Formarea Identitatii de Sine In Adolescenta

Formarea identității de sine în adolescență

Cuprins

Argument/3

Capitolul 1.Adolescența/5

1.1.Caracteristicile dezvoltării fizice a adolescentului/5

1.2.Caracteristicile dezvoltării psihice a adolescentului/7

1.3.Adolescența și relația cu familia și școala/16

Capitolul 2.Identitatea de sine/19

2.1.Delimitări conceptuale/19

2.2.Relația dintre identitatea de sine,conștiința și imaginea de sine/27

2.3.Rolul familiei și al școlii în formarea identității de sine/34

Capitolul 3.Obiectivele și metodologia cercetării/42

3.1.Obiectivele teoretice și practice/42

3.2.Ipotezele cercetării/43

3.3.Modelul cercetării/43

3.3.1.Descrierea eșantionului/43

3.3.2.Descrierea variabilelor/44

4.Metode și tehnici utilizate/44

5.Procedura/55

Capitolul 4.Rezultatele cercetării.Prezentare și prelucrarea rezultatelor/56

4.1.Statistica descriptivă/56

4.2.Statistica inferențială/65

Capitolul 5.Concluzii și recomandări/75

Referințe bibliografice/79

Anexe/80

Argument

Perioada adolescenței este o perioadă caracterizată printr-o multitudine de schimbări atât fizice,cât și psihice dar și de relaționare cu părinți,profesori, prieteni și colegi de școală.

În această perioadă se atinge cel mai înalt nivel din punctul de vedere al dezvoltării cognitive,conținuturile de învățare se vor mări și vor apărea solicitări dificile,diferite dar și complexe și necesitatea înțelegerii unor noțiuni abstracte, mai ales la materii cum ar fi logica,filosofia etc.

Pe lângă schimbările prezentate mai sus, adolescentul se va confrunta și cu nevoia acestuia de a se integra social,de a avea timpul său liber pe care să-l organizeze cum dorește și să-l petreacă cu cine dorește.În această etapă se conturează stima sa de sine și componentele sale:încrederea în sine,convingerea despre sine și iubirea de sine.

De asemenea, adolescentul va dori să poată să-și răspundă la întrebări precum:ce pot?,ce sunt?ce voi fi?.Adolescentul realizează o evaluare a capacităților sale fizice și intelectuale atât prin prisma individuală,prin prisma școlii dar și a grupului din care face parte.Dacă acest grup are interese academice, adolescentul își va creiona viitorul apropiat ca un un viitor cercetător într-un anumit domeniu.Un rol important în ghidarea adolescentului în aflarea răspunsului la aceste întrebări și formarea identității de sine îl vor avea părinți și școală,dar și un mentor.

Această lucrare dorește să prezinte în partea teoretică cele mai importante informații privind adolescența cu modificările sale și identitatea de sine și rolul familiei și al școlii în această etapă și în formarea și definirea identității de sine iar în partea de cercetare care sunt caracteristicile formării identității de sine la adolescenți din România.

Capitolul I-Adolescența- se realizează o trecere în revistă a celor mai importante transformări ale individului în acest stadiu din punct de vedere fizic,dar și psihic și al personalității sale.Se evidenția relația adolescentului cu familia și cu școală și care sunt caracteristicile acestei relații.

Capitolul II-Identitatea de sine- se evidențiază principalele definiții, cercetării cu privire la acest concept, specificul relației dintre identitatea de sine,stima de sine și componentele sale și rolul familiei și al școlii în formarea identității de sine.

Capitolul III –Obiectivele și metodologia cercetării –se prezintă obiectivele teoretice și practice ale cercetării,ipotezele, subiecți și metodele de cercetare utilizate.

Capitolul IV-Rezultatele cercetării.Prezentarea și prelucrare -conține prezentarea statistică a rezultatelor și explicarea acestora din punctul de vedere al ipotezelor cercetării.

Capitolul V-Concluzii și recomandări-se prezintă concluziile succint legat de subiecți cercetării și posibilele recomandări,dar și anumite recomandări generale,limite și direcții viitoare ale cercetării.

CAPITOLUL 1.ADOLESCENȚA

1.1. .Caracteristicile dezvoltării fizice a adolescentului

Adolescența este aceea perioadă de trecere spre maturitate atât din punct de vedere biologic,psihic și social,fiind împărtită în trei stadii și anume:a.preadolescența,b.adolescența propriu-zisă și c.postadolescența.Nu se poate preciza cu exactitate intervalul de vârstă în care are loc această trecere pentru că depinde atât de sexul persoanei(fetele vor intra în adolescența mai repede decât băieți),cadrul social etc.Crețu(2003)consideră că adolescența este cuprinsă între 14 și 20 ani,urmat apoi post-adolescența până la vârsta de 25 de ani.Unele țări occidentale consideră că această etapa va debuta la fete în jurul vârstei de 11 ani iar la băieți pe la 12-14 ani și se finalizează pe la 19-21 ani pentru ambele sexe.

Această perioadă se va caracteriza prin modificări atât fizice,cât și de comportament și de personalitate.Este considerată de mulți cercetători ca fiind o a doua naștere sau un moment extrem de important și esențial în dezvoltarea psihică a omului (N.Lehalle,1998,p.11).

M. Halmaghi,(2004), susține că toate schimbările apărute în pubertate vor influența adolescentul iar accentul se va pune atât pe dezvoltarea fizică,intelectuală și morală dar având un numitor comun și anume:maturizare

Înainte de prezentarea caracteristicilor dezvoltării fizice pentru această etapă,trebuie să menționăm principalele dominante,așa cum sunt descrise de Crețu(2009,p.270):

1.dezvoltarea puternică a posibilităților cognitive și ajungându-se chiar la atingerea unui vârf pentru unele din acestea2.Adolescentul nu se va identifică cu părinți,ci el va ieși de sub tutela familiei și a școlii și se va integra în grupurile de interes fie educaționale fie de alt tip. Această intrare este complexă și dependentă de gradul de integrare a școlii in viața socială (U. Șchiopu, E. Verza 1997).

3.Se observă o intensificare a conștinței de sine și o căutare a identității de sine(E.Erikson) și o dezvoltarea propriei originalității

4.Adolescentul dorește și caută să fie mai independent și autonom

5.Se constată aparișia conștiinței privind apartenența la generație

6.Elaborarea unor componente noi ale personalității și evoluția lor cu scopul sprijinirii adolescentului în adaptarea sa la diferite situații

Referindu-ne la transformările anatomo-fiziologice ale adolescentului precizăm următoarele:

1.Are rol consolidarea somatică și organizarea echilibrului necesare unui organism specific unui adult. Astfel,adolescentul va lua în înalțime în jur de 20-30centrimetri și în greutate 4-5 kg/an.La finalul stadiului se poate ajunge pentru băieți la o înălțime medie între 170-177cm și chiar mai mult,iar la fete între 162 și 168 cm.La fete se poate observa o influența a modelelor culturale din punctul de vedere al creșterii în greutate. La băieți înălțimea se va definitiva în jurul vârstei de 17 ani și la fete la 16 ani,iar până la vârsta de 18 ani organele sexuale externe masculine și sânii fetelor vor ajunge își vor finaliza formarea.

2.Adolescentul va avea modificări ale scheletului,în sensul creșterii destul de rapide a sa.Din punctul de vedere al schimbărilor pe sexe,vom observa la băieti dezvoltarea unei musculaturii ce va asigura implicarea în activitatea sportivă, iar fetele vor avea o siluetă specific feminină(acumularea țesutului adipos la nivelul coapselor,abdomenului și a sânilor).La nivel facial vom putea observa armonizarea trăsăturilor iar în jurul vârstei de 20-25 ani procesul de osificare se finalizează.La ambele sexe,sistemul muscular se dezvoltă pentru a asigura un reglaj perfect necesar producerii mișcării. Începutul adolescenței se caracterizează prin dezvoltarea mușchilor mari,ca mai apoi se va extinde și la muschi mici(E. Verza, E. F.Verza, 2000)

3.Există o relație între creșterea în înălțime a adolescentului și dezvoltarea și maturizarea funcției de reproducere.Cercetări ce au studiat acest aspect au arătat că acei adolescenți care se vor dezvolta mai repede se vor putea confrunta cu surmenajul fizic pentru că nu vor putea face față unui efort pe o perioadă îndelungată.

4.Atingerea unei armonizări a întregului organism,a ținutei și trăsăturilor chipului,dar există posibilitatea existenței acelor afecțiuni dermatologice ce îi pot provoca adolescentului stări de iritare.

5.Se observă echilibrarea sistemului neuroendocrin, pefecționarea sistemului nervos și amplificarea lobilor frontali.

6.Ca urmare a dezvoltării funcțiilor sexuale,adolescenți se pot confrunta cu insomnie,stări de agitație,impulsivitate,poftă de mâncare cu caracter haotic și succedarea stărilor de agitație cu cele de apatie.

Trebuie menționat că maturizarea și creșterea sunt influențate de factorii de mediu și de cei genetici.După finalizarea schimbărilor din pubertate,adică la 15 ani activitatea glandei tiroide și a hipofixe este maximă.( http://www. romedic.ro/ dezvoltarea-fizica-a-adolescentului-0P17063- 12 aprilie 2013)

În acest stadiu se observă modificări în constituția inimii și capacității plămânilor în sensul măririi acestora,iar respirație abdominală ce exista la copil va fi substituită de cea toracică.Este necesar ca adolescentul să doarmă cel puțin 9 ore deoarece oboseala va contribui la scăderea performanței școlare,a capacităților cognitive și a stării psihice.

În urma cercetărilor,unii specialișți au concluzionat că există o relație între dezvoltarea funcției reproducătoare șicomportamentul adolescentului. Așa numita criză din adolescentă are drept cauză existența conflictului dintre posibilitățile fiziologice acumulate de adolescent și interdicțiile familiei și societăți privind acestea.De aceea,adolescentul se poate revolta și poate adopta comportamente distructive(consumul de alcool,droguri etc).În schimb,alții cercetări concluzionează că trebuie ținut cont de unicitatea individului și trebuie studiați factori familiali,sociali și educaționali.

Din punctul de vedere al erotismului,în adolescență acesta este mai dezvoltat dar cu o stăpânire voluntară iar conduita sexuală se dezvoltă.Referindu-ne la comportaemntul sexual,acesta se va caracteriza prin responsabilitate dar și existența unor nivele de anxietate.Maturitatea sexuală va influența relațiile dintre sexe și astfel se vor constitui grupurile mixte (U. Șchiopu, E. Verza 1997).

Modificările fizice ale adolescentului vor necesita un efort mare din partea acestuia privind adaptare dar spre sfârșitul stadiului,disproporțiile legate de dezvoltarea sa fizică se vor ameliora și chiar dispărea iar tânărul adult va avea o identitate fizică clară.

Familia și școala vor avea un rol informativ privind toate aceste schimbări dar și un rol de suport pentru adolescent.

Schimbările în aria dezvoltării fizice vor fi completate prin cele psihice și legate de personalitatea adolescentului.

1.2. Caracteristicile dezvoltării psihice a adolescentului

În adolescență se poate observa existența unei dezvoltării cognitive speciale iar toate operațiile și modul de structurare a informațiilor au loc la cel înalt nivel.Cei mai mulți cercetători au împărțit acest tip de dezvoltare pe mai multe capitole în funcție de mecanismele cognitive implicate și astfel:

1.Percepția și reprezentarea

1.a.Percepția – referindu-ne la ea trebuie să menționăm scăderea pragurilor senzoriale și creșterea operativității explorării percepției pentru orice tip de stimul iar adolescenți pot realiza estimarea lungimilor,volumului,ritmurilor și vitezei mult mai bine.Ei vor putea extrage cu ușurintă informația din figurile complexe.Auzul muzical poate atinge nivele înalte și dacă există aptitudini pentru muzică,adolescentul poate ajunge la performanțe ce pot fi recunoscute.De asemenea,adolescentul va avea capacitatea de adaptare a unei activități observative la sarcina cognitivă ce trebuie să o îndeplinească.Ei dețin capacitatea de organizare și dirijare a propriilor observații și pot construi o strategie de valorificare a rezultatelor și chiar se pot implica în anumite microcercetări.Acum se poate realiza verbalizarea cu ușurință a tuturor caracteristicilor obiectelor.

1.b.Reprezentarea-Adolescentul devine capabil sa.Percepția – referindu-ne la ea trebuie să menționăm scăderea pragurilor senzoriale și creșterea operativității explorării percepției pentru orice tip de stimul iar adolescenți pot realiza estimarea lungimilor,volumului,ritmurilor și vitezei mult mai bine.Ei vor putea extrage cu ușurintă informația din figurile complexe.Auzul muzical poate atinge nivele înalte și dacă există aptitudini pentru muzică,adolescentul poate ajunge la performanțe ce pot fi recunoscute.De asemenea,adolescentul va avea capacitatea de adaptare a unei activități observative la sarcina cognitivă ce trebuie să o îndeplinească.Ei dețin capacitatea de organizare și dirijare a propriilor observații și pot construi o strategie de valorificare a rezultatelor și chiar se pot implica în anumite microcercetări.Acum se poate realiza verbalizarea cu ușurință a tuturor caracteristicilor obiectelor.

1.b.Reprezentarea-Adolescentul devine capabil să ofere multe detalii privind obiectele observate și își organizează reprezentările drept acele nuclee pline de semnificație și care vor subordona activitatea de gândire.M.Reuchlin arată că ,,fiecare imagine,fiecare reprezentare este elaborată,subiectului îi imprimă o structură și prin aceasta o interpretare,o semnificație din mai multe posibile”(M.Reuchlin,1999,p.339).Reprezentarea are un rol important în elaborarea conceptelor și în facilitatea activității mintale în ansamblul ei.

Printre alte transformări senzoriale includem:sensibilitatea vizuală se caracterizează printr-o finețe mai complexă;creșterea câmpului vizual este asimetrică și are anumite particularități în funcție de culoare și astfel pentru culorile galbenă și albastră capacitatea de identificare din punctul de vedere al intensității în câmpul vizual este mai fină decât în cazul culorii roșu.Se observă o preferință pentru anumite culori,iar vederea în profunzime și finețea de discrimare vizual-observativă se caracterizează printr-o creștere deosebită.Se observă la adolescenți și existența unei dezvoltării a evaluării vizuale la distanță și de evaluare a suprafețelor și altor caracteristici legate de mărime.

Mediul cultural influențează sensibilitatea odorifică a adolescenților care este mult mai dezvoltată în acest stadiu și mai ales în cazul fetelor,care vor fi interesate de achiziționarea unui parfum anume.

Dacă în cadrul școlii se realizează ateliere de lucru manual, acestea vor contribui la dezvoltarea sensibității cutanate,care va fi completată în acest stadiu și de cea a îndemânării manuale,așa cum susține și U. Șchiopu și E. Verza(1997).

2.Dezvoltarea intelectuală și a gândirii

Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, Modrea(2006)arată că în adolescență se face trecerea de la stadiul operațiilor concrete la al celor formale adică la gândirea de tip verbal-logic.Acest stadiu necesită antrenament și mai ales în domeniul științelor și al matematicii.

În acest stadiu se vor realiza operațiile de rangul al doilea și prin operația de generalizare a operațiilor de clasificare adolescentul va fi capabil să realizeze operații propoziționale cum ar fi implicațiile,disjuncțiile etc.De asemenea, el este apt să realizeze operații reversibile,să-și formeze scheme de gândire(de exemplu:folosirea dublei referințe) și va înșuși algoritmi generali.

Legat de operația de combinare ce poate fi realizată de adolescent,Reuchlin(1999) arată că acesta se va aplica nu doar obiectelor, ci și enunțurilor verbale și îi oferă acestuia ,,posibilitatea să construiască și să utilizeze după o metodă sistematică toate modalitățile diferite de grupare a obiectelor într-o colecție”(Reuchlin,1999,p.237).

Această etapă se caracterizează și prin formarea și consolidarea schemelor de gândire,precum cele referitoare la stabilirea proporțiilor iar cel ce va domina gândirea în acest stadiu va fi raționamentul ipotetico-deductiv.Acest tip de raționament îi oferă adolescentului posibilitatea să elaboreze o multitudine de raționamente pentru susținerea unei idei.

Gândirea îi permite adolescentului să lucreze cu un volum mare de informații și să le prelucreze și să rezolve diferite tipuri de probleme,dar să identifice totalitatea factorilor ce sunt implicați în generarea unui fenomen și apoi să îl testeze mental.Ea va opera cu noțiuni caracterizate printr-un grad ridicat de abstractizare și generalizare,care vor forma sisteme specifice fiecărei materii școlare.Gândirea face posibilă și însușirea noțiunilor legate de filosofie.

De asemenea.,,în jurul vârstei de 17-18 ani, gândirea critică se realizează la parametri înalți și permite orientarea independentă în sursele de informare, aderarea la teorii și explicații,testarea și evaluarea ideilor și soluțiile elaborate” (Zlate,1999,p.279-280).Elkind susține ideea apariției unui nou tip de egocentrism (apud.Lerner,Hultsch,1983,p.354),ce se caracterizează prin faptul că fiecare adolescent are un mod unic de a gândi.

Perioada adolescenței propriu-zise și a postadolescenței se caracterizează și prin determinarea adolescentului de a citi un volum important de literatură clasică,modernă și din prezent iar inteligența și cultura vor avea rolul de a contura atașamentul față de valori,să dezvolte inteligența socială și să crească dorința adolescentului de a fi cult.

3.Memoria

Se observă următoarele caracteristici ale memoriei adolescenților:

a.creșterea volumului memoriei și chiar atingerea unui vârf al acesteia în adolescență

b.dominarea memoriei logice iar adolescentului va apela foarte rar la memoria mecanică

c.adolescentul deține capacitatea memorării noțiunilor abstracte

d.se observă existența caracterului activ al memoriei ce apare atât în recunoașterea ideilor principalele dar și în selecția acelor idei ce susțin anumite idei.Elena Bonchiș(2000) arată că acum adolescentul utilizează acele procedee active de memorare ce le utiliza în mod inconștient în copilărie.

e.Existența și dezvoltarea metamoriei care are rolul în susținerea activă atât pentru întipărirea dar și pentru stocarea informațiilor. f.Adolescentul va utiliza repetiții organizate și sistematice pentru stocare și conservarea informațiilor și cunoștințelor importante și readucerea lor în memoria activă în timpul examenelor și a diveritelor concursuri,așa cum susține și Bonchiș(2000).

g.reproducerea în mod activ a cunoștințelor se realizează numai în raport cu sarcina dar și într-un mod unic și personal de exprimare și organizare.

h.Desigur că memoria la adolescenți este strâns legată de interesele sale sau de admirația ce o are un adolescent pentru un autor sau altul dacă ne referim la literatură.

Nu trebuie să omitem relația care se realizează între gândire și memorie ce va avea efecte benefice asupra celor două procese cognitive.

4.Imaginația

Adolescența se caracterizează prin existența tuturor condițiilor neurofuncționale și psihologice pentru manifestarea la niveluri înalte ale imaginației atât activă cât și voluntară.Imaginația reprezintă pentru adolescent aceea zonă de autodefinire și locul unde el se poate exprima în mod original.

Se va observa implicarea imaginației reproductive în cadrul procesului de învățare la majoritatea disciplinelor dar și în cazul lecturilor particulare.

Cea care se va manifesta pregnant va fi imaginația creatoare și se manifestă în procesul de învățare prin descoperire și este susținută de relația sa cu gândirea.

Relația imaginației cu afectivitatea ca putea conduce la crearea unor poezii ce vor purta amprenta trăirilor afective tumultoase ale adolescentului.

La baza idealul de viață va sta visul de perspectivă, iar adolescenți se vor arată foarte interesați de visele lor și de semnificația acestora.

Pe scurt,imaginația adolescenților se caracterizează printr-un grad mare de originalitate care le conferi acestora posibilitatea să-și personalizeze fiecare acțiune și,,operă”.

5.Limbajul și comunicarea

Legat de comunicarea adolescentului, M.Reuchlin consideră:, ,Limbajul aduce acestei dezvoltări o contribuție importantă și chiar necesară”(1999,p.227).Toate procesele cognitive se alfă în relație cu limbajul iar cele mai importante caracteristici ale acestuia în această etapă sunt următoarele:

-Dezvoltarea vocabularului și posibilitatea utilizării până la un număr de 20.000 de cuvinte la sfârșitul etapei.Se poate observa o ușurință în deprinderea limbajului academic, a informațiilor referitoare la utilizarea computerului dar și o decodare a celor mai subtile nuanțe ale structurilor verbale utilizate de diferiți autori studiați(dar și în cazul persoanelor apropiate de adolescent).

-Claritatea semnificațiilor cuvintelor și a cunoștințelor datorită creșterii cognitive impresionante și chiar se observă existența unei exigențe din partea adolescentului privind respectarea sensului cuvintelor și expresiilor verbale.

-Referindu-ne la vorbire,observăm consolidarea stereotipurilor de receptare și pronunție,iar debitul și viteza comunicării este aceeași cu a unui adult.Existența autoreglării vorbirii care va aparea drept o selecție a materialului verbal.

-Adolescentul devine conștient de ceea ce transmite și va fi foarte atent la cuvintele folosite,la respectarea normelor gramaticale și va încercă să utilizeze un limbaj elevat față de persoane cu autoritate.

-Desigur că se observă utilizarea jargonului în comunicarea adolescentului cu cei de vârsta lor,iar comunicarea sa va fi adaptată la situație,interlocutor și relația acestuia cu receptorul mesajului său.

-Existența unei comunicării nonverbale bogată și nuanțată,ce poate fi exprimată prin expresivitatea privirii dar și prin limbajul gesturolor

-Din punctul de vedere al citirii,aceasta se caracteririzează prin corectitudine,coerență,expresivitate,viteză.Limbajul scris va avea drept caracteristici:accentuarea caracteristicilor personale, exigența privind normele gramaticale și de scriere,iar adolescenți cunosc modul de adresare în scris.

-Dacă adolescentul are aspirații înalte,acesta își va dori să se perfecționeze în utilizarea și vorbirea unei a doua limbii străine.

6.Afectivitatea,motivația și voința

În planurile afectivității,motivației și voinței se produc atât de multe transformări,încât aceasta etapă a fost denumită perioada ,,furtunilor și stresului”,așa cum susține și Crețu(2009,p.85).Se pot observa următoarele schimbări:

-Prezența unei rezonanțe afective ample ce este acordată tuturor evenimentele din viața adolescenților iar acest lucru va face posibilă existența unei diversității ale tuturor proceselor afective.

-Școala are rolul de a contribui la existența sentimentului de bucurie referitor la obținerea performanței la examene, concursuri dar eșecul este simțit mult mai accentuat decât la alte stadii.Adolescentul este mult mai sensibil la comentariile profesorilor când este evaluat de câtre aceștia.el devine conștient de greșelile sale și de erorilor profesorului în ceea ce privește activitatea sa de notare.

-Existența unor sentimente diferite în funcție de colegii,cum ar fi:sentimentul de admirație,încredere, ură etc.,iar față de profesori va simți cel mai adesea stimă și admirație.

-Dacă adolescentul trebuie să se confrunte cu evenimente familiale negative,acestea vor genera emoții și sentimente profunde care pot duce și la îmbolnăvirea acestuia.

-Adolescentul experimentează și prima iubire,dar și dezvoltarea sentimentelor privind propriul său eu și respectul de sine.Prima iubire este o condiție importantă a maturizării afectivității.

-Prezența unui grad ridicat de conștientizare a experienței afective ce va fi acompaniat de tendința de reexaminare,meditație și evaluare.

-Adolescența se caracterizează și prin atingerea celui mai înalt nivel al reglării comportamentului emoțional-expresiv.Se potîtâlni situații de fragilitate emoțională care pot duce la consumul de alcool sau droguri.De aceea,lipsa unei comunicării în cadrul familiei, sărăcia,dezamăgirea privind rezultatele slabe la școală,indiferența persoanei iubite pot conduce la evoluții negative ale adolescentului.

-Aprofundarea structurii elementelor componente iar sentimentele vor juca un rol important în orientarea relațiilor și a preferințelor unui adolescent.

Cu privire la motivație,se fac următoarele referiri:

a.manifestarea activă pentru trebuințele de autoafirmare și autorealizare.În această etapă,adolescentul va căuta mereu ocazii pentru a-și arată posibilitățile atât prin participarea la diferite concursuri dar și pentru că dorește să facă ceva remarcabil în viața celor dragi.Autorealizarea se manifestă și prin eforturile sale pentru a fi mai bun dar și pentru a fi conștient de propriile sale abilități și aptitudini.Din acest punct de vedere se observă că dacă există o anumită preocupare pentru o profesie,el se va implica în tot ce înseamna aceasta și pentru a-și identifica vocația.Aceasta se poate înscrie și în diferite cluburi unde va întâlni persoane cu inclinații asemanătoare cu ale sale.

b.Interesul pentru lectură există iar spre finalul acestui stadiu,adolescentul își va alege el lecturile și le va prefera pe cele filosofice.

c.Interesul pentru grupul informal și pentru autocunoaștere dar și cunoașterea persoanelor cu care interacționează.

d.Adolescentul va fi interesat și de participarea la drumeții,spectacole,va avea proprii idoli și va fi fanul unor vedete din domeniul muzical sau al cinematografiei.

e.Dezvoltarea concepției despre viață,a idealului de viață și a altor aspirații care vor avea un rol important în transformarea sa ca adult.

f.Motivația intrinsecă a învățătii va fi compusă din:a)interese cognitive de durată;b)interese de tip creativ;c)veselia datorată trecerii peste obstacole în găsirea soluției la diferite probleme.

Voința se dezvoltă în relația sa cu motivația și va avea următoarele caracteristici:

a.Implicarea voinței în opțiunea adolescentului pentru viitoarea sa carieră și în etapa necesară pregătirii pentru aceasta

b.Manifestarea voinței în autonomia și independența adolescentului.

c.Adolescentul dorește să fie independent,să nu mai depindă de părinți și astfel el va tinde spre desfășurarea unor activități autoformative care vor avea drept tință calități de ordin sufletesc.

7.Personalitatea

Pe lângă factori care au influențat personalitatea în perioada preadolescenței, există câțiva factori ce contribuie la formarea personalității adolescentului și anume:a.existența unui număr mare de relații sociale, b.implicarea proprie în procesul de formare a personalității,c.intrarea în viața propriu-zisă,cu greutățile și bucuriile sale.M.Debesse(1981) consideră ,, pentru elevii noștri aventura existenței personale a început…marea lor educatoare va fi de acum încolo viața însăși”(p.110).Astfel, adolescentul va învăța din propriile sale greșeli fie în relaționarea cu cei de vârsta sa dar și cu alte persoane și va învața care să îi fie conduita în diferite situații, școala sa va fi școala vieții.

Există câteva aspecte ce definesc personalitatea adolescentului și anume:

a.consolidarea unor aspecte ale personalității și amplificarea altora cum ar fi aptitudinile și idealul de viață.Crețu(2009)arată că la nivelua acestui stadiu personalitatea este un ansamblu organizat și unitar dar nu este destul de bine consolidat și armonizat.

,,Criza de originalitate” depășită va face posibilă existența unui echilibru între aspirații și posibilității,adaptarea corectă la diferite situații și conturarea unui sistem orientativ ce va avea un rol în atingerea scopurilor.

b.Experiența de viață,cunoștiințele acumulate din diferite domenii vor contribuie la formarea modului specific adolescentului de înțelege a vieții și astfel se va forma concepția de viața.

c.Adolescentul își va structura propriul său sistem de valori,iar printre surselor lor le menționăm pe cele socio-culturale,de măsura în care o valoare este promovată în anumite discursuri sau se regăsește în conduita unor persoane și în modurile de existență a unor instituții.

d.În adolescență se formează și conștiința apartenenței la generație.Adolescentul nu se va integra pur și simplu într-un grup ci el va trăi apartenența la membri acelui grup.Pot exista conflicte cu părinți din cauza implicării unui grup cu influență negativă asupra adolescentului și îl pot implica în anumite conflicte violente cu legea.

e.Existența unei vulnerabității a adolescentului și astfel acesta va avea nevoie de suport din partea familiei,a școlii etc.

g.Formarea idealului de viață-are un rol important în orientarea și concentrarea tuturor capacităților adolescentului și va oferi un sens vieții sale.Idealul este ansamblul tuturor cunoștințelor adolescentului despre lume,are o relație cu valorile sale,se caracterizează prin stabilitate și constanță și este legat de posibitățile oferite de societate în care trăiește adolescentul.

h.Adolescența este marcată și de accentuarea căutării identității de sine,care este o componentă a cercetării noastre și asupra căreia vom reveni în capitolul următor.

i.Conștința de sine a adolescentului.Printre cele mai folosite modalități folosite de adolescent pentru formarea conștiinței de sine sunt: a)auto-observarea,autoanaliza și autoreflecția, adolescentul își poate alcătui un jurnal cu propriile sale gânduri, asupra căruia va reveni în timp;b)implicarea în activități prin care el arată că poate și că deține acele capacități și abilități necesare;c)compararea cu alți în diferite situații și evenimente;d)Calea eurilor-oglindă – adolescenți sunt atenți la reacțiile celorlalți cu privire la modalitatea în care se prezintă, comunică și relaționează; e)Comunicarea cu personalități din domeniul lor de interes;e)Compararea cu eroi din cărți și filme,ceea ce îi ajută la creșterea încrederii în sine.

Indiferent de modificările în sfera biologicului și a psihicului,adolescența reprezintă o etapa importantă în viața fiecăruia dintre noi iar părinți și cei din jurul adolescentului trebuie să îi recunoască meritele și să îl ajute să aibă încredere în sine și astfel se vor pune bazele dezvoltării sale armonioase ca adult.

1.3.Adolescența și relația cu familia și școala

În adolescență se pot observa schimbări importante și din punctul de vedere al relațiilor interpersonale,iar rolul lor va consta în construirea și consolidarea personalității individului.

Astfel,acest subcapitol va trata relația adolescentului cu familia,școala și priteteni și va surprinde acele schimbări ale relației adolescentului cu familia și comunitatea în care își desfăsoara activitatea.

Din punctul de vedere al relației cu prieteni,se pot menționa următoarele:aceștia sunt foarte importanți pentru un adolescent,pentru că ei îi pot furniza informații adolescentului cu privire la mediul în care trăiește,diferite experiențe prin care trece.Rar un adolescent va cere sfaturi ori informații de la părinți privind schimbările prin care trece.

Acesta este și motivul pentru care un adolescent va dori să se integreze într-un grup,în care el va încerca să ascundă transformările fizice aferente adolescenței și încercând să semene unii cu alții,fapt ce nu va mai exista la mijlocul acestei perioade.În acest caz,adolescentul va dori să se regăsească și să-și contureze identitatea sa proprie.

Dacă în copilărie,individul învăța să facă deosebirea între ce e bine și ce e rău prin apelul la părinți,în adolescență el se va separa de aceștia pentru a putea să-și capete autonomia de care va avea nevoie când va deveni adult.Sunt destul de multe cazurile în care adolescentul consideră că părinți săi au un grad scăzut de obiectivitate și au valori și puncte de vedere necorespunzătoare generației adolescentului. De aceea, adolescentul va fi mai mult influențat de părerile și sfaturile grupului de prieteni și de valorile acestora.

Adolescentul va dori să arate lumii cî este mult mai matur decât este în realitate,dar toate schimbările fizice,psihice nu pot fi trecute de adolescent de unul singur de aici necesitatea existenței unui grup de prieteni.Acest grup îi confera individului aceea stabilitate de care are nevoie în această etapă și acesta îl va ghida pe adolescent în conduita sa,în adoptarea unui stil vestimentar și a celui de gândire.

Fiecare grup de adolescent va consideră că părerile părinților sunt înapoiate și că ei dețin mult mia multe cunoștinte decât ei.Grupul de adolescenți se caracterizează prin faptul că sunt cele mai compacte decât la orice nivel de dezvoltare.

În adolescență apare ,,cel mai bun prieten”,deoarece adolescentul simte să păstreze anumite informații doar pentru el sau o singură persoană în care are încredere.Cu trecerea timpului,acești buni prieteni vor forma un grup unit.

Când adolescentul va avea încredere în mai multe persoane,atunci el se va maturiza afectiv,dar acest pas are o influență majoră asupra stimei de sine a acestuia.

Pentru adolescent sunt foarte importante reputația sa și modul de judecată a prietenilor,care pot conduce la un moment dat la depresiei.Pe măsură ce acesta se va maturiza,rolul zvonurilor și al reputației va scădea și nu va mai influența atât de puternic stima de sine.

Referindu-ne la relația cu familia,așa cum am menționat mai sus,rolul acesta este diminuat în detrimentul grupului de prieteni.

Familia trebuie să-l sprijine pe adolescent în atingerea independenței dorite și să-i înțeleagă nevoia de distanță față de părinți.

Familia trebuie să fie conștientă de rolul său important în construirea unui model și ideal de viață și faptul că ambii părinți reprezintă la început primul model.

Se poate întâmpla ca familia să-l considere încă copil pe adolescent și de aceea pot exista conflicte de interese privind preocupările adolescentului,modul de petrecere a timpului liber iar transformarea sa în adult poate fi privită de familia cu teamă și neîncredere.

Micile dificultăți de comunicare și această teamă a părinților conduce la apariția ,,crizei de conduită” a adolescentului.Aceasta se referă la atitudinea de independență și emancipare ce va fi adoptată de adolescent,pentru că el nu dorește să fie condus și mai ales în mod autoritar.

Familia are un rol important și în generarea stărilor profunde ale adolescentului,care pot fi de mai multe tipuri și anume: nonconformismul ,instabilitatea în conduita sa,apariția sentimentului de inferioritate și chiar retragerea în sine.

Ea poate cauza variate conflicte dar și sentimente de frustrare și stres,iar deficiențele educative pot duce la apariția unor comportamente deviante.

Identitatea socială este influențată de familia și existența unui autoritarism exagerat sau dimpotrivă o indiferență pot conduce la apariția unor consecințe negative asupra sa.

Existența fraților sau a surorilor poate avea un rol benefic, deoarece el comunică cu persoane ce au același statut cu el,chiar de vârste și sexe diferite.Frații mai mari pot fi considerați model de către cei mai mici,dar depinde de diferența de vârstă.Pot exista situații în care fratele mai mare este gelos și se simte nedreptățit în comparația cu cel mic,dar certurile între cei doi vor înceta când se ajunge la finalul acestui stadiu.

De cele mai multe ori,relația dintre frații seamană cu o prietenie,în care cei doi se vor susține reciproc și chiar împreună pot duce la anumite schimbări de atitudine ale părinților,dar doar împreună.

Din punctul de vedere al relației cu școala putem prezenta următoarele aspecte:

a.Adolescentul va dori să participe la diferite evenimente culturale, prin care să acumuleze informații în domeniile pentru care arată un interes.

b.Unii adolescenți pot atinge performanțe înalte prin participarea la diferite concursuri naționale și internaționale și chiar pot deveni interesați să se înscrie la o facultate din străinătate.

c.În relația cu profesorii,caută să își expună propriile idei dar și independența-dar să își formeze și o cultură generală prin acumularea de informații din diferite domenii.Dacă profesorul reușeste să se apropie de adolescent prin atitudinea și conduita sa,poate avea o influență pozitivă asupra destinului și chiar să îi devină mentor.De exemplu,un adolescent este pasionat de psihologie, poate discuta cu profesorul său și poate acumula acele informații necesare și chiar poate să fie pregătit de o carieră în domeniu.

d.Pentru că adolescența este vârsta primei iubirii,școala va fi în conflict cu nevoia adolescentului de a fi cu prima iubire și de aceea va conferi mai mult timp iubirii decât responsabilităților sale ca elev și acest lucru se va transpune prin rezultate mai puțin bune la școală.

e.Dacă școală nu va fi în acord cu interesele adolescentului iar lecțiile vor fi considerate de către adolescent lipsite de informații și plictisitoare,acesta poate să aleagă să absenteze și poate aceasta sa fie una din cauzele exmatriculărilor.

Trebuie să existe o relație strânsă între familie și școală privind dezvoltarea și sprijinul adolescentului în această etapă,de care va depinde existența sa ca adult.

CAPITOLUL 2.IDENTITATEA DE SINE

2.1.Delimitări conceptuale

În literatura de specialitate, în toate definițiile și caracterizările realizate identității de sine se precizează unul din cele mai importante aspecte și anume că identitatea de sine este nucleul personalității fiecăruia dintre noi și ne definește ca persoane unice.

De asemenea,trebuie să precizăm că termenul de identitate se referă la granița dintre psihologic și sociologic în descrierea unei persoanei și a personalității sale,dar ne arată și rolul în formarea personalități a apartenenței sociale a individului.

Tocmai această unicitate a individului face ca identitatea de sine a fiecărui individ să fie ansamblul unei combinații unice de influențe și patternuri psihologice,așa cum susține și Petre Alexandru pe site-ul www.psihologiaonline.ro-accesat 30 aprilie 2013 ora 12:00.

De asemenea el susține că principalele componente ale personalității umane și anume temperamentul, caracterul, aptitudinile,inteligența și creativitatea sunt dirijate și ghidate de identitatea de sine.

În literatura de specialitate,elementele ce definesc identitatea de sine se referă la următoarele aspecte și anume:

a.identitatea de sine este cea care asigură continuitate persoanei

b.ea nu se modifică de la naștere până la moarte

c.este legătura între toate conținuturile psihice și schimbările apărute la nivelul acestora

d.este cea care ofera stabilitate psihicului uman.

În definirea identității de sine, aspectul cel mai definitor este răspunsul/răspunsurile oferite de persoană la întrebarea:,,Cine sunt eu?”, răspunsuri ce vor defini identitatea sa socială, sexuală,referitoare la statutul social etc.Alături de aceasta întrebare, o persoana trebuie să răspundă la următoarele întrebări:,,Ce pot face?” și ,,Ce pot deveni?”.

Chiar dacă se crede că identitatea de sine se formează în adolescență atunci când există criza de identitate,aceasta se conturează încă din primii ani de viață ai persoanei. Astfel,copilul pentru a îndepărta toate ,,necazurile” sale găsește puterea într-un personaj simbolic și anume eroul său.El îl va ajuta să treacă peste probleme și să cucerească lumea,desigur în mod figurat.

Acest erou poate să provină din povești sau din realitate și să fie fie un frate,un verișor sau chiar unul dintre părinți,dar vom auzi și vorba ce îi face pe părinți să zâmbească mereu și anume,,eu când voi fi mare”.După parcurgerea anumitor etape în dezvoltarea fizică și psihică, vom observa creșterea numărului de eroi din viața copilului ca să se ajungă la marcarea începutului gândirii despre sine și la formarea conștiinței de sine.Pe măsura dezvoltării conștiinței de sine, eroul de la început capătă caracteristici noi și devine un model iar dorința de cunoaștere va conduce la intensificarea sentimentului puterii date de folosirea propriilor sale forțe.

Formarea identității de sine se consideră că are loc în adolescență,pentru că aceasta etapă este caracterizată de multitudinea de transformări prin care trece individului.Acestea se referă la maturitatea fizică,la dezvoltarea și apariția de sentimente și dorințe noi dar și la elaborarea capacității de cunoaștere.Astfel individul nostru își schimbă statutul de copil cu cea de adolescent iar această schimbare conduce la stări de dezorientare,lipsa reperelor și o anumită stare de anxietate. Echilibrul se obține prin apelul la anumite modele de personalitate la care ei se poate raporta.Aici,rolul familiei și școlii este foarte important în concentrarea atenției adolescentului spre acele modele potrivite de urmat,deoarece mass media este încărcată de modele nepotrivite.Pe măsura stabilirii echilibrului,adolescentul va putea să răspundă la întrebările specificate mai sus și legate de identitatea sa de sine.

Legat de schimbările survenite în adolescență și de identitatea de sine, psihologul Lucreția Preda precizează faptul că nu trebuie ca adolescența să fie definită ca o schimbare totală a imaginii de sine,pentru că de cele mai multe ori se întâlnesc probleme de adaptare a identității la mediul social.(http://www.la-psiholog.ro/psiholog-lucretia-preda/ formarea-identitatii-de-sine-la-adolescenti -30 aprilie 2013,ora 15:00)

Cel care a abordat problematica identității de sine atât din punctul de vedere al formării sale dar și a diferitelor aspecte ale sale a fost Erik Erikson- psiholog de origine americană și autor al teoriei psihosociale a evoluției unui individ prin trecerea unor crize de dezvoltare.În cartea sa -,,Adolescența și criza:în căutarea identității”(1968) își prezintă cercetările realizate de el între 1950 și 1960 asupra conceptului de identitate și menționează cele 8 stadii de dezvoltare.În descrierea adolescenței,el punctează ideea potrivit căreia individului nu mai este nici copil,nici adult și atunci apare criza de identitate și necesitatea afirmării identității sale de sine și ambiguitatea rolurilor sale în societate.Erikson punctează importanța identificării fiecăruia ca membrii ai societății dar indivizi ce sunt diferiți de familia din care s-au format și de care trebuie să se desprindă încetul cu încetul.De aceea, individul trebuie să-și stabilească și identifice filosofia sa proprie de viață,idealurile,convingerile sale etc (http://www.support4 change.com/ index.php? option=com_ content&view= article&id 47 &Itemid=108 -29 aprilie ora 15:00).

Erick Erickson (1988) a caracterizat adolescența ca o perioadă foarte critică din punctul de vedere al procesului de elaborare a identității. Dificultățile și piedicile întâlnite de adolescenți atunci când doresc să stabilească bazele identității de sine definește criza de identitate.Finalitatea acesteia se referă fie la atingerea unei identității unice fie prin confuzia identității.

Procesul descris de psihologul Lucreția Preda a fost definit de Erickson și poartă numele de ,,confuzia identității”.Erickson prezintă șapte pași ce trebuiesc urmați pentru găsirea sensului identității de sine și anume:

1.Adolescentul este potrivit să se implice în acele activități ce îl responsabilizează din punct de vedere social și astfel poate să își contureze identitatea de sine.

2.Sensul identității de sine se atinge prin ghidarea individului prin apelul la anumite concepte ideologice,ocupaționale și legate de relațiile interpersonale dar și prin apelul la factorii culturali

3.Dacă persoana va avea un puternic simț al identității,va putea să se aprecieze corect prin compararea similarităților și deosebirilor de ceilalți și astfel să își cunoască punctele forte și limitele.

4.Formarea identității de sine este un proces ce se realizează pe o perioadă lungă de timp,în care o persoană va interacționa cu altele și va fi în relații de prietenie.

5.Sensul potrivit al identității de sine caracterizează acele persoane ce au o imagine despre sine pozitivă,ce gândesc pozitiv și care nu au probleme privind relaționarea socială.

6.Formarea identității de sine nu se încheie o dată cu finalizarea adolescenței și se continuă de-a lungul vieții unei persoane mai ales în momente cheie,cum ar fi momentul în care devii părinte.

7.Pe parcursul copilăriei,se observă stabilizarea conștiinței de sine și a sentimentul de individ.

Majoritatea specialiștilor care au studiat perioada adolescenței au punctat faptul că așa zisa criză din adolescență apare ca urmare a confuziei identității versus confuziei de rol.

Și Erikson(1950) arată că de faptul adolescenți în procesul de căutare și stabilire a identității de sine trec prin așa zisa difuzie a identității,care se referă la existența unei încărcături puternice a sentimentului de nesiguranță.În adolescență,individului trebuie să atingă acel sentiment al identității care este definit astfel:,, sentimentul de a te simți acasă în propriul corp,sentimentul că ști încotro mergi, precum și certitudinea recunoașterii din partea celor care contează”(Erikson,1968,p.165).Astfel,adolescentul se va simți sigur pe el, sigur de ceea ce dorești să realizeze și că realizările sale sunt demne de atenția celorlalți și de recunoșterea succesului lui. Difuzia identității se referă la patru elemente importante și anume:

1.Intimitatea:dacă are încredere în ceilalți,adolescentul consideră că își va pierde identitatea.

2.Difuzia timpului:adolescentul consideră că timpul nu îi poate rezolva o situație sau o stare de lucruri.(Erikson,1968)

3.Difuzia efortului personal:adolescentul își poate canaliza toate eforturile spre realizarea unei singure activității sau dimpotrivă.

4.Identitatea negativă:se referă la sentimentul de dispreț ce îl are un adolescent față de dorințele părinților sau ale comunități privind rolul ce este potrivit și trebuie să fie îndeplinit de acesta.

De asemenea Perkins(2011) prezintă în cartea sa ,,Cele 4 întrebări”ideea potrivit căreia adolescenți în procesul formării și stabilizării identității lor de sine,el trebuie să aibă răspunsuri la patru mari întrebări cheie:

1.Cine sunt eu?la aceasta întrebare,adolescentul trebuie să aibă răspunsuri referitoare la asumarea noilor sale roluri sociale dar și sexuale

2.Sunt o persoană normală?Răspunsul la această întrebare se referă la modul în care se consideră o persoană că este normală în grupul de prieteni sau alt tip de grup pe care el îl consideră normal.

3.Sunt o persoană competentă?La această întrebare, adolescentul trebuie să răspundă prin prisma rezultatelor sale care pot să fie valorizate de părinți,școală, de cei de vârsta lui și de societate în general.

4.Sunt iubit?Sunt demn de a fi iubit?Această întrebare se referă la faptul dacă adolescentul poate fi iubit pentru calitățile sale,pentru ceea ce este, în afara părinților săi.

De asemenea, Erik Erikson a studiat problematica identității de sine la adolescenți și în urma studiilor sale a ajuns la următoarele concluzii, în funcție de răspunsurile date de adolescenți la întrebările:a)Ce pot?,b.Ce sunt?,c) Ce voi fi?

1.Există adolescenți care vor găsi cu rapiditate răspunsurile la întrebările de mai sus prin procesul de identificare pe verticală cu părinți sau unul dintre ei și astfel ei vor continua proiectele acestora de viață sau vor participa la activitățile necesare pentru realizarea lor.Este o situație fericită,dar poate exista un moment în care evoluția acestor adolescenți să se oprească și astfel să ajungă la concluzia că alegerea lor nu a fost una potrivită.

2.Există și adolescenți care vor avea un drum mai lung de parcurs pentru identificarea răspunsurilor necesare stabilirii identității lor de sine,dar tot acest proces îl realizează individual și tocmai acest lucru îi ajută să facă față tuturor provocărilor și vor ajunge la o identitate de sine ce nu este influențată foarte mult de ceilalți.

3.Pot exista și adolescenți care nu își clarifică aspecte legate de identitate de sine și stau într-o stare de confuzie ce se poate solda cu pierderea anumitor posibilități și implicarea în acțiuni nepotrivite.

4.Există și cazul acelor adolescenți vor avea o identitate de sine negativă din cauza faptului că fac parte din grupuri ce se caracterizează printr-un comportament negativ.Acest lucru are loc și datorită confuziei de identitate care apare foarte des la adolescenți dar și ca o revoltă la cerințele familiei(în cazul unei probleme grave, o adolescenta va apela la o prietenă sau grup de prieteni decât să se adreseze părinților pentru că se revoltă împotriva lor). (http://www.rasfoiesc.com /educatie/psihologie/ Identitatea-de-sine-la-adolesc26.php -30 aprilie 2013-ora 11:00)

Legat de al patrulea grup de adolescenți din studiul lui Erickson,trebuie să menționăm că acest lucru este posibil și datorită lipsei de experiență a adolescenților.Acest aspect face posibilă anumite identificări cu modele nepotrivite(chiar o preluare parțială a unor comportamente nepotrivite) sau existența unor idealuri imposibil de atins sau idealuri negative.

P.Popescu Neveanu(1978) consideră că identitatea reprezintă ,,dimensiunea centrală a conceptului despre sine a individului, reprezentând poziția sa generalizată în societate,derivând din apartenanța sa la grupuri și categorii sociale,din staturile și rolurile sale(1978,p.319).Astfel,identitatea de sine este ansamblul percepției individului cu privire la locul său în societate, în grupurile din care face parte și în concordanța cu statutele și rolurile sale.Prin grupul din care face parte,adolescentul poate să își contureze tabloul calităților sale,pe care le poate pune în valoare prin implicarea în diferite activitățile ale grupului.

De asemenea, Erikson punctează că sarcina majoră a adolescentului în această etapă este formarea identității eului.Erikson(1968) menționează că există trei componente ale acestei identității și anume:

a.simțul unității care se traduce prin existența unei armonii a percepțiilor sinelui

b.simțul continuițării acestor percepții în timp

c.simțul reciprocității între percepțiile individului și modalitatea de percepere a sa de către ceilalți.

În procesul de dezvoltare și afirmare a identității de sine, adolescenți trebuie să își asume diferite roluri pentru a se cunoaște,pentru a se testa și a-și stabili care sunt obiectivele, valorile,stilul de viață,idealurile și convingerile. Numai așa,persoana se va putea integra în societate și în grupurile apropiate de ceea ce înseamna el ca persoană.Dacă avem de a face cu un eșec,persoana va experimenta stări de confuzie cu privire la sine și la cei din jurul său.Aceste stări vor fi experimentate și de cei care s-au adaptat la cerințele societăți.Erikson arată că în această perioadă adolescentul va deveni apt să își stabilească propriile sale obiective și chiar dacă va experimenta eșecul să nu se lase pradă sentimentelor de inferioritate ce le poate simți.În adolescența târzie,persoana va avea stabilită clar identitatea sa sexuală.

Problema principală a pubertății și a adolescenței este aceea a identificării de sine(personale) sau a dezvoltării conștiinței de sine. Se intensifică dorința adolescentului de a fi unic, luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind preocupat și absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru ca, spre sfârșitul adolescenței, acesta să simtă nevoia din ce în ce mai acută de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activități socialmente recunoscută și utilă, valoroasă. Nevoia de a fi personalitate se manifestă, adeseori, prin tendința expresă a adolescentului de a fi original, cu cele două forme ale sale: creația, producerea a ceva nou, original și excentricitatea (din dorința de a ieși din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul își poate întrece prietenii, atât în comportamente sociale dezirabile, cât și în comportamente deviante).

Perioada pubertății și adolescenței pune probleme dezvoltării conștiinței de sine, datorită, pe de o parte, modificărilor care survin în sistemul general de cerințe față de puberi și adolescenți, iar pe de altă parte, datorită schimbărilor prin care poate trece personalitatea, cu structurile și substructurile sale. Astfel, are loc intensificarea percepției de sine prin câteva aspecte, dintre care ne putem referi la: propria imagine corporală, identificarea și conștientizarea Eu-lui, identificarea sensului, rolului și statutului sexual și, mai ales, a celui social. Percepția de sine și imaginea de sine devin critice, datorită schimbărilor siluetei, fizionomiei și ținutei. Imaginea corporală – mai puțin importantă în copilărie – devine din ce în ce mai centrală, încorporându-se în conștiința de sine și începe să fie percepută ca atare. Fără ea, nu se poate organiza procesul de identificare.

W. James a fost primul filosof care a acordat o atenție deosebită dialecticii dezvoltării conștiinței de sine, precum și ,,distanței“ dintre Eu și Sine. Personalitatea totală, al cărei nucleu devine Eu-l și Sine-le, este, prin aceasta, duală, fiind structurată din Eu, cel care cunoaște și este conștient de Sinele – cel care este cunoscut. Sinele cuprinde trei elemente: sinele corporal-material, sinele social și sinele spiritual. Sinele corporal-material se referă la corp, veșminte, familie, cămin, obiecte etc., deci la tot ceea ce posedă o persoană din punct de vedere material. A. Munteanu (1998) consideră că, pentru a se familiariza cu noua sa identitate anatomică, dialogurile adolescentului purtate cu persoana pe care o vede în fața sa atunci când se uită în oglindă sunt foarte frecvente, acesta putând oscila între satisfacție și critică violentă. Acest fapt poate justifica preocupările mai intense pentru modul de aranjare a părului sau pentru vestimentația purtată, pe care le au unii adolescenți. Tot ceea ce fac acești adolescenți este pentru a se remarca sau pentru a șoca. Și, pentru aceasta, în afara teribilismului vestimentar și/sau comportamental, gama de manifestări își subordonează și modalitățile de a ieși în evidență prin artă sau literatură, dar și prin acte deviante (fuga de acasă, furtul, violul etc.

Sinele social constă în reputația și recunoașterea unei identități anume, considerația pe care o poate obține o persoană de la ceilalți, precum și conștientizarea statuturilor și rolurilor pe care aceasta le îndeplinește în prezent, sau a celor pe care le proiectează în viitor. În fine, a treia componentă a sinelui este sinele spiritual și se exprimă prin conștientizarea propriei activități, a propriilor tendințe și aptitudini. Este vorba despre teritoriul atât de fragil al emoțiilor, dorințelor, al actelor de voință. În toate accepțiunile și/sau elementele sale componente, sinele are o natură socială (Șchiopu și Verza, 1997).

În fine, se dezvoltă discret și identitatea sexuală, care poate fi influențată intens de modelele parentale și materiale, fiind la început integrată difuz în subidentitatea familiei. În acest sens, băieții care au un model parental cu masculinitate redusă, prezintă dificultăți de identificare, în timp ce băieții care au un model parental puternic conturat sunt mai siguri pe ei, mai încrezători, protectivi și mai relaxați. În cazul adolescentelor, situația este mai complicată, deoarece, pe plan social, rolul feminin este el însuși într-o schimbare continuă, existând o mare diversitate de modele feminine: tradiționale, de tranziție, moderne etc. În genere, tinerele fete cu identificare feminină tradițională sunt mai conflictuale decât cele care se identifică altfel cu rolurile specific feminine (Șchiopu și Verza, 1997).

Procesul formării conștiinței de sine, precum și a autoconștiinței, se ajustează și prin aportare la indivizii din aceeași generație (pairs).

Rezumând, dezvoltarea și stabilirea identității personale își are nucleul , între 11-13 ani –căutarea de sine,14-16 ani –afirmarea de sine(se formează subidentitatea culturală, 17-20 ani- se realizează pregătirea profesională și au loc conflictele de rol și de statut.

Identitatea vocațională desemnează abilitatea persoanei de a-și cunoaște calitățile și defectele, pe baza cărora poate decide asupra profesiunii pe care o poate îmbrățișa în viitor. A. Munteanu (1998) consideră că, după vârsta de 14 -15 ani, când se stabilizează dimensiunile personalității, adolescentul se refugiază în interiorul său pentru a-și diseca fiecare gest și fiecare trăire și a le supune unei analize critice. Această explorare interioară îl ajută nu numai să-și îmbogățească imaginea de sine, prin inventarierea calităților și defectelor sale, dar îi și inoculează apetitul pentru investigarea problemelor ontologice majore.

O altă dimensiune a dobândirii identității personale este aceea a câștigării independenței. Descoperind fondul său bogat de resurse, adolescentul se crede îndreptățit nu numai să le fructifice, ci și să aspire la independență. Întrucât există trei feluri de independență (material-economică, emoțională și de mentalitate/valori), dobândirea acesteia pare a fi condiționată de ce anume se consideră în societate că înseamnă independența.

Datorită importanței identității de sine asupra conduitei individului dar și a necesității maturității sale,trebuie să prezentăm și principalele efecte ale identității asupra stimei de sine și a componentelor sale și cum influențează aceasta cristalizarea identității de sine.

2.2.Relația dintre identitatea de sine și stima de sine și componentele sale

Între concepția,imagine și identitate de sine există o legătură puternică,fiecare dintre acestea se interinfluențează și definesc individul ca persoană atât în ochii proprii dar și din punctul de vedere al comunității și societății.

Dacă identitatea de sine se referă la ceea ce este un individ,ceea ce poate să facă sau să devină,concepția de sine se referă la expectațiile părinților legate de conduita și acțiunile adolescentului iar încrederea de sine se transpune într-un comportament adecvat și existența ambiției și perseverenței și lipsa timidității.Stima de sine se referă la autoevaluarea performanței unei persoane într-un domeniu sau altul. Lelord și Andre(2003) prezintă stima de sine ca fiind un ,,fenomen discret,impalpabil,complex,de care nu suntem întotdeauna conștienți”.”Lelord și Andre(1999,p.11) prezintă concepția unui adolescent privind stima de sine:acesta consideră stima de sine ca modalitatea în care ne vedem chiar dacă ceea ce vede nu este pe placul nostru de multe ori.Componentele sale sunt:concepția despre sine, iubirea de sine și încrederea în sine.

1.Concepția despre sine.

Concepția despre sine se referă la opinia ce o avem cu privire la noi, la evaluarea calităților și defectelor noastre,adică mai pe scurt o auto-evaluare a noastră din punct de vedere personal.

Așa cum se știe, fiecare dintre noi percepem în mod diferit o anumită situație sau comportament al celuilalt și de aceea este importantă concepția ce avem noi despre realitatea exterioară,despre noi(calitățile și defectele noastre),potențialul și limitele personale(Lelord,Andre,2003).De exemplu, un adolescent cu o stimă de sine scăzută,cu carențe ale iubirii de sine își va prezenta deformat defectele în fața grupului de prieteni.Aceștia nici nu le vor percepe și nici nu le vor acorda aceeași atenție.De exemplu,dacă un adolescent are probleme cu acneea,grupul de prieteni îl vor plăcea așa cum este și nu vor acorda o mare prioritate problemei sale.

În literatura de specialitate, există două abordări ale concepție despre sine:unii cercetători o definesc ca fiind stima de sine, alții consideră că stima de sine se referă la sentimentele avute privitoare la propriul eu în timp ce concepția despre sine se definește prin totalitatea credințelor ce le avem despre propriul nostru eu.

Lelord și Andre(2003,p.15) definesc concepția de sine prin:,,forța interioară care ne permite să ne bucurăm de șansa noastră în ciuda adversităților”.De exemplu,dacă un adolescent are o stimă de sine scăzută și credințe deformate privitoare la propriul său eu, va avea dificultăți să se regăsească și să își modifice modul de percepere a realității personale.Un rol important îl are familia,dar vom reveni la acest aspect în subcapitolul următor.

Concepția despre sine este ,,aceea hartă a personalității” cu rol în orientare privind relaționarea cu ceilalți și în modul de acțiune în orice tip de situație.Ea ne ajută să ne atingem scopurile și obiective și să ne scoatem în evidență valorile personale și calitățile(psihoterra 30 aprilie 2013 ora 17:00)

În cercetările prezente se observă că majoritatea specialiștilor consideră că stima de sine și concepția despre sine sunt componente independente ale eu-ului și stima de sine nu conține și concepția despre sine.

Robinson și Shaver(www.scribd.com- 30 aprilie 2013 ora 16:30) arată:,,cognițiile despre eu(cuprinse în conținutul conceptului despre sine) pot influența sau nu stima de sine”.De exemplu,credința unui adolescent că nu va reuși să intre la facultate va implica stima de sine privind modul în care adolescentul își evaluează performanțele școlare.Astfel,între stima de sine și concepția despre sine este o relație de influențare și persoana poate experimenta o stare de mulțumire sau dimpotrivă de frustrare.

Concepția despre sine este extrem de importantă în înțelegerea unei persoane pentru toată viața sa și trebuie să se refere atât la concepția personală despre sine dar și despre un eveniment/situație din viața sa.

Nu trebuie să omitem rolul mediului,al persoanelor cu care interacționăm,rolul educației primite,cerințele societății și relația de influențare reciprocă între celelalte două componente ale stimei de sine.

Astfel,concepția despre sine a adolescentului va fi influențată de cerințele părinților,ale școlii,de educația primită dar și de cerințele grupului/grupurilor din care dorește să facă parte.

2.Iubirea de sine.Vom prezenta fiecare concept în parte și cum influențează acesta identitatea de sine a adolescentului. Lelord,Andre(2003) precizează că aceasta trebuie să fie necondiționată și să nu fie în concordanță cu performanțele noastre.Ea există la toate persoanele și este cea care ne ajută să facem față greutăților vieții.(www.elystar.ro-1 mai 2013 ora 11:00).

În literatura de specialitate se arată că există o legătură strânsă între dragostea ce am primit-o în copilărie(Lelord,Andre,2003). Adolescenți ce nu carențe la acest nivel al stimei de sine,vor avea dificultăți de relaționare,voi simți mult mai acut eșecul,voar avea o mai mare încredere în majoritatea persoanelor și vor putea întreprinde acțiuni nepotrivite sau se vor implica în grupuri informale negative doar pentru a fi apreciați și iubiți și pentru a contraca carențele lor afective.

Iubirea de sine are un rol foarte important în caracterizarea stimei de sine a unei persoane,pentru că ea este fundamentul acesteia.Fiecare dintre adolescenți trebuie să se iubească pe sine așa cum este el, cu calități și defecte,să își înteleagă stările prin care trece, să nu se pedepsească pentru o notă proastă sau că a fost părăsit de iubită.Fiecare adolescent trebuie să se simtă demn de iubire și respect

Moreau(1999) clasează iubirea de sine și nevoia de a fi iubit pe locul întâi din punctul de vedere al nevoilor unei persoane,și arată că aceasta se referă atât la iubirea pentru Dumnezeu,la nevoia de dragoste din partea părinților, nevoia de iubire a partenerului până la nevoia de iubire în general.El arată că persoanele singure pot experimenta lipsa de iubire și starea de singuratate.

Iubirea de sine este materializată atât prin comportamentele avute pentru noi dar și pentru ceilalți.De exemplu, un adolescent se iubește pe sine dacă după câteva ore de studiu asigur organismului nevoia de odihnă,sau își ajută colegul să înțeleagă o problemă la matematică.

Carențele de iubire se manifestă prin probleme de sănătate,de relațioanare cu ceilalți și cu sine și se poate ajunge la depresie.Carențele iubirii de sine se pot observa și la adolescentele care se înfometează pentru că nu își iubesc corpul,sau la adolescenți care se suprasolicită intelectual pentru a primi aprecierea unuia dintre părinți.Lipsa iubirii de sine se simte cel mai bine la adolescenți și poate să se concretizeze și în dificultății în formarea identității de sine și astfel adolescentul poate avea greutăți în a răspunde la întrebare:ce pot?

O definire plastică și extrem de bine formulată a iubirii este oferită de Don Miguel Ruiy(2002) care prezintă astfel iubirea: ,,Să spunem că noi suntem bucătari și avem o bucătărie în care avem toate alimentele pământului….Și să spunem că într-o zi bate cineva la ușă, ținând o pizza în mână.Acel cineva îți spune:vrei pizza asta, iar în schimb vrei să faci ce-ți spun eu de acum încolo?Evident, cineva care este sătul și care are toată mâncare din lume va spune:Nu, mulțumesc!Am tot ce îmi trebuie!…..Dacă în schimb, avem o bucătărie goală, fără pic de mâncare și am flămânzi de-a binelea, probabil că am accepta.Ne-am vinde pentru o pizza astăzi, chiar dacă mâine iar nu am avea ce să mâncăm.”.La fel e și cu iubirea, când o avem o dăruim necondiționat iar când nu, suntem gata să facem foarte multe compromisuri ce le vom regreta mai târziu.Astfel, un adolescent ce este privat de iubirea părinților,a prietenilor sau a iubitei/iubitului va putea recurge la gesturi necugetate,cum ar plecare de acasă,renunțarea la școală și chiar sinucidere.De cele mai multe ori, adolescentul recurge la astfel de gesturi pentru că dorește să arate celor apropiați că are nevoie de atenție, că se simte singur,neînțeles și neiubit.

Desigur că trebuie să menționăm că trebuie să existe un echilibru al iubirii de sine,pentru că o lipsă de iubire poate duce la adoptarea unor comportamente negative dar și un nivel ridicat al iubirii de sine poate duce la apariția narcismului.De aceea,familia,școala are un rol extrem de important din acest punct de vedere și existența unei bune comunicării cu adolescentul poate fi extrem de utilă.

3.Încrederea în sine

Această componentă a stimei de sine a fost de foarte multe ori confundată cu stima de sine, și se referă cel mai adesea la acțiunile noastre.Încredere în sine se transpune în faptul că te consideri capabil să îndeplinești o anumită sarcină într-o manieră adecvată și să nu te pierzi cu firea în situațiile importante.O persoană ce nu are încredere în sine se îndoiește de capacitățile sale de a face față cerințelor societății,de a face parte dintr-un grup în care ești apreciat.De exemplu,un adolescent cu o carență a încrederii în sine nu se va considera potrivit pentru a face parte din grupul de olimpici la matematică sau că nu va face parte din cei ce vor absolvi liceul.

Dacă identificarea iubirii de sine și a concepției sunt mai greu de identificat,nu același lucru putem spune despre încrederea în sine.Este suficient să întâlnești o persoană,să îi observi conduita în situații noi și mai ales unde există o miză importantă sau piedici greu de trecut și vei putea trage anumite concluzii privind încrederea în sine.

Încrederea în sine este importantă pentru stima de sine pentru că această are nevoie de fapte pentru dezvoltarea sa sau nu:astfel micile succese din fiecare zi sunt extrem de importante pentru echilibrul nostru psihologic,așa cum avem nevoie de hrană și de oxigen pentru echilibrul nostru fizic.

Moreau(1999) este de părere că încrederea de sine este strțns legată de existența și satisfacerea nevoii de utilitate, de autonomie și afirmare proprie.Atunci când adolescentul se simte util și rezultatele tale au dus la succesele dorite,nivelul încrederii în sine va crește.Un adolescent cu un nivel ridicat al încrederii în sine și cu o stima de sine pozitivă și înaltă va dori să experimenteze și să se facă cunoscut și în alte domenii unde nu are același nivel de informare ca în cele în care a avut succes.În schimb,un adolescent cu un nivel scăzut al încrederii în sine va fi temător,nu va încerca să rezolve o problemă ce este peste nivelul său de cunoștințe și astfel își va limita libertatea de acțiune.

Atât școală,dar și familia trebuie să cunoască faptul că trebuie investit în încrederea în sine încă din primele zile de viață,că trebuie să îi se ofere autonomie copilului,să aibă posibilitatea să experimenteze și astfel să se poată baza pe rezultatele din trecut.Un aspect important al încrederii în sine îl reprezintă conștientizarea și fixarea competențelor prezente dar și aflarea altora noi.De exemplu,un adolescent știe că se pricepe să instaleze un sistem de operare,dar nu și că dacă studiază va putea realiza prima lui pagina de internet și că deține un nivel înalt al creativității din punctul de vedere al concepției paginii.

Părinți și școală trebuie să îi sublinieze adolescentului eșecurile dar nu le trebuie să le confere o latură catastrofică(Lelord și Andre,2003).Adică,dacă un adolescent va lua o notă proastă la matematică,trebuie să se discute cu el și să se încerce să se descopere care este cauza și nu să i se spună că acesta este nivelul său.

Părintele mișcării Self Esteem(Respect de sine),Nathaniel Branden,menționează că încrederea în sine este:,,cea pe care o aveti voi despre voi înșivă e cea mai importantă.Există o legătură între pasivitate și acțiune,între acțiune și eșec.”(http:// www. psychologies.ro/ Dezvoltare-personală/Nathaniel-Branden-Ce-este-încrederea-în-sine 373106 -1 mai 2013 ora 12:00).

Dacă Andre și Lelord sunt de părere că prin educație se influențează cel ma mult încredere în sine, Branden arată importanța faptului că fiecare dintre noi trebuie să fim conștienți cine suntem,ce suntem și de unde venim,iar educația are un rol extrem de important în dezvoltarea încrederii în sine ulterioare a copilului,adolescentului și viitorului adult.

În cazul unui adolescent,nivelul scăzut al încrederii în sine se observă prin inhibiția care o manifestă în desfășurarea unor fapte cotidiene,de exemplu:apărarea propriilor interese.Un adolescent dorește să discute cu un profesor despre concepția sa privitoare la spusele unui filosof dar neîncrederea în sine îl oprește.

Nivel scăzut de încredere conduce la existența sentimentului de inferioare,la un grad ridicat de criticare personală,la accentuarea defectelor și considerând că niciodată nu vor reuși,nu vor fi cultivați etc.(Haddou,2011).Astfel,un adolescent va fi foarte critic cu sine,cu performanțele sale,va consideră că întotdeauna putea să procedeze mult mai potrivit și rezultatele sale nu sunt satisfăcătoare.

În descrierea încrederii în sine, Branden a propus șase chei ale acesteia și anume:

1.O viață conștientă – un adolescent trebuie să fie curios,să aibă deschidere către nou și atenție deosebită asupra a aceea ce este necesar să realizeze.

2.Acceptare de sine –chiar dacă se confruntă cu un amalgam de sentimente,emotii contradictorii,adolescentul trebuie să le accepte așa cum sunt și să se accepte pe sine.

3.Responsabilitatea de sine – Fiecare adolescent trebuie să știe că are puterea de a-și crea propria sa viață, să nu se lase constrâns sau dirijat complet de părinți,școală privind alegerile sale.

4.Afirmă-te – adolescentul trebuie să știe cine este și să fie autentic,chiar dacă nu place tuturor membrilor unui grup de prieteni.

5.Identificarea propriilor obiective- Adolescentul trebuie să aibă creionat un tabloul al scopurilor sale și să cunoască acele acțiuni și comportamente ce sunt potrivite pentru îndeplinirea acestora.

6,Integritatea personală – Chiar dacă trece printr-o criză de identitate,o confuzie a rolurilor,adolescentul trebuie să învețe să traiască în armonie cu sine,cu ceea ce este,ceea ce simte,știe și să fie autentic în exprimarea personalității sale.

În concluzie,fiecare dintre adolescenți și dintre noi trebuie să devenim conștienți de cine suntem,să relaționăm activ cu ceilalți și cu mediul exterior, să acceptăm cine sunt,cu defectele și calitățile noastre și să încercăm să trăim autentic și în armonie.Aceasta este cheia pentru un nivel ridicat al încrederii în sine.

Nu putem discuta și de existența echilibrului stimei de sine și a componentelor sale și astfel:existența iubirii de sine ne facilitează o concepție pozitivă despre noi și desigur încrederea în sine.

Vom analiza relația dintre identitatea de sine și stima de sine cu componentele sale din prisma întrebările lui Erickson ce sunt adresate de adolescent sieși dar și din privința întrebărilor prezentate de Perkins.

Conform lui Erikson în identificarea și stabilirea identității de sine, adolescentul își pune trei mari întrebări:Cine sunt?Ce pot face?Ce voi deveni?.Dacă avem un adolescent cu un nivel ridicat al încrederii în sine,a iubirii de sine și cu o concepție adecvată despre sine, acesta va cunoaște cu exactitate cine este în general,în cadrul familiei,școlii și a grupului de prieteni,ce poate realiza și ce poate deveni.Dacă acest adolescent dorește prin ceea ce este să ocupe locul 1 la olimpiada la matematică în țara asta și deține cunoștiințele sale,are toate șansele să reușească și chiar în viitor să urmeze cursurile unei facultăți în străinătate( și astfel să răspundă la întrebarea ce voi deveni).Dacă în schimb,adolescentul are carențe ale iubirii de sine, este temător,timid,neîncrezător în capacitățile sale, se critică pentru fiecare pas greșit și consideră că el mereu greșește,că nu va obține niciodată succesul dorit,iar toate credințele sale sunt susținute de familie,școală și grupul de prieteni,atunci acest adolescent va putea deveni un adult ce nu va lupta pentru propriile sale opinii,care îi va lăsa pe alții să îi locul și nu va avea încredere că va reuși ceva în viața sa.

Din punctul de vedere al întrebărilor lui Perkins,un adolescent ce se simte iubit și se iubește pe simte,are încredere în sine și consideră că este capabil să își îndeplinească rolurile și responsabilitățile aferente acestora,va putea să răspundă la următoarele întrebari:Sunt o persoană normală?Se consideră o persoană normală atât în familie,cât și la școală cât și în grupul de prieteni;Sunt o persoană competentă?Adolescentul care are o concepție despre sine potrivită cu realitate și încrezător în sine se va considera competent în funcție de rezultatele sale la materiile, de modul de relaționare cu părinți și cu prieteni;Sunt iubit?Sunt demn de a fi iubit?.Răspunsul la această întrebare are legătură și cu iubirea de sine, cu încrederea în sine dar și cu concepția despre sine.Un adolescent încrezător,ce se iubește pe sine și are o imagine a sa corectă va ști că este iubit pentru ceea ce este,pentru calitățile și defectele sale și nu va considera că doar obținerea unor rezultate școlare îi vor aduce iubirea părinților.În schimb,un adolescent cu carențe de iubire,cu o concepție deformată și cu lipsa încrederii în sine va avea alte răspunsuri la aceste întrebări,se va considera anormal, incompetent și nedemn de iubire pentru că nu este perfect așa cum își doresc părinți,școală,partenerul sau grupul de prieteni.

De aceea,pentru ca să existe un echilibru între componentele stimei de sine și identitatea de sine, trebuie să existe o comunicare corectă și adecvată a familiei cu adolescentului,o raportare potrivită a școlii față de acesta.

2.3.Rolul familiei și al școlii în formarea identității de sine

În criza de identitate prin care trece adolescentul nu este doar el singur implicat,ci și familia și școală,iar mermbrii familiei și profesorii observă schimbări de comportament ale adolescentului care nu demult era un copil cuminte,ascultător și acum s-a transformat și s-a înstrăinat de ei.

Fiecare dintre persoane implicate observă schimbări majore în comportamentul adolescentului, cum ar fi :irascibilitate, schimbarea priorităților,acordarea unei importanțe deosebite grupului de prieteni,impulsivitate și iritabilitate la tot ceea ce îi este sugerat de către părinți sau școală prin membrii săi.

Familia este nucleul de bază al copilului și al adolescentului,este locul unde acesta realizează primele sale activități de socializare, unde învăța rolul normelor,al valorilor de conduită necesare existenței într-o comunitate și în societate.Familia este cea care trebuie să-l sprijine pe adolescent în alegerea acelor comportamente potrivite,să fie capabil să ia cele mai bune decizii din punctul de vedere al conformismului la reguli.

Pentru a înțelege și ajuta adolescentul care trece prin cea mai importanta etapa din viața sa și care îi va marca toata existența,trebuie să apelăm la ideile despre noi și despre concepția noastra despre sine și trebuie să reținem că în această etapă adolescentul trebuie să-și clarifice răspunsurile la întrebarile:cine sunt,cum sunt,ce pot face și ce pot deveni?.Fiecare dintre noi avem întrebări privind capacitățile noastre,dacă suntem destul de buni într-un anumit domeniu,dacă suntem atrăgători sau ceilalți ne consideră atrăgători etc.

Orice părinte trebuie să fie conștient de acest aspect și de faptul că dacă până în adolescență,copilul avea o imagine de sine relativ stabilă iar în această etapă toate informațiile privind imaginea de sine se clatină și adolescenților le este dificil la început să răspundă la întrebările privind propriul lor Eu.De asemenea și cerințele părinților visavi de adolescent se schimbă,nu i se mai admit la fel de multe greșeli ca înainte și majoritatea mesajelor părinților încep cu ,,Tu ești deja mare, tu trebuie …..”.În etapa adolescenței,individul este supus la o multitudine de schimbări(fizice,psihice,emoționale)care îi vor bulversa existența.

Desigur că nu îi vom auzi pe adolescenți că își vor pune întrebările prezentate mai sus cu glas tare ci criza lor se va manifesta diferit,așa cum se poate observa și din descrierile părinților.De exemplu:,, Fiica mea are rezultate mai proaste la școală, și-a pierdut interesul față de învățătură, a devenit irascibilă, agresivă și nedirijabilă. La orice replică îmi răspunde grosolan. Eu niciodată nu am dreptate. La orice sfat reacționează invers. Uneori îmi pare că s-au aplanat conflictele, când, din senin, se ofensează și se izolează în camera ei toată seara. Am senzația că îmi pierd fiica. Pur și simplu nu pot înțelege ce s-a întâmplat.” I.N., mama unei fetițe de 12 ani.„În ultimul timp Tatiana s-a închis în sine. Nu mai povestește nimic, a devenit foarte tăcută. Chiar și la întrebarea „Cum v-ați plimbat?” răspunde „Normal” și se duce în camera ei.” N.P., mama unei fete de 15 ani.Din declarațiile de mai sus,observăm că adolescenți devin irascibili,agresivi, există probleme în relaționarea cu părinți ajungându-se până la lipsa unei comunicări.De aceea,rolul familiei este important dar și greu de realizat pentru stabilirea identității de sine a adolescenților.

Relația cu părinți și dificultății de relaționare cu aceștia de către adolescenți este privită ca o relație rece,lipsită de înțelegere și care îi face pe adolescenți să se închidă în sine și să sufere de singurătate.Ei nu mai au încredere în părinți ca altadată și au senzația că le este controlată toată viața și că între ei și părinți există un zid puternic.

Am prezentat aspectele de mai sus pentru a sublinia importanța rolului familiei și a școlii în stabilirea identității de sine,dar și să reliefăm aspectele privind această relație în adolescență.

În conturarea și stabilirea identității de sine,familia trebuie să țină seama de anumite dereglări în dezvoltare în cazul etapelor din copilărie pentru că acestea pot aduce complicații crizei de identitate.De exemplu,dacă copilul a fost crescut de bunici-poate experimenta un profund sentiment de singurătate,dacă părinți au divorțat când era el mic și astfel i-a lipsit un model de urmat sau dacă părinți sunt plecați la muncă în străinătate.De asemenea, și dorințele părinților proiectate asupra copiilor pot conduce la piedici în aflarea identității de sine.Andre și Lelord(2003) atrag atenția asupra ,,copilului însărcinat cu o misiune” căruia îi sunt trasate toate sarcinile ce le are de îndeplinit pentru a duce la bun sfârșit visul părinților săi.Acest copil devenit adolescent va avea probleme în definirea sa,în răspunderea la întrebarea cine este și ce poate face,dar și probleme de dependență față de celălalt, nu va avea inițiative și va avea dificultăți în ducerea la bun sfârșit a proiectelor personale.

Ce pot face părinți în această etapă importantă pentru a-și sprijini adolescenți în drumul lor spre maturitate și în stabilirea identității lor de sine.În primul rând,să îi ofere libertate adolescentului,să reducă gradul de control și să îi ghideze dezvoltarea personală a adolescentului dar fără a-i impune ce drum să aleagă.De asemenea,trebuie să înțeleagă că tot ce se întâmplă cu copiii lor în această etapă este normal iar dacă încearcă să le impune modul de gândire, aceștia se pot răsvrăti și pot recurge la comportamente negative ce îi pot pune în pericol.

 În sprijinirea adolescentului în a putea să răspundă la întrebările referitoare la identitatea sa de sine,părinți trebuie să asigure satisfacerea următoarelor nevoi:

a.nevoia de afecțiune –În această etapă,adolescentul trebuie să își răspundă și la întrebarea:dacă este iubit și dacă este demn să fie iubit de familie,prieteni.De aceea,rolul familiei este foarte important din acest punct de vedere și se poate valorifica prin sprijinirea și aprobarea schimbărilor prin care trece adolescentul,prin încrederea în propriile sale forțe și calități.De asemenea, părinți trebuie să arate deschidere față de adolescent și să le ofere o dragoste sinceră dar care îi permite adolescentului să se afirme ca personalitate individuală și unică.

De asemenea,nevoia de afecțiune trebuie manifestată și prin iubirea pe care o oferă adolescentul familiei și celor din jur și astfel trebuie să i dea responsabilitatea de a avea grijă de cineva,fie de o sora sau frate mai mic sau de un animal de companie.În această situație,părinți nu trebuie să fie exigenți cu adolescentul,să țină cont de particularitățile de vârstă ale sale dar să îi creeze și condițiile optime de realizare a responsabilități date.

Părinți trebuie să le asigure condițiile optime necesare deschiderii adolescentului către ei dar și către ceilalți și posibilitatea de a medita și reflecta la întâmplările prin care trece și astfel el se va cunoaște mai bine,își va cunoaște limitele,posibilitățile și astfel va găsi răspunsuri la întrebările privitoare la identitatea de sine.

b.riscul de a se deschide

În perioada adolescenței,individul dialoghează foarte mult cu sine și își va apăra lumea interioară de adulți dar poate exista riscul ca acesta să se deschidă în fața unor persoane potrivite.De aceea,părinți trebuie să îl sprijine pe adolescent în acest proces de cunoaștere a sa dar în același timp de deschidere către adulți pentru a contraca sentimentul de singurătate care se poate instala.În orice situație,adolescentului trebuie să i se asigure dreptul la dialog dar și la propria opinie,care poate să fie diferită de cea a părinților în orice situație ce îl frământa.Acest lucru este absolut necesar pentru răspunsul la întrebare cine este și ce poate să facă.

c.Independența adolescentului

Adolescentul în drumul său de dezvoltare și spre tineretețe și maturitate,trebuie să se afirme pe sine, să demonstreze tuturor că poate și că este responsabil pentru alegerile sale și își asuma consecințele conduitei sale.De aceea adolescentul își dorește să fie independent și consideră orice întrebare adresată de părinți ca o amenințare a propriei sale independențe.Rolul important al părinților este să ăl ajute pe adolescent să atingă o independență statornică.Desigur că independența trebuie înțeleasă de către adolescent și din prisma drepturilor și obligațiilor sale și îndeplinirea acestora(astfel el va ști ce poate să facă și ce nu poate să realizeze).Dacă acest lucru nu are rol,vor apărea conflicte între părinți și adolescent iar acesta nu va avea o orientare corectă a posibilităților sale și a rolului său în familie.Părinți pot conveni cu adolescentul la redactarea și elaborarea unei liste cu drepturi și obligații de ambele părți ce trebuiesc asigurate și respectate.Astfel,adolescentul își va cunoaște responsabilitățile date de rolul său în familie, va ști care îi este statutul dar și care sunt posibilitățile sale ca membrul al acelei familii.

d.Controlul

Această problemă este strâns legată de problema independenței ce îi este asigurată sau nu de către părinți.Chiar dacă părinți consideră că prin întrebările sale ei doar se interesează de acțiunile sale,adolescentul poate să perceapă că este controlat și să reacționeze pe măsură.De aceea,este recomandabil ca părinți să se comporte fără a dori să îi controleze pe adolescenți ci doar ca un gest de manifestare a grijii părintești.Rolul părintelui este de a ghida adolescentul în procesul de cunoaștere de sine dar și de asigurare a independenței necesare afirmării sale ca persoană unică cu calități,defecte și oportunități de dezvoltare.

Rolul familiei în formarea identității de sine trebuie discutat și din punctul de vedere al transformărilor economice și sociale din ultimii ani,care afectează familiile.Acestea se transformă în factori de risc de proveniența familială,ce au fost grupați de D. Banciu, S. M. Rădulescu, M. Voicu (1997) pe trei categorii:

1.Acei factori care prezintă cele mai importante tendințe de evoluție a condițiilor sociale și economice generale.Situația economică precară se traduce prin venituri mici,părinți aflați în șomaj,stare de inadaptare ca urmare a mutării în alt oral sau țară,lipsa siguranței zilei de mâine.Toate acestea conduc la existența unei stări de tensiune între părinți și între aceștia și adolescenți.Cei din urmă vor căuta securitatea afectivă de care au nevoie în altă parte,se vor implica în anumite grupuri negative și chiar vor contribui la provocarea unor acțiuni antisociale.Acest lucru întâmplându-se din cauza crizei identității și a difuziei acesteia, adolescentul nemaiavând vreun reper și sprijin din partea familiei.

2.Factori referitori la structura familiei.Aici ne referim la decesul unuia dintre părinți,plecarea unuia dintre părinți în străinătate,abandonarea adolescenților.Astfel,ei nu se vor mai simți legați de familie, vor experimenta stări de nesiguranța,de singurătate,iar lipsa iubirii părinților va duce la abandon școlar, la lipsa unor repere și la încrederea unor persoane necunoscute dar care le oferă iubirea de care au atâta nevoie.

3.Factori ce se referă la deficiul educativ al familiei.Aici ne referim la greșeli pedagogice ale părinților,la existența certurilor între aceștia dar și la existența unor tratamente preferențiale și astfel copilul va consideră că este iubit doar pentru că este cuminte, că ia note bune sau doar dacă face ceva greșit părinți își vor concentra atenția asupra lui.Dacă aceste evenimente se manifestă,adolescentul va avea dificultăți în stabilirea unei identități de sine adecvate, își va compara rezultatele și competențele în funcție de recompensele părinților și va deveni o persoană ușor de cumpărat sau dimpotrivă.

Carențele educative provoacă mari dificultăți în asumarea identității de sine de către adolescent,așa cum sugerează și Petcu(1999) și arată că există o serie de disfuncționalității:

a.metodele educative- adolescentul va fi mereu derutat și tentat să caute alte modele de comportament în afara familiei dacă părinți nu își păstrează constanța în utilizarea unor modele educative.De exemplu, unul din părinți îl pedepsește pe adolescent pentru fapta sa dar celălalt părinte nu este de acord și îl iartă.

b.atitudinea hiperprotectoare- sunt acei părinți care au grija că adolescenți să fie bine îmbrăcați,să mănânce bine etc.Acest lucru conduce la iritarea adolescentului, la ideea că ai săi părinți îl controlează și la pierderea controlului părinților asupra adolescentului.

c.atitudinea indiferentă – sunt acei părinți care nu se interesează de adolescent,de conduita sa,de note,de prieteni cu care iese etc.Acest lucru duce la existența unei agresivității latente, la o stare de emotivitate,iritabilitate a adolescentului.

d.atitudinea hiperautoritară – sunt acei părinți care îi critică mereu pe adolescenți,care doresc să fie ascultați mereu.Acet tip de părinte va induce adolescentului timiditate,instabilitate și acumulare de tensiune care se va manifesta mai târziu printr-un comportament rebel.

e.părinți,,demisionari” – adolescentul nu are dreptul să îi deranjeze pe aceștia cu probleme sale și de aceea el va deveni apatic sau agresiv.

Privitor la rolul familiei în definirea identității de sine ,P.Iluț(2001) arată că adolescența este etapa când individul se definește ca elev,fiul,prieten și își fixează aptitudinile și potențialul său dar în funcție de mediul social și mai ales cel familial.

În mod normal,un adolescent se va detașa de familie pentru a se apropia mai mult de prieteni dar și pentru a-și dezvolta sentimentul responsabilității,al judecătii proprii dar și pentru a-și satisface nevoia de independență.Rolul părinților este acela de a-I învăța pe adolescenți arta comunicării interpersonale, a rezolvării autonomiei și astfel părinți pot oferi suport și sprijin pe măsura adaptării sociale din afara familiei.Dacă există carențe emoționale, adolescentul se va detașa emoțional de familie dar vor deveni vulnerabili. Cercetările au arătat că cei care sunt apropiați de familie au un nivel al încrederii în sine ridicat,au abilități mai bune de comunicare și interrelaționare și abilitatea de a rezolva singuri anumite probleme și dețin o creativitate ridicată.

Când discutăm problematica rolului familiei în formarea identității de sine,trebuie să menționăm rolul important al ambilor părinți și astfel dacă aceștia sunt implicați în educația sa el va reuși să depășească cu succes criza de identitate.Există și situația în care unul din părinți lipsește din varii motive,adolescenți încearcă să se adapteze dar vor experimenta stări emoționale dificile,se vor refugia în relația cu prieteni sau se vor apropria de celalalt părinte pe care îl vor transforma în confident.

Majoritatea specialiștilor susțin că principala cauza a neînțelegerilor dintre părinți și adolescenți o constituie lipsa acordului între modalitățile necesare pentru atingerea obiectivelor fixate de părinți,elev și școală și de aici se nasc atitudinile pozitive sau negative față de adolescent.

Se observă că există două tipuri de atitudini negative ale părinților față de adolescent și anume:

a.,,Netezitorii” sunt acei părinți ce doresc să aibă controlul și să-l sprijine pe adolescent să evite toate greșelile.Chiar dacă tot timpul drumul său este netezit,adolescentul nu are încredere în sine,nu poate rezista presiunii grupului și astfel vor apărea dificultăți în a-și cunoaște propriile defecte.(http://www. familiasiviata.ro/educatie/ adolescenta-varsta-descoperirii-propriei-identitati.html – 30 aprilie 2013 ora 16:00).

b.,,Provocatorii” – sunt acei părinți care au așteptări nerealiste și doresc ca adolescentul să se maturizeze imediat și îi dau mână liberă.Acest lucru conduce de cele mai multe ori la situația în care adolescentul cade victimă grupului.

Fiecare dintre aceste atitudini lasă urme asupra stimei de sine a adolescentului dar și asupra conturării aspectelor ce țin de identitatea sa de sine.

Din punctul de vedere al atitudinii pozitive a părinților asupra adolescentului putem observa următoarea tipologie:

1.,,Însoțitori” – aceștia se caracterizează printr-o atitudine echilibrată și acordarea de spațiu și libertate dirijată.

Privitor la rolul școlii în conturarea identității de sine a adolescentului,trebuie să menționăm următoarele aspecte:

1.Școala trebuie să aiba un rol de îndrumător și să-i ajute pe adolescenți să se descopere pe sine și să-și construiască o identitate de sine care să se bazeze pe aprecierea de sine, pe valoare personală,pe o imagine corectă asupra calităților și defectelor și posibilităților sale.

2.Dacă familia are un nivel scăzut de implicare în cristalizarea identității de sine,școală trebuie să preia sarcinile familiei și să-l ajute pe adolescent să descopere cine este ca entitate individuală,care sunt resursele sale și pe baza acestora ce ar putea să realizeze în viitor.Aici un rol important îl are dirigintele care poate discuta aspecte privitoare la identitatea de sine în cadrul orelor de dirigenție sau psihologul.

3.Școala trebuie să contracareze acțiunea modelor din mass media și să îi insufle adolescentului adevăratele valori și modele pe care ar trebui să le urmeze și care să-l ghideze în cunoașterea sa,dar să-l îndrume și în alegerea unei profesii sau a unei cariere.

4.Școala nu trebuie să fie foarte restrictivă în cerințele și responsabilitățile acordate adolescentului,dar trebuie să existe un echilibru între cerințe și gradul de libertate acordat adolescentului.

5.Școala trebuie să aibă o comunicare foarte bună cu familia adolescentului și să dețină toate datele ce ar putea influența performanța sa școlară.Ea trebuie să îi asigure sprijin adolescentului în formarea și dezvoltarea sa.Acest lucru poate fi posibil prin persoana dirigintelui care poate purta o discuție cu adolescentul și ajutându-l să își poată răspunde la întrebarea ce voi deveni?Mass-media,internetul joacă un rol important în alegerea viitoarei cariere și de aceea dirigintele trebuie să le ofere informații concludente și utile adolescenților privind intrarea la o facultate, ce presupune un anumit domeniu de activitate și astfel adolescentul să realizeze dacă i se potrivește sau nu.

6.Școala trebuie să îi ofere modele de urmat adolescentului,sa îl sprijine nu doar atunci când atinge performanța ci și când are un eșec, să îi arate că este o persoana competentă și normală.

Chiar dacă adolescența este o perioadă dificilă atât pentru individ,dar și pentru familie și școală,existența comunicării,a unor repere,reguli,drepturi și obligații respectate de ambele părți se poate ajunge la stabilizarea identității de sine iar adolescentul să devină un tânăr care poate să răspundă la toate întrebările privitoare la identitatea sa de sine.

CAPITOLUL 3.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.Obiectivele cercetării

Această lucrare are drept scop principal identificarea diferitelor aspecte problematice ale formării identității de sine la adolescenți și rolul familiei,al școlii,al grupului de prieteni sau al modele alese de adolescent în formarea identității sale de sine.

În demersul nostru de cercetare privind această problematică,am elaborat o serie de obiectivele ale cercetării atât teoretice cât și practice.

Obiectivele teoretice ale acestei lucrări se referă la:

1.Identificarea principalelor caracteristici fizice,psihice și de personalitate corespunzătoare adolescenței dar și relația și rolul familiei în această etapă din viața unui individ.

2.Prezentarea celor mai importante delimitări conceptuale ale noțiuni de identitate de sine,modul cum aceasta se formează,cum a fost identificată și studiată.

3.Conturarea relației dintre identitatea de sine și stima de sine cu componentele acesteia,cum fiecare dintre ele se influențează reciproc și completează tabloul personalității individului sau dimpotrivă conduce la existența unor carențe afective

4.Evidențierea principalelor aspecte problematice ale relației dintre adolescent și părinți,a modului în care fiecare dintre aceștia percepe această etapă.Trecerea în revistă a celor mai importante opinii și sfaturi privind relația dintre părinți și adolescent

5.Menționarea rolului școlii în viața adolescentului și a persoanelor implicate în educația acestuia

Obiectivele practice ale cercetării sunt următoarele:

1.Determinarea profilul identității de sine a adolescentului și a diferitelor dificultăți în formarea acesteia

2.Evaluarea rolului familiei în formarea identității de sine.

3.Identificarea principalelor probleme din punctul de vedere al adolescentului și al părinților privind fomarea identității de sine

4.Evaluarea legăturii adolescentului cu școală și rolul acesteia în stabilirea identității sale de sine

5.Evidențierea relației dintre stima de sine și identitatea de sine

6.Recomandări pentru familie,adolescent și școală

3.2.Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării doresc să scoată în evidență relația dintre următoarele variabile:identitatea de sine,stima de sine și componentele sale și roul familiei și al școlii.

Ipoteza principală a cercetării este următoarea:

1.Există o legătură semnificativă între identitatea de sine a adolescentului și stima sa de sine

Ipoteza principală este susținută de alte ipoteze secundare:

1.Există o legătură între identitatea de sine și încrederea în sine a adolescentului

2.Există o relație semnificativă între identitatea de sine și relația adolescentului cu părinți.

3.Există o legătură importantă între relația cu școala a adolescentului și identitatea de sine.

4.Există o legătură importantă între identitate de sine și profilul clasei.

5.Există o legătură semnificativă între identitatea de sine și sexul adolescenților.

3.3.Modelul cercetării

Modelul cercetării noastre cuprinde aspecte privind descrierea variabilelor implicate în cercetarea noastră și descrierea eșantionului de subiecți utilizați pentru testarea ipotezelor cercetării.

3.3.1.Descrierea variabilelor

În cercetarea noastră ș-au utilizat următoarele variabile:

1.Variabila sex –este o variabilă independentă,măsurată pe scală nominală,1-sex masculin,2-sex feminin.Această variabilă va fi măsurată în relația cu stima de sine și încrederea în sine a subiecților și cu variabila identitate de sine.

2.Variabila stima de sine –este o variabilă dependentă(dacă este relaționată la sexul subiecților),măsurată pe o scală de interval și o variabilă indepedentă dacă este măsurată în raport cu identitatea de sine.

3.Variabila încrederea în sine –este o variabilă dependentă,măsurată pe o scală de interval-raport ,și o variabilă independentă dacă este raportată la identitatea de sine.

4.Variabila identitate de sine – este o variabilă independentă,măsurată pe o scală interval raport și raportată la stima de sine,încrederea în sine și la sexul subiecților.

3.3.2.Descrierea eșantionului

Privitor la subiecți acestei cercetării,aceștia au fost selectați din rândul elevilor din cadrul Liceului Teoretic,,Ion Barbu” și care fac parte din clasele cu profil real și uman.Vârsta subiecților este cuprinsă între 17-19 ani,și fac parte din clasele a 11-a,11-f,12-A,12-F.Pentru sușținerea obiectivelor și testarea ipotezelor au fost constituite două eșantioane:unul format din elevi de la profil uman și celălalt din elevi de la profilul uman,fiecare eșantion totalizând 80 de subiecți și număr egal în ceea ce privește sexul acestora.

4.Metode și tehnici utilizate

Pentru evidențierea relației dintre identitatea de sine,stima de sine,încredere în sine,conduita familiei și a școlii s-au utilizat o serie de metode de cercetare:

A.Metode calitative

a.Testul proiectiv ,,Cine sunt eu?” elaborat de Mielu Zlate și prezentat în lucrarea sa ,,Eul și personalitatea”(2002).Acest test constă într-o compunere pe care subiecți trebuie să o redacteze și în care să răspundă la întrebarea ,,Cine sunt eu?”.

Instructajul verbal ce este formulat subiecților este următorul:

,,Vă rog să elaborați o compunere cu titlul,,Cine sunt eu?”.Imaginați-vă că fiecare dintre voi și-a formulat o astfel de întrebare și trebuie să răspundă în scris la ea.Relatați cât mai multe lucruri despre voi,așa cum vă știți,așa cum și cât vă cunoașteți până acum.Lucrările sunt anonime,nu le semnați.Dacă totuși cineva vrea să le semneze este liber să o facă.Puteți să vă elaborați lucrările acasă,când doriți voi, cu rugămintea ca după ce le-ați terminat să mi le predați.Dacă cineva nu poate sau nu vrea sa scrie despre el este liber să nu o facă.Înainte de a începe lucrările vă rog să notați prima voastră reacție față de întrebarea de mai sus,cum o considerați,ce stări trăiți în legătură cu ea”(p.123).

Instructajul prezentat mai sus conține pe lângă cele mai importante cerințe metodologice ale testului și anumite moduri de rezolvare a lor.Printre acestea le prezentăm pe următoarele:

Subiectul trebuie să aibă senzația că el și-a formulat întrebarea ca urmare a propriilor sale intenții(acest lucru este posibil prin invitarea subiectului să-și imagineze că își adresează această întrebare)

Subiecților nu le sunt oferite sugestii privind răspunsul lor și astfel se evită controlul subiecților și acest lucru este obținut prin rugămintea adresată de a scrie cât mai multe lucruri despre eo

Subiecți sunt asigurați de confidențialitatea datelor,ce este asigurată prin anonimat

Subiecților nu le sunt impuse cerințele legate de timpul de rezolvare a probei,de locație,de conținut sau forma redactării.Rolul acestui test este de a-l face pe individ să se trezească și să își amplifice mecanismele proiective

Prin faptul că i se spune subiectului că dacă nu vrea sau nu poate să rezolve proba va conduce la accentuarea sentimentului de responsabilitate și a dorinței acestuia de nu fi mai jos decât ceilalți.Se cunoaște faptul că în această etapă contează foarte mult părerea celor de vârsta sa.

Prin sugerarea ca subiectul să noteze prima sa reacție visavi de întrebare se încearcă implicarea subiectului nu doar din punctul de vedere cognitiv ci și afectiv.

Din punctul de vedere al prelucrării rezultatelor acestui test, Zlate(2003) arată că a existat o anumită dificultate în prelucrarea și interpretarea lor.Astfel, Zurcher(1972) a aratat prin apelul la testul WAY că există patru tipuri de răspunsuri:a.răspunsuri de tip A(se referă la caracteristici fizice),b.răspunsuri de tip B( se referă la statutul social la subiectului),c.răspunsuri de tip C(referindu-se la caracteristici de tip psihic al subiectului), d.răspunsuri de tip D(se referă la identificări privind lumea,natura,societate de natura filosofică).Dacă în compunerea observăm predomința răspunsurilor de tip A putem spune că scot în evidența aumite tendințe narcisiste.Șchiopu și Gârboveanu(1957) clasifică răspunsurile în descriptive,evaluative, reflectate, condiționate, restrictive,situative.Din punctul de vedere al modului de exprimare al subiecților,avem mai multe tipuri de propoziții și anume:simple,clare,directe4,complexe,ample,pline de simboluri,exaltate etc.Gradul de maturitate al individului poate fi observat și din existența contrazicerilor în cadrul aceleași propoziții sau între propoziții diferite.

Prin aplicarea acestui test pe un număr de 591 de subiecți,autorul a ajuns la existența a trei tipuri de analize a răspunsurilor subiecților și anume:

1.Analiza preliminară- se referă la cercetarea primul răspuns al subiecților privind întrebarea testului.Pentru cercetător,importante sunt calificativele acordate întrebări,reacțiile ce le are acesta,existența familiarizării sau nu a subiectului cu procesul de cunoaștere.Exemple de calificative ar fi:,,,ciudată și totuși inteligentă”, ,,cea mai dificilă din câte am auzit” etc(Zlate,2003).Reacțiile subiecților au fost fie de uimire,emoție puternică.îndoială, regret,suspiciune,rănirea orgoliului etc.,,Calificativele” subiecților ne prezintă anumite date despre ei cum ar fi:sensibilitate,complexitate sau dimpotrivă simplitate cognitivă,o gândire profundă sau infantilă,rigiditate sau mobilitatea gândirii.Acestea se raportează și la nivelul de educație și pot arată anumite inclinații spre abstractizare, dramatizare etc.,,Reacțiile” subiecților pot evidenția anumite stări afective dar pot conduce și la concluzii cognitive privind necesitatea unei autoanalize.Din punctul de vedere al familiarității cu întrebarea, s-a ajuns la concluzia că există patru tipuri de situații:1.subiecți ce declară că și-au adresat de multe ori această întrebare și ca au un grad de cunoaștere foarte bună și vor redacta compuneri multilaterale;2.subiecți care spun că se cunosc dar compuneri lor se caracterizează prin simplitate,sărăcie și astfel se poate afirma că există o dilatare a imaginii legate de posibilitățile de cunoaștere, 3.subiecți ce spun că nu se cunosc dar compuneri sale sunt ample,bogate și astfel ne arată că ei dețin o tendința de a se supaprecia din punctul de vedere al posibilităților de autocunoaștere,4.subiecți ce spun că nu se cunosc și acest lucru reiese și din compunerile lor și astfel se evidențiază viziunea lor reală asupra posibilităților lor de cunoaștere.Analiza preliminară ne evidențiază legătura de coordordanța sau dimpotrivă dintre capacitatea de cunoaștere a sa și cea de autodezvăluire.

2.Analiza primară se referă la realizarea a doua categorii de demersuri de investigare și anume:stabilirea temelor legate de cunoașterea de sine și evaluarea lor bazându-ne pe anumite criterii.Prin analiza de conținut realizate,Zlate(2003) a stabilit că există 27 de teme și 52 de subteme ale cunoașterii de sine.Mai jos le vom prezenta din punctul de vedere al numelui și semnificației lor din punctul de vedere al cunoașterii personalității:

1.Identitatea(nume,vârsta,sex,ocupație).Ne arată nevoia de consolidare a identității,dar și de apartenență și identificare cu un grup în grup în funcție de vârstă,sex sau ocupație.

2.Înfățișarea fizică- ne sunt furnizate informații despre eul fizic și ne pot fi evidențiate anumite defecte fizice.

3.Trăsături psihice-(temperamentale,aptitudini ,caracteriale, tendințe psihonevrotice)- ne sunt oferite informații privitoare la Eul psihic, la trăsăturile pozitive sau negative ale personalității.Pot să ne fie oferite informații legate de autocunoaștere,autodirijare sau existența unor tensiuni sau complexe psihice.

4.Rezultate la învățătură sau muncă.Ne sunt oferite informații legate de dorința de a învăța sau de a munci sau atitudinea față de reușită și performanță,dar și anumite date privind gradul de sinceritate,autoacceptare și autodepășire a subiectului.

5.Preferințe,dorinte(vocaționale, de timp liber,minore,de moment,profunde,de mare perspectivă).Ne sunt evidențiate informații privind nivelul dezvoltării intelectului,bogația intereselor,multitudinea preocupărilor,adecvarea sau nu a posibilităților subiectului și nivelul de implicare în realizarea lor.

6.Sistemul relațional(cu părinți,cu colegi, cu prietenii).Se evidențiază nevoia de integrare și afiliere socială,disponibilitatea subiectului pentru relații sociale și caracteristicile relațiilor sale(superficialitate,precaritate sau profunzime)

7.Opinii și experiente(legate de prima iubire,de căsătorie).Se referă la nevoia de intimitate,de realizare prin altul dar și de evaluare a stărilor afective ale subiectului.Răspunsurile subiectului se pot traduce prin exclusivism,exigențe exagerate sau precaritatea experienței.

8.Căutarea de sine.Răspunsurile oferă informații privind existența unor exigențe privitoare la sine,nevoia puternică de autodescifrare etc.

9.Unitatea persoanei.Se referă la nevoia de stabilitate psihocomportamentalp,dorința de echilibru între sine și mediul exterior,nevoia de confort etc.

10.Unicitatea persoanei (conștientizarea sau neconștientizarea ei).Se traduce prin nevoia de unicitate din punctul de vedere al stimului și modului de viața dar și a orientărilor valorice.

11.Izolarea și închiderea în sine.Aduce informații privitoare la tendința de interiorizare dar și anumite dificultăți de adaptare socială și chiar existența unui potențial limitat de relaționare.

12.Adaptarea și integrarea socială(implicarea și participarea socială eficientă,dificultăți în adaptare și integrare socială).Ne furnizează informații privind rolurile sociale,adoptarea lor,nevoia și dorința de a face parte din anumite grupuri sociale,dar și cu privire la existența unor comportamente de pasivitate sau de derută.

13.Atitudini față de viață și problemele ei(realiste,romantice).Sunt reliefate existența unui sistem evaluativ,maturitatea în gândire sau dimpotrivă o gândire infantilă și un comportament asemenea,dar și acceptarea și adoptarea unor roluri noi

14.Valoarea autocunoașterii,reacțiile provocate de ea(certitudinea autocunoașterii,certitudinea lipsei autocunoașterii, indoială și siguranță,neîncredere totală în posibilitățile cunoașterii de sine).Se scot la suprafață informații privind existența introspecției,a sub sau supraaprecierii capacităților de autocunoaștere,ceea ce pot conduce la stări de tensiune,frustrare etc.

15.Devenirea personalității.Se referă la nevoia de schimbare și la aspecte privind devenirea subiectului

16.Nevoia de autoperfecționare și autodepășire(vagă, imprecisă,direcționată).Se referă la nevoia de schimbare din punct de vedere calitativ a personalității și într-o direcție pozitivă.

17.Atitudinea față de sine(autonemulțumire,insatisfacție ,autoacceptare și resemnare, revoltă, respingere, încredere). Se referă la reorientarea adolescentului către sine pentru a se cunoaște în mod autentic,dar și posibilitatea existenței unor comportamente de exaltare,autoflatare etc.

18.Filtrarea personală a ideilor,acțiunilor,evenimentelor. Conține informații privind dorința subiectului de a se implica în mod personal în derularea evenimentelor și de a le conferi o imagine personalizată.

19.Nevoia de autenticitate.Scoate în evidența dorința subiectului de a fi el,de a deține un sistem cognitiv al său,dar ne oferă informații legate de dorința acestuia de a masca anumite imperfecțiuni ale personalității.

20.Sistem orientativ de valori(convingeri și credințe).Se referă la acele informații privitoare la sistemul motivațional al subiectului și la acele posibilități ale sale ce decurg din elaborarea unor generalizării proprii.

21.Marile întrebări și frământări specifice vârstei sau persoanei în cauză.Se oferă informații privind complexitatea cognitivă dar și dorința subiectuului ca ceilalți să își formeze o părere bună despre el.

22.Conflicte și contradicții.Ne poate arată o anumită fragilitate psihocomportamentală sau o anumită suplețe cognitivă.Dacă adolescentul nu se implică în procesul devenii personalității sale,acest lucru va semnifica plafonarea sa ca personalitate

23.Idealul de sine(sensul vieții,scopul vieții,modelul ideal).Reliefează însușirea persoanei de a realiza propria sa proiecție dar și procesul elaborării idealului de sine.

24.Sistemul de imagini despre alții(eul reflectat).Subiectul deține nevoia de a se proiecta prin compararea ceu ceilalți și de a se compara cu ei dar și de a fi dependent într-o măsura sau alta de ceilalți.

25.Statutul persoanei în lume(certitudinea statutului,incertitudinea lui).Adolescentul are nevoie ca statutele sale să fie stabile și să dobândească altele noi.

26.Eul(definirea eului,locul eului în structura personalității,funcțiile eului, fațedele eului, relațiile dintre acestea,devenirea eului,cunoașterea sa,semnificația cunoașterii sale).Se scoate în evidență următoarele capacități:de abstractizare psihologică,de autocunoaștere,de utilizare a cunoștințelor în mod facil și de realizarea corelațiilor subtile

27.Tipurile de personalitate(unitar și armonios,dezvoltat, instabil,dedublat,accentuat).Informații referitoare la această temă reies fie din întreaga compunere fie din anumite pasaje.

Criterii după care se realizează evaluarea acestor teme sunt următoarele:

1.completitudinea/incompletitudinea lucrărilor-ni se prezintă gradul de adaptare a subiectului la sarcină dată,spiritul de cooperare,dorința de autocunoaștere,dar și reticență, superficialitate etc.

2.dominața temelor – ne oferă informații legate de punctele de interes ale personalității,trăsăturile de caracter ale subiectului,dar și chiar anumite existența unor tendințe exclusiviste

3.Conținutul lucrărilor – ne scoate în evidență informații privitoare la natura,geneza și devenirea personalității dar și aspecte privitoare la motivație,afectivitate și gradul de implicare în realizarea sarcinii

4.Coerența/incoerența compunerilor- ne oferă informații privind gradul de dezvoltare al gândirii,cursivitate în exprimare dar și lipsa concentrării și selectivității procesului cognitiv.

5.Contrazicerile și contradicțiile-și acestea ne oferă informații privind gândirea subiectului din punctul de vedere al profunzimii,superficialității sau existența unei imaturității a gândirii și personalității

6.Relevanța însușirilor și trăsăturilor subiectului în cauză,dar și intențiile subiectului de a fi descoperit,de a masca anumite defecte ale sale sau lipsa dorinței de a se cunoaște și de a se lasă să fie descoperit

3.Analiza secundară -încearcă să surprindă principalele repere de redactare a compunerilor,ce pot relieva anumite tendințe ascunse ale subiectului sau pot accentua informațiile desprinse din analiza primară.Zlate(2003) prezintă șase tipuri de redactare și anume:

1.maniera autoanlizei și autoprezentări reci,obiective și existența unei înșiruiri automate de informații

2.maniera filosofării,care poate să fie sterilă,personală, originală sau detașată

3.maniera exaltării poetice- o compunere în versuri sau plină de metafore,comparații

4.maniera laconică – se oferă răspunsuri vagi

5.maniera tip ,,eschivă” –subiectul se abate de la subiect

6.maniera tip,,amalgam”,ce se referă la prezența a două sau chiar trei teme sau chiar a tuturor.

Fiind o proba proiectivă și calitativă,ea a ridicat probleme referitoare la validitatea și fidelitatea sa.În urma aplicării repetate a TAT-ului se observă coeficenți de fidelitate de 0,77,dar trebuie să ținem cont că nu se poate realiza retestarea în cazul unui astfel de test pentru că vor exista atitudini schimbate la subiecți investigați.Validitatea acestui test este mai ușor de măsurat și a cuprins o mare concordanța între evaluatori,adica 83,5%.

2.Dialogul cu adolescenți.Cu ajutorul psihologul liceului și al dirigentelui a putut fi facilitat un dialog cu adolescenți privind problemele cu care se confruntă în fiecare zi și la această vârsta.S-au urmărit aspecte privind comunicarea cu părinți,relația cu școală,relația cu prieteni și grupul de prieteni, aspirațiile și visele lor,idealul lor de viață,modul în care se raportează la clasă din care fac parte,relația cu persoane de sex opus și relația cu ei înșiși.Dialogul era liber, adolescenți erau lăsați să se exprime liber.

3.Dialogul cu profesori și dirigentele clasei.S-au dorit să se surprindă informații privind modul de relaționare a tuturor elevilor dintr-o clasă,modul în care se raportează la profesori și respectarea normelor impuse de aceștia și de școală,care sunt elevi problemă și din ce tip de familii provin.

4.Dialogul cu părinți.În cadrul unei sedințe cu părinți,dirigentele le-a explicat motivul cercetării noastre și aceștia au fost rugați să se exprime în scris privind comunicarea cu adolescenți,ce probleme întâmpină cu ei,care este conduita lor când există conflicte cu adolescenți,dacă respectă drepturile adolescenților la organizarea timpului liber,dacă există încrederea părinților în aceștia și cum se desfășoară un dialog între adolescent și părinți.

B.Metode cantitative

Au fost utilizate următoarele metode cantitative pentru acceptarea ipotezelor cercetării și atingerea obiectivelor.

1.Scala stimei de sine Rosenberg – Această scală a fost elaborată inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale și autoacceptării.Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilități de răspuns situate între total dezacord(1punct) și total acord(4puncte).Itemii 2,5,6,8,9 se cotează invers.Scorurile pot fi cuprinse între 10 și 40 de puncte iar la cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:a)10-16 puncte – stimă de sine scăzută;b)17-33 puncte-stimă de sine medie și c) 34-40 puncte –stimă de sine înaltă.Coeficentul =0,89, raportat de autor, indică o bună consistență internă iar coeficentul de fidelitate obținut în cazul aplicării de un eșantion inițial de 5024 elevi de liceu și gimnaziu a fost de 0,77.S-au semnalat corelații negative semnificative între nivelul stimei de sine și anxietate(r=-0,64) și între nivelul stimei de sine și depresie(r=-0,54).Corelații pozitive sunt raportate între nivelul stimei de sine și aspectul fizic(r=0,66), abilități școlare(r=0,42) și încredere socială(r=0,35).

2.Test,,Ai încredere în tine,,- Acest test a fost creat de Marie Haddou și studiază lipsa sau nu a încrederii în sine, unul din piloni importanți ai stimei de sine.Conține 27 de itemi ce exprimă diferite atitudini ce vor reliefa încredere sau nu în anumite situații iar subiectul are patru variante de răspuns și anume:a)întotdeauna notat cu 5 puncte;a)întotdeauna –punctat cu 4 puncte;b)uneori ce e punctat cu 3 puncte;c)rareori-2 puncte;d)niciodată -1 punct.Scorul final se obține din adunarea punctelor aferente fiecărui itemi iar un punctaj între 135 și 108 puncte ne arată o persoană neîncrezătoare în sine, ce se lamentează mereu și care pornesțe mereu de pe poziția de învins.Pe această persoană o vor pândi momente depresive, singurătatea și va încerca mereu să le ascunde puținor prieteni sentimentele și emoțiile sale.Un punctaj între 107 și 80 de puncte arată anxietate, frică, lipsa controlului emoțiilor iar când o astfel de persoană se angajează într-un proiect își creează idei de genul ,,trebuie,, care vor duce la lipsa de implicare în luarea unei decizii.Scorul cuprins între 79 și 55 de puncte indică creativitate,adaptabilitate, dar teamă de a nu dezamăgi, subapreciere,dependență de anturaj datorată dorinței mari de a fi în siguranță.Un punctaj între 54 și 25 de puncte este cel al unei persoane foarte încrezătoare în sine, care e veselă și echilibrată, deschisă spre ceilalți,atentă la problemele celor din sus ,își cunoaște limitele,ce nu se descurajează ușor.Coeficentul cronbach este 0.7.

3.Chestionar concepție proprie-Identitatea de sine

Acest chestionar are rolul de a ne furniza informații ce vor sta la baza unui tablou general privind identitatea de sine a adolescenților,care va fi completat de al doilea chestionar ce va face referire strict la relația cu școala și profesori.Conține 45 de afirmații la care adolescentul trebuie să indice varianta de răspuns din cele patru ce i se pare potrivită pentru fiecare afirmație(notarea se face în felul următor: 1-deloc, 2.foarte puțin,3-puțin,4-mult,5-foarte mult).Aceste afirmații fac referire la următoarele aspecte privind identitatea de sine:

a.relația cu prieteni și colegi-itemi nr.1,4, 28,33, 36,42, 43 . Scorul total de 30 de puncte ne indică un echilibru al adolescentului în relația cu prieteni și colegi.Scorul cuprins între 20-30 de puncte semnifică existența unor mici probleme din acest punct de vedere, scorul cuprins între 10-20 existența unor probleme ce pot fi rezolvate,iar scorul ce e cuprins între 0-10 puncte indică probleme grave din acest punct de vedere și chiar că persoana este o singuratică,închisă în ea și cu o lipsă de încredere în ceilalți.

b.relația cu părinți și fratele/sora:itemi nr.3,5,13,16,17,19,23,24,25,35.Scopul total de 50 de puncte ne indică o relație foarte bună cu părinți și fratele sau sora mai mică.Scorul cuprins între 20-50 ne indică existența unor dificultăți în această relație iar scorul între 0-20 de puncte ne indică existența unor incompatibilități și conflicte puternice între adolescent și părinți sau frații lui,

c.Pasiunile adolescentului:itemi nr:8,11,14,15.Scorul de 20 de puncte ne indică faptul că adolescentul poate să afirme cu sinceritate și neinfluențat de alții care îi sunt pasiunile.Scorul între 10-20 de puncte ne indică mici dificultăți în declararea acestor pasiuni,iar scorul între 0-10 puncte-adolescentul nu își cunoaște pasiunile.

d.Despre sine(mod de a gândi, personalitate,imagine de sine,incredere în sine,iubire de sine,stimă de sine,organizarea timpului,modă,):itemi:2,7,9,18,20,21,22,23,30,31,34,37,38,39,40,41,43.Scorul total de 85 puncte ne indică o claritate a adolescentului în ceea ce privește stilul de gândire,personalitatea sa de sine,o încredere echilibrată în sine,că nu există probleme privind iubirea de sine sau stima de sine.Știe ce îi place să poarte și are un stil autentic ce îi definește personalitatea.Scorul cuprins între 50-85 puncte semnifică faptul că adolescentul mai are de lucrat la definirea sa ca individ și ca sine.Scorul cuprins între 20-50 ne indică o persoană ce poate să se definească pe sine dar mai are multe întrebări la care să-și răspundă.Scorul cuprins între 0-20 de puncte ne prezintă o persoană ce deține foarte puține informații despre sine și care doar cu ajutor,suport din partea celelorlalți își va putea contura tabloul complet privind descrierea sa.

e.Influența mass-media asupra identității de sine(înțeleasa din punctul de vedere al modelor din viața unui adolescent,a idolilor lui etc):10,18.Scorul total de 10 puncte ne indică că în definirea identității de sine,adolescentul este influențat într-o mare măsura de mass-media.Scorul între 0-10 puncte semnifică existența unei influențe scăzute a mass media în conturarea identității de sine a adoelscentului

f.Planuri de viitor ale adolescentului.:itemul 12,32.Scorul de 10 puncte va indica existența unor idei ale adolescentului privitoare la viitorul său chiar și ipotetic.Scorul între 0-10 puncte se referă la faptul că adolescentul își trăiește prezentul și lasă gândurile pentru viitorul său pentru momentul când va trebui să aleagă facultatea .

g.Relația cu școala și profesori:26,27,28,29,44,45.Scorul total de 30 de puncte ne arată o relație potrivită cu școală,faptul că adolescentul preia informațiile utile de la profesori și că își va contura o relație potrivită cu aceștia și le va permite să îl ghideze în alegerea unei facultății,a unei profesii sau unul din aceștia chiar va constitui un model pentru adolescent.Scorul între 20-30 de puncte ne indică o relație normală cu școală și profesori dar și existența unor mici neînțelegeri cu profesori privind acordarea unei note,modul de a gândi al unui profesor,materia predată etc.Scorul ce e cuprins între 0-20 de puncte ne va indica o relație defectuoasă cu școala și profesori iar una din cauze poate să fie chiar conduita profesorilor.

Cotarea se va face și în funcție de de aspectele surprinse de chestionar și astfel vom avea scoruri pentru fiecare dintre acestea dar și un scor total.Pentru varianta 1-deloc se acordă 1 punct,pentru 2-foarte puțin-2 puncte,3-puțin-3 puncte,4-mult-4 puncte, 5-foarte mult -5 puncte.Scorul total al chestionarului de 235 puncte ne indică o identitate de sine stabilă din toate punctele de vedere cuprinse în chestionar, un adolescent care se defineste printr-o relație potrivită cu părinți și frați,cu colegi și prieteni,cu școala și profesori dar și printr-un set de pasiuni,un stil vestimentar propriu care poate să fie asimilat din mass media,cu o personalitate autentică și cu un sine stabilizat,astfel acest scor definește un adolescent cu identitatea de sine stabilizată și corectă.Scorul cuprins între 90-180 ne indică un adolescent cu mici dificultăți din punctul de vedere al aspectelor cuprinse în chestionar.În ceea ce privește scorul cuprins între 70-80 de puncte ne indică anumite deficiențe privitoare la aspectele ce sunt cuprinse în chestionar.Un scor cuprins între 0-70 de puncte ne indică un adolescent ce nu are definită clar relația cu părinți din punctul de vedere al rolurilor,obligațiilor și drepturilor,la fel și în ceea ce privește relația cu frați,are mari dificultăți în relația cu școală,nu își are definite pasiuni,personalitatea,stima sa de sine este negativă,nu se iubește pe sine și nici nu se consideră demn de iubire,consideră că cele mai importante modele sunt din mass-media și nu s-a gândit niciodată la planurile de viitor.

Am testat acest chestionar pe un număr de 200 de adolescenți din liceele din România și am obținut valoarea lui Cronbach de 0,78 și astfel putem spune că acest instrument este fidel și măsoara ceea ce declară că măsoara și nu s-a eliminat nici un item iar întrebările au fost pe înțelesul tuturor participanților la testare.

5.Procedura

Privind aplicarea instrumentelor,trebuie să precizăm următoarele aspecte:

1.Cu amabilitatea dirigentelui fiecărei clase în cadrul orei de dirigenție li s-au explicat elevilor scopul cercetării,faptul că toate rezultatele lor sunt confidențiale și vor fi utilizate doar în scopul precizat.

2.Referindu-ne la prima proba,cea a compunerii privind răspunsul la întrebarea ,,Cine sunt eu?” li s-a permis elevilor să o elaboreze acasă și să revină cu ea la următoarea oră de dirigenție.S-a respectat întocmai instructajul probei.

3.Privind administrarea scalei stimei de sine Rosenberg, a testului privind încrederea în sine și a chestionarului referitor la identitatea de sine acestea au fost aplicate în cadrul orei de dirigenție,iar cei ce nu au terminat la finalul orei li s-a permis să răspundă la întrebări la următoarea oră de dirigenție.

4.Înainte de administrarea testelor s-a încercat crearea unei atmosfere relaxante iar la începutul fiecărui test a fost realizat un instructaj verbal privind completarea testelor(acesta a cuprins prezentarea instrumentului,a modalități de răspuns pentru fiecare și precizarea scopului fiecărei probe în parte.).Nu li s-a dat limită de timp,dar s-a încercat ca ei să încerce să răspundă la toate întrebările instrumentelor în cadrul acelei ore de deirigenție pentru a nu deranja desfășurarea altor ore.

5.Nu li s-a cerut să completeze testele într-o anumită ordine,acest aspect fiind lăsat la latitudinea subiecților.

6.Privitor la relaționarea cu subiecți,putem spune că au fost cooperați,că au înțeles scopul cercetării și chiar au existat rugăminți pentru a reveni cu rezultatele și a le discuta,declarând că au mare nevoie să fie înțeleși în această perioadă atât de către școală și familie dar și de către ei înșiși,

7.Privind dialogul cu dirigentele și alți profesori dar și părinți,acesta a avut loc în cadrul fiecărei sedințe cu părinți ce a fost organizată de comun acord cu toate persoanele implicate.La începutul discuției,li s-a precizat scopul discuției și al cercetării,faptul că toate informațiile furnizate sunt confidențiale și vor fi utilizate doar pentru obținerea rezultatelor privind cercetarea noastră.

CAPITOLUL 4.REZULTATE.PREZENTARE ȘI PRELUCRARE

4.1.Statistica descriptivă

În vedere testării ipotezelor cercetării,s-a utilizat programul de statistică SPSS 17.0 și au fost folosite :

-Corelația de tip Pearson

-Testul t pentru eșantioane independente

Rezultatele deduse din statistica descriptivă ne-au ajutat să stabilim modalitățile de testare a ipotezelor cercetării.

1.Variabila sex(1-sex masculin,2-sex feminin)

Pentru distribuția variabilei sex,avem următoarele valori:media=1,48,valoarea minimă și maximă este dată de 1 și 2,abaterea standard este 0,5.Indicele de boltire(kurtosis) are valoare negativă și ne arată o distribuție aplatizată,iar indicele de obicitate(skewness) are valoare pozitivă și ne indică o distribuție asimetrică pozitivă.

2.Variabila profil clasa(1-real,2- uman)

Din punctul de vedere al variabilei profilul clasei avem următoarele valori:media=1,47,valoarea minimă și maximă este dată de valorile 1 și 2,abaterea standard=0,5.Indicele de boltire(kurtosis)are valoare negativă și ne indică o distribuție aplatizată iar indicele de obicitate ne indică o distribuție asimetrică pozitivă.

3.Variabila încredere în sine

Din punctul de vedere al acestei distribuții avem media=65,18,valoarea minimă și maximă este 25 și 108,abaterea standard=15,74.Indicele de boltire are valoare pozitivă și cel de obicitate valoare negativă și ne indică o distribuție asimetrică negativă.

4.Variabila stimă de sine

Pentru distribuția variabilei stima de sine,avem media=21,45,valoarea minimă este 10 și cea maximă este 40,abaterea standard este 8,19.Indicele de boltire are valoare negativă și ne indică o distribuție aplatizată iar cel de obicitate are valoare pozitivă și astfel avem o distribuție asimetrică pozitivă.

5.Variabila identitate de sine

Vom analiza această variabilă și din punctul de vedere al componentelor chestionarului dar și al scorului total al chestionarului.

Astfel,vom avea:

A.Componenta relația cu prieteni și colegi:

Privind distribuția variabilei ,,relații cu colegi și prieteni” avem media=21,21,valoarea minimă și maximă este dată de valorile 10 și 30,abaterea standard=5,25.Indicele de boltire are valoare pozitivă iar cel de obicitate valoare negativă și ne indică o distribuție asimetrică negativă.

B.Relația cu părinți și frați

Pentru această distribuție avem m=31,88,valoarea minimă și maximă e reprezentată de valorile 13 și 49,abaterea standard este 10.26.Indicele de boltire și de obicitate au valori negative și ne indică o distribuție aplatizată și asimetrică negativă.

C.Pasiunile adolescentului

Media pentru această distribuție=15,05,valorile minime și maxime sunt 7 și 20,abaterea standard=3,15.Indicele de boltire are valoare pozitivă iar cel de obicitate valoare negativă și astfel avem o distribuție asimetrică negativă.

D.Despre sine

Din punctul de vedere al distribuției pentru componenta,,despre sine” avem media=59,56,valoarea minimă și maximă e dată de valorile 10 și 89,abaterea standard este 21,73.Indicele de boltire are valoare pozitivă iar cel de obicitate valoare negativă și ne indică o distribuție asimetrică negativă.

E.Influența mass-media

Media=7,01,valoarea minimă și maximă este dată de valorile 4 și 10,abaterea standard=1,44.Indicele de boltire și de obicitate au valorile pozitive și ne indică o distribuție asimetrică pozitivă.

F.Planuri de viitor

Pentru,,planuri de viitor” avem media=6,51,valoare minimă și maximă adică 4 și 10,abaterea standard=1,31.Indicele de boltire dar și cel de obicitate au valoare pozitivă și ne indică o distribuție asimetrică pozitivă.

G.Relația cu școala și profesori

Media=23,38,valoarea minimă și maximă este 15 și 28,abaterea standard=2,93.Indicele de boltire are valoare pozitivă iar cel de obicitate are valoare negativă și avem o distribuție asimetrică negativă.

Identitatea de sine

Media pentru variabila identitate de sine este 190,06,valoarea minimă este 60,cea maximă este 235,abaterea standard=56,44.Indicele de boltire are valoare pozitivă iar cel de obicitate valoare negativă și ne va indica o distribuție asimetrică negativă.

4.2.Statistica inferențială

Trebuie să prezentăm concluziile din punctul de vedere al Testul proiectiv,,Cine sunt eu?”,concluzii desprinse din computeriile adolescenților incluși în cercetare.

Din punctul de vedere a reacției subiecților la întrebare,nu s-a observat uimire din partea lor,majoritatea declarând că și-au adresat această întrebare de foarte multe ori și au chiar au încercat să răspundă la ea în cadrul jurnalelor personale.Concluziile analizei preliminare sunt următoarele:

a.80% din numărul fetelor au declarat că și-au pus această întrebare și au încercat să răspundă la această întrebare și nu prin câteva cuvinte ci încerc să creioneze un tablou complet.

b.circa 80% dintre băieți sunt cei ce declară că știu totul despre ei,dar compunerile lor sunt lipsite de foarte multe descrieri,nu se caracterizează prin amplitutidine.Acest lucru este explicabil pentru că băieți în general nu sunt obișnuiți să comunice despre sine și nu au un vocabular la fel de dezvoltat ca și subiecți de sex feminin

c.Circa 10% dintre băieți și 10% dintre fete au declarat că sunt de părere că nu se cunosc prea bine dar compunerile lor sunt foarte bogate în descrieri.Acest lucru se poate corela cu o încredere în sine scăzută,cu o stimă de sine influențabilă și cu dorința adolescentului să nu dezamăgească pe nimeni.

Analiza secundară ne oferă următoarele informații în funcție de teme privind adolescenți din cercetarea noastră:

1.Identitatea- nici un adolescent nu ne- a oferit informații privind numele său,vârsta.Acest lucru poate să semnifice lipsa încrederii în ceilalți,lipsa încrederii în sine dar toți s-au catalogat drept adolescenți și astfel putem spune că ei se identifică cu grupul adolescenților.

2.Înfățisarea fizică.40% dintre băieți au declarat că sunt multumiți de cum arată,30% dintre băieți consideră că trebuie să mai crească dar sunt per total multumiți de cum arată,30% dintre băieți nu au menționat acest aspect în compunerile lor.Din rândul fetelor,30% au menționat că se declară mulțumite de înfățișarea lor,40% s-au declarat urâte,grase,că li se pare că nimeni nu le place așa cum sunt, 30%consideră că nu înfățișarea fizică e cea mai importantă în descrierea și caracterizarea unei persoane.

3.Trăsături psihice-40% dintre adolescenți au declarat că au foarte multe întrebări al căror răspuns nu l-au găsit,că trec prin stări de fericire combinate cu cele de supărare,tristețe ,nemulțumire față de conduita lor,că uneori se enervează prea repede.40% dintre subiecți cercetări ne-au declarat că își cunosc eul psihic,că sunt de părere că sunt persoane echilibrate,ce nu au conflicte cu ceilalți,care cunosc normele și regulile de conduită în societate și le respectă dar că mai au câteodată conflicte cu sine și cu ceilalți.20% dintre ei nu au menționat astfel de lucruri.

4.Rezultate la învățătura.În compunerile lor,20% dintre adolescenți nu au precizat nici un fel de informații privind acest aspect.40% dintre ei au prezentat această temă destul de succint,declarând că este greu să obții rezultate foarte bune la învățătură dar că învață pentru ei și nu pentru părinți.20% au declarat că le place la școală și mai ales le place când sunt lăudați în fața clasei pentru rezultatele lor.20% au menționat că pentru ei nu sunt importante rezultatele școlare.

5.Preferințe,dorințe.50% dintre adolescenți ne-au furnizat informații despre preferințele lor privind petrecerea timpului liber,ce fel de vacanțe preferă,ce cărți și filme le plac sau ce pasiuni au și care le sunt dorințele.30% au precizat informații doar despre petrecerea timpului.20% nu au furnizat informații despre această temă.

6.Sistemul relațional.50% dintre adolescenți au declarat că sunt nemulțumiți de părinți lor, că nu îi înțeleg,că doresc să îi controleze și că intră cu forța în viața lor.Din punctul de vedere al relației cu prieteni și colegi,se bucură că măcar ei îi înțeleg și cel mai bun prieten/prietenă este unul din prieteni lor.40% dintre subiecți au declarat că au relații bune cu părinți,colegi și prieteni.10% nu au oferit astfel de informații

7.opinii și experiente.Adolescenți care au tratat acest aspect în compuneriile lor nu au precizat informații despre prima iubire,ci informații generale privind viața,cultura din care fac parte.Astfel putem concluziona că subiecți nu au avut parte de foarte multe experiențe.

8.Căutarea de sine.40% dintre adolescenți au declarat că cer foarte mult de la ei, că vor să atingă perfecțiunea în tot ceea ce realizează și că doresc pe măsură ce se maturizează să afle cât mai multe date despre ei ce să-i ajute în adaptarea la tot ce implică realitatea zilnică.40%dintre adolescenți au declarat că doresc să se cunoască mai bine dar nu sunt foarte exigenți cu ei.20% au spus că nu îi interesează astfel de probleme.

9.Unitatea persoanei.40% dintre adolescenți simt nevoia de confort și de stabilitate și îi deranjează că există în viața lor alte persoane care le disturbă acest confort.40% au declarat că au ajuns la un echilibru între sine și exterior,o stabilitate și că se simt confortabil în toate relațiile avute.20% dintre adolescenți au spus că se simt inconfortabil în apropierea părinților și a persoanelor de vârsta acestora,dar confortabil cu prieteni și că doresc să treacă această perioadă și să atingă un echilibru.

10.Unicitatea persoanei.Doar 40% dintre adolescenți au surprins acest aspect în compunerile lor și au declarat că ,,sunt o persoană cu defecte și calități proprii” și astfel au realizat o delimitare între ei și ceilalți din jurul lor.

11.Izolare și închidere în sine.40% dintre adolescenți nu au specificat nici un amănunt legat de acest aspect.40% dintre subiecți au spus că s-au mai confruntat cu stări de interiorizare.20% dintre ei au declarat că se simt mai bine singuri, că astfel nu sunt obligați să facă tot timpul pe placul altora și se simt bine cu gândurile lor.

12.Adaptarea și integrarea socială.40% dintre adolescenți au declarat că își cunosc rolurile în fiecare grup din care fac parte și le respectă și se simt împliniți în grupurile din care fac parte.40% dintre subiecți au declarat că uneori simt derută în îndeplinirea rolului de membru al familiei și simt să se comporte în mod pasiv.20% dintre adolescenți au declarat că lor trebuie să li se facă și că nu îi interesează dacă își cunosc rolurile și dacă și le îndeplinesc.

13.Atitudini față de viață și problemele ei.Doar 40% dintre adolescenți au atins acest subiect și au spus că în mare cunosc problemele vieții,că știu că trebuie la un moment dat să preia roluri noi dar se simt bine cu cele ce le dețin deocamdată.Nu și-au pus probleme legate de supraviețuire,de un serviciu pentru a se întreține.

14.Valoarea autocunoașterii.40% dintre adolescenți au declarat că în foarte multe situații se subestimează,că nu își cunosc limitele și capacitățile și acest lucru îi conduce la adevarate stări de tensiune.40% dintre adolescenți au declarat că au foarte puține situații în care nu își cunosc limitele și capacitățile și că încearcă mereu din orice situație să afle aspecte noi privind persoana lor.20% dintre subiecți nu au specificat în compunerile lor acest aspect.

15.Devenirea personalități.40% dintre adolescenți au declarat în compunerile lor că doresc să devii oameni responsabili, maturi,pe care să te poti baza,care să aibă un serviciu foarte bun.40% dintre aceștia au spus că sunt mulțumiți de ei și că nu au nevoie de vreo schimbare.20% dintre subiecți nu au precizat aspecte privind acest aspect.

16.Neovia de autoperfecționare și autodepășire.40% dintre adolescenți consideră că trebuie să muncească mai mult pentru a avea rezultatele dorite.40% au declarat că nu știu exact ce doresc de la ei înșiși.20% dintre subiecți nu s-au referit la această nevoie în compunerile lor.

17.Atitudinea față de sine.40% dintre adolescenți sunt mulțumiți de sine și au încredere în ei și se iubesc așa cum sunt.40% dintre aceștia au stări de resemnare și insatisfacție.20% dintre subiecți sunt revoltați cu privire la situația lor.

18.Filtrarea personală a ideilor,acțiunilor,evenimentelor.Nici o compunere nu a conținut informații legate de această temă.

19.Nevoia de autenticitate.Această nevoie de autenticitate se traduce în compunerile adolescenților prin dorința de a prezenta orice idee ca fi a sa,chiar dacă e preluată de la un filosof dar modul de abordare este unic.

20.Sistem orientativ de valori.Toți adolescenți au precizat motivele care îi conduc la note mai mari,la apartenența la un grup sau petrecerea timpului liber.Printre motivații ar fi:primirea unei mașini la terminarea liceului,părinți să fie mândri de el,să fie student la o facultate de stat,se simt liniștiți cu prieteni,dacă ascultă muzica etc.

21.Marile întrebări și frământări specifice vârstei.Majoritatea subiecților își pun întrebări legate de adaptarea lor la exterior,de ce facultate să urmeze și ce profesie își doresc,dacă să urmeze sfaturile părinților sau dorința lor,dacă se vor ridica la nivelul așteptărilor părinților,dacă vor face față unei vieți la cămin departe de părinți și locurile unde a copilărit și desigur de prietenii din copilărie.

22.Conflicte și contradicții.40% dintre adolescenți au declarat în compunerile lor că au conflicte cu sine și cu ceilalți și pe măsură ce se rezolvă acestea,ei ajung la concluzii importante privind dezvoltarea lor psihică,capacitățile,limitele,rolurile și statuturile lor.40% dintre adolescenți au momente în care nu sunt siguri pe ei,în care ajung să intre în conflict pe teme infantile și nu încearcă să-i înțeleagă pe ceilalți.20% dintre adolescenți se declară închiși în ei și nu au conflicte cu ceilalți doar cu sine.

23.Idealul de sine.40% dintre adolescenți știu ceea ce vor să devină,să continue cercetările ce le-au realizat în liceu și să ajungă pe urmele mentorilor lor.40% dintre ei încă nu au definit complet sensul vieții,scopul acesteia și cum și-ar dori să devină.20% dintre ei nu și-au pus întrebări despre ce doresc să realizeze în viață.

24.Sistemul de imagini despre alții.40% dintre adolescenți sunt competitivi și își măsoară succesul în comparație cu prieteni sau colegi de clasă.40% dintre aceștia consideră că întotdeauna ceilalți vor fi mai buni decât ei.20% nu îi interesează ce realizează ceilalți.

25.Statutul persoanei în lume.40% dintre adolescenți știu care le sunt statutele.40%dintre ei au dubii privind acest lucru.20% dintre ei nu cunosc foarte multe date privind statutul lor

26.Eul.Definirea sa.40% dintre adolescenți se declară persoane unice,ce nu sunt depedente de alții dar părerea celorlalți le influența deciziile și conduita

27.Tipuri de personalitate.40% dintre adolescenți au o personalitate aproape clarificată,dar mai sunt aspecte unde trebuie să lucreze și să le cizeleze.40% dintre ei au dificultăți în definirea lor,dar consideră că au multe aspecte armonioase în personalitatea lor.20% dintre subiecți se declară rebeli,uneori influențabili mai ales de grupul de prieteni.

Din punctul de vedere al informațiilor furnizate de adolescenți cu care am discutat,putem deduce următoarele concluzii:

1.Unii dintre aceștia au deja o pasiune care se va transforma în profesie,au o personalitate definită,știu care le este scopul,au o relație bună cu părinți iar unul dintre profesori le este mentor și îi sprijină în alegerea celei mai bune facultăți.

2.O parte din adolescenți au declarat că se simt neințeleși de părinți,profesori,că li se cer prea multe și că nu mai au timp liber și nu li se permite să aleagă ei ce să facă în timpul liber.

3.Toți adolescenți au declarat că încă nu pot răspunde în totalitate la întrebarea dacă și-au definit identitatea de sine,dar știu că sunt iubiți și că sunt demni de a fi iubiți,că uneori au și limite în realizarea unor activități dar nu le place să fie cicăliți.

4.Subiecți cercetări au declarat că nu înțeleg de ce profesori nu le sunt alături și nu îi înțeleg că ei se pregătesc pentru unul din cele mai importante examene din viața lor și că nu totul se rezumă la școală și performanță.

5.Subiecți se simt ei însuși în compania prietenilor, au un prieten bun căruia i se destănuie când pot și altfel au un jurnal în care își trec cele mai intime gânduri.Se simt bine când merg în parc, în vacanțe cu prieteni,când ies la plimbare cu cățelul,când merg la un concert al trupei favorite.

Referindu-ne la informațiile furnizate de profesori și de dirigintele clasei,deducem următoarele:

1.Majoritatea profesorilor se confruntă cu o lipsă de disciplina din partea elevilor lor, cu o dorința a lor de a avea mereu dreptate și de a-și arată independența.

2.Câțiva dintre adolescenți din clasele ce au fost incluse în cercetarea noastră au probleme cu absențele,iar dacă sunt întrebați de ce au lipsit folosesc minciuna de cele mai multe ori.

3.În clasele incluse în cercetare,profesori ne-au menționat și adolescenți care au performanțe la diferite concursuri,care vor studia în străinătate și dirigintele clasei chiar ne-a spus că a încercat să îi îndrume.

4.Sunt și profesori fericiți care ne-au declarat că printre elevi lor se numără și cazuri frumoase,elevi ce le sunt novici și care îi consideră mentori.

5.Diriginți claselor cuprinse în cercetare ne-au specificat și faptul că există adolescenți foarte încrezători în fortele lor,dar și adolescenți care au o părere prea bună despre ei și adolescenți care au resurse dar care nu au încredere destulă în capacitățile lor.

Din discutiile cu părinți,observăm accentuarea conflictelor adolescenților cu aceștia,lipsa de comunicare dintre părinți și adolescenți(în cea mai mare parte),dorința de intependența a adolescentului și comunicarea doar cu cei de vârsta lui și neținerea cont a sfaturilor părinților.

Din punctul de vedere al ipotezelor cercetării avem următoarele rezultate:

1.Există o legătură semnificativă între identitatea de sine a adolescentului și stima sa de sine.

În cazul relației dintre identitatea de sine a adolescentului și stima de sine,este necesară menționarea mediei variabilei identitate de sine care este m=190,06,s=56,44,iar pentru variabila stima de sine-m=21,45,s=8,19.Rezultatul statistic ne arată că există o corelație între cele două variabile,cu un scor de r=.680, p <0,01,bilateral. Datorită nivelului de semnificație care este mai mic decât valoarea de 0,01, și a valorii lui r mai mare decât valoarea lui r critic, putem afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se respinge ipoteza de nul.

Din punctul de vedere al semnificației psihologice al acestui rezultat,trebuie să precizăm că stima de sine a adolescentului va influența identitatea de sine a sa,iar dacă există o stimă de sine scăzută și negativă,adolescentul nu va avea o imagine a sa corespunzătoare cu realitatea,va avea dificultăți în stabilizarea identității de sine și chiar o accentuare a conflictelor interioare.În literatura de specialitate se susține că stima de sine are rolul de a ne influența comportamentele,alegerile,aprecierea eforturilor depuse iar identitatea de sine a adolescentului este influențată de cum se percepe pe sine și cum este perceput de alții.În lucrarea de doctorat a lui Șandor Nadia(2011) se susține ideea potrivit căreia stima de sine va influența conduita adolescentului și chiar există o legătură cu absenteismul școlar și de aici deducem și cu identitatea de sine,astfel adolescentul nostru va fi o persoana care va fugi de responsabilități și de eșecuri.

Ipoteza principală a acestei cercetării este susținută de următoarele ipoteze secundare și anume:

1.Există o legătură între identitatea de sine și încrederea în sine a adolescentului

Din punctul de vedere al relației dintre identitatea de sine și încredere în sine a adolescentului, avem pentru variabila identitate de sine următoarele valori:m=190,06,s=56,44 iar pentru variabila încredere în sine avem m=65,18, s=15,74.Rezultatul statistic susține faptul că există o legătură între cele două variabile cu un scor al lui r=.656, p <0,01,bilateral.Valoarea lui r este mai mică decât valoarea lui r critic,iar nivelul de semnificație are valoare mai mică decât valoarea de 0,01 si vom afirma că ipoteza cercetării se acceptă și cea de nul se respinge.

Referindu-ne la semnificația psihologică a rezultatului statistic,trebuie să precizăm că în întrebarea la răspuns cine sunt eu,adolescentul se gândește și la calitățile și defectele sale,dacă este în stare să realizeze o activitate sau nu,dacă se subestimează sau supraestimează în realizarea ei și de aceea putem deduce că există o legătură între formarea și stabilizarea identității de sine și încrederea în sine.Sunt adolescenți ce nu sunt încrezători în sine,care trec prin adevarate conflicte interioare legate de performanțele lor sau adolescenți care întotdeauna vor participa la un examen cu încredere în sine totală și se vor baza doar pe ei înșiși.

2.Există o relație semnificativă între identitatea de sine și relația adolescentului cu părinți.

Pentru variabila identitate de sine avem m= m=190,06,s=56,44,iar pentru variabila referitoare la relația adolescentului cu părinți vom avea m=31,88,s=10,26.Rezultatul statistic ne indică o valoarea a lui r=.706, p <0,01,bilateral.Această valoare este mai mică decât valoarea lui r critic,nivelul de semnificație este mai mic decât 0,01 și astfel concluzionăm prin a afirma că se acceptă ipoteza cercetării și se respinge ipoteza de nul.

Semnificația psihologică a acestei ipoteze susține faptul că în formarea și stabilizarea identității de sine un rol foarte important îl are relația adolescentului cu familia,cu părinți.Dacă el simte că aceștia îi sunt aproape,îl susțin și în același timp îi ofera independența de care are nevoie iar rolurile și obligațiile sunt stabilite și respectate de ambele părți.Crețu(2003) sușține ideea unei relații potrivite a adolescentului cu părinți și a încercării părinților de a-l înțelege pe adolescent și a-i crea un spațiu suportiv,de încredere și nu de control.

3.Există o legătură importantă între relația cu școala a adolescentului și identitatea de sine.

Pentru această ipoteza,avem valorile pentru identitatea de sine,adică m=190,06,s=56,44,iar pentru relația cu școală avem m=23,38,s=2,93.Rezultatul statistic ne indică valoarea lui r=.495,p <0,01,bilateral.Valoarea lui r este mai mică decât valoarea lui r critic iar nivelul de semnificație mai mic decât valoarea de 0,01 și astfel putem afirma că se va accepta ipoteza cercetării și se respinge ipoteza de nul.

Analizând din punct de vedere psihologic acest rezultat putem afirma că pe lângă rolul important al părinților,în formarea și identitatea de sine școala joacă un rol extrem de important.La școala,adolescentul petrece foarte mult timp,ea îi permite să se cunoască din punctul de vedere al calităților și defectelor,al limitelor sau al posibilităților de obținere a performanțelor dar prin ajutorul și sprijinul profesorilor,adolescentul poate să-și creioneze și un viitor.Crețu(2003) susține și rolul școlii în conturarea identității de sine prin persoana profesorilor și rol important al acestora în modelarea conduitei individului și a îndrumării spre o cariera sau alta.

4.Există o legătură importantă între identitate de sine și profilul clasei.

Pentru cele două variabile avem următoarele rezultate:identitatea de sine cu m=190,06,s=56,44 și profil clasei cu m=1,47,s=0,5.Rezultatul statistic susține acceptarea ipotezei cercetării datorită valorii lui r=.873 și a lui p <0,01,bilateral,iar ipoteza de nul se respinge.

Rezultatul psihologic ne susține faptul că anii de liceu parcurși într-o clasa de profil real sau una de profil uman va influența identitatea de sine,pasiunile adolescentului,modul său de raportare la realitate,stilul de gândire,idealul de viață,tipul de personalitate,sistem de convingeri și statutul persoanei în lume

5.Există o legătură semnificativă între identitatea de sine și sexul adolescenților.

În ceea ce privesc valorile importante pentru cele două variabile avem:pentru identitatea de sine,unde m=190,06, s=56,44 și pentru variabila sex,unde m=1,48,s=0,5.Rezultatul statistic ne indică valoarea lui r=218, p <0,01,bilateral.Acest rezultat susține acceptarea ipotezei cercetării și respingerea ipotezei de nul,pentru că valoarea lui r este mai mică decât valoarea lui r critic iar nivelul de semnificație este mai mic decât 0,01.

Înțelesul psihologic al acestei relații susține ideea că există diferențe între fete și băieți din punctul de vedere al identității de sine, fetele sunt mai preocupate de aspectul fizic,de nevoia de autenticitate,sunt mai empatice în relaționarea cu ceilalți,sunt mai ambițioase și mai studioase.

CAPITOLUL 5.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Din punctul de vedere al rezultatelor acestei cercetării,trebuie să menționăm că acestea sunt doar un deschizător de drumuri din punctul de vedere al acestei problematici ce sperăm să fie cât mai complet studiată.De aceea, nu putem extrapola rezultatele cercetării la întreaga populație de adolescenți din România.

Rezultatele cercetării noastre ne indică un rol important al stimei de sine în conturarea tabloului general al identității de sine.De asemenea,identitatea de sine va fi influențată de încredere în sine a adolescenților sau dimpotrivă neîncrederea,de relația cu părinți și cu școală dar în același timp va depinde de sexul adolescentului și de imaginea și rolul unei femei sau al unui bărbat în societate dar și de profilul clasei din care face parte adolescentul.Se cunoaște faptul că adolescenți ce provin din clase de profil real sunt mai interiorizați,mai puțin comunicativi,mai puțin interesați de filosofia vieții ci mai mult de cifre iar compunerile lor au fost cele mai scurte și mai lipsite de descrieri,adjective și nu au avut un vocabular amplu.De cealaltă tabără,cei din clasele cu profil uman sunt mai deschiși,mai comunicativi,extrovertiți,discută cu ceilalți membri despre probleme,dileme,conflictele interioare și exterioare și sunt mai atrași de filosofie și sțiințele sociale iar compunerile lor sunt ample.

Rezultatele din Testul proiectiv,,Cine sunt eu?”ne suștin următoarele idei privind adolescenți cuprinși în cercetare:

1.Majoritatea adolescenților își adresează întrebări privind identitatea lor de sine,privind persoana lor,privind rolul lor în societate,care le sunt dorințele,aspirațiile,cum sunt priviți de ceilalți și astfel toate aceste informații îi vor ajuta la conturarea relației cu sine și cu ceilalți.

2.Compunerile majorității băieților sunt lipsite de amplititudine și bogăție vocabularului acest lucru ne susține ideea potrivit căreia o persoana de sex masculin este mai rațional,mai puțin comunicativă și interesată de aspecte privind relaționarea cu sine sau cu ceilalți.

3.Se observă că încă adolescenți au probleme privind înfățisarea lor fizică și nemulțumiri privind acest aspect,lucru ce este susținut și de Tinca Crețu(2003) care susține faptul că adolescentul nu este nici copil,nici adult și înfățișarea lui fizică este mai degrabă încă a unui copil.

4.Adolescenți experimentează stări de tristețe, supărare, nemulțumiri și neînțelegeri cu părinți lor,lucru ce este susținut și de majoritatea cercetătorilor prezentați în această lucrare.

5.Pentru adolescenți incluși în cercetarea noastră contează foarte mult ce drum aleg în viață și vor deveni mult mai selectivi în acordarea timpului pentru o anumită materie doar dacă aceasta îi va fi necesară în viitorul său.

6.Majoritatea adolescenților au afirmat modalitățile preferate de petrecere a timpului liber,fapt susținut și de Șchiopu(1995)care susține că adolescenți au clar ceea ce le place și ce nu le place și în funcție de preferințele lor vor aparține sau nu unui grup,dar pot exista și adolescenți care sunt ușor influențabili din acest punct de vedere.

7.Mai toți adolescenți au declarat că au probleme de relaționare cu părinți ,iar cel mai bun prieten este cel căruia i se destănuie,fapt ce este menționat și în literatura de specialitate atât de Crețu(2003) dar și de Șchiopu(1995).

8.În literatura de specialitate se menționează faptul că unii adolescenți aleg să se izoleze de alții,fapt ce este susținut și de rezultatele acestui test,majoritatea adolescenților argumentând că nu le place să facă pe plac tuturor.

9.Legat de încrederea în sine și de supraestimarea sau subestimarea eforturilor s-a susținut ideea în literatura de specialitate că din dorința de a fi independenți adolescenți depun un efort mai mare pentru a duce la îndeplinire sarcinile și pentru a le arata adulților că sunt competenți.

10.Crețu(2003) susține faptul că adolescentul are momente în care nu știe exact cine este,ce responsabilități are,el oscilează între rolul de copil și cel de adolescent și acest lucru este susținut și de adolescenți ce au menționat că experimentează stări de derută privind rolurile și responsabilitățile lor ca membri ai familiei.

Adolescența este o etapă grea în viața fiecăruia dintre noi,este o etapă a întrebărilor,a clarificărilor,a definiriilor,a primei iubirii,a discordanței dintre cerințele părinților și cerințele adolescentului,a cunoașterii de sine dar și a existenței unor roluri și statute noi.

Atât părinți,profesori,dirigintele,psihologul școlii dar și grupul de prieteni își pun o amprentă asupra identității de sine a fiecărui adolescent atât din punctul de vedere al încrederii în sine,a stimei de sine,dar și a faptului dacă adolescentului se simte iubit și demn de a fi iubit,dacă se va simți capabil să realizeze chiar și sarcini mai dificile.Acest lucru este susținut și în literatura de specialitate.

Față de perioada în care părinți adolescenților era ei adolescenți s-au schimbat foarte mult iar în prezent asupra adolescenților se exercită o multitudine de influențe și tentații iar boom-ul informațional la care sunt supuși adolescenți conduce la existența unor conflicte interioare,la frustrare,iritare,mari conflicte între părinți și adolescenți.De asemenea,lipsa timpului părinților alocat adolescenților poate conduce la neînțelegeri, conflicte,adolescenți se simt singuri și părăsiți.

Accentuând cele spuse mai sus,trebuie să menționăm și rolul extrem de important al mass-media în formarea identității de sine și a faptul că în prezent valorile sunt altele decât în perioada adolescenței părinților,se pune accentul pe alte aspecte și astfel adolescentul nu va ști între care să facă diferența.În România de astăzi,s-au schimbat valorile,iar modele ce sunt prezentate de mass-media adolescenților se referă la diferiți artiști,persoane de joasă speță și de aceea adolescentul în dorința sa de a fi independent poate să preia din conduita acestora.

Situația părinților cu locuri de muncă fie în România fie în străinătate dar care se soldează cu acordarea unui timp limitat adolescenților îi lasă pe aceștia să fie mai ușor influențați de colegi,de internet și alte mijloace de comunicare.

În relația lor cu adolescenți,părinți trebuie să le asigure satisfacerea nevoi lor de iubire,de independență iar acest lucru poate fi facilitat de stabilirea unor granițe între ceea ce este corect să realizeze adolescent și ce nu,care îi sunt responsabilitățile,rolurile,statutul și drepturile și care sunt consecințele nerespectării lor.De asemenea,părinți trebuie să-și respecte drepturile și obligațiile dar și rolurile ce le-au asumat în cadrul discuției cu adolescentul.Un rol important în relația cu adolescenți îl are și asumarea și conștientizarea sentimentelor,existența unei gândiri pozitive,a calmului și înțelegerea și acceptarea și altor puncte de vedere dar și oferirea siguranței de care are mare nevoie un adolescent în această luptă importantă cu sine și cu ceilalți pentru dobândirea independenței.

În relația cu adolescenți,părinți trebuie să îi invețe rolul inteligenței emoționale,să le arate că sunt apreciați,că sunt iubiți,prețuiți pentru ceea ce sunt,că fapt parte dintr-un grup cu care părinți sunt de acord iar dacă nu sunt de acord li se va explica prin argumente de ce au luat această decizie.Rolul inteligenței emoționale în viața unui adolescent se referă la sprijirea acestuia în discernerea oportunităților benefice pentru el,în construirea unei încrederii în sine înalte,în faptul că fiecare dintre noi intrăm în relații ce este benefic să fie construite dintr-o perspectivă pozitivă.

Viața unui adolescent este plină de paradoxuri și pe lângă responsabilitățile ce trebuiesc să le îndeplinească ,mulți dintre ei țin ascunse foarte multe informații legate de ceea ce fac,unde se duc față de părinți lor și de foarte multe ori acest lucru poate conduce la apariția unor situații riscate pentru ei.De exemplu,în spatele unui nickname cu care comunică,ei discută cu aceea persoană cele mai intime gânduri și chiar se pot întâlni cu aceasta.De aceea,părinți trebuie să le înțeleagă adolescenților preocupările, idealurile,nevoile și mai ales să țină cont de faptul că un adolescent dorește să afle cine este,care este scopul lor,dacă este demn de iubire,dacă poate să devină adultul matur ce își dorește să fie.Aceste aspecte aduc în sufletul unui adolescent frică,anxietate,frustrare și de aceea un părinte trebuie să îl înțeleagă,să îi ofere iubire și nu control, siguranță și sprijin.Un ultim lucru important de menționat este faptul că drumul spre o identitate pozitivă este pavat cu încredere,iar adolescentul trebuie lăsat liber să își găsească singur propriile răspunsuri și oportunități.

Un rol important în formarea identității de sine și a personalității îl are și existența unei comunicării corecte între adolescent și părinți săi.Această comunicare nu se referă la faptul că adolescentul trebuie să se conformeze mereu indicațiilor părinților,ci are dreptul să își exprime punctul de vedere,aprobarea sau dezaprobarea,tristețea,să i se permită să își exprime emoțiile și sentimentele.

În concluzie,din punctul de vedere al relației dintre adolescenți și părinți,aceștia trebuie să îi asigure adolescentului aceea marjă de libertate,dar și anumite norme și valori,dar să încerce să nu mai fie așa de posesivi ci să îl trateze pe adolescent cu încredere și respect.

Din punctul de vedere al relației adolescentului cu școala,aceasta trebuie să îi sprijine pe acei adolescenți ce au probleme de relaționare,probleme de familie,să le acorde încredere,înțelegere și să nu considere adolescenți doar ca un fel de roboți ce trebuie să îndeplinească cerințele profesorului.

De asemenea profesorul are rolul important de a identifica punctele forte ale adolescentului,care domenii i se potrivesc și să îl sprijine în alegerea viitoarei meserii,să constituie modele și nu în ultimul rând să le asigure un spațiu în care adolescenți vin cu drag.

Cu ajutorul părinților și a celor din familie,a școlii și a grupului de prieteni,un adolescent va putea să-și contureze o identitate de sine pozitivă.

Referințe bibliografice

1.G.W.Allport(1981),Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,București

2.D.P.Ausubel, F.G.Robinson(1981),Învățarea în școală, Editura Didactică și pedagogică,București

3.E.Bonchiș,(2000),Dezvoltarea umană,Editura Imprimării de Vest,

4.Bonchiș,E.(2011),Familia și rolul ei în educarea copilului, Editura Polirom,Iași

5.Crețu,T(2009),Psihologia vârstelor, Editura Credis, București

6.Debesse,M.,(1970).Adolescentul.În“Psihologia copilului de la naștere la adolescență” . București: Editura Didactică și Pedagogică.

7.Erikson, E. H. (1968). Identity: Youth and crisis. New York: W. W. Norton.

8.Golu,P.,(1985)- Invatare și dezvoltare,, Editura Știintica și Enciclopetica

9.Haddou,M.(2011),Cum să-ți întărești încrederea în tine,Editura

10.Halmaghi,M.,(2004) – Memorator de psihologie pentru clasa a X-a, Editura Booklet,București

11. Iluț, P.,(2001) Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Editura Polirom‚ Iași

12..H.Lehalle,(1998),Psychologie des adolescents,Editura P.U.F,Franța

13.Lelord,F.;Andre,C.,(2003),Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți,Editura Trei,București

14.Lerner,R.M.,Hultsch,D.F.(1983),Human development, Mc Graw Hill Book Company

15.Modrea,M.,(2006) – Imaginea de sine și personalitatea in adolescență, studii teoretice și practice, Editura Aliter,Focșani

16.Muntean, A. (2006), Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom,Iași

17.Moreau,A.(1999),Incursiune în autoterapia asistată,Editura Polirom,Iași

18. Perkins, D.F. (2011). Adolescence: The Four Questions. FCS 2117. Gainesville, FL: University of Florida Extension

19.Petcu,M.,(1999), Delincvența. Repere psihosociale,  Editura Dacia, Cluj-Napoca,

20.Popescu,Neveanu,P(1978),Dicționar de psihologie,Editura Albatros,București

21.Reuchlin,M.,(1999),Psihologie generală,Editura Științifică, București

22.Ruiz,Don Miquel(2002),Arta de a iubi,Editura Mix,București

23.Șchiopu,U.,Verza,E.,(1995),Psihologia vârstelor, Editura Didactica și Pedagogică

24.Șchiopu,U.,.Verza,E.,(1989),Adolescență,personalitate, limbaj,Editura Albatros,București

25.Verza,E.,Verza,F.,(2000) – Psihologia vârstelor ,Editura ProHumanitas,București

26.Zlate,M.,(2002),Eul și Personalitatea, Editura Trei, București

27.Zlate,M.,(1999),Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom,Iași

Web-bibliografie

1.http://www. romedic.ro/ dezvoltarea-fizica-a-adolescentului-0P17063- 12 aprilie 2013

2. http://www.support4 change.com/ index.php? option=com_ content&view= article&id 47 &Itemid=108 -29 aprilie ora 15:00

3. http://www.rasfoiesc.com /educatie/psihologie/ Identitatea-de-sine-la-adolesc26.php -30 aprilie 2013-ora 11:00

4. www.psihologiaonline.ro-accesat 30 aprilie 2013 ora 12:00

5.http://www.la-psiholog.ro/psiholog-lucretia-preda/ formarea-identitatii-de-sine-la-adolescenti -30 aprilie 2013,ora 15:00

6.http://www. familiasiviata.ro/educatie/ adolescenta-varsta-descoperirii-propriei-identitati.html – 30 aprilie 2013 ora 16:00).

7.psihoterra 30 aprilie 2013 ora 17:00

8.www.scribd.com -30 aprilie 2013 ora 16:30

9.www.elystar.ro -1 mai 2013 ora 11:00

10.http:// www. psychologies.ro/ Dezvoltare-personală/ Nathaniel-Branden-Ce-este-încrederea-în-sine 373106 – 1 mai 2013 ora 12:00

Anexe

Anexa 1. Chestionarul ,,Nivelul stimei dvs de sine” –Scala Rosenberg

Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelulstimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți în cel mai scurt timp, marcând cu o steluță varianta care se apropie cel mai mult din punctul dvs. de vedere actual.

Anexa 2.Test,,Ai încredere în tine”

Răspunde cât mai spontan, notând o cruce în căsuta corespunzătoare din chestionar.

Întotdeauna=I, Uneori=U,Rareori=R,Niciodată=N

Anexa 3.Chestionar identitatea de sine(concepție proprie)

Anexa nr.4.Compunerea unui adolescent

Voi termina liceul și de aceea am emoții cu privire la bacalaureat pentru că este mult mai greu decât cel pe care l-au dat părinți mei.Nereușita la acest examen mă face să mă simt în continuare dependent de ei,pentru că nu am depășit un moment important de existență.Mă gândesc ce facultate să fac,dar mă gândesc să mă apuc și de o activitate care să îmi aducă o anumită independență financiară,pentru că i-am auzit pe părinți mei vorbind despre verișorul meu care degeaba a făcut patru ani de facultate că oricum nu are un job.

Dacă am independență financiară pot să îmi iau permisul de conducere și eventual o mașină pentru că așa m-aș simți independent și nu mi-aș mai auzi părinți certându-mă legat de modul cum conduc.

De asemenea,independența financiară îmi permite să am acces la mai multe fete și să le pot scoate în oraș unde doresc și când doresc.

Constat că doar cei care au bani își pot permite să facă aproape orice,așa cum a facut colegul meu de clasă care și-a luat permisul deși a fost repetent de două ori dar acum are permis și mașină personală.

Aș dori să îmbrățisez o meserie tehnică pentru că îmi place să șurubăresc toata ziua,dar nu îmi displace să mă fac fotbalist pentru că un fotbalist câștigă foarte bine.

Părinți ar trebui să înțeleagă că eu trăiesc în altă lume decât au trăit ei la vârsta mea și că nu mă interesează cine conduce țara decât doar dacă îmi afectează mie viața.

Sunt interesat de părerea colegilor mei dar și poziția mea percepută de ei dar și în cadrul grupului de prieteni din care fac parte.

Nu înțeleg de ce mă freacă părinți la cap cu faptul că trbeuie să învăț la toate materiile și să mă port frumos cu cei din jur,câtă vreme aceștia încearcă să ne impună ideile lor fără să le pese de noi.

Nu pot să îmi testez aptitudinile pentru că tot timpul părinți îmi controlează fiecare pas.Simt că întotdeauna sunt importanți ceilalți și nu ceea ce simt eu.

Am încredere mai degrabă în prieteni și în străini decât în părinți,pentru că am sentimentul că aceștia vor să mă modeleze în interesul lor și nu al meu.