FORMAREA NOILOR CADRE ÎN COMUNISM . De la lovitura de stat regală din 23 august 1944 până la preluarea întregii puteri de către comuniști, statul… [609962]

REFORMA EDUCAȚIEI ȘI
FORMAREA NOILOR CADRE ÎN COMUNISM .

De la lovitura de stat regală din 23 august 1944 până la preluarea
întregii puteri de către comuniști, statul român a trecut prin multe clipe
grele, prin perioade în care defilau prin țară n estingherite armetele
sovietice, perioade în care se încerca pe toate căile posibile o acaparare a
puterii care era deținută oarecum formal de către o regalitate , care era
bineînțeles în ant iteză și într -o opoziție clară cu noul val, cu viitoarea
putere politică , care era pe atunci în totalitate controlată de către Uniunea
Sovietică.
Această nouă putere se instalează forțat în România când trimisul
Moscovei Andrei Vîșinski, în fața regelui bate cu pumnul în masă, cerând
numirea unui guvern condus de Petru Groza, în timp ce pe lângă Palatul
regal defilau trupele rusești. Regele ar fi vrut să abdice însă este întors din
drum de Maniu și Dinu I.C. Brătianu. Astfel asistăm la instalarea unui
guvern în data de 06 martie 1945 în componența căruia majoritatea era
deținută de către comuniști1.
Impunerea unei noi ordini presupunea înlă turarea structurilor
existente. Puterea comunistă a avansat și ea o dată cu cea sovietică.
Guvernul Groza era unul de coaliție, dar mulți dintre necomuniști erau
renegați proveniți din alte partide sau aveau un trecut atât de compromis,
încât puteau fi ușor controlați de către comuniști prin amenințarea cu
expunerea publică în cazul nesupunerii. Astfel PCR, pune încă de acum

1 Ion Bulei, Românii in secolele XIX -XX, Europenizarea, București , Editura Litera, 2011,
pp. 238-239.

1
mâna pe cele mai multe dintre instrumentele puterii, comuniștii conducând
ministerele economiei naționale, justiției și de interne2.
Opoziția mai continuase să spere în regele Mihai care încă era pe
tron dar fără nicio putere reală. O simplă prezență. Monarhia intră parcă pe
o cale în care părea că se poate acomoda cu regimul comunist, însă această
situație era total anacronică pentru Moscova care dictează înlăturarea
acestuia de la putere. Astfel când se întoarce de la căsătoria verișoarei sale
princi pesa Elisabeta, la 30 decembrie 1947, este silit, amenințat chiar de
Gh. Gheorghiu Dej și Petru Groza, să abdice. România se declară
republică populară. Nicio piedică, nici măcar formală nu mai stătea de
acum încolo în calea instaurării în România a sistem ului sovietic3.
Observăm astfel cum totul era foarte bine controlat, totul foarte
bine gândit, nimic nu era lăsat la întâmplare. Toate domeniile trebuiau cu
aceată ocazie regândite, resetate astfel încât totul să fie în concordanță cu
directivele care vene au pe filieră moscovită. Toate domeniile trebuiau
odată cu acapararea puterii a fi date poporului, popor care devine sinonim
cu partidul și care se transformă într -un monolit, într -un bloc de piatră care
are ca principal scop impunerea unei noi ideologii, unei noi gândiri care în
cele din urmă va duce la formarea noului om, a noilor cadre care sunt
indispensabile și imperios necesare pentru o resetare, o rescriere a întregii
mentalități colective din acele vremuri.
Asistăm parcă la o nivelare radicală care trebuia pusă în aplicare
cât mai r epede de o serie de oameni foarte fideli acestei noi guvernări,
acestei urgii care se propagă peste România. La început pentru
implementarea acestor directive s -au folosit, de vechii specialiști și

2 R.J. Crampton, Europa răsăriteană în secolul al XX -lea… și după, București, Editura
Curtea Veche, 2002, p. 257
3 Ion Bulei, op.cit. , pp. 241 -242.

2
profesori care au îmbră țișat noua ideologie de partid, dar au fost și o parte
a acestora care nu au renunțat la idealurile lor, dar au avut mult de suferit,
fiind alungați din instituțiile lor, întemnițați sau și mai rău o parte din ei
asasinați, fără ca cineva să mai știe ceva despre ei. Astfel prin eliminarea
acestora se ajunge la o situație paradoxală în care pe plan intern era nevoie
de no i cadre bine ideologizate, bine resetate mintal pentru a duce la bun
sfârșit procesul de comunizare a țării. Pentru a realiza această sarci nă, una
din reformele care au ajutat enorm și care s -a dovedit vitală pentru viitorul
societății comuniste a fost reforma învățământului, care a suferit
modificări în funcție de orientările dictate de către conducerea part idului
mult iubit. Astfel am să re dau aici cum a fost modificată reforma
educațională în perioada de stalinizare a Rom âniei din 1948 până în 1968,
când cu ajutorul acesteia se reușește crearea de noi cadre în învățământ
precum și în alte domenii; reforma educațională din 1968 necesară pent ru
implementarea noilor direcții pentru cadrele noi formate ; modificările
survenite după revoluția culturală din 1971 și implementarea acestora în
noua legislație care intră în vigoare în 1978 și care cimentează regimul
naționalist socialist din România.
LEGISLAȚIA ȘI DIRECTIVELE NECESARE ÎN VEDEREA
FORMĂRII NOILOR „CADRE”.
1.Decretului nr.175 pentru reforma învățământului – august 1948
Asităm la o primă etapă de brutalizare a învățământului care se
realizează prin publicarea în Monitorul Oficial nr.177/03 august1948, a

3
Decretului nr.175 pentru reforma învățământul. Decretul lege este alcătuit
din 39 de ar ticole organizate în V capitole4.
În urma acestui decret învățământul public în Republica Populară
Română devine :„un drept egal pentru toți cetățenii , fără deosebire de sex,
naționalitate, rasă sau religie. El este organizat exclusiv de Stat pe temeiul
unității de structură și este așezat pe baze democratice, populare, realist –
șiințifice. Învățământul public devine laic și urmărește înlăturarea
neștiinței de carte, educarea tineretului în spiritul democrației populare și
nivelul cultural al poporului ”5.
Învățământul preșcolar devine facultativ și se organizează pentru
copiii de 3 -7 ani. Învățământul elementar este de 7 ani și devene gratuit,
pentru primele patru clase elementare fiind general și obligatoriu, iar
pentru acest învățămînt manualele vor fi unice, iar programa școlară va d a
o largă dezvoltare disciplinelor de bază. Un lucru foarte important era cel
conform căreia începînd din clasa a IV -a elementară se va preda
obligatoriu limba rusă. Învățământul mediu va avea o durată de 4 ani și
cuprinde va patru tipuri de școli și anume : licee; școli pedagogice; școli
tehnice; școli profesi onale. Învățământul superior va avea două categorii
de instituții: „a)universități și politehnici, durata studiilor în universități și
politehnici fiind de 4 -6 ani, iar menirea principală a acestora fi ind aceea de
a pregătii cadre pentru corpul didactic de învățământ mediu și mai ales
pentru învățământ superior, precum și cercetători în diferite ramuri ale
științei; b) Institute de învățământ superior, care au menirea de a crea în
primul rând cadre supe rioare de specialiști destinați producției, iar durata
studiilor este de 3 -4 ani ”6.

4 ***Decretul nr.175 din 03.08.1948pentru reforma învățământului, în „Monitorul
Oficial”, Anul CXVI, Nr.177, 03.08.1948, p. 6322.
5 Ibidem , p. 6323.
6 Ibidem , p. 6324.

4
Un alt lucru de menționat este faptul că în scopul diminuării păturii
sociale analfabet e, se vor organiza pentru persoanele de la 14 -55 ani
cursuri de alfabetizare cu o du rată de 1 -2ani, având programe analitice și
manuale unice speciale, iar la absolvirea cursurilor au dreptul de a
participa la exemenele de admitere în cadrul învățământului superior,
astfel încât să poate umple cât mai repede golul lăsat de către cadrele
incomode care urmau să părăsescă sistemul popular.
La dispozițiile finale ale decretului putem observa un alt lucru
interesant și foarte important și anume faptul că „facultățile și școlile de
învățământ superior vor fi restructurate conform prezentului d ecret” în
acest scop se are în vedere desființarea unor catedre așa zis inutile, altele
urmând a fi raționalizate, iar altele urmau a fi înființate în funcție de
nevoile partidului. Iar ca ultim aspect se dispune ca toate școlile
confesionale sau particula re de orice fel vor devenii școli de Stat. Prin
acest decret se reușește „de -românizarea” sitemului educațional care
începând din acest moment va devenii un principal aparat care de resetare
a mentalului colectiv, de formare a „omului nou” principalul sub iect care
mai apoi devine cadru apt pentru a servi intereselor aparatului central.
Legislația mai sus prezentată va funcționa ca atare până în anul
1967, chiar dacă pe parcursul acestor ani s -au petrecut diferite momente
imporatante, atât pe plan internați onal cât și în plan intern. Pe plan
internațional un lucru demn de luat în seamnă ar fi moartea farului luminat
din răsărit, a purtătorului de adevăr, adică a conducătorului sovietic Stalin
în 05 martie 1953, iar pe plan intern în 19 martie 1965 moare cond ucătorul
mult iubit Gheorghe Gheorgiu Dej. Succesor al lui Stalin devine Hrușciov,
nimeni altul decât „clovnul” petrecerilor scăldate în alcool ale elitei
sovietice, un om dârz, hotărât în timpul căruia, mai exact se retrag de pe
teritoriul României trupel e sovietice cantonate aici pentru supravegherea

5
punerii în aplicare a directivelor moscovite. Retragerea trupelor începe
prin anul 1958. Din acel moment asistăm la un aparent „dezgheț” a
situației interne care în cele din urmă va duce la abolirea obligativ ității
predării limbii ruse în școli, însă toate aceste lucruri se întâmplau totuși în
anumite limite indicate oarecum de către sovietici, care în acea perioadă
avea anumite disensiuni cu China în răsăritul blocului comunist. Înainte de
moartea lui Dej un lucru de menționat ar mai fi „lovitura de palat” în urma
căreia Hrușciov este înlăturat din funcție de către Leonid Brejnev, în data
de 14.10.19647.
Pe plan intern Dej moare dar nu -și desemnează un succesor. Astfel
cel care reușește să tragă toate sforile necesare pentru a ocupa funcția de
secretar general al Partidului Muncitoresc Român este nimeni altul decât
tânărul Nicolae Ceaușescu.
2.Legea nr.11 din 13.05.1968 privind învățămîntul în Republica
Socialistă România.
Legea nr.11 din 13.05.1968 publicată în Buletinu l Oficial nr.62 din
13.05.1968 este mult mai stufoasă și mult mai amănunțită decât
precedenta deoarece numără nu mai puțin de 236 de articole structurate în
10 titluri care conțin mai multe capitole și secțiuni8.
În prevederile generale se specifică faptul că învățământul este
unul de stat iar școala este despărțită de biserică. Învățământul de toate
gradele este gratuit, iar acesta are următoarea structură: „învățămînt
preșcolar; învățămînt obligatoriu d e cultură generală; învățămînt liceal;

7 Ioan -Aurel Pop, Ioan Bolovan, Susana Andea, Ioan Bolovan, Ionuț Costea, Gheorghe
Iacob, Cor iolan Horațiu Opreanu, Cosmin Popa, Mihaai Rotea, Aurel Rustoiu, Marcela
Sălăgean, Tudor Sălăgean. , Istoria României , Cluj Napoca, Ed. ICR, 2004, pp. 640 -650.
8***Legea -nr-11-1968 -privind -invatamintul -in-republica -socialista -romania ,
http://lege5.ro/Gratuit/he2daojr/legea -nr-11-1968 -privind -invatamintul -in-republica –
socialista -romania , accesat la 19.05.2017

6
învățămî nt profesional și învățămînt tehnic; învățămîntul superio r;
învățămîntul postuniversitar care apare c a o noutate, doarece nu se
regăsea în legea din 1948 ”9. Cultura general de bază este asigurată tuturor
cetățenilor prin învățământul obligato riu ce durata de 10 ani , la toate
gradele acesta se va desfășura în limba română, iar ca o noutate apare
faptul că „în Republica Socialistă România, statul asigură locuri de
muncă absolvenților învățămîntului liceal de specialitate, ai învățămîntului
profesional, ai învățămîntului tehnic și ai învățămîntului superior. Pentru
buna desfășurare a actutului educational , se precizează faptul că Ministerul
Învățămîntului colaborează cu n iște uniuni noi înființate cum ar fi:
Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociațiilor Studenților și
Organizația Pionierilor, care vor contribuii, potrivit statutelor lor, la
desăvîrșirea pregătirii profesionale și la educarea civică și morală a
elevilo r și studenților ”10.
Învățământul liceal de cultură general va asigura elevilor „o cultură
generală multilaterală, îi educă în spiritul înaltelor îndatoriri de cetățeni ai
patriei socialiste iar celălalt liceu, cel de specialitate asigură elevilor, pe
lîngă pregătirea de cultură generală și educația civică, o pregătire
profesională necesară îndeplinirii unor activități de specialitate de nivel
mediu, potrivite cu ce rințele economiei . Învățămîntul profesional se
realizează prin școli profesionale și ucenicie la locul de muncă.
Învățămîntul tehnic se realizează prin școli de maiștri și școli de
specializare postliceală ”11.
În ceea ce privește î nvățământul superior , despre durata studiilor
se precizează faptul că acestea vor fii de la 3 la 6 ani. La unele facultăți și

9 Legea -nr-11-1968 -privind -invatamintul -in-republica -socialista -romania ,
http://lege5.ro/Gratuit/he2daojr/legea -nr-11-1968 -privind -invatamintul -in-republica –
socialista -romania , accesat la 19.05.2017
10 Ibidem.
11 Ibidem.

7
secții care pregătesc profesori pentru învățămîntul obligatoriu de cultură
generală durata studiilor poate fi de 2 -3 ani. La unele secții și institute de
subingineri și de conductori arhitecți durata studiilor va fi de 2-3 ani. Ca o
noutate se regăsește faptul că „la ședințele consiliului profesoral participă
cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al
organizației Uniunii Tineretului Comunist și al Asociației studenților.
Partidul fiind atent supraveghetor al desfășurării actului educational. Cât
despre c ursurile postuniversitare pot avea o durată de cel mult 12 luni, în
funcție de complexitatea domeniului în care se face perfecționarea sau
specializarea12.
Legea sus prezentată este una cât se poate de amănunțită și atent
gândită fiind probabil cea mai bine structurată reformă a educației din
perioada 1948 -1989. Ea va funcționa timp de 10 ani timp în care pe plan
intern se întâmplă multe lucruri care vor face ca în cele din urmă acea sta
să fie modificată pentru a putea îndeplinii doleanțele primului fiu al
poporului , nimeni altul decât Nicolae Ceaușescu.
3. De la minirevoluția culturală și cultul personalității la importanța
educației și reformarea acesteia.
În prima perioadă de la 1 965 – 1974, Ceaușescu a urmat cu
încăpățânare o linie stalinistă națională, mai ales după moartea lui Dej,
însă asupra acestei linii el și -a pus amprenta proprie sale personalități, în
special al extraordinarului său apetit pentru autopromovare și obținere a
recunoașterii internaționale, astfel încât demagogia sa a fost luată în serios
acordându -se puțină atenție faptului că în țară era menținut un sistem
stalinist. O dată „ales” secretar general, el s -a angajat într -o activitate
febrilă de creare și consoli dare a propriului mit. Istoria partidului a trebuit

12 Ibidem.

8
prin urmare rescrisă, astfel cum spunea George Orwell că nimic nu este
mai imprevizibil într -un regim comunist decât trecutul, în beneficiul
noului lider. Din moment ce faptele eroice lipseau în mod evide nt din
trecutul său, Ceaușescu a pus bazele unui cult al personalității ce avea
drept scop să creeze o legătură între acțiunile sale și cele ale voievozilor
medievali și ale conducătorilor traco -daci13.
Urmează un moment destul de dificil din multe puncte de vedere,
mă refer la Primăvara de la Praga , una din crizele majore ale
comunismului mondial, de care a reușit să profite la maxim, nu neapărat
fără emoții, nimeni altul decât Ceaușescu care s -a folosit de acesta pentru
a-și crea notorietate, blamând în termenii cei mai duri, intervenția
sovietică, momentul servindu -i și pentru justificarea dogmei unității de
nezdruncinat dintre partid, lider și națiune. Sloganul „Partidul, Ceaușescu,
România”, răsuna pretutindeni în acea perioadă și va fi utilizat din pl in
până la sfârșit14.
Acestui episod foarte important din biografia lui Ceaușescu, care
aduce destul de multă recunoaștere internațională, România primind o
serie de concesii economice din partea Occidentului primind astfel și un
ajutor financiar nesperat, urmează un episod în care Ceaușescu este în
căutarea unui program ideologic, iar rețeta ideală o găsește în urma
turneului din Asia. În acest turneu în care vizitează China, Coreea de Nord
și Vietnamul de Nord, este profund impresionat de megalomania core eană
și de experimentele sociale chinezești, din care se va inspira pentru acea
rețetă ideologică de care vorbeam. Astfel la întorcea în țară în ședința din
6 iulie 1971, inițiază un program în 17 puncte, prin care dorea
permanentizarea unui peisaj cultura l uniform, de strictă paternitate, care să

13 Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate o istorie politică a comunismului
românesc, București, Editura Polirom, 2005, pp. 223 -227.
14 Ibidem, p. 238.

9
nu permită derapaje ideologice, periculoase pentru regim. Practic asistăm
la „minirevoluția culturală”, în urma căreia Ceaușescu propune un
comunism rigid, dar naționalist. Prin acest mod ia naștere chiar și un no u
curent cultural, protocronismul românesc, care exacerba importanța
factorului românesc și a României în cultură, știință și istoria universală.
Una din științele care a avut cel mai mult de suferit în acest nou context a
fost istoria românilor, care de l a daci la contemporaneitate a căpătat o
coerență desăvârșită care făcea din perioada Ceaușescu punctul său
culminant15.
În ceea ce privește minirevoluția culturală vine oarecum să
completeze „Congresul al X -lea al Partidului Comunist Român”, în care
se dau anumite directive care trebuie urm ate pentru următorii cinci ani,
astfel că în iulie 1971 N. Ceaușescu face o serie de „propuneri de
îmbunătățire a activității ideologice”, un moment rămas în istorie sub
numele de „Tezele din iulie”. Ceea ce a urmat a fos t o restalinizare
radicală și apariția unui cult al personalității fără precedent care -l
înconjoară la început numai pe Ceaușescu iar după 1974 și pe partenerul
său politic cel mai apropiat, soția Elena.16
Aceste propuneri după cum am amintit, sunt în num ăr de 17 și vin
în ajutorul societății socialiste românești, în scopul de a „ridica nivelul
combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic a întregii
activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor”17. Nimic
nu va fi lăsa t la întâmplare, cinematografia, teatrul, comercializarea
produselor în magazine, televiziunea, radioul, politica editorială, arta,
toate aceste domenii trebuie reformate astfel încât acestea să promoveze

15 Ioan Aurel Pop, et al, op.cit. , pp. 659 -661.
16 Vladimir Tismăneanu, Op.cit, pp. 242.
17 Nicolae Ceaușescu, Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico –
ideologice, de educare merxist -leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor
muncii, București, Editura Politi că, 1971, p.8.

10
lucrurile autohtone, patriotice, în detrimentul ce lor care sunt din afara țării.
După expunerea acestor directive, propuneri , Nicolae Ceaușescu face o
prelegere în care explică pe larg ce dorește de fapt, și identifică mai multe
probleme care urmează urgent a fi corectate, de către întreg aparatul de
stat. În privința educației se spune clar faptul că începând din anul
următor trebuie făcută o cotitură radicală, chiar dacă succesele sunt
notabil e în dezvoltarea învățământului, deoarece școala și mai ales școlile
superioare trebuie să devină cu adevărat șc oli ale poporului, ale
muncitorilor, iar pentru înfăptuirea acestor lucruri atât cadrele didactice
cât mai ales t oți elevii urmau să fie arondați producției.
Aceste directive se vor integra mai încolo în toate cotloanele
legilor din comunism, astfel încât toate se vor face conform cu acestea.
Toate aceste vor duce la o sinteză între stalinism și naționalismul etnic,
una dintre științele care a avu t cel mai mult de suferit fiind istoria. Prin
congresul al XI -lea se aprobă Programul Partidului Comunist Român, un
document fundamental al „stalinismului național românesc”, un program
care era menit să traseze strategia partidului și a statului pentru următorii
20 de ani. Programul ilustrează fascinația lui Ceaușescu pentru întreaga
istorie„națională”, astfel că după 1974, programul devine model pentru
orice scriere istorică publicată în România. Două idei principale din
program vor deveni teme sacre ale istoriografiei naționale prima este ideea
continuității teritoriale a românilor din cele mai vechi timpuri, și a doua
ideea unității poporului român18.
După cum putem observa în program se trasează viitoarele direcții
care trebuie urmate, pentru a se ajunge la „societate a multilateral
dezvoltată”, iar pentru educație cele prezenatate mai sus vor fi introduse în
următoarea lege a educației, care va fi adoptată de Marea Adunare

18 Vladimir Tismăneanu, Op.cit , p. 242.

11
Națională într -o ședință din 21 decembrie 1978 și publicată în Buletinul
Oficial nr.113 din 26 de cembrie 1978, legea nr.28 din 21.12.1978.
4. Legea Educației și Învățământului nr.28 din 21.12.1978 .
Legea nu este la fel de stufoasă, ca legea din 1968, fiind redus
numărul articolelor de la 236 la doar 196, structurate în 12 capitole.
Structura întregii legi este diferită, oarecum pl iată pe structura sistemului
de învățământ: a) învățământul preșcolar;b) învățământul primar – clasele I
– IV; c) învățământul gimnazial – clasele V – VIII; d) învățământul liceal,
organizat pe doua trepte: treapta I – clasele IX – X si treapta a II -a – clasele
XI – XII, la cursurile de zi, si clasele XI – XIII, la cursurile serale; e)
învățământul profesional și de maiștri; f) învățământul superior; g)
cursurile de calificare și învățământul agrozootehnic de masă;h)
învățăm ântul postuniversitar, doctoratul și alte forme de perfecționare a
pregătirii personalului muncitor;
Din punctul de vedere al clasificării este clar faptul că totul este
mult mai simplificat și se apropie destul de mult de sistemul de învățământ
care era adoptat și după 1989, probabil singurul lucru ciudat ar fi
calificarea în învățământul agrozootehnic, precum și trecerea la
învățământul liceal în trepte, totul fiind scris după directivele mai sus
menționate în programul P.C.R. Astfel chiar în principiile generale, se
specifică faptul că „la temelia școlii stă principiul politehnizării, îmbinarea
strînsă a muncii, învățământului și cercetării – factori primordiali pentru
construcția socialismului și comunismului în patria noastră, pentru
progresul și civil izația omenirii. Asigurarea policalificării, a posibilității de
a trece de la o specialitate sau activitate la alta contribuie atât la

12
satisfacerea în condiții superioare a intereselor generale ale societății, cât
și la dezvoltarea multilaterală a personal ității umane”19.
Ca o noutate la articolul 11 se precizează faptul că învățământul se
„desfășoară pe baza principiului integrării cu producția, cercetarea
științifică și proiectarea ”. Astfel totul trebuia să se facă pentru producție.
Interesant este faptul că de la această lege pleacă idea de a învăța
obligatoriu două limbi străine. Tuturor elevilor li se asigura după
terminarea studiilor locuri de muncă.
Toți cei care promovau clasa aVIII -a erau obligați a urma cursurile
de zi ale treptei I de lice u, și erau împărțite în două trepte: treapta I de
liceu care era parte integrantă a învățămîntului obligatoriu de 10 ani și
avea menirea de a completa cunoștințele generale din învățământul
gimnazial și de a asigura tuturor tinerilor pregătirea într -o mese rie care să
le permită să se încadreze în producție ca practicant, să se înscrie la școala
profesională sau să continue studiile în treapta a II -a de liceu; treapta a II -a
de liceu care completează elevilor pregatirea la disciplinele fundamentale
și adânce ște cunoștințele și deprinderile practice în meserie pentru a se
putea încadra direct în producție sau ca practicant ori de a continua studiile
în învățământul superior.
Învățământul superior se realiza prin politehnici, universități,
institute, conservat oare, academii, organizate pe facultăți și sectii. Durata
studiilor fiind între 3 și 6 ani.
Ca o noutate apare învățământul agrozootehnic de masă. Acesta
avea ca principal scop pregătirea muncitorilor calificați din rândul
persoanelor care nu au calificare într -o meserie, astfel se organizau cursuri
de calificare la locul de muncă. Pentru toate aceste lucuri era bineînțeles

19 ***Legea educației și învățământului Nr.28/1978, București, Sectorul Buletinului
Oficial al Publicațiilor legislative,1979, p.4.

13
nevoie de personal didactic, doar că perfecționarea pre gătirii acestui
personal didactic, mai ales acela care preda discipline de științe sociale în
învățământul de toate gradele se face de către Ministerul Educației și
Învățământului, împreună cu Academia "Ștefan Gheorghiu" . Astfel că în
vederea asigurării un ei legaturi permanente între învățământ, producție și
cercetare, cadrele didactice care predau discipline tehnice și tehnologice în
învățământ liceal, profesional, de maiștri, precum și personalul didactic
din învățământul superior, au obligația să lucreze periodic în producție,
cercetare și proiectare20.
CONCLUZII
Asistăm practic la un proiect prin care se aservea educația
producției, o perioadă în care științele sociale vor avea mult de pătimit
deoarece, principalul scop al educației era atunci acela de a scoate pe
bandă rulantă, specialiști, mai ales în domenii tehnice. Totul trebuia să se
facă pentru tehnologizare, nimeni nu trebuia să gândească deoarece în
ultima perioadă statutul și directivele care se votau pe linie de partid erau
sfinte și trebuiau a fi urmate cu abnegație, iar tu erai depersonalizat, nimic
nu se făcea decât pentr u partid și în numele acestuia care a ajuns de fapt să
fie sinonim cu poporul. Se ajunge în situația în care totul trebuia făcut doar
conform unor planuri prestabilite nimic nu era întâmplător, iar în situația
în care ar fi fost posibil cu siguranță dacă e xista posibilitatea chiar și
gândurile și sentimentele pe care le avea un individ ar fi trebuit să fie
verificate și dictate de către iubitul partid, însă acestea au fost singurele
lucruri personale cu care au mai rămas indivizii, care trăiau în acele
vrem uri.

20 Ibidem, pp.31 -35

14
După cum am observat mai sus întreaga educație încet dar sigur
trebuia s ă servească interesele partidului mult iubit. Un domeniu foarte
important care necesită restructurarea împreună cu manualul aferent
acestuia era istoria. Istorie care influențeaz ă politica, deci prezentul și prin
aceasta se prefigureză viitorul, însă toate acestea sunt într -un raport invers
în perioda comunistă. Acest lucru se prefigurează prin faptul că în acea
periodă principala preocupare era viitorul, astfel se propunea prezen tului
un model supus în întregime ipoteticului paradis pierdut pe care -l socotesc
regăsit și instalat cândva pe locul nedreptelor și imperfectelor orânduieli
contemporane. Astfel politica modelează lumea prezentă, în funcție de
coordonatele viitorului, iar modelarea nu se oprește la prezent, ci își
continuă drumul în trecut, spre origini. Prin aceste metode istoria devine,
din obiect, subiect, materie modelabilă și modelată conform viziunii
finaliste propovăduite și se ajunge la o situație oarecum atipică î n care
modelul nu se mai află în spate ci în față, iar istoria este cea care urmează
a fi reinterpretată în funcție de nevoile politicii, nu politica în funcție de
cele ale istoriei21.
Astfel era de așteptat ca odată cu acapararea puterii politice din
întreaga țară, printre principalele reforme instituite să fie una care să aibă
în vedere educația. Putem spune faptul că scopul reformei învățământului
din 1948 era o politizarea integrală a învățământului și o „curățare” a
învățământului românesc, prin introducerea discriminărilor sociale la
admiterea în învățământul mediu și superior. Conducerea comunistă viza
și constitui rea unei pături de „cadre” care să aplice politica partidului în
aparatul de st at, armată, justiție și cultură22.

21 Vlad Georgescu, Politică și istorie. Cazul comuniștilor români 1944 -1977, București,
Editura Humanitas, 1991, pp.5 -6.
22Comisia Prezidențială pentru analiza Dictaturii Comuniste din România, op.cit. , pp. 474-
477.

15
HISTORY AND IDEOLOGY

In the present paper I have just presented a small part of a more
elaborate machinery , used by the loved partie to reset and direct the whole
society on the much desired road that was to be completed by creating the
multilateral state developed. To achieve this goal, all the necessary
methods and weapons were used, and history was, as we have already
said, the perfect victim.
And the history became something that was used by the party, and
historiography i t was recalibration and after it, was possible to write only
what the ruling class wanted, everything becomes serviced by its interests,
various characters are rem oved from the historical writings, then
rehabilitated according to the interests of the leadership, it leads to a n
atypical situation in which if you are truly objective you were considered
in fact a partinic one and you turned into an enemy of society. It goes until
the moment when everything was done according to the direction of the
much loved leader, who turns into the most important historian of the
homeland, and the true historians turn into scribes, chroniclers, in typists of
the directives drawn by h im.
We have seen t he evolution of historical writing, from a
historiographical stalinism for the period 1948 to 1960, to a certain
liberation that took place between 1960 and 1969, a period that coincided
with that euphoria of external support following Ceausescu's famous
speech in 1968 with the spring of Prague, but it all lapses with the famous
1971 theses, in which the main directions to be follo wed by historiography
were exposed, and they will eventually lead to a profoundly nationalistic
historiographical writing , which will lead to the highest peaks , the cult of

16
personality of the beloved leader, a cult that will irreparably damage the
entire R omanian historiography.
I say this because I also consider 27 years after the fall of communism
that we are still infected by the virus produced by that protocronist
historiography. We are at the moment when we have to identify the
answer to some questions : who are we, where do we want to go and what
route can we use to get where we whant to go ? There are questions that we
have not yet found a clear answer, the answer is somewhere lost in the
darkness of the future.