Formarea Conduitei Moral Civice la Varsta Prescolara Prin Procesul Instructiv Educativdocx
=== Formarea conduitei moral-civice la varsta prescolara prin procesul instructiv-educativ ===
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”DIN GALAȚI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
LUCRARE METODICO – ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREAGRADULUI DIDACTIC I
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. VALERICA ANGHELACHE
Candidat,
Prof. înv. preșc. TALABĂ (AILENEI) VALI
Grădinița Poiana, județul Galați
2017
FORMAREA CONDUITEI MORAL – CIVICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂPRIN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV
CUPRINS
Argument……………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL I. EDUCAȚIA MORAL-CIVICĂ – LATURĂ A EDUCAȚIEI PREȘCOLARE
I. 1. Clarificăriconceptuale………………………………………………………………..
I. 2. Aspecte ale educației morale la vârsta preșcolară…………………………………..
I. 3. Sarcinile educației moral – civice. Particularități pentru învățământul preșcolar…………
I. 4. Necesitatea educației moral-civice în învățământul preșcolar………………………
CAPITOLUL II. ASPECTE METODICE PRIVIND FORMAREA CONDUITEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI
II. 1. Aspecte ale educației moral civice reflectate în curriculumul pentru învățământul preșcolar……………………………………………………………………………………….
II. 2. Formarea conduitei moral – civice prin diferite activități de învățare din grădinița de copii ………………………………………………………………………………
II. 2. 1. Activități de dezvoltare personală………………………………………………..
II. 2. 2. Activități pe domenii experiențiale…………………………………………
II. 2. 3. Activități liber alese………………………………………………………………..
II. 3. Metode și procedee de educație moral – civică în grădiniță……………………………………
II. 4. Rolul familiei și al grădiniței în formarea conduitei moral-civice la preșcolari………………
CAPITOLUL III. STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND FORMAREA CONDUITEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI
III. 1. Ipoteza și obiectivele cercetării………………………………………………….
III. 2. Metodologie………………………………………………………………………..
III. 2. 1. Metode de cercetare…………………………………………………………
III. 2. 2. Subiecți…………………………………………………………………….
III. 2. 3. Măsurarea……………………………………………………………………..
III. 2. 3. 1. Variabile…………………………………………………………
III. 2. 3. 1. Instrumente…………………………………………………………..
III. 3. Procedura………………………………………………………………………………
III. 4. Analiza și interpretarea rezultatelor……………………………………………………
III. 5. Concluzii………………………………………………………………………………………
CONSIDERAȚII FINALE. PROPUNERI DE EFICIENTIZARE A ACTIVITĂȚILOR DIN GRĂDINIȚĂ DIN PERSPECTIVA EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI…………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..
ANEXE……………………………………………………………………………………………….
ARGUMENT
„Nu din averi izvorăște virtutea, ci din virtute izvorăsc și averile și celelalte bunuri omenești”(Platon)
Morala reprezintă o vastă categorie de principii și norme de viață, reguli de comportamente umane specifice unei societăți la nivelul dezvoltării acesteia. Persoanele de-a lungul vieții îți stabilesc anumite reguli de conviețuire în interdependență cu educația și felul fiecăruia de a se forma și a fi.
Esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale, în structura personalității morale a copilului, elaborarea și introducerea profilului moral ține cont de normele impuse de societate. Astfel educația morală tinde spre formarea individului ca subiect moral, subiect ce gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moral – civice, a idealurilor, a valorilor, normelor și regulilor pe care le deține.
Formarea conduitei și conștiinței morale favorizează unul dintre cele mai complexe planuri în formarea personalității, se bazează pe acțiuni și deprinderi morale, care pas cu pas se vor generaliza și se vor transforma în trăsături de ordin moral – civic.
În procesul educării disciplinei la copiii de vârstă preșcolară un loc important îl ocupă însușirea deprinderilor de comportare civilizată. De aceea, activitatea educativă trebuie să se axeze pe familiarizarea copiilor cu normele de conduită, cu regulile de comportare și respectarea lor cu consecvență în viața de zi cu zi.
Timpul a demonstrat că educația morală trebuie începută de la o vârstă cât mai fragedă a copilului și continuată pe tot parcursul vieții. Copilul la vârsta preșcolară este mult mai receptiv la diversele influențe care se exercită asupra lui, decât în alte perioade de dezvoltare.
Vârsta preșcolară este perioada în care apar și se dezvoltă trăsăturile de voință și de caracter, în care se schițează personalitatea viitoare aomului. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, el este ușor de influențat de tot ceea ce-l înconjoară și are o mare putere de imitație. Copiii preșcolari dispun de o plasticitate a sistemului nervos și o receptivitate semnificativă. Ei dobândesc impresii vii și puternice despre evenimentele ce se desfășoară în jurul lor, despre atitudinea adulților cu care vin în contact și mai ales a celor mai apropiate persoane cum sunt părinții și educatoarea. Aceste impresii pe care copiii le înregistreaza și le păstrează cu multă ușurință vor constitui materialul din care se vor plămădi reprezentările și sentimentele lor morale ce vor lăsa urme pe toată durata vieții.
De aceea nu putem lăsa copilul să se orienteze singur în multitudinea de fapte și atitudini ce se manifestă în jurul lui, ci este necesar să organizăm o ambianță potrivită, din care să se alimenteze cu impresii pozitive. Cea mai potrivită ambianță o constituie viața din grădinița de copii. Aici copiii sunt îndrumați de persoane specializate să diferențieze binele de rău, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis.
Activitatea sistematică de educație morală din grădiniță și familie contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și transformarea lor în obișnuințe.
Tema aleasă spre studiu mă ajută să-mi îmbogățesc activitatea profesională, activitate care nu înseamnă doar transmiterea unor cunoștințe, ci măiestria de a forma acele capacități și competențe necesare în procesul formării și dezvoltării personalității copilului preșcolar.
CAPITOLUL I.
EDUCAȚIA MORAL-CIVICĂ – LATURĂ A EDUCAȚIEI PREȘCOLARE
I. 1. Clarificări conceptuale
Element central al pedagogiei, educația a fost definită în diferite moduri. „Educația este o formă de comunicare prin care se transmit, de la o generație la alta, valorile culturii, experiența de producție și comportamentul social. „(Marin Stoica, 1995, p. 9). Pe de altă parte Aristotel consideră că educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, șinu particulare, deci educația este cea care formează noua generație. O definiție acceptată de toți este: „Educația este o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat asupra unui colectiv sau a unui individ în vederea transformării acestuia într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor social – istorice cât și potențialului său biopsihic individual. ”(Muscaș Ana, Muscaș Viorel, 2010, p. 35). Consider că educația reprezintă pregătirea tinerei generații pentru viață. acest proces este o acțiune socială cu particularități distincte de alte acțiuni. Tânăra generație își însușește cunoștințe, își formează anumite priceperi și deprinderi de muncă și nu în ultimul rând dobândește experiență în comportamentul social. Tinerii sunt nevoiți de a dezvolta baza de cunoștințe și de a le adapta la noile condiții de viață și activitate.
Dimensiunile educației marchează conținuturile relative stabile ale activității de formare și dezvoltare a personalității umane în plan intelectual, moral, estetic, fizic, tehnologic. Interpretarea celor cinci dimensiuni ale educației trimit sateliți în direcția noilor educații: educația ecologică, antreprenorială, democratic, sanitară, casnică. Printe dimensiunile educației își face loc și educația moral – civică.
Educația moral-civică a copiilor preșcolari „reprezintă o componentă importantă, esențială a procesului instructiv-educativ și totodată a acțiunii exercitate de familie, mediul social apropiat și colectivul de copii, având ca scop punerea bazelor conștiinței și conduitei civilizate a preșcolarului, în conformitate cu comandamentele sociale și cu particularitățile de vârstă. „(Elisabeta Voiculescu, 2001, p. 122).
Educația morală este „procesul și activitatea de formare a personalității morale, a conștiinței și conduitei morale în spiritual idealului, principiilor și normelor morale”(Marian D. Ilie,, 2005, p. 23).
Termenulmorală pleacă inițial de la termenul „ethos”care în limba gracă înseamă obicei, uz, morav, iar derivatul său ”ethikos”moravuri îngăduite. Mai tîrziu cultura latină a adoptat forma „mor, moris – moriles”-lege, regulă, caracter. Morala reprezintă un fenomen social obiectiv care urmărește relațiile dintre om și comunitate, precum și ceilalți oameni. Cuprinde idealuri, valori, norme, principii și reguli, care de cele mai multe ori sunt exprimate în tradiții, obiceiuri, ritualuri, moravuri și se manifestă în conduită. Ioan Nicola(1997, p. 20)precizează că morala, ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în spațiu și timp. Ea este o formă a conștiinței sociale care include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile morale, prin care se reglementează raporturile omuluicu ceilalți oameni, cu societatea și cu sine însuși (Ioan Nicola,1997, p. 20). Conform Dicționarului explicativ al limbii române (2009), cuvântul morală reprezintă ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alțiiși față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică.
Moralitateareprezintă însușirea a ceeia ce este moral: caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane. Se spune despre o persoană că are valoare moral – civică dacă prezintă un comportament de pace, înțelegere, prietenie, respect al demnității umane, toleranță, care să nu facă nici un fel de discriminari legate de rasă, religie, naționalitate. Moralitatea ilustrează un set de însușiri cu care se naște omul, dar care sunt modificate de mediul socio – cultural și în primul rând de educație. Conform lui Piaget (1932)copiii nu au un simț înnăscut al moralei, ei învață, acceptă și dezvoltă reguli proprii de morală în timp ce realaționează cu alte persoane.
Cuvântulcivic provine din latinescu „civis”ce înseamnă cetate, oraș. Termenul civic reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române 2009, ediția a II – a revizuită și adăugită, care aparține cetățenilor, care privește pe cetățenii unui stat, specific acestor cetățeni. Cetățeanul este persoana care trăiește legal pe teritoriul unei țări și are o serie de drepturi pe care alții nu le au.
Civismulindică legătura organică, vitală dintre om și societatea din care face parte, între om și ordinea civică. Civismul se referă la formarea omului ca cetățean, ca susținător activ al statului de drept, ca militant al drepturilor omului, pentru binele patriei și al poporului de care aparține.
Etica provine din grecescul ethos- morav, obicei, caracter și reprezintă teoria moralei. Este o disciplină filosofică care studiază problemele teoretice și practice ale moralei. Are o funcție de cunoaștere și descrie conduitele moralei, dar funcția principală a acesteia o reprezintă persuasiunea, ce presupun un îndemn la ce se cuvine a fi făcut, ce corespunde normelor morale. Conform Dicționarului explicativ al limbii române 1998 cuvântulÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. Etica poate fi înțeleasă ca știință a morale, a binelui, a virtuții, a binelui și a răului, a plăcerii și a idealurilor unei comunități.
”Putem conchide că scopul fundamental al educației în spiritul morale constă în formarea profilului moral al individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gândește, simte și acționează în spiritual cerințelor și exigențelor moralei sociale al idealului, valorilor, normelor și regulilor pe care ea le incubă. Acest profil ne apare ca realitate în continuă transformare, cu o construcție ce se desăvârșește permanent, exprimând chintesența moralei sociale. „(Ioan Nicola,1997, p. 21).
I. 2. Aspecte ale educației morale la vârsta preșcolară
Scopul fundamental al educației moral- civice constă în formarea profilului moral al individului, a copilului ca subiect care gândește, simte și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor morale. Din scopul educației moral civice se pot distinge două deziderate principale: formarea conștiinței morale și formarea conduiteimorale. Conștiința morală urmărește dezvoltarea în plan afectiv și cognitiv a copilului. Copilului i se arată care sunt normele și regulile morale. Cunoașterea nu se reduce la simpla memorare a acestora, se presupune atingerea valorilor afective astfel încât copilul să înțeleagă de ce este bine să asculte, să învețe, să salute, să se joace alături de alți copii. Dezvăluirea sensului acestor norme și reguli se face treptat în funcție de complexitatea lor și de capacitatea de înțelegere a copilului. Rezultatul acestor cunoașteri se concretizează în formarea reprezentărilor și noțiunilor morale. Dar nici cunoașterea și nici adeziunea afectivă nu sunt suficiente pentru declanșarea actului moral. Realizarea lui are nevoie de un efort de voință.
Prin fuzionarea celor trei componente cognitivă, afectivă și volițională rezultă convingerile morale. În timp ce conștiința morală include scopul și modul cum trebuie să se comporte copilul, conduita morală se referă la faptele morale, la modul în care se manifestă comportarea copilului.
Cele două deziderate merg mână în mână. Nu se poate spune că în primul an de școlarizare copilul își însușește conștiința morală, iar mai apoi conduita morală.
Educația moral – civică are următoarele conținuturi:
Norme de comportare în societate:relația și raporturile cu ființele și lucrurile;
Atitudinea față de plante, animale și mediul înconjurător;
Securitatea personală;
Trăsături de voință și caracter: politețe, securitate, hărnicie, etc
Educația patriotică;
Drepturile și îndatoririle copilului.
Toate aceste conținuturi sunt asimilate de către copii prin procesul instructiv- educativ. Procesulinstructiv- educativ îmbracă forme diferite de organizare. Principalele categorii de activități didactice sunt: activitățile din cadrul domeniilor experiențiale, din cadrul activităților liber alese, dar și din cadrul activităților de dezvoltare personală. Conținuturile moral – civice nu se predau așa cum se predă nr. și cifra 5, trebuie să creem din fiecare moment o situație de învățare, atât în timpul activităților de educare a limbajului cât și în activitatea de educație pentru societate. Ne folosim de modele pentru evidențierea calităților morale. Iedul cu trei capre, Măgărușul încăpățânat, Ionică mincinosul, Copilul care l-a piedut pe bună – ziua pot fi exemple de comportament neadecvat, Cenușăreasa, Fata moșului, în general personajele pozitive pot îndemna copiii la respectarea normelor morale. Prin diferite metode și procedee: lectura după imagini, povestirea, repovestirea, jocuri de rol, jocuri de atenție, dramatizări copiii identifică calitățile morale ale personajelor și se asociează cu acestea. Treptat conștientizează că pot fi cuminți, buni, ascultători, atenți.
Educația moral – civică începe încă din primii ani de viață. Activitatea sistematică de educare a copilului îl determină pe acesta să înțeleagă realitatea înconjurătoare, să – și înșușească norme și reguli morale, la început prin puterea modelului, al exemplului oferit de mediul familial și mediul școlar, mai apoi prin trăirile generate de voință și caracter, sentimente care conduc la formarea comportamentului moral – civic.
La vârsta preșcolară educația moral-civică este condiționată de nivelul dezvoltării psihice a copiilor. Preocupându-se de această problemă J. Piajet (1980, pp. 23-24)a delimitat în perioada coplilăriei două stadii: stadiul realismului moral și stadiul cooperării.
Stadiul realismului moral cuprinde copiii până în jurul vârstei de 7/8 ani. În această perioadă relația dintre copil și adult prezintă un caracter unilateral, în sensul că de la adult pornește obligațiile și legitățile, iar copilul execută tăcut, recunoscând în adult o autoritate necontestabilă.
În acest stadiu copilul nu înțelege scopul normelor, primește și respectă normele impuse fără să le analizeze. Acum se pun bazele conduitei morale. În această perioadă este necesar ca adultul să formuleze corect cerințele și să organizeze programul zilnic al copilului. Ioan Nicola spune că „supunerea și ascultarea se întemeiază pe afecțiune și teamă. Afecțiunea este expresia recunoașterii autorității persoanei adulte ce întuchipează regula (porunca), iar teama este reacția față de autoritatea adultului. „(Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 61).
Adulții au grijă ca să ofere spre imitație exemple morale care conduc la formarea deprinderilor de comportare. Treptat nevoile copiilor evidențiază calitățile morale, le pulsează din interior și conștienți de actul moral acționează în consecință. Acum copilul învață programul de lucru, regulile grupului din care face parte, respectă mesele principale ale zilei, unde are voie și unde nu are voie să se joace, care sunt regulile de igienă elementare. Regulile nu sunt impuse forțat ca o directivă, ele vin din interior ca răspuns afectic la comportamentul adultului față de copil. Regulile sunt transformate în calități morale. Astfel încep să apară primele semne ale conștiinței morale sub formă de sentimente morale și estetice, intensificându-se mai ales nuanțarea lor. Sentimentele se dezvoltă mai ales în relațiile copilului cu ceilalți copii, cu persoanele cele mai apropiate, cu cei dragi. În permanență relațiile vor fi însoțite de emoții, de trăiri care vor fixa impresiile emanate de sentimente în conștiință. Se inițiază acum primele atitudini selective aprobative sau dezaprobative față de faptele și întâmplările morale care se nasc prin intermediul acestora. Prin activitățile directe copilul începe să observe atitudinile celor din jur față de faptele și atitudinile morale, înțelege ce are și ce nu are voie să facă, ce le este permis și ce nu le este permis, deci analizează criteriile de apreciere a faptelor morale. Îmbinarea experienței morale cu primele elemente de conștiință morală vor iniția conduita morală.
Stadiul cooperării este specific vârstei cuprinse între 7 și 12 ani. Caracteristic stadialității cooperării este că acum impunerea nu mai este unilaterală, ci mutuală. Din această perspectivă normele și regulile morale sunt mobiluri interne ale conduitei. Fiecare individ acționează așa cum îi dictează conștiința, în virtutea unor tendințe interne, a unor evenimente care l-au marcat de-a lungul timpului. „Constrângerea prin intermediul regulilor și normelor exterioare încetează de a fi o forță în sine, ea punându-și amprenta asupra conduitei numai în măsura în care reușește să declanșeze și să stimuleze resorturile interne ale conștiinței morale individuale. ”(Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 62).
Reprezentările morale ocupă un loc important în cadrul conștiinței morale la această vârstă, experiențele de viață ale copilului imbinate cu normele morale impuse de societate conduc copilul spre noțiunea morală, filtrată prin gândire proprie care prefigurează înțelegerea unor seturi generale de reguli morale.
La această vârstă copilul se asociează cu personajele de poveste, își aleg eroi și modele, trăiește intens acțiunea morală în care este implicat, așa apar sentimentele morale. Copilul are capacitatea de a discerne ce este bine de ceea ce este rău, corect de ceea ce este incorect, moral de ceea ce este imoral.
I. 3. Sarcinile educației moral – civice. Particularități pentru învățământul preșcolar
Educația moral – civică are ca scop formarea profilului moral al personalității și al comportamentului socio- moral al omului, elaborează unele comportamente ale omului cu ceilalți oameni, cu mediul înconjurător și cu el însuși, și este realizat în principal în mediul școlar, dar și în cel familial.
Din scop se desprind sarcinile educației moral – civice:
Formarea conștiinței moral – civice;
Formarea conduitei moral – civice.
A. Formarea conștiinței moral – civice
Conștiința este sentimentul, intuiția pe care ființa umană o are despre sine și despre mediul înconjurător. A conștientiza înseamnă a înțelege, a-ți da seama, a gândi. Formarea conștiinței moral – civice se realizează pe trei planuri: cognitiv,afectiv,volitiv.
Planul cognitiv al conștiinței morale „se referă la informarea copilului cu conținutul și cerințele valorilor, normelor și regulilor morale. Ea se realizează prin instruire morală”(Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 22). Când spunem instruire morală ne referim la învățarea activă a normelor și a regulilor morale, la sedimentarea cunoștințelor. Învățarea mecanică a acestora nu înseamnă neapărat și înțelegerea lor de către copii. Interiorizarea cunoștințelor se face treptat în funcție de particularitățile de vârstă și psihologice ale fiecărui copil, transformându-se în priceperi și deprinderi. Exersarea normelor și regulilor morale în cadrul activităților obligatorii sau liber alese oferă cadrul adecvat pentru îmbogățirea experienței morale sub formă de reprezentări morale.
Reprezentarea morală este de fapt imaginea reflectată într-un fapt moral pe care copilul îl desfășoară la un moment dat. Reprezentarea ”igienei”ca regulă morală presupune apariția unui șir de ilustrații concrete în care copilul a descoperit necesitatea respectării ei. De fiecare dată când apar situații asemănătoare copilul face apel la cunoștințele însușite anterior.
Reprezentările se formează în momentul în care copilul este pus într-o situație concretă de învățare, indiferent de mediul în care se desfășoară – la grădiniță, în familie sau în grupul de joacă.
”Pe baza unui bagaj de reprezentări, cu ajutorul operațiilor gândirii, copilul reușește să delimiteze notele esențiale de cele situaționale. Prin generalizare și abstractizare se ajunge așadar la noțiune morală. Ea reflectă ce este esențial și comun unei clase de manifestări morale pe care o normă sau regulă morală le cuprinde, caracterul apreciativ exprimându-se prinjudecată morală. (Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 22).
De exemplu, noțiuni precum dragostea de țară, spiritul de competiție, lucrul în echipă, formarea atitudinii pozitive față de muncă, educarea disciplinei școlare vizează legăturile morale pe care copilul le stabilește la un moment dat, le apreciază și le clasifică pe baza unor criterii obiective, în concordanță cu conduita proprie, dar și a grupului social din care face parte.
Copilul preșcolar înțelege mai greu noțiunea de patriotism. Nu prezentăm copiilor un eseu despre patriotism, nu le spunem că patriotismul este exprimarea unui sistem de valori, convingeri, stări și trăiri afective sub forma unui sentiment de dragoste și devotament față de țară și popor. Insuflăm sentimente și dezvoltăm stări și trăiri afective prin prezentarea unor episoade istorice cu o puternică încărcătură emoțională: Un ostaș de-al lui Țepeș, Muma lui Stefan cel Mare, Țara mea, descriem elemente specifice țării precum: drapelul (semnificația culorilor), imnul (memorarea unor versuri reprezentative), stema.
Planul afectiv are rol propulsator, ajută cunoștințele să se exprime în conduită. Procesul afectiv ilustrează atitudinea copiilor față de obiecte, ființe, fenomene și mediul social. Concordanța sau neconcordanța dintre natura normei morale și gradul trebuinței copilului față de situația creată reflectă atitudini de aprobare sau dezaprobare, de apropiere sau respingere, de căutare sau respingere a stimulilor respectivi.
Normele și sarcinile morale nu au o valoare afectogenă în sine. Aceleași norme pot fi indiferente pentru un copil și sursă a unor trăiri afective pentru alții. Complexitatea mare a trăirilor afective decurge din faptul că relațiile dintre copil și o situație morală oarecare corespunde unei trebuințe.
Planul afectiv este influențat de dorința copilului de a exploata mediul fizic și social. Integrarea socială la vârsta preșcolară se face mai ales pe baza afectivității. ”Modelul dezvoltării socio – emoționale oferit de Erik Erikson (1963) a fost inițial inspirat din teoriile privind dezvoltarea emoțională ale lui Freud…. Conflictul apare între posibilitățile de relaționare ale persoanei și cerințele mediului social.
Stadiul copilăriei mijlocii: inițiativă vs. retragere. Copilul dispune de un surplus de energie care îi permite să se angajeze în exporarea realității și să treacă ușor peste eșec. El experimentează diverse situații de muncă și acțiune, dovedind capacitate de concentrare a atenției către lucrurile care îl interesează și perseverență. Depășirea cu succes a conflictului acestui stadiu încurajează creativitatea și curiozitatea copilului, ceea ce va determina o atitudine viitoare pozitivă față de studiu, interrelaționare, muncă. Dimpotrivă, dacă nu sunt încurajați să întrebe și să investigheze realitatea, vor dezvolta un sentiment de vinovăție pentru înclinația lor în acest sens. „(Adina Glava, Cătălin Glava, 2002,p. 21).
Tot ce achiziționează copilul preșcolar în plan socio – afectiv constituie trepte care conduc spre maturizare afectivă și spre conturarea profilului socio- emoțional. Adulții au responsabilitatea de a înțelege și întâmpina problemele emoționale și sociale pe care copilul le are: probleme de securitate personală, de conștiința propriei valori, de a înțelege mediul în care trăiește. Lămurirea acestor probleme îi asigură copilului stabilitateși siguranță în explorarea mediului înconjurător.
Copilul îndeplinește anumite sarcini și respectă norme morale dacă acestea generează pentru el procese afective pozitive: bucurie, plăcere, atracție, satisfacție. Totodată discordanța dintre dorințele copilului și sarcinile impuse produc fenomene afective negative: neplăcere, dispreș, necaz, supărare, indiferență.
Planul volitiv constă în acționarea conștientă și precisă în direcția realizării obiectivelor morale propuse. Sarcinile și normele morale vor fi analizate prin prisma voinței. Copilul dorește să realizeze un fapt moral, pozitiv sau negativ urmând pas cu pas etapele care conduc spre realizarea acestuia. ”Voința constă în capacitatea individului de a iniția conștient acțiuni, de a le desfășura, amâna sau suspenda cu depunerea unui efort susținut pentru învingerea obstacolelor ivite în calea realizării scopurilor premeditat fixate. ”(Victor Oprescu, 1983,p. 121).
Activitățile morale sunt condiționate de voința voluntară sau voința automatizată (post-voluntară). Primul moment al voinței este impulsul, intenția de a întreprinde o anumită acțiune. Apariția motivației este exprimată printr-o solicitare externă încărcată emoțional. Totodată cu motivația apare pe plan mintal și scopul. Stabilirea scopului constituiesistemul intern al acțiunii voluntare. Urmărind modelele din jurul lor, copiii ajung să sufle nasul în batistă, să arunce ambalajele la coș, să – și aranjeze hăinuțele ca un act de voință voluntară la început, treptat ajungând să desfășoare astfel de activități în mod automatizat, firesc, normal, involuntar.
La întrebarea ”De ce trebuie să ne comportăm moral?”motivele sunt desfășurate pe șase trepte: respectăm regulile ca să evităm pedeapsa, ne comportăm așa ca să obținem o recompensă, să evităm dezaprobarea altora, să evităm sentimentul de vină, să obținem respectul celor ce apără interesele grupului, să evităm autoblamarea. Parcurgerea acestor trepte face trecerea de la morala eteronomă la morala autonomă. Pentru ca activitatea morală în care copilul este antrenat să devină conștientă și voluntară este nevoie de o motivație proprie, nemijlocită, urmărind scopuri proprii bine definite.
Legătura dintre cele trei planuri: cognitiv, afectiv, volitiv formează convingerile morale. Convingerile morale sunt esența conștiinței morale a individului. Preșcolarul nu ajunge până la convingerea morală. Acestaîncepe să înțeleagă realitatea înconjurătoare, recunoaște și respectă părerile celorlalți, cu atât mai mult a celor care contribuie la educația lui. Începe să devină conștient de propriile greșeli și încearcă să le repare. Modelul educatoarei și al colegilor face din copilul preșcolar un „vlăstar”care-și modelează comportamentul asemenea celorlalți, pentru recompensele pe care le poate primi: aplauze, buline, bomboane, etc. Inconștient își modelează comportamentul și își însușește cele mai importante norme morale. Grădinița susține copilul, îl conștientizează, îl inițiază, îi oferă condiții și modele, îl coordonează în procesul de interiorizare a convingerilor moral – civice. Convingerile morale odată sădite asigură trecerea de la conștiință la conduită. Conduita este exprimarea în fapte și acțiuni morale.
Formarea conduitei moral – civice
Cuvântul conduită provine din cuvântul franțuzesc ”conduite”ce înseamnă – fel de a te purta, comportare, manieră; comportament; atitudine în societate și în viață. ”Mai mult decât atât, conduita reprezintă o manifestare a conștiinței în relațiile morale ale copilului. Natural că între ”cum trebuie”și ”cum este”, între ”intenții și fapte”, între stări latente”și ”acte manifeste”nu există o coincidență deplină. Cauzele acestei nepotriviri sunt multiple. Ele ar putea fi incluse în două categorii: unele țin de personalitatea copilului, iar altele sunt determinate de particularitățile situațieiîn care ”se derulează”acțiuni morale ale copilului. (Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 26).
Procesul didactic urmărește formarea formarea conduitei morale. Aceasta se consolidează prin exersarea normelor și regulilor morale. Un copil are o conduită corectă dacă respectă ceea ce a învățat.
Formarea conduitei moral – civice se realizează prin:consolidarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare moral – civică,formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Activitatea morală conștientă este compusă dintr-un set de acțiuni, care sunt constituite la rândul lor din operații, iar operațiile din acte simple.
Desfășurarea activităților morale conștiente presupune însușirea prealabilă a operațiilor din care este alcătuită. După ce activitatea morală a fost însușită temeinic operațiile se desfășoară automatizat. Acestea fiind moduri de acțiune în timpul procesului de învățare. Tipurile de acțiune învățate, consolidate, automatizate prin exercițiu formează deprinderea.
Acțiunea automatizată merge pas la pas cu voința, activitățile bine automatizate se subordonează mai repede voinței copilului. În funcție de obiectivele urmărite, actele morale se pot declanșa, schimba sau încheia fără un efort considerabil.
Explicația acțiunii are rolul de a expune copilului noțiunile teoretice ale acțiunii morale, scopul pentru care ar trebui să cunoască aceste lucruri, mijloacele prin care le poate realiza. Pentru copilul preșcolar expicația trebuie însoțită de demonstrație. Modelul prezentat conturează în plan mintal componența și succesiunea operațiilor. Conduita moralăse formează mai ales datorită exercițiului. Exercițiulnu este o simplă reluare și repetare a acțiunii, el înseamnă cu obligativitate:
Reluare conștientă a operațiilor, de fiecare dată cu un anumit scop;
Reluare selectivă a operațiilor, în funcție de nivelul însușirii lor și de dificultățile existente;
Reluare de fiecare dată a activității în condiții schimbate. „(Victor Oprescu, 1983,p. 157).
Ultima condiție este cunoașterea rezultatelor și corelarea permanentă a acțiunii. Cunoașterea rezultatelor constă în validarea rezultatelor corecte și eliminarea celor greșite. Acest lucru se sprijină continuu pe succes și aprobare, pe evaluarea acțiunilor întreprinse și pe aprecierea rezultatelor.
Formarea deprinderilor de comportare civilizată în societate, formarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și nu în ultimul rând formarea unei atitudini pozitive față de ceilalți este condiționată de factori personali: interesul pentru activitate, atitudinea afectivă, prezența unor aptitudini speciale. Deprinderile nu rămân izolate în sistemul conduitei, ele interacționează și ajută la formarea obișnuințelor.
Formarea deprinderii de ordine și curățenie presupune o serie de gesturi și atitudini, de acte și acțiuni care sedeclanșează ori de câte ori copilul este în situația de executa acest lucru. Atunci când actul se declanșează și datorită unui impuls intern, deprinderea se va transforma în obișnuință.
Obișnuințele sunt componente automatizate ale activității conștiente. Obișnuința implică nevoia interioară pe care o simte copilul pentru a desfășura activitatea respectivă. Spălatul pe mâini a devinit obișnuință atunci când copilul, înainte de a se așeza la masă, simte nevoia de a face acest lucru.
Obișnuințele sunt clasificate în obișnuințe pozitive și obișnuințe negative. Obișnuințele pozitive sunt obișnuințe de autoservire, igienico-sanitare, de comportare civilizată în relațiile sociale. Obișnuințele negative stopează dezvoltarea armonioasă a copilului. Printe obișnuințele negative întâlnite la vârsta preșcolară amintim: rosul unghiilor, scărpinatul în cap, ruperea filelor din caiet, lipsa unui program de viață ordonat, dependența de calculator, mai ales de desene animate.
Obișnuințele au o latură afectivă. Activitățile devenite obișnuințe emană stări afective pozitive când desfășurarea lor se realizează normal, împiedicarea desfășurării acestora generează stări afective negative.
Automatizarea acțiunilor desfășurate de preșcolari sub forma deprinderilor și obișnuințelor presupune un control mai mic din partea conștiinței. Automatismele oferă posibilitatea de a atinge obiective morale mai profunde.
Factorii externi și cerințele sociale nu sunt suficiente pentru asigurarea progresului moral. Pentru a se înregistra un progres se simte nevoia unor mobiluri interne care să stimuleze și să intensifice automatizarea acțiunilor.
Legătura dintre conștiința și conduita morală se realizează prin deprinderi și obișnuințe. Cadrele didactice sunt atente atunci când formulează cerințe, când aleg exercițiile și materialele didactice care conduc spre îndeplinirea sarcinilor propuse, dar mai ales asupra controlului și modului cum s-au fixat și consolidat aceste automatisme.
Conștiința și conduita se completează reciproc. Componentele conștiințeimorale susține conduita, iar conduita dă valoare conștiinței integrându-i elementele în deprinderi, obișnuințe și trăsături de caracter.
„În structura personalității morale conștiința și conduita se prezintă sub forma unei unități didactice, cu particularități de la un stadiu la altul. „(Ioan Nicola, Farcaș Domnica, 1997, p. 28). Planificarea și organizarea activităților de educație moral – civică asigură însușirea cunoștințelor, clasificarea fenomenelor sociale accesibile vârstei, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor de autoservire, de ordine și disciplină, de comportare în relațiile sociale, formarea comportamentelor morale, nu deodată, ci treptat pas cu pas, imprimând în conștiința copilului necesitatea de a desfășura aceste activități.
Împletind conștința cu conduitanormele morale pătrund în sufletul copilului deschizându-i orizonturi către atitudini pozitive de caracter. Pătrunderea în vocabularul copiilor sintagme precum: bine – rău, permis – interzis, minciună – sinceritate, drept – nedrept este comparată cu piatra de temelie a unei conduite morale reale, corecte la care tinde orice cadru didactic în formarea personalității copiilor pe care îi are în grijă și dezvoltare.
Particularități pentru învățământul preșcolar
”Stadialitatea dezvoltării morale (L. Kohlberg)
Nivelul premoral sau preconvențional (4 – 10 ani)
Copilul preia etichetele morale ale anturajului, iar faptele sunt judecate după consecințele lor.
Stadiul 1. Stadiul moralității ascultării
– Pedeapsa și recompensa sunt criterii foarte importante de opțiune morală.
– Supunerea la norma morală și evitarea pedepseisunt percepute ca avantaje personale imediate.
Stadiul 2. Stadiul moralității hedoniste (al moralității plăcerii instrumentale naive)
-Conformarea la normă poate fi sursă de beneficii personale. Ea poate fi plăcută în consecințele sale.
Nivelul moralității convenționale (10 – 13 ani)
Este nivelul conformării la normele exterioare. Copilul joacă cu succes rolul de copil model, cerut de familie și de alte grupuri de apartenență.
Stadiul 1. Stadiul moralității bunelor relații
– Copilul respectă norma pentru a păstra relațiile pozitive
– Începe să se prefigureze judecarea faptelor morale după intenția și nu după consecințele lor.
Stadiul 2. Stadiul moralității legii și ordinii
– Normele sunt percepute ca necesare pentru că ele reglează relațiile interumane, ceea ce determină și binele personal.
Nivelul autonomiei morale sau al interiorizării și definirii personale a principiilor morale (după 13 ani sau niciodată)
Acceptarea normelor morale îi permite individului identificarea cu grupul de referință. Se manifestă un efort de definire a valorilor morale în termeni proprii.
Stadiul 1. Stadiul moralității contractuale
– Standardele morale sunt înțelese ca rezultatal unei decizii mutuale. Ele nu considerate intangibile și pot fi schimbate pe considerente raționale.
Stadiul 2. Stadiul moralității principiilor individuale de conduită
-Se cristalizează propriul sistem de valori morale prin acordarea de semnificații personale conceptelor morale. Judecata de sine este mai puternică decât cea exterioară. „(Adina Glava, Cătălin Glava, 2002,p. 19).
Specific pentru învățământul preșcolar este doar nivelul premoral al dezvoltării. Copilul preșcolar respectă normele morale prin ascultare și conformare, și nu prin cunoaștere și înțelegere. Fapta moralizatoare formează conduita și mai apoi conștiința, de aceeea este foarte important la această vârstă modul cum copiloul își desfășoară activitățile zilnice. Normele morale sunt exemple de comportamente pe care copilul le copie fără a le asimila și transforma într-un mobil interior. Se spală pe dinți pentru că așa i se cere și nu deoarece așa își protejează dantura de carii. Ascultarea se întemeiază pe teamă și afecțiune. Copilul recunoaște în adult autoritatea supremă, persoana care impune reguli, dar oferă și afecțiune. Dacă adultul reușește să îmbine cu măsurăautoritatea cu afecțiunea va reuși să transmită copilului dorința „de a face”, de a îndeplini sarcinile indicate. Urmărind respectarea lor zilnică, exercițiile morale apar ca răspuns la cerințele externe și treptat se transformă în rutine. Astfel deprinderile morale sub stricta observare a educatoarei, a părinților și cu intervenție din partea acestora se transformă în reprezentări și impresii, primele elemente ale conștiinței. Reprezentările și impresiile vor fi analizate în relațiile cu copiii și persoanele din grupul social: părinți, frați, bunici, prieteni. Asemenea relații sunt însoțite de emoții și trăiri care vor fixa impresiile în conștiință. reprezentările vor determina primele atitudini aprobative sau dezaprobative față de evenimentele morale la care participă copilul. Acesta cunoaște atitudinea celor din jur cu privire la faptele și acțiunile morale, cu privire la ceea ce este voie și ce nu este voie să facă.
Copilul preșcolar se găsește în etapa formării deprinderilor elementare de comportare, dar cu timpul prin stimulare din interior va dobândi trăsături de personalitate necesare formării profilului său moral. Copilul nu trebuie lăsat singur să se orienteze în multitudinea de fapte și atitudini ce se desfășoară în preajma sa, ci este necesară organizarea unei atmosfere potrivite.
Învățarea deprinderilor este anevoioasă și de durată. De aceea este foarte importantă puterea modelului. Modelele pot fi părinții, frații mai mari, cadrele didactice și nu în ultimul rând grupul de prieteni.
Copiii asociază comprtamentele pozitive sau negative așa cum le prezintă mediul social din care fac parte. Aceștia trebuie îndrumați, încurajați cu multă răbdare și înțelegere dar și cu fermitate. Trebuie lăudați, sprijiniți, să înțeleagă clar și precisce trebuie să facă, dar mai ales de ce trebuie să facă ceea ce li se cere.
Educația timpurie este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu multă ușurință automatismele ce stau la temelia deprinderilor de comportare. Printr-o muncă educativă susținută aceste comportamente se transformă treptat în trăsături de caracter relativ stabile. Deprinderea de a mulțumi, de a saluta, de a asculta, de a îndeplini sarcini date are ca și consecință apariția unei atitudini de politețe și respect față de cei din jur.
Educatoarea se preocupă permanent pentru stabilirea unui sistem de cerințe care ajută la eliminarea manifestărilor negative din comportamentul copiilor precum: neîncredere, nepăsare, opoziție, indiferență. Cerințele raționale, care respectă particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, încurajează libertatea de exprimare și încrederea în forțele proprii. Educatoarea trebuie să fie fermă în decizii, exigentă, dar nu rigidă. Să se asigure că normele morale pe care le propune spre învățare vor fi asimilate de copii prin activitățile de joc, într-un cadru lejer, preferat de copii. În acest fel, educația exclude severitatea și controlul exigent, iar preșcolarii se integrază în mediul școlar fără probleme. Educatoarea observă trăsăturile de caracter cu care copilul intră în grădiniță, intervine pentru înlăturarea trăsăturilor negative și manifestărilor din conduita copiilor și aprofundarea celor pozitive.
Primele reprezentări morale se formează la copiii preșcolari în grădiniță pe baza experienței practice de viață a acestora, organizată și îndrumată de un cadru didactic bine pregătit. Astfel, copiii trebuie treptat să diferențieze, să înțeleagă și să aprecieze ceea ce este bine și ceea ce este rău, ceea ce-i este permis în diferite împrejurări sau ceea ce-i este interzis. De exemplu, copilul trebuie să știe că nu are voie să strice jucăriile, că atunci când își dorește o jucărie care se află în mâna altui copil, trebuie să o ceară politicos și să aștepte până când acesta termină jocul cu ea; după ce folosește o jucărie, un joc, de la dulapul cu jucării, trebuie să-l așeze la loc, de unde l-a luat.
Formarea reprezentărilor morale despre adevăr, dreptate, cinste, curaj, perseverență, hărnicie, prietenie se realizează prin studierea unor texte literare accesibile copiilor de vârstă preșcolară. De exemplu, din povestea „Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă, copiii înțeleg că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărniciea și modestia fiecăruia și ajung să prețuiască munca și să disprețuiască lenea, lăcomia, viclenia, invidia și răutatea.
Jocurile de creație reprezintă o modalitate fundamentală în realizarea obiectivelor educației moral-civice. Valențele educative ale jocului de creație sunt nelimitate. Reprezentările morale realizate prin jocul de creație sunt pline afectiv, conțin mai multă logică afectivă, reușind să unească starea afectivă cu cea cognitivă, se formează trăiri afective puternice și stabile față de normele morale implicite. În desfășurarea jocului de creație, copiii trebuie orientați să interpreteze roluri pozitive din mai multe povești (Cenușăreasa, Alba – ca – Zăpada).
Cadrele didactice din învățământul preșcolar au obligația să organizeze diferite activități în parteneriat cu familia, școala, mediul social astfel încât să asigure contunuitate în formarea progresivă a conduitei morale a preșcolarilor. Educației moral – civice îi revine rolul de a ridica valoarea omului, de a face din fiecare om o „calitate incontestabilă”. Aceasta înseamnă aprofundarea obligațiilor moral- civice și consolidarea calităților care definesc profilul moral al unei persoane: demnitate, solidaritate, încredere, respect, sinceritate, bunătate, cinste, etc.
I. 4. Necesitatea educației moral-civice în învățământul preșcolar
Teoria și practica ”au demonstrat că educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot parcursul vieții. „(***Pedagogie preșcolară – manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977,p. 258). Aceasta cu atât mai mult cu cât copilul de vârstă preșcolară este mai receptiv la diversele influențe care se exercită asupra lui, decât în alte perioade de dezvoltare.
De-a lungul timpului, au fost enunțate diferite păreri cu privire la rolul și necesitatea educației moral – civice de la cea mai fragedă vârstă. Astfel, unele teorii au susținut că atât calitățile cât și defectele morale ale părinților se transmit copiilor îm mod fatal, pe calea eredității, minimalizând prin aceasta eficiența muncii educative. În cazul acestor teorii s-a făcut de fapt confuzie între moștenirea de către copii a unor predispoziții sub forma particularităților activității superioare (excitabilitate, echilibru între excitație și inhibiție) care condiționează într-o anumită măsură anumite însușiri morale ale omului, cu moștenirea însăși a acestor trăsături (bunătate, conștiinciozitate, perseverență). „Faptul că unii copii manifestă însușiri morale asemănătoare cu ale părinților, nu poate fi justificat prin ereditate, ci prin puterea de imitație care-i caracterizează, prim munca educativă susținută depusă de părinți în acest sens, prin tradiția sănătoasă care există în familie pentru a cultiva anumite însușiri. „(M. Cojal,1975, p. 82)
Alte teorii au arătat că formarea diferitelor însușiri moral – civice s-au datorat în exclusivitate influenței spontane a mediului din care face parte copilul. În acest caz, este vorba despre tendința de axagera rolul unui singur factor, mediul în formarea profilului moral – civic, fără a acorda atenția necesară influenței conștiente și organizate pe care o exercită societatea prin intermediul educației.
Eficiența muncii educative în grădiniță se bazează pe faptul că vârsta preșcolară este vârsta cea mai favorabilă pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare.
De asemenea, vârsta preșcolară este perioada în care apar și se dezvoltă trăsăturile de voință și caracter, în care se schițează personalitatea viitoare a omului. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, este ușor impresionat de tot ceea ce-l înconjoară și are o mare putere de imitație.
Experiența preșcolarilor se îmbogățește continuu prin contactul nemijlocit cu familia în care trăiesc, cu grădinița, cu viața de toate zilele, prin schimbul de impresii care are loc între copii. Experiența de viață a copiilor are un rol important, și cu atât mai mult atunci când educatoarea o valorifică și o canalizează în scopul educativ pe care și-l propune. Odată cu formarea acestor reprezentări, copilul începe să manifeste atitudini de simpatie sau de dezaprobare în funcție de faptele, întâmplările pozitive sau negative pe care le trăiește.
Viața preșcolară constituie etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-și însușească părerile celor din jurul lui, și cu atât mai multale celor care-i fac educația și, ca rezultat al procesului educativ, începe să devină conștient de acțiunile sale.
Preșcolarul are, prin urmare, toate posibilitățile să-și însușească cele mai importante norme de comportare, atât în grădiniță, cât și în familie. Necesitatea de a începe educația cât mai de timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare.
Așadar, ”educația morală trebuie începută încă din primii ani ai existenței copiilor, continuată în mod sistematic în timpul vârstei preșcolare”(***Pedagogie preșcolară – manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977,p. 262), deoarece această perioadă este hotărâtoare în dezvoltarea ulterioară din punct de vedere moral- civic a copilului.
CAPITOLUL II.
ASPECTE METODICE PRIVIND FORMAREA
CONDUITEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI
II. 1. Aspecte ale educației moral civice reflectate în curriculumul pentru învățământul preșcolar
Curriculum desemnează ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece copilul în timpul grădiniței. Curriculum pentru învățământul preșcolar asigură promovarea conceptului de dezvoltare globală prin îmbinarea armonioasă a domeniilor de dezvoltare a copilului cu domeniile experiențiale, ținându-se cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.
Domeniul experiențial Om și societate are ca scop fundamental formarea viitorului cetățean, iar în Curriculumul pentru învățământul preșcolar acest scop se regăsește concentrat în Domenilul Dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală și în Domeniul Dezvoltarea socio – emoțională.
În cadrulDomenilul Dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală se urmărește formarea unei ținute corporale corecte, deprinderea unor componente spațio- temporale privind ritmul, durata, distanța, diferite tipuri de mers, alergare, sărituri până la deprinderea unor mișcări fine nesesare realizării colajelor sau desenelor, dar și dezvoltarea capacității de a exprima sentimente, atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiție, fair-play, „alături de cunoștințe și practici referitoare la îngrijire și igienă personală, nutriție, practici de menținerea sănătății și securității personale.”(Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, pag.14).
În cadrulDomenilul Dezvoltare socio- emoțională se urmărește „debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulții și copiii.”(Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, pag.15). Foarte important este să dezvoltăm copiilor conceptul de sine, încrederea în forțele proprii, în posibilitățile acestora de a reuși să-și depășească emoțiile și de a se concentra pentru realizarea sarcinilor de lucru propuse.
Dezvoltarea timpurie este posibilă datorită cumulării elementelor de îngrijire medicală, de nutriție, de protecție socială cu elemente ale dezvoltării capacității și atitudinii de învățare a limbajului oral și scris, a dezvoltării gândirii logice și rezolvarea de probleme într-o manieră integrată.
La vârstele mici învățarea noțiunilor din domeniile de cunoaștere și limbă nu se face dispersat de învățarea normelor de sănătate și igienă.Atunci când învață un cântecel, pe lângă linia melodică copilul învață să pronunțe cuvintele, să înțeleagă și să transmită mesajul textului, să recunoască în mediul înconjurător corespondentul mesajului transmis. De exemplu, în cântecul „Motanul pedepsit”adaptare după poezia Motanul pedepsit de Elena Farago învață despre pedeapsa pe care a primit-o motanul cel rău, despre dragostea necondiționată a copilului pentru puii de rândunică.(”Te-am lovit, și rău îmi pare, / Dar de bieții puișori/ Ție cum nu ți-a fost milă,/ Când săriseși să-i omori?”).
Dezvoltarea globală a copilului este asigurată de corelarea domeniilor de dezvoltare, susținute de Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea copilului de la naștere la 7 ani cu domeniile de cunoaștere (experiențiale), susținute de Curriculum pentru învățământul preșcolar.
La nivelul Curriculumului, integrareacelor două seturi de domenii: de dezvoltare și de cunoaștere se realizează prin organizarea programului anual pe 6 teme de studiu: ”Cine sunt/ suntem?”, ”Când, cum și de ce se întâmplă?”, ”Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”, ”Cum planificăm/ organizăm o activitate?”, ”Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, ”Ce și cum vreau să fiu?”. Respectând temele anuale de studiu educatoarea stabilește proiectele pe care urmează să le desfășoare cu copiii într – un an școlar.
Repartizarea conținuturilor învățării specifice educației moral – civice pe teme anuale de studiu conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar (3 – 6/7ani), 2008
Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?
Conținuturile orientative ale acestei teme vizează cunoașterea denumirii orașului, a satului natal, a cartierului unde locuiești, cunoașterea numelui țării și a capitalei, frumusețea și bogăția țării noastre, importanța sărbătorilor naționale pentru recunoașterea trecutului glorios și a jertfelor pe care le-au adus strămoșii noștri. Preșcolarii identifică semnificația zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua eroilor prin cunoașterea semnificației culorilor din punct de vedere istoric al steagului României, exprimarea unor atitudini pozitive față de țară și față de popor, exprimarea dragostei față de limba română, observarea diferențelor dintre o zi obișnuită și una de sărbătoare. Cultivarea respectului față de tradițiile culturale și religioase ale poporului român se realizează prin implicarea copiiilor în activități de organizare a unor evenimente cu caracter omagial. Copiii observă cum se îmbracă adulții cu ocazia acestor evenimente, recunosc costumul tradițional al zonei și doresc să-l poarte. Astfel impactul emoțional al sărbătorilor formează conduita patriotică a copiilor și îi îndeamă la recunoașterea elementelor de istorie, geografie, religie care definesc porteretul spiritual al poporului român.Sugestii de teme: ”Eroii nu mor niciodată!”, ”Sunt român, român voinic!”, ”Eu sunt darnic, eu sunt bun!”.
Tema anuală Când, cum și de ce se întâmplă? urmărește explorarea lumii fizice și materiale, a relației cauză – efect, a fenomenelor naturale și a celor produse de om, a influențelor negative/pozitive a omului asupra naturii (tăierile abuzive, poluarea industrială, braconajul).Copiii sunt determinați să se raporteze la mediul apropiat, să-și aducă contribuția la menținerea unui mediu sănătos, să descopere elementele care produc poluarea și încălzirea globală.
Educația moral-civică scoate copiii din sala de grupă și îi duce în mediul natural unde, prin activități practice învață să protejeze natura prin reciclarea materialelor, strângerea resturilor de ambalaje, sticle, plastice din spațiul public, identificarea locurilor unde pot fi aruncate resturile, confecționarea unor afișe, plancarde care încurajează locuitorii să folosească coșurile de gunoi. Observarea comportamentului adecvat în timpul drumețiilor și al excursiilor conștientizează copiii despre pericolul focului nesupravegheat în pădure, a poluării apelor cu resturi menajere și industriale, a efectelor negative pe care le au faptele noastre asupra mediului înconjurător.
Cunoașterea și aplicarea regulilor de protecție a vieții personale și a celor din jur, a mediului înconjurător, recunoașterea pericolelor la care se expun când folosesc instalații electrice, casnice, sanitare, utilizarea chibriturilor, a substanțelor toxice formează o conduită în spiritul disciplinei și al ordinei. Copiii acceptă și respectă normele de conduită morală care privesc raporturile sale cu mediul înconjurător. Sugestii de teme: ”Omul sfințește locul!”, ”Un copil politicos”, „Tehnologia – prietenă sau dușmancă?”.
Cine sunt/ suntem? urmărește explorarea ”naturii umane, a convingerilor și valorilor noastre, a drepturilor și a responsabilităților noastre, a ceea ce înseamnă șă fii om”(Curriculumpentru învățământul preșcolar, 2008, p. 24).
Conținuturile învățării privesc normele de comportare în societate, identificarea regulilor de igienă înainte de masă, în timpul mesei și după masă, deprinderea autonomiei în situații simpleîn activitatea zilnică. Relațiile ce se stabilesc între copil și membrii familiei sunt importante deoarece copilul își recunoaște drepturile și îndatoririle pe care le are în familie, participă afectiv și efectiv la evenimentele din viața familiei.
Formarea vieții sociale începe încă de mici prin relațiile pe care le stabilesc în cadrul grupurilor de joacă, în viața de preșcolar. Aici acceptă și oferă sprijin, ascultă și respectă păreri, recunoaște autoritatea cadrului didactic, responsabilitățile grupului din care fac parte, manifestă toleranță față de persoanele cu nevoi speciale, cooperează în cadrul grupului pentru a realiza o situație de învățare, interacționează în mod egal cu toți copiii din comunitate, indiferent de gen, limbă vorbită, etnie sau deficiențe. Învățând normele de conviețuire socială și normele de securitate personală vor cunoaște pericolele la care se expun atunci când nu respectă normele de conduită, de igienă, de circulație, de securitate personală. Sugestii de teme: ”Sănătoși și fericiți”, ”Eu pot, eu vreau, eu trebuie”, „Călătorie în lumea semnelor de circulație”.
Convingerile, valorile morale, ideile, sentimentele și trăirile sunt dezvoltate în tema anuală de studiu Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?Conținuturile orientative se referă la raporturile pe care le stabilește copilul cu lucrurile și ființele, dar și formarea trăsăturilor de voință și caracter care implică valorizarea relațiilor.
Copilul stabilește legături afective cu animalele din curte sau cu cele de companie, învață să adopte comportamente și atitudini pozitive asupra mediului, conștientizează consecințele pozitive/ negative ale actelor sale de comportament asupra sa și asupra celorlalți. Prin conștientizarea valorilor morale de bunătate, sinceritate, încredere, prietenie, curaj, toleranță, bună înțelegere stabilesc relații de prietenie între membrii grupului de joacă, între colegi, apreciază relațiile de prietenie, își cultivă spiritul de întrajutorare și dorința de a comunica, de aintra în relații noi de prietenie. Prezentând în fața colegilor diferite modalități de exprimare a sentimentelor și a atitudinilor pozitive ajung să combată discriminarea de orice fel prin manifestări pozitive față de ființele aflate în dificultate. Sugestii de teme: „În dumbrava minunată!”, „Fapte bune, fapte rele!”.
Temele anuale Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Ce și cum vreau să fiu? urmăresc cunoașterea volorilor morale de hărnicie, ”o incursiune în universul muncii, a naturii și a valorii sociale a acesteia”(Curriculumpentru învățământul preșcolar, 2008, p. 26).
Formarea atitudinii față de muncă implică dezvoltarea unui sistem de valori sociale și individuale care sunt exprimate în procesul muncii. Grădinița are rolul de a forma atitudinea față de muncă și de a-i face pe copii să înțeleagă că munca este un drept și o datorie a omului față de sine și față de societate. Conduita moral civică se sprijină pe formarea unor trăsături de voință și caracter. Cunoașterea valorilor morale de hărnicie, disciplină, conștienciozitate implică o atitudine pozitivă față de muncă, respectul muncii și a rezultatelor acesteia, importanța sentimentului de implinire după finalizarea cu succes a unei activități. Sugestii de conținut: ”Sunt harnic ca mama mea!”, ”Meseria brățară de aur!”.
Preșcolarii își însușesc normele, valorile morale prin efectuarea unor activități de muncă intelectuală, dar și fizică. Treptat vor înțelege că sintagma „a munci”este importantă la orice vârstă, iar copilul își formează deprinderea de a munci realizând de mic activități specifice vârstei.
Conținuturile morale și exemplele de comportament prezentate în Curriculum pentru învățământul preșcolar au caracter sugestiv. Ele sunt adaptate, planificate de educatoare la nivelul grupei de preșcolari și la necesitățile mediului socio – cultural din care fac parte. Educatoarea alege strategiile de predare – învățare – evaluare prin care copilul să-și dobândească noțiunile, priceperile și deprinderile proiectate.
Experții în domeniul educației au fost preocupați în permanență de dezvoltarea copilului atât ca individ unic, cât și ca element component al lumii socio- culturale în care trăiește. „Nu este de ajuns doar să îngrijim copilul, cum nu este deajuns doar să-l hrănim sau să-l învățăm lucruri noi. Copilul are nevoie simultan și de hrană sănătoasă, și de îngrijire atentă, și de atenție și căldură, și de stimulare, și de răbdare, și de un mediu prielnic în care să se dezvolte fiecare la timpul potrivit. Știrbirea vreuneia dintre aceste condiții, în această perioadă de viață, are consecințe pe termen lung. „(Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, Unicef, pag. 4)
II. 2. Formarea conduitei moral – civice prin diferite activități de învățare din grădinița de copii
II. 2. 1. Activități de dezvoltare personală
Dezvoltarea personală urmărește dezvoltarea capacității copilului de a se autocunoaște, de a-și exprima într-o manieră pozitivă interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilitățile de relaționare și comunicare.
La debutul preșcolarității un număr însemnat de copii nu se descurcă singuri să execute activități relativ simple: îmbrăcatul/ dezbrăcatul, nu știu să se spele pe mâini,nu pot mânca singuri, nu pot merge singuri la toaletă. Cauzele se evidențiază prin protecția exagerată din partea părinților, lipsa răbdării, lipsa timpului destinat copilului. Asemenea probleme se rezolvă intervenind cu promptitudine încă din primele zileale debutului în grădiniță.
În timpul activităților de dezvoltare personală se urmărește dezvoltarea deprinderilor de autoservire, de igienă, de curățenie, de comportare civilizată în societate și de relaționare cu cei din jur.
Dezvoltarea copilului preșcolar este strâns legată de rutina zilnică, de relațiile ce se stabilesc între participanții la educație: copiii, educatoarea, personalul din grădiniță, membrii familiei și nu în ultimul rând de activitățile de învățare create special în acest scop.
Activitățile de dezvoltare personală includ: rutinele, tranzițiile, activitățile din perioada după amiezii și activitățile opționale.
Rutinele
Activitățile rutiniere ce se desfășoară pe parcursul unei zile au un rol deosebit de important în dezvoltarea personală a copilului. Fiecare clipă petrecută la grădiniță este o ocazie prin care copiii pot învăța ceva, de aceea avem obligația de a planifica activități cu un bogat conținut moral – civic.
Rutinele acoperă nevoile esențiale ale copiilor. În timpul rutinelor se desfășoară activități de tipul: sosirea/ plecarea copilului de la grădiniță, întâlnirea de dimineață, igiena, spălatul și toaleta, gustarea.
În prima etapă se formează deprinderea de a saluta adulții și copiii la venirea și plecarea din grădiniță. Exemple de teme:”Sunt copil politicos!”, ”Poftiți, vă rog!”, ”Fetele au prioritate”,”Bună ziua, căciulă că stăpânul n-are gură!”.
Formarea și dezvoltarea sentimentului de răspundere pentru curățenia corporală și ținuta vestimentară, precum și cunoașterea unor reguli legate de sănătate și regimul de viață se urmăresc încă de la debutul copilului în grădiniță. O altă deprindere importantă este autonomia. Câștigarea autonomiei reprezintă un pas important în evoluția copilului, învață să se dezbrace de hainele groase, să-și schimbe încălțămintea, să așeze la locul indicat ghiozdanele, hainele groase și încălțămintea de stradă. Este necesar să se educe și spiritul de înrajutorare, prin stimularea copiilor mai mari să poarte de grijă copiilor mai mici, care nu se pot descurca singuri. Aceste activități fac posibilă exersarea deprinderilor de conduită civilizată. Conduita civilizată nu se realizează spontan, de formarea acesteia depinde eficiența muncii cadrului didactic, de raporturile pe care le stabilește copilul cu mediul social, de condițiile de viață și de activitate ale acestuia.
În cadrul Întâlnirii de dimineață sunt dezvoltate următoarele valori morale: sociabilitatea, politețea, recunoștința, prietenia, sinceritatea, altruismul, bunătatea, responsabilitatea și adaptabilitatea.Întâlnirea de dimineață înseamnă să ai responsabilitatea persoanelor din jur, să împarți sentimente și idei cu cei apropiați(în cazul nostru grupa de copii), să fii suficient de puternic pentru ați învinge teama de a vorbi în fața grupului, de ați apăra propriile păreri și idei, dar și de a le respecta pe a celor din jur. Copiii sunt determinați să respecte și să aprecieze persoanele cu deficiențe sau care provin din grupuri vulnerabile, să le descopere talentele, dar și posibilitățile limitate prin care și le pot exprima.
Întâlnirea de dimineață se desfășoară pe patru etape: salutul, împărtășirea cu ceilalți, activitatea de grup și noutatea zilei.
Deprinderea de a saluta se formează într-o manieră interactivă. Salutul poate fi o strângere de mână sau o îmbrățișare însoțită de formule de salut. Deprinderea de a face complimente și de a mulțumi persoanelor care te-au complimentat(Bună dimineața, copil frumos!; Bună dimineața, fetiță harnică!; Bună dimineața, băiat isteț!). În timpul salutului putem lăuda meseria părinților, calitățile mamei sau putem enumera activități care poluează planeta, pericolele la care ne expunem cân de jucăm cu chibriturile, când ne jucăm în stradă. Împărtășirea cu ceilalți reprezintă un moment special în care copiii își deschis sufletul, și cu sinceritate împărtășesc problemele, grijile, experiențele pe care le au. Acum se ivește ocazia formării deprinderii de socializare, de stabilire a unor relații de acceptare și înțelegere. Schimbul de impresii va permite accentuarea evenimentelor și informațiilor. Prin discuții libere vor afla cum pot proteja natura, reguli de circulație, norme de igienă.
Scopul activității de grup este acela de a asigura coeziunea grupului, de a stabili legături și contacte prin care grupul se poate manifesta creativ. În acest moment al Întâlnirii de dimineațăfiecare membru al grupului participă alături de grup la activități distractive, plăcute, dar încărcate cu un bogat conținut moral-civic. Activitățile de joc educă stăpânirea de sine, dezvoltă spiritul de disciplină. Copiilor li se conturează reprezentări despre bine și rău, despre cinste și necinste, despre muncă și lenevie, despre adevăr și minciună, despre disciplină și indisciplină, li se transmit emoții și sentimente, devin sensibili la acțiuni morale.
Printre beneficiile Întâlnirii de dimineațăputem enumera:
Stabilirea unității colectivului de copii. Preșcolarii simt nevoia de a face parte dintr-un grup. Membrii grupului lucrează împreună, învață unii de la alții, se pot sprijini unul pe altul la nevoie, se stabilește un anumit grad de încredere, de altruism, de respect. Stabilirea unității colectivului de copii se realizează în timp cu răbdare și atenție;
Formarea unor copetențe de comunicare, prin comunicare înțelegându-se stabilirea unor reguli, împărțirea sarcinilor;
Crearea unei atmosfere pozitive în clasă. Activitățile desfășurate la Întâlnirea de dimineață încurajează apropierea, lucrul în echipă, stimulează încrederea, evită conflictele și criticile între colegi;
Dezvoltarea aptitudinilor social – democratice. Întâlnirea de dimineață oferă prilejul unui comportament civic, copilul învață să împartă, să socializeze, să ajute. Copilul nu se mai consideră centrul universului, nu mai este el cel mai important. Atenția se mută de la el la ceilalți, dezvoltându-și sentimente precum toleranța, empatia, acceptarea, deschiderea spre cunoaștere și nu în ultimul rând gândirea critică.Programul instructiv – educativ din grădiniță implică copilul într-un proces de configurare și elaborare a unui stil comportamental care îi permite să se afirme în funcție de competențele sale, învingând treptat obstacole pe care înainte nu le putea depăși.
Cea de-a treia etapă o reprezintă igiena, spălatul și toaleta. Această etapă a rutinelor este strâns legată de stilul de viață, de mediul sănătos în care trăim și ne dasfășurăm activitatea.
Igiena este o ramură a medicinei care elaborează norme de apărare a sănătății oamenilor și forme de aplicare a acestor norme pe baza studierii intredependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale.
Unitățile de învățământ sunt preocupate permanent de protecția copiilor privind condițiile de igienă necesare apărării, păstrării și promovării stării de sănătate și a prevenirii unor îmbolnăviri.
În cadrul activităților de dezvoltare personală se urmărește dezvoltarea deprinderilor de viață sănătoasă, dezvoltarea deprinderii de ordine și curățenie. De aceea este necesară prelucrarea unor norme simple de igienă:
Spălatul pe mâini de fiecare dată după mersul la toaletă;
Folosirea hârtiei igienice când mergem la toaletă;
Interzicerea scobitului în nas și introducerea degetelor în gură;
Folosirea șervețelelor de hârtie pentru curățarea și suflarea nasului.
Important în dobândireadeprinderilor de igienă, de ordine și curățenie este implicarea părinților și a medicului de familie. Prin activități extracurriculare în parteneriat cu familia și cabinetul medical se evidențiază rolul pe care aceștia îl au în formarea profilului moral al copilului, în formarea unui comportament sanitar activ și responsabil, în valorificarea cunoștințelor de spre corp și sănătate, în vederea respectării regulilor de igienă personală și organizarea unui regim rațional de alimentație.
Educatoarea, prin activitățile planificate, favorizează crearea unui mediu educațional care să motiveze copilul și familia în menținerea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor. Menținerea unei legături permanente între familie, cabinetul medical și comunitatea locală, în vederea realizării unei educații igienico –sanitare corespunzătoare implică grădinița în formarea și dezvoltarea armonioasă sub aspect psiho–fizic a preșcolarilor. Punctual, important în igiena copiilor este responsabilitatea părinților privind: menținerea unghiilor scurte și curate, părul curat, spălat, pieptănat, legat în cozi la fetițele cu părul lung, conștientizarea privind faptul că bretonul prea lung este un pericol pentru ochii. Hainele curate, parfumate discret pot face miracole în socializarea copiilor, în stabilirea grupurilor de joacă și alegerea prietenilor.
Este remarcat faptul că un copil curat refuză să se împrietenească cu unul mai puțin curat. Iar cel din urmă dezvoltă o atitudine de copil respins, nedorit. Toate aceste manifestări au urmări psihologice grave în dezvoltarea copiilor. Îi fac invidioși, retrași, apatici. Stă în puterea noastră, cadre didactice, părinți, comunitate, să rupem aceste bariere și să-i aducem împreună pe copii, într-o lume mai bună.
Respectarea și aplicarea regulilor de igienă are un rol important în prevenirea răcelilor,gripelor sezoniere. Copiii vor fi atenționați în permanență privind: folosirea sticlei cu apă personală; folosirea șervețelelor pentru suflarea nasului, strănut, tuse; spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte și după fiecare masă; importanța spălării dinților de două ori pe zi, etc.
Toate aceste norme nu trebuie să fie o povară pentru copil. Apa și săpunul să devină prietenii acestuia, iar educatoarea are un rol important în planificarea unor activități atractive și interactive care să trezească interesul și dorința copilului de a se spăla. Se pot planifica în activitățile liber alese dramatizări, jocuri de rol cu personaje precum Maricica și prietenii ei. Poezia „Dimineața”se poate realiza ca joc de mișcare în tranziție. Recitând și mimând totodată versurile poezieiînvață distrându-se cum ne spălăm pe mâini și pe față. ( „Cu săpun mă spăl/Și cu apă rece,/Peste fațatoată/Mult clăbuc îmi trece./Și ce dacă somnul /Nu vrea ca să plece?/Eu dacă mă spăl,/Sunt vioi cât zece.”)
Gustarea de la grădiniță este foarte important deoarece formează copiilor deprinderi de autoservire, de ordine și curățenie. Învață să-și desfacă ghiozdanul, să-și pregătească masa, să manânce ordonat, fără zgomot, să nu lase firmituri în jurul mesei, să folosească sticluța de apă adusă de acasă, să strângă masa după ce au terminat de mâncat, să nu mănânce resturile căzute pe covor, să le adune și să le ducă la coș, etc.
Este important ca părinții să cunoască rolul unei gustări sănătoase formate din fructe proaspete, legume, sandvișuri, evitându-se snackurile. Pentru stimularea copiilor se organizează diferite activități în care copiii prepară salate de fructe și legume, pe care le consumă.
În timpul gustării copiii cei mici observă comportamentul copiilor mai mari, pe care îi imită, relaționează și învață despre nutriție și alimente sănătoase. Pas cu pas conștientizează de ce este important să se hrănească, cum alimentele îi ajută să crească mari și sănătoși.
În timpul activităților de consiliere cu părinții un loc important este alocat nutriției, alimentelor procesate, programului zilnic al copilului, sănătății și regulilor de igienă. Activitățile planificate se desfășoară sub forma unor dezbateri, discuții libere, referate, activități practice, în care părinții vin cu sugestii, propuneri de activități în folosul copiilor.
Printr-o gestionare atentă și eficientă, tranzițiilecontribuie la menținerea unei atmosfere antrenante, plăcute, armonioase, crește tonusul copiilor și eficiența învățării. Jocurile desfășurate în timpul tranzițiilor care se axează pe întrecere constituie un element deosebit de important pentru deprinderea copiilor de a îndeplini cât mai corect sarcina dată. Astfel, jocurile de mișcare precum: ”Șotronul”, ”Păsărică mută-ți cuibul”, ”Prinde creanga!”, ”Culesul cartofilor”creează prin conținutul și regulile lor, condiții favorabile pentru manifestarea cinstei, a fair-play-ului. Este necesar să se arate că un adevărat câștigător nu trișează, nu înșeală, manifestă atitudine de cooperare, spirit de echipă și de competiție. Se are în vedere alegerea jocurilor care încurajează un comportament pozitiv și care îi face cunoscut copilului modul în care propria sa purtare poate să îi afecteze pe ceilalți. În timpul jocului, dacă un copil supără un alt copil(îl lovește, îl îmbrâncește, râde de neputința lui de a executa o anumită sarcină) este necesară explicarea faptei pentru conștientizarea suferinței provocate celuilalt. În același mod pot fi evidențiate comportamentele pozitive, când prin apropiere afectivă dezvoltăm sentimente de prietenie și acceptare cu cei din jur.
Regulile grupei pot lua forma tranzițiilor. Familiarizarea copiilor într-un mod plăcut, atractiv cu regulile grupei se poate realiza prin folosirea unor versuri ritmate care să conțină aceste reguli.
Exemple:
Vorbim pe un ton liniștit
”Clasa noastră chiar de-i mare/Copiii nu strigă tare/Capul rău ne va durea
Dacă vom urla așa/Deci frumos ne exprimăm/Și liniștea o păstrăm.”
Jocul împreună
Cu colegii mei de grupă/Mie – mi place să mă joc/Toate jucăriile /Noi le așezăm la loc
La masă
La masă noi ne ajezăm/Tot din ghiozdan înfulecăm/Să mâncăm frumos noi știm
Pe jos nu risipim /Și la masă nu vorbim.”
Activitățile opționale
Opționalul este curriculum elaborat în grădiniță, care implică diferite tipuri de activități pe care le propune cadrul didactic în urma discuțiilor cu părinții și mai ales după inventarierea resurselor materiale de care dispune, ținând cont de interesele copiilor și necesitățile comunității locale.
Alegerea opționalelor se poate face atingând următoarele domenii de cunoaștere: Educația pentru drepturile copilului, Democrația pe înțelesul copiilor, Tradiții și obiceiuri locale, Igiena personală, Circulația rutieră.
„Specificul activității din grădiniță și maniera flexibilă de propunere a conținuturilor, prin trasarea doar a unor finalități, permite cadrelor didactice integrarea eventualelor arii de cunoaștere ce adesea fac obiectul opționalelor (informatică, artă, teatru, literatură, dans) în corpul de cunoștințe ale unui sau mai multor domenii de activitate.”(Adina Glava, Cătălin Glava, 2002,p.188).
Programele de opțional trebuie elaborate în așa fel încât să formeze și să consolideze cunoștințe despre specificul zonei, tradiții și obiceiuri, modalități de protejare a naturii, a mediului înconjurător. Odată cu consolidarea acestor deprinderi se dezvoltă sentimente de dragoste față de semeni, de popor, de țară, sentimente de recunoștină, de prietenie.
Programele de opțional elaborate la nivelul Domeniului Om și societate urmăresc:
Identificarea unor elemente de istorie și geografie care definesc portretul spiritual al poporului român (drumeții, investigații, ex – joc);
Cunoașterea și respectarea regulilor de circulație;
Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în mijloacele de transport în comun;
Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter, formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți (activități de caritate, voluntariat, implicarea activă în societate, responsabilitate socială);
Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta(activități de colectare și selectare a gunoiului din jurul grădiniței, activități gospodărești în sala de grupă);
Însușirea unor norme de comportare și conduită la grădiniță, acasă sau pe stradă;
Însușirea unor norme de igienă și securitate personală;
Manifestarea compasiunii față de persoane/ animale aflate în dificultate.
Organizarea și conducerea activităților de dezvoltare personală cu caracter moral-civic necesită timp și tact pedagogic pentru a descoperi în fiecare situație de învățare o latură morală, de a stimula și îndruma formarea conduitei morale prin autoperfecționarea comportamentului moral al fiecărui copil, prin observarea coportamentelor celor din jur și imitarea doar a celor pozitive. Jocurile și activitățile desfășurate în cadrul activităților de dezvoltare personală au la bază relaționarea cu cei din jur, stabilirea unor relații de comunicare, prietenie și înțelegere. Copilul învață să relaționeze și cu alți adulți înafară de membrii familiei, exersând astfel formulele de politețe, deprinderi de coportare civilizată în relațiile sociale. Îmbinarea armonioasă a tuturor tipurilor de jocuri și activități în cadrul activităților de dezvoltare personalăasigură formarea reprezentărilor morale, care se vor concretiza în faptele și acțiunile copilului.
II.2.2. Activități pe domenii experiențiale
Activitățile pe domeniile experiențiale (ADE) sunt experiențe de învățare clasificate pe domenii de cunoaștere interdisciplinare:
DOS (domeniul om și societate): activitatea de educație pentru societate, activitatea practică și elemente de educație casnică;
DLC (domeniul limbă și comunicare): activitatea de educare a limbajului;
DȘ (domeniul științe): activitatea matematică, activitatea de cunoașterea mediului;
DEC (domeniul estetic și creativ): activitatea de educație muzicală, activitatea de ducație plastică și modelaj;
DPM (domeniul psiho – motric): activitatea de educație fizică.
Activitățile pe domenii experiențiale se pot desfășura ca activități integrate (maxim 5/săpt. la nivelul II, maxim 3/săpt. la nivelul I) sau pe discipline, ca activități de sine stătătoare. Formarea conduitei moral – civice se realizează în toate aceste domenii, dar mai ales în cadrul domeniului om și societate.
Activitățile comune prin care se ating obiectivele educației moral – civice sunt planificate de către educatoare respectând obiectivele cadru și de referință ale curriculumului. Conținuturile învățării sunt specifice fiecărui domeniu de cunoaștere și sunt obligatorii pentru toți preșcolarii. Structura activității este fixă, stabilită în funcție de tipul activității și de obiectivul fundamental: comunicare de noi cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi, recapitulare și sistematizare, de verificare și de apreciere a rezultatelor sau activități mixte. Au un timp limitat în funcție de nivelul de învățământ. Pentru nivel I (3-5 ani) durata unei activități este de 15 – 25 minute, pentru nivel II (5-6/7 ani) durata unei activități este de 30 – 35 minute.
„Activitățile comune permit achiziția de către copiii a unui ansamblu de produse ale învățării, cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități, atitudini și valori care vor îmbogăți și conținuturile celorlalte activități, sugerându-le teme noi pentru jocuri și activități alese, oferindu-le o bază teoretică pentru desfășurarea mai competentă a activității practice”(Adina Glava, Cătălin Glava, 2002,p. 183).
Formarea reprezentărilor morale despre adevăr, dreptate, cinste, curaj, perseverență, hărnicie, prietenie se realizează prin studierea unor texte literare accesibile copiilor de vârstă preșcolară în cadrul activităților de educarea limbajului și a celor de educație pentru societate. Prin exemplele oferite de textele literare își însușesc normele de comportare civilizată, observă comportamentul personajelor, le aleg pe cele pozitive și le însușesc coportamentele. De la fata moșului deprind hărnicia, de la iedul cu trei capre deprind autonomia, în căsuța din oală întâlnește prietenia și buna înțelegere, învață să fie milostivi și buni cu ceilalți, iar din pățaniile lui Zdreanță învață să nu fure, cel care fură este prins și pedepsit.
Mijoacele de realizare prin care putem desfășura activitățile comune de educație pentru societate sunt: lectura după imagini, povestirea, memorizarea, lectura educatoarei, jocul didactic, convorbirea.
La îndemâna educatoarei este lectura după imagini. Aceast mijloc de realizare dezvoltă capacitățile intelectuale, dezvoltă procesele psihice, exersează și îmbunătățește deprinderile de exprimare corectă, dezvoltă trăiri afective, morale și estetice. Materialul didactic folosit în cadrul acestui mijloc de realizare trebuie să fie vizibil, accesibil, atractiv, să conțină informațiile pe care educatoarea dorește să le extragă de la copii. Se pot lămuri probleme morale precum securitatea pe drumurile publice, alimentația sănătoasă, să nu ne jucăm cu chibriturile, impactul poluării asupra viețuitoarelor pământului. Prin analizarea, descrierea și interpretarea imaginilor se desprind concluziile care formează un bagaj de noi cunoștințe pe care copii le asimilează și le folosesc atunci când se ivește ocazia.
Povestirea este modalitatea cea mai des întâlnită și folosită deoarece satisface nevoia de cunoaștere, oferă un prilej de comunicare și de transmitere de noi cunoștințe morale. Cele trei tipuri de povestire: povestirea educatoarei, povestirea copiilor și repovestirea urmărește descoperirea trăsăturilor morale, comportamentele personajelor, relațiile ce se stabilesc între personaje. În cadrul activităților de povestire educatoarea folosește mai multe procedee pentru fixarea cunoștințelor moral – civice: mimarea unor gesturi reprezentative, dramatizarea poveștirii, redarea prin desen a unui personaj, stabilirea unor asemănări/ deosebiri între personaje, schimbarea finalului, prin creareaunui final fericit (ursul nu-și pierde coada deoarece vulpea împarte cu el peștele dăruit de țăran).
Memorizarea poeziilor pentru copii au o valoare educativă deosebită. Citindu-le sau învățându-i pe copii poezii de Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Octavian Goga, Dimitrie Bolintineanu le facem cunoscute faptele de vitejie ale ostașilor români, idealul lor de dreptate și libertate, le trezim sentimente de admirație față de eroii neamului, le facem cunoscute evenimentele importante din istoria poporului nostru, îl cunosc pe Ștefan cel Mare și pe mama sa, fac cunoștință cu vitejia lui Mircea cel Bătrân și cu dreptatea lui Țepeș. Redarea în sala de grupă a unor melodii patriotice are un impact emoțional mare, deoarece copiilor le place: Treceți batalioane române Carpații, Hora Unirii, Pui de lei, Hai să-ntindem hora mare, atât să le asculte cât să le și danseze.
Formarea reprezentărilor și sentimentelor patriotice este cu atât mai bine definită atunci când copiii confecționează stegulețe, insigne, felicitări cu ocazia zilei de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua Eroilor, pe care le dăriuesc părinților sau sătenilor și care îi ajută să trăiască cu mai multă intensitate atmosfera acestor evenimente, chiar dacă nu reușesc să înțeleagă, în totalitate, sensul lor. Prin poeziile Otiliei Cazimir și ale Elenei Faragocopiii descoperă informații despre viața animalelor și a plantelor, învață să respecte atât oamenii cât și animalele, învață să fie ordonați, curați, disciplinați, atenți, învață să se spele, învață să protejeze ființele fără apărare. Confecționarea machetelor, siluetelor de animale, șabloanelor pe care le pot folosi în redarea conținutului poeziei aprofundează conținuturile morale și înlesnesc formarea conduitei morale.
Jocul didactic este mijlocul de realizarecare oferă ocazia consolidării unor cunoștințe morale, educă trăsăturile morale de voință și caracter, formează atitudini pozitive față de sine și față de cei din jur. Jocul didactic influențează dezvoltarea personalității copilului, dezvoltă creativitatea, spiritul de observație. Utilizând jocul didactic se dă libertate gândirii și acțiunii, se dă încredere în puterile fiecăruia, se combate timititatea și se potolește impertinența.
Jucându-se copiii conștientizează importanța utilizării obiectelor de toaletă, se familiarizează cu drepturile și îndatoririle copilului, își formează deprinderi de comportare civilizată pe stradă, în mijloacele de transport, în familie sau în sala de grupă.
Convorbirea este activitatea prin care copiii își exprimă liber ideile, părerile, sentimentele morale, folosesc cuvinte din vocabularul lor sau pe care le-au învățat în cadrul activităților cu conținut moral.
Convorbirea morală presupune concentrarea atenției pentru a înțelege subiectul discuției, efectuarea analizei și sintezei pentru a activa gândirea, consolidarea reprezentărilor științifice și morale, formarea sentimentelor și atitudinilor morale care le permit susținerea unui dialog deschis, formularea unor întrebări și răspunsuri pe marginea unui subiect dat.
Convorbirea morală creează cadrul propice exersării deprinderilor de comportament corect în societate, se consolidează calități morale precum: politețea, răbdarea, curajul, prietenia, învață să asculte până la capăt ceea ce au de spus partenerii de discuție, apoi intervin cu întrebări pentru lămurirea situației. Acest tip de activitate este un bun prilej de a vindeca copiii de timiditatea și de frica de a vorbi în fața unui adult, în fața clasei. Printre subiectele de discuție putem aminti efectul televizorului asupra sănătății copilului, pericolul la care ne expunem când consumăm alimente procesate, cum protejăm natura de factorii poluanți, cum putem economisi energia și nu în ultimul rând importanța pădurilor în viața omului.
Convorbirea morală este folosită în special la grupa mare, dar și copiii din grupa mijlocie și chiar grupa mică participă la discuție argumentând la nivelul gândirii lor mesajul moral al conversației.
Educația moral – civică este un proces continuu care se realizează bazându-se pe un set de metode și procedee tradiționaleprintre care amintim:lectura după imagini, povestirea, memorizarea, lectura educatoarei, jocul didactic, convorbirea, dar și metode activ participative care formează cetățenii viitorului, ușor adaptabili la solicitările sociale și psihologice ale societății.
Metodele moderne vizează copilul, activitatea acestuia, ce poate el să facă prin puterea lui, cât poate el să facă raportat la nivelul particularităților de vârstă, la nivelul pregătirii și potențialului fizic al acestuia. Urmărește autoinstruirea, formarea unor deprinderi de lucru prin oferirea unor situații de aplicare practică a cunoștințelor teoretice.
Utilizarea metodelor activ – participative care implică copilul în activitate, îl motivează, îi oferă exemple demne de urmat în aplicarea normelor de conduită morală. Printre metodele moderne putem aminti: brainstormingul, ciorchinele, cubul, diagrama Vernn, metoda pălăriilor.
Exemplu:
”Strada, prieten sau dușman!”– metoda pălăriilor
Pălăria albă – informează
”Ce este strada. ”, „Care sunt semnele și regulile de circulație pe care trebuie să le cunoaștem. ”, „Unde ne putem juca”
Pălăria roșie – spune ce simți
”Ce crezi că se poate îmtâmpla dacă nu respectăm legile străzii?”
Pălăria verde – optimiștii
”Ne arată pe unde putem circula, cum să ne ferim de pericole, ne indică locurile de joacă. ”
Pălăria galbenă – sensibilii
”Necesitatea respectării regulilor de circulație și a locurilor de joacă indicate. ”
Pălăria neagră – creativii
”Cum pot fi pedepsiți cei care nu respectă regulile de circulație și locurile de joacă indicate. ”
Pălăria albastră –
”Aplanează conflictele, ia decizia finală. ”
Descrierea metodei
Se împart preșcolarii în 5 grupe, fiecare grupă are în mapa de lucru materiale informative (imagini, jetoane, pliante,reviste, enciclopedi)privind sarcina de lucru pe care trebuie să o rezolve, să o dezvolte și să o prezinte în fața clasei. După un timp de lucru de 5 – 8 minute fiecare pălărie își expune observațiile, părerile, sugestiile prin afișarea la flanelograf, în fața clasei, a imaginilor sugestive care să le susțină prezentarea. La finalul activității se extrag ideile principale și se confecționează un poster cu imaginile prezentate pentru fixarea conținutului în bagajul de cunoștințe al fiecărui copil.
Este util de precizat că activitatea pe domenii experiențiale își pierde statutul de activitate de sine stătătoare și se încadrează într-un proces unitar, în care se păstrează doar scopul activității. În activitatea integrată ne interesează să ne atingem scopul propus prin metode de învățare și forme de organizare diverse care rup granițele învățământului tradițional.
Formarea conduitei moral –civice prin activitățile integrate presupune selectarea conținuturilor specifice și includerea lor în toate domeniile de cunoștere, oferindu-le copiilor ocazia de a comunica informații și noțiuni morale, de a coopera, de a stabili relații, de a-și împărtăși idei, sentimente ori de câte ori se ivește ocazia.
În învățământul preșcolar, în funcție de durata și de elementele de conținut, activitățile integratesunt de patru tipuri:
Activitatea integrată care înclude toate activitățile din programul unei zile și care se desfășoară pe parcursul întregii zile;
Activitatea integrată care înclude activitățile liber alese și activitățile pe domenii experiențiale din ziua respectivă;
Exemplu:
Trăsături de voință și caracter – Hărnicia
DOS + ALA I
DOS: Educație pentru societate – Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă – lectura educatoarei.
ALA I: Construcții: Construim din cuburi casa moșului
Bibliotecă: Lăudăm faptele bune făcute de fata moșului.
Artă: Drumul hărniciei – machetă (Căutăm, decupăm și lipim pe suportul de lucru faptele bune pe care le-a făcut fata moșneagului)
Activitatea integrată care înclude activitățile pe domenii experiențiale dintr-o zi (Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate, Domeniul estetic și creatic + Domeniul om și societate);
Exemplu:
Trăsături de voință și caracter – Prietenia, buna înțelegere
DOS + DLC
DLC: Mărul de Vladimir Suteev – lectura educatoarei
DOS: Educație pentru societate – evidențierea sentimentelor de prietenie și înțelegere – conversație. Fixarea cunoștințelor în cadrul activității de educație pentru societate se realizează prin activități liber alese. În cadrul centrului Artă colorează imaginii din poveste, în cadrul centrului Joc de rol redau conținutul poveștii pe roluri, evidențiind înțelegerea dintre personaje. În cadrul centrului Joc de masă caută personaje îndrăgite care dezvoltă sentimentele de prietenie față de oameni și animale.
Activitatea integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă, în care sunt incluse elemente din mai multe domenii experiențiale, indiferent de programul zilei.
Avantajele activității integrate prin prisma educației moral – civice sunt multiple:
dobândește cunoștințe morale fără un efort maxim de învățare;
stabilește legături între noțiunile expuse de educatoare și viața reală;
oferă posibilități variate de a îndeplini sarcini morale;
sarcinile morale sunt centrate pe copil. Copilul caută soluții, apoi ia decizii, dezbate deciziile în cadrul grupului, stabilindu-le pe cele mai favorabile;
utilizează o multitudine de modalități prin care rezolvă sarcina morală;
prin materialele didactice folosite își dezvoltă creativitatea, stimulează gândirea critică și spiritul de observație.
Dezavantajele activității integrate prin prisma educației moral – civice privesc timpul mare destinat planificării și confecționării materialelor didactice și deranjul (zgomotul) care se produce în clasă datorită lucrului concomitent în centre de interes, dorința copiilor de a comunica în cadrul grupului de lucru și trecerea unor copii la un alt centru de lucru fără ca sarcina să fie integral rezolvată. Ultimul dezavantaj de poate elimina prin stimularea copiilor cu ecusoane, buline, steluțe destinate fiecărui centru, pe care le primesc când au terminat de rezolvat sarcina de lucru.
Cum conduita moral –civică trebuie să se realizeze cât mai natural, activitățile integrate dau un plus de valoare cunoștințelor morale regăsindu-le în fiecare etapă de dezvoltare, în fiecare sarcină de învățare. Conduita morală este dobândită lejer și coerent în procesul de învățare, punând accent pe exemplele date de educatoare, de colegi și partenerii educaționali.
Activitatea de educație pentru societate are un caracter practic – aplicativ, de aceea este necesară folosirea tuturor formelor de activitate (individual, pe grupe, în perechi, frontal). Acestea asigură abordări diferențiate și flexibile, permit o îndrumare cât mai personalizată a fiecărui copil și o învățare durabilă.
II.2.3. Activități liber alese
Jocul este un prim și fundamental izvor al dezvoltării personalității umane. Activitatea de joc reprezintă un ansamblu complex de acte, operații și acțiuni centrate în jurul temei principale și care se scurge secvențial; este o stare de captivație totală și de abandon față de presiunile din afară, de bucurie reală și plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor și a încordărilor proprii.
După Dicționarul Explicativ al Limbii Române, noțiunile de „joc”și „a se juca”, au multiple sensuri. Astfel, cuvântul „joc”desemnează acțiunea de a se juca,a-și petrece timpul distrându-se cu diferite jocuri sau jucării. Ideea de „joc”, reprezintă, în sens pozitiv a îndrăzni, a lupta, a te lăsa ademenit de această activitate. „A te juca”înseamnă să te confrunți cu tine însuți, cu ceilalți, cu mediul. Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală și fizică a copilului. În cadrul activităților ludice sunt puse în evidență particularitățile fizice și psihice ale fiecărei persoane.
Cu timpul, cuvântul joc a început să se extindă asupra unei largi sfere de acțiuni umane care, pe de o parte, nu presupune o muncă grea, iar pe de altă parte, oferă oamenilor veselie și satisfacție.
În prezent, se consideră că jocul reprezintă tipul fundamental de activitate a copilului și, în același timp, mijloc de instruire și educație prin care copilul se dezvoltă fizic, intelectual și social, de aceeași importanță ca și activitățile de învățare și muncă.
Ursula Șchiopu enunță: „Jocul este un fenomen tranzitoriu ce exprimă trăirile și conduita copilului. Jocul creează utilități sociale doar prin faptul că stimulează tonusul, antrenarea și participarea omului. La acestea se adaugă faptul că antrenarea psihomotorie foarte activă ce are loc în joc contribuie la dezvoltarea fizică generală[…] fapt ce face ca jocul să aibă funcții formative și sociale”(Ursula Șchiopu,1970, p 200).
Jocul devine o importantă metodă de învățare, de memorare, de comunicare, de socializare, care-i permite copilului să intre în contact cu lumea exterioară, reprezentată atât de semenii lui, cât și de obiectele care-l înconjoară. Jocul este o metodă cu un mare potențial de formare și de dezvoltare a personalității complete (corp- rațiune- suflet). Dacă adultul se afirmă prin intermediul activității pe care o desfășoară, copilul nu poate să se afirme decât prin joc, iar la o vârstă mai mare prin activitatea școlară.
Jocul este strâns legat de creșterea copilului. Încă de mic se joacă singur, în lumea creată de el, cu obiecte preferate. Însă pe măsură ce crește jocul liber este înlocuit cu jocul structurat, jocul cu reguli, atât în familie, cât și la grădiniță.
Când spunemjoc liber ne referim la acțiunea sau activitatea desfășurată de bună voie, nelimitată de timp sau spațiu, după reguli stabilite sau acceptate de jucător, care îi aduce acestuia un moment de bucurie, de relaxare, de plăcere. În activitățile desfășurate la grădiniță jocul liber ales este creat de copil în centrele de interes. Aici copilul hotărăște cum se jocă, ce jucării folosește în joaca lui și pe cine acceptă ca partener de joc.
Jocul liber poate să facă dezordine în sala de grupă, deoarece materialele sunt mutate dintr-un centru de interes în alt centru. Sarcina moral – civică fiind de a ordona materialele cu care s-au jucat și de a restabili ordinea în jucării. Un alt dezavantaj forfota pe care o fac copiii când se joacă, discuțiile aprinse care apar în timpul jocului, chiar unele situații conflictuale. Cu această ocazie copiii se cunosc unii pe alții, își stabilesc liderii, își află preferințele, se consolidează prietenii. Prin joc, pe lângă dezvoltarea capacității și atitudinii de învățare copiii intracționează, își exprimă emoțiile, își lămuresc neclarități privind unele probleme.
Jocurile și activitățile liber alese satisfac interesele copiilor, îi îndrumă spre cunoaștere și dezvoltare, le reactualizează cunoștințele dobândite anterior și îi învață să acumuleze noi informații, să-și formeze propria părere despre anumite observații, experimente, le stimulează creativitatea și gândirea critică. În cadrul jocurilor liber alese se lasă deschisă posibilitatea consolidării unor norme morale. Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulților, se apreciază între ei, imitâmd comportamentul evaluativ al acestora.
Chiar dacă este numită”activitate liber aleasă”nu este o activitate întâmplătoare, este o activitate riguros planificată în așa fel încât copiii să nu simtă influența educatoarei, decât dacă o acceptă ca partener de joc. Rolul educatoarei este de a amenaja „spațiile de joacă”astfel încât copiii să fie atrași de materialele expuse și antrenați în activitatea propusă.
”Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe aceștia să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparține. „(Curriculumpentru învățământul preșcolar, 2008, p. 19)
Jocurile și activitățile liber alese se desfășoară pe grupuri mici, în perechi sau individual. Pe parcursul unei zile găsim toate formele de organizare ale jocului deoarece jocurile și activitățile liber alese se desfășoară pe trei etape:
Etapa I – dimineața înainte de activitățile pe domenii experiențiale;
Etapa a II -a – înainte de plecarea copiilor acasă sau servirea mesei de prânz, în cazul grădinițelor cu program prelungit;
Etapa a III -a – după programul de somn și relaxare, înainte de plecarea copiilor acasă.
În cadrul activităților liber alese copilul învăță:
Să ia decizii, să aleagă ce joc i se potrivește, când și cu cine se joacă;
Să își asume responsabilitatea deciziei luate – „Astăzi mă joc cu mașinuța de poliție deoarece vreau să-i învăț pe Ionuț și pe Vasile cum se circulă corect pe stradă. ”;
Să aibă încredere în propriile forțe;
Să stabilească, în cadrul jocului, relații de cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare, prietenie, toleranță;
Să-și cunoască propriile limite și să încerce să le depășească prin cercetarea și experimentarea unor activități noi, să-și dezvolte creativitatea;
Să comunice în cadrul grupului, dezvoltând sentimente de solidaritate față de colegii cu nevoi speciale, să manifeste respect și acceptare față de colegii din alte confesiuni religioase, etnii, condiții sociale.
Jocul liber ales este cu atât mai reușit cu cât mediul educațional este mai corect conceput. Mediul educațional trebuie dotat cu materiale utile, în cantități rezonabile și cu o valoare educativă precisă, astfel copiii vor fi stimulați și îndrumați să-și aleagă jocul care îi reprezintă.
În sala de grupă se organizează spațiul educațional pe centre de interes (sectoare sau arii de stimulare):Bibliotecă, Artă, Științe, Joc de rol, Joc de masă, Construcții, Nisip și apă
ținând cont de resursele materiale de care dispune unitatea de învâțământ, de dimensiunea spațiului și de nivelul de vârstă al copiilor. Materialele care se regăsesc în centrele de interes sunt în strânsă legătură cu tema proiectului aflat în derulare. Foarte importantă este prezența adulților în sala de grupă. Aceștia pot supraveghea, ajuta, îndruma copiii în activitățile desfășurate. Materialele nu vor abunda, vor fi suficiente să satisfacă nevoile copiilor, dar nu foarte multe să le distragă atenția de la tema propusă spre studiu.
Evidențierea formării conduitei moral – civice în centrele de interes
Bibliotecă
Chiar dacă este un centru specific educării limbajului, centrul Bibliotecă contribuie la dezvoltarea abilității de interacțiune cu copiii, la socializare, promovează sănătatea și igiena personală, stimulează curiozitatea, inițiativa, creativitatea și consecvența în activitate, îmbogățește percepția asupra lumii înconjurătoare.
Centrul tematic Bibliotecăeste dotat cu covor, perne, scaune, masă de scris, creioane, carioci, litere decupate, ziare vechi, șabloane, cărți. Materialele trebuie să fie suficient de mari să poată fi manipulate, să fie așezate la îndemâna copiilor, în locuri ușor accesibile.
În timpul activităților din cadrul acestui sector preșcolarii învață:
să confecționeze pliante, anunțuri, afișe pro- contra poluării, distrugerii naturii, tăierii abuzive a arborilor, abuzul animalelor, stop alimentelor procesate;
Urmărindimaginile din reviste, cărți de povești, planșe didacticevor povesti cum putem ajuta animalele iarna, cum putem ajuta animalele bolnave sau rănite;
vor crea povești cu și despre regulile de circulație, pericolele la care ne expunem când nu le respectăm.
Folosind șabloane, litere decupate, scrierea după model pe tastatura calculatorului vor confecționa Cartea naturii, Cartea de bucate, Cartea prieteniei etc.
Științe
Pe lângă dezvoltarea gândirii logice, înțelegerea relațiilor dintre obiecte și fenomene, capacitatea de a rezolva probleme în cadrul centrului tematic Științe își face loc și dezvoltarea abilităților de interacțiune, practicarea comportamentelor prosociale, respectarea regulilor de securitate personală. Vor învăța să-și aștepte rândul la materiale, să respecte deciziile și regulile grupului, vor deprinde ordinea și disciplina strângând piesele și materialele cu care au lucrat menținând curățenia la centrul tematic.
Prin exerciții de observare și experimentare vor învăța să îngrijească plantele, să ocrotească animalele, vor stabili legături afective cu animalele pe care le îngrijesc, vor recunoaște importanța omului în viața animalelor și a plantelor, vor răspunde la întrebările ”Ce se întâmplă dacă nu udăm florile?”, ”Ce se întâmplă dacă nu hrănim animalele domestice?”, ”Ce se întâmplă dacă tăiem arborii?”.
Pentru a atinge obiectivele stabilite în acest centru educatoarea se bazează pe următoarele materiale:
materiale din natură: ghinde, semințe, coji de nucă, frunze, legume, ceriale, insecte;
jucării din plastic: animale, păsări, insecte, mașini, păpuși;
animale vii: iepuri, păsări, pești;
diverse: oglinzi, cărbuni, magneți, baterii, termometre, recipiente din plastic;
flori de apartament, plante semănate/ plantate de copii;
materiale ilustrative: enciclopedii, planșe, atlase, pliante, jetoane.
Artă
Specific centrului Artă este dezvoltarea socio-emoțională. În cadrul acestui centru se urmărește satisfacția lucrului împlinit, respectul față de muncă și rezultatul muncii, creativitatea, spiritul de inițiativă.
Copiii realizează jucării pe care le pot lua acasă, vor învăța să-și ajute colegii mai mici care nu pot realiza jucăria dorită, vor învăța să recondiționeze jucării vechi, să recicleze materiale, vor împărții materialele cu colegii, își vor aștepta rândul, vor menține ordinea și curățenia la centrul de lucru.
Materialele folosite sunt din cele mai diverse: hârtie albă și colorată, culori, creioane, acuarele, foarfece, lipici, plastilină, apă, căni, pahare și farfurii din plastic, materiale textile, sfoară, sârmă, bețe. Prin folosirea diferitelor tehnici de lucru de confecționează felicitări, steaguri, ecusoane, simboluri naționale, elemente specifice sărbătorilor naționale, religioase sau laice. Educatoarea încurajează originalitatea, dar totuși oferă modele și tipare pe care copiii le pot folosi, pentru ca aceștia să aibă o idee, un punct de sprijin, deoarece se află la vârsta când experiențele sunt minime iar imaginația și creativitatea în dezvoltare.
Jocul de rol
Jocul de rol reprezintă teritoriul unde dezvoltarea socioemoțională este în prim plan. Aici copiii imită prin joc comportamentul adulților, se joacă ”De-a mama”, ”De-a tata”, ”De-a doamna educatoare”, ”De-a doctorul”. Dau viață unor personaje îndrăgite. Prindramatizaredescoperă trăsăturile pozitive/negative de voință și caracter (vulpea este vicleană și rea, puișorul este neascultător și prostuț, moș Ion Roată este înțelept), prin puterea exemplului încurajează manifestările pozitive și le descurajează pe cele negativeîn povești precum Alba – ca – zăpada, Iedul cu trei capre, Maricica, Scufița roșie. Prin dramatizarea unor povești și poveștiri istorice se desprinde sentimentul de dragoste față de patrie și popor, față de pământul natal, față de frumusețile patriei, se apreciază și se respectă eroii neamului, se evidențiazăcurajul, spiritul de sacrificiu și perseverența.
Urmărind atent faptele eroilor preferați își propun să fie ca ei, adoptând comportamentul acestora. În timpul activității de joc de rol se organizează serbarea unor zile de naștere pentru a evidenția sentimentul de dragoste față de colegi. Integrați într-un decor adecvat, folosind costume specifice rolurilor, dar și gestica, mimica, pantomimica participă activ la formarea unei conduite moral civice. Lucrând sistematic în acest centru se integrează în viața grupului din care fac parte, învață să-și asculte colegii cu care împart rolurile, își stăpânesc emoțiile și se tratează de timiditate.
Construcții, Nisip și apă
În aceste centre se îmbină dezvoltarea socio-emoțională cu creativitatea și perseverența. Folosind materiale de la aceste centre (cuburi, lemne, vase și unelte, materiale din natură) învață noțiuni științifice, dar își formează și o atitudine pozitivă față de propria lor activitate, față de produsul muncii lor, dar învață să respecte și munca celorlalți, reguli de comportament în cadrul grupului.
II. 3. Metode și procedee de educație moral – civică în grădiniță
În toate domeniile de cunoaștere se regăsesc situații educative specifice foemării conduitei morale. Educatoarea alege, în funcție de nivelul de vârstă și dezvoltare al copilului, să folosească un set de metode și procedee pe care le integrează în strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice.
Copilul aflat în permanență într-o relație morală este influențat de mediul social în care își stabilește relațiile. Dacă influențele sunt negative atunci strategia didactică tinde să înlăture factorii nefavorabili, iar dacă influențele sunt pozitive strategia didactică le valorifică, desfășurând sistematic și organizat activități care formează și întăresc conduita morală.
Scopul și sarcinile educației moral-civice se realizează, folosindu-se metode și procedee adecvate în diferitele forme de organizare a activitățilorinstructiv-educative din grădiniță și respectarea principiilor educației moral-civice.
Pe lângă metodele generale de predare-învățare, există și metode specifice educației moral-civice, acestea fiind utilizate pentru formarea comportamentului moral al preșcolarilor, cât și pentru formarea conștiinței morale a acestora.
Principalele metode ale educației moral-civice folosite în învățămîntul preșcolar sunt: exemplul, exercițiul, convingerea, aprobarea și dezaprobarea.
Exemplul reprezintă cea mai directă cale care influențează comportamentul copilului de vârstă preșcolară. Exemplul este o formă de demonstrare concretă a modului în care trebuie să se procedeze în anumite împrejurări, folosită în mod curent de toți cei care se ocupă de educarea morală a copilului. La vârsta preșcolară „modelul este imitat și preluat aidoma, fără nici un fel de prelucrare și filtrare internă”. ”(Ioan Nicola, Domnica Farcaș, 1997, p. 34).
Valoarea educativă a exemplului la vârsta preșcolară este determinată de caracterul concret și intuitiv al gândirii copiilor preșcolari, de tendința lor spre imitație, de încrederea pe care o au față de adulți, de ușurința cu care acceptă părerile și sugestiile lor. Tocmai de aceea preșcolarii sunt sensibili față de influența celor mari, se străduiesc să urmeze exemplul lor, considerându-l model.
Preșcolarii din grupele mică și mijlocie disting cu greu exemplele pozitive de cele negative și astfel ei aplică în propria lor comportare tot ce văd la adulți, și bun, și rău. Atitudinea lor critică față de faptele oamenilor este mai slab dezvoltată. De aceea obligația cadrului didactic și a părinților cu privire la exemplul pe care-l oferă este foarte mare. De altfel, din experiența practică este cunoscut faptul că, copiii acționează nu numai în sensul sfaturilor date de părinți, ci reproduc gesturile, atitudinile, modul lor de a gândi, de a aprecia, de a vorbi și chiar de a se îmbrăca.
Desfășurând un joc de rol „De-a gospodina”în cadrul grupei, se poate observa că atitudinea educatoarei, blândețea sau asprimea ei, indulgența sau severitatea, dragostea ei față de copii sau indiferența ei se reflectă surprinzător în comportarea copiilor. De multe ori expresiile, gesturile adultului sunt reproduse în diverse împrejurări de viață. Uneori, copiii se adresează celorlalți: „Nu am timp!”, „Nu pot!”, „Am mult de lucru!”,„Lasă-mă în pace!”în același mod în care li se adresează și părinții grăbiți să termine o discuție.
Metoda exemplului constă în influențarea conștiinței copiilor prin prezentarea unor acțiuni sau fapte cu caracter moral. Exemplele pot fi directe sau indirecte, în funcție de sursa modelului. Exemplele directe sunt oferite de persoanele din preajma copilului: părinți, colegi, educatoare, iar exemplele indirecte sunt prezentate copiilor prin descrierea unor fapte, acțiuni morale exercitate de o persoană reală sau imaginară. Această metodă este un izvor de impresii care acționează treptat asupra conștiinței copilului, influențând comportamentul lui de mai târziu.
Pentru a asigura eficiența metodei exemplului, educatoarea trebuie să aibă ea însăși calități morale, să fie ea însăși un model de comportare în toate împrejurările.
Exemplul pozitiv constituie o metodă eficientă de bază în educația morală a preșcolarilor, datorită accesibilității lui.
Exercițiu lare o pondere la felde mare în influența copiilor preșcolari ca și exemplul. Dacă exemplul acționează în mod direct asupra conștiinței, și prin intermediul acesteia asupra conduitei, exercițiul acționează în primul rând asupra comportării. Această metodă ”constă în executarea sistematică a unor fapte și acțiuni relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al elaborării și stabilizării trăsăturilor de voință și caracter implicate în atitudinea și conduita morală a copilului. ”(Ioan Nicola, Domnica Farcaș, 1997, p. 36). Exercițiul, ca metodă a educației morale, constă în repetarea în practica zilnică de către copil a diferitelor acțiuni, în vederea formării unor deprinderi și obișnuințe.
Formarea deprinderilor are la bază elaborarea unui sistem de reflexe condiționate. Menținerea deprinderilor presupune fixarea lor cât mai temeinică, prin repetare, consolidarea legăturilor temporare. De exemplu, formarea deprinderii de a saluta se realizează în cadrul activităților integrate, și nu numai, ce debutează cu întâlnirea de dimineață, unde copiii au posibilitatea de a se saluta, de a se prezenta unii pe alții, folosind diferite metode și jocuri.
Exercițiile se pot organiza sub mai multe forme, în funcție de cadrul și condițiile în care se desfășoară, și anume: exerciții în legătură cu anumite acțiuni implicate în viața cotidiană, exerciții în legătură cu formarea unor deprinderi de muncă, exerciții desfășurate în cadrul jocurilor. Aceste exerciții au o valoare deosebită, deoarece ele contribuie la realizarea unei oarecare independență față de adult și își câștigă încrederea în forțele lui proprii.
Pentru ca această metodă să fie într-adevăr eficientă, trebuie respectate câteva cerințe, și anume: asigurarea unor condiții și forme cât mai variate de repetare a unor acțiuni, dozarea corespunzătoare a numărului de repetări în funcție de particularitățile de vârstă și individuale, organizarea acestor repetări în condiții cât mai apropiate de viața reală și folosirea unor procedee de joc prin intermediul cărora exercițiul să devină cât mai atractiv și accesibil copiilor.
Metoda convingerii este folosită de către educatoare pentru a-i ajuta pe copii să-și înțeleagă sensul și importanța propriilor fapte sau ale altora, să distingă ceea ce este bine de ceea ce este rău și treptat să-și dezvolte capacitatea individuală de apreciere și autopreciere a comportamentelor morale. Această metodă nu este specifică învățământului preșcolar, deoarece ea face apel la înțelegere, la conștiință. Ea poate fi aplicată însă la grupa mare, în educația morală, în combinație cu metode mai concrete, ca exemplul sau exercițiul.
Principalele forme pe care le poate îmbrăca metoda convingerii în activitățile cu copiii preșcolari sunt: explicația sau lămurirea, convorbirile, discuțiile ocazionale.
Explicațiasau lămurirea însoțește în genere atât demonstrarea unor deprinderi de comportare, cât și prezentarea unor exemple directe sau indirecte. În cadrul explicației, cadrul didactic poate transmite copiilor unor cunoștințe cu privire la cerințele ce se formulează față de comportamentul lor, poate să sublinieze necesitatea acestor cerințe sau poate să indice modul în care trebuie să se procedeze, dând, totodată, motivările necesare. Atunci când educatoarea foloseșe explicația, trebuie să respecte câteva condiții, și anume: explicațiile să fie scurte și clare, evitând excesul de verbalism, să se bazeze pe experiența de viață a copiilor, să fie concretizate pe cât posibil.
Convorbirile organizate și discuțiile individuale ocazionale influențează, de asemenea, conștiința și conduita preșcolarilor. Convorbiri pe o temă educativă se organizează cu foarte multă grijă la vârsta preșcolară, deoarece conținutul lor este destul de abstract.
Discuțiile individuale pe care educatoarea le poartă cu diferiți copii, prelejuite de unele abateri ale acestora, sunt cu adevărat eficiente atunci când trezesc încrederea copiilor în educatoarea lor, când provoacă sentimentul de rușine, de regret și mai ales dorința de a îndrepta faptele.
Aprobarea este o metodă foarte importantă dacă este folosită corect și ia forma unei aprecieri avantajoase. Are valoare de întărire pozitivă a comportamentelor dezirabile, de stimulare a acestora. Ea subliniază concordanța dintre conduita copilului și normele morale. Trebuie spus însă că, uneori se manifestă o ușoară tendință de exagerare în utilizarea acestei metode: din dorința de a stimulapermanent copilul, de a-l încuraja, chiar și atunci când greșește (mai cu seamă când este vorba de o greșeală în plan cognitiv) aprecierea se face prin aprobare în formule de genul „Foarte bine, foarte frumos doar că… ”. Acest mod de formulare a aprecierii poate fi înțeles în nuanțele sale la vârste mai mari decât cea preșcolară. Pentru copil acum contează partea pozitivă, nesesizând nuanțele formulării; ori se poate ajunge la întărirea unor deprinderi greșite, a unor comportamente neconcordante cu normele.
Dezaprobarea constă în aprecierea negativă a unor fapte, comportări ale copilului, care nu sunt în concordanță cu normele sau regulile stabilite. În anumite cazuri, dezaprobarea poate să ia forma de constrângere. Folosită în exces poate avea efecte negative, dar în aceeași măsură poate dăuna și neglijarea ei. Valoarea acestor metode se sprijină pe faptul că ele vizează într-o mare măsură afectivitatea copilului, încrederea și dragostea pe care el o manifestă față de adultul care face asemenea aprecieri.
În concluzie, aprobarea și dezaprobarea au rolul de a întări anumite manifestări din comportamentul copiilor, sau dimpotrivă, de a le elimina.
Toate aceste metode aplicate în corelație cu diverse conținuturi și în contextul diferitelor tipuri de activități au efecte concrete asupra comportamentului copiilor, asupra evoluției personalității lor. Metodele de educație morală nu se aplică separat, deoarece sunt mai eficiente atunci când sunt combinate.
II. 4. Rolul familiei și al grădiniței în formarea conduitei moral-civice la preșcolari
Familia este principalul factor educativ care influențează dezvoltarea moral – civică a copilului. Familia este „forma socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și descendenții acestora. „(DEX 1998).
Funcțiile familiei:
Biologice și igienico – sanitare– părinții își asumă responsabilitatea de a naște, crește și educa copii. De mic copilul învață să se spele pe dinți, pe mâini, pe cap; să spele fructele pe care le consumă; să dobândească cunoștințe și deprinderi igienice care să pună bazele unei creșteri armonioase fizice, intelectuale și morale.
Economică – asigură hrana și condițiile necesare unui trai decent. Tata și mama lucrează pentru bunăstarea familiei, iar copiii învață să respecte munca și să prețuiască bunurile din jur participând la activitățile casnice: fac curat la jucării, strâng hăinuțele personale, mențin ordinea în cameră;
Socializare – integrarea în societate, transmiterea valorilor moral – civice, exemple de comportament corect în diferite situații de viață: în vizită, la restaurant, la teatru, în parcul de joacă, în mijloacele de transport etc.
Etico –juridică – învață să respecte legea, să respecte divinitatea și legile naturii. Copilul cunoaște de mic drepturile și responsabilitățile pe care le are în familie și în societate.
Multiplele funcții ale familiei au rolul de a defini personalitatea și individualitatea fiecărui copil. Familia transmite copilului un bogat bagaj de cunoștințe și obiceiuri pe care acesta le transformă treptat în priceperi și deprinderi. Familia este locul în care copilul interacționează, socializează încă din primele zile. Prin exemplele oferite de familie copilul dobândește priceperi și deprinderi pe care într-un alt mediu nu le-ar putea dobândi. Oferă un mediu prielnic pentru dezvoltare fizică și dezvoltare moral – civică. Astfel se deprinde disciplina, spiritul de inițiativă, se cultivă sentimentul demnității, dreptății, respectului, iubirii și întrajutorării. Încă de mic, copilul învață să salute, să mulțumească, să mențină ordinea în lucrurile personale, să se spele, să nu se murdărească. Treptat va înțelege și de ce îi spune mama: ”Nu pune mâna că te fige!”, ”Nu ai voie cu cuțitul!”. Sunt copii cu personalități puternice care nu vor înțelege spusele mamei decât după ce se taie, se frig, se lovesc. Este bine să lăsăm copilul să învețe din propriile lor experiențe.
Se vorbește mereu despre importanța „celor 7 ani de acasă”. Familia are rolul de a forma primele conduite. Copilul va face ce este corect, imitând comportamentele părinților, bunicilor, fraților mai mari. Dacă familia nu prezintă un comportament adecvat, nu dicută despre adevăr, toleranță, bunătate, sinceritate, respect și nici nu arată în relațiile sociale aceste deziderate copilul nu va ști cum să – și manifeste dragostea față de cei din jur, față de cei dragi, cum să-și arate respectul față de persoanele adulte, cum să spună adevărul, cm să aprecieze binele și frumosul.
Pentru educarea etică a copiilor, părinții nu trebuie să uite măsura. Ei trebuie să aibă o voință care să nu fie nici impulsivă, nici slabă. Relațiile ce se stabilesc între părinți și copii să fie de cooperare, înțelegere, prietenie. Neglijența față de copil și exegența excesivă sunt doi poli între care trebuie să se mențină comportamentul părinților. Părinții care nu au aceiași atitudine în aceleași împrejurări, pierd autoritatea morală în fața copiilor. Copilul neglijat crește dezordonat, nesigur, se simte părăsit, nu are bazele necesare unei dezvoltări echilibrate necesare intergrării sociale. Copilul controlat execesiv are cunoștințele necesare dar îi lipsește curajul, inițiativa, va aștepta mereu acordul părinților pentru a realiza o anumită activitate. În familiile în care domnește violența cresc copii speriați, retrași, egoiști, nesiguri. Nu vor avea curajul, mai târziu, la grădiniță să se exprime, să-și spună liber părerea, să participe la activitățile de grup. Răbdarea, perseverența, tactul și stăpânirea de sine ajută familia să depășească situațiile tensionate care apar în relațiile cu membri săi. Amenințările verbale, jignirile, lovirile sunt mijloace prin care se pierde încrederea și se creează un haos emoțional care dăunează dezvoltării copilului pe toate planurile. Comportamentele deviante ale părinților sunt copiate, imitate de copii în relațiile pe care aceștia le stabilesc la grădiniță și în grupul de joacă.
Regimul zilnic de viață al copilului este format prin încadrarea activităților zilniceîntr-un program bine stabilit, cu repere orare neschimbate. Astfel știe că dimineața când se trezește, după igiena corporală și schimbarea hainelor de noapte urmează servirea micului dejun, apoi realizarea, în funcție de vârstă, a diferitelor activități de joc, relaxare. Servirea meselor se face după un program fix, respectând cele trei mese principale ale zilei și gustările dintre ele. Respectarea programului stabilit duce la conștientizarea reperelor orare din timpul programului de la grădiniță, copilul nu va cere să mânânce înainte de ora prânzului, nu va fi obosit și morăcănos.
Din activitățile zilnice ale copilului nu trebuie să lipsească experiențele senzoriale. Pipăitul, mirosul și gustul sunt la fel de importante precum văzul și auzul. Copilul trebuie lăsat să observe lumea, să o descopere singur, familia având roul de protector, de la distanță pentru evitarea accidentărilor. Joaca cu nisipul, apa, pământul, fructele și legumele din grădină, florile și firele de iarbă este un prilej de cunoaștere atât științifică cât și morală.
Povestea de seară este importantă pentru că conține mesaje cu un puternic impact moral – civic, dar și pentru că stabilește o relație de apropiere, de prietenie între membrii familiei. Pe rând, fiecare părinte are obligația de citi povești, de a fi prezent în viața copilului.
Un loc important în educarea copilului o au jucăriile. Părinții au obiligația de a veghea asupra jucăriilor copiilor, astfel încât aceștia să le păstreze, întrețină și îngrijească cât mai bine. Jucăriile sunt prezente în viața copilului încă din cele mai vechi timpuri. Un băț, o lingură de lemn, o păpușă din cârpe sau una Barbi, o cutie de carton sau o dronă sunt jucării cu care copilul se joacă într-un anumit fel. Valoarea morală a jucăriei nu constă în preț ci în funcționalitatea pe care copilul o dă jucăriei sale. Joacă este fundamentală, iar părinții au obligația de a da frâu liber imaginației copiilor și de a le pune la dispoziție jucării care să le stimuleze creativitatea, să fie puși în situația de a crea, inventa jocuri noi cu jucării vechi. Nu jucăriile scumpe le dezvoltă aceste abilități. Cu hârtie, creioane, lipici, ață, foarfece, materiale textile, cuburi, baloane, mingi, sârme etc construiesc garaje, parcări, haine pentru mașinile, păpușile, roboții lor.
Atât părinții cât și educatoarea nu trebuie să uite de normele de securitate pe care trebuie să le respecte jucăriile. Acestea să nu fie din sticlă sau plastic care se sparge ușor, să aibă margini ascuțite, piese mici, detașabile pe care le pot înghiți sau băga în nas și urechi. Părinții sunt jucăriile preferate ale copilului. În preajma lor, nu mai au nevoie de jucării. Faptul că râd împreună, spun povești, cântă, fac prăjituri, fac curat este pentru copil un prilej de mare bucurie. Se simte util, important, parte din familia care îl iubește și îl respectă.
În jocurile colective părinții, nu trebuie să admită certurile, purtarea nedisciplinată sau injuriile. Ei trebuie să favorizeze acele jocuri în care copilul poate avea un comportament civilizat. Părinții pot desfășura împreună cu copiii lor diferite jocuri de rol pentru a deprinde formulele de politețe dar și comportamente demne de urmat.
Între activitățile părinților și munca instructiv – educativă a cadrelor didactice din grădiniță trebuie să existe o strânsă legătură. Cele două instituții trebuie să colaboreze și să se susțină asigurând astfel integrarea copilului în viața școlară și în cea socială. Pentru o integrare corectă a copilului, grădinița stabilește parteneriate cu instituțiile locale: biserică, dispensar, farmacie, poliție, consiliu local. Prin activitățile planificate copiii relaționează cu medicul de familie, asistenta, preotul, agentul de circulație atât la locul de muncă al acestora cât și în sala de grupă, unde se simt în largul lor, pot afla prin discuții libere ceea cei interesează și înțeleg treptat de ce este bine și corect să respectăm normele educației moral – civice.
Subiectele de discuție sunt din cele mai diverse:
Unde și cum de dăm cu săniuța?
Igiena dinților și a organelor de simț;
Tradiții și obiceiuri locale;
Ce sunt medicamentele? Când/ cum/ cine le administrează?
Cum ne menținem localitatea curată?
Prin eforturi comune și susținute partenerii educaționali ajută grădinița în misiunea pe care o are, aceea de a forma viitorii cetățeni drepți, corecți, frumoși, cinstiți, democrați. Familia și grădinița trebuie să lupte pentru ca orizontul moral și intelectual al copiilor să fie în continuă lărgire.\
CAPITOLUL III.
STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND FORMAREA CONDUITEI MORAL – CIVICE A PREȘCOLARILOR
„ Cercetarea pedagogică reprezintă un proces critic și continuu în care formulăm întrebări sistematice în legătură cu componentele și variabilele fenomenului educațional și în care încercăm să răspundem la aceste întrebări.”(Mușata Bacoș, 2003, p. 9)
Cercetarea este o activitate complexă, organizată, sistematică, deliberată, care pornește de la o problemă ce trebuie clarificată, rezolvată, continuând cu identificarea de cauze, factori, efecte, soluții și finalizându-se prin verificarea acestora în context teoretic și practic. – DE SCOS!!! Nu este un capitol teoretic!!!
Pentru formarea conduitei morale nu este de ajuns să dezvoltăm la preșcolari reprezentări, noțiuni, convingeri și sentimente morale. Deși aceste componente ale conștiinței morale sunt necesare, ele nu determină în toate cazurile conduită morală. Sunt copii care cunosc cerințele școlare, sunt convinși de necesitatea îndeplinirii lor, dar nu le urmează, pentru că nu au formate obișnuințe de conduită morală. Copilul trebuie să simtă nevoia interioară să respecte normele morale. Pentru formarea conduitei morale la copiii preșcolari, de mare importanță este exersarea ei în forme concrete de activitate (activități integrate, activități extracurriculare, diferite metode activ-participative), exersare care va duce la formarea obișnuințelor de comportare morală și a trăsăturilor pozitive de caracter.
.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
Ipoteza vine din cuvântul grecesc hipothese (hipo = dedesubt și thesis = acțiunea de a pune), ceea ce înseamnă că ipoteza reprezintă baza, temelia pe care urmează să construim, ceea ce se pune dedesubt.
Ipoteza ” este o predicție probabilă sau condiționată, un enunț/ propoziție/ afirmație/ judecată de tip predictiv, cu un anumit nivel de probabilitate referitoare la o posibilă relație cauzală între variabilele independente și cele dependente.”(Mușata Bacoș, 2003, p. 39).
”Jacques P. Beaugrand (1998) afirma că ipoteza, într-o teorie, este un enunț care anticipă existența unei entități sau un enunț care se referă la existența unei proprietăți posedate de un obiect”(Zlate Mielu, 2000, p.383). Ipoteza de lucru este formulată precis și formal, ea evocă manipulările sau observațiile empirice efectiv realizate. – DE SCOS !!!
O frază introductivă !!!
Scopul cercetării este valorificarea activitățile curriculare și extracurriculare, dar și a strategiilor active în scopul formării conduitei moral-civice a preșcolarilor în cadrul procesului instructive-educativ din grădinița de copii.
Astfel, am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în derularea activităților de învățare din grădiniță se valorifică eficient proiectarea integrată, activitățile extracurriculare și strategiile didactice interactive, atunci se crează premise pentru formarea conduitei moral-civice a preșcolarilor.
Pentru verificarea acestei ipoteze, ne-am propus următoarele obiective ale cercetării:
O1: Elaborarea și implementarea unui program instructiv-educativ ce valorifică eficient activitățile curriculare și extracurriculare în formarea conduitei moral-civice a preșcolarilor;
O2: Stabilirea relației dintre proiectarea integrată, activitățile extracurriculare și strategiile didactice interactive folosite și nivelul cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale preșcolarilor;
O3: Identificarea celor mai eficiente strategii didactice și activități extracurriculare ce pot fi valorificate în grădiniță din perspectiva formării conduitei moral-civice a preșcolarilor.
Pentru operaționalizarea acestor obiective am realizat o cercetare de tip cvasiexperimental, cu rol formativ-ameliorativ. Precizăm faptul că cercetarea are un caracter cvasiexperimental deoarece s-a utilizat un singur eșantion de subiecți.
În cadrul cercetării cvasiexperimentale urmărim să dezvoltăm la copii trăsăturile morale exprimate în atitudinea față de colegi și adulți, dar și în relațiile cu aceștia. Formarea unei conduite morale corecte, bazată pe bun simț, altruism și bunătate se poate realiza doar prin încredere, consecvență, autocontrol, echilibru, responsabilitate, punctualitate, onoare, politețe, corectitudine, respect pentru oameni. Comportamentele negative pe care încercăm să le corectăm vizează agresivitatea în relațiile cu cei din jur, neatenția și graba în realizarea sarcinilor de lucru, limbajul neadecvat față de colegi și adulți, dezordinea și indiferența față de lucrurile personale sau colective, eliminarea abuzului emoțional (plânsul exagerat atunci când nu primesc ceea ce-și doresc).
.2. Metodologie
.2.1. Subiecți
Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2015 – 2016 pe un eșantion de 19 subiecți, din care 10 băieți și 9 fete, preșcolari în grupa mijlocie de la Grădinița Poiana, județul Galați. Este o grupă mixtă, media vârstei subiecților fiind de 4 ani și 8 luni.
Toți subiecții sunt dezvoltați fizic și psihic, cu un ritm mediu de acțiune, o bună coordonare psiho-fizică. Prezintă o dezvoltare intelectuală normală. Majoritatea copiilor memorează logic. Limbajul copiilor sub aspect lexical este diferit dezvoltat, unii copii au un vocabular bogat, iar alții mai sărac. Din punct de vedere fonetic sunt doi copii care prezintă deficiențe de exprimare, dar acceptă să fie corectați și îndrumați. Pentru reproducerea unor cunoștințe este nevoie de mai mult exercițiu. Majoritatea înțeleg explicațiile și demonstrațiile relativ ușor, repectă succesiunea logică a operațiilor date, a monentelor unei povești, a conținutului unei poezii, dar le reproduc greoi. Din punct de vedere moral- civic majoritatea copiilor au formate deprinderi de servire/autoservire, deprinderi igienice, înțeleg regulile grupei.
16 subiecți provin din familii normale, 2 sunt crescuți de un părinte, iar unul de bunica. Nivelul intelectual de dezvoltare a familiei este variat. În grupă un singur subiect are părinți cu studii superioare, 3 subiecți au părinți cu studii medii, iar restul doar certificate de 10 și 8 clase.
Chiar dacă nivelul de pregătire nu este unul ridicat, familiile subiecților se implică activ în formarea și dezvoltarea intelectuală a subiecților, participând la toate activitățile curriculare și extracurriculare la care sunt invitați.
III.2.2. Metode de cercetare
Cercetarea pedagogică este un demers sistematic de explicare a fenomenului educativ, o strategie întreprinsă în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și a elaborării pe această bază a unor soluții optime ale problemelor care le ridică procesul instructiv-educativ, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.
Pe parcursul cercetării am utilizat următoarele metode de cercetare:
Metode acționale sau de intervenție: experimentul psihopedagogic.
Metode non-experimentale de colectare a datelor: observația sistematică, metoda analizei produselor activității școlare.
Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării: tabelul de rezultate și reprezentări grafice (histograme și diagrame circulare).
Experimentul
Termenul experiment provine din latinescul ”experimentum” ceea ce înseamnă probă, verificare, experiență. Conform DEX 2009 experimentul este un procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează. – DE SCOS!
”Experimentul psihopedagogic este o observare provocată, presupune producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale în vederea studierii lor aprofundate”. (Mușata Bocoș, 2003, p. 84). Experimentul este formativ deoarece datorită unor ”factori de progres” schimbă comportamentul grupului cercetat. Modificarea comportamentului se stabilește prin compararea situației inițiale cu cea finală.
Am ales metoda experimentului deoarece mi-am propus să confirm/ infirm că folosind în procesul instructiv educativ metode interactive, activități integrate și extracurriculare se formează mai ușor la preșcolari conduita morală.
b) Observația
“ Observația presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor, fenomenelor și evenimentelor, în starea lor natural, în condiții obișnuite de existență și manifestare desfășurate cu scopul de a cunoaște cât mai profund și de a descoperi trăsăturile esențiale.” (Mușata Bocoș, 2003, p. 70). Cuvântul observație provine din latinescul observare: ob – la, către + servare – a fi atent, a privi. – DE SCOS!
Observația este o metodă care poate fi atât naturală, cât și sistematică. Observarea naturală face referire la toate evenimentele și comportamentele desfășurate în grădiniță în timpul activităților instructive – educative. Observația sistematică se face cu scopul de a indentifica comportamentele morale ale copiilor în timpul activităților instructive – educative. Observația este continuă, desfășurată pe parcursul proiectelor tematice, în timpul activităților liber alese, dar și în timpul activităților extracurriculare. În realizarea unei observații sunt antrenate atât privirea, cât și celelalte simțuri. Observația nu oferă date despre progresul sau regresul înregistrat de colectivul de preșcolari pe durata observației. Observația furnizează date despre capacitățile, deprinderile, priceperile, interesele, aptitudinele copiilor, dar și atitudinea față de colegi și persoanele implicate în educație. Se folosește această metodă pentru colectarea de date privind comportamentul civilizat, utilizarea regulilor de politețe, automatisme însușite în ocazii de reciprocitate ale vieții sociale, disciplina școlară, comportamentele morale. Fiind o observație participativă subiectul nu sesizează că este observat și analizat. Observatorul este acceptat de grup, devine chiar membru al grupului și nu stânjenește libera exprimare a subiecților. – De restructurat paragraful ! Vorbiti clar la ce tip de observatie ati recurs dvs, cu argumente, nu ce exista in teorie, in general !
c) Metoda analizei produselor activității ”presupune analiza, în termeni de produs, dar și de proces, din perspectiva anumitor parametrii, stabiliți în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării” (Mușata Bacoș, 2003, p. 107). Metoda analizei produselor activității este folosită pentru verificarea și completarea datelor obținute prin alte metode.
Observarea atentă a produselor activității trebuie să vizeze procesul instructiv –educativ al preșcolarilor. Lucrările / produsele activității trebuie să fie concepute în conformitate cu programa preșcolară, să respecte particularitățile de vârstă ale copiilor, să ofere ocazia copilului de a-și testa cunoștințele, de a le aplica în practică printr-un ”produs final” care poat fi un teste, fișe de lucru, creații plastice, desene libere, colaje, scheme, machete.
Analiza acestor produse ale activității se realizează după o serie de criterii privind: corectitudinea rezolvării sarcinilor date, găsirea utilității unui produs realizat, legătura dintre tema de studiu și aplicația ei în practică, răbdarea, perseverența,curajul, încrederea în forțele proprii.
Exprimarea reflecta o abordare teoretica. Incercati sa precizati ce produse vizati dvs. in cercetare si care sunt criteriile de apreciere a acestor produse!!!!
Metode/proceduri de colectare, prelucrare și interpretare a datelor. Preocuparea legată de analiza datelor începe atunci când se stabilește nivelul de măsurare al variabilelor în funcție de modul de analiză dorit. În etapa de colectare a datelor se examinează datele obținute și se stabilește dacă acestea sunt suficiente pentru analiză. Datele obținute în pretest și posttest au fost colectate în tabele de rezultate, reprezentate grafic și analizate atât din perspectivă cantitativă, cât și calitativă.
.2.3. Măsurarea
.2.3.1. Variabile
În cercetarea pe care am desfășurat-o am utilizat următoarele categorii de variabile:
variabile independente:
proiectarea integrată a activităților
strategii didactice interactive (cubul, metoda cadranelor, diamantul, jocul didactic, metoda pălăriilor)
activități extracurriculare
b) variabila dependentă:
cunoștințele și comportamentele moral-civice ale preșcolarilor
.2.3.2. Instrumente
Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele instrumente de lucru:
Proba de evaluare inițială are ca scop verificarea normelor de comportare în societate, verificarea deprinderii de a circula corect și de a cunoaște semnele de circulație.
Proba de evaluare inițială s-a desfășurat sub forma a două jocuri didactice. Verificarea primului joc didactic s-a realizat prin două fișe de lucru care însumează 4 itemi. Aceștia vizează recunoașterea comportamentelor potrivite dintre cele nepotrivite, verifică dacă copiii identifică trăsăturile de voință și caracter (prietenie, hărnicie) într-un context dat.
Al doilea joc didactic a fost verificat prin aplicarea unei fișe de lucru care a avut 3 itemi. Aceștia urmăresc identificarea modalităților de a traversa corect strada, cunoașterea semnificație culorilor semaforului.
Proba de evaluare finală are ca scop cunoașterea rezultatelor la care s-a ajuns după experimentul didactic prin aplicarea diferitelor tipuri de activități în cadrul procesului instructiv educativ. Proba de evaluare finală s-a desfășurat sub formă de joc didactic, verificarea jocului s-a realizat prin activități liber alese: științe, artă și joc de masă. Cei trei itemi au urmărit identificarea obiectelor de igienă personală, cunoașterea și respectarea regulilor elementare de circulație rutieră, cunoașterea și respectarea normelor de comportare civilizată în societate.
Fișele de observație au fost elaborate cu scopul de a identifica frecvența cu care se manifestă anumite comportamente ale preșcolarilor în cadrul activităților de învățare.
Principalii indicatori observaționali vizați au fost:
I1: interesul pentru respectarea regulilor
I2: manifestarea solidarității
I3: interesul privind activitatea de învățare sau activitatea extracurriculară
I4: păstrarea liniștii atât în activitățile extracurriculare, liber alese cât și în timpul activităților de învățare – as renunta la el!!!
I5: menținerea ordinii în materialele de lucru și jucării
I6: folosirea formulelor de politețe în diferite situații
I7: dovedirea spontaneității în capacitatea de a stabili relații – nu are o legatura evidenta cu comportamentul moral-civic!
Mai bine ramaneti cu cei 5 indicatori!
.3. Procedura
Cercetarea a vizat trei etape fundamentale:
Etapa inițială (pretest)
Etapa inițială s-a realizat la începutul anului școlar 2015 – 2016, în timpul evaluărilor inițiale prin aplicarea unui test. Testul – Nu ati aplicat un test, ci o proba de evaluare!!!! Exista o diferenta! a constat în desfășurarea a două jocuri didactice ”Știm șă ne comportăm!” și ”Circulăm corect!”. La sfârșitul fiecărui joc am dat copiilor spre rezolvare sarcini scrise sub formă de fișe de lucru.
b) Etapa formativă (cvasiexperimentală):
Etapa formativă s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2015 – 2016 (exact perioada!!!) prin aplicarea la grupă a strategiilor didactice interactive printr-o proiectare integrată a activităților de educație pentru societate cu alte activități din alte arii curriculare, dar și prin desfășurarea activităților extracurriculare cu preșcolarii de la grupă.
În cadrul etapei formative am observat sistematic formarea comportamentelor moral-civice ale preșcolarilor. Observațiile au fost centalizate în fișe de observație pe perioada proiectelor tematice planificate (anexele…….!!! nr. 1). Fiecare fisa de observație va constitui o anexa distincta!
c) Etapa finală (posttest)
Etapa finală s-a desfășurat când???, asemănător cu etapa inițială, deoarece am dorit să compar rezultatele copiilor cât mai obiectiv. A constat în aplicarea unui test final. Testul a constat în desfășurarea unui joc concurs ”Cine știe câștigă!”. La sfârșitul jocului am deschis trei centre de lucru cu scopul de a evalua cunoștințele copiilor la finalul experimentului.
.4. Analiza și interpretarea rezultatelor
Reamintim faptul că în cercetarea noastră am pornit de la ipoteza conform căreia dacă în derularea activităților de învățare din grădiniță se valorifică eficient proiectarea integrată, activitățile extracurriculare și strategiile didactice interactive, atunci se creează premise pentru formarea conduitei moral-civice a preșcolarilor.
Prezentăm în cele ce urmează demersul investigativ, precum și rezultatele obținute în fiecare etapă a cercetării.
ETAPA INIȚIALĂ (PRETEST)
În această etapă am aplicat tuturor subiecților două probe de evaluare????? inițială la nivel I (grupă mijlocie). Cu ce scop?
Se anunță că urmează proba, ca orice anunt!
Data:
Grupa:
Nivelul
Obiective:
O1:
On:
Știm să ne comportăm!
joc didactic –
Scopul jocului: Verificarea și consolidarea normelor de comportare în societate.
Conținutul jocului: Cunoștințe referitoare la diferite comportamente de conduită morală ale copiilor (pozitive sau negative).
NU Obiective operaționale:, ci Sarcina didactica!!! Sarcinile jocului se formuleaza ca obiectivele operationale!
Să descrie corect o imagine;
Să stabilească comportamentul prezentat în imagine (pozitiv, negativ);
Regulile jocului
Un copil va alege un jeton și îl va descrie, iar un alt copil va stabili dacă imaginea respectivă ilustrează un comportament pozitiv sau negativ, afișând jetonul la panoul corespunzător. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate și recompensate cu stimulente.
Elemente de joc: aplauze, închiderea și deschiderea ochilor, rostogolirea zarului, recompense.
Material didactic: imagini care ilustrează diferite comportamente, palete, panouri, stimulente.
Desfășurarea jocului
Pe o măsuță în fața clasei sunt așezate, cu fața în jos, mai multe jetoane care ilustrează diferite comportamente.
Exemple:
Un copil traversează strada printr-un loc nepermis;
Un copil pansează piciorul unui pui de căprioara;
O fetiță strivește o insectă;
O fetiță udă florile;
Un băiețel lovește o fetiță;
Un copil aruncă o hârtie pe jos;
O fetiță oferă mamei flori;
Un copil manâncă un măr cules direct din pom;
O fetiță spală fructele înainte de a le consuma;
Un băiat se scobește în nas;
Un copil suflă nasul în batistă;
Un copil hrănește niște păsărele; etc.
Cu ajutorul unui zar și a versurilor „Zarul se rostogolește/ Și la…….. se oprește”, invit un copil să aleagă un jeton, pe care îl va descrie, un alt copil sabilește dacă fapta descrisă de colegul său ilustrează un comportament pozitiv sau negativ și va așeza imaginea la panoul potrivit.
Varianta I
La închiderea ochilor voi așeza o imagine cu un comportament negativ pe panoul cu comporatmente pozitive. Copiii sunt rugați să identifice greșeala.
Varianta a II-a
Le prezint copiilor o imagine care ilustrează un comporatment pozitiv sau negativ, iar ei sunt rugați să ridice sus paleta de culoare verde pentru comportamentul pozitiv și paleta de culoare roșie pentru comportamentul negativ, apoi vor identifica trăsătura de caracter ilustrată în imagine (hărnicie, bunătate, răutate, politețe, etc.).
Evaluarea acestui joc didactic se realizează prin două fișe de lucru:
Fișa nr.1:
Sarcina didactică: Colorează imaginile corespunzătoare comportamentelor potrivite și taie cu o linie comportamentele nepotrivite.
Fișa nr. 2:
Sarcina didactică: Colorează copilul harnic și încercuiește copilul prietenos.
Descriptori de performanță:
A (comportament atins): 4 itemi (realizarea comportamentelor urmărite);
D (comportament în dezvoltare): 2 – 3 itemi (realizarea parțială a comportamentelor);
Ab. (comportament absent): 0 – 1 itemi (realizarea unui singur, sau a niciunui comportament) – intr-un tabel, va rog!
Circulăm corect!
Scopul jocului: verificarea și consolidarea deprinderii de a circula corect, de a traversa strada în pas vioi, respectând culorile semaforului.
Conținutul jocului: cunoștințe despre reguli elementare de circulație rutieră.
Sarcini didactice: Obiective:
Să precizeze regulile elementare de circulație rutieră;
Să recunoască culorile semaforului;
Să prezinte semnificația culorilor semaforului;
Să identifice comportamentele corecte ale copiilor din imaginile date.
Regulile jocului
Copiii vor fi împărțiți în trei grupe. Fiecare grupă va primi câte două imagini, una ilustrând un comportament pozitiv pe stradă, iar alta cu un comportament negativ. Fiecare copil primește câte o bulină roșie și una neagră. Bulina roșie va trebui să o așeze pe imaginea corectă, iar bulina neagră pe imaginea greșită. Echipa care rezolvă corect sarcina primește recompense.
Varianta I
Pe covor vor fi așezate fâșii de carton duplex, reprezentând o șosea cu trecere de pietoni. „Agentul de circulație” (educatoarea) va ridica pe rând paletele (roșu, verde), pentru fiecare echipă, iar copiii vor respecta semnificația culorilor și vor traversa strada corespunzător. Copiii care nu respectă regula vor ieși din joc. Câștigă echipa care rămâne cu cei mai mulți copii (pietoni) în joc.
Elemente de joc: aplauze, întrecerea între echipe.
Material didactic: imagini care ilustrează diferite reguli de circulație, buline roșii și negre, palete cu culorile semaforului, stimulente.
Evaluarea acestui joc am realizat-o cu ajutorul următoarei fișe de lucru:
Sarcina didactică: Încercuiește copilul care traversează corect strada, taie cu o linie copilul care traversează strada prin loc nepermis și încercuiește culoarea semaforului care ne permite să traversăm strada.
Descriptori de performanță:
A (comportament atins): 3 itemi(realizarea comportamentelor urmărite);
D (comportament în dezvoltare): 2 itemi(realizarea parțială a comportamentelor);
Ab. (comportament absent): 0 – 1 itemi(realizarea unui singur, sau a niciunui comportament). – într-un tabel!
Selectiv am prezentat în anexa 2 – de revizuit nr anexei! fișele de lucru lucrate de copii.
Rezultatele obținute la acestă probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 1. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială numărul 1 la nivel I (grupă mijlocie)
Se anunță că urmează graficul
Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare inițială numărul 1 nivel I (grupă mijlocie)
Tabelul 2. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială numărul 2 la nivel I (grupă mijlocie)
Se anunță că urmează graficul
Fig. 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare inițială numărul 2 nivel I (grupă mijlocie)
Analizând rezultatele, am constatat că diferențele între cunoștințele copiilor sunt mici, că au formate deprinderile și priceperile morale, atitudinile morale și trăsăturile de caracter. Recunosc în activitățile frontale normele și comportamentele corecte, dar în activitățile individuale se concentrază mai greu, mai ales preșcolarii care sunt în primul an de grădiniță. Micile deficiențe vor fi înlăturate prin metode și procedee de captare a atenției pentru intervale mai mari de timp, printr-o gamă variată de jocuri și activități integrate din cadrul domeniului om și societate, cât și în cadrul activităților extracurriculare.
Nu are rost sa ma uit mai departe! Corectati si apoi continuati cu etapa formativa!!! Pana la final mai avem!
ETAPA FORMATIVĂ (CVASIEXPERIMENTALĂ)
În această etapă………………………………..
Se descriu activitățile desfășurate CU EXEMPLE CONCRETE……………..!!!
– se realizează un grafic ? / (comentarii, aprecieri) în care să se ilustreze măsura în care apar comportamentele observate și consemnate în fișele de observație și se comentează rezultatele
ETAPA FINALĂ (POSTTEST) – vezi etapa initială
În această etapă am aplicat tuturor subiecților trei probe de evaluare finală la nivel I (grupă mijlocie).
Se anunță că urmează proba
"Cine știe câștigă!"
– joc didactic –
SCOP: Evaluarea capacității de a aprecia în situații imaginare sau situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute.
SARCINA DIDACTICĂ:
Aprecierea faptelor pozitive sau negative din punct de vedere moral-civic;
Cunoașterea normelor referitoare la circulația pietonilor și a consecințelor nerespectării acestora.
REGULILE JOCULUI: – copiii vor respecta cerințele educatoarei: vor recunoaște copilul harnic și pe cel politicos, vor răspunde la ghicitori, vor identifica imaginile care reprezintă obiecte de igienă, vor asocia imaginile pe criteriul pozitiv – negativ, vor identifica personajul de poveste și trăsătura sa morală, vor stabili valoarea de adevăr a unor enunțuri date. Răspunsurile corecte vor fi recompensate cu aplauze.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, manipularea materialelor, așteptare
DESCRIEREA JOCULUI
Se descoperă macheta. Se observă drumul presărat cu obstacole, iar la capătul acestuia un pachet mare. Obstacolele sunt semne de circulație pe spatele cărora am lipit plicuri cu sarcinile de lucru. Provocările sunt pe placul vostru. De aceea am pregătit încercări pentru cei mai iscusiți dintre voi. Drumul spre pachet este presărat cu obstacole, le putem depăși dacă rezolvăm corect sarcinile stabilite de acestea. În pachet sunt fișele de lucru pentru verificarea jocului, dar și surprize dulci. Am ales să verific cunoștințele copiiilor prin activități liber alese. Am deschis trei centre de lucru: științe, artă și joc de masă. Copiii vor trece pe rând pe la fiecare centru de lucru, monitorizarea se realizează prin stimulente specifice fiecărui centru. Vor primi surprizele dulci copiii care au în piept trei stimulente diferite.
VARIANTELE JOCULUI:
VARIANTA I:
Educatoarea deschide primul plic și precizează sarcina ce trebuie îndeplinită:
„ Deschide urechea bine,
Să vedem ghicesti – ori ba,
Ce înseamnă toate astea,
Hai ghicește, nu mai sta!
Cu ajutorul baghetei și a cuvintelor magice: „Bagheta la drum pornește și la…..se oprește!”, copiii vor fi numiți pe rând să dezlege diverse ghicitori despre obiectele de igienă personală și semnele de circulație cunoscute.
”Un arici mititel
Curățăm dinții cu el.”(periuța)
”În mici tuburi se găsește
Dinții bine îi albește”(pasta de dinți)
”Și plușat și vărgat
Apa-n dată a zvântat”(prosopul)
”Os cu dinții subțirei
Aranjăm părul cu e”(piaptănul)
”Felinar cu trei culori
Îndrumă pe trecători” (semaforul)
”Dungi albe orizontale, așezate la picioare
Te-ajută la traversare (trecerea de pietoni)
”Pe orice vreme e prezent
În intersecție atent
Traficul îl dirijează
Strada o supraveghează(agentul de circulație)
VARIANTA A II – A:
„Vai, dar ce s-a întâmplat?
Oare, vântul le-a-ncurcat,
De obstacol să scăpăm
Trebuie să le grupăm!”
Cu ajutorul baghetei și a cuvintelor magice: „Bagheta la drum pornește și la…..se oprește!”, copiii vor fi solicitați să asocieze imaginile două câte două în funcție de criteriul pozitiv – negative. (rupe florile – udă florile; aruncă resturile pe jos – aruncă resturile la coș; îngrijește pasărea – lovește pasărea; se joacă cu colegii – lovește colegii).
VARIANTA A III – A:
„Personajele cunoști
Obstacolul îl depășești!”
Cu ajutorul baghetei și a cuvintelor magice: „Bagheta la drum pornește și la…..se oprește!”, copiii vor fi solicitați să recunoască personajul și să precizeze cum este fapta săvârșită de acesta.
„Bun! Zise el în gândul său. Ia, acu mi-i timpul….De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie!”
(Lupul)
”– Ce-mi aud urechile, Cenușăreaso? se prefăcu a fi uimită maștera. Ești toată plină de praf și murdărie și-ncă mai năzuiești a te duce la petrecere! Poftim: n-ai nici o rochie mai ca lumea pe tine și nici încălțări în picioare n-ai și-ai vrea să dănțuiești?” (mama vitrega)
„Las”, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc și eu mai multe. Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind, merge și ea cât merge, tot pe același drum…” (Fata babei)
” – Mămico, mămico ! Iată, ți-am adus altă inimă ! Dă-o încolo pe cealaltă, dacă e rea, și pune-o pe asta, să vezi cum te faci sănătoasă !”(băiatul)
”Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata, harnică cum era, curăță părul de uscături și de omizi cu mare îngrijire și apoi se tot duce înainte să-și caute stăpân.(fata moșului)
”Uite, Scufița Roșie, ai aici niște prăjituri și o sticlă de vin. Du-le bunicii tale, căci e tare bolnavă și slăbită, și îi vor face bine și o vor înzdrăveni. Pleacă acum, înainte ca soarele să dogorească, și mergi frumos, fără să alergi în afara cărării, ca nu cumva să cazi și spargi sticla, și să nu mai ai astfel ce să îi duci bunicii.”(mama Scufiței Roșii)
VARIANTA A IV – A:
„Am spus bine, n-am spus bine?”
Cu ajutorul baghetei și a cuvintelor magice: „Bagheta la drum pornește și la…..se oprește!”, copiii vor fi solicitați să stabilească corectitudinea sau incorectitudinea unor enunțuri referitoare la anumite situații reale sau întâmplări din poveștile cunoscute.
Scufița Roșie a ascultat sfaturile mamei.
Pe stradă pot să alerg și să mă joc cu mingea.
Pot să traversez fără să mă asigur.
Mă joc cu prietenii mei fără să ne lovim.
Este bine să mă spăl pe dinți și pe față în fiecare dimineață.
Când mă întâlnesc pe stradă cu personae cunoscute îi salut.
VARIANTA A V – A:
„Invitați de seamă
Vor veni să vadă
Căci tu știi bine
Ce să faci cu mine!”
Cu ajutorul baghetei și a cuvintelor magice: „Bagheta la drum pornește și la…..se oprește!”, copiii numiți vor extrage din plic siluete cu obiecte de igienă, le vor denumi, vor preciza la ce folosesc și le vor lipi în dulăpiorul Maricicăi. (piaptăn, tub de pastă de dinți, periuță, săpun, batistă). Se va urmări formularea corectă a răspunsului în propoziții dezvoltate.
ȘTIINȚE:
„Colorează imaginea în care copilul procedează corect și încercuiește imaginile în care copilul nu procedează corect.”
Item: 1. Colorează imaginea în care copilul procedează corect;
2. Încercuiește imaginile în care copilul nu procedează corect.
Descriptori de performanță:
A (comportament atins): 2 itemi(realizarea comportamentelor urmărite);
D (comportament în dezvoltare): 1 item (realizarea parțială a comportamentelor);
Ab (comportament absent): 0 itemi(realizarea niciunui comportament).
JOC DE MASĂ:
”Sortează jetoanele după criteriul bine – rău.”
Item: Cunoașterea și respectarea normelor de comportare civilizată în societate.
Descriptori de performanță:
A (comportament atins): sortarea tuturor jetoanelor date;
D (comportament în dezvoltare): sortarea parțială a jetoanelor (câte 3 jetoane din fiecare categorie);
Ab. (comportament absent): sortarea unui singur jeton din fiecare categorie.
ARTĂ:
”Colorează, decupează, apoi lipește în dulap obiectele care te ajută să fi curat și îngrijit.”
Item:
1. Colorează obiectele care te ajută să fi curat și îngrijit;
2. Decupează obiectele care te ajută să fi curat și îngrijit;
3. Lipește în dulap obiectele care te ajută să fi curat și îngrijit.
Rezultatele obținute la acestă probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Descriptori de performanță:
A (comportament atins): 3 itemi(realizarea comportamentelor urmărite);
D (comportament în dezvoltare): 2 itemi(realizarea parțială a comportamentelor);
Ab. (comportament absent):): 1 itemi(realizarea unui singur, sau a niciunui comportament).
Tabelul nr…… Rezultatele obținute la proba de evaluare finală la……………..
Se anunță că urmează graficul
Va urma graficul cu procente pt. fiecare calificativ
De trecut procentele in grafic!
Fig. n. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare finală la…………..
Comentarii calitative privind rezultatele obținute la această probă
Se anunță că urmează prezentarea comparativă a rezultatelor obținute în pretest, și posttest.
Tabelul nr…… Rezultatele comparative obținute în pretest și posttest la……………..
Tabel comparativ + grafic comparativ
Comentarii privind rezultatele abordate comparativ.
La finalul acestor comentarii precizați dacă ipoteza se verifică sau nu!
.5. Concluzii
– doar pentru capitolul de cercetare
– concluziile se extrag prin raportarea la obiective
O1: Elaborarea și implementarea unui program instructiv-educativ ce valorifică eficient activitățile curriculare și extracurriculare în formarea conduitei moral-civice a preșcolarilor;
O2: Stabilirea relației dintre proiectarea integrată, activitățile extracurriculare și strategiile didactice interactive folosite și nivelul cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale preșcolarilor;
O3: Identificarea celor mai eficiente strategii didactice și activități extracurriculare ce pot fi valorificate în grădiniță din perspectiva formării conduitei moral-civice a preșcolarilor.
BIBLIOGRAFIE
Antohe, G., Hutupaș, I., Psihopedagogia jocului, Editura Nitnelav, Galați, 2002.
Bacoș, Mușata, Teoria și prectica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003.
Barbu, H., Popescu, E., Activități de joc și recreativ distractive – manual pentru școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.
Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie – Teoria instruirii și evaluării, Editura Istru, Galați, 2003.
Cajal, M., Educarea copilului în familie, Editura Medicală, București, 1975.
Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.
Claparède, E., Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.
Dragu, A., Cristea, S., Pedagogie și psihologie școlară, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2003.
Grigoraș, I., Personalitatea morală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Glava, Adina, Glava, Cătălin, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2002.
Hanganu, I., Raclaru, C., Educație pentru societate – îndrumător pentru educatoare, Editura Aramis, București, 2005.
Iftimie, Gh., Jocuri logice pentru preșcolari și școlarii mici, Editura Didactică și Pedagogică București, 1967.
Ilie, D. Marian, Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului și teoria instruirii, Editura Mirton, Timișoara, 2005.
Liiceanu, Gabriel (în prefața la Huizinga Johan), Homo ludens, Editura Humanitas, București, 2003.
Mihăilescu, I., Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Editura Cartea Universitară, București, 2004.
Montessori, Maria, Minte absorbantă, Editura Apa, Drobeta Turnu-Severin, 2006.
Munteanu, A., Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, București, 2006.
Muster, D., Metodologia cercetării în educație și învățământ, Editura Litere, București, 1985.
Nicola, I., Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 1993.
Piaget, J., Judecata morală la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.
Popescu, E., Activități de joc recreativ-distractive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
Popescu, N. P., Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.
Radu, N., Pedagogia comportamentului uman, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.
Șchiopu, U. (coordonator), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970.
Șchiopu, U., Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.
Taiban, M., Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
Tomșa, Gh. (coordonator), Psihopedagogie preșcolară și școlară, București, 2005.
Verza, E., Omul, jocul și distracția, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978.
Vrabie, D., Psihologia educației, Editura Geneze, Galați, 2002.
Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, București, 2001.
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993.
Zlate, Mielu – Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iași, 2007.
***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura DPH, București, 2009.
***Revista Învățământului Preșcolar, Nr.3-4/ 2013.
***Revista Învățământului Preșcolar, Nr.1-2/ 2014.
***Pedagogie preșcolara – manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
ANEXE
Sugestii
– min. 5 fișe de observație realizate
– 1 proiect did.
– produse ale activ. elevilor (foto), fise de lucru (rezolvate și corectate)
– fiecare anexă se numerotează în partea dreaptă, sus, și se trece pe pagină separată
Anexa 1
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 28.09.2015 – 30.10.2015
PROIECT TEMATIC: ”Eu și universul meu!”
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
FIȘA DE OBSERVAȚIE 2
PERIOADA: 09.11.2015 – 04.12.2015
PROIECT TEMATIC: ”Toamna un cântec în culoare!”
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
FIȘA DE OBSERVAȚIE 3
PERIOADA: 14.03.2016 – 25.03.2016
PROIECT TEMATIC: ”Pe tărâm de poveste”
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Evaluarea inițială – fișele de lucru Anexa:2
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Formarea Conduitei Moral Civice la Varsta Prescolara Prin Procesul Instructiv Educativdocx (ID: 115627)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.