Formato Corretto Dalla Prof. (definitivo) [310008]

INTRODUCERE

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1. ISTORIA MEDICINEI DENTARE

Capitolul 2. LEZIUNILE CARIOASE ȘI ABORDAREA ACESTORA

2.1. Intervenția minimală asupra leziunilor carioase ……………………………………………

2.2. Boala carioasă ……………………………………………………………………………………..

2.3. Terapia minim invazivă a bolii carioase…………………………………………………..

PARTEA SPECIFICĂ

Capitolul 3. PREZENTARE DE CAZURI

Prezentare de caz nr. 1 …………………………………………………………………………………………………..

Prezentare de caz nr. 2 …………………………………………………………………………………………………..

Prezentare de caz nr. 3……………………………………………………………………………………………………

Prezentare de caz nr. 4……………………………………………………………………………………………………

Prezentare de caz nr. 5……………………………………………………………………………………………………

Capitolul 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII ……………………………………………………………………..

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………

Lista de tabele

Lista de figuri

INTRODUCERE

Definiția cariei dentare s- a [anonimizat] a fost considerat un simptom iar cu timpul a luat denumirea de afecțiune carioasă care face o descriere amplă a întregii patologii carioase care este extrem de variată.

Caria ca simptom, a [anonimizat]. Etimologia cuvântului carie provine din limba latină ”caries” care semnifică ”putred”, un fenomen specific masei lemnoase.

[anonimizat], cuvântul a fost folosit pentru a [anonimizat] a fost introdus în medicină descriind foarte clar leziunea carioasă în faza de cavitate.

[anonimizat] a [anonimizat] a fost denumit clar carie dentară; [anonimizat] a ajuns să fie privit în anul 1978 ca o afecțiune datorată dietei și a [anonimizat] 1995 a fost privită ca o [anonimizat] 2005 după Caufield.

[anonimizat], sunt datorate ionilor de calciu și ionilor de fosfat între care se produce un dezechilibru la nivelul salivei și a [anonimizat]. [anonimizat].

Din păcate modernizarea globală a atras după sine nu doar beneficii ci și probleme, una dintre ele este și leziunea carioasă care se consideră a face parte din bolile civilizației din zilele noastre, este un adevăr doar parțial, deoarece cariile erau prezente și în timpurile în care nu exista civilizație modernă pe de o parte, iar pe de altă parte aceste leziuni carioase au fost descoperite și la animale precum maimuțele a căror alimentație este una bazată în special pe fructe.

Dieta a fost modificată de- a lungul istoriei iar prevalența la carie a crescut în raport cu aceasta progresiv până în zilele noastre când a atins cote alarmante.

O schimbare semnificativă a dietei a avut loc în momentul în care s- a trecut la o alimentație bogată în amidon, datorită cerealelor în momentul apariției primilor agricultori, până atunci alimentația era bazată pe carne de vânat și fructe.

Cei mai afectați de acest flagel al cariilor dentare, erau persoanele din înalta societate care- și permiteau o alimentație rafinată, spre deosebire de cei săraci care nu putea sa- și permită aceste mofturi.

O altă etapă a modificării dietei a fost momentul introducerii zahărului rafinat a cărui preț a scăzut odată cu creșterea comerțului și a industriei, fiind accesibil și claselor de jos din pătura socială. Această perioadă a evoluat extrem de mult și din punct de vedere al apariției leziunilor carioase în rândul populației, motiv pentru care este considerată în zilele noastre ca fiind o boală a civilizației moderne, când se regăsește la peste 90 % din populație și la toate vârstele.

Saliva, are un rol important în reglarea echilibrului din cavitatea bucală deoarece bacteriile care se găsesc la acest nivel sunt influențate major de acest lichid în care trăiesc, adică saliva. Aceasta protejează țesuturile cavității bucale în timpul actului masticator, are rol în deglutiție și respirație, are rol în fonație, ajută la perceperea senzațiilor legate de gust,ș.a.m.d.

Indivizii care prezintă hiposalivație sunt predispuși la contaminarea cu diverse bacterii, la apariția candidozei și a leziunilor carioase, pe când cei care prezintă o hipersalivație fiziologică beneficiază de menținerea sănătății și integrității unităților dentare și de o curățare a substanțelor și bacteriilor din cavitatea bucală.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Motivul alegerii acestei teme este unul cât se poate de justificat, având în vedere numărul mare de leziuni carioase întâlnit la pacienții zilelor noastre.

Din păcate incidența leziunilor carioase se apropie de un procent maxim, ceea ce este demonstrat științific prin statistici bine puse la punct și bine documentate, așadar aproape fiecare individ prezintă această formă de îmbolnăvire.

Prin realizarea lucrării de față, sper să pot aduce un aport cel puțin minim cu privire la acest capitol atât de important, cel al leziunilor carioase, în cadrul principiilor și tehnicilor terapeutice de la acest nivel.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Scopul și obiectivele lucrării de față sunt de a consulta cât mai mulți pacienți, de a trage anumite concluzii, de a încerca să sensibilizez pacienții participanți la acest studiu cu privire la importanța unei igiene riguroase, a importanței alimentației în menținerea sănătății orale, adoptarea unui regim de viață echilibrat din toate punctele de vedere.

Lipsa unei sănătăți orale corespunzătoare atrage după sine multe alte complicații atât la nivel psihologic cât și financiar, motiv pentru care implicarea celor autorizați ar trebui să fie maximă.

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1. ISTORIA MEDICINEI DENTARE

Înaintea erei noastre, începând încă din anul 7000 în Valea Indului unde trăia un grup de meșteșugari care se ocupau de confecționarea șiragurilor de mărgele, au fost pusele bazei medicinii dentare care a evoluat până în zilele noastre.

Aceștia au început să folosească uneltele din meseria lor pentru a vindeca anumite afecțiuni dentare, procedurile erau extrem de dureroase, fiind nevoie de două persoane, una care efectua ”tratamentul”, iar cea de a doua care imobiliza pacientul în timpul manevrelor efectu ate.

Fig1.1”Tratamentul”(https://www.google.com/search?q=storia+odontoiatria+carie&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjYjbzSzY7aAhVEb1AKHbVoALQQ_AUICigB&biw=1024&bih=540#imgrc=4umaHO8xw6dVYM:)

Chiar din acele timpuri, oamenii, mai ales cei care erau supuși acelor ”tratamente” empirice și care le provoca o durere extremă, se întrebau care este cauza îmbolnăvirii dinților.

Răspunsul la această întrebare a fost descoperit cu 2000 de ani mai târziu de către sumerieni, perioadă în care a apărut și mitul ”viermelui dentar”, cel care producea apariția leziunilor carioase.

Fig. 1.2. ”viermelui dentar” https://www.google.com/search?q=storia+odontoiatria+carie&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjYjbzSzY7aAhVEb1AKHbVoALQQ_AUICigB&biw=1024&bih=540#imgrc=pPSdcaqdoC4yNM:)

Acest mit a fost explicat prin faptul că o carie se asemăna foarte mult cu un lemn mâncat de viermi.

În timp, mitul viermelui dentar a fost adoptat de către poeții și filosofii Greciei Antice iar ulterior a apărut și în scrierile din cultura japoneză, indiană, indiană și egipteană.

Punțile dentare au fost folosite pentru prima dată de către Etrusci, ce este drept într- o formă primitivă dar care soluționa o serie de probleme care apăreau la persoanele edentate.

Când vine vorba de estetica dentară, Egiptenii sunt primii care se pot lăuda cu acest lucru deoarece au folosit pentru prima dată sârma din aur, cu scopul de a solidariza dinții între ei și de a crea ceea ce noi numim în zilele noastre punte dentară.

Din păcate nu toți indivizii puteau beneficia de aceste lucrări protetice, ele erau destinate doar femeilor care aveau un anumit rang în societate.

Evoluția în acest domeniu a fost una extrem de lentă și abia din secolul al XVI- lea se vorbește despre meseria de dentist, până atunci de aceste probleme se ocupau bărbierii și medicii generaliști ai acelor vremuri. Pe de altă parte, nu prea putem vorbi despre tratamente stomatologice, acestea constau în majoritatea cazurilor în extragerea dinților care creau problem fiind îndepărtată durerea care chinuia pacientul.

Personalitățile acelor vremuri care și- au lăsat amprenta asupra medicine dentare încep șirul cu Pierre Fauchard, care a fost numit părintele medicinei dentare modern și care a scris primul tratat de stomatologie denumit ”Chirurgul dentist- tratat asupra dinților” în anul 1723.

În anul 1790 John Greenwood împreună cu unul dintre dentiștii lui George Washington au folosit ca model roata de tors pentru a construi un motor dentar.

În același an, a fost inventat și primul scaun stomatologic adaptând un scaun Windsor din lemn prin adaugarea unei tetiere.

După unsprezece ani abia, George F. Green a inventat primul motor electric.

Anul 1840 a fost anul în care s- a pus fundamentul primei școli de stomatologie de către Chapin Harris și Horace Hayden și care a fost denumit Colegiul de Chirurgie Dentară din Baltimore, care a fost asimilat de către Școala de Medicină Dentară a Universității din Maryland abia după o sută de ani, adică în anul 1923.

În anul 1844 stomatologia a fost revoluționată de către Horace Wells, dentistul din Connecticut care a descoperit faptul că protoxidul de azot poate fi întrebuințat ca anestezic. Din păcate acesta nu a rămas în istorie prin descoperirea făcută deoarece în timpul demonstrației pacientul a fost răpus de durere. William Morton, studentul celui care a descoperit efectele protoxidului de azot, a cules laurii acestei descoperiri deoarece pacientul în timpul demonstrației publice făcute de către acesta nu a simțit durerea.

În anul 1903 a fost realizată coroana dentară de către Charles Land, iar după doi ani Alfred Einhord, un chimist german a descoperit Novocaina.

La un interval de treizeci de ani, adică în anul 1938 a fost fabricată prima periuță de dinți, ca apoi la jumătatea secolului să apară pe piaț primele paste de dinți cu conținut de fluor.

Freza electrică de mare viteză a fost inventată în anul 1957de către John Borden.

Primele lasere în domeniul medicinei dentare, precum și mult renumitele periuțe electrice au apărut în jurul anului 1960 iar după trei decenii își face loc în medicina dentară o nouă ramură, cea a cosmeticii dentare prin apariția implanturilor dentare, tratamentele de albire a dinților, tatuajele dentare precum și aplicarea de bijuterii la nivelul dinților.

Constatăm cu bucurie că medicina dentară a avut o evoluție fulminantă în ultimul secol, ceea ce este atât în avantajul nostru al medicilor dentiști, dar mai ales în folosul pacienților noștri care pot beneficia de manopere de calitate superioară și fără să fie supuși unor trauma fizice sau psihice datorită tratamentelor empirice.

Capitolul 2. LEZIUNILE CARIOASE ȘI ABORDAREA ACESTORA

2.1. Intervenția minimală asupra leziunilor carioase

Termenul de intervenție minimală a fost special creat pentru a putea prezenta restaurarea leziunilor carioase sub o formă nouă de abordare.

Maniera sub care leziunile carioase afectează atât smalțul cât și dentina este cunoscută de foarte mulți ani, ceea ce a dictat și metoda de tratament abordată.

Black a considerat că o abordare strict chirurgicală a leziunilor carioase este oportună, ceea ce astăzi a fost dovedit ca fiind total neadecvată și ineficientă, ba mai mult boala nu este vindecată ci dimpotrivă conduce la alte intervenții din partea medicului dentist care în timp slăbesc rezistența dintelui.

Prin intervenție minimală trebuie să înțelegem educarea și orientarea pacienților către o igienă bucală susținută în așa fel încât să fie evitate apariția afecțiunilor la nivel bucal, sau dacă acestea totuși apar, să fie tratate în faze incipiente pentru a putea scădea sau de ce nu, elimina necesitatea intervențiilor chirurgicale la acest nivel.

O abordare conservativă a dintelui este în beneficiul pacientului deoarece crește longevitatea unităților dentare și păstrarea lor pe arcada dentară cât mai mult timp.

În ultima jumătate de secol studiile legate de leziunile carioase au avut o creștere majoră, iar datorită nivelului științei din zilele noastre prevenirea apariției leziunilor carioase a devenit posibilă, sau cel puțin a tratării acestora prin remineralizare, atâta timp cât acestea sunt descoperite în faze incipiente.

Au fost efectuate studii privind utilizarea laserului în medicina dentară și s- a ajuns la concluzia că acesta crește rezistența smalțului la atacul cariogen.

2.2. Boala carioasă

Este cunoscut faptul că leziunea carioasă reprezintă o boală infecțioasă care se transmite, iar procesul carios odată instalat precum și distrucțiile coronare produse sunt ireversibile, Streptococcul mutans fiind agentul patogen. Inițial leziunea carioasă afectează doar coroana dentară, iar ulterior netratată poate duce la afectarea pulpei dentare necesitând extirparea acesteia.

Dezechilibrul produs între ionii de calciu și ionii de fosfor din salivă și țesuturile dentare dure, conduc la apariția cariilor dentare care sunt boli infecțioase și care acționează asupra țesuturilor dentare dure, inițial prin demineralizarea părții organice.

Hidrocarburile de natură zaharoasă sunt factori de risc extern care produc boala carioasă. În concluzie se poate spune că motivul apariției cariei dentare este multifactorial.

Așadar în majoritatea situațiilor, factorul determinat al apariției leziunilor carioase este consumul în exces de harbohidrați, cu toate acestea este incriminată și lipsa factorilor de protecție naturali care au un rol important, în consecință un mediu acid este responsabil de demineralizarea suprafețelor dentare, factor intern care reprezintă o cauză în apariția leziunii carioase, în strânsă legătură cu fiecare individ în parte și de factorii protectori ai acestuia cu care poate întâmpina acțiunea acidă a microorganismelor existente în cavitatea bucală.

Limita dintre starea de sănătate și boală este foarte mică fiind reprezentată de concurența apărută între acizii pe care- I produce placa bacteriană și factorii protectori din salivă.

Din păcate prevalența leziunilor carioase a crescut alarmant în ultimii ani, ceea ce reprezintă o problemă majoră în cadrul sănătății orale rasfrângându- se atât asupra persoanelor adulte cât și asupra copiilor.

Cariile dentare se dezvoltă mai frecvent la copii și tineri, sunt frecvente la adulți și vârstnici, adică la anumite vârste se dezvoltă mai frecvent și apoi are intervale mai lungi sau mai scurte de revenire.

La copii și adolescenți, este recomandat ca molarii sa fie sigilati la nivelul șanțurilor și fosetelor în prealabil, pentru a reduce riscul de apariție a leziunilor carioase la acest nivel.

În orice caz, atunci când aveți suspiciunea de carie nu ar trebui să pierdeți timpul și să interveniți cât mai curând posibil, de fapt, fazele incipiente sunt mai ușor de tratat și cu intervenții minime, dacă neglijați problema pot sa apară complicații, cum ar fi o afectare pulpară care duce ulterior la devitalizare astfel încât riscul pierderii elementului dentar sa fie mult mai mare. Leziunile carioase în sine nu provoacă durere în prima etapă de instalare, este complet asimptomatică, dar dacă nu intervenim în faza incipientă din pacate apare și simptomatologia dureroasă.

Cariile, cu toate acestea, expunând treptat țesuturile dure (smalțul și dentina) și moale (pulpă), provoacă o sensibilitate care crește treptat la schimbările de temperatură, la dulce, acru si sarat.

Primul semn pe care corpul nostru îl trimite este schimbarea culorii smalțului care își pierde strălucirea naturală și devine opac. Această caracteristică în ochii celor mai puțin experimentați este în general neobservată. În cazul în care caria a atins dentina, este vizibilă o brazdă întunecată, care permite asimilarea alimentelor.

Când pacientul începe să experimenteze dureri dentare, înseamnă că procesul carios a afectat deja si pulpa dentară. Durerea se datorează, prin urmare, complicației cariei primare. Pe măsură ce cariile evoluează, ajungând la pulpa dentară, imaginea clinică a pacientului tinde să se precipite. În aceste condiții, cariile cauzează simptomele caracteristice bolii carioase:

Respirație neplăcută

Hipersensibilitate la cald, rece, dulce, sărat și acru

Durerea dentară care iradiază în țesuturile din jur.

Scăderea numărului apariției cariilor poate fi îmbunătățită de programele de fluorizare la nivel populației prin diverse metode de aplicare, cunoscând un rol major.

Prevenția primară, precum și prevenția secundară și nu în ultimul rând terapia leziunilor carioase este de o importanță maximă, cu toate acestea la fel de important este și să cunoaștem cauzele apariției acestor leziuni carioase . Cu ajutorul acestor cunoștințe, vom fi capabili să evaluăm riscul fiecărui individ în parte și ce este mai important să aplicăm tratamente individualizate în funcție de grupele de risc.

2.3. Terapia minim invazivă a bolii carioase

Acest gen de terapie minim invazivă, trebuie să țină cont de prevenție, remineralizare și nu în ultimul rând de faptul că noi ar trebui să intervenim foarte puțin în înlocuirea restaurărilor dentare.

Fig. 2.1 Remineralizare

(q=remineralizarea+smaltului+dentar&dcr=0&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiTtpL2mKbaAhULa8AKHQHyA_0Q_AUICygC&biw=1024&bih=585#imgdii=80W7bfDXi6AyXM:&imgrc=1f5uvknaFVDmyM:

Un astfel de gen de terapie atinge obiectivele tratamentului folosind cea mai invazivă manopera chirurgicală cu îndepărtarea cât mai puțină a țesutului dentar sănătos. O leziune dentară carioasă este rezultatul infecției bacteriene, ceea ce este un lucru bine stabilit. Restaurarea dintelui nu vindecă boala carioasă, motiv pentru care la pacienții cu risc cariogen mare trebuie intervenit și asupra dietei, a tehnicilor de igienă orală și a tratamentului antibacterian.

În cadrul terapiei minim invazive se iau în calcul anumite repere:

nu se îndepărtează niciodată din structura dentară mai mult decât este necesar restaurării;

întotdeuna se folosesc materiale dentare care au capacitatea de a conserva structura dentară;

întotdeauna se folosesc materiale dentare care au fost testate;

se folosesc cele mai bune materiale dentare pentru a reduce riscul recondiționării restaurărilor;

terapia minim invazivă trebuie să cuprindă cât mai puține ședințe;

întotdeuna se folosesc materiale de restaurare a structurii dentare care nu uzează dinții antagoniști;

Atunci când vorbim despre manopere minim invazive, acestea dau posibilitatea medicului să fie foarte rezervat și foarte atent cu șanțurile și fosetele dentare în ceea ce privește detectarea leziunilor carioase și pierderea minimă de substanță dentară.

Îndepărtarea leziunilor carioase incipiente printr-o intervenție minim invazivă nu înseamnă să inervenim asupra tuturor șanțurilor și fosetelor pigmentate.

Sigilanții au rol de prevenție pentru șanțurile și fosetele dentare, atunci când este prezentă leziunea carioasă, restaurări compozite mici care oferă preparații mult mai conservative.

Terapia minim invazivă este aplicată în cadrul prevenției secundare și terțiare prin managementul modern al cariei dentare și prin depistarea leziunilor cariose, aplicarea principiilor acestei terapii în ceea ce privește prepararea lor, monitorizarea leziunilor carioase și evaluarea riscului cariogen individual.

Tratamentul minim invaziv în prepararea suprafețelor dentare cuprinde:

Tehnici mecanice:

tehnica rotativă, viteză înaltă și joasă;

tehnica restaurativ atraumatică prin îndepărtarea leziunilor cariogene cu instrumentar manual Black;

oscilații sonice – utilizând mișcări oscilatorii produse de aparate sonice de detartraj;

tehnici mecanico- chimice

kinetic

abrazia cu aer

terapia laser.

Având în vedere că sănătatea orală este parte integrantă a sănătății generale, este necesară impunerea unei informări corecte la nivel comunitar, care să se înscrie și în tendința existentă la nivel mondial de creștere a interesului față de propria sănătate.

Sensibilizarea copiilor în ceea ce privește cunoașterea tendințelor evolutive în sănătatea orală reprezintă un obiectiv al programelor de sănătate orală din fiecare țară.

În România, s-au realizat încă din 1992 studii privind starea de sănătate orală la copii școlari, tocmai pentru a motiva direcțiile și obiectivele unui program de sănătate orală.

Pentru a atinge dezideratul propus, acela de a menține o sănătate orală corespunzătoare la nivel național trebuie urmărite anumite obiective, precum:

evaluarea stării de sănătate orală

stabilirea factorilor care determină inegalitățile în statusul oral al copiilor

stabilirea factorilor individuali de susceptibilitate ai cariei dentare

încadrarea copiilor într- o grupă de risc

instituirea tratamentului minim invaziv de prevenție secundară a cariei dentare

Reducerea incidenței leziunilor carioase poate fi realizată prin:

îmbunătățirea igienei orale

modificarea obișnuințelor alimentare

utilizarea de produse fluorurate

vizite regulate la medicul dentist.

PARTEA SPECIFICĂ

Capitolul 3. PREZENTARE DE CAZURI

Din păcate leziunile carioase afectează un procent extrem de mare din populația globului, procent care se apropie de 100%, ceea ce reprezintă un semn de îngrijorare atât atunci când privim lucrurile din punct de vedere al omului de rând, dar mai ales privind acest aspect prin prisma medicului.

În ceea ce privește acest aspect, noi în calitatea de practicieni ar trebui să încercăm să sensibilizăm pacienții cu privire la o gândire preventivă și legat de igiena orală care trebuie să fie una riguroasă și susținută, vizite regulate în cabinetul de medicină dentară cel puțin bianual, îndemnarea acestora să participe la prezentări legate de periajul corect și tehnicile de periaj, dar nu în ultimul rând atenție la dietă din care ar trebui eliminați în mare parte carbohidrații.

Dacă am reuși să atingem aceste deziderate, pacienții noștri ar fi feriți de multe neplăceri cauzate de apariția leziunilor carioase, precum și de alte probleme care pot să apară la nivelul cavității orale.

În altă ordine de idei, determinarea pacientului prin motivare în păstrarea unei minime igiene orale și comunicarea cu aceștia pentru a le câștiga încrederea ar face atât situația lor mai ușoară dar și munca noastră, deoarece eforturile noastre sunt zădărnicite de indolența și nepăsarea pacienților.

Din puținele cunoștințe asimilate și experiențe trăite în cabinetul de medicină dentară, am ajuns la concluzia că pacienții în mare parte sunt extrem de timorați în prezența medicului, iar aici intervine rolul acestuia de a se face înțeles în prezentarea situației reale de așa manieră încât pacientul să nu devină și mai timorat și fără să i se creeze un stress în plus.

Medicul trebuie să dea dovadă de tact și înțelegere, să comunice continuu cu pacientul astfel încât acesta să se simtă confortabil din punct de vedere psihic, nu doar fizic. Acesta trebuie să fie informat cu privire la importanța depistării și tratării leziunilor carioase în faze incipiente pentru a nu surveni complicații ulterioare.

Dialogul dintre cadrul medical și pacient este de asemenea foarte important și în cadrul întocmirii fișei pacientului deoarece în alte condiții pacientul are tendința să nu mărturisească toate antecedentele medicale de care știe că a suferit sau mai suferă și în momentul prezentării în cabinetul de medicină dentară.

Din păcate de cele mai multe ori pacienții se prezintă în cabinetele de medicină dentară în faze avansate a leziunii carioase, când distrucțiile coronare sunt mari necesitând depulparea acestora și din păcate de foarte multe ori singura metodă de tratament este extracția acestora.

Diagnosticul clinic al cariei dentare poate fi de tip vizual- inspecție, prin palpare cu sonda dentară, de tip radiografic sau de natură chimică. Tehnicile posibile sunt, de asemenea, transilluminarea și conductivitatea electrică. Examinarea vizuală prin inspecție trebuie să conducă la prezumția prezenței cariilor atunci când petele sunt vizibile pe suprafața dintelui sau când este percepută decolorarea smalțului, chiar aparent intact.

Aceste modificări de culoare pot fi subiacente prezenței unei leziuni carioase. Utilizarea sistemelor de mărire poate facilita această examinare, palparea este pozitivă pentru prezența cariilor atunci când vârful unei sonde subțiri se angrenează în smalț atât cu zonele ocluzale, cât și cu cele interproximale sau cervicale.

Chiar și soluția continuă simplă a suprafeței dentare perceptibilă pentru palpare trebuie să inducă suspiciunea unei epidemii carioase sau a unei recurențe a cariilor.

Examenul radiografic permite diagnosticarea cu certitudine atunci când sunt detectate zone radiotranslucente în contextul țesuturilor dure dentare normal radiopace.

Elective sunt radiografiile cu aripi, care ne permit să vedem coroanele dentare ale dinților antagoniști sau radiografiile intraorale normale care evidențiază dintele în întregimea sau corono-radială. Examenul radiografic confirmă o suspiciune care a apărut în examinarea vizuală sau palparea cu sonda dentară rigidă, sau pentru a evidenția carii necunoscute și asimptomatice deoarece acestea se află doar la nivelul smalțului.

Examinarea radiografică permite, de asemenea, stabilirea gradului de profunzime a leziunii carioase și a relațiilor sale presupuse cu pulpa dentară, precum și evidențierea oricăror carii secundare în cazul restaurării anterioare.

Diagnosticul chimic al cariilor se realizează prin intermediul anumitor substanțe precum fucsină de bază si acizi specifici care sunt capabili să coloreze dentina demineralizată. Aceste substanțe pot permite ca decalcifierile simple să poată fi distinse de adevăratele carii, și mai important, sunt utile în timpul tratamentului terapeutic pentru a stabili gradul de dentină alterată care trebuie să fie îndepărtata înainte de a face restaurarea finală.

Fiabilitatea acestor substanțe nu este completă, deoarece unele studii ar fi pus la îndoială capacitatea selectivă de a distinge eficient dentina carioasă de dentina demineralizată dar nu infectată. Cu alte cuvinte, ele sunt substanțe care tind să supraestimeze fenomenul carios, cu un procent semnificativ fals pozitive. Toate aceste metode clinice au o fiabilitate diferită, deoarece au caracteristici diferite de sensibilitate și specificitate.

PREZENTARE DE CAZ NR. 1

Pacientul S.M. – 32 ani

Pacientul se prezintă acuzând semne subiective:

obturații metalice pe care nu le mai dorește datorită lipsei estetice

depozite tartrice

senzație de jenă și disconfort în timpul periajului

sângerări ușoare în timpul masticației

Toți acești factori îi creează pacientului un discomfort psihic și fizic, motiv pentru care a decis să se prezinte în cabinetul de medicină dentară pentru a cere asistență de specialitate.

Examenul clinic obiectiv a scol la iveală următoarele:

ușoară sângerare gingivală la palparea cu sonda dentară

prezența depozitelor tartrice supra și subgingivale

prezența mai multor obturații de amalgam vechi

Pentru început am efectuat detartrajul supragingival cu ajutorul piesei cu ultrasunete, iar în ședința a doua detartrajul subgingival cu instrumente de mână, ambele manopere fiind urmate de un periaj profesional.

Fig. 3.1. Imagine cu obturațiile vechi de amalgam

Fig. 3.2. Imagine după îndepărtarea obturației de amalgam

Din motive lesne de înțeles, pacientul este nemulțumit de aspectul vechilor obturații și nu în ultimul rând de faptul că din cavitatea sa bucală se emană un miros mai puțin plăcut datorat închiderilor marginale necorespunzătoare care permit alimentelor să pătrundă în spațiile create

între obturație și coroana dintelui, toate acestea au determinat pacientul să solicite înlocuirea acestora cu alte obturații corespunzătoare și fizionomice. Următoarea etapă a fost cea în care am îndepărtat vechile obturații, preparând și pregătind ulterior noi cavități pentru a putea realiza obturațiile fizionomice dorite de către pacient.

După finalizarea preparării cavității am trecut la următoarea etapă, cea în care am aplicat un material de bază deoarece cavitatea era una profundă necesitând protecție pulpară.

Izolarea, spălarea și uscarea cavității preparate, au fost următoarele etape, continuând cu aplicarea demineralizantului pe care l- am lăsat să acționeze conform indicațiilor producătorului, apoi l- am spălat cu ajutorul sprayului de apă, am uscat și am izolat dintele pentru a putea aplica bondingul pe care ulterior l- am uscat cu sprayul de aer, continuând manoperele necesare în vederea obturării cu material estetic fotopolimerizabil.

Cu ajutorul hârtiei de articulație am verificat ocluzia pentru a detecta eventualele contacte ocluzale premature, continuând apoi cu ultima etapă care a constt în finisarea și lustruirea obturației.

Fig. 3.3. Imagine cu dinții dezobturați și materialul de bază aplicat

Fig. 3.4. Imagine din timpul obturării

În imaginea de mai sus se pot observa obturațiile în forma lor finală, înainte ca acestea să fie finisate și lustruite.

Fig. 3.5. Imagine cu dinții obturați

La vederea obturațiilor finalizate, pacientul s- a declarat mulțumit atât de aspectul acestora cât și de faptul că disconfortul pe care l- a suferit a fost minim din toate punctele de vedere.

Ultima ședință a luat sfârșit printr- o amplă discuție legată de igiena orală, precum și despre necesitatea majoră de a avea o igienă menținută în parametri normali deoarece aceasta ajută nu doar atunci când vine vorba despre sănătatea orală, ea făcând trimitere și la multe alte afecțiuni de ordin general care pot să apară ca urmare a unor complicații.

Prezentare de caz nr. 2.

Pacientul M.N. – 24 ani

Se prezintă în cabinetul de medicină dentară inițial doar pentru un consult primar cu cerința de a i se efectua un detartraj și periaj profesional, pacientul motivând această cerință prin disconfortul pe care îl are datorită depozitelor tartrice prezente .

În timpul examenului clinic am decelat pe lângă numeroasele depozite tartrice prezente și numeroase leziuni carioase incipiente, care datorită prezenței tartrului nu au fost depistate de către pacient. În prima ședință am efectuat detartrajul și periajul profesional, pentru ca în ședința următoare să trecem la prepararea cavității în vederea realizării ulterior a obturației fizionomice cu material compozit.

Fig. 3.6. Imagine cu premolarul care urmează a fi tratat.

Fig. 3.7. Imaginea cavității preparate

Fig. 3.8. Imagine cu obturația din material fotopolimerizabil realizată

Prima ședință a constat în realizarea detartrajului și periajului profesional solicitat de către pacient și care se impunea, urmând ca acesta să fie programat pentru următoarele ședințe în scopul de a realiza și obturațiile care se impun datorită leziunilor carioase existente, acest lucru va fi realizat cu ajutorul unui material fotopolimerizabil estetic, urmat de finisarea și lustruirea obturațiilor conform cerințelor care se impun.

Pe parcursul ședințelor avute, am discutat cu pacientul și aspecte legate de igiena orală, sănătatea bucală, leziuni carioase, gingivite și parodontite, precum și despre complicațiile care pot surveni în situațiile enumerate mai sus.

Pacientul a fost dispus la expunerea de către medic, a unor tehnici de periaj pe care nu le cunoaște manifestând un interes deosebit în acest sens, pentru metodele și mijloacele de igienizare a cavității bucale, a fost interesat și de programele de instruire medicală propuse legate de sănătatea cavității bucale și a aparatului dento- maxilar la modul general.

În măsura posibilităților am încercat să sensibilizăm pacientul cu privire la continuitatea igienei bucale la domiciliu prin periaje regulate și susținute.

I s- au explicat amănunte legate de importanța unei igiene bucale riguroase care stau la baza reușitei tratamentului stomatologic, dar și efectele acesteia și complcații care pot surveni odată cu recidiva tartrului dentar și a plăcii bacteriene.

Prezentare de caz nr. 3.

Pacient M.A., sex masculin, în vârstă de 24 ani.

Acesta se prezintă în cabientul de medicină dentară pentru o consultație periodică și deoarece a observatat la nivelul premolarilor 44, 45 două leziuni carioase incipiente.

După efectuarea unei anamneze complete și complexe am trecut la efectuarea cavităților celor doi premolari cu scopul de a realize cele două obturații care se impuneau.

Pacientul este unul dintre pacienții conștiincioși ai cabinetului, care apelează la vizitele regulate în cabinetul de medicină dentară pentru a evita neplăcerile care pot să apară în condițiile în care se prezintă la cabinet în faze avansate ale anumitor afecțiuni.

Fig. 3.9. Imagine cu cei dou premolari inferiori care urmează a fi tratați

Fig. 3.10. Imagine cu cele două cavități preparate

Fig. 3.11. Imagine cu cele două cavități preparate, altă viziune

Cele două cavități odată preparate, așa cum reiese din imaginile de mai sus, urmând toate etapele care se impun de către manopera aceasta, la finele preparării cavităților am gravat marginile acestora cu acidul fosforic din trusa de material fotopolimerizabil, lăsând ca acesta să acționeze conform indicațiilor producătorului.

Fig. 3.12. Imagine cu acidul fosforic aplicat pentru gravare

La finele manoperei am spălat, uscat și izolat zona respectivă pentru a putea efectua următoarea etapă, adică aplicarea bondingului și fotopolimerizarea acestuia.

Manoperele descrise mai sus, sunt cele obișnuite executării unei astfel de obturații și anume a obturațiilor fotopolimerizabile. Timpul necesar efectuării unei astfel de manopere este unul minimal având în vedere faza incipientă în care s- a prezentat pacientul pe de o parte, pe de altă parte pierderea de substanță dentară de asemenea este minimă având în vedere faza incipientă a leziunii carioase datorită conștiinciozității pacientului care s- a prezentat în timp util, din punct de vedere a suferinței fizice pe care pacientul o are în timpul efectuări manoperei și aceasta este minimă.

Fig. 3.13. Imagine cu bondingul aplicat la nivelul cavităților celor doi premolari

După aplicarea bondingului, acesta a fost fotopolimerizat pe durata indicată de către producătorul materialului de obturație fotopolimerizabil.

Aplicarea și fotopolimerizarea bondingului fiind finalizată, am trecut la efectuarea obturațiilor propriu-zise prin aplicarea materialului compozit a cărui culoare a fost ales în prealabil cu ajutorul cheii de culori, de așa manieră încât viitoarele obturații să nu poată fi observate.

La finele acestei manopere se va verifica ocluzia și relația cu dinții antagoniști cu ajutorul hârtiei de articulație.

Dacă și această etapă este finalizată se va trece la finisarea și lustruirea obturațiilor, această manoperă este necesară și se va efectua deoarece în momentul în care la suprafața obturațiilor există asperități aceste zone sunt predispuse la asimilarea plăcii bacteriene și a alimentelor care se infiltrează iar în timp se va modifica culoarea obturațiilor, iar cu timpul se își vor face apariția leziunile carioase secundare. Acestea fiind spuse este lesne de înțeles care este rolul finisării și lustrurii obturațiilor, cu ajutorul periuțelor și gumițelor de lustruit.

Fig. 3.14. Imagine cu obturațiile finisate și lusturite

La finalul manoperelor efectuate, pacientul este mulțumit de rezultatele obținute ceea ce pentru noi în calitate de clinicieni reprezintă o mulțumire și o satisfacție.

Prezentare de caz nr. 4.

Pacient L.I. sex feminine, vârsta 49 ani.

Pacienta s- a prezentat în cabinetul de medicină dentară datorită multiplelor probleme pe care la prezenta la nvelul cavității bucale. La nivelul arcadei superioare pacienta are o lucrare protetică fixă compusă din două bucăți, lucrări care sunt parțial fizionomice ceea ce face ca la nivelul lui 21 și 22 fațetele să lipsească creând astfel pentru pacientă un discomfort atât estetic cât și fizic.

La nivelul arcadei inferioare pe arcadă sunt prezenți doar dinții din grupul frontal, adică de la 33 la 43, unde 33 prezintă gangrenă provocându- i pacientei dureri la acest nivel, iar la nivelul lui 32 este prezentă o leziune carioasă simplă.

Fig. 3.15. Imagine cu 33 gangrenat și 32 cu leziunea carioasă pregătită pentru obturație

Am început tratamentul prin drenajul lui 33 de așa manieră încât să- i eliminăm pacientei durerea persistent, iar ulterior am trecut la prepararea cavității lui 32 în vederea realizării unei obturații cu material compozit fotopolimerizabil.

Fig. 3.16. Imagine din timpul gravării acide a dintelui 32

După prepararea cavității și aplicarea acidului pentru gravare acesta a fost menținut la nivelul dintelui un număr de secunde recomandat de producătorul materialului compozit fotopolimerizabil, am trecut la etapa următoare, care presupune aplicarea bondingului din trusa compozită și fotopolimerizarea acestuia tot pe o perioadă de timp care a fost recomandată de către producător.

Aplicarea și fotopolimerizarea bondingului este etapa care precede îndesarea și modelarea materialului compozit în cavitatea preparată în prealabil.

Înainte de a începe îndesarea și modelarea materialului de obturație fizionomică, se realizează alegerea culorii potrivite în funcție de dinții vecini, de dinții antagoniști, în funcție de vârsta pacientului, de sexul pacientului, de culoarea tenului și a ochilor, dar nu în ultimul rând de doleanțele pacientului în măsura în care acest lucru este posibil.

Manoperele efectuate și enumerate mai sus au o ordine firească și bine stabilită, acestea trebuie respectate cu strictețe de așa manieră încât rezultatul final să fie cel scontat de către noi și dorit de către pacient și care sa- i satisfacă acestuia așteptările și cerințele avute în momentul când s- a prezentat în cabinetul de medicină dentară.

Fig.3.17. Imagine din timpul aplicării bondingului

Fig.3.18. Imagine din timpul fotopolimerizării materialului de obturație fizionomic

După aplicarea bondingului și fotopolimerizarea acestuia, a urmat etapa finală, cea de aplicare a materialului compozit, modelarea și fotopolimerizarea acestuia.

Ultimele faze ale unei obturații sunt acelea în care verificăm ocluzia cu ajutorul hârtiei de articulație unde acest lucru se impune, iar la final finisarea și lustruirea obturației fizionomice.

Fig. 3.19. Imagine cu obturația din compozit fotopolimerizabil finalizată

Pacienta s- a declarat mulțumită de rezultatul obținut. Aceasta a fost reprogramată pentru altă ședință în care vom continua tratamentul care se impune la nivelul lui 33, iar ulterior pentru realizarea unei proteze scheletate pe culise pentru a rezolva și problema edentației biterminale care- i creează atât un discomfort fizic deoarece întâmpină probeleme în masticație cât și probleme de ordin psihic deoarece aceasta declară că pentru dânsa absența dinților este resimțită ca un handicap care o împiedică să- și desfășoare normal toate activitățile zilnice.

Prezentare de caz nr. 5.

Pacient C.A. de sex masculin, vârsta 13 ani.

Pacientul s- a prezentat în cabinetul nostru însoțit de către tatăl său datorită durerilor resimțite la nivelul molarului 16. După aplicarea unui pansament calmant la nivelul molarului și evident după eliminarea factorului durero, tatăl pacientului mi- a spus că dorește și tratarea leziunlor carioase existente în cavitatea bucală a fiului său, motiv pentru care am început acest lucru cu premolarul doi, adică 15.

Din imaginea de mai jos se poate vedea leziunea carioasă incipient prezentă atât la nivelul lui 14 cât și la nivelul lui 15, având în vedere situația dată am convenit de comun accord cu tatăl pacientului că este suficient dacă tratăm un singur dinte în prima ședință.

Fig. 3.20. Imagine cu cei doi premolari care prezintă leziuni carioase incipiente

După stabilirea planului de tratament, am trecut la prepararea cavității la nivelul premolarului 15 cu ajutorul turbine și a frezelor necesare. În imaginea de mai jos este ilustrată cavitatea preparată și pregătită pentru etapele necesare realizării unei obturații fotopolimerizabile care vor urma.

Fig. 3.21. Imaginea cavității preparate

După prepararea cavității am trecut la faza următoare, și anume aceea a gravării acide cu acidul fosforic din seringa conținută în trusa de material compozit fotopolimerizabil.

Acidul a fost menținut conform indicațiilor producătorului, apoi a fost spălat cu jetul de apă din dotarea aparaturii de cabinet, ulterior am uscat cu jetul de aer, iar în final cu ajutorul rulourilor de vată am izolat zona de lucru, între timp ne- am folosit și de aspiratorul de salivă destinat special acestor manopere.

În imaginea de mai jos este ilustrată această etapă de gravare acidă care face parte din numeroasele etape destinate acestei manopere și care trebuies parcurse în cadrul unei obturații din material compozit fizionomic fotopolimerizabil.

După finalizarea etapei de gravare acidă se trece la etapa în care este aplicat bondingul, cel care face legătura chimică dintre cavitatea preparată și materialul compozit fotopolimerizabil care urmează a fi folosit.

Culoarea materialului compozit folosit pentru obturația propriu –zisă se alege în funcție de anumite criterii precum dinții vecini și cei antagoniști, vârsta pacientului, sexul pacientului, culoarea ochilor și a tenului acestuia precum și de preferințele lui dacă acest lucru este posibil.

Fig. 3.23. Imagine din timpul gravajului acid

Fig. 3.24. Imagine din timpul fotopolimerizării materialului compozit

Fig.3.25. Imagine cu obturația finalizată în timpul verificărilor cu hârtie de articulație

După finalizarea obturației care se află pe fața ocluzală a premolarului doi superior în cadranul unu, aceasta trebuie verificată cu ajutorul hârtiei de articulație cu scopul de a depista contactele premature, ceea ce înseamnă că vom fi nevoiți cu ajutorul frezelor special destinate acestei manopere să îndepărtăm din compozitul aflat la acest nivel.

Din imaginea de mai sus reiese foarte clar zona de unde vom fi nevoiți să îndepărtăm din materialul de obturație.

Această manoperă este obligatorie deoarece în timp va dăuna componentelor aparatului dentomaxilar, cu precădere articulației temporo- mandibulare. Este o manoperă simplă, dar eficientă, care se va repeta până la îndepărtarea în totalitate a surplusului de material compozit fotopolimerizabil utilizat.

Ultima etapă de lucru însă în realizarea unei obturații este aceea de finisare și lustruire a acesteia cu scopul de a evita aderarea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare de la acest nivel.

Fig. 3.26. Imagine cu obturația finală finisată și lustruită

După parcurgerea tuturor etapelor descrise și ilustrate mai sus, atât pacientul cât și tatăl acestuia s- au declarat mulțumiți, pacientul fiind reprogramat pentru a finaliza celelalte probleme medicale pe care le mai are la nivelul cavității bucale.

Capitolul 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Pentru realizarea lucrării de față am consultat un număr de 115 pacienți, din diverse medii sociale, cu nivel de pregătire diferit, de sexe și vârste diferite, a căror date personale au fost consemnate în fișe personale.

Dintre cei consultați un număr de 98 au prezentat leziuni carioase atât superficiale cât și profunde.

Am ajuns la concluzia că majoritatea celor care au călcat pragul cabinetului nostru de medicină dentară, au recurs la noi și la serviciile medicale de specialitate, deorece aveau un anumit disconfort provocat de leziunile carioase sau și mai rău au fost nevoiți să apeleze la noi datorită durerilor provocate de leziunile carioase profunde.

Tabelul 4.1. Repartiția după criteriul sexului al leziunilor carioase prezente

Din tabelul de mai sus reiese faptul că numărul femeilor care au vizitat cabinetul de medicină dentară datorită prezenței leziuniloar carioase, este mai mic decât cel al bărbaților și anume un număr de 44 reprezentând un procent de 45%, pe când numărul bărbaților este de 54 adică în procent de 55%.

O explicație logică a acestui fenomen este acela că femeile sunt mult mai atente cu aspectul lor estetic, ceea ce implică evident și o igienă bucală susținută, motiv pentru care numărul leziunilor carioase la acestea este unul mult mai mic decât în rândul bărbaților.

Pe de altă parte, de cele mai multe ori reprezentantele sexului frumos sunt cele care își desfășoară activitatea în domenii care le solicit mai mult din punct de vedere al prezenței în public, datorită profesiilor pe carefemeile le îmbrățișează .

Fig.4.1. Reprezentarea grafică după criteriul sexului al leziunilor carioase prezente

Din reprezentarea grafică de mai sus, am expus numărul mult mai mic din rândul reprezentantelor sexului frumos care ajung în cabinetele noastre datorită prezenței leziunilor carioase.

Cu toate acestea numărul mult mai mic al femeilor, nu se datorează neglijenței acestora în ceea ce privește sănătatea lor orală, sau aspectul lor, ci pur și simplu este rezultatul îngrijirii personale și a unei bune igiene bucale care are o contribuție majoră în acest sens.

Este o bucurie să constatăm interesul femeilor pentru îngrijirea bucală, pe de altă parte însă este îngrijorător faptul că bărbații nu au aceleași preocupări legate de sănătatea bucală.

Tabelul 4.2. Repartiția după mediul de proveniență al pacienților

Fig. 4.2. Reprezentarea grafică după mediul din care provin pacienții tratați

Din tabelul și graficul de mai sus reiese foarte clar faptul că majoritatea celor care au solicitat obturații provin din mediul urban adică un număr de 61 adică un procent de 62%, pe când cei din mediul rural care au solicitat aceste manopere este în număr de 37, adică un procent de 38%.

Diferența de procente este enorm de mare, căutând o explicație logică am putea concluziona că locuitorii din mediul urban au acces mult mai mare la informații legate de domeniul stomatologic și nu în ultimul rând la mult mai multe cabinete de medicină dentară la care pot apela, pe când locuitorii din mediul rural din păcate au o paletă mult mai restrânsă din acest punct de vedere.

În urma acestor constatări, am ajuns la concluzia că implicarea autorităților abilitate este imperios necesară prin creșterea paletei de informare, precum și prin facilitarea înființării de noi cabinete de medicină dentară în mediul rural de așa manieră încât și locuitorii acestor zone să poată beneficia de tratamente medicale stomatologice fără a fi nevoiți să se deplaseze pentru aceste servicii în alte localități.

Pacienții, indiferent că este vorba despre locuitorii din mediul urban sau cel rural, trebuie să poată beneficia de aceleași servicii medicale și informații, pentru a putea avea o viață calitativă din toate punctele de vedere.

Tabelul 4.3. Repartiția după nivelul de educație al pacienților

Fig. 4.3. Reprezentarea grafică după nivelul educațional al pacienților tratați

Din tabelul și graficul de mai sus, putem concluziona că cei mai mulți pacienți interesați de tratamentele leziunilor carioase precum și de sănătatea și integritatea sistemului stomatognat sunt în ordine crescătoare începând cu cei care au nivelul de studii între clasele I- VIII în număr de 22, adică un procent de 22 %, indivizii care au absolvit studiile liceale în număr de 34 adică un procent de 35 % urmați de cei care au studii superioare de 42, adică un procent de 43 %.

Se evidențiază faptul că interesul pentru tratamentele stomatologice este mult mai crescut în rândul persoanelor care au un nivel educațional avansat.

Tabelul 4.4. Repartiția după motivele prezentării

Fig. 4.4. Reprezentarea grafică în funcție de motivele prezentării pacienților

În funcție de motivul prezentării în cabinetul nostru, am concluzionat că majoritatea pacienților au apelat la serviciile noastre din motive estetice, mai ales în cazul în care vorbim despre leziunile carioase care vizează dinții frontali ai arcadei superioare, adică un număr de 35 de persoane, ceea ce în procente reprezintă 36%, cei care acuză inconveniente în masticație sunt în număr de 29, adică un procent de 30 %, continuând cu cei care declară că le este afectată fonația, adică un număr de 19, adică un procent de 19 %, cei care acuză probleme de integrare socială în număr de 11 adică un procent de 11%, secundați de indivizii care acuză alte motive în număr de 4, adică un procent de 4 %.

În urma acestor constatări, putem concluziona că leziunile carioase atrag după sine numeroase probleme, care nu sunt legate doar de actul masticator, așa cum am putea crede, deoarece pacienții acuză mult mai multe neajunsuri.

Leziunile carioase implică multe probleme create pacienților atunci când încercăm să facem o analiză a acestui fenomen, ceea ce reprezintă un motiv în plus în a încuraja pacienții către vizite regulate în cabinetele de medicină dentară însoțită de o igienă riguroasă.

Toate acestea sunt deziderate greu de atins în condițiile în care nu există implicare din partea noastră a medicilor și nu în ultimul rând a forurilor abilitate în acest sens.

Prevenția este cea mai bună alegere, deorece există multiple beneficii în viața celor implicați ditrect, adică a pacienților care ar fi scutiți de multe alte implicații și complicații pe care le aduce orice leziune carioasă netratată la timp.

Tabelul 4.5. Repartiția după vârstă

Fig. 4.5. Reprezentarea grafică în funcție de vârsta pacienților

Din tabelul și graficul de mai sus este evident că persoanele tinere cu vârsta cuprinsă între 20- 25 ani sunt cele mai interesate de sănătatea dentară, adică un număr de 33 de persoane ceea ce reprezintă un procent de 34%, acest interese este descrescător pe măsură cu trecerea anilor, așadar cei cu intervalul cuprins între 25- 35 ani sunt în număr de 27 adică un procent de 28%, cei cu vârsta cuprinsă între 30- 35 ani care au solicitat servicii medicale de specialitate au fost în număr de 21, adică un procent de 21%, numărul acestora a scăzut când vorbim despre cei cu intervalul de vârstă cuprins între 35- 40 de ani la un număr de 12 adică un procent de 12%, iar pe ultimul loc din punct de vedere al solicitărilor se află cei cu vârsta cuprinsă în intervalul 40- 45 ani adică un număr de 5 persoane ceea ce în procente reprezintă 5%.

Din păcate observăm o scădere a numărului solicitărilor din partea pacienților față de serviciile medicale odată cu trecerea anilor, acest lucru nu se datorează neaparat lipsei de interes din partea acestora ci mai degrabă din imposibilitatea financiară a lor, această concluzie am tras- o din declarațiile acestora. Așadar, motivele sunt multiple, dar în mare parte cele incriminate sunt motivele de natură financiară, încă un motiv în plus pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la necesitatea implicării în acest sens atât a noastră în calitate de practicieni cât și au autorităților avizate în acest domeniu.

Explicațiile sunt multiple, cu toate acestea mare parte a indivizilor susțin că din punct de vedere financiar, tratamentele stomatologice le depășesc bugetul luând în calcul că nu este cea mai mare prioritate atâta timp cât trebuie să plătească multe alte cheltuieli casnice, iar sănătatea dentară și orală este lăsată pe ultimul loc.

Tabelul 4.6. Repartiția după frecvența vizitelor la medicul dentist

Din tabelul de mai sus se poate vedea că doar 27 de pacienți din cei 98 apelează de două ori pe an la un consult stomatologic de specialitate, ceea ce reprezintă un procent de doar 28%, un număr destul de mic de persoane, ce care merg doar pentru un simplu consult cel puțin annual este de 33 adică în procent de 34%, urmați de cei care se prezintă pentru un consult de specialitatea fără a avea neaparat probleme este de 21 adică un procent de 21%, iar numărul celor care se prezintă în cabinetele noastre doar de nevoie este destul de mare, adică 17 adică un procent 17%.

Situația pe care o observăm din tabelul de mai sus nu este una tocmai îmbucurătoare pentru noi, deoarece foarte multe persoane sunt cele care se prezinta în cabinetul de medicină dentară doar la nevoie, adică atunci când apare durerea insuportabilă și atunc când noi nu mai putem face de foarte multe ori nimic pentru a salva acea unitate dentară .

Revenim asupra faptului că instituțiile abilitate ar trebui să ajute și să sprijine implementarea anumitor programe care să vină în sprijinul pacienților, cu programe bine gândite de prevenție și profilaxie, deoarece din cazurile prezentate mai sus reiese foarte clar ușurința cu care se pot trata leziunile carioase în faze incipiente și ce beneficii pot aduce acestea, precum și pierderea minimă de substanță dentară care să nu afecteze nici fizic, nici psihic pacientul în timpul manoperelor noastre.

Orice afecțiune depistată în fază incipientă este mult mai ușor de tratat, iar prognosticul acestora este unul favorabil, din păcate nu putem spune același lucru și despre afecțiunile depistate în faze acute.

Fig. 4.6. Reprezentarea grafică în funcție de frecvența pacienților în cabinet

Din graficul de mai sus reiese faptul că cei mai mulți dintre pacienți se prezintă anual pentru un consult stomatologic de specialitate, ceea ce este foarte optimist din punctual nostrum de vedere. Nu este neaparat ceea ce ne- am dori în calitate de medici dentiști, dar este un pas bun dacă privim în urmă cu câțiva ani.

Cu toate acestea însă sunt încă și multe persoane care se prezintă în cabinetul de medicină dentară numai la nevoie, ceea ce înseamnă că acest lucru se întâmplă în momentul în care aceștia ajung în faze acute ale bolii, când apare durerea pe care cu toate mijloacele pe care le au la dispoziție nu o mai pot îndepărta.

Din păcate în aceste faze nici noi, medicii dentiști, nu mai putem face foarte multe întotdeauna, aceștia ajungând să- și piardă unitățile dentare, pe care ulterior vor fi nevoiți să îi înlocuiască cu lucrări protetice pe care de cele mai multe ori nu și le pot permite tot din motive financiare.

Cele mai multe programe de prevenție și profilaxie vizează în special aripa tânără a populației, dar din cele constatate în acest studio, nu este deloc suficient, având în vedere că această problemă a pierderii dinților din diverse motive se regăsește la toate vârstele dar din păcate cu mult înainte de timpul fiziologic normal pentru acest lucru. Motivele invocate de către pacienți sunt cât se poate de diverse și de variate, dar din păcate aproape toate sunt legate de domeniul financiar, sub o formă sau alta.

Tabelul 4.7. Repartiția după dispoziția de a participa la programe de prevenție

Din tabelul de mai sus putem observa că majoritatea care prezintă dispoziția de a participa la un program de prevenție este negative adică 32 de persoane din 98 chestionate ceea ce reprezintă un procent de 33%, din păcate un procent foarte mare, aceste persoane invocă diverse motive pentru care își manifestă indispoziția pentru a participa la acest gen de programe.

Un număr de 28 de persoane dintre cele chestionate, adică un procent de 29% doar, se declară dispuși la participarea la acest gen de programe, considerând că sunt necesare și binevenite.

În josul paginii este reprezentarea grafică a dispoziției pe care pacienții o au de a participa la programe de prevenție și profilaxie, din păcate însă din câte se poate vedea, dispoziția acestora nu este una foarte mare.

Factorii care- i determină pe majoritatea dintre ei să nu- și dorească să participe la astfel de programe sunt diverse și multiple, dintre care putem enumera lipsa timpului, lipsa unei motivații puternice, uni susțin că nu văd nici un beneficiu din a merge și a participa la astfel de programe deoarece ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, precum și faptul că astfel de programe nu văd cum ar putea să ajute.

Din păcate ne confruntăm și cu rea voință din partea a foarte multe persoane, comoditate, lipsă de interes și nivel de cultură scăzut, toate acestea însă se va răsfrânge și asupra copiilor acestor indivizi care nu au nici cea mai mică dispoziție către programele de prevenție și profilaxie.

Este foarte clar că un adult care consideră că aceste programe nu valorează nimic, nu- și va îndruma copilul spre astfel de programe niciodată, ceea ce înseamnă că și aceștia la rândul lor, sau mare parte dintre ei vor merge pe aceași direcție greșită.

Toate cele spuse mai sus, sunt un motiv în plus ca aceste programe să fie derulate în grădinițe și școli ca parte integrantă din programa școlară, de așa manieră încât toți tinerii să poată beneficia de ele chiar dacă părinții nu au înclinații către acest domeniu.

Fig. 4.7. Reprezentarea grafică în funcție de dispoziția de a participa la programe de prevenție

CONCLUZII

1. Leziunile carioase reprezintă o reală problemă care afectează din toate punctele de vedere viața pacienților.

2. Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost interesați de reparația dinților cu metodele avute la îndemână la acea vreme precum și de modul în care apar leziunile carioase care din păcate în timp duc la pierderea dinților în condițiile în care nu se intervine la timp.

3. Tot din cele mai vechi timpuri, s- au găsit dovezi care certifică faptul că oamenii au fost interesați de eliminarea factorilor de disconfort de latură dentară, precum și de afectarea sub toate formelor a pierderii dinților și nu în ultimul rând de eliminarea durerilor dentare.

4. Când vine vorba de estetică, pretențiile pacienților au crescut foarte mult în ultimii ani, ceea ce ne dă un motiv în plus să ne perfecționăm în calitate de clinicieni.

5. Având în vedere faptul că foarte mulți pacienți sunt interesați în mare parte doar de estetică, revine în sarcina noastră să ne gândim și la partea funcțională în cadrul planului de tratament, cu toate acestea ținând seama și de dorințele pacientului.

6. Paleta largă de opțiuni cu privire la latura preventivă a posibilităților din momentul actual precum și aparatura performantă de care dispunem, ne permit dar în același timp ne și obligă să abordăm soluții terapeutice care să fie atât adaptate cât și individualizate.

7. Medicul dentist are obligația să cunoască atât proprietățile cât și posibilitățile materialelor pe care le utilizează în realizarea prevenției și a obturațiilor leziunilor carioase.

8. Pentru a da rezultate în cadrul prevenției cu referire directă la apariția leziunilor carioase este obligatoriu ca medicul dentist să fie tot timpul informat în ceea ce privesc metodele de prevenire a leziunilor carioase dar și cu metodele de tratament atunci când este cazul.

9. Redarea funcțiilor aparatului stomatognat precum și a parametrilor normali, redarea morfologiei precum și a aspectului fizionomic, sunt elemente care se pierd odată cu pierderea unităților dentare, în cazul în care acestea nu sunt tratate corespunzător în timp util.

10. Aceste obiective au fost urmărite de- a lungul timpului și constituie o preocupare de bază și în zilele noastre de către clinicieni.

11. Doleanțele pacienților legate de tot ceea ce este nou cu privire la cunoaștere sunt extrem de ridicate în zilele noastre, motiv pentru care medicii dentiști nu se mai pot gândi doar la tratamentul în sine ci și la metodele de prevenție.

12. Doar prin cunoașterea etilogiei apariției leziunilor carioase, putem alege în calitate de clinicieni o soluție de tratament individualizată și în același timp adecvată pentru a putea evita unele neplăceri pe care acestea le cauzează pacienților.

13. Cerințele și așteptările pacienților zilelor noastre sunt foarte mari în comparație cu un deceniu în urmă, fapt care ne obligă la o continuă cercetare și perfecționare.

14. Dorința unor metode de tratament favorabile este foarte mare, ceea ce ne obligă la o perfecționare continuă și din fericire la transmiterea acestor cunoștințe către pacient.

15. Leziunile carioase sunt o problemă din cele mai vechi timpuri, ceea ce a determinat aprofundarea cercetărilor din domeniu cu o evoluție ascendetă, pe de altă parte, pacienții au la dispoziție numeroase surse de informare devenind astfel parte activă în cadrul acestora.

16. Din punct de vedere alimentar, acesta este în mare parte bazat pe carbohidrați care sunt un factor important în creșterea numărului de leziunilor carioase.

17. Stressul, reprezintă un alt factor important în prevalența leziunilor carioase și din păcate nu poate fi eliminat din viața fiecăruia dintre noi.

18. În cazul în care leziunile carioase netratate la timp produc distrucțiile coronare masive în zonele distale, preparațiile acestor cavități trebuie să vizeze atât o reconstituire funcțională cât și una estetică deoarece această zonă este expusă vizibilității.

19. Faptul că folosirea metodelor preventive în apariția leziunilor carioase nu sunt solicitate de către pacienți, cu toate că sunt non agresive, este greu de înțeles de către noi clinicienii.

20. În urma discuțiilor avute cu pacienții cu privire la metodele de prevenire a apariției leziunilor carioase, având la îndemână argumente bine fundamentate care specifică lipsa durerii, costurile scăzute raportat la alte manopere stomatologice, majoritatea indivizilor au ajuns la concluzia că prevenția este ”mama succesului” indiferent din ce unghi am privi lucrurile.

21. Cu părere de rău trebuie să spun că posibilitățile financiare a multor pacienți nu pot atinge și suporta foarte multe manopere dentare obligatorii, ceea ce înseamnă că nu putem vorbi de mai mult de atât.

22. În altă ordine de idei, instituțiile care sunt înființate pentru a veni într- ajutorarea populației pentru ca aceasta să beneficieze de gratuități în programele de prevenție și în tratarea leziunilor carioase care să nu ajungă să evolueze până la faza în care nu mai există soluții atraumatice ar trebui să se implice necondiționat.

23. Cu toate că civilizația este la cote maxime din punct de vedere al evoluției, leziunile carioase ating din punct de vedere al incidenței cote alarmante la nivel mondial, ceea ce ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă.

24. Din păcate pacienții noștri sunt mult sub nivelul normal din punct de vedere financiar, ceea ce justifică numărul extrem de mare de persoane edentate la vârste extrem de tinere.

25. Pacienții care au trecut pragul cabientului de medicină dentară pe toată perioada studiului au fost în principiu persoane cu o medie de vârstă până în 50 ani, ceea ce ne duce la concluzia că persoanele trecute de această vârstă nu mai acordă un interes foarte mare problemelor dentare din diverse motive.

26. Din păcate în urma studiului am constatat că persoanele care se prezintă în cabinetul de medicină dentară doar pentru consultații periodice sunt puține, majoritatea apelează la serviciile noastre în faze avansate ale bolii.

BIBLIOGRAFIE

1. Estetica în Odontoterapia Restauratorie – Mariana Brândușa Popa și colaboratorii, Editura Universitară Carol Davila București 2002, reeditat 2005

2. Manual de Odontoterapie Restauratoare, vol. 2, Instrumentarul utilizat în Odontoterapia Restauratoare – Marcov Elena Cristina și colaboratorii, Ed. Ars Docendi- Universitatea din București, 2012

3. Sturdevant,s Art and Science of Operative Dentistry – Heyman H.O., Swift Jr. E.J., Ritter A.V., 6 th ed., Mosley Elsevier Inc., st. Louis, 2013

4. Esthetics with resin Composite. Basics and Techniques – Hugo B., Quintessence Pub., Co. Ltd., London, Berlin, Chicago 2009

5. Prevenție primară în carie și parodontopatii – Cuculescu Marian, Ed. Didactică și Pedagogică, 2010.

6. Abrahamsson KH, Berggren U, Hakeberg M, Carlsson SG. [2003] The importance of dental beliefs for the outcome of dental-fear treatment. Eur J Oral Sci:75–84.

7. Ersin N. K., Eronat N., Cogulu D., Uzel A., Aksit S. [2006] Association of maternal-child characteristics as a factor in early childhood caries and salivary bacterial counts. Journal of Dental for Children;121-128.

8. Hancock E.B., Newell D., [2001] Preventive strategies and supportive treatment. Periodontology 2000; 55-64.

9. Păcurar Mariana.,Vanda Nimigean, : Reabilitarea orală a adolescentului și a adultului tânăr, Editura Tehnoplast Company, București,2006 pag. 76-89.

10. Sergiu Fendrihan, Teodora Lupulescu, Adelina Ramona Berari: Microbiologie stomatologică, Editura Bioflux , Cluj- Napoca 2016

11. Van Dyke TE. Control of inflammation and periodontitis. Periodontol 2000 2007;45:153-169

12. Pavel Godoroja, Aurelia Spinei, Iurie Spinei, Stomatologie Terapeutică Pediatrică, Chișinău 2003.

13. Andrei Iliescu, Memet Gafar, Cariologie și odontoterapie restauratoare, București 2002.

14. Lazăr V- Aderența microbiană, Ed. Acad. Române, București 2003/12-19..

15. Dumitriu H.T Parodontologie, Ediția a IV-a ED. Viața Medicală românească București 2007 pag 124-129.

16. Ramona Amina Popovici – Conexiunea Educație-Comunicare în Managementul Activităților de Promovare a Sănătății Orale- Ed. Nagard Lugoj, 2009, p. 68.

17. Sebeșan V, Vasca V., Gag O, Freiman P, Aspecte intercondiționare dintre factorul determinant microbian, factorii locoregionali favorizanți, predispozanți, disfuncția ocluzală, Comunicare la Zilele academice Arădene mai 2011.

18. Severineanu V., Cârligeriu V., Bold A., Boariu M., Boariu D., Cercetări privind efeciența comparativă a diferitelor metode de periaj manual și electric în suprimarea plăcii bacteriene Timișoara medicală 4-1978 pag 245-264.

19. Grivu Ovidiu, Podariu Angela, Băilă Anca, Pop Ioan – Prevenția în stomatologie – Editura Mirton Timișoara, 1995. pag 54-94.

20. Daniela Jumancă, Angela Codruța Podariu, Atena Gălușcan, Roxana Oancea, Ramona Muntean , Ruxandra Sava Roșianu, Anita Roșu Medicină Dentară Preventivă;, Editura Waldpress Timișoara , 2009 ISBN 978-973-7878-33-3.

21. Ramona Popovici, Angela Podariu, Daniela Jumanca, Atena Gălușcan, Roxana Oancea, Ruxandra Sava Roșianu – Educația pentru sănătate oro-dentară. Managementul proiectelor educaționale , Editura Mirton, Timișoara, 2007 , 57-71.