Forme ale Cunoasterii Politice Stiluri Politologice

Forme ale cunoașterii politice

Stiluri politologice

Cuvinte cheie:cunoaștere,adevăr,opinii,justificare

În elucidarea termenului de epistemolgie am apelat la dicționarul explicativ care ne vine cu ideea că acest concept este *parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor.Trebuie să avem în vedere și ceea ce semnifică termenul cu care vom opera pe parcursul acestui eseu,cel de politologie.Istoricește, primele elemente ale gandirii social-politice apar încă din antichitate, de care se leaga însăși etimologia termenului. Noțiunea de politologie vine de la cuvintele grecești polis-stat, cetate și logos-știință, adică știința despre stat, despre putere. De-a lungul vremii, această noțiune a îmbrăcat diferite accepțiuni cum ar fi: arta de guvernare, de conducere, de politică, până la termenul modern de politologie.

Precizarea obiectului unei științe în general și în mod deosebit al unei științe sociale, cum este cazul politologiei, este o problemă extrem de dificilă, complexă și care presupune un permanent proces de definire și redefinire. Dificultatea acestui proces decurge din complexitatea și dinamica vieții politice contemporane, din marea explozie informațională, precum și din apariția a numeroase științe de studiu a societății, în special a celor de granița cu politicul. Stabilirea obiectului de studiu al stiintei politice impune precizarea unor elemente preliminare cum ar fi: domeniul sau distinct de studiu; notiunile, categoriile, conceptele procesele si legitatile specifice cu care aceasta opereaza; functiile indeplinite in domeniul cunoasterii, a interdisciplinaritatii si mai ales in practica sociala; locul pe care respectiva stiinta il ocupa in sistemul stiintelor sociale si politice; utilitatea si eficienta sa sociala.

.

Fiind o știință a studiului societății, a politicului, politologia face parte atât din cadrul științelor sociale, cât și a celor politice. Ea se află în relații de comunitate, dar și de identitate,particularitate cu științele sociale: istoria, filosofia, economia, politologia. Relația, raportul de comunitate dintre politologie și științele sociale decurge din faptul că toate au ca obiect de studiu societatea. Particularitatea, individualitatea dintre politologie și științele sociale vine de la domeniul distinct de studiu al societății, specific fiecărei științe în parte. Între politologie și știintele sociale se naste, se dezvoltă relații de interacțiune, interdependență, de complementaritate reciprocă. Cunoștințele, datele, informațiile acestor științe sociale sunt folosite de politologie în studiul politicului. La rândul lor și aceste științe se pot folosi de datele și cunoștiințele oferite de politologie, contribuind astfel la o analiză detaliată și profundă a societății. Un al doilea plan al relațiilor, raporturilor este cel dintre politologie și științele politice de ramura: filosofia politică, sociologia politică, antropologia politică, doctrina politică, știința puterii, știința partidelor, etc. Acest raport impune atât precizarea elementelor de comunitate între politologie și științele politice de ramură, dar îndeosebi și mult mai important, a celor de distincție, de individualitate. Relațiile de comunitate dintre politologie și științele politice sunt date de politic, care constituie domeniul comun de studiu al tuturor acestor științe. Individualitatea acestor științe vine din modalitatea lor diferită de analiză a politicului, de studiul general al politicului sau a unor segmente parțiale ale acestuia; metodele și tehnicile folosite în investigarea fenomenului politic; scopul, utilitatea și finalitatea acestei cercetări; rolul pe care acestea il au in procesul general al cunoasterii si al practicii sociale.

Politologia este singura știință politică care studiaza politicul în ansamblul său, pe când celelalte științe politice cercetează doar unele segmente, părți ale acestuia. În studiul său, politologia pornește de la condițiile generale ale societății, rezultatele cercetării sale fiind un bun al întregii societăți, ele regasindu-se în cadrul spiritualității politice generale ale societății; în ideologiile, programele, strategiile unor partide, forte social politice. Nefiind legată de un anumit emitent politic, sau neaflându-se în serviciul acestuia, politologia realizează o cunoaștere obiectivă, cât mai apropiată de realitatea social-politică. Concluzionând putem aprecia că relațiile de interdependentă, interdisciplinaritate și complementaritate se mențin și se amplifica între politologie și stiintele politice de ramura. Astazi ca urmare a cresterii rolului politicului in societate se amplifica si consolideaza statutul sistemic si plurivalent al politologiei, ea impunandu-se tot mai mult ca o stiinta fundamentala cu rol coordonator in studiul politicului si al stiintelor politice.

În viziunea lui Hilary Putnam,cunoașterea sau adevărul este interpretat ca realism intern:,,A spune despre ceva că este roșu sau că este cald,sau furios,înseamnă a spune că se află într-o anume relație cu noi și nu că așa se arată ochiului lui Dumnezeu.’’Acesta susține adevărul prin corespondență despre care vorbește realismul metafizic.

Ca teorie generală a politicului, politologia exercită în cadrul societăților, în special a celor democratice o serie de funcții. Prin aceste funcții, ea își exprimă, manifestă, rolul, utilitatea și eficiența socială. Amploarea acestor funcții, utilitatea lor nu sunt aceleași în toate societățile și sistemele sociale, ci ele sunt, în mare măsură determinate de o serie de factori, cum ar fi: – natura regimului social și a forțelor social-politice aflate la putere; – nivelul dezvoltării vieții materiale și spirituale; – gradul dezvoltării vieții politice și în special a democratismului; – sarcinile, obiectivele politice urmărite și realizate. În esență, politologia exercită următoarele funcții:

a)funcția cognitivă

Politologia realizează o funcție de cunoaștere și interpretare a realității politice. Această cunoaștere este obiectivă, nepartinică și nepartizană, lipsită de poziție ți încărcătură ideologica si este un bun al intregii societati si vizeaza politicul in ansamblul sau, procesele si legitatile sale generale.

b)funcția creativă

Cunoasterea realizata de politologie se materializeaza in elaborarea unor teorii, conceptii, doctrine si programe politice, intr-un cuvant in crearea unor valori politice ce vor crea si fundamenta cultura politica. Politologia nu numai ca se intemeiaza pe valori, ci ea insasi creeaza valori, valorile politice.

c)funcția praxiologică

Politologia nu este numai o stiinta teoretica, abstracta ci ea este dublata de o importanta dimensiune praxiologica. Prin rezultatele si concluziile la care ajunge, ea este in masura sa ofere solutii pertinente pentru imbunatatirea si perfectionarea sistemului politic. Totodata politologia ofera modele alternative de dezvoltare social-politica fie pentru reformarea sistemului existent sau chiar pentru transformarea radicala a acestuia. d) functia formativ-educativa civica si patriotica Prin datele, cunostintele si informatiile dobandite, prin valorile politice create si puse in circulatie, politologia contribuie in mare masura la formare si dezvoltarea unei educatii civice patriotice si politice, a constinței de sine a individului si a societații.

e) funcția previzională

Singura sau impreuna cu alte stiinte sociale sau politice de ramura, politologia poate prefigura modelele si alternativele de dezvoltare sociale si le pune la dispoziția societații.

Societatea, viața socială în general, se prezintă ca un sistem social global care este structurat in subsisteme, care la rândul lor constituie sisteme de sine stătătoare cu structuri, mecanisme și funcții proprii. Din cadrul oricărui sistem social global, cele mai importante sisteme parțiale sunt: sistemul politic, sistemul economic, sistemul informațional, sistemul spiritual, sistemul militar, etc.

În cadrul oricărui sistem social global, prin locul și rolul pe care-l ocupă în cadrul acestuia, prin multitudinea, complexitatea și diversitatea relațiilor ce le generează, prin impactul asupra celorlalte sisteme parțiale, însăși asupra întregului, se detașează și se impune sistemul politic. Orice sistem social, indiferent de gradul său de organizare, de nivelul dezvoltării sale, de natura sa, implică cu necesitate o dimensiune și o funcție politică. De altfel, politicul și politica au fost dintotdeauna coordonate majore ale existenței și acțiunii umane.

Trebuie să facem o distincție clară între politic și politică.Politicul este o componentă,o trăsătură a vieții sociale,o caracteristică a esenței umane,iar politica reprezintă forma vie și nemijlocită prin care se exprimă direct opțiunile în funcție de anumite condiții de timp și de loc.Politica,reprezintă o activitate,o practică prin care se urmărește realizarea scopurilor dorite.Cea mai desă formă a politicii este obținerea și menținerea puterii.Politica în accepțiunea contemporană a noțiunii,poate fi definită ca o activitate de conducere a societății prin luarea deciziilor ce privesc dezvoltarea,mobilizarea societății.

Este logic faptul că politologia nu poate acoperi întreaga cercetare a domeniului politic,dar ea este singura știință din cadrul științelor sociale care o face în ansamblu, în sinteză.Astfel,politologia este o știință ce include politica sub diferitele ei manifestări și ansamblul tuturor științelor despre politică ,respectiv corelațiile ei cu omul și societatea.

Domeniul politic,în același timp,constituie obiect de cercetare al mai multor discipline: teoria politică,filosofia politică,teoria politicii internaționale,istoria politică ,psihologia politică,geografia politică,antropologia politică,economia politică.