Formarea Unui Lider

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU”

Psihosociologie militară

Tema 3: Cum se formează un lider

ÎNDRUMĂTOR

Grad Prenume NUME

AUTOR

Sd. MĂGDĂLIN Cosmin-Alin

-SIBIU 2015-

CUPRINS

Introducere

Premisa fundamentală de la care pornesc în realizarea acestui referat este aceea că liderul contează, că oamenii din vârful ierarhiei influențează în mod cert productivitatea oricărei organizații și se dovedește a fi necesar conștientizarea existenței unei capacități afective de conducere la fiecare lider.

Pentru aceasta este necesară introducerea unui concept pus tot mai mult în evidență în ultimii ani, față de care sunt puțini cei care își dau seama cât este de important pentru reușita în fiecare domeniu al vieții, și anume inteligența emoțională. Aceasta reprezintă gradul în care un individ este capabil să reacționeze la propriile sale emoții și la cele ale celorlalți. Persoanele, și cu atât mai mult liderii, care se descurcă din punct de vedere emoțional, care își cunosc și își stăpânesc bine sentimentele și care deslușesc și abordează eficient sentimentele celorlalți sunt în avantaj în orice domeniu al vieții, fie că este vorba de relațiile sentimentale și intime, fie de respectarea regulilor nescrise care guvernează reușita în politica organizatorică. Mai simplu, inteligență emoțională au, de regulă, cei pe care îi numim „isteți” sau cei pe care îi catalogăm ca având acea calitate aparte cunoscută drept „simț practic/simț al realității”. Majoritatea problemelor cu care ne confruntăm sunt rezultatul unei comunicări defectuoase, a posibilității oamenilor de a înțelege atât comportamentul propriu, cât și pe cel al altora, precum și incapacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altei persoane sau de a absorbi impactul propriilor acțiuni.

Daniel Goleman afirma că sarcina principală a oricărui lider este de a canaliza emoțiile celor din grupul său în direcția corectă, și definea cinci tipuri de inteligență emoțională relevante în conducere și în management:

cunoașterea propriilor emoții – conducerea propriilor afecte, reacții și resurse: cunoașterea propriilor puncte tari și puncte slabe, încrederea în propriile capacități, recunoașterea intuitivă a acelor acțiuni personale care îi afectează pe cei din jur;

gestionarea emoțiilor – autocontrolul: stăpânirea propriilor emoții și un mod de a acționa onest și integru, canalizarea sentimentelor proprii pentru atingerea unor obiective pozitive;

aptitudinea de a utiliza emoțiile în mod productiv – motivația: tendințe emoționale care ne conduc spre realizarea personală;

empatia – perceperea și conștientizarea emoțiilor celorlalți;

capacitatea de dirijare (conducere) a relațiilor interpersonale – sociabilitatea: stabilirea unor legături cu ceilalți, aplanarea conflictelor, comunicarea într-un mod clar și convingător, stimularea celorlalți să lucreze în cooperare, dezvoltarea abilităților de a analiza și înțelege relațiile interpersonale; capacitatea de a negocia neînțelegerile și de a rezolva conflictele; soluționarea problemelor din planul interpersonal; deschidere (spirit pozitiv) și ușurința în comunicare; să te implici cu tact (delicat, atent, politicos); să fii prosocial și armonios în grup; să fii cooperant, participativ, serviabil, de nădejde, îndatoritor; să fii democratic în raporturile oficiale, în modul de a-i trata pe ceilalți.

Ca lider, prin mijlocirea empatiei avem putința de a înțelege mai bine subordonații, de a le intui gândurile și trăirile afective, de a le anticipa comportamentul și chiar de a acționa corespunzător asupra acestuia. Empatia ne apare ca o nevoie specific umană (de intercunoaștere) fiind bazată pe o experiență validată social care permite apropieri sau respingeri ca reflex al posibilei penetrații în psihologia celuilalt. Goleman acordă o deosebită atenție atât empatiei, cât și abilității de a dirija, conduce și mânui relațiile interpersonale, subsumate conceptului de „putere interpersonală”. Empatia este văzută ca o capacitate de transpunere imaginativ-ideativă, dar și emoțională, cu funcții de cunoaștere, anticipare, comunicare, contagiune afectivă și performanțială. Puterea interpersonală se traduce într-un autocontrol sporit, în abilitatea de a depăși anxietatea și stresul.

Considerații teoretice asupra tipurilor de lideri și stilurile de conducere

Bibliografie

– BADEA Leonardo și PANĂ Nicolae Alexandru – Rolul empatiei în dezvoltarea inteligenței emoționale a liderului;

– GOLEMAN Daniel, McKEE Annie și BOYATZIS Richard – Inteligența emoțională în leadership, ed. Curtea Veche, București;