Forme Actuale de Turism In Muntiii Ignis

FORME ACTUALE DE TURISM ÎN MUNȚII IGNIȘ

CUPRINS

INTRODUCERE
METODOLOGIE
Capitolul I. Turismul montan – aspecte teoretice
Capitolul II. Caracteristici geografice de ansamblu ale masivului Igniș
2. 1. Așezarea geografică
2. 2. Delimitarea arealului
2. 3. Accesibilitate

2. 4. Potențialul turistic al masivului Igniș
2. 4. 1. Potențialul turistic natural
2. 4. 1. 1. Potențialul turistic al reliefului
2. 4. 1. 2. Potențialul geologic
2. 4. 1. 3. Potențialul climato-turistic

2. 4. 1. 4. Potențialul hidrografic
2. 4. 1. 5. Potențialul biogeografic

2. 4. 1. 6. Potențialul zonelor protejate
2. 4. 2. Potențialul turistic antropic

2. 5. Infrastructura turistică
2. 5. 1. Structurile de primire turistice
2. 5. 2. Bazele de alimentație
2. 5. 3. Baza de agrement
Capitolul III. Tipuri de activități specifice turismului montan care pot fi practicate în masivul Igniș și împrejurimi

3.1. Activități turistice actuale
Capitolul IV. Promovarea turistică
4. 1. Promovarea ofertei turistice existente
4. 2. Lansarea unei oferte turistice noi
Capitolul V. Propuneri pentru dezvoltarea turistică a masivului Igniș
Concluzii
Bibliografie

Anexe

Am ales această temă pentru realizarea lucrării de licență deoarece consider că Munții Ignișdețin un cadru natural de mare atracție, datorită unui potențial turistic natural bogat, având o importanță aparte pentru locuitorii din zonă.

Munții Ignișsunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, situați în nord-vestul Carpaților Orientali,în cadrul lanțului munților vulcanici, din județul Maramureș.

Limitele sunt reprezentate de Depresiunea Maramureș la nord și est, Depresiunea Oașului la vest și Depresiunea Baia Mare la sud. La poalele lor este situat municipiul Baia Mare.

Deși unitari în ceea ce privește constituția geologică și vegetația, unele aspecte morfologice diferite au făcut să se acorde denumiri deosebite diverselor subunități, fiind individualizați:

Munții Ignișului (Munții Poienilor): între Pasul Huta (Pasul Sâmbra Oilor 586 m) și Pasul Paltinul (Pasul Gutâi, 987 m)

Munții Gutâi: între Pasul Paltinul (Pasul Gutâi) și Pasul Neteda (1058 m)

Munții Igniș constituie subunitatea din Munții Vulcanici de Nord cea mai întinsă (cu diametrul de peste 30 km) cu o suprafață de 850 km², reprezentând aproximativ 35% din Munții Vulcanici de Nord și mai puțin de 8% din Carpații Maramureșului și Bucovinei.

Munții Igniș sunt acoperiți cu păduri de foioase și conifere, iar în partea superioară de pășuni.

Cele mai mari înălțimi se află în partea de est a unității – Vârful Țiganului, 1222 m; Rotundu, 1240 m; Pleașca Mare, 1292 m și culminează în vârful Igniș, 1307 m, situat în partea de sud-est între Firiza și Chiuzbaia.

Obiectivele turistice sunt grupate în câteva areale (în jurul vârfurilor principale și pe văi) legate prin poteci (unele cu marcaje turistice) și drumuri forestiere.

CAPITOLUL I. TURISMUL MONTAN – ASPECTE TEORETICE

Turismul exprimă o activitate complexă care presupune deplasarea, staționarea de la câteva ore la mai multe zile și realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna, tratamente balneare, manifestări științifice sau de afaceri (www.biblioteca.regielive.ro).

O.M.T. (Organizația Mondială a Turismului) dădea în 1991 o definiție cuprinzătoare a turismului conform căreia turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nespecificată al cărui scop principal de călătorie este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat (www.biblioteca.regielive.ro).

Turismul exprimă astfel un fenomen datorită căruia un număr din ce în ce mai mare de persoane părăsesc temporar, de regulă pentru mai mult de 24 de ore, locul domiciliului stabil pentru a efectua sau presta activități neremunerate transformându-se în consumator de bunuri și servicii în alte localități sau țări (www.biblioteca.regielive.ro).

Există numeroase definiții ale turismului, una dintre cele mai utilizate fiind dată în 1942 de Hunziker și Krapf, doi profesori elvețieni de marketing turistic: Turismul este un ansamblu de acțiuni, activități, relații și fenomene cauzate de deplasarea și menționarea uneia sau mai multor persoane în afara spațiului obișnuit de rezidență, mai puțin a celor care sunt motivate în principal de activități lucrative, permanente sau temporare (www.capdd-bihor.org). Definiția și-a mai pierdut din caracterul ei strict, o dată cu apariția turismului de afaceri. Dar în zilele noastre acest tip de deplasare poate fi considerată o formă de turism având în vedere că utilizează infrastructura turistică.

Turiștii sunt din ce în ce mai atrași de mediul montan, și asta pentru motivații diverse, incluzând climatul, aerul curat, peisajele unice, cultura locală, istoria și patrimoniul, precum și oportunitatea de a experimenta zăpada și activitățile legate de zăpadă sau de natură. Înafară de turismul montan de iarnă, dedicat aproape în întregime sporturilor de iarnă, turismul montan nu necesită investiții și amenajări foarte complexe sau vaste, majoritatea turiștilor sosiți în această zonă căutând tocmai relaxarea în mijlocul naturii și evadarea din cotidian (www.unibuc.ro).

Turismul pentru sporturi de iarnă este o formă de turism sportiv, care se intercondiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane. Este dependent de anumite condiții morfoclimaterice, pe de o parte, de dotări caracteristice în spațiul mijlociu al muntelui, între stațiuni și regiunea înaltă, precum și de infrastructura specifică din stațiunile ce servesc de bază de desfășurare, pe de altă parte (www.biblioteca.regielive.ro).

Drumeția este un tip special de turism montan, având elemente din turismul sportiv, ecoturism, agroturism, turism climateric, escaladă, etc.

Turismul de drumeție montană este foarte răspândit și stimulat de valoarea peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane înalte, dependentă de substratul litologic și de învelișul vegetal ce înregistrează etajarea altitudinală. Punctele nodale în desfășurarea drumeției montane sunt cabanele amplasate în poziții favorabile, alese atât din punct de vedere al accesului, cât și din punct de vedere al amplasării în apropierea unor obiective turistice cu impact (www.biblioteca.regielive.ro).

Alpinismul este o formă specială de turism montan, care se aseamănă cu sporturile extreme, implicând forme de relief montan cu versanți abrupți sau foarte abrupți, aproape de verticală. Cele mai bune sectoare de alpinism se găsesc în sectoarele de chei puternic adâncite sau la marginea platourilor montane.

Turismul-alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o categorie restrânsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special în acest scop. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite: versanți cu pante abrupte, ridicați până la verticală și energie de relief de sute de metri (www.biblioteca.regielive.ro).

Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement este o formă de turism de stațiune (sejur), practicat în cadrul stațiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub forma stațiunilor se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat și dotări aferente, de complexități diferite. Aceste amenajări aparțin în exclusivitate spațiului montan și sunt legate de componenta peisagistică orientată spre factorul relief, la care se adaugă condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement (www.biblioteca.regielive.ro).

Turismul montan cuprinde, în mod diferențiat, toate unitățile montane componente. Intensitatea sa este direct proporțională cu valoarea fondului morfoturistic; cu volumul și calitatea bazei de cazare; cu diversitatea și gradul de modernizare a căilor de comunicație spre și în interiorul unității montane; precum și cu apropierea de centre urbane mari, cu activități economice complexe, generatoare de fluxuri turistice intense.

Volumul real al circulației turistice montane este mult mai mare decât cel rezultat din datele statistice. Aceasta cu atât mai mult cu cât în apropierea unităților montane sunt stațiuni care se constituie ca puncte de plecare pentru drumeții montane, cu durată de o zi și revenirea la bazele de plecare. De asemenea, sub incidența turismului montan intră și o parte a turismului hibrid, de week-end.

În Carpații Orientali turismul montan utilizează 4.329 locuri în cabane și refugii, care au înregistrat 418.732 nopți de cazare realizate de 187.534 de turiști. Acești indicatori, mărimea lor, reprezintă 19,2% respectiv 25,3% din turismul itinerant.

Se remarcă, în cadrul acestei forme complexe de practicare a turismului, masivele calcaroase-conglomeratice, cu extensiune spațială redusă, cu o mare diversitate peisagistică și de microforme de relief, având o bază materială care le detașează de celelalte unități: Bucegi cu 112.094 nopți cazare, urmat la mare distanță de Postăvaru cu 26.957 nopți cazare, Ceahlău 14.217 nopți cazare, Rarău 8.773 nopți cazare.

Fondul turistic natural carpatic atât de variat oferă posibilitatea practicării unei diversități de subforme ale turismului montan.

Turismul de drumeție montană este cel mai răspândit și stimulat de valoarea peisagistică a regiunii montane, cu relief dezvoltat pe calcare și conglomerate, pe roci vulcanice, sau relief glaciar. În cadrul periplului montan și în funcție de altitudine se străbat și o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin și de gol alpin), în cadrul cărora se detașează forme de relief, legate de procese morfologice locale, diferențiate în funcție de litologie.

În Carpații Orientali consacrate pentru drumețiile montane, sunt masivele calcaroase și conglomeratice: Bucegi, Piatra Mare, Postăvaru, Ciucaș, Hășmașu Mare, Ceahlău, Rarău (primele trei putând constitui și obiective ale unui circuit unic); masive cu relief glaciar, bine reprezentate, având toate formele sale de exteriorizare (Rodna și parțial Bucegi și Căliman); masive vulcanice (Gutâi, Căliman, Gurghiu, Harghita). Ultima categorie este vitregită , având o rețea rară de poteci turistice marcate, fiind lipsite de mijloace de transport pe cablu și, adeseori, de baze de cazare.

Pe de altă parte, unitățile montane cu altitudini sub 1800 m dezvoltate în fliș, cu o fizionomie mai puțin spectaculoasă, dar cu peisaje forestiere și de pajiști secundare bine conservate, cu o activitate pastorală tradițională pot constitui în perspectivă obiective ale unor trasee, ferite de aglomerație. Este cazul traseelor: Lacu Roșu – Hășmașu Mare – munții Nemira – valea Slănicului, sau mai ales traseul de culme în Carpații Curburii, de la pasul Oituz, până la valea Prahovei. Pentru introducerea în circuit a acestor noi trasee montane de importanță majoră va fi necesară existența unei rețele de căi rutiere de acces, poteci marcate, precum și baze turistice, amplasate la distanțe corespunzătoare unei etape.

Pentru turismul de alpinism se pretează masivele calcaroase, prezentând puternice abrupturi periferice sau chei dezvoltate pe verticală.

Din acest punct de vedere se remarcă versanții de est și nord-est ai munților Bucegi cu peste 60 de trasee: în Jepii Mici cinci trasee, în Caraiman 15 trasee, în Coștila 26 de trasee, în Moraru 10 trasee, în Bucșoiu șapte trasee (Kargel W, 1988). La acestea se adaugă masivele montane: Postăvaru cu trei trasee, Rarău, parțial munții Gutâi, cu cele 22 trasee de pe Creasta Cocoșului.

CAPITOLUL II. CARACTERISTICI GEOGRAFICE DE ANSAMBLU ALE MASIVULUI IGNIȘ

2.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Munții Igniș se găsesc în Maramureș și reprezintă subunitatea cea mai întinsă din Munții Vulcanici de Nord, situată între Munții Oașului și Munții Gutâiului.

2.2 DELIMITAREA AREALULUI

Limita de nord pornește din pasul Huta, 518 m (prin care se leagă cu Munții Oașului) pe sub muntele Bradu (1091 m), urmărind contactul cu Piemontul Săpânței la altitudinea de 600 – 650 m. După ce traversează valea Săpânței din dreptul Vârfului Văcarului (948 m) se îndreaptă spre sud-est, apoi spre sud, urmărind același contact morfologic dintre munte și Piemontul Marei. La vest de satul Mara ajunge în valea Marei pe care o va urmări până la obârșie, în Pasul Gutâi (989 m). Această vale și, în continuare, valea de obârșie a Săsarului îi despart de Munții Gutâiului. De la nord de Baia Sprie până la Cicârlău, pe aproximativ 25 km, limita este precizată de denivelarea pronunțată dinspre Depresiunea Baia Mare. Până la Seini urmărește baza versantului drept al văii Someșului, iar mai departe, se îndreaptă spre nord și nord-est, pentru a marca contactul dintre munte și Depresiunea Oașului, trecând pe la est de Racșa-Vii, Negrești-Oaș, Huta Certeze, până în Pasul Huta.

2.3 ACCESIBILITATE

Munții Igniș sunt accesibili dinspre municipiul Baia Mare pe șoseaua spre Firiza prin stațiunea Izvoare și dinspre Chiuzbaia prin Groapele Chiuzbăii.

Se poate accesa muntele pe tot parcursul anului.

2.4POTENȚIALUL TURISTIC AL MASIVULUI IGNIȘ

2.4.1 Potențialul turistic natural

2.4.1.1. Potențialul turistic al reliefului

Aspectul general este acela de platou ușor înălțat în partea de sud-est, dominant de vârfuri de peste 1100 m. Fiind înconjurați din toate părțile de depresiuni, cu excepția unei porțiuni din sud-est de 10-12 km, Munții Ignișului sunt fragmentați de o rețea de văi radiare, care a transformat platoul de roci vulcanice într-o asociere de culmi netezite, spinări rotunjite, pe alocuri largi cu aspect de poduri. Pe aceste culmi se înalță vârfuri, cu cel mult 100-150 m. Câteva din văile importante drenate către Someș au fost lărgite local până au căpătat aspectul de mici depresiuni (ca cele de la Firiza, Chiuzbaia, Băița).

Diferențele de altitudine dintre culmile munților și depresiunilor alăturate (500-600 m) față de Depresiunea Maramureșului, 700-900 m și chiar mai mult, față de Depresiunea Oașului și de valea Someșului indică diferențieri ale gradului de fragmentare. Atât densitatea cât și adâncimea fragmentării se accentuează de la nord-est către sud și vest. Dacă în latura estică, nord-estică densitatea fragmentării este de 2-2,5 km/ km², în marginea de sud, sud-vest crește la 3,5 km/ km². Cea mai mare energie de relief se găsește tot în jumătatea sudică unde ajunge la 800-900 m, dar în general se menține la 600-700 m. În bazinele de obârșie ale Săpânței și Turului nu depășește 400 m.

Deși Munții Ignișului sunt destul de unitar constituiți, în afara celor două trepte – Munții Băiței și Platoul Izvoarelor, în sud-est se detașează Conul Ignișului între Valea Firizei și obârșia văii Runcului și Săsar. Pe cele mai importante văi orientate spre sud s-au format lărgiri locale alungite unele ca depresiuni locale care adăpostesc așezări: Nistru, Firiza, Chiuzbaia ca anexă estică a depresiunii Firizei, cea mai dezvoltată.

2.4.1.2. Potențialul geologic

Munții Ignișului sunt alcătuiți din andezite bazaltice sarmatiene și pannoniene, cu câteva petice de roci piroclastice grosiere, asociate local cu andezite cuarți-fiere, andezite cu biotit, piroxeni etc. În câteva locuri eroziunea a înlăturat rocile eruptive și a scos la zi formațiunile sedimentare acoperite de depunerile vulcanice: fliș paleogen în bazinul Firizei, marno-argile, gresii și conglomerate sarmatiene în valea Băiței, roci sarmatiene și pannoniene la Chiuzbaia. Astfel de formațiuni se întâlnesc și pe marginile de nord-vest, către Depresiunea Oașului, și de sud, către Depresiunea Baia Mare.

Fazele de erupție și de punere în loc a rocilor vulcanice aparțin Sarmațianului și Panonianului, iar scoaterea la zi a formațiunilor sedimentare s-a produs în fazele de denudare postpannoniene și mai ales cuaternare când rețeaua de văi s-a adâncit suficient de mult pentru a străpunge masa eruptivă. Modelarea postpanionană a fragmentat platoul de lave, dar a produs și diferențierea reliefului în două trepte de interfluvii și în arii depresionare locale. Treapta inferioara a interfluviilor – numită și Munții Băiței, situată la sub 900 m (ca măguri până la 1000 m) se desfășoară în laturile de vest, sud-vest și sud. Treapta înaltă, în general cu culmi de peste 1000 m, numită Platoul Izvoarelor se întinde aproape în toată jumătatea de la est de valea Firizei, până la abruptul din nord-est al Crestei Pietrei (Vârful Țiganului, 1221 m).

Procesele de modelare actuală nu sunt mai intense decât în unitățile muntoase vecine, dar se resimte mai mult influențarea lor de activitate antropică. Sub abrupturile nordice și nord-estice se dezvoltă glacisuri și acumulări de grohotiș.

2.4.1.3. Potențialul climato-turistic

Resursele climatice și bioclimatice au o tot mai mare importanță în dezvoltarea turismului pe teritoriul României și nu numai, deoarece petrecerea timpului liber în anumite regiuni poate avea efect pozitiv (odihnește organismul, îl stimulează, îl fortifică), dar pot apărea și efecte negative asupra sănătății organismului (www.unibuc.ro).

Munții Igniș se încadrează etajului climatic montan (la altitudini între 800 și 1700 m): cu temperaturi medii anuale de 6°…0° C și precipitații medii anuale de 800…1200 mm (www.unibuc.ro).

Precipitațiile sunt diferențiate astfel: 1200 – 1400 mm/an pe versanții vestici și sub 1000 mm/an pe versanții estici; cele mai multe precipitații cad în luna iunie.

Vânturile sunt crivățul și vânturile de vest (www.unibuc.ro).

Condițiile climatice sunt favorabile activităților turistice în tot timpul anului. Între acestea însemnate sunt: perioada august – octombrie, cu multe zile senine și precipitații puține, apoi păstrarea zăpezii în strat favorabil sporturilor de iarnă din decembrie și până în aprilie în sectoarele înalte și cu expoziție nordică (stațiunea Izvoare).

2.4.1.4. Potențialul hidrografic

Lacul de acumulare Firiza se găsește în apropiere de Baia Mare, în localitatea Firiza, acesta atrăgând anual o mulțime de pescari împătimiți, și nu numai. Lacul s-a format în 1964 când s-a pus un baraj pe cursul râului Firiza (www.transilvania-magica.ro).

Lacul actual are o lungime de 3 kilometri și o lățime de un kilometru. Inițial, lacul a fost construit ca o sursă de alimentare cu apă a municipiului Baia Mare, însă a devenit rapid și o zonă de agrement (www.transilvania-magica.ro).

Peisajul este unul mirific, pe malul lacului fiind copaci doborâți în apă, iar de jur împrejur sunt dealuri împădurite (www.transilvania-magica.ro).

Principalul punct de atracție este însă pescuitul. Păstrăvul, somnul sau plătica sunt doar trei specii de pești care se găsesc în Lacul Firiza. Pescuitul este liber în perioada 1 mai – 10 octombrie dar trebuie aprobare. Bonuri de pescuit, dar și bărci de închiriat există și la pensiunile din apropiere (www.transilvania-magica.ro).

Posibilitățile de cazare sunt multe, în zonă existând mai multe pensiuni și cabane sau se poate înnopta pe malul lacului, cu cortul.

Fig. 1 – Lacul de acumulare Firiza; Sursa: Arhivă personală

Fig. 2 – Baraj Firiza; Sursa: Arhiva personala

2.4.1.5. Potențialul biogeografic

Cea mai mare parte a Munților Ignișului este încă acoperită de păduri, dar sunt suprafețe întinse, mai ales în jumătatea nordică, defrișate și transformate în pajiști secundare cu copaci răzleți și tufărișuri. Părțile mai ușor accesibile și legate de așezările din Depresiunea Maramureșului, de la Săpânța până la Desești din valea Marei, și din Depresiunea Oașului, de la Certeze la Racșa, au fost afectate mai mult de defrișări. În jumătatea sudică, mai intens fragmentată, suprafețele defrișate ocupă o proporție mult mai mică, dar această parte a suportat influența populării și a modificărilor cauzate de activitatea minieră.

Pădurile reprezintă un element distinct în peisajul acestor munți, întrucât ele îi acoperă în întregime. Cea mai largă desfășurare o au pădurile de fag, care la baza munților se combină cu gorun, iar pe culmi, la peste 1100 m cu brazi și molizi. Pe suprafețe mici sunt pajiști, în majoritatea situațiilor pe terenuri defrișate, în alcătuirea lor intrând ienuperi, afini, merișor, care coboară mult pe versanții sudici (afinișurile apar și în poienile din pădurile de gorun). În sudul Munților Igniș (Munceii Băii Mari) există plantații întinse de castani comestibili și liliac sălbatic (ajung până sub vârful Igniș la 1000 m altitudine). O notă aparte o introduce vegetația de pe vârfurile stâncoase și pe abrupturi.

Munții Igniș se încadrează în etajul pădurilor:

-de fag, mai jos de 1100 m, unde se întâlnesc soluri din clasa cambisoluri, reprezentate de soluri brune eu–mezobazice și brune acide (www.unibuc.ro).

FAUNA: vulpe, lup, mistreț, arici, iepure, căprioară, numeroase păsări;

– de conifere, între 1100 și 1700 m, unde se întâlnesc soluri din clasa spodosoluri, reprezentate de soluri brune feriiluviale (prepodzoluri) și podzoluri (www.unibuc.ro).

FAUNA: urs, cerb, râs;

2.4.1.6. Potențialul zonelor protejate

Rezervația Fosiliferă Chiuzbaia

Rezervația Fosiliferă Chiuzbaia este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în județul Maramureș (www.wikipedia.org).

Aria naturală se află în partea central vestică a județului Maramureș și cea nordică a satului Chiuzbaia la o altitudine de 800 m în partea sudică a Munților Igniș (www.wikipedia.org).

Rezervația Fosiliferă Chiuzbaia se întinde pe o suprafață de 50 hectare și se pot găsi fosile ale unor plante vechi de peste 5 milioane de ani.

Aria naturală reprezintă o zonă montană acoperită cu arborete de fag, stejar, carpen, paltin de munte sau mesteacăn și un afloriment aflat în arealul acesteia (www.enciclopediaromaniei.ro).

Rezervația prezintă un interes științific deosebit datorită resturilor fosilifere de floră (mușchi, frunze de arbori exotici, ferigi) și faună (schelete de pești și insecte fosile) depozitate în stratele de rocă (www.wikipedia.org).

Flora fosilă de la Chiuzbaia este una dintre cele mai bogate și mai bine conservate flore din România- fiind identificate 120 de specii fosile,din care 32 pentru prima oară în România,6 pe plan mondial și 3 varietăți noi (www.catanegru.blogspot.ro).

Fig. 3 – Exemplu de fosilă; Sursa: www.catanegru.blogspot.ro

Cheile Tătarului

Cheile Tătarului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip hidro-geologic), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Desești, având o suprafață de 15 hectare (www.wikipedia.org).

Aria naturală se află în Munții Gutâi – Igniș, în partea central-nordică a județului Maramureș și cea nord-vestică a satului Mara, la o distanță de 30 de km, față de Baia Mare (www.wikipedia.org).

Se poate ajunge în Cheile Tătarului pe la stațiunea turistică Izvoare, se urmează drumul forestier spre nord care duce în direcția Cabanei Pleșca și spre Poiana lui Dumitru.

Cheile se întind pe o lungime de 700 de metri și sunt singurele chei în andezit din țară. Stâncile înalte dau un aspect sălbatic și deosebit de pitoresc zonei, dar cu toate acestea cheile sunt destul de puțin cunoscute ca și atracție turistică (www.wikipedia.org).

Fig. 4 – Cheile Tătarului; Sursa: Arhiva Personala

Mlaștina Poiana Brazilor

Mlaștina Poiana Brazilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier, floristic, faunistic și hidrologic), situată în județul Maramureș (www.wikipedia.org).

Se află pe platoul Ignișului, într-o zonă de depresiune, fiind cea mai joasă stațiune în care vegetează jneapănul în România (970 m) (www.ecomaramures.com).

Are o suprafață de 3 ha și este un fragment situat la bifurcația a două mlaștini extinse: mlaștina împădurită Valea Brazilor Stângă și mlaștina cu turbă Valea Brazilor Dreaptă, ambele cu o lungime 1 km (www.ecomaramures.com).

Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafețe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile (www.wikipedia.org).

Fig. 5 – Mlaștina Poiana Brazilor; Sursa: www.ecomaramures.com

2.4.2. Potențialul turistic antropic

Mănăstirea "Nașterea Maicii Domnului" de la Chiuzbaia

Mănăstirea Chiuzbaia se găsește în satul cu același nume, lângă Baia Mare, la poalele Munților Gutâiului, aproape de Vârful Igniș (www.cesavezi.ro).

Mănăstirea a fost ridicată după ce părintelui paroh Viorel Mada i s-a arătat în vis că trebuie construit o mică așezare monahală în această zonă pustie, unde nu exista un astfel de lăcaș. Sătenii l-au susținut, iar cu ajutorul lor, preotul a ridicat acest schit între anii 1995-1998. Schitului i s-a pus hramul Nașterii Maicii Domnului, sărbătorit la 8 septembrie (www.cesavezi.ro).

Pictura din schit a fost realizată tot în urma unor vise divine, pe care le-au avut pictorul Ștefan Sălăjean și mama sa. Sculptura altarului a fost făcută cu multă grijă de doi tâmplari din satul Chiuzbaia (www.cesavezi.ro).

În anul 2001, un incendiu puternic a afectat lăcașul de cult și a distrus chiliile, care erau făcute din lemn. Însă au fost reconstruite un an mai târziu, din piatră și cărămidă, prin grija starețului schitului, Varlaam Coroian. La schit există posibilitatea de cazare în limita a 10 locuri (www.cesavezi.ro).

Accesul la schit se realizează pe DN18 din Baia Mare, la intrarea în Baia Sprie, se face spre stânga, pe un drum de 6 km, pentru a ajunge în satul Chiuzbaia. De aici mai sunt 2 kilometri până la schit, pe Valea Chiuzbaia (www.cesavezi.ro).

Fig. 6 – Schitul Chiuzbaia; Sursa: www.printredrumuri.blogspot.ro

Schitul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”

Schitul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" este situat în Stațiunea Izvoare la o distanță de 32 km de Baia Mare, la o altitudine de 926 metri. Ideea construirii acestui așezământ a pornit de la inginerul Ioan Micu și a fost preluată de părintele prof. Vasile Borca din Baia Mare și de părintele Vasile Onișa din Mara, care au dat curs acestor demersuri. Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost pusă în anul 1993, când a fost sfințit locul de ÎPS Justinian, în cadrul unei liturghii arhierești. În momentul de față, pe lângă alte lucrări auxiliare ce s-au efectuat aici, s-a reușit în cursul acestui an pictarea interioară a bisericii în tehnica frescă în stil autentic ortodox. Trebuie menționat faptul că biserica de la Izvoare are statutul de schit și, ca urmare, nu are arondați credincioși care să o susțină financiar, iar lucrările ce s-au efectuat aici au fost susținute de către credincioșii care s-au implicat benevol și din suflet în viața și activitatea bisericii (www.infomm.ro).

Hramul schitului poartă numele de „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” și este sărbătorit la 29 august (www.infomm.ro).

Fig. 7 – Schitul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul; Sursa: Arhiva Personala

2.5. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

2.5.1. Structurile de primire turistice

Accesul în masiv se face relativ ușor, prin șosele asfaltate. Pe versantul sudic unde se găsesc și principalele amenajări turistice se află Baia Mare, Baia Sprie, Firiza și Chiuzbaia din care se poate porni către munte. Din Țara Oașului se ajunge în Munții Igniș din localitățile Negrești Oaș, Huta Certeze și Vama.

Infrastructura turistică este reprezentată de multe drumuri forestiere, câteva poteci cu marcaje turistice, mai multe cabane aflate în vecinătatea celor mai însemnate obiective turistice (Apa Sărată, Usturoi, Baraj Firiza, Pleșca, Lacu Bodi-Ferneziu) și amenajări pentru sporturi de iarnă.

În Munții Igniș se găsește stațiunea balneoclimaterică de la Izvoare, la altitudinea de 926m, pe platoul vulcanic de la Poiana Soarelui. În stațiune se găsesc Complexul turistic Izvoare și o cabană cu numele de Brazi 2.

Stațiunea climaterică Izvoare se află la 926 m altitudine (32 km de Baia Mare, reședința județului Maramureș), pe un platou vulcanic, înconjurat de brazi, sub vârful Igniș. În apropiere se află pitoreștile chei ale Tătarului și Creasta Cocoșului, un loc plin de legende. Stațiunea Izvoare beneficiază de o climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor afecțiuni pulmonare sau nervoase (www.statiuneaizvoare.ro).

Complexul Turistic Izvoare pune la dispoziția turiștilor 100 locuri de cazare repartizate în cele două hoteluri cu intrări separate.

Hotelul Igniș*** dispune de 12 camere duble și 4 apartamente.

Hotelul Merișor*** dispune de 30 camere duble.

Cabana BRAZI 2 este situată în stațiunea Izvoare din județul Maramureș pe un platou vulcanic, înconjurat de brazi, sub vârful Igniș și este înconjurată de un peisaj montan deosebit de frumos (www.cabanabrazi2.ro).

Cabana propriu zisă cuprinde un număr de 12 camere. Locația oferă discreție și intimitate turiștilor ce doresc acest lucru (www.cabanabrazi2.ro).

2.5.2. Bazele de alimentație

Restaurantul din Complexul turistic Izvoare prezintă un design tradițional-vânătoresc, cele 2 săli ale restaurantului au fiecare câte un șemineu și o atmosferă care exprimă pe deplin renumita ospitalitate maramureșeană. În bucătăria cu același specific tradițional, pâinea este frământată și coaptă de bucătarii profesioniști, iar majoritatea deserturilor sunt „de casă”. Capacitatea este de 180 locuri (www.statiuneaizvoare.ro).

Păstrăvăria Lostrița a luat naștere în anul 2001, atunci când, administratorul cu o vechime de peste 30 de ani în creșterea păstrăvului, a inaugurat primele bazine. Având casa de incubație proprie, se pot produce anual până la 500.000 de bucăți de păstrăv (www.complexlostrita.ro).

Păstrăvăria Lostrița produce toate categoriile de păstrăv curcubeu: de la stadiu de icre embrionate și puiet, până la reproducători de 8 ani. Păstrăvăria este proiectată pentru 15 tone de păstrăv anual și este alimentată cu apă din râul Firiza (www.complexlostrita.ro).

Fiind crescuți în apă rece de munte și furajați ecologic, calitatea gustativă a păstrăvilor este deosebită (www.complexlostrita.ro).

În restaurantul din Complexul Lostrița, păstrăvul este preparat după rețete proprii, fiind specialitatea casei și este servit alături de alte preparate specifice zonei. Restaurantul este dispus în 2 săli de mese și un salon amenajat în stil vânătoresc, oferind împreună 85 de locuri (www.complexlostrita.ro).

Vara, terasa amenajată deasupra unuia dintre bazine, permite servirea mesei în aer liber și vizionarea în același timp a spectacolului oferit de păstrăvi. Terasa dispune de 80 de locuri împreună cu 2 foișoare și 2 mese amenajate în jurul unei fântâni. Pe alee sunt alte mese aranjate în fața bazinelor de păstrăvi (www.complexlostrita.ro).

Pe timp de iarnă focul din șemineu, vinul tare și aromat asigură toate ingredientele pentru a crea o atmosferă deosebită, plină de emoții (www.complexlostrita.ro).

În restaurantul din Complexul Căprioara, felurile de mâncare pregătite și gătite urmează cele mai bune rețete tradiționale maramureșene dar și preparate din bucătăria internațională, toate acestea pentru a fii puse la dispoziția clientului, și anume: păstrăvul cu mămăliguță și mujdei, gulyașul fiert în ceaun, frigăruile cu ciuperci de pădure, varza secuiască, costița de purcel și aripioarele la cuptor, înghețata pane și clătitele bucătăresei, sunt specialitățile casei, pe lângă multe altele (www.complexcaprioara.ro).

2.5.3. Baza de agrement

STAȚIUNEA IZVOARE

Agrement în sezonul de vară

PARCUL DE AVENTURĂ IZVOARE (JUNGLE PARK)

– traseul Junior – traseul Junior – special pentru aventurierii care au împlinit 5 ani

– traseele Jane și Tarzan – pentru curajoșii de peste 16 ani

– perete de cățărare, trambulină, tobogane, leagăne

COBORÂRI ÎN RAPEL

ÎNCHIRIERE BICICLETE

ÎNCHIRIERE MAȘINI DE TEREN

ÎNCHIRIERE ATV-uri

TENIS DE MASĂ/CÂMP

TEREN DE FOTBAL/VOLEI

HĂRȚI cu traseele din zonă

ORIENTARE TURISTICĂ

GHID MONTAN

OFF ROAD

– instruire pentru condus și utilizarea accesoriilor, asistență, ghidaj și însoțire individual sau pentru grupuri

Agrement în sezonul de iarnă

PARC DE TUBING PE ZĂPADĂ

– lungime 200 m

– 30 tubi + 30 chei urcare

PÂRTIA BRAZI:

– grad mediu de dificultate, 250 m lungime, altitudinea de plecare 910 m și cea de sosire 880 m, înclinație 22%, diferența de nivel 30 m, lățime medie 20 m și suprafața de 1 ha;

– capacitatea pârtiei este 400 de persoane;

– deservită de un teleschi mono-post;

– omologată de Ministerul Turismului;

PÂRTIA CORA:

– grad mediu de dificultate, 740 m lungime, altitudinea de plecare 1.030 m și cea de sosire 930 m, înclinație 13%, diferența de nivel 100 m, lățime medie 40 m și suprafața de 2 ha;

– capacitatea pârtiei este 700 – 800 de persoane;

– deservită de un teleschi mono-post;

– omologată de Ministerul Turismului

PÂRTIA POIANA SOARELUI:

– grad minim de dificultate, 500 m lungime, altitudinea de plecare 1.025 m și cea de sosire 900 m, înclinație 18%, diferența de nivel 125 m, lățimea medie 30 m și suprafața de 1 ha;

– capacitatea pârtiei este de 500 – 550 de persoane;

– deservităde un teleschi mono-post, dotată cu instalație nocturnă;

– omologată de Ministerul Turismului;

– pe lângă schi mai există și alte metode de agrement, cum ar fi: tubing, plimbări cu snowmobil-ul sau cu sania trasă de cai și călărie montană.

CAPITOLUL III. TIPURI DE ACTIVITĂȚI SPECIFICE TURISMULUI MONTAN CARE POT FI PRACTICATE ÎN MASIVUL IGNIȘ ȘI ÎMPREJURIMI

3.1. ACTIVITĂȚI TURISTICE ACTUALE

Activitățile turistice îmbracă forme variate în Munții Igniș:

– drumeții și odihnă la sfârșit de săptămână;

– odihnă și recreere în stațiunea Izvoare;

-practicarea sporturilor de iarnă în stațiune

Trasee spre Munții Igniș:

–NV – Groapele Chiuzbăii – Piatra Dracului – Vf. Igniș (1307 m alt) – Turnul lui Pintea

– E – Boriște

– SE – Vf. lui Ilie (1195 m alt) – Pietricica (1187 m alt) – Șaua Iezuri (1018 m alt)

– SV – Preluca de Sus – Preluca de Jos – Măgura (882 m alt).

La urcare traseul abordat a fost prin Groapele Chiuzbăii – Piatra Dracului, iar coborârea am realizat-o prin Stațiunea Izvoare, pe la Poiana Soarelui.

Varful Igniș

Descrierea traseului

Drumeția începe într-o dimineață, punctul de plecare fiind la marginea localității Chiuzbaia (550 m). În Groapele Chiuzbăii am facut o pauză la borcut.

Fig. 8 – Groapele Chiuzbăii; Sursa: www.ghiduri-turistice.info

Groapele Chiuzbaii reprezintaportiunea lina a traseului. Se pot admira casele de vacanta intalnite pe parcurs. Dar nu dupa mult timp incepe ascensiunea.

Urmeaza codrul de fag amestecat cu mesteacăn.

Fig. 9 – Codrul de fag; Sursa: www.carpati.org

Pădurea devine din ce în ce mai sălbatică, iar odataajunsi la pădurile de conifere, totul se întunecă brusc. Pe o suprafață de 50 ha se întinde Rezervația Fosiliferă Chiuzbaia unde se pot găsi fosile ale unor plante vechi de peste 5 milioane de ani.

Fig. 10 – Tabla cu prezentarea Rezervatiei; Sursa: www.catanegru.blogspot.ro

Pădurea de conifere vârstnice se afișează cu megalitice "construcții" artistice.

Fig. 11 –Constructiimegalitice; Sursa: www.carpati.org

Mergând mai departe, drumul ne duce către o stâncă numită de către localnici "Biserica lui Spiridon". Stânca este și ea dovada activităților vulcanice.

Fig. 12 – Stanca Biserica lui Spiridon; Sursa: www.ghiduri-turistice.info

În partea vestică se află Stânca Dracului cu Lespezile megalitice ale Ignișului.

La Lespezi admirăm măiestria naturii, lavele vulcanice răcite sub formă de suprapuse coloane, cu secțiune pătrată și laturi de 60-80 cm, lungi de mai bine de 10 m, mai sus realizând un veritabil perete cu surplombate segmente de coloane.

Fig. 13 – Lespezile; Sursa: www.carpati.org

Pornim mai departe si gasimun superb loc de popas cu un izvor de înălțime atât ca și altitudine cât și calitativ.

Continuând ascensiunea prin pădure după 3 ore de la pornire atingem zona alpină.

Fig. 14 – Panorama din zona alpina; Sursa: Arhiva Personala

Odată ajunși pe vârf, avem parte de o surpriză, pentru că vremea bună atrage săptămânal zeci de parapantiști.

Fig. 15 – Parapantisti; Sursa: www.ghiduri-turistice.info

Partea vestică a Ignișului ne dezvăluie o încântătoare panoramă.

Fig. 16 – Panorama Baia Mare; Sursa: www.curcubeni.blogspot.ro

Fig. 17 – Panorama lacul Firiza; Sursa: www.curcubeni.blogspot.ro

Fig. 18 – Turnul lui Pintea; Sursa: Arhiva Personala

Fig. 19 – Releele de pe Vf. Ignis; Sursa: Arhiva Personala

Fig. 20 – Panorama Creasta Cocosului; Sursa: www.curcubeni.blogspot.ro

În final avem o coborâre ușoară prin pădure și ajungem în Izvoare la Poiana Soarelui unde ne oprim pentru a ne odihni.

Sfaturi pentru turiști

Nu uitați să vă luați suficientă apă cu voi.

Nu uitați să vă luați haine groase și o protecție pentru cap împotriva insolației, deoarece în vârf vremea se poate schimba brusc și de la o extremă la alta.

Terenul este stâncos și necesită o încălțăminte adecvată. O pereche de ghete ar fi de folos împotriva mușcăturilor de șarpe.

Aveți grijă pe unde călcați și pe unde puneți mâinile. În locurile stâncoase puteți găsi vipere.

Motivația

Vârful Igniș este locul meu preferat, unde pot să mă relaxez și totodată să îmi testez limitele. În fiecare an reușesc să mobilizez prietenii măcar odată pentru incursiunea pe Vârful Igniș. Acest loc nu îmi oferă doar prilejul de a petrece timp cu prietenii, dar reprezintă și locul care reușește să mă surprindă de fiecare dată cu ceva nou, convingându-mă să mă reîntorc.