Formarea Si Analiza Resurselor Financiare ale Intreprinderii

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul Finanțe și Bănci

Aprobat

Șef Departament _________

Conf. univ., dr. Ștefaniuc O.

Teza de licență

„Structura și modalitățile de formare a resurselor financiare la întreprindere”

(în baza datelor SRL ,,MONOLIT CONSTRUCT”)

la specialitatea 364.1 Finanțe și Bănci

Daniela RACIOC

Gr. FB 1302

Conducător științific

Doga-Mîrzac Mariana

dr. hab., conf. univ.

Chișinău, 2016

CUPRINS

Lista abrevierilor………………..………..……………………………..…3

Adnotare…..………………………………………………………….…..4-5

Introducere……………………………………..………….…………..…6-7

Capitolul I. Abordări conceptuale privind resursele financiare ale întreprinderii………………………………………………………….……….8-28

1.1. Conceptul, tipurile și rolul resurselor financiare pentru întreprindere……………………………………………………………….……8-11

1.2. Structura și modalitățile de formare a resurselor proprii și împrumutate……………………………………………………………………11-21

1.3. Structura financiară și costul capitalului – componente de bază a deciziei financiare…………………………………………………………………….22-28

Capitolul II. Analiza resurselor financiare în cadrul SRL “Monolit Construct” ………………………………………………….…….……………29-47

2.1. Analiza în dinamică a structurii surselor de finanțare …………………29-38

2.2. Rolul capitalului străin în procesul activității întreprinderii…..…….…38-43

2.3. Analiza rezultatelor financiare și indicatorilor de profitabilitate ale entității……………………………………………………..……………….….43-47

Capitolul III. Particularitățile finanțării și modalități de atragere a resurselor financiare a întreprinderilor din Republica Moldova……………………..48-62

3.1. Politica de finanțare a SRL ”Monolit Construct” și alternative de majorare a capitalului întreprinderii……………………………………………….………48-52

3.2. Oportunități de finanțare și modalități de atragere a resurselor financiare de către întreprinderile din Republica Moldova……………………………………………..53-62

Încheiere……………………………………………………………………………….63-64

Bibliografie………………………………………………………………………….65-67

Anexe……………………………………………………………………………………….68

Lista abrevierilor

BNS Biroul Național de Statistică

BNM Banca Națională a Moldovei

PIB Produs Intern Brut

RSVM Registru de Stat al Valorilor Mobiliare

OMF Organizații de Microfinanțare

AEÎ Asociații de Economii și Împrumut

SUA Statele Unite ale Americii

UE Uniunea Europeană

ADNOTARE

Racioc Daniela, „Structura și modalitățile de formare a resurselor financiare la întreprindere”,
teză de licență în Științe Economice, Chișinău, 2016.

Structura tezei: introducere, 3 capitole, încheiere, bibliografie din 37 titluri, 2 anexe, 55 pagini de text de bază, 20 tabele, 14 figuri.

Cuvinte-cheie: resurse financiare, structură financiară, costul capitalului, capital de risc

Actualitatea temei: Una din provocările majore pentru întreprinderi în contextul actual rezidă în accesul la finanțarea necesară pentru dezvoltarea afacerii, deaceea cunoașterea structurii resurselor financiare și a modalităților de atragere a acestora, la cel mai mic cost prezintă un interes deosebit.

Scopul și obiectivele cercetării: Scopul tezei constă în analiza resurselor financiare sub aspect teoretic și sub aspect aplicativ, studierea surselor de finanțare a SRL ”Monolit Construct”, precum și evidențierea particularităților de finanțare a agenților economici din Republica Moldova, prin stabilirea alternativelor de atragere a capitalurilor în structura financiară a întreprinderilor. Pentru realizarea acestui scop au fost formulate următoarele obiective:

Prezentarea tipurilor de resurse financiare la nivel de întreprindere;

Analiza structurii financiare, a politicii de finanțare a SRL „Monolit Construct”;

Stabilirea influenței costului capitalului asupra deciziei financiare a întreprinderii;

Identificarea modalităților de atragere a capitalurilor existente pe piața autohtonă;

Propunerea unor noi căi de mobilizare a resurselor financiare și oportunități de finanțare.

Capitolul I ”Abordări conceptuale privind resursele financiare ale întreprinderii” tratează sub aspect teoretic conceptul de resurse financiare ale întreprinderii, indică structura acestora și rolul major pe care îl ocupă în organizarea activității economico-financiare la întreprindere.

Capitolul II ”Analiza resurselor financiare în cadrul SRL “Monolit Construct” conține o analiză detaliată a resurselor financiare ale întreprinderii, prin evidențierea aspectelor ce țin de politica sa de îndatorare și cea de autofinanțare, deasemenea este dată o apreciere asupra performanțelor financiare ale întreprinderii.

Capitolul III ”Particularitățile finanțării și modalități de atragere a resurselor financiare a întreprinderilor din Republica Moldova” presupune identificarea mijloacelor și oportunităților de atragere a capitalurilor de către firmele de pe piața autohtonă, inclusiv stabilirea alternativelor de finanțare pentru SRL ”Monolit Construct”.

Încheierea conține reflecții și concluzii generale asupra celor analizate în cadrul tezei.

ANNOTATION

Racioc Daniela, The structure and ways to form financial resources at the enterprise,

Licence thesis in Economic Sciences, Chișinău, 2016

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusion, bibliography of 37 titles, 2 annexes, 55 pages of main text, 20 tables, 14 figures.

Keywords: finance, financial structure, cost of capital, risk capital

The actuality of the subject: One of the major challenges for businesses in the current environment lies in access to finances necessary for business development, therefore knowledge of the structure of financial resources and ways of attracting them at the lowest cost present a particular interest.

The purpose and objectives of the research: The purpose of the work is to analyze financial resources from theoretical and applicative aspect, studying the sources of LLC "Monolit Construct" and highlighting the financing particularities of economic agents from Republic of Moldova by establishing alternatives for attracting capital in the financial structure of enterprises. To achieve this goal we formulated the following objectives:

• Presentation of types of financial resources at the enterprise;

• Analysis the financial structure, the funding policy of LLC "Monolit Construct";

• Establishing the influence of cost of capital on the company's financial decision;

• Identifying ways to attract existing capital on the domestic market;

• Propose new ways of mobilizing financial resources and financing opportunities.

Chapter I "Conceptual approaches regarding the company's financial resources" deals with the theoretical concept of financial resources of the company, indicating their types and the major role it occupies in the organization of economic and financial activity of the enterprise.

Chapter II "Analysis of financial resources within LLC" Monolit Construct "contains a detailed analysis of the company's financial resources by highlighting policy issues related to indebtedness and the self-financing, is also given an appreciation of the company's financial performance.

Chapter III "Particularities of financing and ways of attracting financial resources of enterprises of Moldova" involves identifying the means and opportunities to attract capital by firms on the local market, including the establishment of financing alternatives for LLC "Monolit Construct".

Conclusion contains reflections and conclusions on those analyzed in the thesis.

INTRODUCERE

Actualitatea temei: Accesul la o formă adecvată de finanțare, în prezent reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru întreprinderi. Deși, condițiile de finanțare s-au îmbunătățit în ultimii ani, accesul la finanțare rămîne încă o problemă destul de acută pentru majoritatea întreprinderilor din Republica Moldova și se soluționează, de cele mai multe ori, prin apelarea la creditele bancare destul de costisitoare, defavorizînd astfel activitatea antreprenorilor. Ori piața ofertelor de finanțare nu este suficient de diversificată și de exploatată de întreprinzători. În acest sens apare necesitatea efectuării unor studii privind structura resurselor financiare la întreprindere, identificarea modalităților de atragere a acestora pe piața autohtonă, precum și la nivel internațional și evaluarea oportunităților de finanțare a activității economico-financiare a întreprinderilor cu surse noi, ce presupun un cost mai redus.

Obiectul cercetării îl formează resursele financiare ale SRL ”Monolit Construct” pentru anii 2013-2015, în dinamică și în structură, în vederea stabilirii politicii de îndatorare a întreprinderii, aprecierea opțiunii conducerii de a alegere între sursele proprii și împrumutate. Deasemenea au fost supuse analizei tipurile de surse de finanțare la care apelează cel mai frecvent întreprinderile din Republica Moldova: creditarea bancară, microfinanțarea.

Scopul tezei constă în analiza resurselor financiare sub aspect teoretic și sub aspect aplicativ, studierea surselor de finanțare a SRL ”Monolit Construct”, precum și evidențierea particularităților de finanțare a agenților economici din Republica Moldova, prin stabilirea alternativelor de atragere a capitalurilor în structura financiară a întreprinderilor. În vederea realizării acestui scop au fost formulate următoarele sarcini:

Prezentarea tipurilor de resurse financiare la nivel de întreprindere;

Analiza structurii financiare, a politicii de finanțare a SRL „Monolit Construct”;

Stabilirea influenței costului capitalului asupra deciziei financiare a întreprinderii;

Identificarea modalităților de atragere a capitalurilor existente pe piața autohtonă;

Propunerea unor noi căi de mobilizare a resurselor financiare și oportunități de finanțare.

Nivelul cercetării temei date în literature de specialitate este unul foarte complex, bogat și aprofundat, dat fiind faptul că figurează autori atît naționali cît și străini, care și-au dedicat activitatea studierii aspectelor ce țin de sursele de formare a capitalurilor firmei, structura financiară optimă a întreprinderii și implicațiile costului capitalului asupra deciziei financiare. Din categoria acestor autori pot fi menționați: Botnari N.,Taran I., Onofrei M., Dragotă M., Stancu I., Toma M., Bran P. ș.a. Deasemenea o multitudine de cercetări științifice și aplicative au fost realizate pe acest subiect, publicate în reviste economice sau culegeri de conferințe științifice de către: Botnari N., Frunză I., Cobzari I., Băncilă N., Bușmachiu E., Ciobu S., Mulic A., Mihalache R. ș.a.

Metodele de cercetare la care s-a făcut apel în scopul îndeplinirii cu succes a sarcinilor propuse includ: metoda grupării, cu ajutorul căreia s-a efectuat tipologizara resurselor financiare; metoda analizei și sintezei care au permis studierea aprofundată a surselor de finanțare a întreprinderii, analiza în dinamică și sub aspect structural, analiza sub forma ratelor de îndatorare, de rentabilitate și a coeficienților de autonomie și stabilitate a pasivelor, iar cu ajutorul sintezei rezultatelor au fost elaborate concluzii și aprecieri cu privire la evoluția obiectului de studiu; metoda deducției și inducției, prin care s-a făcut trecerea de la aspectele teoretice privind resursele financiare la analiza practică a acestora și invers; metoda comparării cu ajutorul căreia s-au stabilit avantaje și dezavantaje ale anumitor tipuri de resurse financiare, asemănări și deosebiri; metoda modelării care a stat la baza elaborării diferitor scheme, figuri, includerea informației relevante în tabele și diagrame. Tot acest arsenal de metode științifice au permis identificarea factorilor de influență și formularea ulterioară a unor conluzii adecvate.

Structura tezei include: introducere, 3 capitole, încheiere, bibliografie din 37 titluri, 2 anexe, 55 pagini de text de bază, 20 tabele, 14 figuri.

Capitolul I ”Abordări conceptuale privind resursele financiare ale întreprinderii” tratează sub aspect teoretic conceptul de resurse financiare ale întreprinderii, indică tipurile acestora și rolul major pe care îl ocupă în organizarea activității economico-financiare la întreprindere. Deasemenea conține informații privind componentele structurii financiare la nivelul întreprinderii și aprecieri asupra influenței costului capitalului propriu și împrumutat.

Capitolul II ”Analiza resurselor financiare în cadrul SRL “Monolit Construct” conține o analiză detaliată a resurselor financiare ale întreprinderii, în dinamică și în strucutră, prin evidențierea aspectelor ce țin de politica sa de îndatorare și cea de autofinanțare. Un paragraf separat este dedicat surselor străine de finanțare și anume creditelor bancare, care figurează în resursele SRL ”Monolit Construct”. Deasemenea este dată o apreciere asupra performanțelor financiare ale întreprinderii.

Capitolul III ”Particularitățile finanțării și modalități de atragere a resurselor financiare a întreprinderilor din Republica Moldova” presupune identificarea mijloacelor și oportunităților de atragere a capitalurilor de către firmele de pe piața autohtonă, inclusiv stabilirea alternativelor de finanțare pentru SRL ”Monolit Construct”.

Încheierea conține reflecții și concluzii generale, în baza aspectelor care au fost analizate în cadrul tezei în legătură cu obiectul cercetat.

CAPITOLUL I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RESURSELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

1.1.Conceptul, tipurile și rolul resurselor financiare pentru întreprindere

În vederea promovării politicii sale economice, întreprinderea trebuie să dispună de resurse financiare în calitate optimă și la timpul oportun.

În ceea ce privește abordarea conceptuală a resurselor financiare, într-o accepțiune generală, resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură [10,p.98]. Însă, în cadrul acestei teze prezintă interes conceptul de resurse financiare abordat din punct de vedere al întreprinderii, și anume rolul pe care îl au resursele financiare pentru activitatea întreprinderii.

Asfel, de pe poziția întreprinderii, resursele financiare pot fi definite ca totalitatea veniturilor bănești și încasărilor din exterior, aflate la dispoziția întreprinderii și destinate pentru îndeplinirea angajamentelor financiare și executarea cheltuielilor curente și a cheltuielilor privind producția lărgită [28,p.141]. Într-o altă sursă, resursele financiare sunt tratate sub forma unor mijloace financiare de care dispune întreprinderea și care sunt destinate pentru executarea cheltuielilor curente și a cheltuielilor privind reproducția lărgită, pentru îndeplinirea angajamentelor financiare și stimularea economică a lucrătorilor [30,p.64].

Deci, resursele financiare ale unei societăți comerciale cuprind acele mijloace bănești aflate la dispoziția întreprinderii, care pot fi utilizate pentru finanțarea activității curente, pentru efectuarea unor investiții financiare, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, pentru satisfacerea necesităților și onorarea angajamentelor. În acest sens, prezintă interes deosebit formarea acestor resurse, precum și folosirea lor. Deoarece, ”numai acționînd concomitent pe aceste două planuri se poate asigura acțiunii economice o eficiență înaltă, cu caracter evolutiv”.[11,p.39].

O parte a resurselor financiare, pe care întreprinderea le pune în circulație și care aduc venit din această circulație, se numește capital, prezentîndu-se drept formă modificată a resurselor financiare [28,p.141]. Cu alte cuvinte, capitalul constituie o parte substanțială a resurselor financiare, avansată și investită în producție cu scopul de a obține profit.

Formarea resurselor financiare se efectuează în baza mai multor surse. Formarea inițială a resurselor financiare are loc în momentul constituirii întreprinderii, cînd se formează capitalul ei social. Capitalul social este proprietatea întreprinderii, creată din contul mijloacelor depuse de fondatori. Resursele financiare se formează în temei și pe contul profitului, obținut din activitatea de bază și alte genuri de activitate, precum și în urma încasărilor din realizarea bunurilor, a pasivelor stabile, diverse încasări cu destinație specială, cotizațiilor acționare etc. La pasivele stabile se raportează capitalul de rezervă și alte capitaluri, împrumuturile pe termen lung, datoriile creditoare puse de întreprindere în permanentă circulație.

Resurse financiare considerabile pot fi mobilizate pe piața financiară cu ajutorul vînzării acțiunilor, obligațiunilor și altor tipuri de hîrtii de valoare, emise de întreprindere; al dividendelor și dobînzilor la hîrtiile de valoare ale altor emitenți; veniturilor de la operațiunile financiare; creditelor. Structura resurselor financiare ale întreprinderii este redată în figura 1.1.

Figura 1.1. Structura resurselor financiare la întreprindere

Sursă: [28, p.142]

În baza structurii resurselor financiare la întreprindere poate fi efectuată o grupare a acestora în funcție de două criterii principale:

După originea fondurilor:

Proprii;

Împrumutate.

După durata de mobilizare:

Pe termen lung;

Pe termen scurt.

Resursele proprii ale unei firme (sau autofinanțarea) reprezintă capacități financiare constituite de însăși firma în cauză, pe seama: profitului, rezervelor, provizioanelor, amortizării, majorărilor de capital. Aceste resurse asigură finanțarea activității din contul efortului propriu, finanțînd cea mai mare parte a activelor imobilizate și constituie un indiciu important de garanție pentru terți.

Resursele împrumutate reprezintă acele surse de finanțare atrase de pe piețile monetare sau de capital sub forma creditelor bancare, leasingului, împrumutului obligatar etc., care presupun o remunerație obligatorie sub forma unui cost, numit deobicei ,,dobîndă”.

Finanțarea pe termen lung presupune ”satisfacerea necesităților de finanțare cu caracter permanent sau pe perioade mai mari de timp” [17,p.93], operațiune ce se poate realiza în diverse forme. Sunt formate din capitaluri proprii, o parte din provizioanele pentru riscuri și cheltuieli și capitalurile împrumutate pe termen mediu si lung.

Finanțarea pe termen scurt se referă la ”finanțarea activității întreprinderii a cărei durată este cel mult egală cu un an”. [17,p.93] Aceste resurse asigură în principal finanțarea nevoilor de fond de rulment ale întreprinderii. Ele se procură pe calea creditării bancare, sau obținerii unor credite comerciale de la furnizori.

Reprezentarea schematică a tipurilor de resurse financiare la întreprinere este prezentată în figura 1.2.

Figura 1.2. Tipurile resurselor financiare la întreprindere

Sursă: elaborat de autor în baza sursei [17,p.95]

Rolul resurselor financiare pentru întreprindere poate fi argumentat prin expunerea posibilităților de utilizare a acestora în cadrul activității ei, și anume utilizarea resurselor financiare se efectuează în următoarele domenii:

Cheltuieli curente pentru producție și realizarea produselor (lucrărilor, serviciilor);

Investirea mijloacelor în alocații de capital pentru extinderea producției și reutilarea ei tehnică, cu utilizarea activelor nemateriale;

Investirea resurselor financiare în hîrtii de valoare;

Plățile către sistemul financiar-bancar, defalcările în fondurile extrabugetare;

Formarea diverselor fonduri bănești și rezerve (pentru dezvoltare, precum și fondurilor de stimulare și cu caracter social) etc.

Totalitatea aspectelor ce privesc asigurarea întreprinderii cu resurse financiare reprezintă o importanță crucială pentru dezvoltarea acesteia. Într-o primă instanță, firma trebuie să dispună de lichidități pentru a putea face față obligațiunilor asumate, în așa mod asigurîndu-și echilibrul financiar pe termen scurt. Un alt moment ce vizează rolul resurselor financiare pentru întrepridere se referă la efectuarea de investiții, care pot să determine o dezvoltare continuă a întreprinderii. Evident, aici este vorba despre atragerea unor resurse pe termen lung, care favorizează creșterea capacităților productive și a performanțelor financiare precum și menținerea echilibrului financiar.

În consecință, indubitabil este faptul că pentru a-și desfășura normal activitatea întreprinderea are nevoie atît de surse proprii cît și de surse împrumutate.

1.2. Structura și modalitățile de formare a resurselor proprii și împrumutate

Orice acțiune de înființare a unei societăți noi sau de dezvoltare a uneia existente presupune evaluarea necesităților de finanțare a activității și asigurarea echilibrului financiar. În realizarea echilibrului financiar, calitatea a două decizii este esențială:

Decizia de investiții

Decizia de finanțare.

Decizia de investiții se referă la alegerea dintre investiții în active fizice (materiale, echipamente, mijloace fixe etc.), iar decizia de finanțare va face alegerea între sursele proprii și cele împrumutate, a căror structură este reprezentată în figura 1.3. Criteriul de selecție îl reprezintă costul procurării capitalului, urmărindu-se reducerea costului mediu ponderat al capitalului. Deciziile de finanțare formează politica de finanțare a întreprinderii, care ”reprezintă ansamblul deciziilor referitoare la constituirea capitalului, structura financiară a întreprinderii, precum și la opțiunea conducerii de a-și acoperi nevoile de finanțare a proiectelor investiționale fie prin fonduri proprii, fie prin împrumuturi, fie în participație” [17,p.94].

Figura 1.3. Structura resurselor proprii și împrumutate la întreprindere

Sursă: elaborat de autor în baza surselor[26,109],[11,p.53]

Conform figurei 1.3. întreprinderea poate opta pentru finanțarea activității sale pentru două tipuri de resurse financiare, fie proprii, fie împrumutate. În cadrul surselor proprii, gestiunea financiară are de ales între autofinanțare (surse interne) și aporturi noi de capital (surse proprii externe).

Autofinanțarea reprezintă pivotul fundamental pe care se sprijină finanțarea întreprinderii și contribuie la dezvoltarea ei cu forțe proprii, folosind drept surse de finanțare o parte a profitului obținut și fondul de amortizare [26,p.108]. Din punct de vedere al conținutului său, autofinanțarea este determinată de creșterea resurselor obținute din propria activitate și care vor rămîne permanent la dispoziția sa, acoperind atît nevoile de înlocuire a activelor materiale pe termen lung, cît și creșterea activului economic. Autofinanțarea cunoaște mai multe modalități de exprimare. Sumele cuvenite întreprinderii și păstrate de către aceasta formează autofinanțarea totală (globală sau brută) semnificînd diferența ditre venituri și cheltuieli. Aceasta este alcătuită din autofinanțarea de menținere și autofinanțarea de expansiune (figura 1.4.).

Figura 1.4. Tipurile de autofinanțare și sursele destinate autofinanțării

Sursă: elaborat de autot în baza sursei [26, p.109-110]

Autofinanțarea brută sau de menținere include sursele din care urmează să se realizeze în viitor cheltuieli destinate menținerii potențialului productiv, pentru reînnoirea mijloacelor de producție și acoperirea riscurilor de exploatare. Întrucît amortizarea este utilizată pentru înlocuirea mijloacelor fixe uzate, ea nu contribuie la sporirea capitalului statutar, ci numai la modificarea structurii acestuia.

Autofinanțarea netă sau de expansiune este partea din autofinanțarea brută din care se formează sursele proprii ale întreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite. Ea sporește capitalul statutar, iar transformarea surselor provenite din autofinanțarea netă în capitalul statutar se face fără mărirea numărului de acțiuni și creșterea valorii pe o acțiune. Deci, valoarea se repartizează gratuit acționarilor existenți.

Capacitatea de autofinanțare a unei întreprinderi este determinată de mărimea amortizărilor și provizioanelor, calculate și neconsumate încă, de mărimea profiturilor nerepartizate și de veniturile din dezinvestiții. Amortizarea nu este altceva decît recuperarea treptată, prin cifra de afaceri, a capitalului alocat în active fixe. Profitul net, după deducerea impozitului pe profit rămîne o sursă gratuită de finanțare pînă la încorporarea, în capitalul social, a rezervelor astfel constituite. Dezinvestiția oferă și ea o sursă internă de capital impozabilă la nivelul profitului excepțional din vînzarea de active fixe, respectiv la nivelul plusvalorii prețului de revînzare a activelor în raport cu valoarea lor contabilă rămasă neamortizabilă. Capacitatea de autofinanțare (CAF) este un indicator de mare importanță economică ce reflectă forța financiară a unei întreprinderi și independența acesteia, totodată, este un indicator de lichiditate și solvabilitate a întreprinderii.[17,p.99] Indicatorii ce caracterizează mărimea autofinanțării întreprinderii sunt prezentați în cele ce urmează [26,p.112]:

CAF = Total încasări – Total plăți (1)

Autofinanțare = CAF– Dividende (2)

(3)

Unde: – gradul de autofinanțare a întreprinderii

Din cele menționate anterior, rezultă că autofinanțarea reprezintă principala resursă de finanțare pe termen lung din fonduri proprii, alături de celelalte tipuri de resurse financiare pe termen lung a întreprinderii care sunt prezentate în figura 1.5.

Autofinanțarea Finanțare internă

Creștererea de capital prin:

Noi aporturi în numerar și în natură

Încorporarea rezervelor

Conversiunea datoriilor

Finanțare externă

Leasing

Credite bancare

Împrumuturi de la instituții financiare specializate

Împrumururi obligatare

Figura 1.5. Structura resurselor financiare pe termen lung ale întreprinderii

Sursă: [26,p.109]

Resursele financiare pe termen lung sunt acele resurse pe care poate conta firma atunci cînd decide efectuarea de investiții pe termen lung și care asigură finanțarea activelor pe termen lung a întreprinderii. Din figura 1.5. se poate vedea că ele se împart în surse proprii – autofinanțarea, despre care s-a menționat în paginile anterioare și creșterile de capital și fondurile împrumutate, care provin din împrumuturi obligatare, credite bancare, alte împrumuturi. Se observă că singura resursă internă reprezintă autofinanțarea, restul resurselor financiare sunt atrase din exeterior.

Creșterea capitalului social reprezintă o decizie financiară strategică, fiind luată de conducerea întreprinderii. Capitalul social este ”capitalul inițial al oricărei firme”[7,p.24] și se află în proprietatea tuturor asociaților sau acționarilor. Acest tip de capital are formă de disponibilitate bănească doar în primul moment, acel de constituire a societății comerciale, ulterior, pe toată durata de existență a acesteia, el este plasat, imobilizat în activele care se procură în vederea desfășurării activității pentru care s-a creat firma. Pe parcursul activității sale, firma care urmărește creșterea economică și implicit o rentabilitate mai mare purcede la majorarea capitalului social. Pe lîngă aceasta, creșterea capitalului social marchează viabilitatea întreprinderii, avînd un efect pozitiv asupra partenerilor de afaceri, a căror încredere în activitatea agentului economic sporește.

Majorarea de capital se poate realiza prin următoarele metode [11,p.43-44]:

Aporturi noi în numerar;

Aporturi în natură;

Încorporarea rezervelor;

Convertirea datoriilor;

Fuziune și absorbție.

Majorările de capital prin aporturi noi în numerar se pot realiza în două moduri:

Aporturi în numerar de la vechii acționari – în așa caz se majorează valoarea nominală a acțiunilor deja existente, ceea ce este greu de aplicat, întrucît nu toți acționarii consimt să-și aducă contribuție la majorarea capitalului social;

Emisiunea de noi acțiuni – la care se pot subscrie atît vechii acționari cît și cei noi. Aceasta este o modalitate mai des practicată, care impune fixarea unui preț de emisiune. Acest preț la care se vînd noile acțiuni trebuie să fie mai mare decît valoarea nominală, pentru a nu prejudicia interesele acționarilor vechi și mai mic decît valoarea bursieră a vechilor acțiuni pentru a asigura vînzarea acțiunilor noi. Diferența dintre prețul de emisiune și valoarea nominală se numește primă de emisiune, care trebuie să acopere cheltuielile ocazionate de emisiunea și vinderea acțiunilor noi, dar să asigure și o marjă de creștere a capitalului propriu.

Emisiunea de noi acțiuni poate determina apariția unui ,,efect de diluare’’ a profitului pe acțiune, precum și a puterii exercitate de acționari, care se datorează creșterii numărului de acțiuni prin suplimentarea emisiunii. Deaceea, subscrierea de capitaluri suplimentare pentru cumpărarea de noi acțiuni implică atribuirea unor drepturi de subscriere către acționarii vechi, ca o compensare a efectului de diluare a valorii capitalului lor. Dreptul de subscriere la creșterea capitalului ”este un titlu de valoare negociabil, deci poate fi vîndut către noii acționari care doresc să subscrie la capitalul firmei.” [7,p.161]

Dreptul de subscriere (DS) se calculează după formula:

(4)

Unde: – numărul de acțiuni noi

– numărul de acțiuni vechi

– prețul de vînzare la bursă a acțiunilor vechi

– prețul de emisiune a acțiunilor noi.

Un cumpărător, pentru a putea achiziționa o acțiune nouă trebuie să cumpere mai întîi un anumit număr de drepturi preferențiale de subscriere de la vechii acționari, care este egal cu raportul și apoi să achite prețul de emisiune. Așadar, noul acționar achită prețul de emisiune plus un număr de drepturi preferențiale pentru a deține o acțiune.

Vechiul acționar însă are două variante de acțiune: să subscrie la numărul corespunzător de titluri sau să vîndă drepturile de subscriere, astfel că el nu pierde, dar nici nu cîștigă.

Sporirea capitalului social prin aporturi în natură are ca efect sporirea numărului de acțiuni ce are la bază un activ real și nu monetar. Mărimea capitalului propriu se va majora, în acest caz, cu valoarea mijlocului fix, estimată la valoarea de piață, iar proprietarul activului va obține dreptul de subscriere a acțiunilor.

Creșterea capitalului social prin încorporarea rezervelor nu duce la formarea unor resurse financiare suplimentare, dar modifică doar mărimea capitalului social, în același timp diminuînd rezervele. Operațiunea dată se poate realiza pe două căi:

Creșterea valorii nominale a acțiunilor existente;

Creșterea numărului de acțiuni, care se împart gratuit vechilor acționari și care poate determina scăderea cursului acțiunilor.

Diferența dintre valoarea la bursă a unei acțiuni înainte de emisiune și valoarea acesteia după emisiune reprezintă, teoretic, valoarea dreptului de atribuire [26,p.121], egal cu pierderea pe care o suferă acționarul prin emisiunea de acțiuni gratuite, care va fi compensată prin atașarea la fiecare acțiune veche, a unui drept de atribuire. Acesta poate fi vîndut de acționarul vechi, atunci cînd refuză să-l folosească pentru primirea unui număr de acțiuni noi gratuite, proporțional cu cele deținute anterior. Calculul valorii dreptului de atribuire este similar cu cel al valorii dreptului de subscriere, în care prețul de emisiune a noilor acțiuni fiind zero, ca urmare a faptului că se distribuie în mod gratuit.

Creșterea capitalului social prin conversiunea datoriilor, denumită și ”consolidarea datoriei”, constă în emisiunea și distribuirea de acțiuni noi către ”furnizorii” de capitaluri împrumutate. Aceasta se poate realiza doar cu acordul creditorilor întreprinderii și a acționarilor existenți, întrucît ultimii trebuie să renunțe la dreptul lor preferențial de subscriere. Creșterea numărului de acțiuni poate afecta poziția firmei pe piața de capital, în sensul diminuării valorii bursiere a acesteia, ca urmare a reducerii profitului net pe acțiune.

Majorarea capitalului social prin operațiunile de fuziune și absorbție constă în comasarea capitalului pentru folosirea mai eficientă a acestuia, și pentru dezvoltarea în continuare a întreprinderii.

Din toate formele de creștere a capitalului social analizate, rezultă ca doar majorarea capitalului social prin aporturi noi în numerar este o operațiune de finanțare directă. Majorarea capitalului prin emiterea de noi acțiuni se poate realiza concomitent cu încorporarea rezervelor. Aportul în natură, la fel ca și creșterea capitalului din contul fuzinii sau absorbției reprezintă operațiuni indirecte de finanțare, ca și convertirea datoriilor, care are ca efect, doar modificarea structurii financiare, fără a crea noi lichidități.

Conform figurei 1.5. finanțările pe termen lung sunt în cea mai mare parte asigurate din contul resurselor împrumutate, a căror detaliere este expusă și în figura 1.3. Acest tip de finanțare poate fi realizat atît sub formă directă, atunci cînd întreprinderea se împrumută de pe piața financiară direct de la cei care au capitaluri disponibile (împrumut obligatar,împrumut la termen), cît și în mod indirect, cu ajutorul intermediarilor financiari sub forma băncilor sau altor instituții financiare nebancare.

Împrumutul obligatar ”este un contract de credit încheiat între o masă de creditori și un singur debitor, fiind o modalitate de procurare de resurse financiare pe termen lung și într-un cuantum ridicat” [7,p.63]. Această formă de finanțare este accesibilă marilor societăți comerciale pe acțiuni și statului, care doresc să-și procure capital pentru a finanța o investiție pe termen lung. Emitentul de obligațiuni se împrumută cu o anumită sumă de bani pentru o perioadă și se obligă să achite o dobîndă fixă, de obicei anual, pentru această sumă, iar la scadență să răscumpere obligațiunea. Ofertanții de capitaluri sunt agenții economici care doresc să-și valorifice propriile capitaluri, persoane fizice. Obligațiunea este o creanță care dă posesorului ei dreptul să primească anual un venit fix sub formă de dobîndă. Pentru fiecare obligațiune se plătește un venit anual, în care scop se detașează din aceasta un cupon care dă dreptul la încasarea dobînzii. Valoarea nominală a obligațiunii este, de regulă, la nivelul prețului de emisiune. Împrumutul obligatar prezintă cîteva elemente definitorii [7,p.116-117]:

Valoarea de emisiune a obligațiunii – reprezintă valoarea plătită de toate persoanele care subscriu la obligațiuni, în momentul emiterii lor;

Rata cuponului – se stabilește în procente față de valoarea nominală a obligațiunii și pe care emitentul se obligă să o plătească deținătorului obligațiunii;

Mărimea dobînzii – suma fixă sub formă de dobîndă remuneratorie, pe care emitentul trebuie să o achite pentru o obligațiune deținătorului acesteia, care se calculează în baza formulei (5);

Scadența împrumutului – este termenul de rambursare a împrumutului obligatar sau durata de viață a împrumutului ce cuprinde perioada dintre data emiterii obligațiunilor și data rambursării.

Dobînda= (5)

Unde: – valoarea nominală a obligațiunii

– rata cuponului.

În ultima perioadă se constată, îndeosebi în țările occidentale, o descreștere a emisiunii de acțiuni în favoarea obligațiunilor, fapt motivat de următoarele avantaje și dezavantaje pe care le prezintă împrumutul obligatar în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Avantajele și dezavantajele împrumutului obligatar

Sursă: elaborat de autor în baza sursei [17,p.103]

În completarea surselor proprii și atrase, firma apelează la credite bancare. Creditul bancar este ”creditul acordat de către băncile comerciale întreprinderilor sub orice formă bănească, acesta fiind rambursabil și purtător de dobîndă.” [20,p.136] Spre deosebire de ofertele publice de valori mobiliare, creditele bancare prezintă un șir de avantaje ca viteză, flexibilitate și costuri reduse de emisiune. Deoarece sunt negociate direct, viteza obținerii este mai mare, documentația formală este minimă, iar comisioanele sunt relativ scăzute. Rata dobînzii poate fi fixă sau flotantă, dar cu posibilități de ajustare, în funcție de termenii contractului. Formula generală de calcul a ratei dobînzii unui credit bancar este următoarea:

Dobînda (6)

Unde: – suma inițială a creditului

– rata dobînzii

– numărul de zile .

Finanțarea investițiilor, îndeosebi a celor de valori mari, provoacă, adesea un efect dezechilibrat asupra trezoreriei firmei. Printre cele mai frecvent utilizate forme indirecte de finanțare poate fi menționat leasingul și împrumuturile de la instituțiile financiare specializate, fonduri investiționale.

Lesingul (lease, în engleză sau credit-bail, în franceză) este o adaptare a pieței de capitaluri la capacitatea limitată de finanțare a investițiilor. ”Creditul de leasing presupune derularea unei operațiuni prin care o instituție financiară specializată cumpără, la cererea unei întreprinderi, bunuri pentru a le închiria acesteia, în schimbul plății unei redevențe (chirie) periodice”. [26,p.165] Prin urmare, întreprinderea care folosește bunurile închiriate nu este și proprietarul lor, ci are doar dreptul de folosință pe o perioadă strict determinată. Redevența achitată societății de leasing cuprinde:

Amortizarea bunului închiriat;

Costul de oportunitate (dobînzile) aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpărarea bunului;

Marja de profit a societății de leasing.

La încheierea contractului întreprinderea poate opta pentru una din următoarele opțiuni:

Restituirea bunului închiriat către societatea de leasing și încetarea contractului respectiv;

Reînnoirea contractului prin prelungirea leasingului, cu negocierea unei noi redevențe;

Cumpărarea bunului închiriat la o valoare reziduală fixată în contract.

Operațiunea de leasing întrunește interesele a trei persoane: producătorul (vînzătorul) bunului, cumpărătorul (locatorul-societatea de leasing) și utilizatorul (locatarul). Obiecte ale leasingului sunt: mijloacele de transport, televizoarele, complexuri tehnologice, echipamente, calculatoare, linii de fabricație, congelatoare de producție etc.

Conform Legii nr. 59 din 28.04.2005 cu privire la leasing există două tipuri principale de leasing (tabelul 1.2.)

Financiar;

Operațional.

Tabelul 1.2. Elementele caracteristice contractelor de leasing financiar și operațional

Sursă: elaborat de autor în baza sursei [27,p.106-198]

Din punct de vedere financiar, leasingul este o alternativă de finanțare din împrumuturi pe termen lung cu garanții sigure. Deși este un contract oneros, care implică sarcini financiare, ”acest tip de credit prezintă avantajul că, în raport cu cel obișnuit, are suplețe în utilizare, dă posibilitatea întreprinderii de a-și procura capital fix de care are nevoie și în plus, ea poate obține și unele avantaje fiscale.” [7,p.167]

Creditul public, la fel ca și leasingul reprezintă o sursă indirectă de finanțare a agenților economici. Conform definiției, creditul public constă în mobilizarea resurselor, temporar disponibile, de la persoanele fizice și juridice, care pot fi folosite ca mijloace de creditare. [11,p.52] În calitate de creditori pot apărea întreprinderile, persoanele fizice, care dispun de mijloace bănești și doresc să le plaseze în schimbul unei remunerații corespunzătoare. Debitorii pot fi statul, casele de economii sau întreprinderile mari.

O altă resursă financiară aflată la dispoziția întreprinderilor este factoringul, prin care se înțelege cumpărarea creanțelor unui furnizor provenite din livrarea mărfurilor sau din prestări de servicii de către un factor și transformarea acestora în lichidități. [27,p.79] Pe baza unui contract, factorul plătește companiei-client în avans creanțele cesionate, ocupîndu-se apoi în nume propriu de administrarea și colectarea creanțelor. Din punct de vedere al rotației financiare, factoringul se încadrează în finanțarea pe termen scurt de până la jumătate de an. Principalele avantaje sunt: plata rapidă a creanțelor, protecția împotriva riscurilor aferente achitării creanțelor și lipsa garanțiilor.

În figura 1.3. figurează în calitate de resursă financiară atrasă – creditul comercial. Acest tip de credit face parte din categoria finanțărilor nebancare pe termen scurt, alături de avansurile primite de la clienți.

Creditul comercial este tipul de credit pe care și-l acordă întreprinzătorii la vînzarea mărfurilor sub forma amînării plății. Deci, este o formă de credit ce apare între două întreprinderi și vizează creditul acordat de către furnizor întreprinderii sub formă de materii prime și materiale, pe de o parte, pe perioada de la livrarea mărfurilor pînă la achitarea contravalorii lor, dar nu mai mare de un an. [11,p.112] Întreprinderea poate face apel la această formă de creditare fie în cazul în care rata dobînzii bancare este dezavantajoasă, fie în situații precare din punct de vedere financiar, cînd băncile refuză satisfacerea cererii de credite. Creditul comercial constituie un mijloc eficient de acoperire a necesarului de finanțare a ciclului de exploatare, deoarece, în practică, furnizorul nu solicită garanții și este mult mai tolerant decît instituțiile financiare, în cazul nerespectării scadenței de plată, în plus este un tip de finanțare care nu este purtător de dobîndă.

Avansurile primite de la clienți sunt o formă de finanțare pe termen scurt, destul de întîlnită și în Republica Moldova. Aceasta constă în acordarea de avansuri, de către clienți, în contul vînzărilor viitoare, într-un procent convenit din prețul negociat în contract.

Prin urmare, pentru a-și finanța activitatea, întrepriderea are nevoie atît de surse interne de finanțare cît și de surse externe. Ea este responsabilă de luarea deciziilor în privința constituirii capitalului, a structurii financiare a întreprinderii. În acest context se optează pentru proporțiile ce revin capitalului propriu, constituit din aportul acționarilor sau prin autofinanțare din profit și capitalului împrumutat sub diversele sale forme: credite bancare, credit comercial, leasing, împrumut obligatar etc. Sursele proprii, chiar dacă implică participarea investitorilor de capitaluri la proprietate și la distribuția profitului net, constituie totuși cea mai sigură sursă de finanțare, determină autonomie financiară și elimină riscul retragerii forțate a capitalurilor. Sursele atrase, în schimb, sunt nesigure și determină creșterea gradului de îndatorare a firmei. Totuși ele prezintă avantajul mobilității lor, în sensul completării diferenței continue dintre necesarul de finanțat și sursele proprii și atrase de capitaluri circulante.

1.3. Structura financiară și costul capitalului – componente de bază a deciziei financiare

În procesul de fundamentare a deciziilor de apelare la fluxurile externe de capital, inclusiv la contribuția proprietarilor, contează din ce în ce mai mult, ca o restricție esențială, indicatorul financiar al costului capitalului. De procesul de formare a capitalului întreprinderii este legată noțiunea de structură financiară. Structura financiară a întreprinderii reprezintă, ansamblul complex și coordonat al diverselor surse de finanțare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finanțat. [26,p.87] La nivelul întreprinderii, structura financiară reflectă totalitatea componentelor de capital. Din acest motiv, structura financiară mai poartă numele de structura capitalurilor întreprinderii. Unele din cele mai principale sarcini ale strategiei financiare sunt ”asigurarea întreprinderii cu resurse financiare, necesare pentru activitatea economică”. [24]

Pentru structura financiară este relevant capitalul permanent, format din capitalul propriu la care se adaugă datoriile, cu o alocare mai mare de un an, deoarece este destinat ciclului de investiții. Resursele de finanțare pe termen scurt sunt destinate cu predilecție ciclului de exploatare și, în mare parte, se acordă gratuit pe termene rezonabile, determinate de nevoile exploatării. Cu toate acestea, dacă necesarul de finanțat sau nevoia de fond de rulment nu este acoperit integral din fondul de rulment, se va recurge la credite pe termen scurt ale căror costuri se vor lua în calculul capitalurilor investite. Structura capitalului permanent și a resurselor de trezorerie (capitaluri pe termen scurt) este prezentată în figura nr.1.6

: Capital permanent (CP)

) Resurse de trezorerie (Rt)

Figura 1.6. Structura capitalului permanent și a resurselor de trezorerie

Sursă: [26,p.88]

După cum se observă din figura 1.6., capitalul permanent se compune din capitaluri proprii și împrumuturi pe termen mediu și lung, resursele de trezorerie cuprind credite bancare pe termen scurt, precum și credite comerciale, adică datorii față de furnizori. Alegerea unei anumite structuri financiare reprezintă o importantă decizie financiară a întreprinderii.

Astfel, finanțarea prin obligații pe termen scurt conferă o anumită suplețe pentru întreprinzător, în sensul că poate să dezvolte sau să reducă operativ volumul activității, spre deosebire de aceasta, finanțarea cu capitaluri permanente este mai puțin costisitoare și, deci, mai avantajoasă. Deși criteriul rentabilității este foarte important, decizia privind structura financiară ține seama și de alte elemente ca suma totală a nevoilor de finanțat, costul fiecărei surse, de conjuctura economică: situația pieței financiare, oscilațiile ratei dobînzii, devalorizării monetare. Decizia privind structura capitalului implică o opțiune între risc și profit (venit), deoarece utilizînd într-o proporție mai mare datoriile pentru finanțare, cresc riscurile legate de fluxul profiturilor firmei, dar un indice ridicat al datoriilor conduce la o rată ridicată a rentabilității. Riscul asociat cu datorii mari tinde să scadă prețul acțiunilor, în schimb rata așteptată a rentabilității crește.

Așadar, structura optimă a capitalului este acea structură care asigură un echilibru optim între risc și venit (profit) și astfel, maximizează valoarea firmei. Avînd în vedere importanța structurii financiare pentru orice întreprindere, este util să se procedeze în calculul analizelor financiare la stabilirea unor indicatori care să marcheze gradul de utilizare a capitalului propriu în comparație cu datoriile totale ale agentului economic în cauză. Acești indicatori reflectă capacitatea de îndatorare a unei întreprinderi. Capacitatea de îndatorare a unei firme exprimă posibilitățile sale de a contracta credite și împrumuturi care să fie garantate și rambursarea cărora, inclusiv, plata dobînzilor, să nu creeze dificultăți financiare. Pentru aprecierea situației în care se poate afla un solicitator de credite, băncile comerciale utilizează anumiți indicatori ai capacității de îndatorare: coeficientul îndatorării globale (CÎG) și coeficientul îndatorării la termen (CÎT). (figura 1.7.)

Figura 1.7. Indicatorii capacității de îndatorare

Sursă: elaborat de autor în baza sursei [11,p.33-34]

Capitalul necesar derulării ritmice și eficiente a activității întreprinderii se poate procura din diverse surse, accesibile prin intermediul pieței de capital și/sau celei monetare. Dar întrucît capitalul are un cost, posibilitatea de a alege între capitalul împrumutat și cel propriu se corelează cu nevoia de a măsura costul fiecăreia dintre ele.

Eficiența deciziei de finanțare în cadrul întreprinderii depinde, în primul rînd, de costul capitalului. Pentru evaluarea unui proiect de investiții este necesară cunoașterea costului resurselor angajate. Utilizarea diferitor surse de finanțare de către întreprindere presupune anumite cheltuieli și anume: plata dividendelor, a dobînzilor bancare, a celor obligatare etc. Aceste cheltuieli reprezintă prețul pe care trebuie să-l plătească întreprinderea pentru a se aproviziona cu capitaluri. Suma totală de plată pentru utilizarea capitalurilor, exprimată în procente, reprezintă costul capitalului.

Conceptul de cost al capitalului joacă un rol important în politica financiară și constituie legătura dintre rentabilitatea investițiilor și rentabilitatea surselor de finanțare. Astfel toate investițiile, a căror rentabilitate internă este mai mare decît costul capitalului propriu sau împrumutat, pot fi acceptate, adică se creează posibilitatea reală de creștere a volumului capitalului propriu, și invers.

Costul capitalului poate fi calculat pentru fiecare sursă de finanțare, utilizîndu-se diferite metode și modele de calcul. De asemenea, se poate calcula costul mediu ponderat pentru toate sursele de finanțare, adoptîndu-se o optică pe termen lung. Calcularea costului capitalului este esențială pentru aprecierea gestiunii unei afaceri. Costul capitalului depinde de mai mulți factori:

Rata medie a dobînzii pe piața financiară:

Politica de dividende adoptată de întreprindere;

Structura capitalului întreprinderii;

Cursul valutar;

Inflația ș.a.

Pentru maximizarea valorii întreprinderii managerii trebuie să minimizeze costul capitalului, iar pentru aceasta trebuie să cunoască metodele de determinare a acestuia.

Pentru capitalul împrumutat componenta de bază a costului este dată de :

Rata dobînzii pentru creditele bancare;

Rata cuponului obligațiunii;

Rata anuală a leasingu-lui;

Factorul fiscal.

În unele cazuri la determinarea costului capitalului împrumutat la dobîndă, cupon sau rata de leasing se mai adaugă cheltuieli aferente operațiunii de atragere a surselor de finanțare. De exemplu, în cazul creditelor vorbim despre comisioanele băncii, cheltuieli pentru evaluarea sau asigurarea gajului, în cazul obligațiunilor, se mai adaugă comisioanele de broker, comisioanele de bursă, taxa înregistrării de stat a obligațiunilor.

Costul creditelor bancare ( atrase în circuitul întreprinderii se calculează în modul următor:

= (7)

Unde: – rata dobînzii la împumutul sub formă de credit bancar, %

I – cota impozitului pe venit, exprimat fracție zecimală

G – raportul dintre cheltuielile aferente contractării creditului și suma creditului, exprimat fracție zecimală

Costul leasingului () se va determina în felul următor:

(8)

Unde: – rata anuală de leasing, %

N.u – norma de uzură a activului achiziționat în leasing

G – raportul dintre cheltuielile de atragere a activului în condiții de leasing și valoarea totală a activului respectiv, exprimat fracție zecimală.

Costul capitalului sub forma împrumutului obligatar ( se referă la costul capitalului atras prin emisiunea de obligațiuni și se calculează în baza formulei:

(9)

Unde: – rata anuală a cuponului, ce se stabilește în procente față de valoarea nominală a

obligațiunii și pe care emitentul se obligă să o plătească deținătorului obligațiunii;

I – cota impozitului pe venit, exprimat fracție zecimală;

– raportul dintre costurile de emisiune la valoarea totală a aobligațiunilor puse în

circulație, exprimat fracție zecimală.

Spre deosebire de alte surse de finanțare, la determinarea costului capitalului împrumutat se scad economiile din impozitare, pe motiv că dobînda bancară sau cuponul se achită pînă la impozitare, adică este o cheltuială deductibilă în scopuri fiscale. De aceea, costul capitalului împrumutat se ajustează cu corectorul fiscal ( 1-I ). Costul datoriei poate fi calculat atît înainte de plata impozitului pe profit (pentru întreprinderi ce beneficiază de scutiri), cît și după plata impozitului. Rațiunea pentru efectuarea acestei ajustări constă în aceea că valoarea capitalului propriu al firmei depinde de valoarea veniturilor după impozitare, iar dobînda este deductibilă.

Costul împrumutului bancar sau al celui obligatar se compară cu costul surselor alternative de capital pentru a selecta cele mai ieftine surse de finanțare.

Costul capitalului propriu este egal cu rata de rentabilitate așteptată de acționari și este mult mai dificil de măsurat decît cel al capitalului împrumutat. Dacă în cazul împrumuturilor, firma își asumă angajamente clare, fapt care permite măsurarea costului cu o anumită precizie, atunci în cazul obligațiilor față de proprietari, acestea sunt formale, ceea ce face măsurarea costurilor destul de complicată. Teoria financiară modernă acceptă, ca regulă generală, faptul că remunerarea capitalului propriu trebuie să fie egală cu costul de oportunitate. Astfel acționarii trebuie să obțină un dividend cel puțin egal cu cîștigul pe care l-ar obține din investirea capitalului statutar în alte investiții cu grad de risc comparabil. Deoarece cîștigurile firmei rămase disponibile după achitarea impozitelor aparțin totalmente acționarilor sau asociaților, această sumă poate fi repartizată sub formă de dividende, fie ca profiturile să fie acumulate și reinvestite. Deci costul capitalului propriu se referă la costul profiturilor nerepartizate, la determinarea căruia se utilizează diferite modele de calcul al rentabilității acțiunilor.

Costul acțiunilor preferențiale ( este valoarea dividendului plătibil la acțiunea preferențială, împărțit la prețul net de emisiune din care se deduc cheltuielile de emisiune:

(10)

Unde: – dividend pentru o acțiune preferențială, u.m.

– preț net de emisiune.

Pentru determinarea costului profiturilor acumulate ( există patru abordări metodologice care sunt frecvent utilizate pentru estimarea costurilor acțiunilor ordinare și anume [26]:

Abordarea CAPM ”capital asset princind model” – este un model de evaluare a rentabilității activelor financiare, care include și o anumită măsură a riscului.

(11)

Unde: – rata nominală a dobînzii la grad de risc zero ( bonuri de stat)

– rentabilitatea medie pe piață a acțiunilor

– coeficient de volatilitate sau coeficientul beta al acțiunii, care indică gradul de risc al unei acțiuni în comparație cu alte acțiuni.

Abordarea ”randamentul obligațiunii plus prima de risc” – pornește de la premiza că firmele care au un grad mare de risc și deci au de plătit o rată înaltă a dobînzii pentru creditele contractate, au în același timp un capital propriu cu un grad mare de risc și cu un cost ridicat. În așa caz costul capitalului propriu este legat de costul capitalului împrumutat, care este mai ușor de aflat și la care se adaugă o primă de risc de 2-4%.

(12)

Diverse studii au determinat că metoda în cauză nu oferă un cost foarte exact al capitalului propriu și de aceea se aplică mai rar.

Abordarea pe bază de fluxuri de numerar actualizate ( abordarea DCF ”discounted cash flows”) – la baza acestei metode stă valoarea dividendelor pe care acționarii le așteaptă din deținerea acțiunilor. Astfel, investitorii se așteaptă să obțină un anumit randament al dividendelor, plus un cîștig de capital:

(13)

Unde: – dividendul așteptat pentru anul următor

– ultimul dividend plătit

prețul de piață al unei acțiuni la momentul actual de timp

– rata de creștere a dividendului.

Costul capitalului propriu retras ( costul noilor emisiuni de acțiuni obișnuite) – are în vedere modul de calculare a costului capitalului propriu pentru o societate care asigură dividende crescătoare cu o rată constantă, care se determină în felul următor:

(14)

Unde: – costul capitalului propriu

– costurile de emisiune (raportul cheltuieli de emisiune/prețul de piață) care trebuie suportate la vînzarea acțiunilor, exprimat fracție zecimală.

Evaluarea costului capitalului propriu prin acest model pune în principal problema estimării ratei de creștere a dividendului, g, și nu numai, deasemenea modalitatea de plată a dividendului care poate avea loc nu doar anual, ci de mai multe ori pe an, sau existența unui decalaj de timp dintre momentul în care se aplică modelul dat și momentul plății dividendului.

La nivel de întreprindere, costul capitalului nu poate fi definit decît sub forma costului mediu ponderat al costurilor specifice fiecărui fel de capital atras în circuit. Costul mediu ponderat al capitalului este dat de suma costurilor diferitelor surse de finanțare ponderată cu cota parte aferentă fiecăreia în finanțarea totală. Folosind coeficienții de ponderare și costul fiecărei surse de capital, calculul costului mediu ponderat al capitalului se determină după formula [26]:

(15)

WACC=

Unde: WACC – costul mediu ponderat al capitalului (Weighte Average Cost of Capital)

– acțiuni preferențiale.

Se consideră că anume costul mediu ponderat al capitalului se ia drept rată de actualizare pentru actualizarea fluxurilor bănești în cadrul unor proiecte investiționale concrete. El caracterizează mărimea costurilor alternative de atragere a capitalului, și în același timp reprezintă rata de respingere sau de acceptare a tuturor proiectelor de investiții. Adică, rata internă de rentabilitate a fiecărui proiect se va compara cu acest cost mediu ponderat.

Așadar, la nivelul întreprinderii se gestionează permanent atît capitaluri proprii cît și împrumutate. Aceasta înseamnă că fiecare întreprindere are o anumită structură a capitalului care reprezintă o combinație între capitalul staturar, rezerve, profit nerepartizat, credit obligatar, leasing și creditul bancar pe termen mediu și lung. Folosirea capitalurilor în procesul de finanțare din surse diferite presupune costuri diferite. În acest scop, întreprinderea trebuie să evalueze costul fiecărei surse financiare în vederea găsirii celor cu un cost minim și, în așa mod, formarea structurii financiare optime pentru o gestiune cît mai eficientă a capitalului întreprinderii.

CAPITOLUL II. ANALIZA RESURSELOR FINANCIARE ÎN CADRUL SRL ”MONOLIT CONSTRUCT”

2.1. Analiza în dinamică a structurii surselor de finanțare

Constituirea patrimoniului necesar pentru desfășurarea oricărei activități economice presupune în primul rînd antrenarea diferitor surse de finanțare, a căror componență necesită o analiză aprofundată în vederea fundamentării deciziilor financiare viitoare.

La modul concret, analiza resurselor financiare se va efectua în baza situației SRL ”Monolit Construct”, o societate fondată în conformitate cu Legea Republicii Moldova “Cu privire la societățile cu răspundere limitată” nr. 135-XVI din 14 iunie 2007. Societatea este o persoană juridică din momentul înregistrării la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova la 08.11.2012, cu numărul de identificare de stat și codul fiscal : 1012600035385, conform Extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr.304580 din 26.01.2015 (Anexa 1). Societatea are un singur fondator, respectiv și asociat SC ”Stroiteh” SRL, IDNO: 1013600005220, cu sediul : MD-2005, 42, str. Colina Pușchin,30, mun. Chișinău, Republica Moldova avînd cotă la capitalul social al societății în valoare de 5400 lei, în proporție de 100%.

Obiectul principal de activitate al societății, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, precum și a prevederilor Statutului cuprinde:

Construcțiile de clădiri și (sau) construcții inginerești, instalații și rețele tehnico-edilitare, reconstrucțiile, consolidările, restaurările;

Activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcții, pentru urbanism, instalații și rețele tehnico-edilitare, reconstrucții, restaurări;

Comerțul cu ridicata al materialelor lemnoase, al materialelor de construcție și echipamentului sanitar;

Închirierea bunurilor imobiliare proprii;

Alte activități de servicii prestate întreprinderilor, neincluse în alte categorii;

Comerțul cu amănuntul al articolelor de fierărie, al vopselelor și sticlei;

Activități de testări și analize tehnice

Ca orice alt subiect al activității economice, în scopul finanțării activității sale SRL ”Monolit Construct” utilizează diverse resurse financiare, a căror componență din punct de vedere al sursei de proveniență urmează a fi ilustrată în figura 2.1. Studiul asupra resurselor financiare ale întreprinderii are drept scop evidențierea politicii de finanțare a întreprinderii, structura ei financiară, precum și opțiunea conducerii de a utiliza fonduri proprii sau împrumutate.

Figura 2.1. Structura resurselor financiare ale SRL ”Monolit Construct”

Sursă: Elaborat de autor în baza bilanțului contabil SRL ”Monolit Construct”

Conform figurii 2.1. structura financiară a întreprinderii include atît surse proprii de finanțare cît și surse atrase din exterior. Din categoria surselor proprii fac parte capitalul social creat din contul mijloacelor depuse de fondatori, profitul net, în calitate de rezultat al activității destinat finanțării viitoare a acesteia și dezinvestițiile, formate din veniturile obținute din ieșirea activelor materiale pe termen lung. Partea resurselor financiare străine este alcătuită din credite bancare pe termen mediu, care au fost procurate în scopul completării mijloacelor circulante ale întreprinderii, precum și în vederea achitării datoriilor și deasemenea entitatea a făcut apel la un împrumut pe termen scurt de la o altă organizație în vederea finanțării activității curente. În afară de aceasta, întreprinderea are la dispoziție mijloace străine de finanțare, pe care le poate utiliza pentru finanțarea activității sale curente din contul creanțelor comerciale.

În scopul cunoașterii surselor de finanțare utilizate de întreprindere nu doar sub aspect structural, dar și sub aspectul mărimii și evoluției acestora în dinamică a fost elaborat tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Evoluția mărimii resurselor prorpii și împrumutate ale SRL ,,Monolit Construct’’în dinamică, lei

Sursă: Calculat de autor în baza datelor bilanțului contabil al SRL”Monolit Construct”

Din datele tabelului 2.1. poate fi dedus faptul că SRL ”Monolit Construct” se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește finanțarea activității sale din contul surselor proprii. Acest fapt ne confirmă mărimea capitalului social situat la nivelul plafonului minim stabilit de legislația în vigoare în momentul înființării entității și anume 5400 lei. Datele bilanțiere sugerează că proprietarii entității nu au contribuit cu aporturi noi la capitalul social. În ceea ce privește evoluția mărimii profitului net, dacă anul 2014 prezintă o situație satisfăcătoare, astfel încît entitatea înregistrează un rezultat net cu 1680,5 mii lei mai mult față de anul 2013, atunci cu părere de rău în anul 2015 întreprinderea se confruntă cu pierderi în valoare de 366,0 mii lei ceea ce în mod evident atrage după sine reducerea valorii surselor proprii și duce la scăderea autonomiei financiare a entității. Mărimea resurselor împrumutate la fel este în scădere, cu 103,2 mii lei în anul 2015 față de anul 2014, ceea ce se justifică de scăderea valorii împrumutului pe termen scurt, ca urmare a rambursării unei părți a acestuia și anume în sumă de 6500 lei, precum și a diminuării valorii creanțelor comerciale cu 970,4 mii lei.

Poate fi observant faptul că în anul 2013 entitatea nu a apelat la careva surse străine de finanțare gen credite sau împrumutri, dar din cauza insuficienței resurselor proprii și creșterea nevoii de finanțare pentru desfășurarea în continuare a activității a fost luată decizia de apelare la fonduri împrumutate.

În scopul efectuării unei analize cît mai complete a resurselor financiare ale SRL ,,Monolit Construct’’ urmează prezentarea evoluției pe componente ale pasivului bilanțului, a căror calcule au fost introduse în tabelele 2.2. și 2.3, cu ajutorul cărora se poate da o apreciere asupra eficienței structurii pasivului.

Tabelul 2.2. Evoluția în dinamică a pasivului (lei)

Sursă: Calculat de autor în baza datelor din Situațiile Financiare ale SRL ”Monolit Construct”

Datele tabelului 2.2 atestă o majorare a surselor de finanțare a patrimoniului entității comparativ cu anul 2013 și anume cu 6 771 385 lei în anul 2015, sau în valoare relativă cu 96,08 p.p., fapt care se apreciază pozitiv în cadrul entității. În același timp se observă începînd din anul 2014 o tendință de reducere a pasivelor entității, care s-au micșorat cu 9,68 p.p. ceea ce pune în gardă capacitățile de dezvoltare a activității.

Cel mai bun an în perioada analizată, din punct de vedere al valorii maxime a surselor de finanțare este anul 2014, cînd acestea ating 15 300 622 lei. Diminuarea valorii pasivelor entității în dinamică s-a produs din cauza a două momente cu influență negativă. În primul rînd ca urmare a pierderii înregisrate în anul 2015 valoarea capitalului propriu a scăzut cu 11,83 p.p. față de anul 2014, ceea ce a determinat și micșorarea pasivelor totale. A doua cauză este legată de creșterea în dinamică a datoriilor pe termen lung cu 25,62 p.p. Acestă creștere a fost determinată de procurarea unui alt credit bancar în anul 2015. Apariția datoriilor pe termen lung în anul 2014 poate fi apreciată și pozitiv, din punct de vedere al faptului că aceasta a întărit gradul de stabilitate al întreprinderii și a dus la majorarea valorii capitalului permanent, care în 2013 era egal cu capitalul propriu. Totuși faptul că valoarea acestora depășește întregul capital propriu indică creșterea gradului de îndatorare.

În ceea ce privește datoriile curente în anul 2015 comparativ cu anul 2013 acestea s-au majorat doar cu 7,4 p.p., cu excepția anului 2014, cînd acestea au cunoscut o majorare cu 38,76 p.p față de anul 2013. Această majorare se explică prin apariția împrumutultui pe termen scurt în valoare de 260 400 lei, desemenea din contul creșterii valorii datoriilor comerciale cu 19,07 p.p. și creșterii obligațiilor față de salariații entității și față de bugetul statului. În schimb, comparativ cu anul 2014, în anul următor datoriile curente se reduc cu 22,62 p.p., din cauza scăderii tuturor categoriilor de datorii curente. Valoarea datoriilor comerciale s-a redus cu 20,21 p.p, a celor calculate cu 32,41 p.p. și a datoriilor financiare cu 2,5 p.p.

A fost menționat faptul că valoarea capitalului propriu față de 2014 a scăzut cu 11,83 p.p. fapt ce a fost cauzat doar de modificarea valorii profitului nerepartizat. Dacă în dinamică, în anul 2015 față de anul 2013 acesta înregistrează o creștere considerabilă cu 286,55 p.p. atunci față de anul 2014 acesta s-a diminuat cu valoarea pierderii suportate în anul 2015 de 366 073 lei, ceea ce a dus la micșorarea valorii întregului capital propriu.

Descreșterea surselor de finanțare în anul 2015 față de anul 2014 se explică prin scăderea cererii pe piață la serviciile oferite de către SRL ”Monolit Construct”, aceasta se poate observa pe fundalul scăderii avansurilor curente de la 589 560 lei la 375 501 lei. O altă cauză reprezintă creșterea gradului de îndatorare și înregistrarea pierderii.

Tabelul 2.3. Analiza în structură a pasivului (%)

Sursă: Calculat de autor în baza datelor din Situațiile Financiare ale SRL ”Monolit Construct”

În urma analizei efectuate și a datelor obținute, ponderea cea mai mare în structura surselor de finanțare a ctivității SRL”Monolit Construct” o ocupă datoriile curente, urmate de datoriile pe termen lung și capitalul propriu. Din cele expuse poate fi observată o continuă tendință în sens descrescător a datoriilor curente, care din 2013 pînă în 2015 s-au diminuat în proporție de 40,68 p.p. Acest fapt însă nu este justificat de scăderea valorii lor, dar mai cu seamă este cauzat de creșterea ponderii datoriilor pe termen lung cu 8,71 p.p. și a capitalului propriu, ceea ce a determinat reducerea ponderii datoriilor pe termen scurt.

Din categoria datoriilor curente, cea mai mare pondere o dețin cele comerciale, care se reduc în dinamică cu mici abateri, în proporție de 8 p.p., pe fonul creșterii datoriilor financiare cu 2,96 p.p. în 2014, din contul împrumutului obținut în acest an. Datoriile calculate înregistrează o creștere în anul 2014 cu 4,57 p.p. ca urmare a scăderii celor comerciale, și dimpotrivă o reducere în următorul an aproximativ în aceeași proporție, din cauza scăderii ca valoare, precum și pe fonul creșterii celor financiare și comerciale. Structura datoriilor pe termen lung este determinată în proporție de 100 p.p. de datoriile financiare, care se compun din două credite bancare în anul 2015.

Sursele de finanțare proprii sînt alcătuite din capitalul social și profitul nerepartizat, de unde observăm că entitatea nu face rezerve. În dinamică capitalul propriu a evoluat în sensul creșterii ca pondere cu 9,68 p.p. și în sensul reducerii în anul 2015 doar cu 0,48 p.p. Este o reducere nesemnificativă, dar se apreciază negativ în cadrul entității, deoarece atestă o lipsă de creștere a valorii surselor proprii, mai mult ca atît această reducere a fost cauzată de înregistrarea pierderii din desfășurarea activității operaționale. Sub aspect structural, cea mai mare pondere o ocupă profitul nerepartizat manifestînd o ușoară creștere în anul 2014 și o scădere în anul 2015.

Din analiza evoluției structurii surselor de finanțare poate fi dedus faptul că entitatea își finanțează activele în cea mai mare parte din surse străine și nu din sursele proprii, ceea ce se apreciază negativ pentru situația economico-financiară și independența întreprinderii. În figura 2.2. poate fi vizualizat modul în care au evoluat componenta proprie și componentele străine ale capitalului firmei în dinamică, în aceeași perioadă supusă analizei.

Figura 2.2. Evoluția în dinamică și în structură a surselor proprii și împrumutate la SRL ”Monolit Construct”

Sursă: Elaborat de autor în baza datelor Bilanțului Contabil a SRL ”Monolit Construct”

Conform figurii 2.2. capitalul propriu al întreprinderii în anul 2013 ocupă 10,07 p.p. în structura pasivului, în anul 2014 ponderea lui crește pînă la 20,23 p.p., dar în anul 2015 prezintă o scădere la 19,75 p.p. Un trend descrescător se atestă în evoluția datoriilor curente, a căror pondere în anul 2014 scade de la 89,93 p.p. la 57,48 p.p. ca urmare a apariției datoriilor pe termen lung, nefiind vorba de micșorarea acestora în valoare absolută, deoarece conform tabelului 2.2. mărimea acestora este mai mare în anul 2014. În anul 2015 acestea la fel se micșorează ca pondere pînă la 49,25 p.p., binențeles pe fonul creșterii celor pe termen lung.

Datoriile pe termen lung al întreprinderii, care în anul 2013 lipseau, în anul 2015 față de 2014 ponderea lor a crescut de la 22,29 p.p. la 31,0 p.p. Acest fapt se justifică prin contractarea a două credite bancare de către întreprindere, care a dus la majorarea valorii acestor datorii și respectiv a ponderii lor în totalul pasivului bilanțului.

Analiza surselor de finanțare în cadrul SRL ,,Monolit Construct’’ continuă cu o analiză generală asupra surselor de formare a activelor entității întreprinderii, care includ toate drepturile și obligațiile proprietarilor. În acest scop se calculează și se apreciază o multitudine de coeficienți, care de altfel nu sunt altceva decît o serie de rate substituibile. Pentru a oferi un grad mai mare de claritate celor afirmate a fost elaborat tabelul 2.4. în calitate de suport al analizei propriu-zise.

Tabelul 2.4. Modul de calcul al coeficienților de apreciere generală a surselor de formare a activelor entității

Sursă: Elaborat de autor în baza sursei [32,p.125]

Ratele incluse în tabelul 2.4. permit stabilirea modalităților de formare a resurselor financiare la întreprindere, deaceea în continuare urmează a fi expusă sub formă de tabel calculul coeficienților de structură a pasivului (tabelul 2.5.)

Tabelul 2.5. Calculul coeficienților de apreciere generală a surselor de formare a activelor entității (%)

Sursă: Calculat de autor în baza datelor din Situațiile Financiare ale SRL ”Monolit Construct”

Datele din tabelul 2.5. atestă un nivel foarte scăzut de independență financiară a SRL ”Monolit Construct”. Această concluzie rezultă din faptul că activele sunt finanțate din surse proprii doar în proporție de 10 p.p. pentru anul 2013, și 20 p.p. pentru anii 2014-2015. Aceasta se justifică prin fapul că capitalul social al întreprinderii este foarte mic, iar în anul 2013 profitul obținut a fost de doar 704 604 lei. Deși în următorul an entitatea obține profit de peste 2 mln. lei, datoriile totale se dublează, ca urmare a obținerii unui credit bancar în valoare de 3 410 000, sumă care depășește întregul capital propriu din perioada respectivă. În anul 2015, situația nu se modifică ca urmare a faptului că datoriile toale se micșorează, dar pe același fundal pasivele entității scad, iar entitatea se confruntă cu pierdere în sumă de 366 073 lei. Această situație a periclitat și mai mult independența financiară a entității date.

Coeficientul de atragere a surselor împrumutate nu prezintă modificări esențiale în decursul perioadei analizate, ba mai mult prezintă o reducere cu 11,11 p.p., dar din păcate această reducere nu se datorează faptului că datoriile s-au micșorat, dimpotrivă în anul 2014 față de 2013 ele s-au dublat, dar se datorează beneficiului obținut în valoare de 2 385 081 lei, ceea ce a condus la creșterea valorii pasivelor și la diminuarea ponderii datoriilor respectiv.

Situația entității se apreciază ca fiind una foarte riscantă, dat fiind faptul că patrimoniul acesteia este finanțat practic în totalitate din datorii. Coeficientul corelației dintre sursele proprii și cele atrase depășește nivelul de siguranță egal cu o unitate în toți cei trei ani supuși analizei. Se apreciază pozitiv reducerea de două ori acestui indicator în anii următori. În anul 2015 acesta prezintă o ușoară creștere ca urmare a faptului că datoriile totale, deși s-au micșorat cu 1 115 665 lei, ca urmare a pierderii înregistrate, capitalul propriu s-a redus.

În ceea ce privește aprecierea gradului de solvabilitate a SRL ”Monolit Construct”, valoarea activelor de care dispune entitatea nu este suficientă pentru a acoperi sursele împrumutate de aceasta. Rata solvabilității generale a întreprinderii este mai mică decît doi, și cu toate că valoarea acestui indicator în dinamică înregistrează o ușoară creștere cu 12,61 p.p. aceasta este justificată doar de creșterea pasivului din contul obținerii profitului.

Concomitent poate fi dedus faptul că entitatea se află într-o situație foarte dificilă privind independența ei financiară, deoarece rata generală de acoperire a capitalului propriu depășește nivelul recomandat, adică 200 p.p. În anul 2013 se atestă cea mai critică situație, întrucît activele sunt finanțate din surse atrase în proporție de 893 p.p, dat fiind că doar 100 p.p. din activele entității sunt finanțate din capital propriu. Per ansamblul se poate face cocluzia că activele S.R.L. ,,Monolit Construct” sunt formate preponderent din surse împrumutate, valoarea capitalului propriu este în scădere, ceea ce îi afectează în mod direct autonomia financiară, activitatea entității, în contextul dat, fiind dependentă de resursele financiare atrase.

Un alt moment important în cadrul analizei surselor de finanțare ale SRL ”Monolit Construct” îl reprezintă gradul de stabilitate și gradul de îndatorare al entității, indicatori care sunt tratați sub aspect teoretic în tabelul 2.6.

Tabelul 2.6. Modul de calcul al indicatorilor ce atestă gradul de îndatorare și de stabilitate al entității

Sursă: Elaborat de autor în baza sursei [32,p.139-140]

Ca urmare a aplicării bazei teoretice au fost obținute următoarele rezultate privind analiza gradului de îndatorare la termen și a gradului de stabilitate ce caracterizează situația SRL ”Monolit Construct” după cum urmează în conținutul tabelului 2.7.

Tabelul 2.7. Aprecierea gradului de stabilitate a surselor de finanțare și a gradului de îndatorare pe termen lung

Sursă: Calculat de autor în baza datelor din Situațiile Financiare ale SRL ”Monolit Construct”

Din informațiile prezentate în tabelul 2.7. rezultă că sursele de finanțare a SRL ”Monolit Construct”, se caracterizează printr-un grad mediu de stabilitate financiară, întrucît capitalul permanent ocupă aproximativ 40-50 p.p. din totalul pasivelor în perioada analizată, cu excepția anului 2013 cînd acesta ocupă o pondere de doar 10,0 p.p. în totalul surselor de finanțare. Se apreciază pozitiv în cadrul entității creșterea gradului de stabilitate financiară cu 18,6 p.p. în anul 2015 față de anul 2014, și desigur creșterea cu 410 p.p. față de anul 2013.

Deasemenea se deduce faptul că entitatea în cauză ar trebui să înceteze să apeleze la surse străine de finanțare și să se concentreze pe finanțarea activității din resursele proprii, dat fiind faptul că întreprinderea deja depinde de sursele de finanțare împrmutate pe termen lung în proporție ce depășește nivelul recomandat de practica mondială 26-40 p.p. Deasemenea rata de îndatorare pe termen lung prezintă o creștere în dinamică cu 17,31 p.p., ceea ce afectează situația financiară a entității, astfel încît în anul 2015 aceasta i-a valoarea de 61,0 p.p.

Poate fi observat și un aspect pozitiv în cadrul entității și anume acela că structura capitalului permanent asigura o finanțare îndelungată a activității întreprinderii. Rata de autofinanțare a capitalului permanent nu depășește nivelul critic de jos de 60 p.p., mai mult ca atît în dinamică se observă o reducere cu 18,75 p.p. a valorii acestui indicator.

În ceea ce privește gradul de îndatorare pe termen lung față de capital propriu, sau altfel spus coeficientul de levier, în perioada analizată, pe lîngă faptul că el depășește nivelul recomandat egal cu unu, acesta înregistrează o creștere semnificativă cu 42,73 p.p. Aceasta s-a produs ca urmare a faptului că în anul 2015 valoarea capitalului propriu s-a diminuat, iar datoriile pe termen lung dimpotrivă s-au majorat, fiind superioare valorii capitalului propriu de 1,6 ori.

Prin urmare, situația entității privind gradul de stabilitate și îndatorare nu este una favorabilă, entitatea a ajuns în momentul în care trebuie să renunțe la surse împrumutate, deoarece acestea depășesc cu mult valoarea capitalului propriu, ceea ce nu se apreciază pozitiv în cadrul entității.

2.2. Rolul capitalului străin în procesul activității întreprinderii

În scopul acoperirii deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adresează unor surse de capital străin. Capitalul împrumutat pe termen lung sau mediu se poate obține, fie pe calea împrumutului bancar, fie prin intermediul emisiunii de obligațiunii – deci a împrumutului obligatar. În Republica Moldova sursele de finanțare pe termen mediu și lung cel mai adesea sunt gestionate de sistemul bancar sub forma creditelor pe termen mediu și lung. Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite mai sus se regăsesc în conținutul capitalului permanent al întreprinderii (figura 2.3.), care pe lîngă faptul că asigură finanțarea activelor pe termen lung ale entității, are rolul de a întări stabilitatea acesteia.

Fig.2.3. Structura capitalului permanent al întreprinderii

Sursă: Elaborat de autor în baza sursei [7,p.25]

Ținînd cont de faptul că SRL ,,Monolit Construct’’ a antrenat în cadrul activității sale surse străine de finanțare, și anume este vorba despre două credite bancare la termen, după cum reiese din analiza surselor de finanțare a întreprinderii expusă în subcapitolul 2.1. este necesară detalierea acestor surse de capital printr-o analiză mai aprofundată din punct de vedere al apartenenței fondurilor, termenul de scadență, condițiile de acordare, scopul procurării și modul de utilizare a acestor fonduri. Deasemenea o deosebită atenție se va atrage la estimarea costului acestor mijloace financiare pentru entitate.

La general vorbind, firmele solicită credite ca urmare a faptului că obținerea capitalului pe această cale este nu numai una sigură, dar și mai rapidă ca urmare a faptului că îndată ce împrumutul a fost aprobat fondurile se pun automat la dispoziție. Pe lîngă aceasta, asemenea împrumuturi prezintă o serie de avantaje, de exemplu față de ofertele publice de valori mobiliare:

Viteză, flexibilitate;

Costuri reduse de emisiune deoarece sunt negociate direct cu instituția financiară;

Documentația formală este minimă;

Comisioanele sunt relativ scăzute;

Rata dobînzii poate fi fixă sau flotantă, dar care poate fi ajustată anual, semestrial, trimestrial sau cu o altă periodicitate, în funcție de termenul contractului.

Totuși, față de un împrumut obișnuit de la o altă organizație de exemplu, solicitarea și acordarea creditului bancar se realizează într-un proces destul de complex, în care scop firma solicitantă trebuie să întocmească un dosar bine fundamentat.

Dosarul bancar al firmei solicitante trebuie să cuprindă: [37]

Documente de constituire și alte documente în dependență de forma organizatorico- juridică a întreprinderii;

Solicitarea de credit;

Bilanțurile contabile și conturile de profit și pierdere pe ultimii 3 ani (sau de la înființare, dacă firma este nouă);

Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs;

Ultimele situații privind ,,Rezultatele financiare’’ și ,,Situația patrimonială’’;

Ultima balanță de verificare;

Studiul de fezabilitate întocmit și aprobat conform instrucțiunilor metodologice privind evaluarea financiară și economică a regiilor autonome și societăților comerciale;

Fundamentarea necesarului de credite;

Documente asupra bunurilor propuse in gaj;

Alte documente la solicitarea băncii.

Reușita obținerii împrumutului depinde în bună măsură de acuratețea întocmirii documentației solicitate de bancă. Procesul de creditare debutează, de obicei, cu un interviu luat solicitantului de împrumut de către ofițerul de credite. Din punct de vedere al băncii creditoare obiectivul acestui interviu constă în depistarea seriozității cererii de credite, iar informațiile pe care ofițerul de credite le obține în cursul interviului vor fi hotărîtoare în decizia finală de acordare sau nu a împrumutului solicitat. Pe lîngă aceasta, banca poate face o vizită la sediul firmei.

Înainte de adoptarea deciziei de creditare banca procedează la o analiză financiară extrem de amănunțită pe două paliere: analiza calitativă și analiza cantitativă. Cea calitativă oferă recomandări privind bonitatea firmei, factori de risc și abilitățile tehnice și financiare ale echipei manageriale, iar cea cantitativă utilizează informația financiară pentru a calcula elemente de fezabilitate ale creditului cum ar fi: gradul de profitabilitate curentă a clientului, previziuni viitoare cu privire la solvabilitatea clientului, posibilitatea de rambursare a creditului într-o anumită perioadă, mărimea riscului. În acest scop banca procedează la analiza situațiilor contabile, a indicatorilor, analiza cost-venit-profit și a pragului de rentabilitate. O atenție deosebită se acordă și analizei solvabilității și lichidității firmei.

După ce ofițerul de credit a analizat toată documentația pusă la dipoziție de către client, a evaluat rezultatele interviului survine momentul acceptării sau respingerii cererii de creditare. Din punctul de vedere al clientului un obiectiv foarte important îl reprezintă obținerea împrumutului în cele mai favorabile condiții. Clientul se străduiește să obțină o rată a dobînzii convenabilă, servicii de calitate superioară din partea băncii și permanetizarea raporturilor cu banca. După ce etapa de negociere a creditului a luat sfîrșit se purcede la întocmirea contractului de credit. Pentru a evita expunerea la risc a băncii și careva neplăceri ale clientului contractul de credit trebuie să definească clar drepturile și obligațiile atît a clientului cît și a băncii.

Orice bancă va avea rezultate bune atît în funcție de calitate portofoliului de credite, cît și în funcție de sistemul de monitorizare pe care îl practică. În acest scop se organizează un sistem de comunicare permanentă între bancă și client, prin telefon, în scris, prin verificarea continuă a dinamicii contului curent, prin vizite la sediul firmei.

În ceea ce privește politica de finanțare cu capital străin la SRL ”Monolit Construct” aceasta este fundamentată pe două credite pe termen mediu pe care entitatea le-a procurat de la BC"Moldincombank" SA în anii 2014-2015. Datele privind condițiile și termenele de acordare a creditelor au fost introduse în tabelul 2.8.

Tabelul 2.8. Condițiile de acordare a creditelor de la BC"Moldincombank"

Sursă: Elaborat de autor în baza informației preluate din contractele de credit ale SRL ”Monolit Construct”

Din datele tabelului 2.8. se poate observa că ambele credite au fost procurate la o rată a dobînzii flotantă ceea ce amplifică riscul de modificare a acesteia în decursul perioadei de rambursare, ceea ce presupune cheltuieli majorate privind deservirea datoriilor întreprinderii. În acest sens entitatea trebuie să-și coreleze foarte bine fluxurile de numerar cu termenele de plată a dobînzilor pentru a evita suportarea unor cheltuieli în legătură cu penalitățile pentru întîrzierea plăților.

La fel ca și alte resurse de producție, capitalului îi este asociat un cost. Acest preț trebuie să-l plătească întreprinderea pentru serviciul oferit de către bancă și anume pentru capitalul atras în circuitul său. Ținînd cont de faptul că în capitolul unu s-a expus ideea potrivit căreia una din premizele principale în luarea unei decizii financiare îl reprezintă estimarea costului resurselor atrase, în continuare, în baza datelor furnizate de tabelul 2.8. vor fi calculate și estimate costurile celor două credite bancare ale SRL ,, Monolit Construct’’.

Costul creditelor bancare atrase în circuitul întreprinderii se va calcula după formula:

K = (1)

unde: K – costul creditului bancar;

Rd – rata dobînzii în procente;

I – cota impozitului pe venit sub formă de fracție zecimală;

G – raportul dintre cheltuielile aferente contractării creditului și suma suma creditului.

Operațiunile de calcul propriu-zise a costului celor două credite bancare urmează a fi prezentate în tabelul 2.9. Este necesar de menționat că în calcul nu se va lua impozitul pe profit, întrucît entitatea nu achită impozit.

Tabelul 2.9. Calculul costului creditelor bancare pe termen mediu pentru SRL ,, Monolit Construct’’

Sursă: Calculat de autor în baza datelor tabelului 2.8. și a formulei (1)

Rezultatele obținute în baza datelor preluate din tabelul urmează a fi ilustrate în figura 2.4.

Figura 2.4. Costul creditelor bancare pentru SRL ,, Monolit Construct’’

Sursă: Calculat de autor în baza datelor tabelului 2.8. și a formulei de calcul (1)

Conform rezultatelor obținute, creditul obținut în anul 2015, cu toate că presupune o sumă mai mică generează un cost mai mare pentru întreprindere, ca urmare a faptului că rata dobînzii este una mai ridicată față de rata dobînzii la creditul atras în anul 2014 (tabelul 2.8.)

În contextul atragerii acestor resurse financiare SRL ,, Monolit Construct’’ pe de o parte și-a satisfăcut necesitățile activității, dar pe de altă parte aceasta a dus la creșterea gradului de îndatorare a înreprinderii și a redus capacitatea de autonomie financiară a entității, ea devenind dependentă de resurse străine de finanțare, după cum rezultă din datele tabelului 2.5.

2.3.Analiza rezultatelor financiare și indicatorilor de profitabilitate ale entității

Aprecierea nivelului de dezvoltare a întreprinderii, a modului în care sunt utilizate resursele economice și financiare aflate la dispoziția acesteia, implică în mod necesar, măsurarea rezultatelor activităților desfășurate. Deaceea, în scopul stabilirii capacităților de obținere a profitului de către SRL ”Monolit Construct”, precum și oferirea unei imagini asupra evoluției în dinamică a nivelului acestor profituri a fost elaborat tabelul 2.10.

Tabelul 2.10. Evoluția indicatorilor de rezultate financiare ale SRL ,, Monolit Construct’’ în dinamică, lei

Sursă: Calculat de autor în baza datelor din Situațiile Financiare ale SRL ”Monolit Construct”

Din datele tabelului 2.10. se poate observa că entitatea SRL ”Monolit Construct” se confruntă cu pierderi ca urmare a desfășurării activității operaționale, ceea ce determină și un rezultat net negativ. Se observă o evoluție pozitivă în anul 2014 cînd veniturile din vînzări se dublează comparativ cu anul 2013 și entitatea obține un profit cu 540 888 lei mai mult. Din păcate ca urmare a scăderii cererii pe piață se observă o reducere atît a veniturilor din vînzări cu 39,68 p.p. cît și a rezultatului brut cu 11,6 p.p. către anul 2015.

În ceea ce privește rezultatul activității operaționale, excepție constituie anul 2013 cînd entitatea reușește să obțină profit din activitatea operațională în valoare de 705 211 lei, pe cînd în anul următor, deși veniturile din vînzări se dublează la fel ca și costul vînzărilor, societatea înregistrează o pierdere în valoare de 27 103 lei. Această pierdere în mare parte a fost influențată de creșterea cheltuielilor generale și administrative cu 892 608 lei în anul 2014, motiv din care se recomandă întreprinderea tuturor măsurilor în vedera reducerii valorii cheltuielilor din activitatea operațională. Rezultatul din alte activități provine din activitatea de investiții, care în dinamică către anul 2015 prezintă o reducere cu 99,46 p.p. În anul 2014 acest rezultat a fost principala sursă a profitului net. Ca urmare a faptului că entitatea din activitatea operațională înregistrează pierderi, rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare, care de altfel coincide cu rezultatul net este și el unul negativ în anul 2015. În anul 2014 se observă cel mai mare profit obținut în valoare de 2 385 081 lei, cu părere de rău el nu se datorează aportului din partea activității de bază , dar din activitatea de investiții, care și a generat înregistrarea acestui rezultat pozitiv.

Prin urmare se remarcă că eforturile entității în ceea ce privește desfășurarea activității de bază nu sunt suficiente pentru a obține profit, dimpotrivă acesta se obține din contul activității de investiții, ceea nu se apreciază pozitiv din punct de vedere al sursei de proveniență a profitului.

Principala premisă în continuarea funcționării unei întreprinderi reprezintă capacitatea acesteia de a obține profit. Profitul este un indicator al efectului economic și financiar, care se utilizează la aprecierea profitabilității unei întreprinderi. Alături de profit se situează indicatorii de rentabilitate, care permit stabilirea eficienței diferitor laturi ale activității unei entități. Studierea acestor indicatori permit utilizatorilor informației financiare să stabilească raționalitatea utilizării diferitor surse de finanțare a patrimoniului, gradul de valorificare a activelor entității, capacitatea de obținere a profitului cu minim cheltuieli, politica de stabilire a prețurilor.

Modul de calcul al indicatorilor de rentabilitate precum și nivelul optim ale acestora sunt reprezentate în tabelul 2.11. în scopul argumentării calculelor efectuate precum și în calitate de suport teoretic în vederea elaborării unor concluzii cît mai relevante.

Tabelul 2.11. Modalitatea de calcul al indicatorilor de rentabilitate și nivelul optim recomandat

Sursă: Elaborat de autor în baza sursei [32]

În tabelul 2.11. este prezentată analiza în dinamică a indicatorilor de profitabilitate, ce caracterizează eficiența activității economico-financiare a SRL ”Monolit Construct”.

Tabelul 2.12. Evoluția indicatorilor de profitabilitate în dinamică, %

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din Bilanțul Contabil și Situația de Profit și Pierdere a SRL ”Monolit Construct”

În urma analizei în dinamică asupra rentabilității, conform datelor din tabelul 2.12. SRL ,,Monolit Construct”, înregistrază valori negative ale ratelor de rentabilitate analizate pentru anul 2015. Aceasta vine ca o consecință a faptului că entitatea obține pierderi în perioada analizată.

Din desfășurarea activității de bază, de oferire a serviciilor de construcții, entitatea obține profit la fiecare leu în valoare de 12,32 bani în anul 2015, se observă o ușoară creștere față de anul 2013 cu 2,46 bani și cu 3,92 bani față de anul 2014, deoarece în anul respectiv indicatorul dat prezintă o reducere. Deși se apreciază pozitiv înregistrarea unor valori pozitive ale rentabilității, nu poate fi ignorat faptul că acestea nu ating nivelul minim de 15 p.p.

Datele din tabelul 2.12. atestă o gestiune eficientă a patrimoniului entității, ca urmare a faptului că rentabilitatea economică depășește nivelul minim recomandat de 10 p.p. În anul 2013 la fiecare leu investit în active entitatea obține profit în valoare de 19,71 bani și 21,34 bani în 2014. Cu părere de rău în anul 2015 din cauza pierderii suportate entitatea pierde 2,51 bani la un leu activ.

Ca urmare a aceleiași cauze, pierderea din anul 2015, valoare capitalului propriu s-a micșorat comparativ cu anul 2014, respectiv entitatea utilizînd sursele proprii nu este capabilă să obțină profit. Rentabilitatea financiară a entității înregistrează valoare negativă de 12,57 bani pierdere. În schimb în anii precedenți anului 2015, entitatea obține o rentabilitate a capitalului propriu extrem de ridicată și anume 197,14 bani la un leu capital propriu în 2013 și 125,36 bani în anul 2014. Are loc o reducere ca urmare a faptului că deși profitul este cu mult mai mare, în același timp și valoarea capitalului propriu s-a majorat de la 710 004 lei la 3 095 085 lei.

În cele ce urmează se poate vedea în mod grafic modul în care au evoluat ratele rentabilităților estimate în tabelul 2.12.

Figura 2.5. Evoluția ratelor de rentabilitate în dinamică la SRL ”Monolit Construct” Sursă: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.1

Rezultatele întreprinderii pot constitui o sursă de fonduri în măsura în care, cîștigurile eventuale vin să majoreze potențialul său financiar. Aceste cîștiguri constituie o bogăție adițională care poate fi conservată în cadrul întreprinderii pentru ai permite să-și finanțeze dezvoltarea sa viitoare. Profitul net constituie o resursă pe care întreprinderea ar putea să o utilizeze în totalitate sau în parte, după deducerea dividendelor și a altor distribuiri prevăzute din rezultate. Partea nedistribuită din beneficiu constituie deci o sursă de finanțare proprie sau un element de autofinanțare.

În cadrul SRL ”Monolit Construct” conducerea nu distribuie dividende ceea ce presupune că profitul net obținut în anul 2013 în valoare de 705221 lei și cel din anul 2014 în valoare de 2385081 lei rămîne în întregime la dispoziția entității în scopul finanțării activității, creșterea capacităților de producere și ca rezultat al reinvestirii acestuia, la îmbunătățirea performanțelor financiare precum și acoperirea nevoii de fonduri de finanțare. Deocamdată însă, conducerea întreprinderii nu a distribuit profitul net obținut în anii precedenți anului 2015, acesta figurînd în pasivul bilanțului în calitate de profit nerepartizat.

Astfel, după cum redau rezultatele financiare SRL ”Monolit Construct” în ultimul an de activitate funcționează în condițiile unei pierderi nete, care îi determină o activitate neprofitabilă și respectiv nerentabilă. Cauzele principale care au generat pierderea respectivă sunt legate de insuficiența surselor proprii pentru finanțarea activității, gradul înalt de îndatorare, cererea în scădere pe piață.

Analiza asupra resurselor proprii și împrumutate expusă în contextul acestui capitol permite să se stabilească faptul că societatea se caracterizează printr-un grad scăzut de autonomie financiară. Valoarea capitalului propriu este mică și activele entității sunt formate preponderent din surse împrumutate, ceea ce îi afectează în mod direct autonomia financiară, activitatea entității , în contextul dat, fiind dependentă de resursele financiare atrase. În legătură cu acest fapt, în anul 2014 entitatea a fost nevoită să contracteze un credit bancar pe termen mediu pentru completarea mijloacelor circulante și în anul 2015 a procurat un alt credit bancar pentru achitarea datoriilor și finanțarea activității, însă resursele atrase presupun un cost materializat prin cheltuieli cu dobînzile, ceea ce influențează și mărimea fluxurilor de numerar a entității.

CAPITOLUL III. PARTICULARITĂȚILE FINANȚĂRII ȘI MODALITĂȚI DE ATRAGERE A RESURSELOR FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Politica de finanțare a SRL ”Monolit Construct” și alternative de majorare a capitalului întreprinderii

Studiul efectuat asupra resurselor financiare ale întreprinderii a permis stabilirea politicii de finanțare a SRL ”Monolit Construct”, evidențierea structurii financiare a întreprinderii, precum și opțiunea conducerii de a alege între fonduri proprii sau împrumutate.

În acest context, s-a identificat că structura financiară a întreprinderii include atît surse proprii de finanțare cît și surse atrase din exterior (figura 2.1.) Din categoria surselor proprii fac parte capitalul social creat din contul mijloacelor depuse de unicul fondator și respectiv, cel, care are calitatea de asociat SRL ”Stroiteh”, profitul net, în calitate de rezultat al activității economico-financiare, destinat finanțării în viitor a întreprinderii și dezinvestițiile, formate din veniturile obținute din ieșirea activelor materiale pe termen lung. Resursele financiare străine sunt formate din credite bancare pe termen mediu, care au fost procurate în scopul completării mijloacelor circulante ale întreprinderii, precum și în vederea achitării datoriilor și deasemenea entitatea a făcut apel la un împrumut pe termen scurt de la o altă organizație în vederea finanțării activității curente. În afară de aceasta, ca urmare a faptului că entitatea își desfășoară activitatea prin înregistrarea în activ a creanțelor comerciale, se poate considera că pe lîngă resursele menționate are la dispoziție mijloace străine de finanțare, pe care le poate utiliza deasemenea pentru finanțarea activității sale curente.

Analiza evoluției în dinamică a pasivului sugerează că SRL ”Monolit Construct” se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește finanțarea activității sale din contul surselor proprii. În plus, conform datelor bilanțului contabil, în perioada analizată, acestea indică faptul că proprietarii entității nu au contribuit cu aporturi noi la capitalul social. Cu părere de rău, în anul 2015 întreprinderea se confruntă cu pierderi în valoare de 366,0 mii lei, ceea ce în mod evident atrage după sine reducerea valorii surselor proprii și duce la scăderea autonomiei financiare a entității.

Este necesar de menționat că, în anul 2013 entitatea nu a apelat la careva surse străine de finanțare, gen credite sau împrumuturi, dar din cauza insuficienței resurselor proprii și creșterea nevoii de finanțare pentru desfășurarea în continuare a activității a fost luată decizia de apelare la fonduri împrumutate. Apariția datoriilor pe termen lung în anul 2014 poate fi apreciată și pozitiv, din punct de vedere al faptului că aceasta a întărit gradul de stabilitate al întreprinderii și a dus la majorarea valorii capitalului permanent, care în 2013 era egal cu capitalul propriu. Totuși faptul că valoarea acestora depășește întregul capital propriu indică asupra creșterii gradului de îndatorare.

Sub aspectul ponderii, în structura surselor de finanțare a ctivității SRL”Monolit Construct” pe primul loc se situează datoriile curente, urmate de datoriile pe termen lung și capitalul propriu. Sursele de finanțare proprii sînt alcătuite din capitalul social și profitul nerepartizat, de unde poate fi observat faptul că entitatea nu face rezerve. Din analiza evoluției structurii surselor de finanțare poate fi dedus faptul că entitatea își finanțează activele în cea mai mare parte din surse străine și nu din sursele proprii. Activele sunt finanțate din surse proprii doar în proporție de 10 p.p. pentru anul 2013, și 20 p.p. pentru anii 2014-2015, ceea ce atestă un nivel foarte scăzut de independență financiară (tabelul 2.5.) Structura financiară actuală a SRL ”Monolit Construct” este evidențiată în figura 3.1.

Figura 3.1. Structura financiară a SRL ”Monolit Construct” pentru anul 2015, %

Sursă: elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.5.

Dat fiind faptul că patrimoniul întreprinderii este finanțat practic în totalitate din datorii, situația entității se apreciază ca fiind una foarte riscantă, în ceea ce privește aprecierea gradului de solvabilitate a S.R.L. ”Monolit Construct”. Aici entitatea se confruntă cu dificultăți privind satisfacerea obligațiunilor față de creditorii săi (tabelul 2.5.). Valoarea activelor de care dispune entitatea nu este suficientă pentru a acoperi sursele împrumutate de aceasta.

Deasemenea se deduce faptul că, entitatea în cauză trebuie să înceteze să apeleze la surse străine de finanțare și să se concentreze pe finanțarea activității din resursele proprii, dat fiind faptul că întreprinderea deja depinde de sursele de finanțare împrmutate pe termen lung în proporție ce depășește nivelul recomandat de practica mondială 26-40 p.p.(tabelul 2.7.). Poate fi observat și un aspect pozitiv în cadrul entității și anume acela că structura capitalului permanent asigura o finanțare îndelungată a activității întreprinderii. Rata de autofinanțare a capitalului permanent nu depășește nivelul critic de jos de 60 p.p.

Prin urmare, situația entității privind gradul de îndatorare nu este una favorabilă, entitatea a ajuns în momentul în care trebuie să renunțe la surse împrumutate, deoarece acestea depășesc cu mult valoarea capitalului propriu, ceea ce nu se apreciază pozitiv în cadrul entității.

Per ansamblul se poate face concluzia că SRL ”Monolit Construct” promovează o politică de finanțare bazată pe surse împrumutate, întrucît activele entității sunt formate preponderent din surse atrase, societatea se confruntă cu pierderi și respectiv valoarea capitalului propriu este în scădere. În contextul atragerii resurselor financiare străine, SRL ”Monolit Construct” pe de o parte și-a satisfăcut necesitățile activității, dar pe de altă parte, aceasta a dus la creșterea gradului de îndatorare a întreprinderii și a redus capacitatea de autonomie financiară a entității.

În contextul celor expuse poate fi dedus faptul că SRL ”Monolit Construct” este supusă riscului financiar. Alături de acest risc, intervine încă unul suplimentar, ori de cîte ori apelează la împrumuturi, care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor și influențează rentabilitatea întreprinderii – riscul ratei dobînzii. Întreprinderea a procurat un credit bancar în sumă de 3700 mii lei la o rată a dobînzii flotantă de 11,5% anual și un alt credit în valoare de un milion de lei la o rată a dobînzii de 13,5% anual. Rambursarea și deservirea acestora cu siguranță îi creează întreprinderii dificultăți financiare mari, și ca o consecință a acestui risc apare riscul de lichiditate și cel de insolvabilitate, deoarece în cazul reducerii încasărilor și a disponibilităților bănești înr-o mărime suficientă entitatea se va confrunta cu imposibilitatea achitării dobînzilor și efectuarea plăților necesare. Un alt risc la care este supusă întreprinderea este cel de neîncasare la timp a creanțelor. Conform datelor din bilanț pentru perioada analizată se observă o creștere a creanțelor în anul 2014 și o reducere a acestora în anul 2015, ceea ce se explică prin scăderea cererii pe piață la serviciile companiei.

În vederea prezentării într-o manieră mai bună și mai amplă a mediului intern și extern al întreprinderii urmează să se efectueze analiza SWOT a SRL ”Monolit Construct” (tabelul 3.1), care va permite surprinderea a patru aspecte esențiale ale activității întreprinderii și anume: punctele forte, punctele slabe, amenințările la care este supusă entitatea și oportunitățile de care poate beneficia. Analiza SWOT este un cadru instrumental în managementul bazat pe valori, servind la formularea strategiei unei organizații, fiind aplicabilă nu doar marilor companii economice, dar și întreprinderilor mici și mijlocii. Ea furnizează informațiile, care ajută la alinierea resurselor și capacităților organizației la condițiile și riscurile din mediul extern foarte complex și competitiv în care operează. Scopul primar al unei analize SWOT este acela de a identifica și asigna fiecare factor semnificativ, pozitiv ori negativ, în una din cele patru categorii, ceea ce permite unui manager decident să capete o perspectivă realistă asupra întreprinderii. Un management adecvat situațiilor poate să influențeze direct ”punctele forte” și ”punctele slabe”, dar prin nici un fel de management al organizației nu pot să fie influențate ”oportunitățile” și ”amenințările”.

Tabelul 3.1. Analiza SWOT a SRL ”Monolit Construct”

Sursă: elaborat de autor în baza informațiilor culese de la SRL ”Monolit Construct”

Drept urmare, conducerea SRL ”Monolit Construct” trebuie să-și concentreze eforturile asupra două direcții importante de acțiune: creșterea valorii capitalului propriu și creșterea volumului vînzărilor.

Prima direcție se poate realiza prin majorarea valorii capitalului statutar, care va determina acoperirea pierderilor anilor precedenți, va întări autonomia financiară a întreprinderii și va crește gradul de stabilitate a acesteia. Deasemenea se recomandă renunțarea progresivă la împrumuturi pentru a crește independența financiară a întreprinderii. În calitate de surse alternative de finanțare SRL ”Monolit Construct” poate apela la microfinanțare, în cazul obținerii unor împrumuturi mai avantajoase din punct de vedere al condițiilor de acordare și de rambursare, deasemenea în scopul creșterii performanțelor productive și reducerea costurilor de producție entitatea poate achiziționa utilaje și echipamente de lucru în leasing. În ceea ce privește asigurarea la timp a întreprinderii cu lichidități, în cazul în care aceasta se confruntă cu dificultăți în efectuarea plăților ea poate să încheie contracte de factoring.

A doua direcție se poate înfăptui în primul rînd prin accelerarea vitezei de rotație a activelor, care va asigura reducerea ciclului de conversiune a numeralului, acumularea de lichidități și vor îmbunătăți capacitatea de plată pe termen scurt a întreprinderii. Binențeles este necesară o raționalizare mai adecvată și eficientă a costurilor și a cheltuielilor, o gestiune optimă a resurselor care compun patrimoniul entității, asigurarea unei disciplini financiare, relații stabile cu furnizorii și clienții. Factorii care pot favoriza creșterea capacității de autofinanțare a SRL ”Monolit Construct” sunt determinați de:

creșterea ciferi de afaceri;

diversificarea activității în sensul asimilării unor produse ce asigură o marjă mai mare a profitului;

controlul mai bun al unor cheltuieli de exlpoatare și financiare, datorită:

îmbunătățirii tehnicilor de fabricație;

creșterea productivității;

raționalizarea producției;

apelării mai puțin frecvente la credite sau negocierea unor rate a dobînzilor mai bune;

politici salariale ce nu depășesc posibilitățile întreprinderii.

În concluzie, analiza efectuată asupra resurselor financiare ale SRL ”Monolit Construct” stabilește că entitatea promovează o politică de finanțare îndreptată spre utilizarea surselor străine de finanțare, ca urmare a lipsei resurselor financiare proprii într-o mărime acceptabilă. Analiza asupra mediului intern și extern al întreprinderii, prezentată prin intermediul analizei SWOT a identificat punctele forte și punctele slabe ale entității. Societatea întîmpină mari dificultăți financiare și este supusă unui șir de amenințări, dar, totuși există premise pentru continuarea desfășurării activității, în contextul aplicării soluțiilor, care au fost enunțate în scopul creșterii mărimii resurselor financiare proprii.

3.2. Oportunități de finanțare și modalități de atragere a resurselor financiare de către întreprinderile din Republica Moldova

Principalul factor de care depinde dezvoltarea este finanțarea. Resursele financiare ale întreprinderilor vizează sursele de formare a capitalurilor și modul în care acestea își asigură fondurile în volumul și structura necesară, la timp și la un cost cît mai redus.

Cu toate că mediul de afaceri a devenit mult mai grijuliu pentru întreprideri, accesul la finanțare rămîne încă o problemă strigentă pe marginea căreia se discută foarte mult, fiind propuse, deja diverse strategii de dezvoltare și susținere a întreprinderilor din Republica Moldova printre care ’’Moldova 2020’’. Cu toate că în Republica Moldova activează mai multe organizații de finanțare printre care: bănci comerciale, organizații de microfinanțare, Asociații de Economii și Împrumut, companii de leasing etc., care sunt disponibile să acorde ajutor în domeniul finanțării, totuși lipsa surselor de finanțare este prezentă și reprezintă una din primordialele probleme ale întreprinderilor.

La moment în Republica Moldova sunt înregistrate cca 150 mii de întreprinderi, iar conform datelor oferite de BNS, ponderea ÎMM în totalul întreprinderilor este de 97,4%, asigurînd locuri de muncă pentru cca 56% din populație și avînd o contribuție de 28% în PIB. Evident că aceste întreprinderi, pentru a supraviețui, au nevoie de finanțare.

Piața financiară reprezintă cadrul în care întreprinderile își pot procura capitaluri necesare funcționării și dezvoltării.[12] Rezultatele cercetărilor desfășurate în domeniul contribuției pieței financiare la dezvoltarea economiei, indică asupra faptului că pentru întreprinderile din Republica Moldova principala sursă de finanțare exogenă a activității lor o reprezintă creditarea bancară. În ultimii cinci ani se atestă o evoluție ascendentă a creditelor injectate în economie, cu excepția anului 2014 în care s-a înregistrat un declin nesemnificativ cu 3,32% (tabelul 3.2.).

Tabelul 3.2. Situația creditării economiei Republicii Moldova în perioada anilor 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor BNS

Finanțarea externă prin credite bancare a reprezentat principala soluție de acoperire a necesarului de finanțare atît a activității curente, cît și a proiectelor de dezvoltare. Contribuția pieței bancare la dezvoltarea economiei naționale, apreciată prin prisma indicatorului poderea creditelor în PIB indică valori cuprinse între 37,01% și 42,47%, cel mai scăzut nivel fiind înregistrat în anul 2014.

Așa cum creditele bancare reprezintă sursa principală de împrumuturi pentru business-ul din Moldova, evoluția ratei dobînzilor la credite determină nu numai prețul pe care întreprinderile îl plătesc pentru aceste credite, ci și influențează dobînzile la alte tipuri de împrumuturi, așa ca cele ale OMF , AEÎ și la operațiunile de leasing. În conformitate cu datele BNM, 85,84% din portofoliul de credite pe întreg sectorul bancar era format din persoane juridice rezidente și nerezidente.[19] Aceasta înseamnă că marimea ratei dobînzii va afecta, în cea mai mare măsură, ÎMM din Moldova. Evoluția ratei de bază este reprezentată în figura 3.2.

Figura 3.2. Evoluția nivelului ratei de bază aplicată de BNM, %

Sursă: elaborat de autor în baza datelor BNM

Astfel, poate fi observat faptul că rata de bază a crescut de două ori mai mult la sfîrșitul anului 2015 față de nivelul acesteia la sfîrșitul anului 2011, și anume de la 9,50% la 19,50%. În aceste circumstanțe vor crește costurile de operare ale companiilor creditate. Creșterea costurilor va determina multe companii să caute modalități de optimizare a activității. Aceasta poate duce la disponibilizări și în noile circumstanțe, vor fi companii care vor fi nevoite să-și sisteze activitatea, fapt ce va duce la contracția economiei naționale.

Turbulențele înregistrate pe piața financiară bancară, resimțite prin creșterea volatilității cursului valutar, creșterea ratei dobînzii, constituie un obstacol pentru mulți agenți economici în asigurarea cu resurse financiare, a căror rentabilități economice sunt inferioare costului creditelor bancare.

În condițiile reducerii aportului băncilor la finanțarea economiei, dezvoltarea unei alternative de finanțare reprezintă o necesitate imperativă pentru realizarea unei creșteri economice susținute. O alternativă viabilă în acest sens o reprezintă piața financiară nebancară.

Analiza surselor de finanțare a economiei reale prin intermediul pieței financiare nebancare denotă că principalii beneficiari ai acesteia sunt ÎMM, în timp ce întreprinderile mari, societăți pe acțiuni preferă creditarea bancară.[12]

Finanțarea pe piața de capital, ca componentă a pieței financiare nebancare, se poate realiza atît pe piața primară, cît și pe piața secundară. Piața primară de capital asigură colectarea resurselor economisite și transmiterea acestora solicitanților de fonduri, prin intermediul emisiunilor de valori mobiliare. Piața secundară este o piață pentru titlurile care au fost deja emise, unde hîrtii de valoare sunt tranzacționate de către cei care beneficiază de drepturile pe care le consacră aceste titluri.

De regulă, pe piața primară de capital sunt cotate titlurile celor mai importante și mai rentabile societăți, care îndeplinesc condițiile prevăzute de către legislația în vigoare. Accesul pe piața primară a valorilor mobiliare ”oferă un plus de credibilitate entităților și totodată sporește lichiditatea patrimoniului societății”. [12] De asemenea, datorită condițiilor legate de publicarea datelor contabile cu privire la situația societății pe acțiuni, crește transparența față de investitori, furnizori, clienți, intermediari, fapt ce conduce la diversificarea surselor de finanțare.

Finanțarea prin emisiuni de acțiuni, a societăților pe acțiuni se prezintă după cum urmează în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Finanțarea întreprinderilor prin emisiuni de acțiuni în perioada 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor de pe www.cnpf.md

Situația prezentată în tabelul de mai sus poate fi apreciată pozitiv, dacă nu este luat în considerație faptul că acestea sunt realizate de un număr extrem de mic de societăți pe acțiuni, iar emisiunile au, în mare parte un caracter închis. În anul 2014 peste 75 la sută din emisiunile suplimentare aparțin doar la societăți pe acțiuni care constituie 0,17% din numărul total de acțiuni listate în RSVM la finele anului 2014 și anume: Î.M. ,,Moldocell”S.A. – 393,6 mln lei, BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca”S.A. – 250 mln lei, S.A. ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” – 159,3 mln lei, S.A.,,Banca Comercială Română Chișinău” – 100,6 mln lei, S.A.,,Elevator Kelley Grains” – 64,6 mln lei. [12]

Este recunoscut faptul că finanțarea prin emisiuni de acțiuni este posibilă numai prin convingerea investitorilor asupra viabilității și profitabilității afacerii, că vor obține remunerare prin dividendele oferite, că vor deținde dreptul de acces la managementul organizației.

Pe piața secundară a valorilor mobiliare volumul tranzacțiilor cu titluri financiare în anul 2015 s-a redus cu 24% în antiteză cu anul 2013, cînd volumul tranzacțiilor a crescut cu 36,8% față de perioada precedentă (tabelul 3.4.)

Tabelul 3.4. Volumul tranzacțiilor pe piața secundară în perioada anilor 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor de pe www.cnpf.md

Analizele efectuate indică că piața de capital se confruntă cu existența unor fonduri reduse, dar și cu inexistența unor societăți pe acțiuni care să ofere condiții atractive de remunerare pentru capitalul autohton. Aceasta pentru că economiile populației nu sunt încurajate să fie investite pe piața de capital atît datorită dobînzii ridicate din sectorul bancar, cît și din lipsa încrederii în mecanismele pieței de capital, din lipsa cunoașterii regulilor de participare pe piață.

Microfinanțarea rămîne a fi o altă modalitate de atragere a resurselor financiare, apărută în Republica Moldova pe la sfîrșitul anilor’90, pentru a completa deficitul de finanțare lăsat de bănci în privința microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici, în special a celor din zonele rurale. Din cauza ofertei reduse de facilități de finanțare pentru întreprinderile mici, aproximativ 85 la sută din investițiile în întreprinderile mici din Republica Moldova trebuie să fie finanțate din resursele proprii ale întreprinzătorilor și din resursele interne ale companiilor respective, față de 66% în țările din vest. [6]

Pe parcursul anilor 2010-2014 sectorul de microfinanțare din Republica Moldova, reprezentat de AEÎ și OMF, a demonstrat o sporire a contribuției la dezvoltarea economiei țării (tabelul 3.5.).

Tabelul 3.5. Evoluția dezvoltării sectorului de microfinanțare în perioada anilor 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor de pe www.cnpf.md

Se constată că sectorul de microfinanțare a avut o contribuție mai mare la dezvoltarea economiei Republicii Moldova în raport cu celelalte componente ale pieței financiare nebancare, acesta evoluînd pozitiv în ultimii 5 ani, de la 2,0% pondere în PIB în anul 2010 pînă la 2,55% în anul 2014.

Importanța acestui sector rezultă din faptul că există încă multe bănci care nu sunt dispuse să acorde împrumuturi microîntreprinderilor și întreprinderilor mici din cauza riscurilor pe care le presupune acest sector. În Republica Moldova microfinanțarea, continuă să rămînă o bună oportunitate pentru operatorii care procură sau dispun de resurse financiare mai ieftine comparativ cu cele oferite. Dintre organizațiile de microfinanțare se identifică: ”Iute Credit”, ”Credit Rapid”, ”First Financing Group”, ”Alfa Partnesr”, ”Visreal-Prim”, ”Prime Capital 2”, ”Creditera” etc.

Conform datelor statistice doar 15-20% din ÎMM sunt finanțate din mijloace nebancare și surse proprii. Posibilitățile de activitate din contul mijloacelor proprii ale ÎMM-urilor se diminuează cu fiece an, astfel conturîndu-se o creștere a rolului capitalului împrumutat. [19]

Principalele probleme ale finanțării întreprinderilor din Republica Moldova, dar mai ales fiind vorba despre ÎMM sunt cauzate de:

Ratele dobînzilor înalte la creditele contractate și volatilitatea excesivă a acestora;

Deficitul de resurse financiare pe termen lung;

Majoritatea investitorilor străini în capitalul sistemului bancar este reprezentată de căre investitorii de portofoliu, și nu de cei strategici;

Lipsa gajului este una dintre cele mai invocate cauze ale accesului limitat la creditare din partea ÎMM-urilor;

Calitatea proiectelor prezentate și a managementului ÎMM-urilor antreprenorilor le lipsesc;

Lipsa de interes față de un sector important al economiei, agricultura;

Lipsa pe piața financiară a fondurilor și a companiilor cu capital de risc;

Lipsa ofertelor de start-upuri din partea băncilor pentru companiile nou-create;

O problemă stringentă a tuturor întreprinderilor, dar mai ales a ÎMM-urilor în atragerea resurselor financiare este faptul că ele nu planifică din timp, la fiecare etapă a ciclului de viață ce surse de finanțare vor folosi pentru a garanta o dezvoltare continuă, dar și pentru a obține experiențe noi. Aceasta se justifică prin aceea că fiecare sursă de finanțare sau investitor, pe lîngă acordarea de resurse financiare, mai acordă și o experiență necesară fondatorilor, managerilor și angajaților, care este benefică activității ÎMM-urilor, pregătindu-se spre o altă sursă de finanțare și altă etapă de dezvoltare.

Etapele ciclului de viață al unei companii din punct de vedere al atragerii reusrselor financiare, pot fi determinate ca [22]:

Start-up;

Extensie;

Creștere (după listare la bursă);

Încetinirea creșterii și maturității;

Recesiune.

Fiecare etapă din ciclul de viață al unei companii are propriile sale criterii de finanțare. Etapa de start-up este primul pas pentru companie în inițierea afacerii, care în practica internațională este considerată perioada de la un an la trei ani, perioadă în care antreprenorul nu are nici experiență și nici nu este cunoscut pe piață. Sursele de finanțare tradiționale la acest nivel pentru antreprenor sunt economiile proprii, bani împrumutați de la rude, credite luate în calitate de persoană fizică de la instituții financiare, granturile acordate de stat sau de instituții internaționale pentru susținerea antreprenoriatului și în cazuri destul de rare, creditele bancare asigurate cu active viitoare sau garanții financiare acordate de stat, precum și acordate de instituții internaționale.

În perioada de start-up întreprinderile utilizează o metodă netradițională de atragere a resurselor financiare, numită în practic internațională bootstrapping [22], care presupune un rînd de măsuri pentru minimizarea necesităților de finanțare. Compania primește finanțare de la fondator și din contul creditelor preluate de la el, prin gajarea bunurilor proprii și de la consumatori, prin plăți în avans a produselor vîndute.

Această metodă este utilizată și în Republica Moldova, dar nu este recunoscută la nivel teoretic. Este o metodă foarte bună de început, dar este o metodă care se epuizează repede. Bootstrapping-ul ajută compania să se lanseze pe piață, dar nu-i acordă oporunitate de a fi concurențială.

Anume la acest nivel încep dificultățile financiare ale întreprinderilor și multe din ele falimentează, deoarece puține încep să genereze profit care ar putea asigura activitatea, caz concret în acest sens este SRL ”Monolit Construct”, care după doi ani de activitate profitabilă a înregistrat pierderi. Ca urmare a acestui fapt societățile încep să atragă noi resurse financiare prin credite bancare, credite nebancare sau împrumuturi de la organizații financiare nebancare, dar din cauza că activele care pot fi gajate sunt limitate, iar gradul de îndatorare crește, cît și costurile pentru capitalul împrumutat, în final aceste resurse duc la înrăutățirea situației financiare a companiei.

Trecerea de la etapa de start-up la cea de extensie se poate face datorită investițiilor directe. Cele mai răspîndite surse de finanțare la nivel mondial prin intermediul investițiilor directe sunt:

business angels – caracterizați ca unul sau mai multe persoane fizice, care investesc banii proprii la un nivel mai devreme a etapei de start-up, în mărimi standarde de 25 mii-250 mii de dolari;

capitalul de risc – persoane juridice care investesc bani împrumutați în jur de cîteva milioane de dolari. [22]

Conform statisticii, business angels finanțează de 30-40 ori mai multe start-up-ri decît fondurile de capital de risc. Este important faptul că acești investitori asigură cu succes trecerea ÎMM-urilor de la etapa de start-up la cea de extensie, îndreptînd-o spre cea de creștere, ce înseamnă listarea la burse de valori unde accesul de finanțare este garantat de multitudinea de instrumente financiare acordate de investitori. În SUA, statutul de business angels îl primesc acele persoane care au disponibil 1 mln de dolari și venituri anuale de 200 mii de dolari. Business angels pot fi atît investitori pasivi cît și activi. Este necesar de remarcat faptul că, această categorie de investitori investesc în idei de afacere, ei dezvoltă compania, dar nu o pot duce mai departe de etapa de extensie. Din acest motiv, în practica internațioanlă după business angels neapărat trebuie să urmeze capitalul de risc.

Capitalul de risc poate fi determinat ca capital îndreptat ca investiție directă pe termen lung, în companii riscante, la trecerea în etapa de extensie. Aceste investiții stimulează proiectele investiționale, know-how și noi forme de afaceri. [15] De regulă, aceste fonduri investesc în capitalul firmei în calitate de acționar minoritar și își retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani, timp în care, firma își consolidează pozițiile. Se obține cîștig din diferența dintre valoarea acțiunilor în momentul efectuării investiției și cea obținută în momentul retragerii lor din participare. Investițiile efectuate de fonduri de capital de risc, considerați participanți profesioniști pe piața de capital, care gestionează banii oamenilor înstăriți și a companiilor mari variază ca volum între 5 mln-20 mln de dolari. În SUA, 90% din cererile de investiție din partea companiilor sunt refuzate de către fonduri, deoarece nu toate au avut experiență de business angels. În UE există 26 fonduri de capital de risc, jumătate din ele fiind înregistrate în Marea Britanie. [15]Avantajele și dezavantajele acestei forme de finanțare sunt expuse în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6. Avantajele și dezavanatajele fondurilor de capital cu grad sporit de risc

Sursă: elaborat de autor în baza surselor [15],[22]

În Republica Moldova nu există nici un cadru legal pentru business angels și capitalul de risc, dar este un obiectiv impetuos pentru Guvernul Republicii Moldova. Necesitatea de a crea un cadru legal a fost prezentată printr-un concept de lege privind capitalul de risc grupului de lucru întruniți la Ministerul Economiei în luna iulie 2015.[22] La fundamentul acestuia se află:

Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2012-2020;

Planul național de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere cu UE;

Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 ”Inovații pentru competitivitate”.

Autorii proiectului au determinat că scopul principal al viitoarei legi constă în stimularea întreprinderilor, în special a ÎMM-urilor inovațioanle cu potențial de creștere prin deschiderea accesului la fondurile cu capital de risc. În cazul în care, va fi creat cu succes cadrul legal, atunci investitorii profesioniști autohtoni cum ar fi băncile, companiile de asigurări, fondurile de pensie ș.a., vor putea investi resurse financiare de peste 100 mii euro sub formă de capital de risc prin fonduri de capital de risc în acțiunile sau cotele de participare ale ÎMM-urilor. Totodată se va crea condiții pentru intrarea pe piața de capital a fondurilor de capital de risc străine.
Astfel, crearea fondurilor cu capital de risc în Republica Moldova ar putea genera un șir de efecte pozitive cu impact economic și anume [15]:

Prin crearea fondurilor cu capital de risc și a facilităților fiscale oferite se vor reduce simțitor costul surselor de finanțare a activităților economice;

Acestea vor determina creșterea concurenței pe piața creditului și micșorarea costului tuturor surselor de finanțare;

Bunurile produse de întreprinderile beneficiare de asemenea capitaluri vor deveni mai competitive din punct de vedere al costurilor de producție, a cantității și calității, astfel volumul de mărfuri produse la aceste entități va crește;

Capitalul de risc este un stimulent pentru transferul tehnologic, întrucît ele promovează tehnologiile noi, ceea ce determină creșterea gradului de eficiență;

Crearea companiilor cu capital de risc va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe, amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilaje etc.) sau aval (distribuitoare sau consumatoare a bunurilor și serviciilor oferite). Implicit va avea loc o creștere în lanț a veniturilor la toți agenții economici antrenați.

Atragerea investițiilor străine în Republica Moldova trebuie să fie în continuare o acțiune strategică pentru stat. Importanța identificării noilor surse de finanțare, în cazul dat business angels și capitalul de risc, și crearea unui cadru legal pentru a le aduce în țară, pot îmbunătăți considerabil accesul la finanțare a ÎMM-urilor, acordînd noi instrumente financiare și noi oportunități pentru dezvoltarea proiectelor inovaționale, majorarea volumului exportului, micșorarea nivelului șomajului, îmbunătățirea calității vieții etc.

Pornind de la problemele enumerate, pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al întreprinderilor, mai ales în cazul celor mici și mijlocii, se impune adoptarea măsurilor atît din partea statului,a instituțiilor financiare, cît și din partea ÎMM-urilor, precum:

Promovarea unei politici monetare îndreptate spre o inflație redusă și stabilă;

Îmbunătățirea mediului de afaceri, ceea ce va aduce la diminuarea riscurilor derulării afacerilor,îmbunătățirea calității portofoliului de credite;

Atragerea investițiilor străine în sectorul financiar, în primul rînd, din partea investitorilor strategici și cu interes în domeniul ÎMM-urilor;

Adoptarea de către bănci a unor strategii consistente pentru sectorul ÎMM-urilor și a unor tehnologii specifice de creditare a ÎMM-urilor;

Formarea rezervelor pentru pierderi la credite/împrumuturi;

Asigurarea unui acces mai bun pentru ÎMM-uri la tenderele/programele de stat.

Pentru a realiza cu succes aceste măsuri este necesar de a dezvolta și abilitățile antreprenorilor autohtoni în scopul creării strategiilor pe termen lung de atragere a finanțării la fiecare etapă de viață a companiilor.

ÎNCHEIERE

În acord cu reperele teoretice, care au fost expuse în conținutul prezentei teze, resursele financiare ale întreprinderii vizează sursele de formare a capitalurilor și modul în care aceasta își asigură fondurile în volumul și structura necesară, la timp și la un cost cît mai redus, o sarcină de-a dreptul dificil de realizat. În esență, societatea are două alternative principale, fie utilizează sursele proprii disponibile, fie le completează în mărimea și în structura necesară cu împrumuturi pe termen scurt, mediu sau lung. Însă, indiferent de modalitatea de finanțare, aproape toate tipurile de resurse financiare presupun un cost, numit cost al capitalului. De aceea, decizia cu privire la finanțarea activității firmei este una de importanță crucială pentru dezvoltarea ulterioară a întreprinderii, care are implicații directe asupra echilibrului financiar al acesteia.

SRL ”Monolit Construct” , entitatea, care face obiectul principal al acestui studiu se află într-un moment destul de dificil din punct de vedere financiar, după cum redau rezultatele analizei efectuate asupra evoluției structurii resurselor financiare și asupra performanțelor financiare ale întreprinderii. În ultimul an de activitate, anul 2015, ea funcționează în condițiile unei pierderi nete, care îi determină o activitate neprofitabilă și respectiv nerentabilă. Cauzele principale care au generat pierderea respectivă sunt legate de insuficiența surselor proprii pentru finanțarea activității, gradul înalt de îndatorare, cererea în scădere pe piață.

Analiza asupra resurselor proprii și împrumutate, expusă în conținutul capitolului doi permite să se stabilească faptul că societatea se caracterizează printr-un grad scăzut de autonomie financiară. Valoarea capitalului propriu este mică și activele entității sunt formate preponderent din surse împrumutate, ceea ce îi afectează în mod direct autonomia financiară, activitatea entității , în contextul dat, fiind dependentă de resursele financiare atrase. În legătură cu acest fapt, în anul 2014 entitatea a fost nevoită să contracteze un credit bancar pe termen mediu, pentru completarea mijloacelor circulante și în anul 2015 a procurat un alt credit bancar pentru achitarea datoriilor și finanțarea activității, însă resursele atrase presupun un cost materializat prin cheltuieli cu dobînzile, ceea ce influențează și mărimea fluxurilor de numerar ale entității.

Pe acest fundal, structura resurselor financiare la întreprindere este formată din surse proprii: capital social, profit nerepartizat, dezinvestiții și surse împrumutate: credite bancare pe termen mediu, împrumuturi pe termen scurt și creanțe comerciale. Drept urmare, conducerea SRL ”Monolit Construct” trebuie să-și concentreze eforturile asupra două direcții importante de acțiune: creșterea valorii capitalului propriu și creșterea cifrei de afaceri. Deasemenea se recomandă renunțarea progresivă la împrumuturi pentru a crește independența financiară a întreprinderii. În calitate de surse alternative de finanțare SRL ”Monolit Construct” poate apela la microfinanțare, leasing, factoring.

În ceea ce privește problema finanțării agenților economici din Republica Moldova, care a fost expusă și deasemenea analizată, aceasta este destul de acută și se soluționează, de cele mai multe ori, prin apelarea la credite bancare destul de costisitoare, defavorizînd astfel activitatea antreprenorilor autohtoni. Turbulențele înregistrate pe piața financiară bancară, resimțite prin creșterea volatilității cursului valutar, creșterea ratei dobînzii, constituie un obstacol pentru mulți agenți economici în asigurarea cu resurse financiare, a căror rentabilități economice sunt inferioare costului creditelor bancare.

În contextul dat dezvoltarea unei alternative de finanțare reprezintă o necesitate imperativă pentru realizarea unei creșteri economice susținute. O alternativă viabilă în acest sens o reprezintă piața financiară nebancară. Importanța și rolul unei piețe dezvoltate de capital sunt indiscutabile. O economie nu-și poate asigura finanțarea în absența ei. În țara noastră figurează cîteva componente ale pieței financiare nebancare ca microfinanțarea, leasingul, factoringul, dar acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea cererii de fonduri.

Dezvoltarea pieței financiare nebancare din Republica Moldova impune, în primul rînd, popularizarea conceptului și structurii acestei piețe, a mecanismelor funcționării fiecărei componente structurale, crearea unei campanii de informare cu privire la avantajele pe care le oferă piața de capital și la etapele pe care trebuie să le parcurgă o întreprindere pentru a realiza o emisiune cu succes.

În cele din urmă, atragerea investițiilor străine în Republica Moldova trebuie să fie o acțiune strategică pentru stat. Iar importanța identificării noilor surse de finanțare, așa ca business angels și capitalul de risc, și crearea unui cadru legal pentru a le aduce în țară, pot îmbunătăți considerabil accesul la finanțare a ÎMM-urilor, acordînd noi instrumente financiare și noi oportunități pentru dezvoltarea proiectelor inovaționale, majorarea volumului exportului, micșorarea nivelului șomajului, îmbunătățirea calității vieții.

BIBLIOGRAFIE

I.Actele legislative, Hotărîrile Parlamentului, Hotărîrile Guvernului

Legea Republicii Moldova cu privire la leasing nr. 59 din 28.04.2005 // Publicat: 08.07.2005 în Monitorul Oficial Nr. 92-94

Legea Republicii Moldova “Cu privire la societățile cu răspundere limitată” nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 // Publicat: 17.08.2007 în Monitorul Oficial Nr. 127-130 

Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sectorului

întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2012-2020, nr. 685 din 13.09.2012// Monitorul Oficial nr.198-204/740 din 21.09.2012

Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei inovaționale a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru competitivitate” nr. 952 din 27.11.2013 //Publicat : 06.12.2013 în Monitorul Oficial Nr. 284-289

II. Sursele literare și statistice

Airinei D., Dezvoltarea surselor alternative de finanțare a sectorului ÎMM: inițiative europene și perspective, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Băncilă N., Finanțarea nebancară a întreprinderilor mici și mijlocii pe plan national și international, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Bran P., Dimensiunea financiar-monetară a întreprinderii, Ed. ASE București, 2011, pag. 153

Bran P., Finanțele întreprinderii, Ed. Economică, București, 1997

Bran P., Finanțele întreprinderii: gestionarea fenomenului micro-financiar, Ed. Economică, București, 2003

Botnari N., Finanțe, ASEM, 2010

Botnari N.,Finanțele întreprinderii, Editerra Prim, Chișinău, 2008

Botnari N., Bușmachiu E., Relevanța pieței financiare nebancare în dezvoltarea economiei Republicii Moldova, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Brezean D., Finanțele întreprinderii, Ed. Junimea, Iași, 2006

Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piață, Ed. Fundației ”Romănia de mîine”, București, 1999 pag. 381-382

Ciobu S., Crearea fondurilor cu capital de risc în Republica Moldova- alternative de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Cobzari L., Particularitățile organizării procesului de creditare a întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Cobzari L., Taran I., Politici financiare ale întreprinderii, Ed. ASEM, 2006 pag. 92-123

Dragotă M., Decizia de investire pe piața de capital, Ed. ASE București, 2006 pag. 34-39

Frunză I., Modalități de finanțare accesibile întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Giurgiu Aurel-Ioan, Finanțele firmei, Cluj-Napoca, 2001

Hoanța N., Finanțele firmei, Ed. Economică, 2003

Iabanji I., Comerzan D., Finanțarea nebancară a întreprinderilor mici și mijlocii prin intermediul businessului angels și a capitalului de risc, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Mihalache R., Practici europene de finanțare a întreprinerilor, Revista Economica, nr.3 (77), 2011

Mulic A., Particularitățile procesului de elaborare a strategiei financiare în cadrul gestiunii financiare a întreprinderii, Conferința științifică internațională ”Politici financiare de relansare a creșterii economice în condițiile crizei economice mondiale” Volumul II, 29-30 aprilie, 2010

Onofrei M., Alternativele de finanțare a ÎMM-urilor pe piața de capital și implicații ale acestora, Conferința Științifică Internațională ”Potențialul de finanțare al pieței financiar nebancare și perspectivele dezvoltării acesteia”, Chișinău, 27-28 noiembrie, 2015

Onofrei M., Finanțele întreprinderii, Ed. Economică, 2004

Oprean C.,Formarea și utilizarea capitalurilor, Ed.ASEM, 2008, pag. 65-115

Roșca P., Economia întreprinderii, ULIM, 2004, pag. 138-139

Stancu I., Finanțe, Ediția a III-a, Ed. Economică, 2002

Toma M., Alexandru F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Ediția a II-a, Ed. Economică,București, 2003

Tudor C., Modalități de îndatorare pe termen scurt: finanțările nebancare, Revista Finanțe nr.5/2004, Craiova

Țiriulnicova N., Analiza rapoartelor financiare, Ediția a II-a, ”ACAP RM”, 2011

Ulian G., Rotaru L.,Gherjavca S., Finanțe: Note de curs, Chișinău, 2009

Surse electronice

site-ul oficial al Băncii Naționale a Moldovei http://www.bnm.md, accesat 24/04/2016

site-ul oficial al CNPF http://www.cnpf.md, accesat 26/04/2016

site-ul official al BNS http://www.statistica.md, accesat 15/04/2016

site-ul oficial al BC ”Moldincombank” SA http://www.micb.md, accesat 16/03/2016

ANEXE