea standardelor de calitate și a legislației în vigoare, personalului didactic necesar desfășurării educației antepreșcolare(Art. 27)
-Asigură, împreună cu inspectoratele școlare , condițiile pentru generalizarea treptată a învățământului preșcolar (Art. 28)
-Contribuie la organizarea filierelor tehnologice sau vocaționale a liceelor pe care le stabilește inspectoratul școlar, cu consultarea autorităților administrației publice locale,având în vedere tendințelor de dezvoltare socială și economică precizate în documentele strategice regionale, județene și locale (Art.31)
-Stabilesc unitățile în care se organizează învățământul de artă și învățământul sportiv de stat cu avizul conform al inspectoratelor școlare, potrivit legii (Art. 42)
-Pot realiza parteneriate cu unitățile de învățământ, asociațiile de părinți, organizații nonguvernamentale cu competențe în domeniu pentru organizarea și funcționarea programelor ”Școală după școală” prin care se pot oferi ” activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială” (Art. 61.8)
-Organizează rețeaua școlară a unităților de învățământ preuniversitar cu avizul conform al inspectoratelor școlare
-Pentru a asigura calitatea învățământului, autoritățile administrației publice locale din proprie inițiativă sau a inspectoratelor școlare pot solicita Ministerului Educației ridicare acreditării/ autorizării unei unități de învățământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale .
-Pentru asigurarea”calității educației și a optimizării gestionării resurselor” (Art. 63), unitățile de învățământ împreună cu autoritățile administrației publice locale pot decide înființarea consorțiilor școlare care sunt, conform legii ”parteneriate contractuale între unitățile din învățământ care asigură:
a)Mobilitatea personalului între unitățile membre ale consorțiului
b)Utilizarea în comun a resurselor unităților de învățământ din consorțiu
c)Lărgirea oportunităților de învățare oferite elevilor și recunoașterea reciprocă a rezultatelor învățării și evaluării ”
Unitățile din învățământ cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și directori adjuncți după caz(Art. 96). Aceste organe de conducere au obligația de a colabora cu consiliul profesoral,cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale.
Din componența consiliului de administrație fac parte și reprezentanți ai autorităților publice locale, după cum urmează: ”în unitățile de învățământ de stat, Consiliul de Administrație este organul de conducere și este constituit din 7, 9 sau 17 membri”.
Autoritățile publice locale au și rol consultativ în ce privește politicile financiare și în domeniul resurselor umane (Art. 103), iar consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea unităților de învățământ preuniversitare de stat.
Autoritățile publice locale asigură finanțarea complementară din care sunt suportate
cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat, din bugetele locale: investiții, reparații , consolidări; subvenții pentru internate și cantine, cheltuieli cu bursele elevilor, cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice conform legii, cheltuieli pentru transportul elevilor conform prevederilor art.84 alin 1, cheltuieli pentru evaluare periodică națională a elevilor.
În ceea ce privește administrarea patrimoniului, în Art.112 se prevede că ”terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.”
Primarul ca reprezentant al autorităților publice locale sau președintele consiliului județean (după caz), încheie cu cel care a obținut prin concurs public funcția de director/director adjunct un contract de management. Din comisia de concurs pentru ocuparea acelor posturi face parte și un reprezentant al consiliului local, respectiv județean, în funcție de unitățile aflate în subordine (Art.257).
Autoritățile locale au obligația de a constata contravenția și de a aplica amenzi contravenționale în cazul în care sunt înregistrate contravenții legate de exercitarea rolurilor părintești prevăzute de lege în art.86, precum: încălcări ale obligațiilor părinților/tutorilor legate de asigurarea școlarizării elevului pe perioada învățământului obligatoriu, distrugerile materiale din patrimoniul școlii cauzate de elev. Primarul împuternicește persoane în acest scop, la sesizarea Consiliului de Administrație al școlii, iar aplicarea contravenției se face de către agenții de poliție, cu competențe în domeniu (Art.360).
În România educațiile nonformală și informală au tradiție și valoare, fiind concepute pentru societate și orientată spre profilul local O școală dezvoltată este aceea care răspunde unei game cât mai largi de nevoi ale beneficiarilor săi, este deschisă la parteneriate, cu oameni pregătiți și motivați.
Cooperarea între sectoare: social, sănătate, educație, siguranță publică, între instituții: servicii sociale, unități sanitare, școli, biserici, poliție și între profesioniștii din aceste domenii joacă un rol esential în dezvoltarea societății.
Cu cât cei implicați sunt mai educați, au mai multe informații, au acces la mai multe resurse, cu atât parteneriatul și formele de manifestare ale acestuia sunt mai diverse. Important este ca fiecare dintre cei implicați să-și conștientizeze interesele (personale sau instituționale), să vadă avantajele parteneriatului. Acolo unde școala vine cu oferte diverse pentru copii, familii, comunitate și face cunoscute aceste oferte, comunitatea, reprezentanții acesteia pot fi mai implicați și mai conștienți de avntajele parteneriatului.
Pe fondul schimbărilor accentuate ale societății contemporane, educația, învățământul, școala este principala instituție care are rolul de refacere a identității sociale și de valorizare a potențialului uman. Dezvoltarea parteneriatului între școală și comunitatea locală poate fi un răspuns la nevoile locale, producând efecte benefice atât asupra celor educați cât și întregii comunități locale.
Capitolul IV Studiu de caz Comunitatea – factor de
susținere a educației
Metodologia cercetării
Premisa Susținerea educației de către comunitate generează reușita.
O implicare mai mare a comunității locale în viața școlii îmbunătățește nivelul de educație. Un om educat are mai multe șanse de reușită față de unul cu educație precară.
Școala susține parteneriatele cu toți factorii sociali interesați în dezvoltarea educației. Parteneriatele între școală și comunitatea locală produc beneficii pentru toate părțile implicate: elevi, cadre didactice, părinți, instituția școlii, membrii comunității.
În cercetarea noastră vom încerca să argumentăm cele afirmate.
Obiectivele cercetării
Identificarea modului de implicare în viața școlii a agenților comunitari, prin parteneriate.
Stabilirea unor soluții în scopul unei colaborări eficiente între școală și partenerii locali.
Ipotezele cercetării
Evoluția vine din interior. Dacă școala este interesată să îmbunătățească procesul de educație prin încheierea unor parteneriate atunci este posibil ca agenți comunitari să fie interesați și atrași în derularea acestora.
Dacă școala consideră familia ca partener esențial atunci va găsi oportunități de a stabili relații funcționale cu aceasta.
Universul cercetării
Analiza este efectuată la o unitate de învățământ furnizoare de educație pe nivelul secundar superior. Universul cercetării cuprinde Liceul Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” din Buftea, județul Ilfov, autorități locale, agenți comunitari.
Motivația
Foarte multe instituții școlare, la nivel național, funcționează și se confruntă cu aceleași situații ca la liceul tehnologic ”Dumitru Dumitrescu”. De aceea, am considerat util și necesar să prezentăm situația concretă existentă, în urma căreia s-ar putea stabili o generalizare a situațiilor, în diferite contexte.
Metoda de cercetare
În demersul cercetării am folosit metoda calitativă Studiul de caz și analiza PESTE.
IV.1. Studiul de caz- aspecte teoretice
În literatura de specialitate, studiul de caz reprezintă metodă ce constă în confrunatea cu o situație reală de viață, prin a cărei observare, înțelegere, analiză, interpretare urmează să se realizeze un progres în cunoaștere.(Pshihopedagogie, coord. Constantin Cucoș, pag.366)
Metodă prin excelență calitativă, studiul de caz presupune abordarea complexă, din toate perspectivele, a unei entități sociale de la indivizi până la comunități sau organizații, având ca scop obținerea unei imagini complete a respectivei entități.
O. Nicolescu definește studiul de caz ca fiind ”o metodă activă de învățământ, bazată pe o implicare intensă a participanților la procesul de pregătire în abordarea și de regulă, în soluționarea unei soluții-problemă cu scopul aplicării creatoare a cunoștințelor dobândite și a formării și dezvoltării de aptitudini și comportamente de management eficace” (Management aplicativ-studii de caz ,coord. O. Nicolescu, București, Institutul Manager, 1994, pag.7)
Studiul de caz presupune realizarea unei investigații asupra unui subiect în scopul obținerii unor informații relevatoare pentru cazul analizat. Metodă calitativă prin care se urmărește o descriere exhaustivă a situației actuale a cazului dar și determinarea motivelor care au generat situația actuală, în scopul izolării factorilor ce au determinat această situație. (Pshihopedagogie, coord. Constantin Cucoș, pag.762)
Studiul de caz se axează pe studierea unui fenomen în contextul producerii lui. Cazul poate reprezenta o anumită situație, un fenomen, o activitate, un individ , un grup de persoane sau o organizație.
Studiul de caz este de mai multe tipuri:
-studiul de caz individual
– set de studii de caz individuale
-studiul de caz asupra unei comunități
-studiul de caz axat pe un grup social
-studiul de caz axat pe organizații, firme, instituții
-studiul de caz axat pe evenimente, roluri, relații
Principalele caracteristici ale studiului de caz
Studiul de caz trebuie să fie real,cercetarea efectuată empirică, bazată pe chestionare, interviuri, mărturii, documente, dovezi, reflectă o situație, proces, fenomen petrecut într-o organizație sau activitate
Studiul de caz este particular, specific, depinzând direct de rezultatele cercetării și de modul în care pot fi generalizate concluziile
Studiul de caz trebuie să fie semnificativ în sensul de abordare a unei situații relevante
Studiul de caz trebuie să fie instructiv, să fie un instrument util pentru eventualii utilizatori
Studiul de caz trebuie să fie complex, să cuprindă informații importante care să determine utilizarea lui în activități
Studiul de caz are, după I.Cerghit , următoarele etape:
a) alegerea cazului ;
b) lansarea cazului;
c) procurarea informației;
d) sistematizarea materialului;
e) dezbatere asupra informației culese;
f) stabilirea concluziilor
IV.2. Analiza P.E.S.T.E.-aspecte teoretice
Analiza P.E.S.T.E. reprezintă o analiză externă prin care se urmărește evidențierea unei alte perspective a mediului încare organizația își desfășoară activitatea. Cu ajutorul analizei P.E.S.T.E. este prezentat impactul și tendințele generale ale factorilor majori ai schimbării: politici, economici, sociali, tehnologici, ecologici
Factorii politici au în vedere politica guvernului, legislație, stabilitate politică, schimbări la nivel administrativ.
Factorii economici se referă la variabilele economice importante: tarife,taxe, curs valutar
Factorii sociali fac referire la analizarea atitudinilor și caracteristicilor celor care se află în directă legătură cu instituția
Factorii tehnologici au în vedere implementarea tehnologiei actuale în scopurile practice ale instituției
Factorii ecologici se referă la activități de protejare a mediului înconjurător.
Acțiunea celor cinci stimulatori ai schimbării nu este independentă ci există o interacțiune între ei ce poate determina schimbări imprevizibile.
IV.3. Analiza și interpretarea datelor
IV.3.1.Prezentarea unității școlare
Buftea este așezată în regiunea de câmpie numită “Câmpia Română”, în cunoscuta “Câmpie a Vlăsiei”, pe lunca râului Colentina, pe ambele părți ale acestuia.
În anul 1968, Buftea a fost declarată localitate de tip urban, un rol important avându-l poziția acesteia, în apropierea Bucureștiului. În prezent, Buftea este o localitate în plin proces de dezvoltare și modernizare.
Liceul Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” din Buftea este o unitate școlară pentru învățământ de masă, cu predare în limba română, finanțat din resurse publice, adoptând sistemul tradițional la forma de învățământ de zi și frecvență redusă și în care se studiază limbile străine engleza, franceza, germana, latina. Liceul Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu”, școlarizează elevi din orașul Buftea, din județul Ilfov, județe limitrofe, respectiv Giurgiu, Dâmbovița sau din Republica Moldova . Elevii din provincie fac zilnic naveta sau locuiesc la căminul/internat al școlii având posibilitatea servirii mesei la cantina școlii. Unitatea școlară este organizată pe principii nediscriminatorii.
În incinta Liceului Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” funcționează un cabinet de asistență medicală cu medic școlar și asistentă medical și un cabinet pentru consiliere psihopedagogică;
Școala funcționează și se dezvoltă ținând cont de evoluția economică a zonei în care se află situată școala, de mobilitatea și cerințele profesionale ale pieței muncii, prin efortul combinat al tuturor celor implicați în viața școlii: conducere, personal didactic și nedidactic, elevi și părinți, aceștia alcătuind comunitatea educațională. Toate părțile interesate sunt consultate și implicate în asumarea scopurilor, obiectivelor și acțiunilor propuse, configurându-se astfel o direcție de progres în ceea ce privește rezultatele școlare și socio-comportamentale ale elevilor, precum și așteptările părinților și ale comunității locale.
Planul de acțiune al școlii reprezintă voința comună a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, a personalului administrativ și a comunității (părinți , reprezentanți ai primăriei), fiind elaborat pornind de la punctele tari și punctele slabe ale activității educaționale, avându-se în vedere urmatoarele aspecte:
Elaborarea și punerea în practică a unei oferte educaționale care să permită pregătirea
unitară și coerentă a elevilor de-a lungul celor două niveluri de învățământ preuniversitar
Menținerea ofertei diversificate de studiere a limbilor străine în regim de trunchi
comun și ca disciplină opțională pentru pregătirea examenelor de competențe lingvistice cu recunoaștere internațională;
Centrarea managementului resurselor umane pe recrutarea, motivarea și fidelizarea
cadrelor didactice cu rezultate academice deosebite;
Crearea unui mediu de lucru adecvat cerințelor unei educații moderne;
Stabilirea de parteneriate și schimburi culturale și derularea de programe
extracurriculare în vederea dobândirii de competențe necesare integrării în învățământul superior și pe piața muncii;
Profesionalizarea actului managerial;
Asigurarea unei baze materiale bune pentru desfășurarea procesului educațional și
gestionarea eficientă a acesteia.
Prin oferta educațională adaptată cerințelor comunității locale, Liceul Tehnologic “Dumitru Dumitrescu”, oferă șanse egale de educație pentru toți elevii care doresc să-și dezvolte potențialul, aptitudinile, capacitățile de adaptare și orientare în funcție de interesele, motivațiile personale.
Prin transformarea școlii într-un centru de resurse educaționale și de servicii oferite comunității se urmărește satisfacerea nevoilor mediului social, cultural și economic.
Misiunea școlii constă în remodelarea dinamică a capacităților educaționale ale școlii, bazată pe identificarea și armonizarea diferitelor categorii de cerințe ale elevilor cu resursele școlii, ca un răspuns adecvat la solicitările pieței muncii. Concepută ca un set de standarde generale prin intermediul cărora școala noastră încearcă să interpreteze și să răspundă așteptărilor comunității, misiunea școlii a fost definită prin implicarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, a elevilor, a părinților, a partenerilor sociali.
Viziunea colectivului școlii pornește de la dorința de dezvoltare a școlii, prin angajarea conducerii, personalului, elevilor, părinților și comunității locale în acest efort de dezvoltare, ținând seama de particularitățile ei și de o prognoză suficient de probabilă privind amenințările și oportunitățile care se vor manifesta în mediul social și economic ce ne înconjoară.
IV.3.2.Parteneriate și colaborări
Liceul tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” din Buftea a derulat și derulează o serie de parteneriate educaționale. Ele influențează în mare măsură viața școlii și au ca efect progresul în educație.
A)Colaborare cu familia
Necesitatea dezvoltării relației între școală și familie
Școala și familia , ca instituții implicate în realizarea educației, sunt răspunzătoare, în mod public, pentru calitatea serviciilor educaționale , în raport cu funcțiile și responsabilitățile ce le revin fiecăreia. Școala și familia sunt direct interesate să stabilească legături de colaborare, având în vedere că atitudinea părinților față de școală are consecințe directe asupra rezultatelor școlare ale elevilor, asupra motivației învățării precum și realitatea conform căreia educația , în mare parte, se realizează în afara școlii, învățământul reprezentând doar o parte a educației.
Implicarea părinților în viata școlii este semnificativă. Părinții sunt consultați cu privire la alegerea opționalelor care fac parte din Curriculum-ul la Decizia Școlii precum și la schemele orare ale clasei. În cadrul lectoratelor cu părinții au fost dezbătute teme de interes legate de realitățile școlii precum și aspecte generale de educație a elevului în diverse contexte educaționale.
Pe parcursul anului școlar au loc convorbiri individuale cu părinții, chiar vizite la domiciliu având ca scop cunoașterea condițiilor de viață, studiu, cunoașterea grupului de influență al elevului, a modalității de petrecere a timpului liber.
Consilierea individuală sau colectivă a părinților s-a realizat în problematica manifestată de elevi: probleme biologice sau psihologice specifice vârstei, comportament antisocial; consum de substanțe psihoactive; tulburări de alimentație; cauze și strategii de adaptare școlară; traseul educațional al elevilor cu handicap gr. I; absenteism nemotivat, strategii de ameliorare; tulburări de comportament; analizarea cauzelor ce au determinat apariția unor probleme la învățătură și stabilirea măsurilor de remediere, discuții privind alegerea carierei.
Părinții își susțin copiii în participările la concursuri, proiecte și activități ale școlii, se implică în activități culturale recreative sau de voluntariat alături de copiii lor, fapt ce ajută la obținerea de rezultate notabile de către elevi.
Colaborarea între școală și familie sub aspect formal
Conform legislației în vigoare, părinții participă la viața școlii, reprezentanți ai lor făcând parte din: Asociația părinților, Consiliul clasei, CEAC, Comitetul de părinți al clasei, Consiliul de administrație, fiind în premanență consultați în luarea deciziilor.
Comitetul de părinți are rolul de a sprijini acțiunile de pregătire psihopedagogică și de informare a părinților în scopul implicării eficiente a acestora în procesul de educație, antrenează părinții în demersul de soluționare a unei probleme specifice clasei, monitorizează asigurarea de influențe educative.
La intrare în clasa a IX-a, elevii și părinții au semnat parteneriatele cu școala în care sunt stipulate drepturile și obligațiile în relațiile dintre beneficiarii educației, direcți sau indirecți și anume elevi, părinți, unitatea școlară. Colaborarea între școală și familie are la bază un scop comun al părților: furnizarea de educație.
Părinții sunt informați periodic cu privire la documentele școlare, în cadrul unor reuniuni, ședințe cu temă.
La începutul anului școlar este realizat și afișat în loc vizibil graficele de consultații, lectorate și ședințe cu părinții pentru fiecare clasă.
Părinții elevilor din liceu sunt organizați în Asociația părinților, asociație cu personalitate juridică ce a luat ființă la inițiativa școlii. Această asociație încheie parteneriat cu școala privind activități ce presupun implicarea părinților și copiilor, deopotrivă.
Obstacole în colaborarea școală-familie
În cadrul dialogului școală-familie au intervenit divergențe de opinii între părinți și reprezentanții școlii în ceea ce privește impactul mediului familial asupra motivației învățării, participarea părinților la deciziile școlii, libertatea de a alege școala, responsabilitatea școlii și familiei în educația copiilor. Și de o parte și de cealaltă există reproșuri. Părinților li se reproșează lipsa de responsabilitate în sensul că așteaptă ca profesorii să ia inițiativa, timiditatea, absentarea de la întâlniri anunțate, preocupări excesive pentru note, conservatorism.
Profesorilor li se reproșează că nu tratează părinții ca parteneri în educația elevilor ci mai degrabă ca pe elevi, decizând autoritar la întâlnirile cu aceștia, că nu sunt pregătiți în abordarea relației școală-familie.
Alte disfuncționalități sunt legate de nivelul scăzut de comunicare între școală și familiile elevilor, mentalități diferite, prejudecăți, atitudini , comportamente ale părinților sau cadrelor didactice, lacune de diferite tipuri( informațional, managerial sau științific) în cadrul strategiei de parteneriat, gradul scăzut de interes și motivație manifestate de unii părinți față de actul educațional și față de evoluția propiilor copii, interes limitat față de colaborarea cu școala, situația materială grea a unor familii, nivel precar de informație, presiunea problemelor curente.
Aspecte pozitive ale colaborării școală-familie
Parteneriatul nu aduce intotdeauna beneficii identice ambilor parteneri, totuși colaborarea cu părinții produce efecte pozitive asupra tuturor beneficiarilor implicați în actul educațional: părinți, elevi, școală, comunitate.
Crearea de către părinți a unui mediu adecvat dezvoltării corecte bazat pe încredere, respect și suport este esențial pentru susținerea actului educațional atât în școală cât și în afara ei.Elevii sunt conștienți că părinților le pasă și îi susțin în dezvoltarea lor și astfel sunt sprijiniți, în primul rând afectiv , în demersurile lor spre reușită.
Părinții sunt mulțumiți că sunt implicați în viața școlii și că urmăresc îndeaproape parcursul școlar și educațional al copiilor.
Școala beneficiază de susținere din partea părinților în ceea ce privește deciziile pe care le ia pentru buna funcționare a procesului educațional.
Adunările cu părinții contribuie la ridicarea nivelului pedagogic al părinților, la îmbunătățirea relațiilor de colaborare și a condițiilor de activitate educativă, se formează atitudine unitară prin confruntare directă de opinii și găsirea soluțiilor.
Măsuri recomandate pentru îmbunătățirea colaborării între școală și familie și rezultate așteptate
Scopul parteneriatului dintre școală și familie este asigurarea caracterului pozitiv și a coerenței influențelor educative ale tuturor factorilor implicați în educație. Astfel, pentru ca familia să devină un partener real al școlii, școala elaborează strategii orientate către îmbunătățirea relațiilor dintre școală și familie:
-conștientizarea și considerarea părinților ca parteneri egali în demersul educațional
-atragerea părinților într-un dialog real, productiv, având ca obiectiv formarea elevului pe plan profesional și comportamental
-transparența – bazată pe accesul părinților la informații privind actul educațional și participarea lor la luarea deciziei
-asigurarea calității procesului educațional , adecvarea calității serviciilor și a ofertei educaționale la interesele beneficiarilor direcți și indirecți ai educației
-valorizarea resursei umane-recunoscut ca factor esențial al dezvoltării relațiilor comunitare, cadrul didactic va participa la cursuri de formare continuă și dezvoltare profesională
Prin derularea parteneriatului școală-familie sunt așteptate rezultate:
la nivelul școlii
– asumarea responsabilă a deciziilor care se iau în cadrul procesului instructiv- educativ precum și a condițiilor de realizare a acestuia
-democratizarea acțiunilor educaționale
-inovație și diversificare a activităților cu efect educațional
la nivelul comunității locale
– implicare efectivă în dezvoltarea și buna funcționare a serviciilor educaționale
-dezvoltarea comunității locale prin transformarea școlii în centru activ de informare și dezvoltare pentru comunitate
la nivelul părinților
– creșterea gradului de responsabilizare
la nivelul societății
– integrare socială
-promovarea valorilor autentice și a tradițiilor specifice
Prin colaborarea școlii cu părinții se asigură cadrul necesar pentru reușita educării copiilor.
B) Colaborare cu Poliția și alte instituții pentru asigurarea securității publice
Activitățile desfășurate în colaborare cu Poliția și Jandarmeria au urmărit și respectat calendarul activităților și protocolul stabilit cînd s-au încheiat contractele de colaborare.
Pe parcursul anilor s-au derulat parteneriate cu Inspectoratul pentru situații de urgență . În cadrul acestor parteneriate s-au prezentat informări de interes general și au fost simulate diferite situații de urgență: cutremur, incendiu, urmărindu-se buna informare și comportamentul adecvat în asemenea situații. De fiecare dată, elevii participă cu interes la discuții și își însușesc noțiunile și comportamentele recomandate de specialiști, aceștia atingându-și astfel scopul și obiectivele propuse. Școala are ca beneficiu, în urma parteneriatelor, elevi corect informați și capabili să acționeze corespunzător în anumite situații care au făcut obiectul discuțiilor din cadrul parteneriatelor.
În ultima perioadă, Liceul tehnologic ”Dumitru Dumitrescu” a derulat următoarele acțiuni:
”Educația rutieră – Educația pentru viață”-în parteneriat cu Poliția Buftea
”Împreună să stopăm infracțiunile”-în parteneriat cu : Consiliul Baroului Ilfov,
”Asociația pentru dialog și Solidaritate a Avocaților”, Agenția Națională Antidrog, Jandarmeria Română, I.S.J Ilfov
Parteneriat cu Agenția Națională împotriva traficului de persoane
”Prevenirea și combaterea de substanțe etnobotanice”,”Combaterea violenței în
școli” în parteneriat cu Inspectoratul General al Poliției Române (I.P.J. Ilfov Compartimentul de analiză și prevenire a criminalității, Poliția Buftea)
Evoluția fenomenelor de violență si de infracționalitate înregistrate în incinta unităților de învățământ preuniversitar au dus la necesitatea creării unui parteneriat eficient, capabil să asigure atât protecția drepturilor copilului și ale cadrelor didactice, cât și desfășurarea normală a procesului instructiv-educativ.
Beneficiarii parteneriatului sunt elevii, cadrele didactice, părinții elevilor, comunitatea locală. Scopul parteneriatelor încheiate cu poliția și alte instituții pentru asigurarea securității publice îl constituie, în primul rând, asigurarea climatului de siguranță publică în incinta și zona adiacentă unității de învățământ.
Rezultatul așteptat este reducerea delincvenței juvenile în incinta și zona adiacentă unității de învățământ și cunoașterea, la timp, a situațiilor de potențial risc pentru siguranța mediului școlar.
C) Colaborare cu unitățile sanitare
”Ai grijă de sănătatea ta!”- în parteneriat cu Asociația ”MAME” , Metro Kid-Investim în educație precum și un parteneriat permanent cu Crucea Roșie- Filiala Ilfov reprezintă momente oportune în care elevii și profesorii învață să acorde primul ajutor , participă la concursuri pe teme medicale, sunt informați despre un stil de viață sănătos, alimentație.
Școala este beneficiarul direct al unor elevi si cadre didactice bine informate, capabile să ia decizii corecte pentru sănătatea lor.
D) Colaborare cu Consiliul Local
Colaborarea cu autoritățile locale este bună, mai ales în punctarea evenimentelor istorice. Consiliul județean Ilfov și Primăria Orașului Buftea au fost și sunt parteneri activi în multe activități (Balul Bobocilor, ecologizări, comemorări etc).
S-a realizat încheierea acordurilor de parteneriat pentru educație cu unitățile unde elevii desfășoară instruirea practică.
S-au încheiat contracte cu firme pentru furnizare de servicii de medicina muncii, de ISU, cu firme care asigură buna funcționare a aparaturii unității (imprimante, calculatoare, camere video, Internet etc).
Sistemele politice, grupurile ideologice care activează pe plan local, condițiile economice, diversele tendințe manifestate în societate, toate acestea reprezintă factori care exercită presiune asupra școlii și care generează influențe de ordin economic, politic, cultural, ideologic.
E) Colaborare cu ONG-uri
”Proiectul Evrika”-Educația pentru viață și responsabilitate individuală prin programe de cetățenie activă pentru tinerii din România- în parteneriat cu Fundația ”Tineri pentru tineri”,
parteneriat cu Asociația Anonymo Muza având ca scop crearea de proiecte culturale și educaționale care vor promova identitatea prin diversitate într-un spațiu cultural comun precum și parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Comunitatea de Romi sunt colaborările pe care le are școala cu organizații neguvernamentale.
F) Colaborarea cu alte instituții de învățământ, cultură, sport
Școala colaborează cu parteneri din alte instituții de învățământ, cultură, sport:
-MECI, ISJ Ilfov, CCD Branesti
-Instituții de învățământ superior –București – oferte pentru continuarea studiilor
-Consiliul Județean al Elevilor CJE Ilfov – numeroase participări la activități naționale
-Clubul Montan GENTIANA – unde avem reprezentanți elevi și profesor-fondator
-Primăria și Casa de Cultură Voluntari – Ilfov,
-Direcția de Sport Ilfov,
-Direcția pentru cultură și patrimoniu național – Ilfov,
-Centrul cultural „Ion Manu”- Otopeni,
-Palatul Brâncovenesc – Mogosoaia, Ilfov,
-Organizația PRO-TINERET
IV.3.3. Activități cu caracter nonformal
Strategia de dezvoltare a activității educative școlare și extrașcolare proiectată de Ministerul Educației Naționale pornește de la premisa că abordarea educațională complementară formal – non-formal asigură plus valoarea sistemului educațional. Astfel, se valorifică rolul definitoriu pe care educația îl exercită în pregătirea tuturor copiilor de a deveni cetățeni activi într-o societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent de îmbunătățire a calității vieții.
Pe parcursul anului școlar s-au desfășurat diferite tipuri de activități, după cum urmează:
Prima zi de școală- festivitatea de deschidere a anului școlar
Activități de ecologizare;
Prezentarea bibliotecii liceului
Simularea unei situații de urgență;
Ecologizare-plantare de copaci
Vizită la Observatorul astronomic ”Amiral Vasile Urseanu” și la Catedrala patreiarhală-București;
Ziua liceului
Expoziția internațională concurs ”Învingător prin artă”;
Deschiderea Centrului cultural Buftea;
Excursie la Timișul de Sus
Culorile toamnei, ediția a II-a, pictură-colaje-artizanat
Participare la târgul de carte ”Gaudeamus”;
Balul bobocilor
Festivalul județean de artă plastică ”IF ART 2013”
Activitate informativ-educativă ”Problematica HIV/SIDA” aspecte socio-medicale;
Concursul internațional ”Copiii din întreaga lume sunt prieteni”-Minsk 2013;
Decembrie 2013-”România, Draga mea!”
Poveste de Crăciun;
Sărbătoarea cărții;
”Tu alegi pe cine ajuți!”
”Am învățat să ofer, nu fiindcă am prea mult ci pentru că știu cum este să nu ai”;
”Spunem NU drogurilor”- proiect informativ-educativ pentru prevenirea și combaterea consumului de droguri;
Luceafărul poeziei românești
”Dacă treci râul Selenei”;
”Hai să dăm mână cu mână”-concurs pe tema Unirii;
Expoziție de carte dedicată Marii Uniri;
Concurs de fizică ”Șerban Țițeica”;
Olimpiada națională a sportului școlar;
Concurs de teatru-”Art-Buftea”;
Spectacol ”Reîntoarcerea la credință”-parteneriat cu asociația ”CAB”;
Oferta școlară –Școala Postliceală ”Carol Davila”
Sesiune de formare europeană a elevilor;
Șezătoare;
Olimpiada națională ”Meșteșuguri artistice tradiționale”- faza județeană
Sesiunea de referate și comunicări ale elvilor din învățământul liceal, disciplina geografie-faza județeană
Concurs național ”Să cunoaștem lumea prin origami”
Zbor deasupra unui cuib citadin -film documentar, regizor Ana Maria Covalciuc;
Expoziție foto”Luptă-echilibru-coabitare”;
Serbarea claselor a XII-a;
Festivalul ”Floare de cireș”;
Festivalul ”Puck” Voluntari;
Ziua internațională a cărții;
Concurs ”Sanitarii pricepuți”;
Cros-Palatul Știrbey
Festivalul de creație ”Craiova-capitală cultural-europeană 2021”
Atelier de caligrafie; Serbarea sfârșitului de an școlar
IV.3.4. Activități extrașcolare și extracurriculare propuse pentru anul în curs
IV.3.5. ” Să știi mai multe, să fii mai bun!”
În cadrul programului ” Să știi mai multe, să fii mai bun!”, au fost derulate mai multe tipuri de activități: de cunoaștere, cultural-artistice, sportive, voluntariat, cetățenie democratică, de formare a comportamentelor și conduitei moral-civice, activități de joc și recreere, informativ-educative, orientare profesională, educație pentru gestionarea conflictelor și aplicarea practicilor restaurative, pentru viata de familie, dezbateri, mese rotunde, campanii.Activitățile desfășurate au fost foarte apreciate de elevi și parteneri.
Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor:
Informarea tematica și variata a elevilor
Stimularea comunicării profesori-elevi și elevi-elevi
Dezvoltarea atitudinilor critice și proactive ale elevilor în situații de interes personal și social
Dezvoltarea și exersarea inteligentei emoționale
Prevenirea și combaterea comportamentelor de risc, capacitatea de a rezista tentațiilor de orice fel
Dezvoltarea toleranței interpersonale, a comportamentelor și a atitudinilor prosociale
Orientare profesională și planificarea carierei, stabilirea corecta a priorităților în viata și cariera
Dezvoltarea gustului pentru lectura
Expoziția de fotografie, colecție de plante, fișe, coli, PPT-uri, diverse machete, produse
Dezvoltarea culturii generale, a încrederii în sine, dar și îmbunătățirea stării de spirit, veselia elevilor
Formarea respectului față de sine, de ceilalți, de mediu, de valori, de biserica, de viata, asumarea de responsabilități
Implicarea în activități, lucrul în echipa, deschidere, sinceritate, îmbunătățirea relațiilor profesori-elevi și elevi-elevi, alt mod de a vedea lucrurile/școala.
IV.3.6. Analiza P.E.S.T.E.
POLITIC:
Școala, alături de alte instituții, se află într-o societate în continuă schimbare, în căutarea și promovarea de valori reale. Activitatea se desfășoară conform legislației în vigoare care reglementează organizarea și funcționarea învățământului românesc, având la bază Legea învățământului nr.1/2011, ordinele, hotărârile, notificările, ordonanțele care susțin implementarea reformei învățământului, reforma managementului școlar, pregătirea în domeniul managementului educațional.
ECONOMIC:
La nivel național se constată o creștere a numărului de șomeri, absolvenți de liceu, din cauza orientării tinerilor către licee teoretice și nu către școlile profesionale, deși în prezent există cerere de locuri de muncă pentru absolvenți de școală profesională.
Comunitatea căreia îi aparține Liceul Tehnologic „Dumitru Dumitrescu" este formată din 30% mici fermieri – agricultori, 15% muncitori, 5% meșteșugari, 10% negustori, 15% mici întreprinzători, 25% intelectuali.
Consiliul local are ca responsabilitate întreținerea a două licee, patru școli generale, trei grădinițe un program prelungit și patru grădinițe cu program normal, având ca sursă impozitele locale aferente populației localității. Acordarea de sponsorizări sau donații de către agenții economici se face în mică măsură.
Declinul sau închiderea unor unități economice existente până în anul 1989,a determinat scăderea veniturilor unui număr important de locuitori ai orașului, situația materială precară a părinților având efect negativ asupra interesului elevilor față de școală. Acest fapt determină și creșterea numărului de abandonuri școlare.
SOCIAL:
Din punct de vedere social, deși factorii determinanți au în vedere asigurarea condițiilor de desfășurare a activităților în învățământ, apar unele aspecte negative care trebuie scoase în evidență:
Comunitatea locală, deși face eforturi mari, nu poate acoperi în totalitate necesarul de fonduri pentru desfășurarea unui învățământ modern, competitiv;
Percepția unor părinți privind nevoia de educație este nesatisfacătoare;
Familia, datorită veniturilor modeste își pierde interesul și preocuparea pentru susținerea ideii de educație;
Nesiguranța ocupării unui loc de muncă la absolvirea școlii, cât și mediile sociale din care provin, duc la o slabă preocupare a elevilor pentru pregătirea profesională;
Mass-media, în special televiziunea comercială, prin programele sale, încurajează violența în rândul tinerilor, punând cultura autentică pe planuri inferioare. De asemenea, prezintă ca regulă aspectele negative, cu efecte negative pe termen lung, școala trebuind să facă eforturi pentru a atenua aceste efecte.
TEHNOLOGIC:
Calculatoarele școlii sunt conectate în rețea și la Internet, ceea ce permite accesul rapid la informație. Școala este dotată cu tehnică de calcul performantă: 60 de calculatoare, imprimante, copiatoare, miniimprimerie.
Sunt dotate cu material didactic performant laboratoarele de fizică, chimie, biologie, sala de sport , cabinetul psiho-pedagogic, cabinetele, laboratoarele și atelierele pentru disciplinele tehnice.
ECOLOGIC:
Educația ecologică constituie o componentă importantă a procesului educațional desfășurată în unitatea școlară, atât prin orele din TC cât și prin cursuri opționale. Proiectele de dezvoltare școlară respectă normele europene cu privire la protecția mediului. Există protocol de colaborare cu asociația ECOTIN, în care sunt angrenați elevi și profesori în activități sportive, turistice și ecologice.Școala este preocupată de grija pentru generațiile viitoare, având în vedere reducerea poluării, utilizarea unor materiale eficiente și reciclarea unor produse.
IV.3.7. Concluzii
Familia și comunitatea reprezintă cele două componente care au rolul de a sprijini școala în demersul ei de valorificare a potențialului fiecărui elev.
Se constată că la nivel de instituție există aspecte prioritare care necesită dezvoltare. Astfel, dezvoltarea și consolidarea culturii organizaționale a unității de învățământ din perspectiva parteneriatului social și a spiritului antreprenorial are ca obiective: dezvoltarea de parteneriate cu organizații educaționale europene respectiv, dezvoltarea de parteneriate cu agenți la nivel regional și local; implicarea partenerilor economici în desfașurarea procesului de formare profesională.
În școală există mijloace moderne de comunicație (telefon fix, telefoane mobile, fax, TV, radio, Internet etc).
Proiectarea și implementarea unor activități extracurriculare și extrașcolare, în școală și în comunitate, pe baza parteneriatului dintre elevi, profesori și membri ai comunității locale are ca obiectiv dezvoltarea componentei educative și responsabilizarea elevilor în propria formare.
Comunitatea va beneficia, datorită absorbției rapide pe piața muncii a absolvenților de forță de muncă pregatită la înalte standarde de calitate, de cetățeni responsabili capabili să faca față cerințelor inovatoare ale societății
Una din laturile esențiale ale școlii o reprezintă procesul de predare – învățare în urma căruia elevii dobândesc competențe profesionale, abilități și își conturează personalitatea pentru viață.
Majoritatea elevilor se adaptează ușor la schimbările apărute pe piața muncii interne și externe. Cadrele didactice folosesc o gamă variată de strategii de predare – învățare pentru a răspunde stilurilor de învățare individuale, abilităților, culturii și motivării fiecărui elev.
Activitatea didactică la Liceul Tehnologic “Dumitru Dumitrescu ” este centrată pe eficiență, calitate și formarea de competențe, iar în acest scop cadrele didactice au fost încurajate să aplice în demersul didactic metodele moderne de predare și evaluare, softurile educaționale, auxiliarele curriculare .
Spațiile pentru învățământ au cuprins 12 laboratoare și 33 cabinete, dispuse în două corpuri de clădire:
Corpul A cuprinde 5 laboratoare dotate în proporție de 90% (fizică, chimie, biologie și 2 informatică) și 20 cabinete de cultură generală dotate în proporție de 30%.
Corpul B cuprinde 7 laboratoare (5 electrotehnică, 1 multimedia și 1 informatică), 9 cabinete de mecanică și 4 cabinete de cultură generală. Cabinetele și laboratoarele destinate studiului disciplinelor tehnice sunt dotate în proporție de 95%, prin proiect PHARE.
În școală sunt 60 de calculatoare repartizate astfel: 50 calculatoare pentru elevi și profesori; 2 calculatoare pentru cabinetele director/ director adjunct, un calculator pentru cabinetul psihopedagogic, un calculator pentru cabinetul CEAC, 2 calculatoare pentru cabinet coordonator programe și proiecte educative, un calculator pentru serviciul Contabilitate, un calculator pentru bibliotecă, 2 calculatoare pentru Secretariat, imprimante/xeroxuri. Școala dispune și de 7 copiatoare, 1 miniimprimerie, telefon, fax care sunt la dispoziția întregului personal al școlii .
Cu excepția corpului B, renovat prin proiect PHARE și a celor două ateliere, renovate de Primăria Buftea, toate spațiile necesită renovări masive. Acestea vor fi reabilitate în cadrul proiectului cu finanțare europeană care a demarat în cursul lunii iulie 2011.
Lipsa cabinetelor și laboratoarelor funcționale, precum și depozitarea materialului didactic în magazii a îngreunat utilizarea acestuia, fiind afectată eficiența procesului instructiv-educativ.
În acest an școlar cursurile s-au desfășurat în 19 săli de clasă, 2 laboratoare de informatică și 3 ateliere În anul școlar 2013-2014 s-au realizat cu ajutorul personalului școlii, cu contribuția Consiliului Local și din fonduri extrabugetare (donații, sponsorizări) lucrări de igienizare și reparații în vederea asigurării desfășurării procesului instructiv-educativ în bune condiții. Finanțarea bugetară a unității se situează sub nivelul necesar unei activități performante. Pentru a face față constrângerii financiare, școala a căutat în permanență noi surse de venit (închirieri spații, sponsorizări, donații, proiecte).
Sursele de finanțare de care beneficiază unitatea sunt: surse legale de bază (bugetul local și de stat), venituri extrabugetare obținute în condițiile legii și alte surse suplimentare legale.
Unitatea școlară realizează și utilizează și venituri obținute din închirieri de spații și cazări ocazionale, contracte de parteneriat cu persoane fizice și juridice, sponsorizări și donații.
Procesul instructiv-educativ se desfășoară în două schimburi (orele 800-1900), în săli de clasă și în mică măsură în laboratoare, datorită lucrărilor de reabilitare și restrângerii activității numai în corpul B.
Astfel au apărut o serie de disfuncționalități la nivelul instituției:
-școala nu dispune de laboratoare și cabinete suficiente, dotate la nivelul standardelor actuale, datorită proiectului de reabilitare în care se află încă;
-uzura morală și fizică a dotărilor din atelierele școală, necorespunzătoare pentru desfășurarea activităților de pregătire practică;
– implicarea insuficientă din partea părinților pentru creșterea nivelului de pregătire al elevilor;
-existența unui număr relativ mare de elevi proveniți din familii cu situație materială precară;
V.Bibliografie
Alexiu, T., Anastăsoaei, T.,(2001), Dezvoltare comunitară,Editura Waldpress
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul și responsabilitățile asistenților sociali în protecția și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul și responsabilitățile personalului medical în protecți și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Băran, A.,(2004), Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate, Editura Aramis Print, București
Bontaș, I.,(1997), Pedagogie, Editura All, București
Bunescu, Ghe., Democratizarea educației și educația părinților,
Cazacu, A.,(1992), Sociologia educației, Editura Hyperion, București
Cerghit, I.,(1988) – Formele educației și interdependența lor, în Cergit, I., Vlăsceanu, L., coord., Curs de pedagogie, Universitatea București
Cergit, I., Vlăsceanu, L., coord.(1988), Curs de pedagogie, Universitatea București
Cosmovici, A., Iacob L. (coord),(1998), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași
Cozma, T.,(1997),Educația formală, nonformală și informală, în Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași
Cristea, S.,(1998), – Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București
Diaconu, M., (2004), Sociologia educației, Editura ASE, București
educație-rezumat teza de doctorat, internet
http://edu.ro
http://oana1964.blogspot.com/2014/05/liceu-tehnologic-sau-teoretic.html
http://www.1educat.ro
http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html
http://www.guv.ro/obiective/mec/program-educatie-sanatate.pdf
http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf
http://www.politiaromana.ro/Prevenire/programe_in_derulare.htm
http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Ianuarie/StaiculescuCamelia_ScoalasiComunitateaLocala-ParteneriatPentruEducație/Rezumat_lucrarededoctorat_ Staiculescu Camelia.doc
Ionescu, I.(1997),Sociologia școlii, Editura Polirom, Iași
Legea Administrației Publice Locale, nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204/23 aprilie 2001
Legea educației, nr. 18/10.01.2011
Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
legislative, articol internet
Marc, M., Relația școală-familie-comunitate în contextual schimbărilor
Ministerul Educației și Cercetării – Regulamentul școlar
Miroiu, A., (coord.), (1998), Învățământul românesc azi – studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iași
Nicolescu, O.,(coordonator),(1997), Management aplicativ-studii de caz, București, Institutul Manager, pagina 7
Potolea, D. (coord.),(2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași
Rotariu, T., Iluț, P.,(1996), Sociologie, Cluj Napoca
Sandu, D., (coord.),(2007), Practica dezvoltării comunitare, Editura Polirom, Iași
Stăiculescu, C., Școala și comunitatea locală-parteneriat pentru
Stăiculescu, C.,(2006), Managementul parteneriatului școală – familie în Jinga I., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, București
Stănciulescu, E.,(1996), Teorii sociologice ale educației, Editura Polirom, Iași
Strategia privind Descentralizarea Sistemului Învățământului Preuniversitar
www.academia.edu/5283310/Studiul_de_caz
www.scribd.com/doc./25439129/Formele educației-proiect#scribd
44.
www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Educația-forme-formală-
nonformală 23292.php
Yin,R.K., (1994), Case Study Research: Design and Method, 2nd edition, U.S.A., California, Thousand Oaks, pag. 196-200
Anexa 1. Imagini – Spații Școlare
Anexa 2. Harta parteneriatului social
Bibliografie
Alexiu, T., Anastăsoaei, T.,(2001), Dezvoltare comunitară,Editura Waldpress
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul și responsabilitățile asistenților sociali în protecția și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului,(2006), Rolul și responsabilitățile personalului medical în protecți și promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, București
Băran, A.,(2004), Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate, Editura Aramis Print, București
Bontaș, I.,(1997), Pedagogie, Editura All, București
Bunescu, Ghe., Democratizarea educației și educația părinților,
Cazacu, A.,(1992), Sociologia educației, Editura Hyperion, București
Cerghit, I.,(1988) – Formele educației și interdependența lor, în Cergit, I., Vlăsceanu, L., coord., Curs de pedagogie, Universitatea București
Cergit, I., Vlăsceanu, L., coord.(1988), Curs de pedagogie, Universitatea București
Cosmovici, A., Iacob L. (coord),(1998), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași
Cozma, T.,(1997),Educația formală, nonformală și informală, în Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași
Cristea, S.,(1998), – Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București
Diaconu, M., (2004), Sociologia educației, Editura ASE, București
educație-rezumat teza de doctorat, internet
http://edu.ro
http://oana1964.blogspot.com/2014/05/liceu-tehnologic-sau-teoretic.html
http://www.1educat.ro
http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html
http://www.guv.ro/obiective/mec/program-educatie-sanatate.pdf
http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf
http://www.politiaromana.ro/Prevenire/programe_in_derulare.htm
http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Ianuarie/StaiculescuCamelia_ScoalasiComunitateaLocala-ParteneriatPentruEducație/Rezumat_lucrarededoctorat_ Staiculescu Camelia.doc
Ionescu, I.(1997),Sociologia școlii, Editura Polirom, Iași
Legea Administrației Publice Locale, nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204/23 aprilie 2001
Legea educației, nr. 18/10.01.2011
Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
legislative, articol internet
Marc, M., Relația școală-familie-comunitate în contextual schimbărilor
Ministerul Educației și Cercetării – Regulamentul școlar
Miroiu, A., (coord.), (1998), Învățământul românesc azi – studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iași
Nicolescu, O.,(coordonator),(1997), Management aplicativ-studii de caz, București, Institutul Manager, pagina 7
Potolea, D. (coord.),(2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași
Rotariu, T., Iluț, P.,(1996), Sociologie, Cluj Napoca
Sandu, D., (coord.),(2007), Practica dezvoltării comunitare, Editura Polirom, Iași
Stăiculescu, C., Școala și comunitatea locală-parteneriat pentru
Stăiculescu, C.,(2006), Managementul parteneriatului școală – familie în Jinga I., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, București
Stănciulescu, E.,(1996), Teorii sociologice ale educației, Editura Polirom, Iași
Strategia privind Descentralizarea Sistemului Învățământului Preuniversitar
www.academia.edu/5283310/Studiul_de_caz
www.scribd.com/doc./25439129/Formele educației-proiect#scribd
44.
www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Educația-forme-formală-
nonformală 23292.php
Yin,R.K., (1994), Case Study Research: Design and Method, 2nd edition, U.S.A., California, Thousand Oaks, pag. 196-200
Anexa 1. Imagini – Spații Școlare
Anexa 2. Harta parteneriatului social
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Forme ale Educatiei Si Interferenta Lor cu Parteneriatul Scoala Comunitate (ID: 159457)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.